Act 20

NORMATIV
PRIVIND PRODUCEREA BETOANELOR UŞOARE,

Indicativ C155-2012
(Revizuire Normativ C155-89)
CUPRINS
1 DOMENIU DE APLICARE
2 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE
3 DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI
3.1 Termeni şi definiţi
3.2 Simboluri şi prescurtări
4 CLASIFICARE
4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător
4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere
4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor
4.2 Beton uşor proaspăt
4.2.1 Clase de consistenţă
4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor
4.3 Beton uşor întărit
4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune
4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor
4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la
compresiune
4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică
şiconductivitatea termică
5. CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE
5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente
5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor
5.2.1 Generalităţi
5.2.2 Alegerea cimentului
5.2.3 Utilizarea agregatelor
5.2.3.1 Generalităţi
5.2.3.2 Agregate recuperate
5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice
5.2.4 Utilizarea apelor reciclate
5.2.5 Utilizarea adaosurilor
5.2.6 Utilizarea aditivilor
5.2.7 Conţinut de cloruri
5.2.8 Temperatura betonului uşor
5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere
5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului
5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe
5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt
5.4.1 Consistenţa
5.4.2 Conţinutul de ciment
5.4.3 Conţinutul de aer
5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor
5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
5.5.1 Rezistenţa
5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune
5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune
5.5.2 Masa volumică
2
5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei
5.5.4 Reacţia la foc
5.5.5 Conductivitatea termică
6 SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR
6.1 Generalităţi
6.2 Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi specificate)
6.2.2 Date de bază
6.2.3 Cerinţe suplimentare
6.3 Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă
6.3.2 Cerinţe de bază
7 LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT
7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător
7.2 Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator
7.3 Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare
7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier
7.5 Consistenţa la livrare
8 CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE
8.1 Generalităţi
8.2 Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi specificate
8.2.1 Control de conformitate al rezistenţei la compresiune
8.2.2 Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin despicare
8.2.3 Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa
8.2.3.1 Plan de eşantionare şi de încercări
8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa
8.3 Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă
8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului
9 CONTROLUL PRODUCŢIEI
9.1 Generalităţi
9.2 Sisteme de control al producţiei
9.3 Datele înregistrate şi alte documente
9.4 Încercări
9.5 Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale
9.6 Personal, echipamente şi instalaţii
9.6.1 Personal
9.6.2 Echipamente şi instalaţii
9.6.2.1 Depozitarea materialelor
9.6.2.2 Echipamente de dozare
9.6.2.3 Malaxoare
9.6.2.4 Echipamente de încercare
9.7 Dozarea materialelor componente
9.8 Amestecarea betonului uşor
9.9 Proceduri de control al producţiei
10 EVALUARE A CONFORMITĂŢII
10.1 Generalităţi
10.2 Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie
11 NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETATI SPECIFICATE
12 BETOANE FOARTE UŞOARE
3
12.1 Domeniu de aplicare
12.2 Referinţe normative
12.3 Definiţii, simboluri şi prescurtări
12.4 Clasificare
12.5 Cerinţe pentru betonul foarte uşor
12.5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente
12.5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor
12.5.2.2 Alegerea cimentului
12.5.2.3 Utilizarea agregatelor
12.5.2.4 Utilizarea apelor reciclate
12.5.2.5 Utilizarea adaosurilor
12.5.2.6 Utilizarea aditivilor
12.5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere
12.5.4 Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt
12.5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
12.5.5.1 Rezistenţa
12.5.5.2 Masa volumică
12.5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei
12.5.5.4 Reacţia la foc
12.6 Specificaţia betonului foarte uşor
12.7 Livrarea betonului foarte uşor proaspăt
12.8 Controlul conformităţii şi criterii de conformitate
12.9 Controlul producţiei
12.10 Evaluarea conformităţii
12.11 Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate
ANEXA I
Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşor
ANEXA II
Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton uşor armat supraterane
ANEXA III
Recomandări generale pentru alegerea cimentului
III.1 Generalităţi
III.2 Condiţii normale
III.3 Condiţii speciale
ANEXA IV
Compoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări
IV.1 Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare
IV.1.1 Reguli generale
IV.1.2 Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate uşoare
IV.2 Compoziţii exemplificative de betoane uşoare. Caracteristici în stare întărită
IV.2.1 Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă
IV.2.1.1 Beton uşor cu argilă expandată
IV.2.2 Betoane uşoare de rezistenţă
IV.2.2.1 Beton uşor cu tuf vulcanic
IV.2.2.2 Beton uşor cu scorie bazaltică
IV.2.2.3 Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată
IV.2.3 Beton uşor cu perlit expandat
IV.2.3.1 Beton uşor cu perlit tip 200G
IV.2.3.2 Beton uşor cu perlit tip 90S
4
IV.2.4 Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer
1 DOMENIU DE APLICARE
(1) Prezentul normativ se aplică pentru producerea betonului uşor cu rol de rezistenţă şi/sau
izolaţie, destinat construcţiilor monolite şi prefabricate
(2) Prezentul normativ se aplică pentru: beton uşor realizat într-o fabrică de elemente
prefabricate, beton uşor gata de utilizare sau beton uşor preparat pe şantier.
(3) Acest normativ specifică cerinţele pentru:

a) materialele componente ale betonului uşor;
b) proprietăţile betonului uşor proaspăt şi întărit şi verificările acestor proprietăţi;
c) limitările impuse compoziţiei betonului uşor;
d) specificaţiile betonului uşor;
e) livrarea betonului uşor proaspăt;
f) procedurile de control al producţiei;
g) criteriile de conformitate şi evaluarea conformităţii betoanelor uşoare.
(4) Prezentul normativ se aplică betoanelor uşoare compactate de asemenea manieră încât
cantitatea de aer oclus, alta decât aerul antrenat este neglijabilă.
(5) Acest normativ se aplică şi betoanelor uşoare autocompactante şi betoanelor uşoare cu

agregate reciclate (de exemplu, cărămidă reciclată), cu condiţia ca aptitudinea de utilizare a
acestor agregate să fie controlată, având în vedere criteriile aplicate agregatelor uşoare.
(6) Pentru calculul elementelor structurale din beton cu agregate uşoare se aplică prevederile
din SR EN 1992-1-1: 2004, Secţiunea 11 “Structuri de beton cu agregate uşoare”.
(7) Prezentul normativ nu se aplică pentru:

a) lucrări hidrotehnice;
b) lucrări de drumuri şi poduri;
c) incinte sub presiune (silozuri, rezervoare);
d) elemente de construcţie subterane (ziduri, fundaţii, soclurile clădirilor etc.)
aflate sub nivelul stratului de hidroizolaţie orizontală;
e) elemente supuse la solicitări repetate.
(8) Cerinţe complementare sau diferite, faţă de cerinţele prezentului normativ, pot să fie date
în alte reglementări tehnice / standarde europene specifice, de exemplu:
a) beton uşor utilizând materiale componente neacoperite de articolul 5.1;

b) beton uşor cu dimensiunea maximă a agregatului cel mult egală cu 4 mm (mortar);
c) tehnologii speciale (de exemplu: beton uşor torcretat);
d) beton uşor pre-amestecat şi uscat.
(9) Acest normativ nu se aplică pentru:
a) beton uşor precomprimat;
b) beton uşor aerat;
c) beton uşor spumat;
5
d) beton uşor cu structură deschisă (beton uşor cavernos – poros);
e) beton uşor refractar.
(10) Prezentul normativ nu conţine cerinţe referitoare la sănătate şi securitate, pentru protecţia
operatorilor în timpul producţiei şi livrării betonului.
(11) Prezentul normativ completează prevederile normativului NE012/1.
(12) În cuprinsul prezentului normativ sunt respectate prevederile din anexele A, C, E, J, K, L
şi O ale normativului NE 012/1. Pentru beton uşor de rezistenţă / izolaţie şi rezistenţă se
aplică şi prevederile din anexa B a normativului NE 012/1.
2 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

(1) Documente tehnice şi legislative sut enumerate după cum urmează .
Nr. Standard Denumire

crt.
1. SR EN 197-1: 2011 Ciment-Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate ale cimenturilor uzuale
2. SR EN 933-1: 2012 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice
ale agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii-
Analiza granulometrică prin cernere
3. SR EN 933-1: 2002/ A1: Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice
2006 ale agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii.
Analiza granulometrică prin cernere. Amendament
4. SR EN 934-2: 2009 Aditivi pentru beton, mortar şi pastă. Partea 2: Aditivi
pentru beton. Definiţii, condiţii, conformitate, marcare şi
etichetare
5. SR EN 1008: 2003 Apa de preparare pentru beton.Specificaţii pentru
prelevare, încercare şi evaluare a aptitudinii de utilizare a
apei, inclusiv a apelor recuperate din procese ale industriei
de beton, ca apă de preparare pentru beton
6. SR EN 1097-1: 2011 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi
fizice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la
uzură (micro-Deval)
fizice ale agregatelor. Partea 2: Metode pentru
determinarea rezistenţei la sfărâmare
fizice ale agregatelor. Partea 3: Metode pentru
determinarea masei volumice în vrac şi a porozităţii
intergranulare
fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale
şi a coeficientului de absorbţie a apei
10. SR EN 1097-6: 2002/ Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi
A1: 2006 fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale
şi a coeficientului de absorbţie a apei. Amendament
11. SR EN 1097-6: 2002/ Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi
AC: 2003 fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale
şi a coeficientului de absorbţie a apei
6
12. SR EN 1262: 2004 Agenţi activi de suprafaţă. Determinarea valorii pH-ului
soluţiilor sau dispersiilor
13. SR EN 1992-1-1: 2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1.
Reguli generale şi reguli pentru clădiri
14. SR EN 1992-1-1: 2004/ Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1.
NB: 2008 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională

crt.
15 SR EN 1992-1-1: 2004/ Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1.
AC: 2012 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Erată
16. SR EN 1992-1-1: 2004/ Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1.
NB: 2008/ A91: 2009 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională
17 SR EN 12350-1: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare
18. SR EN 12350-2: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare
19. SR EN 12350-3: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe
20. SR EN 12350-4: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare
21. SR EN 12350-5: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de
răspândire
22. SR EN 12350-6: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitatea
23. SR EN 12350-7: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer.
Metode prin presiune
24. SR EN 12390-1: 2002 Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi
alte condiţii pentru epruvete şi tipare
25. SR EN 12390-1: 2002/AC: Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi
2006 alte condiţii pentru epruvete şi tipare
26 SR EN 12390-2: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 2: Pregătirea şi păstrarea
epruvetelor pentru încercări de rezistenţă
27. SR EN 12390-3: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la
compresiune a epruvetelor
28. SR EN 12390-3: 2009/AC: Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la
2011 compresiune a epruvetelor
compresiune. Caracteristicile maşinilor de încercare
încovoiere a epruvetelor
31. SR EN 12390-6: 2010 Încercare pe beton întărit. Partea 6: Rezistenţa la întindere
prin despicare a epruvetelor
32. SR EN 12390-7: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 7: Densitatea betonului
întărit
33. SR EN 12390-8: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de
pătrundere a apei sub presiune
34. SR EN 12620+A1: 2008 Agregate pentru beton
35. SR EN 13055-1: 2003 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane,
mortare şi paste de ciment
36. SR EN 13055-1: 2003/ Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane,
AC: 2004 mortare şi paste de ciment. Erată
37. SR EN 13670:2010 Execuţia structurilor de beton.
7
38. SR EN 13791: 2007 Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului
din structuri şi din elemente prefabricate
39. SR EN 13791: 2007/ Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului
C91:2007 din structuri şi din elemente prefabricate. Erată
40. SR ISO 4221: 2000 Calitatea aerului. Determinarea concentraţiei masice de
dioxid de sulf în aerul înconjurător. Metoda spectrometrică
cu thorin
41 STAS 10329-75 Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot
42. STAS 10812-76 Puritatea aerului. Determinarea amoniacului
43. STAS 10814-76 Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat

crt.
44. STAS 10946-77 Puritatea aerului. Determinarea clorului
45. STAS 10943-89 Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de acid
clorhidric
46. STAS 5912-89 Materiale de construcţie omogene.Determinarea
conductivităţii termice
47. SR EN 12667:2002 Performanţa termică a materialelor şi produselor de
construcţie. Determinarea rezistenţei termice prin metoda
plăcii calde gardate şi prin metoda cu termofluxmetru.
Produse cu rezistenţă termică mare şi medie
48. SR 13535:2009 Metodă de încercare pentru conţinutul de aer din betonul
proaspăt prin metoda volumetrică
Notă:
1. Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborării reglementării tehnice.
2. La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima ediţie a standardelor şi a
tuturor modificărilor în vigoare ale acestora.
Nr. crt. Acte legislative Publicaţia

1. Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice şi Monitorul Oficial al
locuinţei nr.577/2008 privind aprobarea Normativului României, Partea I, nr.
pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din 374 din 16 /05/2008
beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1:
Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007.
2. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. Monitorul Oficial al
2514/2010 privind aprobarea Normativului pentru României, Partea I, nr.
producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, 853 din 20 decembrie
beton armat şi beton precomprimat-Partea 2: Executarea 2010
lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2-2010.
3. Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi Monitorul Oficial al
turismului/ administraţiei şi internelor României, Partea I nr.
nr.1.822/394/2004 pentru aprobarea Regulamentului 90 din 27/01/2005
privind clasificarea si încadrarea produselor pentru
construcţii pe baza performanţelor de comportare la
foc, cu modificările şi completările ulterioare
8
3 DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI
3.1 Termeni şi definiţii

(1) Pentru cerinţele prezentului normativ, se aplică termenii din NE 012/1 şi definiţiile
următoare:
(2) beton uşor

beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 800 kg/m 3, dar mai
mică sau egală cu 2000 kg/m3, produs integral sau parţial cu agregate uşoare, având clasa
granulometrică 0/4 mm constituită fie din agregat de masă volumică normală, fie din agregat
uşor
(3) beton foarte uşor

beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 400 kg/m 3, dar mai
mică sau egală cu 800 kg/m3
(4) beton uşor de înaltă rezistenţă

beton uşor ce aparţine unei clase de rezistenţă la compresiune superioară clasei LC50/55
(5) agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie bazaltică, perlit, cărămidă reciclată
etc.)
agregate cu densitatea particulelor de până la 2000 kg/m3 şi densitatea în vrac până la 1200
kg/m3
(6) agregate uşoare naturale (tuf vulcanic etc.)

agregate uşoare de origine minerală, care nu au fost supuse unui alt proces decât cel mecanic
(7) agregate uşoare artificiale (perlit expandat, argilă expandată etc.)

agregate uşoare de origine minerală, rezultate în urma unui proces industrial, care include
tratament termic, sau alte modificări
(8) agregate uşoare din subproduse industriale (cenuşă de termocentrală etc.)

agregate uşoare de origine minerală, obţinute în urma unui proces industrial, care ulterior nu
au fost supuse altui proces decât cel mecanic
(9) agregate uşoare obţinute prin reciclare (cărămidă reciclată etc.)

agregate uşoare rezultate prin transformarea materialelor organice utilizate anterior în
construcţii
(10) piatră ponce

agregat uşor natural de origine vulcanică
(11) scorie bazaltică

(12) diatomită
(13) tuf
9
(14) perlit
agregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic
(15) vermiculit
agregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic
(16) argilă expandată, şist argilos expandat, ardezie expandată

agregate uşoare artificiale obţinute fie prin ardere în cuptor rotativ, fie prin sinterizare
(17) cenuşă de termocentrală

agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin sinterizare
(18) zgură de furnal expandată

agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin procedee termice
(19) masă volumică / densitate reală determinată după uscare în etuvă
raport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă, inclusiv porii
închişi şi cei deschişi
(20) masă volumică / densitate absolută

raport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă în apă, inclusiv
porii închişi, dar excluzându-i pe cei deschişi
(21) conductivitate termică

mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a transmite căldura,
atunci când este supus unei diferenţe de temperatură
(22) conductivitate termică de calcul

valoarea conductivităţii termice a unui material sau produs de construcţie, în condiţii
specifice, care poate fi considerată ca fiind caracteristică pentru performanţa acelui material,
atunci când este încorporat într-un element de construcţie
(23) clasă de conductivitate termică

interval de variaţie a valorii conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică,
interval definit prin limita superioară a acestuia
(24) conţinut total în apă

apa adăugată, plus apa conţinută în şi la suprafaţa agregatelor, plus apa din aditivi şi adaosuri
utilizate sub formă de suspensii şi apa rezultată din adăugare de gheaţă sau din încălzire cu
vapori
(25) conţinut de apă eficace

diferenţa între cantitatea totală de apă conţinută în betonul proaspăt şi cantitatea de apă ce
poate fi absorbită de agregat
(26) consistenţa betonului proaspăt

gradul de lucrabilitate a betonului determinat conform SR EN 12350-2, sau SR EN 12350-3,
sau SR EN 12350-4, sau SR EN 12350-5: 2009
(27) densitatea betonului întărit uscat în etuvă
10
densitatea betonului întărit în condiţiile uscării în etuvă până la masă constantă ale epruvetei
şi ale metodei de determinare a volumului său (prin dislocuirea apei - metodă de referinţă;
prin calcul folosind măsurările efective; prin calcul, utilizând dimensiunile desemnate - pentru
cuburi)
(28) raport apă /ciment

raport dintre cantitatea totală de apă şi conţinutul de ciment din betonul proaspăt. În cazul
betonului uşor, raportul apă/ciment nu poate constitui un criteriu la stabilirea compoziţiei
betonului, întrucât este dificil de stabilit cantitatea de apă absorbită de agregat.
3.2 Simboluri şi prescurtări
(29) Se aplică NE012/1 şi SR EN 1992-1-1:2004.

flck.cyl Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată
prin încercarea epruvetelor cilindrice
flck.cub Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată
prin încercarea epruvetelor cubice
flc.cil Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări
pe epruvete cilindrice
flc.cub Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări
pe epruvete cubice
flcm Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor
flcm 2 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 2 zile
flcm 28 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 28 zile
λ0 Conductivitatea termică la temperatura de referinţă
λ Conductivitatea termică de calcul
γC Coeficient parţial de siguranţă pentru beton
4 CLASIFICARE
4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător

(1) Acţiunile datorate mediului înconjurător asupra elementelor şi structurilor din beton uşor,
în domeniul de aplicare conform cu capitolul 1 din prezentul normativ, sunt clasificate în clase
de expunere.
4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere

(2) Semnificaţia claselor de expunere pentru betonul uşor respectă definiţiile cuprinse în NE
012/1, în funcţie de mecanismele de degradare ale betonului uşor.
4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor

(3) Clasele de expunere pentru elemente şi structuri din beton uşor, considerate în cadrul
prezentului normativ, sunt precizate în tabelul 1.
Tabelul 1 – Clase de expunere
Denumirea Descrierea mediului înconjurător Exemple informative ilustrând alegerea
clasei claselor de expunere
1 Nici un risc de coroziune sau atac
X0 Beton uşor simplu şi fără piese Ziduri de sprijin
metalice înglobate. Toate Blocuri de zidărie din beton uşor
11
expunerile, cu excepţia cazurilor Beton uşor de umplutură
de îngheţ-dezgheţ şi atac chimic. Beton foarte uşor de izolaţie
2 Coroziunea datorată carbonatării
Când betonul uşor, care conţine armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer şi
umiditate, expunerea trebuie clasificată în modul următor:
NOTĂ – Condiţiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul uşor ce acoperă armăturile sau piesele
metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că reflectă umiditatea
ambiantă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiante poate fi acceptabilă. Situaţia nu poate fi
aceeaşi dacă există o barieră între betonul uşor şi mediul său înconjurător (beton uşor acoperit cu un material de
protecţie).
XC1 Uscat Beton uşor sau beton foarte uşor în
interiorul clădirilor unde gradul de umiditate
a mediului ambiant este redus (inclusiv
bucătăriile, băile şi spălătoriile clădirilor de
locuit)
XC3 Umiditate moderată Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior,
însă la adăpost de intemperii (elemente la
care aerul din exterior are acces constant sau
des, de exemplu : hale deschise).
3 Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare
Când betonul uşor este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ,
atunci când este umed, clasele de expunere sunt următoarele:
XF1 Saturaţie moderată cu apă fără Suprafeţe verticale realizate din beton uşor,
agenţi de dezgheţare expuse la ploaie şi la îngheţ
4 Atac chimic
NOTĂ -Un studiu special poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate în medii
înconjurătoare, în situaţiile următoare:
- conţine alte substanţe chimice agresive decât cele menţionate în anexa II;
- apă de ploaie poluată chimic;
Denumirea Descrierea mediului înconjurător Exemple informative ilustrând alegerea
clasei claselor de expunere
XA1b Mediu înconjurător cu Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior,
agresivitate chimică slabă. însă la adăpost de intemperii.
Conform cu Anexa II.
NOTA 1 - Pentru caracterizarea expunerii betonului uşor este necesară în general combinarea mai multor clase
de expunere. În tabelul 1a se prezintă exemple de astfel de combinaţii.
(4) Betonul uşor poate fi supus la mai multe acţiuni distructive ale mediului, descrise în
tabelul 1. În acest caz, condiţiile de mediu înconjurător la care el este supus trebuie să fie
exprimate sub forma de combinaţii de clase de expunere (a se vedea tabelul 1a).
(5) Pentru un element de structură indicat, diferite suprafeţe de beton uşor pot fi supuse la
acţiuni diferite ale mediului.
Tabelul 1a - Combinaţii de clase de expunere aplicabile pentru beton uşor
Expunere Combinaţii de clase de expunere

Descriere Exemple BNA(1) BA(2)
La interior Interiorul clădirilor cu destinaţie X0 XC1
de locuit sau birouri
12
La exterior
Cu îngheţ dar fără Garaje deschise acoperite, XF1 XC3 + XF1
contact cu ploaia pasaje, etc.
1)
Beton uşor nearmat; 2) Beton uşor armat.
4.2 Beton uşor proaspăt
4.2.1 Clase de consistenţă

(6) Se respectă prevederile normativului NE 012/1.
NOTĂ - A se vedea şi articolul 5.4.1.
4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor
(7) Când betonul uşor este clasificat după dimensiunea maximă a agregatelor, clasificarea
trebuie să se facă plecând de la dimensiunea nominală maximă a agregatului grosier prezent
în betonul uşor (Dmax), conform SR EN 13055-1.
NOTĂ - D este dimensiunea sitelor prin care este determinată granulozitatea agregatului conform SR EN 13055-
1.
4.3 Beton uşor întărit
4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune

(8) Când betonul uşor este clasificat după rezistenţa la compresiune, se aplică tabelul 2.
Valoarea flck.cyl este rezistenţa caracteristică la 28 zile, determinată pe cilindri cu diametrul de
150 mm şi înălţimea de 300 mm. Valoarea f lck.cub este rezistenţa caracteristică la 28 zile,
determinată pe cuburi cu latura de 150 mm.
NOTĂ - În anumite cazuri particulare, este posibil de a utiliza nivele de rezistenţă intermediare în raport cu
valorile indicate în tabelul 2, dacă aceasta se permite prin normele de calcul corespunzătoare.
Tabelul 2 – Clase de rezistenţă pentru betoane cu agregate uşoare
(9) Conform prevederilor NE 012/1:
Clase de rezistenţă Rezistenţa caracteristică Rezistenţa caracteristică

la compresiune minimă pe cilindri minimă pe cuburi a)
flck.cyl flck.cub
N/mm2 N/mm2
LC8/9 8 9
LC12/13 12 13
LC16/18 16 18
LC20/22 20 22
LC25/28 25 28
LC30/33 30 33
LC35/38 35 38
LC40/44 40 44
LC45/50 45 50
LC50/55 50 55
LC55/60 55 60
13
LC60/66 60 66
LC70/77 70 77
LC80/88 80 88
a) Alte valori pot fi utilizate dacă este stabilită şi documentată cu o precizie suficientă o relaţie cu valorile de
referinţă pe cilindri.
4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor
(10) Când betonul uşor este clasificat după masa volumică se aplică tabelul 3.
Tabelul 3 – Clasificarea masei volumice a betonului cu agregate uşoare
Clasele de masă D0,8 D1,0 D1,2 D1,4 D1,6 D1,8 D2,0

volumică
Interval de masă > 400 > 800 >1000 >1200 >1400 >1600 >1800
volumică, în kg/m3 şi şi şi şi şi şi şi
≤ 800 ≤ 1000 ≤ 1200 ≤ 1400 ≤ 1600 ≤ 1800 ≤ 2000
NOTĂ: Masa volumică ρ a betonului uşor poate fi caracterizată prin valori specificate.
4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la

compresiune
(11) Când betoanele uşoare sunt clasificate după masa volumică şi rezistenţa la compresiune
se aplică tabelul 4.
Tabelul 4 – Categorii de betoane cu agregate uşoare
Categoria de Clasa de Clasa de masă

beton uşor volumică*
rezistenţă
la compresiune
Betoane de izolaţie - D0,8
LC 8/9
Betoane de izolaţie şi > LC 8/9 D1,0

rezistenţă D1,2
D1,4
< LC16/18 D1,6
Betoane de rezistenţă D1,8
≥ LC16/18 D2,0
NOTĂ: Clasa de masa volumică a betonului uşor este orientativă.
4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică şi

conductivitatea termică
14
(12) Conductivitatea termică se poate determina experimental conform STAS 5912-89, sau
conform SR EN 12667:2002. Se introduc clasele de conductivitate termică CT 24, CT 29, CT
40, CT 55, CT 78 şi CT 105, definite prin limita superioară a intervalului în care variază
valoarea conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică.
(13) Conductivitatea termică de calcul (λ) se determină cu relaţia (1)
qd
 (1)
T
unde:
q = densitatea fluxului termic [W/m2]
d = grosimea medie a epruvetei [m]
ΔT = diferenţa de temperatură [°K]

(14) Când betoanele uşoare se clasifică după clasa de masă volumică şi conductivitatea
termică se aplică tabelul 5.
Tabelul 5 – Categorii de beton cu agregate uşoare
Categorii de beton Clasa de Conductivitatea termică Clasa de

uşor masă λ0/ λ conductivitate termică
volumică (W/m°K)
Betoane de izolaţie D0,8 0,11/0,18......................0,15/0,24 CT 24
Betoane de izolaţie D1,0 0,16/0,24……………..0,19/0,29 CT 29
şi rezistenţă D1,2 0,20/0,30……………..0,30/0,40 CT 40
D1,4 0,31/0,40……………..0,40/0,55 CT 55
D1,6
Betoane de D1,8 0,41/0,55……………..0,61/0,78 CT 78
rezistenţă D2,0 0,62/0,78……………..0,78/1,05 CT 105
(15) Domeniile de utilizare a betonului uşor conform cu clasificarea din tabelul 3 şi tabelul 4
sunt date în tabelul 6.
Tabelul 6 - Domenii de utilizare a betoanelor uşoare

Categoria de beton uşor Domenii de utilizare
Beton uşor de rezistenţă Elemente de construcţii executate monolit sau prefabricat,
din beton uşor armat, pentru clădiri civile, industriale,
agrozootehnice, pasarele, estacade pentru conducte, grinzi,
buiandrugi, centuri, planşee, panouri de pereţi interiori şi
exteriori, elemente de acoperiş, etc.
Beton uşor de izolaţie şi Elemente de închidere din beton simplu sau beton armat,
rezistenţă sub formă de blocuri mari de zidărie, înlocuitori de
cărămidă, panouri de pereţi pentru clădiri civile, industriale
15
şi agrozootehnice sau corpuri de umplutură pentru planşee
realizate din grinzi prefabricate şi suprabetonare monolită.
Elemente de parapet, fâşii pentru pereţi despărţitori
Beton uşor de izolaţie Betoane de izolaţie (şape sau tencuieli termoizolante, etc.)
5. CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE

5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente
(1) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului uşor de clase de densitate
cuprinse între D0,8 şi D2,0, şi anume: ciment, agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie
bazaltică, perlit, cărămidă reciclată etc.), agregate de masă volumică normală, apa de amestec,
aditivi şi adaosuri I şi II sunt conform prevederilor normativului NE 012/1.
5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor
(2) Compoziţia betonului uşor şi materialele componente cu proprietăţi specificate sau cu

compoziţia prescrisă trebuie să fie alese (a se vedea articolul 6.1 din prezentul normativ) astfel
încât să satisfacă cerinţele specificate pentru betonul uşor proaspăt şi întărit, inclusiv masa
volumică, consistenţa, rezistenţa, durabilitatea şi protecţia contra coroziunii a pieselor din oţel
înglobate, ţinând seama de procedeele de producţie şi tehnologia prin care se intenţionează să
se execute lucrările de beton.
(3) Când acestea nu sunt precizate în specificaţie, producătorul trebuie să selecţioneze tipurile
şi clasele de materiale componente dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită
pentru condiţiile de mediu specifice.
NOTA 1 - Dacă nu există prescripţii contrare, compoziţia betonului uşor trebuie stabilită astfel încât să se reducă
la minimum fenomenele de segregare şi de separare a apei din betonul uşor proaspăt.
NOTA 2 - Înainte de a elabora specificaţia betonului uşor, este necesar să fie luate în consideraţie cerinţele
referitoare la transport, la punerea în operă, la compactare, la tratamentul iniţial şi ulterior, conform prevederilor
SR EN 13670:2010 şi normativului NE 012-2, precum şi reglementărilor tehnice specifice aplicabile, în vigoare..
Dacă toate aceste cerinţe sunt satisfăcute, diferenţele dintre calitatea betonului uşor din structură şi cea a
epruvetelor standardizate de încercat sunt luate în considerare prin coeficientul parţial de siguranţă pentru beton
γC.
5.2.2 Alegerea cimentului
(4) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

NOTĂ - Anexa III (informativă) prezintă recomandări generale pentru alegerea unui anumit tip de ciment.
5.2.3 Utilizarea agregatelor
(5) Zonele de granulozitate recomandate pentru agregatele utilizate la prepararea betonului

uşor sunt conform NE 012/1, pentru diferite dimensiuni nominale maxime ale agregatelor:
0/8, 0/16, 0/22, 0/32 şi 0/63 mm.
16
(6) Caracteristicile fizice ale agregatelor uşoare (dimensiunea agregatelor, dimensiunea
maximă nominală a agregatului, granulozitatea, forma particulelor, conţinutul de particule
fine, absorbţia de apă, conţinutul de apă, rezistenţa la strivire, procentul de particule sparte,
rezistenţa de dezintegrare, rezistenţa la îngheţ-dezgheţ), caracteristicile chimice ale
agregatelor uşoare (conţinutul de cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii -
silice), precum şi caracteristicile agregatului cu masă volumică normală (agregat obişnuit)
trebuie să fie selecţionate, conform prevederilor din normativul NE 012/1.
5.2.3.2 Agregate recuperate
(7) Fracţia granulometrică 0-4 mm recuperată din apa de spălare sau din betonul uşor proaspăt
poate să fie utilizată ca agregat pentru betonul uşor, cu condiţia să fie în cantitate de maxim
5% din cantitatea totală de agregate.
5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice
5.2.4 Utilizarea apelor reciclate
(9) Apele reciclate provenite din producţia de beton uşor trebuie utilizate în conformitate cu
anexa A din SR EN 1008.
5.2.5 Utilizarea adaosurilor
(10) Cantităţile de adaosuri tip I şi tip II, pentru a putea fi utilizate în betonul uşor, trebuie să
facă obiectul încercărilor iniţiale (a se vedea NE 012/1).
NOTA 1 - Este necesar să fie luată în considerare influenţa cantităţilor ridicate de adaosuri asupra altor
proprietăţi decât rezistenţa (de exemplu, durabilitatea).
(11) Adaosurile de tipul II pot fi luate în consideraţie în compoziţia betonului uşor, cu

respectarea conţinutului de ciment, dacă aptitudinea de utilizare a adaosurilor a fost stabilită.
NOTA 2 - Stabilirea aptitudinii de utilizare se face conform prevederilor din NE 012/1.
(12) Utilizarea cenuşilor ca adaosuri în betoane uşoare se face conform normativului NE

012/1.
5.2.6 Utilizarea aditivilor
(13) Cantitatea totală de aditivi utilizaţi nu trebuie sa depăşească dozajul maxim recomandat
de producătorul de aditivi, în afară de cazul când s-a stabilit influenţa unui dozaj mai ridicat
asupra performanţelor şi durabilităţii betonului uşor.
(14) Aditivii utilizaţi în cantitate inferioară valorii de 2 g/kg ciment nu sunt admişi decât
dispersaţi într-o parte din apa de amestec.
17
(15) Dacă cantitatea totala de aditiv lichid (în soluţie) este superioară valorii de 3 l/m 3 de
beton uşor, conţinutul său de apă trebuie considerat la calculul conţinutului total în apă.
(16) Când sunt utilizaţi mai mulţi aditivi, compatibilitatea lor trebuie verificată atunci când se
efectuează încercările iniţiale.
NOTĂ - Betoanele uşoare de consistenţă ≥ S4; V4; C3 sau ≥ F4 trebuie fabricate cu aditivi puternic reducători
de apă sau cu superplastifianţi.
(17) Betoanele uşoare trebuie să fie preparate cu aditivi. Condiţiile de utilizare a aditivilor
sunt prezentate în tabelul 7.
Tabelul 7 – Condiţii de utilizare a aditivilor
Nr. Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat Observaţii

crt.
1. Betoane uşoare de rezistenta având Plastifiant După caz :
clasa cuprinsa intre LC8/9 şi LC30/33 Superplastifiant
inclusiv
2. Betoane uşoare cu permeabilitate Reducător de apa / După caz :
redusa plastifiant - intens reducător de
apa /superplastifiant
- impermeabilizator
3. Betoane uşoare executate monolit Superplastifiant/
având clasa ≥ LC35/38 intens reducător
de apa
4. Betoane uşoare fluide Superplastifiant
5. Betoane uşoare turnate prin tehnologii (Plastifiant)

speciale superplastifiant +
întârzietor de priza
6. Betoane uşoare turnate pe timp Întârzietor de
călduros priza +
superplastifiant
(Plastifiant)
18
7. Betoane uşoare turnate pe timp Accelerator de
friguros, la temperaturi de peste 5°C priza
8. Betoane uşoare cu rezistenţe mari la Acceleratori de
termene scurte întărire fără
cloruri
5.2.7 Conţinut de cloruri
5.2.8 Temperatura betonului uşor
(19) Temperatura betonului uşor proaspăt trebuie sa fie mai mare sau egală cu + 5ºC în
momentul livrării.
(20) În general, temperatura betonului uşor proaspăt trebuie să fie mai mică sau egală cu 30ºC
în cazul în care nu au fost luate măsuri speciale pentru a se asigura că depăşirea temperaturii
peste 30ºC nu va avea consecinţe negative asupra calităţii betonului uşor întărit (de exemplu
încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor).
(21) Punerea în operă a betonului uşor se face numai la temperaturi de peste + 5ºC. În cazul în
care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/m 3 sau dacă se foloseşte ciment cu căldura de
hidratare redusă (de exemplu de clasa 32,5 N), temperatura betonului uşor trebuie să fie mai
mare de + 10ºC la locul de punere în operă.
(22) În cazul în care este necesara o altă cerinţă referitoare la temperatura maximă sau minimă
pentru betonul uşor proaspăt, aceasta trebuie sa fie specificată, dând de asemenea şi
toleranţele. Toate cerinţele de răcire sau de încălzire artificială a betonului uşor trebuie
stabilite de comun acord între producător şi beneficiar.
5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere
(23) Cerinţele pentru ca betonul uşor să reziste la agresiunile mediului înconjurător, aşa cum
sunt definite în Anexa II, sunt date adesea în termeni de valori limită, pentru compoziţia
betonului uşor şi proprietăţile stabilite ale betonului uşor (a se vedea articolul 5.3.2 din
prezentul normativ); alternativ exigentele pot rezulta din metode de proiectare bazate pe
performanţe (a se vedea articolul 5.3.3 din prezentul normativ). Cerinţele trebuie să ţină
seama de durata de viaţă prevăzută pentru structură.
5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului
(24) În absenta standardelor europene pentru încercări directe de performanţă a betonului

uşor, din raţiuni de experienţe diferite pe termen lung, metodele specificate ale rezistenţei la
agresiunile mediului înconjurător sunt date în prezentul normativ în termeni de proprietăţi
stabilite pentru beton şi de valori limită de compoziţie.
(25) Cerinţele pentru fiecare clasă de expunere trebuie specificate în termeni de:
19
a) tipuri şi clase de materiale componente permise;
b) conţinut minim de ciment;
c) clase minime de rezistenţă la compresiune a betonului uşor;
d) conţinut minim de aer din betonul uşor (dacă este cazul).
NOTA 1 - Tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 (anexa I) prezintă condiţiile compoziţionale, proprietăţile betonului
uşor şi utilizarea cimenturilor. Conţinutul maxim admis de particule fine din betonul uşor este prezentat în
tabelele I.7 şi I.8 din anexa I.
NOTA 2 - Este necesar ca prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului uşor să includă cerinţe pe baza unei durate de
viaţă prezumate de minim 50 ani în condiţiile de întreţinere stabilite prin proiect. Pentru durată de viaţă inferioară sau
superioară, pot fi necesare valori limită specificate mai severe sau mai puţin severe. În acest caz sau pentru compoziţiile
specificate de beton uşor, sau în condiţii speciale în materie de protecţie contra coroziunii, referitor la grosimea betonului ce
acoperă armaturile, conform reglementărilor tehnice specifice, aplicabile în vigoare.
(26) Dacă betonul uşor este conform cu valorile limită specificate, se consideră că acesta este
capabil să satisfacă cerinţele de durabilitate în raport cu utilizarea avută, cu respecarea
următoarelor condiţii:
a) betonul uşor să fie corect pus în operă, compactat şi supus la un tratament, conform
prevederilor normativului NE 012-2 precum şi altor reglementări tehnice specifice aplicabile,
în vigoare şi standare aplicabile.
b) betonul uşor ce acoperă armatura trebuie să aibă grosimea minimă, conform clasei
de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător şi din reglementările
tehnice specifice aplicabile, în vigoare şi standardelor aplicabile.
5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe
(27) Cerinţele referitoare la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de proiectare
bazate pe performanţă pentru durabilitate şi ele pot fi stabilite în termeni de parametri de
performanţă. În normativul NE 012/1 se prezintă indicaţii referitoare la utilizarea unor metode
alternative de concepţie funcţie de performanţele pentru durabilitate.
5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt
5.4.1 Consistenţa
(28) Consistenţa betonului uşor trebuie determinată prin încercări conform metodelor
precizate în normativul NE 012/1.
(29) Metodele de încercare recomandabile pentru betonul uşor sunt cele precizate în
normativul NE 012/1.
(30) Când trebuie determinată consistenţa betonului uşor, această caracteristică se determină
în momentul utilizării betonului uşor sau în cazul betonului uşor gata preparat, în momentul
livrării.
(31) Dacă betonul uşor este livrat într-un camion malaxor sau cuvă agitatoare, se respectă
prevederile pentru beton obişnuit, din normativul NE 012/1.
20
(32) Consistenţa poate fi specificată, prin referinţă la o clasă de consistenţă, conform
articolului 4.2.1 din prezentul normativ, sau în cazuri particulare, printr-o valoare specificată.
În acest caz, toleranţele sunt date în normativul NE 012/1.
5.4.2 Conţinutul de ciment
(33) Cantitatea de ciment, cantitatea de adaosuri şi cantitatea de apă dozată trebuie

înregistrate, fie pe imprimanta înregistratorului de amestecuri, fie în registrul de producţie.
(34) Absorbţia de apă a agregatelor se determină pentru stabilirea conţinutului de apă eficace.
(35) Absorbţia de apă a agregatelor uşoare şi a agregatelor de masă volumică normală din
betonul proaspăt este valoarea obţinută după o oră, determinată conform SR EN 1097-6,
utilizând valoarea de umiditate a agregatului în stare umedă în locul celei obţinute după
uscarea în etuvă.
(36) Când conţinutul minim de ciment este înlocuit cu conţinutul minim de (ciment +
adaosuri), metoda trebuie modificată în consecinţă.
(37) Când este necesară determinarea conţinutului de ciment, sau a conţinutului de adaosuri
din betonul uşor proaspăt, metodele de încercări şi toleranţele aplicate trebuie să facă obiectul
unui acord între elaboratorul de specificaţie şi producător.
5.4.3 Conţinutul de aer
(38) Conţinutul de aer al betonului uşor trebuie determinat conform SR 13535:2009.
5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor
(39) Dimensiunea nominală maximă a agregatelor se determină conform SR EN 933-1.

Dimensiunea maximă a agregatului, cum este definită în SR EN 13055-1 şi în SR EN 12620,
nu trebuie sa fie superioară celei specificate.
5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
5.5.1 Rezistenţa
(40) Pentru determinarea rezistenţei la compresiune a betonului uşor trebuie respectate
prevederile din normativul NE 012/1.
5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune

(41) Rezistenţa la compresiune a betonului uşor este simbolizată f lc.cub, când este determinată
pe epruvete cubice şi este simbolizată flc.cil când este determinată pe epruvete cilindrice
conform SR EN 12390-3.
21
(42) Pentru utilizarea de epruvete de alte dimensiuni şi pentru alegerea încercărilor pe cub sau
pe cilindri în vederea evaluării rezistenţei la compresiune, se vor respecta prevederile din
normativul NE 012/1.
(43) Dacă nu există prevederi contrarii, rezistenţa la compresiune se determină pe epruvete

încercate la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar a se specifica rezistenţa la
compresiune la termene mai scurte sau mai lungi de 28 zile, sau după conservare în condiţii
speciale.
(44) Rezistenţa caracteristică a betonului uşor trebuie să fie egală sau superioară rezistenţei la
compresiune caracteristice minime, pentru clasa de rezistenţă specificată (tabelul 2).
(45) Când este probabil ca încercările de rezistenţă la compresiune să dea valori

nereprezentative, se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
NOTĂ - Este indicat ca evaluarea rezistenţei în structuri sau în elemente de structură să se bazeze pe prevederile
din SR EN 13791 şi din reglementările tehnice specifice aplicabuile, în vigoare.
5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune

(46) Rezistenţa la tracţiune prin încovoiere a betonului uşor se determină conform
prevederilor din SR EN 12390-5: 2009.
(47) Rezistenţa la tracţiune prin despicare a betonului uşor se determină conform prevederilor
din SR EN 12390-6: 2010.
5.5.2 Masa volumică
(48) Masa volumică/densitatea betonului uşor după uscare în etuvă este determinată conform
SR EN 12390-7 şi trebuie să fie cuprinsă între limitele claselor de densitate prescrise (a se
vedea tabelul 3 din prezentul normativ). În cazuri particulare, când masa volumică este
specificată în termenii de valori prevăzute, se aplică o toleranţă de ± 30 kg/m3.
5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei
(49) În cazul în care trebuie specificată rezistenţa la penetrarea apei, metoda şi criteriile de
conformitate trebuie să facă obiectul unui acord între beneficiar şi producător.
5.5.4 Reacţia la foc
(50) Elementele de construcţii din beton, compuse din agregate minerale grele şi uşoare,
ciment, aditivi, adaosuri şi alte materiale minerale, conform prevederilor normativului NE
012/1, se consideră că au clasa de reacţie la foc A 1 sau A1FL, fără a fi necesară efectuarea unor
încercări de comportare la foc, cu respectarea Regulamentului privind clasificarea şi
încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat
prin Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului/ administraţiei şi internelor
nr.1.822/394/2004 comun M.T.C.T./M.A.I. nr.1822/394/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
22
5.5.5 Conductivitatea termică
(51) Pentru betoane uşoare de izolaţie şi /sau rezistenţă, conductivitatea termică se determină
conform SR EN 12667:2002 sau conform STAS 5912-89.
6 SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR
6.1 Generalităţi
(1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1. Pentru clasele de expunere a se vedea
4.1 din prezentul normativ.
6.2 Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi specificate)
6.2.2 Date de bază
(3) Specificaţia pentru betonul uşor trebuie sa cuprindă:

a) cerinţe de conformitate cu prezentul normativ;
b) clasa de rezistenţă la compresiune;
c) clasele de expunere;
d) dimensiunea nominală maximă a agregatelor;
e) clasa de cloruri conţinute, funcţie de tipul utilizării betonului uşor (beton uşor simplu, beton
uşor armat) conform prevederilor normativului NE 012/1;
f) clasa de masă volumică;
g) masa volumică specificată;
h) clasa de conductivitate termică, pentru :
(4) În plus pentru betonul uşor gata de utilizare şi betonul uşor preparat pe şantier:
a) clasa de consistenţă, sau în cazuri speciale valoarea specificată a consistenţei.
6.3 Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă
6.3.2 Cerinţe de bază
(7) Specificaţia trebuie să cuprindă:

a) cerinţele de conformitate cu prezentul normativ;
b) dozajul de ciment;
c) tipul de ciment şi caracteristicile;
d) consistenţa, în termeni de clasă sau, în cazuri speciale, ca valori specificate;
e) tip, origine, categorie, masa volumică maximă a agregatelor uşoare şi conţinutul maxim în
cloruri al agregatelor;
23
f) dimensiunea nominală maximă a agregatelor şi limitele granulometrice;
g) tip şi cantitate de aditivi sau adaosuri, dacă este cazul;
h) indicaţii privind tipul, originea şi caracteristicile tuturor aditivilor şi adaosurilor;
i) masa volumică a betonului uşor;
j) conductivitatea termică a betonului uşor.
7 LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT
7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător
7.2 Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator
Pentru betoanele cu performanţe specificate la cerere, trebuie furnizate următoarele

informaţii:
a) tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului şi tipul de agregate uşoare;
b) tipul de aditivi, tipul şi conţinutul aproximativ de adaosuri, dacă este cazul;
c) rezultatele încercărilor efectuate recent pentru acest beton uşor, de exemplu: cele de control
al producţiei sau încercări iniţiale;
d) evoluţia rezistenţei;
e) sursa materialelor componente;
f) pentru betonul uşor în care se adaugă aditiv pe şantier: clasa de consistenţă sau consistenţa
prevăzută înainte şi după adăugarea aditivului;
g) masa volumică.
7.3 Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare
(3) Informaţiile care trebuie să fie conţinute pe bonul de livrare pentru fiecare şarjă de beton
uşor gata de utilizare sunt conform prevederilor din normativul NE 012/1.
(4) În plus, bonul de livrare trebuie să furnizeze detaliile următoare:
a) pentru betonul uşor cu proprietăţi specificate:

i) clasa de masa volumică;
ii) clasa de rezistenţă;
iii) clasele de expunere (clasele de expunere sau categoriile de beton uşor în conformitate cu
tabelul 1 şi anexa I cu indicarea combinaţiilor de clase de expunere);
iv) clasa de conţinut de cloruri;
v) clasa de consistenţă sau valoarea specificată;
vi) valorile limită de compoziţie a betonului uşor, când sunt specificate (inclusiv conţinutul
de apă al agregatelor);
24
vii) tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului, când sunt specificate;
viii) tipul aditivilor şi adaosurilor, dacă sunt specificate;
ix) proprietăţile speciale, dacă au fost cerute;
x) dimensiunea nominală maximă a agregatelor uşoare.
b) pentru betonul uşor având compoziţia prescrisă

i) detalii referitoare la compoziţie, de exemplu tipul de agregat uşor utilizat, dozajul de ciment
şi dacă este cerut, tipul de aditivi;
ii) consistenţa în termen de clasă sau de valoare specificată în funcţie de specificaţii;
iii) dimensiunea nominală maximă a agregatului.
7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier
(5) Se respectă prevederile 7.3 din prezentul normativ.
7.5 Consistenţa la livrare
8 CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE
8.1 Generalităţi

8.2 Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi specificate
8.2.1 Control de conformitate al rezistenţei la compresiune
8.2.2 Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin despicare
8.2.3 Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa
8.2.3.1 Plan de eşantionare şi de încercări
(4) Selecţionarea, prelevarea, eşantionarea, numărul minim de probe şi metodele de încercare

trebuie să fie conform cu prevederile din normativul NE 012/1.
(5) Pentru evaluarea conformităţii betonului uşor, raportul apă / ciment din normativul NE
012/1 nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.
8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa
(6) Pentru masa volumică şi alte caracteristici ale betonului uşor decât rezistenţa (dozajul de
ciment, conţinutul de aer antrenat în betonul proaspăt, conţinutul de cloruri din beton,
25
consistenţa), se respectă prevederile din normativul NE 012/1, privind: metoda de încercare,
numărul minim de determinări, numărul de acceptare şi abaterea maximă admisă.
(7) Pentru conductivitatea termică, numărul minim de probe respectă prevederile privind
controlul de conformitate al rezistenţei la compresiune (a se vedea 8.2.1 din prezentul
normativ). Metodele de condiţionare şi încercare pentru determinarea conductivităţii sunt
conform SR EN 12667:2002 şi STAS 5912-89. Dimensiunile epruvetelor sunt dictate de tipul
echipamentului pentru determinarea conductivităţii termice.
8.3 Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă
(8) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1, cu menţiunea că pentru evaluarea

conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă, se poate utiliza raportul apă eficace /
ciment, întrucât raportul apă / ciment nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.
8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului
9 CONTROLUL PRODUCŢIEI
9.1 Generalităţi

9.2 Sisteme de control al producţiei
9.3 Datele înregistrate şi alte documente
(3) Toate datele referitoare la controlul producţiei trebuie sa fie înregistrate, a se vedea tabelul
8. Datele referitoare la control în producţie trebuie păstrate timp de minimum trei ani, dacă nu
există obligaţii care să impună o perioadă mai lungă.
Tabelul 8 – Datele înregistrate şi alte documente dacă este cazul

Obiect Datele înregistrate şi alte documente
Cerinţe specificate Caiet de sarcini la contract sau rezumatul cerinţelor
Ciment, agregate, aditivi, adaosuri Numele furnizorilor şi sursele
Încercări asupra apei de amestec (nu Data şi locul prelevării
se cer pentru apa potabila) Rezultatul încercărilor
Încercări asupra materialelor Data şi rezultatele încercărilor
componente
Compoziţia betonului uşor Descrierea betonului uşor
Înregistrarea maselor componenţilor pentru un
amestec sau pentru o şarjă (de exemplu dozajul de
ciment)
Conţinutul de cloruri
Codul de membru al familiei
Tabelul 8 (continuare)
Încercări pe beton uşor în stare Data şi locul prelevării probei
26
proaspătă Destinaţia în lucrare, dacă este cunoscută
Consistenţa (metoda utilizată şi rezultatele)
Densitatea, când este specificată
Temperatura betonului, când este specificată
Conţinutul de aer, când este specificat
Volumul de beton din amestecul sau din şarja testată
Numărul şi codul epruvetelor pentru încercări
Încercări pe beton uşor în stare Data încercării
întărită Codul şi vârsta epruvetelor
Rezultatul încercărilor de masă volumică, rezistenţă
şi conductivitate
Observaţii speciale (de exemplu profilul de rupere
neobişnuit al epruvetelor)
Evaluarea conformităţii Conformitate/neconformitate cu specificaţiile
Suplimentar pentru betonul uşor gata Numele cumpărătorului
de utilizare Identificarea şantierului, de exemplu locul de
construcţie
Numărul şi data bonului de livrare, corespunzător
încercărilor
Bonul de livrare
Suplimentar pentru elementele Date suplimentare sau diferite pot să fie cerute de
prefabricate standardul specific de produs
9.4 Încercări
9.5 Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale
9.6 Personal, echipamente şi instalaţii
9.6.1 Personal
9.6.2 Echipamente şi instalaţii
9.6.2.1 Depozitarea materialelor
9.6.2.2 Echipamente de dozare
27
9.6.2.3 Malaxoare
9.6.2.4 Echipamente de încercare

9.7 Dozarea materialelor componente
9.8 Amestecarea betonului uşor
(12) La introducerea în malaxor, agregatele trebuie să aibă o umiditate corespunzătoare

absorbţiei la o oră. Nu se vor utiliza agregate complet uscate, întrucât pot genera atât
modificări reologice importante ale betonului uşor proaspăt, cât şi dificultăţi la punerea în
operă.
(13) În malaxor se introduc agregatele şi 50% din cantitatea de apă eficace, stabilită pentru
amestecul respectiv. După o malaxare de aproximativ un minut, se introduc cimentul şi
adaosurile de parte fină şi se malaxează din nou, adăugând restul cantităţii de apă.
(14) Perioada între amestecarea iniţială şi sfârşitul amestecării finale (de exemplu amestecarea
într-un camion malaxor) trebuie prelungită până ce absorbţia de apă de către agregat şi
evacuarea cvasi completă a aerului inclus în agregatele uşoare nu mai are nici o acţiune cu
impact negativ asupra proprietăţilor betonului întărit
(15) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1 privind utilizarea aditivilor .
(16) Obţinerea unor valori ale densităţii aparente în limita a ± 30 kg/m 3, faţă de densitatea
aparentă a betonului proaspăt confirmă realizarea corectă a compoziţiei.
9.9 Proceduri de control al producţiei
(17) Pentru tipul şi frecvenţa inspecţiilor şi încercărilor asupra materialelor componente ale
betonului uşor, ca şi pentru controlul staţiilor, echipamentelor de producţie şi mijloacelor de
transport se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
(18) Caracteristicile betonului uşor cu proprietăţi specificate trebuie să fie verificate în raport
cu cerinţele specificate în tabelul 9 din prezentul normativ.
(19) Compoziţia betonului uşor, precum şi consistenta şi temperatura sa, dacă sunt specificate,
trebuie să fie controlate în raport cu cerinţele din tabelul 9 (rândurile de la 2 la 4, rândurile 6
şi 7 şi rândurile de la 9 la 13).
(20) Controlul trebuie să includă producţia, transportul până la locul de descărcare şi livrarea.
(21) Pentru anumite betoane uşoare, pot fi necesare condiţii suplimentare pentru controlul
producţiei.
28
(22) Dacă contractul între producător şi beneficiar defineşte cerinţe speciale pentru betonul
uşor, controlul producţiei trebuie să includă acţiuni corespunzătoare suplimentare faţă de cele
menţionate în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ.
(23) Acţiunile prevăzute în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ pot să
fie adaptate la condiţiile specifice pe locul de producţie şi să fie înlocuite prin altele care
asigură un nivel echivalent de control al producţiei.
Tabelul 9 – Controlul procedurilor de producţie şi al caracteristicilor betonului uşor
Nr. Caracteristica Inspecţia/ Scop Frecvenţa minimă

crt. încercarea
1. Proprietăţile Încercări iniţiale Pentru a demonstra că Înainte de a utiliza
betonului (conform cu NE proprietăţile o nouă
uşor cu 012/1) specificate sunt compoziţie de
proprietăţi obţinute prin formula beton uşor
specificate propusă cu marjă
adecvata
2. Umiditatea Sistem de Determinarea masei Zilnic pentru o
nisipului măsurare continuă, agregatelor şi cantităţii verificare
încercări de uscare de apă de adăugat discontinuă.
sau echivalente Frecvenţa este
impusă şi de
condiţiile locale şi
atmosferice.
3. Umiditatea Încercări de uscare Determinarea cantităţii În funcţie de
agregatului sau echivalente de agregate şi apei ce condiţiile locale şi
grosier trebuie adăugată atmosferice.
4. Conţinutul de Verificarea Obţinerea de date Fiecare amestec.

apă al cantităţii de apă de pentru conţinutul total
betonului amestec adăugată de apă
uşor
proaspăt
5. Conţinutul de Determinare iniţială Asigurarea că nu este La încercările
cloruri al prin calcul depăşit conţinutul iniţiale.
betonului maxim de cloruri În cazul creşterii
uşor conţinutului de
cloruri al
materialelor
componente
6. Consistenţa Examen vizual Comparare cu un Fiecare amestec.
beton cu aspect
normal
7. Încercări de Evaluarea Când consistenţa
consistenţă în lucrabilităţii. este specificată,
conformitate cu : conform NE 012/1
SR EN 12350-2 / pentru rezistenţa la
SR EN 12350-3 / compresiune.La
SR EN 12350-4 / încercările privind
29
Nr. Caracteristica Inspecţia/ Scop Frecvenţa minimă
crt. încercarea
SR EN 12350-5 conţinutul de aer.
În caz de dubiu
după examenul
vizual.
8. Masa Determinarea Pentru betonul uşor, Zilnic
volumică a masei volumice în pentru
betonului uşor conformitate cu supervizarea
proaspăt SR EN 12350-6 amestecurilor şi
controlul densităţii
9. Conţinutul de Notarea cantităţii Verificarea Fiecare amestec
ciment al de ciment utilizata conţinutului de ciment
betonului uşor
proaspăt
10. Conţinutul de Notarea cantităţii Verificarea Fiecare amestec
adaosuri în de adaosuria conţinutului de
betonul uşor adaosuri
proaspăt
11. Conţinutul de Verificarea masei Verificarea Fiecare amestec
aditivi în sau a volumului de conţinutului de aditiv
betonul uşor aditiv adăugata
proaspăt
12. Conţinutul de Încercare în Evaluare a obţinerii Primele amestecuri
aer oclus al conformitate cu conţinutului specificat sau şarje din fiecare
betonului uşor SR 13535:2009 de aer oclus producţie zilnica,
proaspăt până la stabilizarea
dacă este valorilor.
specificat
Temperatura Măsurarea Evaluarea obţinerii Fiecare amestec sau
13. betonului uşor temperaturii temperaturii minime şarjă când
proaspăt de 50C sau a valorii temperatura este
specificate aproape de limita
inferioară, respectiv
superioară.
14. Masa volumică Încercare în Pentru evaluarea Aceeaşi frecvenţă ca
a betonului conformitate cu obţinerii masei pentru controlul de
uşor în stare SR EN 12390-7b volumice conformitate al
întărită specificate rezistenţei la
compresiune (NE
012/1)
15. Rezistenţa la Încercare în Pentru evaluarea Când rezistenta la
compresiune conformitate cu obţinerii rezistenţei compresiune a
pe epruvete SR EN 12390-7b specificate betonului uşor este
confecţionate specificată, cu
în tipare aceeaşi frecvenţă ca
şi pentru controlul de
30
8. Masa Determinarea Pentru betonul uşor, Zilnic
volumică a masei volumice în pentru
betonului uşor conformitate cu supervizarea
proaspăt SR EN 12350-6 amestecurilor şi
controlul densităţii
conformitate (NE
012/1)
16. Conductivitatea
Încercare în Pentru evaluarea Când conductivitatea
betonului conformitate cu obţinerii termică a betonului
uşor în stare SR EN conductivităţii uşor este specificată,
întărită 12667:2002 specificate aceeaşi frecvenţă ca
pentru controlul de
conformitate al
rezistenţei la
compresiune (NE
012/1).
a
Când nu este utilizat echipamentul de înregistrare şi când toleranţele de cântărire pentru amestecuri sau şarje
sunt depăşite, cantităţile cântărite se înregistrează în registrul de producţie
b
Pot de asemenea să fie încercate în condiţii de saturare, dacă este stabilită o relaţie sigură cu densitatea după
uscare în etuvă.
10 EVALUARE A CONFORMITĂŢII
10.1 Generalităţi
10.2 Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie
11 NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETATI SPECIFICATE
(1) Dacă caracteristicile esenţiale ale betonului uşor proiectat trebuie furnizate într-o formă
prescurtată, trebuie utilizate următoarele:
- referinţa la prezentul normativ;
- masa volumică: specificarea clasei simbolizate în tabelul 3 sau valoarea specificată, de

exemplu D 1,8 conform normativul NE 012/1;
31
- clasa de rezistenţă la compresiune: clasa de rezistenţă aşa cum este definită în tabelul 2, de
exemplu LC25/28;
- clasa de conductivitate termică, de exemplu CT78
- clasa de expunere (combinare de clase de expunere), conform tabelelor 1 şi 1a din prezentul

normativ, precum şi cu respectarea prevederilor din normativul NE 012/1;
- conţinutul maxim de cloruri: clasa definită în normativul NE 012/1, de exemplu Cl 0,20;
- consistenţa: prin clase aşa cum este definită în 4.2.1 sau valoarea specificată.
- dimensiunea maximă nominală a agregatului; valoarea Dmax aşa cum este definită în 4.2.2; de
exemplu Dmax 22.
Exemplu de notare:
Beton uşor D1,8 LC16/18 CT 78 XC1 (RO) Cl 0,20 S1 Dmax 16, conform C 155
12 BETOANE FOARTE UŞOARE
12.1 Domeniu de aplicare
(1) Betoanele foarte uşoare se pot utiliza la realizarea de elemente fără cerinţe de rezistenţe
mecanice: betoane de izolaţie sau plăci pentru straturi termoizolante fără rol decorativ, etc.
Betoanele foarte uşoare nu se pot expune mediului fără a fi protejate corespunzător.
(2) Betoanele foarte uşoare nu fac obiectul prevederilor normativului NE 012/1 şi nu fac
obiectul prevederilor standardului SR EN 1992-1-1: 2004, privind proiectarea structurilor de
beton.
12.2 Referinţe normative

(3) A se vedea 2. din prezentul normativ.
12.3 Definiţii, simboluri şi prescurtări

12.4 Clasificare
(5) Betoanele foarte uşoare se încadrează în clasa de densitate D0,8 şi au rezistenţa la

compresiune inferioară clasei LC8/9 conform normativului NE 012/1. Betoanele foarte uşoare
au clasa de conductivitate termică CT 24 (a se vedea 4.3.4 din prezentul normativ).
(6) Clasele de expunere permise pentru betoanele foarte uşoare sunt X0, XC1, XC3 şi XA1b
(a se vedea 4.1 din prezentul normativ).
32
12.5 Cerinţe pentru betonul foarte uşor
12.5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente
(7) A se vedea 5.1. din prezentul normativ.
12.5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor
(8) Betoanele foarte uşoare se realizează din: ciment, agregate uşoare (perlit, etc), apă de
amestec, aditivi (după caz: antrenori de aer, plastifianţi, superplastifianţi, întârzietori de priză,
acceleratori de priza) şi după caz, adaosuri de tip I (pigmenţi etc) sau adaosuri de tip II
(cenuşă de termocentrală, silice ultrafină etc).
(9) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului foarte uşor sunt conform
prevederilor normativului NE 012/1.
12.5.2.2 Alegerea cimentului
(10) Pentru betonul foarte uşor se aplică prevederile din Anexa I a prezentului normativ,
tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru beton simplu, considerate în funcţie de clasa de expunere
pentru betonul foarte uşor (a se vedea 12.1).
(11) De asemenea, la alegerea tipului de ciment se va ţine seama prevederile din Anexa III,
tabelul III.1 din prezentul normativ. Pentru turnare pe timp călduros a se vedea Anexa III,
tabelul III.3 din prezentul normativ.
12.5.2.3 Utilizarea agregatelor

(12) Se recomandă ca dimensiunea nominală maximă a agregatelor utilizate la prepararea
betonului foarte uşor să fie 8 mm.
12.5.2.4 Utilizarea apelor reciclate

(13) A se vedea 5.2.4 din prezentul normativ.
12.5.2.5 Utilizarea adaosurilor

12.5.2.6 Utilizarea aditivilor

(15) Condiţiile de utilizare a aditivilor la betoane foarte uşoare sunt prezentate în tabelul 10.
Tabelul 10 – Condiţii de utilizare a aditivilor la beton foarte uşor

Nr. Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat
crt.
1 Betoane foarte uşoare fluide Superplastifiant
2 Betoane foarte uşoare turnate prin (Plastifiant)

tehnologii speciale superplastifiant + întârzietor de priza
3 Betoane foarte uşoare turnate pe timp Întârzietor de priza + superplastifiant
călduros (Plastifiant)
4 Betoane foarte uşoare turnate pe timp Accelerator de priza
33
friguros, la temperaturi de peste 5°C
12.5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere
(16) Cerinţele pentru beton foarte uşor corespunzătoare fiecărei clase de expunere trebuie
specificate în termeni de:
a) tipuri şi clase de materiale componente permise;
b) conţinut minim de ciment;
c) conţinut minim de aer din betonul foarte uşor (dacă este cazul)
(17) Caracteristicile fizice (dimensiunea agregatelor, granulozitatea, forma particulelor,

conţinutul de particule fine, absorbţia de apă şi conţinutul de apă) şi chimice (conţinutul de
cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii - silice) ale agregatelor uşoare utilizate
la realizarea betonului foarte uşor, trebuie să fie selecţionate, ţinând seama de: tehnologia de
executare a lucrării, utilizarea finală şi cerinţele de mediu înconjurător la care va fi supus
betonul uşor.
(18) Cerinţele de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor se aleg, după caz, conform
prevederilor prezentului normativ (a se vedea 5.2).
12.5.4 Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt
(19) A se vedea 5.4 din prezentul normativ.
12.5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
12.5.5.1 Rezistenţa
(20) A se vedea 5.5.1 şi 12.4 din prezentul normativ.
12.5.5.2 Masa volumică
(21) A se vedea 5.5.2 şi 12.4 din prezentul normativ.
12.5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei
12.5.5.4 Reacţia la foc
12.6 Specificaţia betonului foarte uşor
12.7 Livrarea betonului foarte uşor proaspăt
12.8 Controlul conformităţii şi criterii de conformitate
34
12.9 Controlul producţiei
12.10 Evaluarea conformităţii
12.11 Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate
ANEXA I
(normativă)
Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşor
(1) Această anexă furnizează recomandări pentru alegerea valorilor limita ale compoziţiei şi
proprietăţilor betonului uşor, în funcţie de clasa de expunere conform 5.3.2.
(2) Tabelele I.1 şi I.2 prezintă valorile limită ale compoziţiei şi proprietăţilor betonului uşor,
în funcţie de clasa de expunere bazate pe ipoteza unei durate de viaţă şi întreţinere a structurii
prevăzute de 50 ani. Valorile din tabelele I.1 şi I.2 corespund diferitelor tipuri de cimenturi şi
agregatelor ale căror dimensiuni maxime sunt cuprinse între 20 şi 32 mm.
(3) În tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru diferite clase, combinaţii de clase de expunere, se
prezintă domeniile şi exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi fabricate conform SR EN
197-1:2011 şi alte standarde aplicabile.
(4) Tabelele I.7 şi I.8 furnizează conţinutul maxim admis de parţi fine în betonul uşor preparat
cu diferite dimensiuni ale granulelor de agregat.
(5) Clasele de rezistenţă minime au fost determinate plecând de la relaţiile existente între
raportul apă eficace/ciment şi clasa de rezistenţă a betonului uşor, fabricat cu ciment
aparţinând clasei de rezistenţă 32,5.
Tabelul I.1 Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului

pentru clasele de expunere X0, XC1 şi XC3
35
Clasele de expunere
Nici un risc de Coroziune indusă prin carbonatare
coroziune sau
atac chimic
X0a) XC1 XC3

Clasa minimă de LC8/9 LC16/18 LC20/22
rezistenţă
Dozaj minim de ciment - 260 280
(kg/m3)
Tabelul I.2
Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului uşor pentru
clasele de expunere XF1 şi XA1b
Clasele de expunere
Atac îngheţ-dezghet Atac chimic
XF1 XA1b
Clasa minimă de LC25/28 LC25/28
rezistenţă
Dozaj minim de 300 300
ciment (kg/m3)
Alte Agregate rezistente la îngheţ-dezghet conform -
condiţii -- SR EN 13055-1 şi SR EN 12620
36
Tabelul I.3 - Domenii de utilizare pentru cimenturi conform standardelor SR EN 197-1:2011, şi NE 012/1
Tip ciment Clasele de expunere
Nici un risc de Coroziune indusă prin carbonatare
Atac îngheţ-
coroziune sau Atac chimic
dezghet
atac chimic
X0 XC1 XC3 XF1 XA1bb
CEM I X X X X X
I A 52,5c X X X X X
CEM II A /B S X X X X X
A /B V X X X X X
A X X X X X
LL
B X X 0 0 0
A X X X 0 X
L
B X X 0 0 0
Se utilizează în conformitate cu prevederile
A
tabelelor I.4 şi I.6
M
B Se utilizează în conformitate cu prevederile
tabelelor I.4 şi I.6
CEM III A X X X X X
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
*) Ciment alb
a)
Prezentul tabel prezintă domeniile de utilizare a unor cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi standardele
aplicabile. Condiţiile de utilizare a cimenturilor sunt formulate în NE 012/1.
b)
Când prezenţa de SO42- conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul
este clasificat după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu o rezistenţă moderată sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de
expunere XA1b.
37
Tabelul I.4 - Domenii de utilizare pentru cimenturi de tip II M conform standardelor cu SR EN 197-1:2011 şi NE 012/1
Clasele de expunere
Tip ciment Nici un risc de
Atac îngheţ-
coroziune sau Coroziune indusă prin carbonatare Atac chimic
dezgheţ
atac chimic
X0 XC1 XC3 XF1 XA1ba
S-D; S-T
S-LL; D-T X X X X X
D-LL; T-LL
A S-P; S-V; D-P
CEM D-V; P-V; P-T X X X X X
II M P-LL; V-T; V-LL
S-D; S-T; D-T X X X X X
B S-P; D-P; P-T X X X X X
S-V; D-V; P-V; V-T X X X X X
S-LL; D-LL; P-LL; V-LL; T-LL X X 0 0 0
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
a)
Când prezenţa de SO42- conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat
după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu rezistenţa moderată sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA1b.
38
Tabelul I.5 – Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combinaţii de clase de expunere
CEM II CEM III

Clase de
S
expunere
T V
Component / Construcţie relevante CEM I I A 52,5c B-LL A-M
D A-L1 A
pentru B-L B-M
A-LL P/Q
proiectare
Beton simplu (nearmat) X0 X X X X X Se utilizează X
Elemente protejate împotriva în
XC1; XC3 X X X X X2 X
îngheţului (în interior) conformitate
XC1; XC3; cu
Elemente exterioare X X X X 0 X
XF1 prevederile
Atac chimic XA1b X X X X 0 NE 012/1. X
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
1)
Nu se utilizează pentru clasele de expunere XF1.
2)
Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3.
39
Tabelul I.6 – Exemple privind utilizarea cimenturilor de tip CEM II-M (funcţie de componenţa principalilor constituenţi),
fabricate în conformitate cu standardul SR EN 197-1:2011
CEM-II M
S-P; S-V;
Clase de
S-D; S-T; D-P; D-V;
expunere
A S-LL; D-T; A P-V; P-T; S-LL; D-LL;
Component / Construcţie relevante S-V; D-V;
D-LL; T-LL P-LL; V-T; B B P-LL; V-LL;
pentru P-V; V-T
V-LL T-LL
proiectare
S-D; S-T; S-P; D-P;
B B
D-T P-T
Beton uşor şi beton foarte uşor,
X0 X X X X
simplu (nearmat)
Elemente din beton uşor şi din
beton foarte uşor, protejate XC1; XC3 X X X X1
împotriva îngheţului (în interior)
Elemente exterioare din beton XC1; XC3;
X X X 0
uşor şi din beton foarte uşor XF1
Atac chimic XA1b X X X 0
X Se poate aplica.
0 Nu se aplică.
1)
Nu se utilizează pentru clasa de expunere XC3.
40
Tabelul I.7 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate
având dimensiunea granulelor de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane uşoare de
clasa LC ≤50/55
Conţinut maxim în părţi fine (kg/m3)

Dozaj ciment (kg/m3)
<0,125 mm
≤300 400
300 ... 400 dozaj de ciment +100
≥400 500
Tabelul I.8 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate
având dimensiunea granulelor de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane uşoare de
clasa LC>50/55
Conţinut maxim în părţi fine (kg/m3)

Dozaj ciment (kg/m3)
<0,125 mm
≤400 500
400 ... 450 dozaj de ciment +100
450 ... 500 550
≥500 600
41
ANEXA II
(normativă)
Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton uşor armat supraterane
(1) Mediul agresiv atmosferic luat în considerare în prezentul normativ este de clasă XA 1b -
mediu cu agresivitate foarte slabă.
(2) Agenţii agresivi pot fi în stare:

- gazoasă (gaze agresive de diferite feluri, ceaţa provenită din condensul vaporilor ce apar în
urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor tehnologice);
- solidă (săruri, cenuşi, praf, pământ etc.)
(3) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare gazoasă se stabileşte în funcţie
de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive,
conform tabelului II.1.
Tabelul II.1 – Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare

gazoasă funcţie de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de
caracteristica gazelor agresive
Clasa de Umiditatea relativă Temperatura Caracteristica gazelor

agresivitate a aerului, % mediului, 0C agresive
a mediului (tabelul II.2)
XA 1b 61 …75 max.50 fără gaze agresive
≤ 60 max.50 gaze agresive din grupa A
(4) La stabilirea clasei de agresivitate a mediului în stare gazoasa se vor avea în vedere
următoarele:
a) La temperaturi ale mediului cuprinse între 500C si 800C, clasa de agresivitate din tabelul
II.1 se măreşte cu o clasă.
b) În cazul în care pe suprafaţa elementelor de construcţii este posibilă formarea condensului,
agresivitatea se măreşte cu o clasă, dacă mediul conţine gaze agresive.
c) În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se
stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.
Încadrarea gazelor agresive în grupa A specificată în tabelul II.1 se face conform tabelului
II.2.
Tabelul II.2 - Încadrarea gazelor agresive
Grupa de Denumirea Formula chimica Concentratia
concentratie a gazului agresiv gazelor agresive,
gazelor agresive mg/m3 aer
Grupa A Bioxid de sulf SO2 < 0,10
Hidrogen sulfurat H2S < 0,01
Acid fluorhidric HF < 0,02
Clor Cl2 < 0,05
Acid clorhidric HCl < 0,05
Oxizi de azot NO, NO2 < 0,05
Amoniac NH3 < 0,10
42
(5) Observaţie : Determinarea concentraţiei se face pentru :
a) bioxid de sulf, conform SR ISO 4221;
b) hidrogen sulfurat, conform STAS 10814;
c) acid fluorhidric, conform reglementărilor tehnice specifice;
d) clor gazos, conform STAS 10946;
e) acid clorhidric, conform STAS 10943;
f) oxizi de azot, conform STAS 10329;
g) amoniac, conform STAS 10812 .
(6) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare solidă se stabileşte în funcţie de
umiditatea relativă a aerului şi caracteristica solidului, conform tabelului II.3, în interiorul
construcţiilor si tabelul II.4 în aer liber.
Caracteristica solidului se ia conform tabelului II.5.
Tabelul II.3 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi

agresivi în stare solidă în interiorul construcţiilor, funcţie de umiditatea relativă a
aerului şi de caracteristica solidului
Clasa de agresivitate Umiditatea relativă Caracteristica solidului (1)

a mediului a aerului, %
XA 1b 61 … 75 slab solubil
≤ 60 uşor solubil-puţin higroscopic
Tabelul II.4 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare

solidă în aer liber, funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului
Clasa de agresivitate Umiditatea relativă Caracteristica solidului (1)

a mediului a aerului, %
XA 1b ≤ 60 slab solubil
Tabelul II.5 – Caracteristica solidului
Denumirea agentului agresiv în stare solidă (1) Caracteristica solidului

Praf de siliciu
Carbonat de calciu
Carbonat de bariu
Carbonat de plumb slab solubil
Oxid de fier
Hidroxid de fier
Oxid de aluminiu
Hidroxid de aluminiu
43
Tabelul II.5 (continuare)
Clorura de sodiu
Clorura de potasiu
Clorura de amoniu*)
Sulfat de sodiu*)
Sulfat de potasiu*)
Sulfat de amoniu*) uşor solubil - puţin higroscopic
Sulfat de calciu*)
Azotat de sodiu*)
Azotat de potasiu*)
Azotat de bariu
Azotat de plumb
Azotat de magneziu
Cromat/bicromat de sodiu*)
Cromat/bicromat de potasiu*)
Cromat/bicromat de amoniu*)
Carbonat de sodiu
Carbonat de potasiu
Hidroxid de calciu
Hidroxid de magneziu
Hidroxid de bariu
Fluorura de calciu
Clorura de calciu
Fluorura de magneziu
Fluorura de aluminiu
Fluorura de zinc
Fluorura de fier
Sulfat de magneziu*) uşor solubil - higroscopic
Sulfat de mangan
Sulfat de zinc
Sulfat de fier*)
Azotat de amoniu*)
Fosfaţi primari
Fosfat secundar de sodiu
Hidroxid de sodiu*)
Hidroxid de potasiu*)
(1)
Solidele notate cu asterisc sunt cu agresivitate ridicată faţă de betonul uşor.
44
Anexa III
(informativă)
Recomandări generale pentru alegerea cimentului
III.1 Generalităţi
(1) Această anexă prezintă recomandări privind alegerea tipurilor de cimenturi funcţie de
temperatura la punerea în operă a betonului uşor. Alegerea cimenturilor funcţie de o anumită
aplicaţie şi mediu de expunere se face având în vedere recomandările prezentate în anexa I
(normativă).
(2) Această anexă completează articolul 5.2.2 al acestui normativ în ceea ce priveşte alegerea
tipului de ciment, luând în consideraţie execuţia lucrării şi dimensiunile elementelor.
Cimentul se alege având în vedere condiţiile de execuţie (lucrări executate în condiţii
normale, lucrări executate pe timp friguros, călduros, turnări de elemente masive).
(3) Tabelul III.1 prezintă anumite caracteristici ale unor cimenturi fabricate în România, în
conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi standardele naţionale, cu indicarea unor aptitudini de
utilizare şi a unor domenii în care utilizarea este contraindicată.
Tabelul III.1 – Caracteristici ale unor tipuri de cimenturi din România

Tip ciment Sensibilitatea Degajare Utilizare* Contraindicaţii Observaţii
la frig de căldură Preferenţială particulare
CEM I 52,5R Insensibil Ridicată Structuri mortare, sape Destinat în
monolite şi special
prefabricate elementelor
Betonare pe prefabricate.
timp friguros.
CEM I 42,5 R Insensibil Ridicată Structuri mortare, sape Pe timp
monolite şi călduros
prefabricate trebuie luate
Betonare pe masuri speciale.
timp friguros.
I A 52,5c Insensibil Ridicată Elemente Destinat în
prefabricate. special
structurilor
prefabricate
CEM II A–S Puţin sensibil Redusă Beton uşor,
32,5 N sau R beton foarte uşor,
beton uşor armat.
CEM II A–S Puţin sensibil Medie Beton uşor,
42,5 N sau R beton foarte uşor,
beton uşor armat.
H II A S Puţin sensibil Redusă
* În conformitate cu tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 din Anexa I.
45
Tabelele III.2 şi III.3 prezintă în completare recomandări generale privind alegerea tipului de
ciment funcţie de condiţiile climatice la punerea în operă.
III.2 Condiţii normale
(4) Când temperatura la punerea în operă, înainte de decofrare şi/sau la punerea în serviciu se
încadrează în intervalul de la 50C până la 250C, betonul uşor nu este destinat să fie în contact
cu agenţi agresivi (sulfaţi, săruri de dezgheţare etc.) şi elementele din beton uşor au
dimensiuni normale, cimenturile se pot utiliza conform tabelului III.2, în funcţie de atingerea
rezistenţei la 28 zile.
Tabelul III.2 - Indicarea tipului de ciment funcţie de atingerea rezistentei la 28 zile
Clasa de CEM I CEM II A CEM II B CEM III A

rezistenţă
32,5 N sau R Viteza medie de Viteza medie de Viteza medie
atingere a atingere a de atingere a
rezistenţei la rezistenţei la rezistenţei la
28 zile (beton 28 zile (beton 28 zile (beton
uşor de uşor de uşor de clasa
clasa pana la clasa până la până la
LC25/28) LC25/28) LC25/28)
42,5 N sau R Viteza mare de Viteza mare de Viteza mare de
atingere a atingere a atingere a
rezistenţei la rezistenţei la rezistenţei la
28 zile (beton 28 zile (beton 28 zile (beton
uşor de uşor de uşor de
clasa de peste clasa peste clasa peste
LC25/28) LC25/28) LC25/28)
52,5 N sau R Viteza foarte
mare de atingere
a rezistenţei la
28 zile
III.3 Condiţii speciale

Tabelul III.3. -Recomandări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe
timp călduros
Clasa de CEM I CEM II A CEM II B CEM III A

rezistenţă
32,5 N sau R Recomandabil Foarte Foarte
recomandabil1) recomandabil1)
42,5 N sau R Puţin Recomandabil Recomandabil
recomandabil
52,5 N sau R Puţin
recomandabil
1)
A se vedea SR EN 13670:2010 si NE 012/2.
46
ANEXA IV
(informativă)
Compoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări
IV.1 Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare
IV.1.1 Reguli generale
(1) În cazul betoanelor cu agregate uşoare, raportul A/C ridică probleme datorită incertitudinii
în calcularea întregii cantităţi de apă care intră în cadrul amestecului.
(2) Stabilirea compoziţiei betonului uşor se face pe bază de încercări preliminare.
(3) La încercările preliminare se au în vedere: densitatea aparentă şi consistenţa betonului

proaspăt, tipul de ciment ce urmează a fi utilizat, granulozitatea fiecărui sort de agregat şi
proporţiile dintre sorturi, pentru a se încadra în zonele de granulozitate (NE 012/1).
(4) La stabilirea compoziţiei betonului uşor, principalele caracteristici luate în considerare

pentru agregate sunt: densitatea aparentă a granulelor, absorbţia de apă după o oră de imersie
în apă a agregatelor uşoare, umiditatea pentru toate clasele granulometrice de agregate şi
volumul de aer oclus, care se apreciază orientativ la 20 dm3/m3 de beton.
(5) Proporţiile componentelor betonului uşor se calculează considerând volumele absolute ale
acestora.
(6) Pentru betonul uşor realizat cu agregate uşoare cu granulozitate continuă şi nisip de masă
volumică normală (nisip obişnuit), se parcurg următoarele secvenţe:
a) se stabileşte consistenţa betonului, în funcţie de tipul aplicaţiei şi

tehnologia de punere în operă a betonului uşor.
b) se stabileşte diametrul nominal maxim al granulelor de agregat.
c) se estimează apa eficace şi volumul de aer.
d) se estimează dozajul de ciment.
e) se estimează dozajul de agregate uşoare.
f) se estimează dozajul de nisip obişnuit
IV.1.2 Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate uşoare

(7) Relaţia de bază pentru calculul compoziţiei este:
1 m3 de beton = Vciment + Vagregate + Vapă eficace + Vaer
unde Vciment, Vagregate, Vapă eficace şi Vaer reprezintă volumele absolute ale componenţilor (ciment,
agregate, apă eficace, respectiv aer oclus).
(8) După stabilirea proporţiilor volumice ale componentelor (pornind de la V apă eficace =
200 dm3/m3 beton şi Vaer = 20 dm3/m3 beton, respectiv de la un dozaj de ciment acoperitor
pentru clasa de rezistenţă proiectată), se stabileşte proporţia dintre clasele granulometrice ale
agregatelor utilizate.
47
(9) În final, dozajele materialelor componente se calculează pe baza masei volumice
absolute (determinată sau cunoscută) aferente fiecărui component.
(10) Apa absorbită se dozează corespunzător cu rezultatele experimentale privind
absorbţia de apă a agregatelor uşoare, înregistrată după o oră de imersie în apă.
(11) Se prezintă exemplificativ proiectarea compoziţiei de beton cu tuf vulcanic.
Tabelul IV.1
Masa Dozaje
Componente Volum, Proporţii, Volum, volumică componenţi
(dm3) (%) (dm3) absolută (kg/m3
(kg/ dm3) beton)
Ciment II/A- M
(S-LL) 32,5R 110 110 3 330,00
Nisip 0/4 40 268 2,65 710,20
Tuf vulcanic 4/8 20 134 1,45 194,30
Tuf vulcanic 8/16 40 268 1,37 367,16
Total agregate 670 1271,66
Apă eficace 200 200 1 196,70
Aditiv plastifiant* 1 3,30
Apă absorbită** 10 56,15
Total apă 256,15
Aer 20 20
Total 1000 1000 1857,81
* raportat la cantitatea de ciment (%)

** absorbţia de apă la 60 minute la tuf vulcanic (%)
IV.2 Compoziţii exemplificative de betoane uşoare. Caracteristici în stare întărită
IV.2.1 Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă
IV.2.1.1 Beton uşor cu argilă expandată
(12) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1:

a) Clasa de masă volumică: D1,6
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9
c) Clasa de conductivitate termică: CT 55
d) Clasa de consistenţă: S1
e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.1
48
Componente Referenţial Reţeta, kg / m3 beton
Ciment II/A-V 42,5R SR EN 197-1:2011 375,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 736,70
Argilă expandată 4/8 SR EN 13055-1: 2003 76,45
Argilă expandată 8/16 SR EN 13055-1: 2003 145,39
Apă eficace SR EN 1008: 2003 160,25
Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,75
IV.2.2 Betoane uşoare de rezistenţă
IV.2.2.1 Beton uşor cu tuf vulcanic

e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.2
Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 330,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 710,20
Tuf vulcanic 4/8 SR EN 13055-1: 2003 194,30
Tuf vulcanic 8/16 SR EN 13055-1: 2003 367,16
IV.2.2.2 Beton uşor cu scorie bazaltică

e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.3
3
Componente Referenţial Reţeta, kg / m beton
Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 375,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 704,90
Scorie bazaltică 4/8 SR EN 13055-1: 2003 221,45
Scorie bazaltică 8/16 SR EN 13055-1: 2003 409,64
IV.2.2.3 Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată
49
e) Dmax: 16 mm.
Tabelul IV.2.4
Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 330,00
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 544,58
Cărămidă reciclată 2/4 SR EN 13055-1: 2003 78,09
IV.2.3 Beton uşor cu perlit expandat
IV.2.3.1 Beton uşor cu perlit tip 200G
NOTĂ- Perlitul tip 200G are masa volumică egală cu 200 kg/m3 şi este declarat grosier (G) pe treapta de sortare
a instalaţiei de fabricaţie
(16) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:

a) Clasa de masă volumică: D1,4.
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9.
c) Clasa de conductivitate termică: CT 55.
d) Clasa de consistenţă: S 4.
e) Dmax: 4 mm.
Tabelul IV.2.5
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 365,70
Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 93,29
IV.2.3.2 Beton uşor cu perlit tip 90S

NOTĂ- Perlitul tip 90S are masa volumică egală cu 90 kg/m3 şi este recomandat pentru realizarea şapelor (S).
Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:

a) Clasa de masă volumică: D1,2.
b) Clasa de rezistenţă la compresiune: <LC8/9.
50
c) Clasa de conductivitate termică: CT 40.
d) Clasa de consistenţă: S1.
e) Dmax: 4 mm.
Tabelul IV.2.6
Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 360,40
Perlit expandat 90S Grosier SR EN 13055-1: 2003 91,94
IV.2.4 Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer
(17) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:

b) Clasa de rezistenţă la compresiune: <LC8/9
e) Dmax: 4 mm.
Tabelul IV 2.7
Componente Referenţial Reţeta, kg / m3

Ciment II/A- M (S-LL) SR EN 197-1: 2011
32,5R 300,00
Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 123,37
Apă eficace SR EN 1008: 2003 131
Aditiv antrenor de aer SR EN 934-2: 2009 1,0
51

Act 20

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Act 20

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NORMATIV

PRIVIND PRODUCEREA BETOANELOR UŞOARE,

(3) Acest normativ specifică cerinţele pentru:

(5) Acest normativ se aplică şi betoanelor uşoare autocompactante şi betoanelor uşoare cu

(7) Prezentul normativ nu se aplică pentru:

a) beton uşor utilizând materiale componente neacoperite de articolul 5.1;

2 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

Nr. Standard Denumire

Nr. Standard Denumire

Nr. Standard Denumire

Nr. crt. Acte legislative Publicaţia

3.1 Termeni şi definiţii

(2) beton uşor

(3) beton foarte uşor

(4) beton uşor de înaltă rezistenţă

(6) agregate uşoare naturale (tuf vulcanic etc.)

(7) agregate uşoare artificiale (perlit expandat, argilă expandată etc.)

(8) agregate uşoare din subproduse industriale (cenuşă de termocentrală etc.)

(9) agregate uşoare obţinute prin reciclare (cărămidă reciclată etc.)

(10) piatră ponce

(11) scorie bazaltică

(16) argilă expandată, şist argilos expandat, ardezie expandată

(17) cenuşă de termocentrală

(18) zgură de furnal expandată

(20) masă volumică / densitate absolută

(21) conductivitate termică

(22) conductivitate termică de calcul

(23) clasă de conductivitate termică

(24) conţinut total în apă

(25) conţinut de apă eficace

(26) consistenţa betonului proaspăt

(27) densitatea betonului întărit uscat în etuvă

(28) raport apă /ciment

3.2 Simboluri şi prescurtări

(29) Se aplică NE012/1 şi SR EN 1992-1-1:2004.

4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător

4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere

4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor

Tabelul 1a - Combinaţii de clase de expunere aplicabile pentru beton uşor

Expunere Combinaţii de clase de expunere

4.2 Beton uşor proaspăt

4.2.1 Clase de consistenţă

NOTĂ - A se vedea şi articolul 5.4.1.

4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor

4.3 Beton uşor întărit

4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune

Tabelul 2 – Clase de rezistenţă pentru betoane cu agregate uşoare

(9) Conform prevederilor NE 012/1:

Clase de rezistenţă Rezistenţa caracteristică Rezistenţa caracteristică

4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor

Tabelul 3 – Clasificarea masei volumice a betonului cu agregate uşoare

Clasele de masă D0,8 D1,0 D1,2 D1,4 D1,6 D1,8 D2,0

4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la

Tabelul 4 – Categorii de betoane cu agregate uşoare

Categoria de Clasa de Clasa de masă

Betoane de izolaţie şi > LC 8/9 D1,0

NOTĂ: Clasa de masa volumică a betonului uşor este orientativă.

4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică şi

(13) Conductivitatea termică de calcul (λ) se determină cu relaţia (1)

q = densitatea fluxului termic [W/m2]

d = grosimea medie a epruvetei [m]

ΔT = diferenţa de temperatură [°K]

Tabelul 5 – Categorii de beton cu agregate uşoare