� �Iar te-ai cufundat �n stele

�i �n nori �i-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita �ncalte,

Sufletul vie�ii mele.

�n zadar r�uri �n soare

Gr�m�de�ti-n a ta g�ndire

�i c�mpiile Asire

�i �ntunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urc�-n cer v�rful lor mare �

Nu c�ta �n dep�rtare

Fericirea ta, iubite!�

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi p�rul.

Ah! ea spuse adev�rul;

Eu am r�s, n-am zis nimica.

� �Hai �n codrul cu verdea��,

Und-isvoare pl�ng �n vale,

St�nca st� s� se pr�vale

�n pr�pastia m�rea��.

Acolo-n ochiul de p�dure,

L�ng� trestia cea lin�

�i sub bolta cea senin�

Vom �edea �n foi de mure.

�i mi-i spune-atunci pove�ti

�i minciuni cu-a ta guri��,

Eu pe-un fir de rom�ni��

Voi cerca de m� iube�ti.

�i de-a soarelui c�ldur�

Voi fi ro�ie ca m�rul,

Mi-oi desface de-aur p�rul,

S�-�i astup cu d�nsul gura.

De mi-i da o s�rutare,

Nime-n lume n-a s-o �tie,

C�ci va fi sub p�l�rie �

�-apoi cine treab� are!

C�nd prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de var�,

Mi-i �ine de subsuoar�,

Te-oi �ine de dup� g�t.

Pe c�rare-n bol�i de frunze,

Apuc�nd spre sat �n vale,

Ne-om da s�rut�ri pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

�i sosind l-al por�ii prag,

Vom vorbi-n �ntunecime;

Grija noastr� n-aib-o nime,

Cui ce-i pas� c�-mi e�ti drag?�

�nc-o gur� � �i dispare�

Ca un st�lp eu stam �n lun�!

Ce frumoas�, ce nebun�

E albastra-mi, dulce floare!

��������

�i te-ai dus, dulce minune,

�-a murit iubirea noastr� �

Floare-albastr�! floare-albastr�!

Totu�i este trist �n lume!