Reader Centered Design – Gunnar Swanson

Gunnar Swanson este un designer grafic, educator și scriitor care în prezent trăiește în Greenville,
North Carolina unde este și profesor de design grafic în cadrul School of Art&Design din East
Carolina University.

Articolul său, Reader Centered Design, face referire la aspectele tehnice care trebuie respectate
atunci când dorești să realizezi o carte. Aduce în prim plan atât probleme ergonomice, cât și
întrebări pe care ar trebui să ni le punem atunci când vrem să creem o carte.

Majoritatea dintre noi nu ne gândim la toate aceste aspecte, ci mai degrabă la propria plăcere
vizuală. Noi inițial ne punem problema ,,îmi aduce satisfacție ceea ce am realizat?", fără să ne
punem următoarele întrebări pe care le-am regasit în text: ,,Cine va citi această carte? Care sunt
condițiile optime de lumină pentru ca această carte să poată fi citită? Cum va fi ea ținută în maini?
Va avea nevoie cititorul să facă altceva în timp ce folosește cartea?" Așadar, din acest punct, totul
devine mai complex. Plăcerea noastră nu este și plăcerea celorlalți. Pentru a face o carte bună, este
nevoie să ne gândim prin prisma clienților, cei care vor să cumpere.

Aceast lucru m-a făcut să mă gândesc mai intens la tema mea de licență ce constă într-o
carte-obiect care spune povestea vieții lui Michael Jackson, atât prin intermediul scrisului, cât și
prin intermediul ilustrațiilor. Cred că majoritatea știm că artistul a avut o poveste tristă și că de fapt
acesta purta ,,măști" ca să își ascundă durerea și tristețea. De aceea eu doresc să exprim aceste
sentimente prin ilustrații atât digitale, cât și colaje, pentru a face totul mai ,,real". Știind aceste
lucruri, va trebui să îmi pun problemele pe care și Gunnar Swanson și le-a pus. Având în vedere
faptul că ceea ce voi face nu este o simplă carte care conține doar pagini scrise și câteva ilustrații,
va trebui ca ceea ce realizez să aibă un contrast mai mare pentru a putea fi ușor, atât de citit, cât și
de vizualizat și înțeles ilustrațiile. Targetul va fi destul de restrâns, deoarece nu toată lumea este
interesată de povestea artistului pe care l-am ales. Mai degrabă cei cu vârsta între 14 și 40 de ani
vor dori să citească asemenea carte. De aceea, va trebui să realizez un conținut modern, interesant,
,,tineresc", pentru ca targetul să fie cât mai interesat să citească. Doresc ca această carte să fie
folosită mai degrabă seara, în timp ce cititorul stă relaxat în pat, sub lumină mai difuză, mai
relaxantă. În aceste condiții, trebuie să aduc un contrast mai mare al ilustrațiilor și culori mai
puternice, dar și un tip de literă de dimensiune mai mare decât de obicei, pentru ca ochiul
cititorului să nu obosească prea repede și să fie o plăcere pentru aceștia să descopere anumite stări
trăite de Michael.

Mai departe, autorul aduce în discuție faptul că de cele mai multe ori, termenul ,,ergonomie" este
asociat cu designul de scaune, unelte, interfețe etc. Dar dacă stăm să analizăm mai în detaliu, și o
carte are nevoie de putină ergonomie pentru a fi cât mai ,,confortabilă" în mâna cititorului.
Aspectele precum: este prea grea pentru a fi ridicată, este prea mică pentru a fi citită, este prea
mare pentru a încăpea în buzunar, sunt importante când vrem să realizăm o carte. În funcție de cum
dorim noi, designerii, sa fie folosită, ne punem și aceste probleme. La un moment dat, în articol, se
pune problema unei cărți de bucate. Aceasta va fi folosită, cu siguranță, de unele persoane, în
bucătărie, în timp ce se gătește. Așadar, ea trebuie sa fie foarte organizată, concisă, având în primul
rând ingredientele la început, iar modul de preparare să nu se întindă pe mai mult de un spread,
deoarece atunci când persoana respectivă gătește, este foarte probabil ca ea să aibă făină, de
exemplu, pe mâini și să nu poată să dea pagina pentru că murdărește cartea. Mi s-a parut foarte
interesant acest exemplu deoarece eu până acum nu mi-am pus problema așa. Aflând aceste lucruri
și făcând o corelare cu tema mea, m-am gândit mai profund la ceea ce doresc de fapt să fac. Pentru
ca ceea ce voi realiza să fie cât mai ușor de manevrat, și gândindu-mă că este posibil ca o parte din
target să aibă ori probleme de vedere sau să le tremure mâinile, ori diferite probleme de mobilitate,
m-am gândit, cum am spus și mai sus, să aleg un font care să aibă o dimensiune mai mare, iar
gramajul paginii să nu fie nici foarte scăzut, nici foarte ridicat; undeva la mijloc - pentru a putea să
dai pagina ușor, fără să ți se lipească de degete. Și încă un aspect ar fi textura paginilor. Aceasta
m-am gândit să fie ușor lucioasă, pentru a fi mai repede percepută de ochiul privitorului, la o
lumină mai difuză. Dimensiunea cărții, având în vedere cele explicate mai sus, aș dori să fie
custom, un pic mai mare decât A5-ul. Toate aceste aspecte sunt extrem de importante pentru ca
cititorul să aibă o experiență senzorială cât mai plăcută. În orice caz, acestea fiind primele idei,
rămân doar la stadiul de idei, urmând să mă consult cu profesorul coordonator.

O altă idee interesantă care apare în text, este aceea că felul în care oamenii folosesc o carte ar
trebui să fie legat de limitările și confortul adaptate la om în general, nu la confortul designerului
sau editorului. Am adus această idee în discuție, pe scurt, și mai sus, deoarece mi se pare foarte
importantă. Noi ceea ce realizăm în facultate la ateliere tine mai mult de plăcerea noastră decât a
celorlalți. Bineînteles, avem profesori care ne îndrumă spre a crea o lucrare cât mai bună, dar tot
noi suntem cei care aducem aceste limitări.

Am auzit de curând la cursul de atelier, o poveste spusă de doamna profesor. Ne povestea că acum
câțiva ani, a dat o temă de logo unui grup de studenți, logo legat de muzică de operă. Majoritatea
studenților s-au conformat cerinței, mai puțin un student, care i-a spus doamnei profesor că el nu
dorește să facă această temă deoarece nu îi place muzica de operă și a întrebat-o de ce trebuie să
realizeze această temă dacă lui nu îi place. Dânsa i-a explicat frumos că treaba designerului nu este
doar să facă doar ce îi place, ci să se raporteze la dorințele clientului, indiferent dacă îi place
subiectul sau nu. Într-un final, studentul s-a conformat și a făcut tema împreună cu ceilalți colegi.
Am adus acest lucru în discuție deoarece este un exemplu pentru ceea ce am spus mai sus, și
anume cu timpul, designerul este obligat să se raporteze la client și nu la ceea ce dorește el și ceea
ce îi aduce lui satisfacție. Probabil sunt multe cazuri în care designerul nu este total satisfăcut din
punct de vedere vizual, de munca sa, dar a făcut acest lucru pentru că acelea au fost cerințele
clientului și până la urmă el trebuie să fie satisfăcut, mai ales în cazul în care acesta vine deja cu o
idee despre cum ar vrea să arate, ce culori ar vrea să aibă și așa mai departe.

Cu cât am intrat mai profund în text, cu atât am descoperit idei mai interesante ce mă fac să realizez
cât de puține știu de fapt despre design, deoarece încă nu am lucrat cu clienții și nu am experiența
profesională necesară pentru a evolua, încă. În orice caz, toate ideile pe care le-m găsit a fi
importante, vorbesc despre cam același lucru, dar cumva în niște subdiviziuni. Articolul mai spune
că ergonomia este despre despre a te gândi la oameni și acțiunile lor, mai degrabă decât despre a te
concentra pe obiectul propriu-zis. Ceea ce este complet logic și rațional, pot spune. Ceea ce artistul
designer realizează, atâta timp cât nu ne referim la artiștii care pictează și creațiile și ideile lor vin
din străfundul sufletului, nu pentru a fi vândute, ci pentru propria plăcere, ar trebui să aibă în
primul rând în vedere modul în care oamenii se mișcă, cum se mișcă, de ce se mișcă, când se mișcă
etc. Mai simplu spus, trebuie să vadă mai mult în viitor decât în prezent și să se concentreze pe
problemele ergonomice ale lucrării sale, și nu pe obiectul propriu-zis.

,, Stop thinking of a book as a collection of an author’s words. A book may be that, but more
importantly it is an experience for a reader.” (Oprește-te din a te gândi la o carte ca o colecție de
cuvinte a autorului. O carte poate fi asta, dar mai important decât atât, este experiența cititorului.)
Acest citat pune în evidență importanța experienței mai mult decât importanța altor lucruri, cum ar
fi efectiv cuvintele autorului. Important este ca ceea ce simte cititorul să fie sentimentul pur de
plăcere și înțelegere a subiectului.

Din nou, acest lucru îmi trezește niște întrebări: Cum ar trebui să formulez textul pentru a oferi
această experiență pură, avînd în vedere faptul că trebuie să exprim sentimentele altcuiva, nu ale
mele? Ce fel de ilustrații va trebui să aduc în plus pentru ca experiența vizuală să fie cât mai pură ca
sentiment? Dacă ilustrațiile sunt prea abstracte, se mai înțelege mesajul? Dar dacă sunt prea reale,
mai este exepriența atât de interesantă precum aș vrea eu să fie?

Toate aceste întrebări sunt esențiale pentru ca cititorul să aibă o experiență cât mai reală a faptelor
descrise. Dar mai este un aspect... Observând obiceiurile tineretului, îmi dau seama că nu mai
există prea multe persoane care să dorească să citească, mai ales o carte care are aspect palpabil, nu
electronic. În acest caz, va trebui să găsesc o modalitate prin care să realizez o copertă cât mai
interesantă, astfel încât să poată să fie observată prima printre celelalte cărți. Astfel, mai multă
lume va avea măcar curiozitatea să ia cartea în mâini și să o răsfoiască, să citească măcar rezumatul
de pe spatele cărții.

Imaginându-ți cum oamenii folosesc o carte, cum dau paginile, de ce citesc, ce doresc de fapt de la
o carte, unde vor citi cartea pe care o realizezi, sau dacă vor mai face și altceva în timp ce o citesc,
poți să te gândești cum va arăta cartea ta în mâinile cititorilor. Eu, spre exemplu, mi-am pus aceste
întrebări în timp ce citeam textul și mi-am dat seama că doresc ca experiența cititorului să fie
corelată cu experiența artistului despre care doresc să scriu, Michael Jackson. Doresc ca ei să
citească nu doar pentru că li se pare interesant conținutul, dar și pentru că li se pare totul mult mai
real odată ce aduc în plus ilustrații și colaje care exprima și mai bine ceea ce simțea artistul, prin
culori, prin forme. Îmi imaginez ca o astfel de carte se poate citi doar în liniște, seara, când ești
total deconectat de lumea din exterior, undeva la capul patului, eventual cu o cană plină cu ceai în
mână.

Datorită acestor imagini create, am reușit să-mi fac cât de cât o imagine de ansamblu la cum aș
vrea să arate și să se comporte cartea mea. În anul doi de facultate, am reinterpretat cartea ,,Flori
pentru Algernon” scrisă de Daniel Keyes, într-un mod mai ingenious, pornind de la poveste. Pe
scurt, este vorba despre șoarecele Algernon care a suferit o operație pe creier, pentru a-l face mai
intelligent. Doctorii văzând că a dat roade, au realizat aceeași operație și pe un bărbat în jurul
vârstei de 30 de ani, care suferea de retard mental. Primele pagini din cartea originală sunt extreme
de greu de citit, având (intenționat) greșeli gramaricale și de ortografie, cartea fiind scrisă sub
formă de rapoarte de progres, urmând ca pe parcurs, să fie totul ușor de citit, scris corect și
organizat. Eu am vrut să exagerez cumva toată povestea pentru a face totul mult mai real. Nu doar
prin greșelile gramaticale care apăreau, ci și prin cum este așezat textul, făcându-l și pe acesta mai
dezordonat și dezorganizat la început, astfel realizând o experiență cât se poate de reală a
cititorului. Cum spune și în textul citit, este extreme de importantă și paginarea, pornind de la
margini, poți crea ceva cu totul interesant, în funcție de povestea pe care vrei să o spui.

Un alt lucru important în realizarea unei cărț este hârtia. Aceasta are un mare impact în modu în
care oamenii folosesc o carte. Spre exemplu, un tip de hârtie care este bună pentru reproducerea
fotografiilor nu poate fi neapărat bună pentru reproducerea în scris a poveștii, mai ales dacă
aceasta este scrisă într-un mod, zic eu, plictisitor, doar de la un cap la altul al paginii. De aceea, în
cazul meu, cel mai probabil voi folosi două tipuri de hârtie, poate chiar trei: una pentru scris, una
pentru imprimarea ilustrațiilor și una pentru colajele pe care doresc să le adaug ca element
distinctiv față de alte cărți, astfel făcând ca cititorul să își pună și intrebări precum: ce a dorit
designerul să exprime aici?

Alegerea fontului este una din cele mai importante aspect ergonomice și bineînțeles, în funcție de
contextual ales. Așadar, desingerul trebuie să fie foarte atent dacă fontul pe care l-a ales exprimă
ceea ce trebuie exprimat, dacă exprimă povestea într-un mod cât mai real posibil. Degeaba
povestea e bună, ilustrațiile sunt bune, dacă textul este scris cu Comic Sans, exagerând puțin,
bineînțeles. Cu alte cuvinte, a fi designer de fapt, implică mult mai multe decât talentul la desen.
Eu cred că a fi designer este una din cele mai extenuante joburi, nu la modul fizic, ci psihic. Noi
trebuie să ne gândim și în trecut pentru a avea o bază de unde să plecăm, și în prezent pentru a crea
totul în stilul modern și interesant, dar și în viitor pentru a corela experiența viitorilor potențiali
clienți cu ceea ce dorim a exprima și a le face această experiență cât mai plăcută, dar trebuie să ne
gândim și la ce nu o să mai fie găsit a fi interesant în viitor, pentru a nu realiza ceva plictisitor.

O altă idee interesantă pe care am explicat-o pe scurt mai sus, este aceea că o carte care este menită
să fie citită la lumină scăzută va trebui să aibă un contrast mai bun, mai mare și/sau o dimensiune
mai mare a textului, decât o carte care este citită la lumină puternică. Iată o altă problemă de
ergonomie pe care un designer bun trebuie să și-o pună. Dacă stăm să ne gândim mai în adâncime,
rămâne la alegerea cititorului unde, cum și când vrea să citească. Însă experiența unei cărți citită la
birou, în lumină puternică și experiența aceleiași cărți citită în lumină slabă, nu este aceeași.

Spre exemplu, o carte care implică și sentimente, și percepții vizuale, este mult mai probabil să fie
înțeleasă la nivel maxim atunci când persoana este doar ea cu ea, deconectată de lume și conectată
cu sinele. Mai ales dacă aceasta este empatică și își poate imagina ceea ce citește, cel mai bine este
să nu fie perturbată de nimic, pentru a nu pierde conexiunea. Ceea ce vreau să spun este că tipul
cărții influențează și locul unde aceasta poate fi citită și înțeleasă așa cum își dorește autorul. Și din
această cauză, aceste cărți au nevoie de câteva atribuții în plus față de restul cărților. și anume un
contrast puternic al pozelor, al textului, al tipului de hârtie etc.

Alegerile despre aranjarea textului sunt și ele aspect ergonomice care trebuie luate în considerare
atunci când dorești să creezi o carte. Majoritatea cărților sunt compuse dintr-o singură coloană cu
lungimea mai mare decât, spre exemplu, cea dintr-un ziar sau o broșură.

Din această cauză, ochiul omului poate obosi, privind de la un capăt la celălalt al rândului, în cazul
în care, prin absurd, cartea are dimensiunea A4. El poate pierde rândul, să repede un rând sau să
sară un rând, în funcție și de dimensiunea spațiului gol dintre rânduri. Deci se adduce în discuție
încă un aspect important în realizarea unei cărți. Designerul trebuie să aibă ochiul maii format
decât al cititorului, deoarece el face aceste alegeri, în funcție de dimensiunea cărții, a paginilor, a
textului și așa mai departe. Gândindu-mă la cele spuse mai sus, și gândindu-mă la ce experientă
vreau eu să aduc cititorului prin tema mea, voi găsi toate aceste aspect pe care le voi adapta
ochiului cititorului, având în vedere toate problemele pe care le-am pus mai sus.

Ca o concluzie la acest articol, pot spune că am realizat că a face o carte de la punctual zero, este
mult mai greu decât credeam inițial și că implică atât de multe probleme, de fapt, probleme pe care
eu nu mi le pusesem până să citesc acest text.

Designerul este, după părerea mea, un mic filosof care analizează toate aspectele meseriei sale, le
întoarce, le răsîntoarce, analizeaza și răsanalizează până când totul iese așa cum trebuie. Cred că
cine nu cunoaște măcar minimul despre design, nu realizează că de fapt datorită nouă ei au
confortul și experiențele pe care le au. Cât despre cărți, pot spune același lucru.
Și tipograful este un mic filosof, dar el nu caută sensul vieții, ci caută soluții la toate problemele
fizice ce țin de cărți, ale oamenilor. Cred că cea mai simplă definiție pe care le-o pot da este
următoarea: rezultatul trecutului, prezentului și viitorului.