Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor.

Stiluri de învăţare

Capitolul 3

Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

3.1. Elemente din Educaţia Adulţilor

3.2. Stiluri de învăţare
3.3. Interacţiuni într-un curs online
3.4. Alte informaţii
3.5. Să discutăm

3.1. Elemente din Educaţia Adulţilor

Majoritatea participanţilor la cursurile online sunt adulţi. Este important deci

să înţelegem cum abordează adulţii învăţarea, aşa încât în cele ce urmează, vom
încerca să urmărim câteva particularităţi ale Educaţiei Adulţilor.

În Educaţia Adulţilor, se enumeră ca trăsături ale acestora în abordarea

procesului de învăţare:

• autonomie
• au o imagine clară a
modului în care noile
cunoştinţe le sunt necesare
şi cum vor să le folosească
• asumarea unui rol activ
• orientare spre rezolvarea
unor probleme practice, spre
realizarea unui scop bine definit
• cu experienţă profesională şi de viaţă.

Toate acestea motivează adultul în participarea la un curs care îi oferă

elemente utile profesiei, carierei. Motivarea trebuie însă să fie intreţinută pe toată
perioada cursului de catre facilitator, prin tot ceea ce concură la construirea procesului
de învăţare.

Un adult se implică în colaborarea cu ceilalţi din grup, dă dovadă de echilibru,

maturitate în interacţiunea, comunicarea cu colegii. Implicarea este însă influenţată de
modul în care aşteptările îi sunt confirmate.

Experienţa anterioară a fiecărui participant duce la un schimb de know-how, la

relevarea cunoştinelor tacite. Facilitatorul trebuie să acorde o atenţie maximă
monitorizării, animării spaţiilor de discuţii, care să prilejuiasca acest schimb de
experienţă. Învăţarea este un act social, se produce de multe ori prin schimburi
informale de opinii.

Ghid eLearning 33
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

Cursurile se desfaşoară într-o manieră constructivistă, centrată pe student.

Profesorul trece de la maniera tradiţională de transmiţător de cunoştinţe, la cea de
facilitator al construirii cunoştinţelor în echipă cu studenţii, de manager al procesului
de învăţare, proces văzut ca o interacţiune ghidată - Malcolm Knowles, Informal
Adult Education, Self-Direction and Andragogy - http://www.infed.org/thinkers/et-
knowl.htm.

Întregul proces de învăţare se realizează prin studii de caz, problem based

learning, lucrul în grup. Participanţii dobândesc nu doar cunoştinţe, ci acestea sunt
legate de rezolvarea unor probleme practice.

Teorii ale învăţării afirmă că aprofundarea, retenţia, succesul învăţării, depind

într-o măsură prioritară de relaţia dintre student şi profesor, facilitator. Aşa încât tonul
adoptat sa fie foarte deschis, apropiat, încurajator; la aceasta pot contribui şi
conferinţele informale ale cursului: Să ne cunoaştem şi Cafenea virtuală, sunt astfel
de exemple.

Un curs online se desfaşoară în paralel cu evenimentele din viaţa fiecărui

participant; astfel încât fiecare se va simţi mai ataşat grupului, dacă le poate împărtăşi
celorlalţi crâmpeie din acestea.

Anticipând tehnicile de facilitare care fac subiectul unui alt modul, aş spune doar că
în multe cursuri, pentru a sparge gheaţa, profesorul propune o temă de genul: Ce am
făcut în weekend sau Cum am petrecut o sărbatoare, tocmai aflată în calendar.

3.2. Stiluri de învăţare

Pentru a-i angaja pe studenţi în procesul de învăţare, a reduce timpul de

învăţare şi a creste retenţia şi motivarea, este important pentru facilitator să le
înţeleaga stilul de învăţare si să adapteze corespunzător stategiile de predare.

Stilul de învăţare este o combinaţie de răspunsuri afective, cognitive,

psihologice ce caracterizează fiecare persoană care învaţă.

Cunoaşterea stilului propriu de învăţare, dar şi pe cel al membrilor grupului de

lucru, duce de asemenea la rezultate superioare în procesul de învăţare.

Cum ne putem evalua stilul propriu? Completând chestionarele de la

http://www.chaminade.org/inspire/learnstl.htm, http://www.learning-styles-
online.com/ sau http://www.ltseries.com/LTS/sitepgs/GRSLSS/ls_invent.htm.

Dacă studiile asupra stilurilor de învăţare "bat la uşa" universităţilor, a

training-ului din firme, de acum 30 de ani, este momentul ca eLearning-ul, centrat pe
participant, să le deschidă uşa.

Mai jos apare un tabel sumativ al teoriilor de învăţare care au influenţat

pedagogia online şi modul lor de aplicare. Informaţii mai ample se pot găsi la
Explorations in Learning & Instruction - http://tip.psychology.org:

Ghid eLearning 34
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

Teoretician Teorie Cum se poate aplica

Mager Protocol pentru Definire clară obiective

stabilire obiective Evaluare cunoştinţe
anterioare cursului
Bloom Taxonomia Strategii instrucţionale
obiectivelor multiple şi adaptate
educaţionale stilurilor de învăţare

Gagne Taxonomia Structura cursului

rezultatelor învăţarii încorporează diferite tipuri
Evaluare dependentă de cunoştinţe şi nivele de
de obiective complexitate
Gardner Teoria Multiple Metodologii diferite în
Intelligence activităţi, testare;
Interactivitate
Knowles Andragogie/ Centrare pe participant,
Teoria învăţării autonomie, interactivitate,
adultului exemplificări
Rodgers Self-directed learning Autonomie, feedback,
mentoring

Kolb Învăţare experienţială Metode integrate ce oferă

Stiluri de învăţare experienţă concretă,
reflecţii

Tabel 3.1. Teorii ale învăţării

David A. Kolb - http://www.learningfromexperience.com - a definit cele patru

stiluri de învăţare:

• diverging: combină preferinţe pentru experimentare şi reflecţie

• assimilating: combină preferinţe pentru reflecţie şi analiză
• converging: combină preferinţe pentru analiză şi testare
• accommodating: combină preferinţe pentru testare şi experimentare.

Kolb a conceput un model de învăţare care implică asumarea celor două roluri,
pe care l-a numit învăţarea din
experienţă:

Ghid eLearning 35
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

Experienţa concretă

Învăţare prin deducţie Învăţare prin inducţie

Testarea conceptelor în situaţii noi Observare şi reflecţie

Elaborare de concepte şi generalizări

Figura 3.1. Ciclul învăţării din experienţă - Kolb

Vizual ( text si imagini ), auditiv ( ascultare si comunicare ), kinestetic (

experimentare ) sunt modalităţi de învăţare.

Lecturarea, audierea şi imaginile sunt tipuri pasive de învăţare, iar

comunicarea, dezbaterea, experimentarea sunt active.

De obicei fiecare învaţă apelând la o combinaţie de astfel de modalităţi.

Mediile online oferă o gamă variată de modalitţi de prezentare a informaţiei:

pagini Web cu resurse online, tabele, imagini, grafice, simulări, fişiere audio, video –
numeroase elemente care sa vină în sprijinul celor care preferă tipurile pasive de
învăţare.

Angajarea tuturor în elaborare şi comentare de referate, discuţii, dezbateri în

cadrul conferinţelor asincrone sau în timp-real ( text şi/sau video ) va duce la creşterea
calităţii şi retenţiei în procesul de învăţare.

Mediul online de învăţare include toate cele patru procese din taxotomia Kolb:
doing, experiencing, reflecting, thinking. Adaptarea la stilurile diferite de învăţare este
posibilă şi prin flexibilitatea oferită de mediul online. De exemplu, ciclul de învăţare
poate începe cu implicarea studentului în experienţe concrete; reflecţia asupra
experienţei; urmează apoi explicarea, concluzia logică; în final, experimentarea unor
probleme similare.

Flexibilitatea înseamnă de asemenea şi faptul că orice student poate să aloce

timpul cel mai mare stilului preferat de învăţare, de asemenea faptul că poate intra în
ciclul de învăţare la oricare dintre cele patru procese.

Un proces implicant de învăţare, cu activităţi care să includă lecturare,

simulare, căutare, sintetizare, interacţiune, colaborare, face ca, de cele mai multe ori,
un curs online să fie superior unuia tradiţional.

Ghid eLearning 36
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

3.3. Interacţiuni într-un curs online

Interacţiunea are un rol educaţional important, fiind elementul central al unui

curs online.

În SUA articolul de bază care relevă acest aspect se consideră editorialul

"Three Types of Interaction" din American Journal of Distance Education, no.2 1989,
al lui Michael G. Moore - http://www.knight-moore.com/pubs/ajde3-2.html. Acesta
clasifică interacţiunile dintr-un mediu virtual de învăţare în:

o participant - material
o participant - facilitator
o participant - participant.

Celor trei tipuri de interacţiuni li se relevă importanţa, interdependenţa,

subliniindu-se faptul ca educaţia trebuie să devină centrată pe participant - Learner-
centered .

Interacţiunile sunt întâlnite şi în învăţamântul tradiţional şi în cel online.

Interacţiunea cea mai importantă este cea dintre participant şi materialul cursului -
Learner-Content Interaction. Aceasta solicită participantului concentrarea maximă şi
procentul de timp cel mai mare în raport cu celelalte.

În general, în învăţământul tradiţional, care uneori încă înseamnă doar

transmitere de cunoştinţe, nu şi o implicare a studentului în construirea lor, Learner-
Instructor Interaction este mai mult o interacţiune Group of Learners-Instructor; în
invăţământul online interacţiunea dintre facilitator şi fiecare participant devine
personalizată, individualizată, facilitatorul dialogând direct cu fiecare, pe toată durata
cursului pentru clarificări, analogii, resurse suplimentare.

Prin intermediul conferinţelor şi al proiectelor de grup, interacţiunea dintre

participanţi - Learner-Learner Interaction, alături de cea cu facilitatorul, duce la
construirea unei comunităţi de învăţare. În invăţământul tradiţional, acest tip de
interacţiune, cu excepţia proiectelor de grup, ia mai mult o formă spontană.

Articolul "Computer Mediated Interaction in a Distance Education Course"

defineşte alte două interacţiuni: Teacher-Technology Interaction şi Student-
Technology Interaction - http://www.kon.org/archives/forum/11-1/wilken.html.

De curând, în octombrie 2003, a apărut articolul "Getting the Mix Right

Again: An Updated and Theoretical Rationale for Interaction" -
http://www.irrodl.org/content/v4.2/anderson.html. Articolul face o clasificare a
interacţiunilor dintr-un curs online, rezultând figura 3.2.

Figura ilustrează interacţiunile dintre studenţi şi facilitator, precum şi cu

materialul cursului.

Materialul poate avea diferite formate, adaptate şi stilului de învăţare al

studentului. Interacţiunea studentului cu materialul este mediată de facilitator şi se

Ghid eLearning 37
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

realizează într-o comunitate de învăţare pe care studenţii o construiesc, o formeaza

împreună cu facilitatorul.

Interacţiunile dezvoltă relaţiile interpersonale dintre studenţi, învăţarea

colaborativă, competenţe de comunicare.

De multe ori, studentul are sprijinul colegilor de la locul de munca, chiar al

membrilor familiei în a aplica şi valida cunoştinţele din curs.

Este importantă de asemenea colaborarea dintre profesori în elaborarea

materialelor, prin interacţiunile din comunităţile de practică. De multe ori, facilitarea
unui curs se poate face de un grup de profesori; de asemenea, un profesor, aflat la
inceputul activităţii de facilitare online, este asistat de un coleg cu experienţă – peer-
mentoring .

Facilitarea de către un grup şi peer-mentoring sunt strategii folosite şi la

Timsoft – vezi “Cursuri online în Învăţământul Superior de Calculatoare” -
http://www.timsoft.ro/info.shtml.

Figura 3.2. Interacţiuni într-un curs online

Ghid eLearning 38
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

În Figura 3.3. se poate urmări pagina de Conferinţe a cursului online de

Tehnologii Internet, predat de autoare la Facultatea de Automatică şi Calculatoare de
la Universitatea Politehnica Timişoara. Să urmărim modul în care au fost
materializate câteva dintre principiile enumerate mai sus, modul cum interacţiunile
sunt susţinute, dinamizate, variate.
Dacă într-un curs tradiţional, materialul cursului este static, fiind reprezentat
de notele de curs sau cartea suport a cursului, într-un curs online, materialul are două
componente, ambele dinamice:
• modulele cursului, pregătite de facilitator, care trimit spre alte resurse de
pe Internet ce întregesc noţiunile prezentate - vor fi explorate de fiecare,
funcţie de interes şi cunoştinţele anterioare
• clarificările, argumentările, noile perspective, resurse, care rezultă din
interacţiunea dintre studenţi si cu facilitatorul, in conferinţe.

Figura 3.3. Curs online la Timsoft – pagina Conferinţe

În cadrul cursurilor online derulate la Timsoft, de regulă, materialul are încă

două noi componente:
• referatele de cercetare ale studenţilor/participanţilor
• notele prezentate de profesorii-invitaţi – vezi Figura 3.4.

Ghid eLearning 39
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

Figura 3.4. Curs online la Timsoft – pagina Materiale

Studenţii devin coautori ai cursului: referatele de cercetare pregătite pe grupuri

sunt prezentate într-o conferinţă dedicată a cursului, fiind supuse analizei şi dezbaterii
celorlalţi – a se vedea Conferinţa Referate de cercetare de mai sus.

Cursurile se bucură de participarea unor profesori-invitaţi, care prezintă

studenţilor un material din aria proprie de specialitate, studenţii intrând în dialog cu
invitaţii prin intermediul conferinţei asociate. Invitaţii cursului de Tehnologii Internet,
predat de autoare la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea
“Politehnica” Timişoara, au fost Jane Knight de la e-Learning Centre UK,
Ş.l.ing.drd.Dan Pescaru, Universitatea "Politehnica" Timisoara, Matem.Dr.Mihai
Jalobeanu, INCDTIM Cluj, Chairman RILW şi Lect.univ.dr.Sabin-Corneliu Buraga,
Facultatea de Informatică.

Să observăm numărul mare de mesaje din fiecare conferinţă, ilustrare a

interacţiunilor dintre participanţi, respectiv dintre participanţi – facilitator/invitaţi, ca
rezultat al interacţiunii cu materialul cursului; materialul, cum s-a precizat mai sus, a
fost elaborat nu doar de către facilitator, ci şi de către participanţi ( prin referatele de
cercetare ), respectiv invitaţi ( prin câte un modul din aria proprie de expertiză ). Aşa
cum s-a precizat în primul capitol, reţinem 95% din ceea ce îi învăţăm pe alţii – iată
doar un argument în sprijinul elaborării de către participanţi a referatelor de cercetare,
care extind subiectele cursului şi sunt supuse analizei şi comentariilor colegilor.

Ghid eLearning 40
Cap.3. Particularităţi ale Educaţiei Adulţilor. Stiluri de învăţare

3.4. Alte informaţii

• Portret al educatiei adulţilor în România – Simona Sava, Mariana Matache

o http://irea.uvt.ro/cameratitle.htm
• How Adults Learn
o http://www.learnativity.com/adultlearning.html
• Stephen Brookfield: Adult Learning: An Overview
o http://www.nl.edu/ace/Resources/Documents/AdultLearning.html
• Explorations in Learning & Instruction: The Theory Into Practice Database
o http://tip.psychology.org
• Determinare stil de învăţare
o http://www.chaminade.org/inspire/learnstl.htm,
http://www.ltseries.com/LTS/sitepgs/GRSLSS/ls_invent.htm
• Encyclopaedia of informal education
o http://www.infed.org
• Atherton J S (2003) Learning and Teaching
o http://www.dmu.ac.uk/~jamesa/learning/index.htm
• Learning Styles Network
o http://www.learningstyles.net/

3.5. Să discutăm

Vă invit acum în conferinţa Educaţia Adulţilor, stiluri de învăţare în care să

reflectăm asupra acestor teme.

Cum credeţi că participanţii la un curs, eveniment online pot fi motivaţi,

antrenaţi? Ce aspecte din modul de învăţare al adulţilor recomandă cursurile online?
Care credeţi că le fac mai dificile în raport cu cele tradiţionale? În activitatea curentă
de predare, acordaţi o atenţie deosebită stilurilor de învăţare? Care sunt strategiile
folosite si cum credeţi că se pot transpune în spaţiul virtual?

Ghid eLearning 41