Sunteți pe pagina 1din 2

Tehnici narative si elemente de clasicism in

"Enigma Otiliei"

Unul dintre lucrurile care se observa in incipitul romanului este influenta balzaciana
asupra lui George Calinescu. Este prezentata viata burgheziei de la inceputul secolului al XX-lea,
o societate care este degradata de puterea banului. Arhitectura prezentata este in stransa legatura
cu viata si trasaturile personajelor. Descrierea este facuta prin ochiul unui specialist care apeleaza
la un limbaj profesional si pendant, dar observatia ii este atribuita lui Felix. Familiarizarea cu
mediul se realizeaza prin procedeul restrangerii treptate a cadrului.
Ideea paternitatii ca nucleu epic al romanului poate fi remarcata in numele initial al
romanului “Parintii Otiliei”. Aceasta idee este de influenta balzaciana. Sentimentele paterne ale
lui Costache Giurgiuveanu sunt prezentate in concordanta cu avaritia lui si in cele din urma
ajunge sa nu ii poata asigura traiul in viitor. De asemenea, Pascalopol nu stie daca iubirea lui fata
de Otilia este una paterna sau nu, nu poate distinge intre “ce e patern si ce e viril”. Relatia
familiala a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradeaza profund din cauza averii acestuia,
distrugand orice sentimente fraterne intre cei doi. Relatia familiei Olimpia – Stanica Ratiu se
rezuma la discursuri fade despre familie si societate, tema dizertatiilor sale fanfaronade fiind
paternitatea, o teorie demagogica prin care Stanica stoarce bani de la oricine. Aurica si-ar dori o
familie, dar deoarece conceptia sa este complet falsa, nu reuseste sa-si intemeieze un camin. De
asemenea, relatiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate. Aglae stapaneste cu autoritate
distrugatoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tata si ca sot, este total neavenit, incapabil si
neputincios de a fi un „ cap de familie” .
Secventele narative sunt inlantuite in ordine cronologica. Incipitul plaseaza actiunea
exact: „intr-o seara de la inceputul lui iunie 1909”, „intra in strada Antim, venind dinspre strada
Sfintii Apostoli”. Actiunea se desfasoara pe doua planuri. Un plan urmareste lupta clanului Tulea
care incearca sa obtina mostenirea lui Costache Giurgiuveanu. Al doilea plan prezinta viata lui
Felix Sima, un orfan ce vine la Bucuresti pentru a studia medicina. El locuieste in casa tutorelui
sau Costache Giurgiuveanu.
Costache Giurgiuveanu este un avar care o creste pe Otilia, fiica sa vitrega, si are
intentia de a o adopta. Aglae o considera un pericol pentru mostenire.
Odata ajuns in locuinta, Felix ii cunoaste pe Costache si pe Otilia. Sunt conturate
portretele fizice ale personajelor.
Obsesia banului este evidentiata de competitia pentru mostenire. Costache detine multe
imobile, restaurante si actiuni, dar nu pune in practica niciun proiect pentru asigurarea viitorului
Otiliei, de dragul banilor. Costache are o afectiune sincera pentru Otilia si incepe sa construiasca
o casa. Proiectul nu se realizeaza si Costache se imbolnaveste, dar din pacate pentru familia
Tulea se face bine.
Expozitiunea este realizata prin metoda realist-balzaciana: stabilirea clara a reperelor
temporale si spatiale, notarea detaliului semnificativ. Naratorul da detalii despre gradele de
rudenie, starea civila, biografia personajelor, acest fiind omniscient. Incpitul si finalul se afla in
relatie de simetrie prin descrierea strazii si casei lui Mos Costache, din perspectiva lui Felix, in
diferite momente ale vietii sale.
Tipologia personajelor este de esenta clasica. Acestea sun conturate realist dominate de o
singura trasatura fundamentala; sunt tipuri general umane de circulatie universala (avarul,
arivistul, baba absoluta) asa cum concepea scriitorul: „psihologia unui individ n-a devenit artistic
interesanta decat cand a intrat intr-un tip”. Scriitorul abordeaza modalitatile clasice de
caracterizare a personajelor: descrierea mediului, portretul fizic, fapte, actiuni, opinii ale
personajelor limbajul, autocaracterizarea. Naratorul cunoaste gandurilie, framantarile, face
aprecieri asupra comportamentului, isi exprima proprile opinii. Deseori, acesta realizeaza
incursiuni in psihologia personajului, relevand modul specific de a vedea si cantari lucrurile:
„Felix fu din nou zdruncinat in cultul lui pentru Otilia si toate barfelile Aurichii navalira cu
putere in sufletul lui. Oricat de rai erau cei din familia Tulea, o cunosteau demult pe Otilia. Ceva
adevarat trebuia sa fi fost in vorbele lor . . .”.
Personajele sau imprejurarile in care apar ele sunt tipice (in acord cu viziunea clasicista).
Astfel, Costache Giurgiuveanu este tipul avarului universal; Leonida Pascalopol este
aristocratului generos capabil de noblete sufleteasca; Stanica Ratiu este tipul parvenitului, a
arivistului fara scrupul moral si al demagogului; Aglae este intruchiparea rautatii si a invidiei,
„baba absoluta fara cusur in rau”; Aurica este fata batrana macinata de complexe erotice
neimplinite; Titi – un caz patologic de degerenescenta; Otilia este intruchiparea feminitatii, a
enigmaticului feminin evoluand in conditile societatii respective spre platitudine; Felix,
intelectualul in decenire, martor si actor al spectacolului de viata desfasurat in fata cititorului.
Personajele sunt prezentate in antiteza unele cu altele, pentru a reliefa mai bine o
trasatura prin opusul ei. Astfel de o parte se situeaza Felix, Otilia, Pascalopol si prin unele
insusiri chiar si mos Costache; de cealalta parte clanul Tulea si Stanica Ratiu.
Romanul „enigma Otiliei”, sintetizeaza mai multe elemente literare si formule narative:
clasicism, romantism, realism de tip balzacian, tehnici moderne de caracterizare a personajelor. E
un roman reprezentativ al literaturii romane, o creatie originala, care raspunde principiului
formulat de prozator: „trebuie sa fim cat mai originali si ceea ce confera originalitate unui
roman nu e metida ci realismul fundamental, . . .”.