MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

Modelul de grindă Euler – Bernoulli este un model matematic ce implică derivarea unui sistem de
ecuații diferențiale ce guvernează comportamentul grinzilor și este adecvat pentru analizarea
grinzilor static determinate și a celor static nedeterminate.

Derivarea acestor ecuații diferențiale se face combinând trei seturi de ecuații și anume:

- Ecuațiile de echilibru – descriu relația dintre forțele aplicate și eforturile din grindă
- Ecuațiile constitutive – depind de proprietățile materialelor din care este construită grinda și
descriu relația dintre tensiunea uniaxială și deformația.
- Ecuațiile cinematice – furnizează o reprezentare a cum deformațiile unor părți ale structurii
sunt legate de deplasările întregii structuri.

Aceste ecuații sunt derivate considerând ipotezele teoriei modelului Euler – Bernoulli pentru grinzi.

Ipoteze:

1. Secțiunea plană perpendiculară la axa elementului înaite de deformare rămâne plană și

perpendiculară la axa elementului și după deformare. Această ipoteză este cunoscută sub
numele de ipoteza lui Bernoulli. Astfel presupunem că secțiunile transversale individuale nu
se deformează în planul lor.
2. Deplasările structurii sunt mici în comparație cu dimensiunile structurii. Ipoteza micilor
deformații.

ECHILIBRUL UNEI BUCĂȚI INFINITEZIMALE 𝑑𝑥 DE GRINDĂ.

Pentru o grindă dreaptă încărcată normal la axa longitudinală a grinzii, există relații simple între
încărcările aălicate și efortul axial N, forța tăietoare T și momentul încovoietor M.

Aceste relații se pot dezvolta prin considerarea echilibrului unei bucăți infinitezimale de grindă de
lungime 𝑑𝑥.

FIGURA NR. 1

 Considerând echilibrul bucății de grindă 𝑑𝑥 după direcția axei 𝑦 (axa verticală) rezultă
(sensul pozitiv al axei 𝑦 fiind în sus):

∑ 𝐹𝑦 = 0 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑇 + 𝑑𝑇 + 𝑤 ∗ 𝑑𝑥 − 𝑇 = 0 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑑𝑇 + 𝑤 ∗ 𝑑𝑥 = 0 (1)

Înmulțind relația (1) cu 1⁄𝑑𝑥 rezultă:

𝑑𝑇
+ 𝑤 = 0 𝑠𝑎𝑢 𝑇 ′ + 𝑤 = 0 (2)
𝑑𝑥
1
MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

 Considerând echilibrul bucății de grindă 𝑑𝑥 după direcția axei 𝑥 (axa orizontală) rezultă
(sensul pozitiv al axei 𝑥 fiind înspre dreapta):

∑ 𝐹𝑥 = 0 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑁 + 𝑑𝑁 + 𝑛 ∗ 𝑑𝑥 − 𝑁 = 0 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑑𝑁 + 𝑛 ∗ 𝑑𝑥 = 0 (3)

Înmulțind relația (3) cu 1⁄𝑑𝑥 rezultă:

𝑑𝑁
+ 𝑤 = 0 𝑠𝑎𝑢 𝑁 ′ + 𝑤 = 0 (4)
𝑑𝑥

 Considerând echilibrul bucății de grindă 𝑑𝑥 funcție de rotirea în jurului punctului 𝑂 rezultă

(sensul pozitiv al rotirii elementului 𝑑𝑥 în jurul punctului 𝑂 fiind sensul antiorar):

𝑑𝑥
∑ 𝑀𝑂 = 0 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑀 + 𝑑𝑀 + 𝑇 ∗ 𝑑𝑥 − 𝑤 ∗ 𝑑𝑥 ∗ −𝑀 =0
2
𝑑𝑥
Termenul 𝑤 ∗ 𝑑𝑥 ∗ se va neglija deoarece 𝑑𝑥 are o valoare foarte mică astfel pătratul acestuia
2
rezultă într-o valoare și mai mică practic neglijabilă.

Ecuația devine:

𝑑𝑀 + 𝑇 ∗ 𝑑𝑥 = 0 (5)

Înmulțind relația (5) cu 1⁄𝑑𝑥 rezultă:

𝑑𝑀
+ 𝑇 = 0 𝑠𝑎𝑢 𝑀′ + 𝑇 = 0 (6)
𝑑𝑥

Scoțănd vloarea eforturilor din ecuațiile (4), (2) și (6) rezultă:

𝑁 = − ∫ 𝑛 ∗ 𝑑𝑥 + 𝐶𝑁 (7𝑎)

𝑇 = − ∫ 𝑤 ∗ 𝑑𝑥 + 𝐶𝑇 (7𝑏)

𝑀 = − ∫ 𝑇 ∗ 𝑑𝑥 + 𝐶𝑀 (7𝑐)

𝐶𝑁 , 𝐶𝑇 și 𝐶𝑀 sunt constante de integrare ce depind de condițiile de margine (de rezemare) ale

problemei considerate.

2
MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

ECUAȚIIEL CINEMATICE (Ecuațiile deformație – deplasare)

Relația dintre deformațiile la care este supus un element într-o anumită secțiune transversală și
deplasările corespunzătoare este definită prin ecuațiile cinematice numindu-se și ecuații deformații
– deplasări.

Pentru grinzi și cadre de obicei avem două tipuri de deformații ce domină răspunsul acestora la
încărcările aplicate:

- deformții axiale – datorate efortului axial.

- deformații din încovoiere – datorate momentului încovoietor.

Modelul de grindă Euler – Bernoulli nu este capabil să prezică cu acuratețe răspunsul grinzilor ce
dezvoltă deformații semnificative datoprate efortului de forfecare.

Astfel de grinzi sunt grinzi ce au o deschidere foarte scurtă iar în acest caz pentru calculul
răspunsului grinzii trebuie folosite alte abordări sau alte modele de grindă.

 Deformațiile și deplasările axiale

FIGURA NR.2

Fie o grindă dreaptă de lungime L care se deformează datorită acțiunii unei forțe exterioare P, ce
are linia de acțiune ce trece prin centru de greutate al secțiunii transversale.

Se presupune că axa longitudinală a grinzii (axa 𝑥) trece deasemenea prin centrul de greutate al
secțiunii transversale.

Fie o funcție 𝑢(𝑥) ce descrie deplasarea punctelor grinzii situate pe axa 𝑥 aflate la distanța 𝑥 funcție
de originea sistemului de coordonate situat în punctul 𝐴 al grinzii. Astfel pentru a determina
deformația punctului B al grinzii în funcția 𝑢(𝑥) considerăm 𝑥 = 𝑥𝐵 .

Expresia funcției 𝑢(𝑥) depinde de configurația grinzii ce include distribuția încărcărilor exterioare
și condițiile de rezemare, ți astfel nu este cunoscută dinainte fiind necesară evaluarea acesteia prin
analiza grinzii.

Considerăm din nou a bucată de grindă dx de lungime infinetetizimală. Deoarece presupunem

valbilitatea ipotezei lui Bernoulli secțiunile ce delimitează bucata 𝑑𝑥 sunt paralele înainte de
încărcare și rămân paralele și după aplicarea încărcării axiale, fiecare fibră a secțiunii transversale
alungindu-se cu aceeași cantitate infinitezimală 𝑑𝑢. Toate punctele de pe secțiunea transversală
sunt deformate cu aceeași cantitate având deformația fiecărui punct de pe înălțimnea secțiunii
egală cu 𝑑𝑢⁄𝑑𝑥.

3
MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

𝑑𝑢
𝜀 = 𝜀𝑟 𝑠𝑎𝑢 𝜀 = = 𝑢′ (8)
𝑑𝑥

Variația lui 𝜀𝑟 (și 𝑢′ ) de-a lungul elementului depinde de:

- geometria secțiunii
- încărcarea aplicată
- condițiile de rezemare ale grinzii

Indicele 𝑟 – face referire la axa de referință în acest caz acestă axa fiind axa 𝑥.

Astfel pe baza ecuației (8) rezultă:

𝑢 = ∫ 𝜀𝑟 ∗ 𝑑𝑥 + 𝐶𝑢 (9)

𝜀𝑟 – reprezintă deformația

𝑢 – reprezintă deplasarea

𝐶𝑢 – constantă de integrare rezultată din condițiile de rezemare

Alungirea elementului între punctele A și B având coordonatele pe axa 𝑥: 𝑥𝐴 respectiv 𝑥𝐵 rezultă pe

baza relației:
𝑥𝐵
𝑒𝐴𝐵 = ∫ 𝜀𝑟 ∗ 𝑑𝑥 (10)
𝑥𝐴

𝑒𝐴𝐵 – alungirea elementului între punctele A și B.

 Deformații și deplasări datorate încovoierii grinzii

Considerăm o grindă inițial dreaptă supusă la un moment încovoietor constant.

Se presupune că secțiunea este simetrică față de axa verticală y-y iar momentul încovoietor pozitiv
M acționează după axa z-z ce trece prin centrul de greutate la secțiunii transversale.

FIGURA NR. 3

Considerăm un element de grindă dx de lungime infinitezimală.

Respectând ipoteza lui Bernoulli considerăm secținile ce delimitează elementul dx paralele înainte
de aplicarea încărcării, se rotesc o cantitate 𝑑𝜃 una față de cealaltă după aplicare încărcării și
implicit încovoierii grinzii.
4
MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

Această rotire produce deformații ce variază liniar pe înălțimea secțiunii.

Panta diagramei de defomații este dată de curbura 1⁄𝜌 a deformatei grinzii.

Deplasarea grinzii într-un punct de pe kungimea elementului depinde de:

- condițiile de rezemare
- curbura din fiecare punct de-a lungul grinzii.

Făcând referirea la bucata de grindă dx deformată datorită încovoierii, curbura grinzii este egală cu
schimbarea unghiului axei grinzii pe unitate de lungime:

1 𝑑𝜃
= = 𝜃 ′ (11)
𝜌 𝑑𝑥

Unde 𝜌 – este raza de curbură

De aici: 𝑑𝑥 = 𝜌 ∗ 𝑑𝜃

Rotirea grinzii de-a lungul lungimii acesteia este egală cu derivata deplasării grinzii de-a lungul
grinzii:

𝑑𝑣
𝜃= = 𝑣 ′ (12)
𝑑𝑥

Relația (12) forțează secțiunile plane să rămână perpendiculare la axa elementului și după
deformare.

Substituind (12) în (11) rezultă o relație între curbură și deplasarea grinzii:

1
= 𝜃 ′ = 𝑣 ′′ (13)
𝜌

De obicei este convenabil să se deriveze expresia pentru rotirea 𝜃 și pentru deplasarea 𝑣 de-a
lungul elementului prin integrarea funcției ce descrie variația curburii 1⁄𝜌:

1
𝜃 = ∫ ∗ 𝑑𝑥 + 𝐶𝑣1 (14𝑎)
𝜌

1
𝑣 = ∫ ∫ ∗ 𝑑𝑥 ∗ 𝑑𝑥 + 𝐶𝑣1 ∗ 𝑥 + 𝐶𝑣2 = ∫ 𝜃 ∗ 𝑑𝑥 + 𝐶𝑣2 (14𝑏)
𝜌

Constantele de integrare 𝐶𝑣1 și 𝐶𝑣2 se pot evalua din condițiile de rezemare ale elementelor.

Considerând grindă încărcată împărțită în mai multe bucăți mici. Fiecare bucată este supusă la
încovoiere, se va deforma similar cu bucata dx considerată anterior.

Dacă toate bucățile deformate sunt puse laolaltă, acestea vor forma o grindă încovoiată iar o grindă
care a fost dreaptă inițial va avea deplasări.

5
MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

Deplasarea finală depinde nu doar de deformarea fiecărei bucăți de grindă în parte ci deasemenea
și de condițiile de rezemare.

Din geoemtria grinzii, deformația din orice punct de pe o secțiune transversală aflată la distanța 𝑦
de axa elementului (axa 𝑥 − 𝑥) se poate calcula cu relația:

𝑑𝜃 1
𝜀 = −𝑦 ∗ = −𝑦 ∗ = −𝑦 ∗ 𝑣 ′′ (15)
𝑑𝑥 𝜌

Semnul minus țien cont de faptul că pentru momente ce au ca rezultat întiderea fibrei de jos a
grinzii curbura grinzii este pozitivă, iar doatorită acestui lucru, fibrele superioare ale secțiunii
transversale având coordonata y pozitivă sunt comprimate iar deformația trebuie să fie negativă
(conform convenției de semne).

În aceeași manieră, fibrele inferioare ale secțiunii transversale sunt întinse deci deformația lor
trebuie să fie pozitivă.

COMBINAREA DEFORMAȚIILOR AXIALE CU CELE DATORATE MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR.

În realitate grinzile și cadrele sunt supuse atât la deformații axiale cât și la deformații din
încovoiere. Combinând cele două tipuri de deformații obținem:

1
𝜀 = 𝜀𝑟 − 𝑦 ∗ = 𝑢′ − 𝑦 ∗ 𝑣 ′′ (16)
𝜌

FIGURA NR.4

Distribuția deformațiilor pe secțiunea transversală din Fig.4 cauzată de efortul acial și momentul
încovoietor. Deformația și tensiunea în orice punct de pe secțiune se presupune că sunt legate
liniar.

Punctul de pe secțoiunea transversală unde tensiunea normală este zero se numește axa neutră a
secțiunii elementului.

6
MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

ECUAȚII CONSTITUTIVE

Aceste ecuații descriu relația dintre deformații și tensiuni induse în structură într-un anumit punct
al structurii (se mai numesc și relații tensiune – deformație).

În cazul acestor ecuații se va considera un material cu comprtare elastică (se respectă legea lui
Hooke) și anume:

𝜎 = 𝐸 ∗ 𝜀 (17)

Când avem de-a face cu girnzi și cadre, este de multe ori mai convenabil să exprimăm relațiile
constitutive în termenii eforturilor N și M și a deformațiilor secțiunilor (deformația axială 𝜀𝑟 și
curbura grinzii 1⁄𝜌).

Aceste relații sunt aplicabile elementelor ce satisfac ipotezele formulate pentru modelul (teoria) de
grindă Euler – Bernoulli.

Substituind ecuația (16) în (17) rezultă:

1
𝜎 = 𝐸 ∗ (𝜀𝑟 − 𝑦 ∗ ) (18)
𝜌

Proprietățile geoemtrice ale secșiunii grinzii se notează cu:

A – reprezentând aria secțiunii transversale a grinzii

S – reprezentțnd momentul static al secțiunii transverale a grinzii față de axa z

I – reprezentțnd momentul de inerție al secțiunii transversale a grinzii față de axa z

Efortul axial este obținut itegrând pe aria secțiunii a tensiunii 𝜎 (N – reprezentând rezultanta
tensiunii 𝜎 pe secțiunea transversală a grinzii):
. .
1 1
𝑁 = ∫ 𝜎 ∗ 𝑑𝐴 = ∫ 𝐸 ∗ (𝜀𝑟 − 𝑦 ∗ ) ∗ 𝑑𝐴 = 𝐸 ∗ 𝐴 ∗ 𝜀𝑟 − 𝐸 ∗ 𝑆 ∗ (19)
𝐴 𝐴 𝜌 𝜌

Unde:
.
𝑆 = ∫ 𝑦 ∗ 𝑑𝐴
𝐴

𝐸 ∗ 𝐴 – reprezintă rigiditatea axială a secțiunii transversale a grinzii

7
MODELUL DE GRINDĂ EULER – BERNOULLI

Efortul de încovoiere este obținut din relația (integrțnd pe arie tensiunea 𝜎 înmulțită cu distanța
dintre tensiune și axa z (brațul tensiunii)):
. .
1 1
𝑀 = − ∫ 𝑦 ∗ 𝜎 ∗ 𝑑𝐴 == − ∫ 𝑦 ∗ 𝐸 ∗ (𝜀𝑟 − 𝑦 ∗ ) ∗ 𝑑𝐴 = −𝐸 ∗ 𝑆 ∗ 𝜀𝑟 + 𝐸 ∗ 𝐼 ∗ (20)
𝐴 𝐴 𝜌 𝜌
.
Unde: 𝑆 = ∫𝐴 𝑦 2 ∗ 𝑑𝐴

𝐸 ∗ 𝐼 – reprezintă rigiditatea la încovoiere a secțiunii transversale a grinzii.

Semnul negativ din relația de calcul a momentului este necesar pentru a asigura faptul că
distribuția tensiunilor, cu tensiunile variind de la compresiune (semn negativ) de la partea
superioară a secțiunii la ăntindere (semn pozitiv) în partea inferiaoră a secțiunii, tensiunile fiind
produse de momentul pozitiv M conform convenției de semne adoptate.

Consider

nd un sistem de referință centroidal (originea sistemului de referință se află situată în centrul de

greutate al secțiunii) ecuațiile (19) și (20) pot fi simplificate în:

Pentru un sistem central de referință momentul static 𝑆 = 0 rezultă:

𝑁 = 𝐸 ∗ 𝐴 ∗ 𝜀𝑟

1
𝑀 =𝐸∗𝐼∗
𝜌

De unde rezultă:

𝑁 1 𝑀
𝜀𝑟 = ș𝑖 =
𝐸∗𝐴 𝜌 𝐸∗𝐼

Considrând din nou relația (18) rezultă:

1 𝑁 𝑀 𝑁 𝑀∗𝑦
𝜎 = 𝐸 ∗ (𝜀𝑟 − 𝑦 ∗ ) = 𝐸 ∗ ( −𝑦∗ )= − (21)
𝜌 𝐸∗𝐴 𝐸∗𝐼 𝐴 𝐼

Când avem doar efort axial în secțiune (M=0) rezultă:

Relația (21) se simplifică la relația:

𝑁
𝜎= (22)
𝐴

Când avem doar moment încovoietor în secțiune (N=0) rezultă:

𝑀∗𝑦
𝜎=− (23)
𝐼