Sunteți pe pagina 1din 1

Pag 149 – Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial au existat câteva milioane de

strămutați în Germania care așteptau să părăsească acel loc cu orice preț. Bunăoară polonezii își
doreau să plece în Ucraina, sârbii și croații în Austria, rușii „albi” în Iugoslavia și refugiații evrei doreau
să plece cât mai departe de Germania și să nu se mai întoarcă după cele suferite pe acele meleaguri.

Pag 153 – 154 – Problema antisemitismului a continuat și după război în mai multe țări. Bunăoară în
Olanda evreii au continuat să fie persecutați. Olandezii ironizau tragedia evreilor, amintindu-le că și
poporul olandez a suferit pe timpul războiului, a cunoscut foamea sau că și-au pierdut bicicletele.
Dar să vedem și cealaltă junătate a paharului. Pe lângă aceste ironii aduse la adresa evreilor, au
existat și o serie omagieri aduse israeliților. În 1950, la Amsterdam a fost construit primul monument
comemorativ, denumit Monumentul Recunoștiinței Evreiești.

Pag 179 - Evreii rămași în Europa au fost marcați de tragedia prin care au trecut încât nu mai aveau
curaj să-și ia soarta în mâini.

Pag 180 – În perioada imediată după război legăturile dintre evreii din Diaspora și Țara Sfântă erau
precare.

Pag 183 – Și-au relat activitatea sioniștii, care s-au organizat în grupuri și au format partide politice.
Acest lucru și acest lucru nu s-a întâmplat într-o anumită țară, ci în întreaga Europa sau mai bine zis în
țările care au fost atinse de ideologia nazistă.