STUDII DE CAZ

Prezentam doua studii de caz menite sa ilustreze modul in care se

aplica propriu-zis sedintele de hipnoterapie. Este vorba despre doua paciente
care acuza trihotilomanie si bulimie nervoasa.

1. Pacienta S.M. , in varsta de 23 de ani, studenta, se prezinta la

cabinetul de psihoterapie pentru a urma “cateva sedinte de hipnoza” in
vederea tratarii trihotilomaniei care o afecteaza. Conform D.S.M. – III-R
sunt stabilite urmatoarele criterii de diagnostic pentru aceasta tulburare:
a. incapacitatea recurenta de a rezista impulsurilor de avulsiune a
parului propriu, ducand la o pierdere notabila a parului;
b. cresterea senzatiei de tensiune imediat inaintea avulsiunii parului;
c. senzatia de relaxare atunci cand isi smulge parul;
d. nu exista nici o asociere cu o inflamatie preexistenta a
tegumentelor si nu apare ca raspuns la idei delirante sau
halucinatii.

Din anamneza reiese faptul ca tulburarea a debutat in jurul varstei de 6

ani. Copilaria I-a fost marcata de neintelegerile dintre parinti, finalizate prin
divortul lor. “Ma temeam ca mama sa nu renunte la mine”.
Multa vreme, pacienta a negat acest comportament, incercand sa
ascunda sau sa camufleze aria afectata de la nivelul scalpului. Pierderea
parului este caracterizata prin suvite scurte, rupte care apar impreuna cu
firele de par normal.
Chestionarele de persoanalitate pun in evidenta o structura de tip
accentuat a personalitatii caracterizata prin instabilitate psihica – tendinte
slabe spre moderate si emotivitate – tendinte moderate.

Sedinta 1

A debutat cu explicarea in ce consta hipnoterapia, spunandu-I-se

pacientei ca tratamentul va fi gradat, iar succesele se vor instala treptat. Au
fost realizate pentru inceput exercitiile de greutate si caldura din cadrul
antrenamentului autogen Schultz.
Sedintele 2-3

S-au aplicat doua teste pentru masurarea gradului de susceptibilitate

hipnotica si anume, testul inclestarii degetelor si catalepsiei pleoapelor.
Pacienta a reactionat la ambele teste, mai mult, devine constienta de faptul
ca poate obtine beneficii psihologice importante rezultate din starea
hipnotica. S-a realizat exercitiul calmarii respiratiei din cadrul
antrenamentului autogen Schultz.
Relatarile pacientei aflate in stare de relaxare: “ Trupul meu parca
dormea, dar mintea mea ramanea deosebit de vioaie”, “Vocea dvs. intra in
urechea mea si imi umple tot corpul”.

Sedintele 4-5-6

Au fost dedicate aprofundarii transei hipnotice. S-a folosit tehnica

bazata pe numarare asociata cu tehnica de imagerie vizuala (coborarea
scarii). S-a obtinut o stare de transa usoara caracterizata prin catalepsie
oculara, catalepsia membrelor si anestezie (“mana in manusa”). Au fost
administrate urmatoarele sugestii tintite:
“Incetezi sa-ti mai rezolvi propriile probleme prin smulgerea parului”.
“Ai un control perfect asupra miscarilor manilor tale”
“Muschii fetei se relaxeaza perfect, incepand cu radacina firului de
par si pana la barbie”.
“Asociezi smulgerea parului cu o senzatie de durere si de tensiune”.

Treptat, ideile sugerate in stare de transa hipnotica au fost prescurtate,

simplificarea intr-o forma care sa pastreze esentialul si care sa fie repetata si-
n afara contextului terapeutic:
“Smulgerea parului – durere si tensiune”
“Ma controlez perfect in orice situatie”.

Sedintele 7-8

Dupa o absenta de o saptamana, pacienta revine la cabinet si

relateaza:”Acum duc mana spre firele, dar nu le mai smulg”
S-a reluat tehnica tensiunii conditionale in urma tentativei de
smulgere a parului si s-a aplicat metoda intaririi Eu-lui a lui Hartland. Au
fost administrate a serie de sugestii menite sa duca la cresterea increderii in
sine, precum si la reducerea anxietatii:
“Deveniti o persoana puternica”;
 “Evitati situatiile generale de stres”;
“Va eliberati de conditonarile negative din trecut”;
“Faceti zilnic exercitii de relaxare”.

Sedintele 9-10

Au fost dedicate evaluarii progreselor facute de pacienta in timpul

tratamentului. S.M. considera terapia aplicata utila si-si exprima dorinta de a
practica independent o tehnica de relaxare.Stapaneste antrenamentul autogen
Schultz, precum si o tehnica de autohipnoza.
S-a constatat faptul ca debutul tihotilomaniei a fost legat de
“pierderea” tatalui prin divortul parintilor, iar exacerbarile tulburarii se
datorau perturbarii relatiilor dintre mama si pacienta. Actualmente , S.M.
este casatorita si se gaseste intr-un climat afectiv securizant. In partea finala
a terapiei, partenerul ei a fost inclus in programul terapeutic, fiind sfatuit sa
recurga la un sistem de recompense (intariri) in fata eforturilor sotiei sale.
Desi, sunt cunoscute exacerbarile frecvente ale trihotilomaniei, timp de
aproximativ o jumatate de an, pacienta nu a mai prezentat tulburarea
respectiva.

2. Pacienta A.M. , in varsat de 27 de ani, studenta, se prezinta la

cabinetul de psihoterapie pentru tratarea unei bulimii nervoase. Criteriile de
diagnostic ale acestui tip de tulburare sunt urmatoarele:
a. episoade recurente de exces alimentar;
b. sentimentul de lipsa de control asupra comportamentului
alimentar;
c. persoana se angajeaza regulat fie in vomare autoprovocata, uz de
laxative si diuretice, dieta stricta sau post, fie in exercitii viguroase
pentru a preveni cresterea in greutate;
d. preocupare excesiva, persistenta pentru conformatia si greutatea
corpului.
Din anamneza reiese faptul ca tulburarea a debutat in urma cu trei ani
de zile, la putin timp dupa casatorie. De asemenea, se aduce in discutie
tendinta mamei pacientei de a o supraalimenta in copilarie. In acest mod, s-a
realizat o conditionare timpurie de tipul : orice situatie stresanta in viata este
asociata de pacienta cu hrana – considerata drept sursa de securizare (“Hrana
in exces imi da impresia de certitudine”). La inceptul terapie, A.M. cantarea
90 de kg. Chestionarele de personalitate pun in evidenta o structurare de tip
accentuat a personalitatii caracterizata prin depresie – tendinte moderate,
demonstrativitate- tendinte slabe spre moderate.
A fost propus un program terapeutic structurat in trei faze:
1. faza de pregatire a schimbarii;
2. faza intermediara orientata asupra comportamentului bulimic
insusi;
3. faza finala care consta in asigurarea pe termen lung a rezultatelor.
Sedintele s-au desfasurat bisaptamanl, durata totala a terapiei fiind de
3 luni de zile. Prezentam descrierea unor sedinte de terapie si a modului in
care au fost aplicate diverse strategii terapeutice.

Sedintele 1-2

Au fost dedicate fazei de pregatire a schimbarii, prin parcurgerea

urmatoarelor etape:
 selectia si precizarea scopurilor si a duratei terapiei;
 stabilirea unui autocontrol asupra pattern-ului alimentar, prin
intermediul unei agende in care pacienta noteaza alimentele
ingerate;
 concentrarea asupra senzatiei gustului hranei si asupra senzatiei de
satietate;
 reducerea frecventei vomismentelor, prin fixarea unui numar
maxim si stabilirea orarului lor,
 reducerea ritmului ingestiei (prin numararea inghititurilor);
 identificarea stimulilor susceptibili de a determina execesul
alimentar.

Sedintele 3-4-5

S-a facut trecerea la faza intermediara orientata asupra

comportamentului bulimic insusi. A fost utilizata tehnica hipoanalitica a
semnalului ideomotor care consta in executarea unor miscari (de exemplu,
utilizarea degetului aratator) pentru exprimarea unor raspunsuri pozitive sau
negative.
Concluziile rezultate in urma aplicarii acestei tehnici, precum si din
psihoterapia verbala realizata ulterior au fost urmatoarele:
 Hrana devine pentru pacienta un raspuns pozitiv la orice stare
afectiva negativa;
  Teama inconstienta de a nu se identifica la maturitate cu mama sa
care este o persoana supraponderala;
 Instalarea unei stari afective negative si autocritica in urma unui
episod de exces alimentar;
 Diminuarea pulsiunii sexuale ca urmare a recurgerii la varsaturile
autoprovocate.

Sedintele 6-7-8

S-au utilizat tehnici de imagerie mintala centrate pe constientizarea

imaginii corpului. Au fost utilizate metafore terapeutice de tipul:
 Urcarea unei scari dintr-un imobil si pierderea de kilograme la
fiecare etaj;
 Vizualizarea propriului corp pe o plaja, intr-un costum de bai;
 Imaginarea unei situatii magice care provoaca subtierea: trecerea
prin usi din ce in ce mai stramte.

Sedintele 9-10-11

Au fost administrate sugestii cu caracter general de intarire a Eu-lui,

de tipul:
“Va simtiti bine in propriul corp”;
“Dati la o parte fricile inutile”;
“Inspirand si apoi expirand profund, indepartati tensiunea”.

Actualmente, pacienta are un status ponderal stabilizat la 75 de

kilograme si a obtinut un control riguros asupra propriului comportament
alimentar. De asemenea, practica unele tehnici de relaxare insusite de-a
lungul desfasurarii terapiei si considera ca se simte mult mai bine in propriul
sau corp.