Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Când ai oi preferi să le dai la cioban. Pe timpul verii acesta le urcă la munte unde pasc
iarbă bună. Ciobanul îți dă o parte din brânza pe care o produc oile și în acest fel toată
lumea e mulțumită: tu că obții produse fără să faci nimic, ciobanul că obține o parte fără
a deține animalul.
În ultima vreme însă ciobanul nu mai duce oile la munte. Teoretic pentru că nu mai are
voie, practic pentru că nu mai are chef. Le ține undeva unde pasc iarbă de proastă
calitate, iar laptele nu mai e atât de bun sau atât de mult. Astfel și brânza e din ce în ce
mai puțină. De altfel, dacă-ți faci socoteala constați că ieși în pierdere întrucât, mai nou,
ciobanul spune că are cheltuieli cu oile tale și-ți mai cere niște bani ca să le țină. Așa s-a
ajuns ca tu să deții oaia, iar ciobanul să ia cam tot de pe urma ei. Cu toate acestea
preferi să dai oile la cioban din motive de siguranță și de lipsă a timpului pentru a te
ocupa de ele.
Situația e cumva critică. Totul s-a întâmplat din cauza unei mafii care a reglementat
„ciobănitul”. Astfel, marea majoritate a ciobanilor independenți – cei care dădeau brânză
și lână proprietarilor – au fost înghițiți de marii mahări care nu dau mai nimic. Înainte,
când duceai oaia la cioban ți-o însemnai cu o anumită culoare, iar toamna știai că-ți iei
oaia ta înapoi. Acum s-au schimbat vremurile: duci oaia ta și, dacă vrei s-o iei înapoi nu
mai poți. Ciobanul are multe oi și spune că-i e imposibil să ți-o dea pe-a ta, așa că-ți dă
o oaie de-acolo. Doar toate oile sunt la fel.
E ceva ciudat că acum, dacă ai mai multe oi date la cioban trebuie să te anunți din
vreme că le iei înapoi, altfel ciobanul spune că nu poate să ți le dea. Zice că le are
răspândite pe diverse pășuni și durează ceva până ți le-aduce. Unii mai răi de gură spun
că de fapt ciobanii formează un cartel și că de fapt, nu au nici pe departe oile pe care le-
au luat de la oameni, dar că se bazează pe credința oamenilor în cinstea lor. Naiba știe,
lumea vorbește multe. N-ai cum să știi tu, om de la țară, cum funcționează ciobănitul
modern, în care oile sunt transferate rapid între pășuni în funcție de compatibilitatea lor
cu iarba și apa existente acolo. Sunt atâtea detalii încât te ia cu capul.
Acum eu știu o vorbă din străbuni: dacă se-anunță vremuri grele, ia-ți oaia acasă.
Atunci când e război nu mai dai oaia la cioban pentru că poate dispare și oaia și
ciobanul. Toți știm cum e. Dacă ai oaia acasă, la nevoie o tai și mănânci carnea. Sau o
lași să pască pe lângă casă și-ți dă lapte. Mă rog, știți cum e. Poate că e mai greu, dar
dacă e oaia ta trebuie să stea la tine. Și chiar dacă e molimă, una e s-o vezi tu cum
moare și cu totul altceva e să-ți spună ciobanul că oaia ta a murit. De unde știi tu că
oaia care a murit era fix a ta din moment ce atunci când te duci să-ți iei oaia înapoi îți
dă una oarecare motivând „că toate sunt la fel”?
Sunt vorbe din bătrâni pe care vi le spun la momentul oportun. E timpul să vă luați oile-
n ogradă. Ar trebui să aveți singuri grijă de ele, să le îngrijiți, iar ele vă vor da laptele
necesar.
Cei care mă citiți de mai mult timp știți că v-am spus de mai mult timp o vorbă. Iaca
vorba. Nu vă pierdeți timpul să le explicați și altora cum e cu oieritul. Asta e meserie
grea, în mod sigur ei nu știu ce-i cu ea. De-aia ei duc oile la cioban. Și-ar trebui să fiți
bucuroși că se întâmplă așa: dacă ei continuă să ducă, ciobanul îți va da și ție oile
înapoi, doar are de unde. Așa că sfatul meu e să lăsați în pace comentatul și să mergeți
pe burtă să vă luați oaia.
Și, înainte de final, să vă mai dau un sfat: nu care cumva să cumpărați acum pășuni.
Prețurile lor sunt manipulate tot de ciobani. Le au în proprietate pentru că au multe oi.
Dar dacă vine molima aia, vă dați seama că pășunile nu vor valora nici cât o ceapă
degerată. Așa că mai bine stați în banca voastră, departe de tentații. Chiar dacă vi se
pare că aveți acum nevoie de pășune, eu cred că mai puteți aștepta.
Nu uitați vorba aia străveche: nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard. Dacă pe
vreme de pace îți mai permiți să faci șmecherii – gen aia cu ciobanul – când vremurile
se tulbură, animalul stă cel mai bine în ograda stăpânului. Hai s-auzim numai de bine și
poate, cine știe, la momentul oportun vă mai dau și niște rețete bune de brânză.
Mă refer la această declarație pe care a făcut-o, astăzi, la orale 17 fix trecute, cel
investit prin Constituția României, la articolul 80 (2), să exercite funcția de mediere între
puterile statului, precum și între stat și societatea: ,,O moțiune de cenzură a opoziției
este oportună și cred că opoziția scrie ultimele fraze la moțiunea de cenzură, cel puțin
eu așa aș face asta’’. Zicere rostită, vă rog să rețineți, în contextul unei discuții despre
căile și mijloacele optime pentru punerea în practică a ceea ce a decis poporul la
referendum. Motiv pentru care domnul președinte al României va convoca partidele
politice la Cotroceni în vederea unor consultări.
Întrebare care sper să nu deranjeze prea tare, ba chiar îmi permit să cred că ar putea să
fie pusă, cu subiect și predicat, de către cei care vor face parte din delegațiile partidelor
coaliției guvernamentale care se vor întâlni săptămâna viitoare cu (încă) președintele
României.
Dar, pentru a nu fi acuzat că nu văd decât partea rea a lucrurilor, mă grăbesc să adaug
că, tot azi, și în același context, domnul președinte al tuturor românilor a făcut și dovada
că, atunci când vrea, poate să își exercite cu brio funcția de mediere. Mă refer la
îndemnul adresat importantelor partide ale opoziției – PNL, PRORomânia și USR- de a
pune capăt polemicii în care s-au angajat imediat după aflarea rezultatelor alegerilor
pentru Parlamentului European, ca și la încrederea nestrămutată pe care domnia sa nu a
ezitat să o facă publică în legătură cu faptul că aceste asperități vor dispare pe parcurs.
Să mai spună, așadar, cineva că atunci când vrea, domnul nostru președinte are rețineri
spre a-și exercita funcția de mediere. Depinde, însă, de când vrea și, mai ales, pentru
cine, adică în folosul cui, vrea să o facă!Mențiune deosebit de importantă, mai ales dacă
ținem seama de apăsata subliniere pe care a făcut-o tot domnul președinte cum că
trebuie musai să ne punem neîntârziat osul la treabă pentru a pune în practică ceea ce a
decis poporul la referendum. Desigur, se poate obiecta că europarlamentarele nu sunt
și alegeri parlamentare. Ei și?…
Și uite așa, uite că, pas cu pas, ne vom convinge încă o dată că dacă domnul președinte
vrea, se și poate!
Johannis cere imperativ demisia ministrului Carmen Dan. Femeia îi dă flit cu argumente.
E chemată A DOUA ZI la DNA. (La Dragnea s-a lucrat cu celeritate, l-au închis a doua zi
după alegeri.)
Foarte curând, protocoalele dintre SRI, DNA și Justiție nu vor mai fi secrete, ci
imperative.
#revoluțiaîndirect
Gelu Vișan: ”PSD a fost capturat de Statul Paralel, Noua Securitate sau Servicii
și de Multinaționale”
PSD nu a pierdut alegerile. Au fost luate voturi de la PSD, dar și de la USR, și date la
PNL, UDMR, PRO România, PMP, pentru a intra în Parlament. In trecut au fost alegeri in
care, cu martori, am știut rezultatul alegerilor pe țară, la zecime, cu două ore și
jumătate înainte de a se Închide urnele.
Acum, de la PSD s-au luat minimum patru sute de mii de voturi, de la USR minimum trei
sute de mii și redistribuite. Agenții cu tabletele, au avut rolul lor: de a influența
rezultatul, de a mări cvorumul, dar și se a transmite din secții anumite lucruri.
Singura greșeală pe care i-o imput lui Dragnea este că a plecat noaptea de la sediul PSD
fără să facă numărătoarea paralelă. I s-a comunicat probabil că a pierdut și că va fi
condamnat a doua zi, și a cedat. Era omenește să cedeze.
În direct cu mine, la trei dimineața, Rareș Bogdan a transmis date după așa numită
numărătoare paralelă de la sediul PNL, in care PSD, dupâ numărătoarea paralelă a PNL,
avea cu totul alt procent, egal cu cel al PNL-ului de azi.
PSD: 29%
USR 28%
PNL: 25%
ALDE: 6 %
Pro România, UDMR, PMP nu au trecut pragul. Înțelegerea a fost clară, procentele
redistribuite astfel încât să îngenuncheze PSD și ALDE și pentru ca Dragnea să poată fi
săltat ușor a doua zi.
S-a conformat. Este prima dată când nu am crezut, până duminică noaptea, când am
primit din nou confirmarea. Era prea târziu. Atunci, în emisiune, am spus-o de multe ori,
aproape pe față. Degeaba. Cărțile fuseseră aruncate, cătușele pregătite iar Softul
mergea.
La ora la care discutăm, o parte a Noii Securități controlează PNL, PSD, Pro România,
PMP, UDMR, iar cealaltă parte USR. Prima e condusă de Helvig, cea de-a doua de
Coldea. Singurul partid rămas pe dinafară este ALDE, care va fi sfârtecat de PNL și
ProRomânia.
PSD a fost capturat cu totul de HELVIG, care a scăpat de frica schimbării de către
Dragnea.
Principalul motiv al condamnării lui Dragnea a fost războiul declarat împotriva Statului
Paralel, care cuprindea și schimbarea legilor Serviciilor Secrete, inclusiv schimbarea lui
Helvig și Pahonțu, dar și războiul declarat dominației multinaționalelor in România.
Dăncilă va anula OUG 114, dar și toate măsurile care deranjează multinaționalele.
Nimeni nu mai are voie să vorbească despre Statul Paralel, Noua Securitate și Servicii,
nici despre Multinaționale.
PSD NU MAI EXISTĂ. LA ORICE TIP DE ALEGERI VA LUA PÂNĂ IN 20%, MULȚI LIDERI
FIIND ȚINUȚI PRIN DOSARE.
România a fost capturată definitiv, Securitatea controlând toate partidele. Tabăra lui
Helvig-Iohannis, paradoxal, mai are o singură problemă: Coldea și USR.
Acesta va fi războiul următoarelor luni: Războiul între Helvig și Coldea, un război între
Securiști. Chiar că nu mai contează ce vrea Veorica, care l-a vândut pe Dragnea la colț
de stradă: ea va face ce-i ordonă direct Helvig și Iohannis. Opoziția este USR, Coldea și
Cioloș, eventual Kovesi.
De fapt, orice razboi intre secaturile securiste e binevenit, caci astfel slabeste atentia si controlul acestora,
facilitand astfel, aparitia unei lovituri militare care sa rastoarne actuala oranduire securist-progresist-
masonica din Romania, care astazi ne tine ca sclavi pe plantatiile strainilor ce au acaparat tote resursele si
parghiile tarii!
…sa incerc o ”replica palida” pentru vlad tepes… ”aparitia unei lovituri militare” ar fi fost posibila
indeplinind doua conditii elementare… prima, sa existe o armata si cea de-a doua, sa existe militari reali in
acea armata si nu ”fake-uri”… la ora actuala nu exista indeplinita nici una dintre aceste doua conditii…
Asta e… când n-am ce face, stau pe prispă, curăț pușca și vorbesc prostii, ca iepurașul
din anecdotă… adică, mă întreb cu glas tare de ce oare a făcut PESEDEUL volta asta și s-
a aruncat din lacul în care stătea țeapăn după anunțarea rezultatelor exit-poll-urilor din
26 mai 2019, fix în puțul abisal al unei suciri la 180°, în 28 mai 2019, la doar o zi după
ce a fost arestat Dragnea Liviu?
Să fi crezut PESEDEUL bătrâior că așa își păstrează măcar electoralul lui tradițional, din
care electorat, totuși, 600 000 de cetățeni votanți au mers pe mâna lui Ponta iar încă
400 000 au „ieșit natural” din „poporul PSD” din pricină de „erodare guvernamentoasă”?
Aș! Imposibil!
Pe toate site-urile prietenoase până mai ieri cu domnul PESEDEU, e furtună… reacțiile
oscilează de la dezamăgire până la furie… pentru că simpatizantul tradițional de stânga
n-a înțeles -cum a înțeles într-o singură zi doamna Dăncilă- că treaba asta cu justiția a
fost doar așa… să scape Dragnea -care știa bine că va intra la pușcărie- de acest salt
mortal. Nu, că ei au văzut-o la ANTENA 3 pe doamna Nela Secară, acea doamnă
extraordinară care nu a vrut să facă niște denunțuri la DNA, deși… ce mare lucru ar fi
fost! doar procurorii îi dictau textul, nici nu trebuia să-și pună imaginația la contribuție!
și tot n-a vrut, femeia… atunci a fost arestată… și s-a îmbolnăvit de cancer… și a vrut să
se sinucidă… și s-a dus naibii afacerea ei înfloritoare- dar nu-i păcat! că a luat-o, de-a
gata, partenerul extern… și și-a pierdut casa… și toată averea…și nu mai are nimic… dar,
la urmă, totuși, dreptatea a triumfat! și Nela Secară a fost achitată, fiind, desigur,
NEVINOVATĂ! Simpatizantul de stânga a făcut ochii mari, deoarece exemplul acesta viu
de aplicare splendidă a justiției independente în patria nostră, a fost mai convingător
decât propaganda prezidențială care-i spunea să nu-și facă griji că justiția independentă
așa funcționează și numai „infractorul ăla dovedit” de Dragnea umblă s-o altereze în
puritatea ei deplină. Și simpatizantul de stânga a cam priceput care-i miza pentru care
„infractorul ăla dovedit” încearcă să-i scoată lui Klaus justiția înțepenită între măselele
lungi…
Deci, pot să jur că PESEDEUL a pierdut adepți odată cu pirueta asta sinucigașă…și destui
membri de partid, aș zice că o să piardă.
Poate crede, însă, că a câștigat niscaiva susținători din tabăra adversă, bucuroși că s-a
îndreptat și ar fi și PESEDEUL acum, ca toată lumea, unit în cuget și simțiri, cu Iuropa,
cu valorile ei și cu statul de drept ținându-se de șale, de pe urma unei sciatici
continentale neîntrerupte. Exclus! Păi abia acum îl va stuchi mai bine angajatul
multinaționalei pe bătrânelul PESEDEU căzut în țărână, cu coatele zdrelite și cu
genunchii tremurători.
Deci… nu pentru ca să-și conserve electoratul și în nici un caz pentru a câștiga noi adepți
s-a produs pirueta prin care Dăncilă și-a dat seama, brusc, că nu știe ce-i acela stat
paralel, deoarece ea a fost plecată din țară… și-atunci, nu e firesc să mă întreb pentru ce
dracului a făcut-o?
Opinia mea este că doamna Dăncilă a primit un telefon din afara țării … și că telefonul n-
a sunat „țârrr…țârrr…” ci a sunat „PESSS…PESSS…” . Cred că la telefon i s-a spus că
acum, dacă tiranul a fost înlăturat, nu mai e nici o problemă și PESEDEUL cel odios
începe să fie „frecventabil”. Că Stanișevii și Timmermanșii sunt mai toleranți…și dacă
poate să facă Dăncilă câteva genoflexiuni verbale în sensul renunțării la orice inițiativă în
legătură cu justiția, până preiau puterea, la anul, niște băieți care sunt mult mai atașați
cauzei, e OK! Dacă vă întrebați ce i-a apucat, vă răspund că … Macron! Dânsul vrea o
construcție întâi mai mititică, împreună cu un fel de ALDE revopsit de Guy Verhofstadt,
dar nu se oprește aici, căci se zice că i-ar surâde și o alianță cu marele PES, care să
contracareze PPE-ul cel supraponderal… Iar „armata” asta are nevoie de soldați la
Bruxelles.
Pe ei i-a întrebat cineva ce cred despre această răsucire spre cumințire a lui papa
PESEDEU?
…de foarte mult timp ma intreb cind si daca va binevoi aceasta… ”postatoare” (sic!) de articole va binevoi
sa ”invete” cum se folosete punctuatia in scris… personal imi place stilul de scris colocvial dar aceasta
”autoare” ma ”dispera”… nici o rigoare, nici o regula, nici o corectura sumara… aiurea si imposibil de
digerat… bleah!
România n-a fost și nici nu o să fie vreodată un stat cu pretenții la nivel european sau
mondial. Deși suntem țara cu a șaptea pondere din Uniunea Europeană, suntem de fapt,
tot timpul, la coada Europei. Noi încă ne integrăm în Europa, deși suntem în NATO din
2004 și în UE din 2007, iar geografic suntem aici încă de pe timpul dacilor.
Liviu Dragnea a reprezentat, după mult timp, o alternativă la discursul inept despre
integrarea României – la noi refrenul cu integrarea e o chestie perpetuă, și nepoții noștri
o să fie ținuți tot la marginea Europei pentru că nu sunt suficient de… integrați.
În 2016, Dragnea vorbea despre România reală, despre români, despre economia
românească, despre leu și mai puțin despre integrare. A fost primul politician român
care s-a întrebat public ce ne dă nouă UE. Nu că nu ne-ar da, nu că nu există beneficii,
ele există, dar hai să vedem câte sunt și care este ponderea lor. A fost primul politician
care a pus problema multinaționalelor – ele sunt foarte bune, angajează oameni, dau
salarii peste medie, hai să plătească și taxe la statul român dacă tot fac business aici.
Tot Dragnea a început și discuția despre BNR, despre cine controlează cursul și
ROBORUL. Apoi, tot el a vorbit despre dublul standard la nivelul UE, o temă mare în
Europa de Est, dar fără ecouri la noi. În final, Dragnea a vorbit și despre agricultură,
despre potențialul României în acest domeniu și, poate pe ultimul loc, Dragnea vorbit și
despre Justiție, despre Statul Paralel și Protocoale.
Așadar, discursul lui a lezat multe interese, a scos pentru prima dată România din
adormire. Poate să nu-ți placă PSD, dar la unele din temele propuse sigur ai rezonat și
tu. Evident că pe lângă toate acest lucruri bune au fost și multe gafe, multe greșeli și
mult amatorism provincial.
Guvernele puse de Dragnea nu au fost vreo lumină, dar depinde cu cine le comparăm,
că în termeni economici fac oricând de râs guvernul Cioloș. Dragnea a încercat să scape
de pușcărie, da, tot ce e posibil, dar cine nu ar fi încercat în locul lui? Interesant este că
el a încercat, dar nu făcut totul pentru asta – și vedem acest lucru acum.
Dragnea a fost un lider rudimentar, fără arta diplomației și a negocierii, fără mânuși.
Dar a avut viziune, a vrut o Românie mai bună, prosperă și a plătit pentru asta.
SUA recunosc, cu cinism, numărul şocant al civililor ucişi ”din greşeală” în Siria
şi Irak
“În timpul acestei perioade şi după evaluarea informaţiilor disponibile (…) probabil nu
mai puţin de 1.302 civili au fost ucişi în mod neintenţionat de loviturile coaliţiei”, potrivit
textului.
Coaliţia a adăugat că a examinat 111 rapoarte privind decesele unor civili.
Numărul civililor ucişi în tirurile aeriene ale coaliţiei ar fi mai mare, potrivit organizaţiilor
care militează pentru apărarea drepturilor omului.
ONG-ul Observatorul sirian al drepturilor omului (OSDO) vorbeşte despre peste 3.800
de morţi în rândul civililor, între care o mie de copii, numai în Siria.
Susţinute de loviturile aeriene ale coaliţiei, Forţele democratice siriene (FDS) au cucerit
pe 23 martie satul sirian Baghouz, ultimul fief al Statului Islamic, ceea ce a reprezentat
sfârşitul “califatului” său autoproclamat în 2014 în Irak şi Siria.
Legat de acest eveniment, coaliţia a evocat şapte rapoarte pe care le-a calificat drept
unele în care nu se poate avea încredere privind moartea unor civili în lovituri aeriene
asupra Baghouz între 11 şi 24 martie.
Ludovic Orban, prima lovitură : ”Nu mi se pare normal ca IT-iștii să fie scutiți
de plata impozitului pe venit, câștigă cel mai bine!”
Liderul PNL, Ludovic Orban, a declarat, sâmbătă, într-o conferință de presă, la Mediaș,
în județul Sibiu, că orice venit trebuie impozitat și că nu i se pare normal ca IT-iștii să fie
scutiți de plata impozitului pe venit.
„Mie nu mi se pare normal ca IT-iștii să fie scutiți de plata impozitului pe venit. IT-iștii
câștigă cel mai bine în România. A fost o perioadă în care să stimulezi, ca oamenii să se
ducă spre zona de IT, acuma nu mi se pare normal, vă spun sincer. De ce? Păi un
angajat dintr-o forjă sau un șofer de TIR care muncesc în condiții extrem de grele
trebuie să plătească impozit pe venit și altul care încasează venituri semnificative și altul
care încasează venituri dintr-o muncă mai mult intelectuală, mentală fără discuție, de ce
să nu plătească impozit? Neutralitatea fiscală e un principiu fundamental. Orice venit
trebuie impozitat”, a spus Orban.
Potrivit acestuia, nu pot fi create „facilități fiscale care îmbracă forma unor privilegii”.
Deci îl avem pe Papa în România. Deci, dintr-o dată, toată lumea dă în brînci de
pioșenie. Deci, dintr-o dată, avem următoarele: Tefeleul de Președinte al nostru, care în
superioritatea sa ariană a dat cu flit Patriarhului la consacrarea Catedralei Ortodoxe,
acuma dintr-o dată a catadicsit să pună piciorul în ea.
Tefeleii de tefelei cărora le puțea Catedrala și le plăceau bisericile mici și din lemn, așa
ca la San Pietro, dintr-o dată n-au mai zis nimic că nasolul de Papa a îndrăznit să pună
piciorul în ceva ce nu e nici mic, nici de lemn.
Tefeleii de tefelei cărora le puțea pelerinajul de Sf. Paraschieva și-i considerau primitivi
și medievali pe cei care își arătau pioșenia acolo dintr-o dată au descoperit binefacerile
pelerinajului și au numa și numa cuvinte de bine pentru fix același tip de pelerinaj, la fel
de medieval și de obscurantist, de la Șimleu Cum-Îi-Zice. Simt deja vibrațiile de extaz
mistic ale Oanei Pellea și ale lui Tudor Chirilă în acest sens.
Tefeleii de naziști fasciști care consideră că oamenii săraci nu sînt oameni și ar trebui
exterminați încet și cu metodă dintr-o dată s-au uitat în gura lu’ Papa ca în gura lu’
Patapievici cînd acesta le-a spus că ar trebui să lase ura la o parte și să se aplece către
cei sărmani și-n suferință.
Oare ce-or fi făcînd naziștii scîrboși de la Iași care aruncau cu bani în bătrîni? Sînt sigur
că sînt în primul rînd la Papă, acolo unde sînt locurile rezervate pentru civilii care au
servit patria în misiuni deosebite de control social.
Deci să știți că e bine. Avem o țară credincioasă, pioasă, modestă, plină de iubire și
compasiune. Ce mai, Grădina Maicii Domnului. Numa și numa oameni perfecți, tefelei
reșapați, îngeri mai ceva ca Liiceanu și ca Pleșu.
Ce dor mi-e de vremurile cînd oamenii erau deschiși la suflet și recunoșteau că singurele
lucruri pe care le au în cap sînt muia și ura față de semenii lor…
Dar nici o problemă: vin alegerile la loc. Să vezi ce-o să mai înflorească muia din nou pe
meleagurile scumpei noastre patrii, Republica Nazistă Tefelistă Românica!
Înainte de 1989, România era cam săracă. Inegalitatea socială era redusă. Erau foarte
puțini dintre aceia care să scoată capul din punct de vedere al deținerii unor resurse
considerabile.
Înainte de 1989, românii urau comunismul și-și doreau capitalismul. Și datorită sărăciei,
și datorită lipsei de libertate, a controlului social strict. Românii se uitau în vestitul
catalog nemțesc Nekermann și-și doreau să ajungă să fie și viața lor ca-n Nekermann.
Chestia e că după 1989 ne-am închipuit că ne putem dori dintr-o dată mult mai mult. Să
se facă brusc Nekermann peste tot în jurul nostru, să avem de toate.
Pe de altă parte, pe lîngă diferența dintre ce aveam și ce ne doream, mai era problema
și a comparației cu ceilalți. Nu numai că ne comparam cu dorințele noastre, cu
Nekermannul nostru din cap, dar și cu ceilalți care treceau pe lîngă noi și se
chiverniseau vizibil.
Nu spun că e bine. Nu spun că e rău. Spun că e pur și simplu un proces social inevitabil,
prin care au trecut și alte țări. Cînd toată societatea e săracă, există un anumit tip de
supărări în rîndul ei. Cînd începe acumularea, supărările se modifică.
Românii și-au dorit capitalism, fără să știe exact cu ce se mănîncă acest soi de
societate. Ei știau capitalismul doar din filme și din povești. Nu știau că în capitalism
plus valoarea nu se distribuie relativ egal, cum și-ar fi închipuit ei, ci dureros de inegal.
Cine are va avea din ce în ce mai mult. Cine n-are, n-are nici în continuare. Ghinion,
cum ar zice Iohannis.
Asta e universal valabil, nu doar în România sau doar în societățile post-comuniste sau
doar în societățile de la începutul ciclului, din perioada vestitei “acumulări primitive de
capital”. Și în rîndul țărilor unde capitalismul funcționează de sute bune de ani, această
concentrare a resurselor continuă. Sînt biblioteci întregi scrise despre cum s-a
concentrat capitalul și mai puternic în ultimii 50 de ani.
Revenim. Românii și-au dorit capitalism, fără să știe cu adevărat ce presupune asta. Era
ca în bancul cu Bill Gates în iad: știau doar varianta demo. Cînd a venit capitalismul,
lecția s-a învățat în mod dureros, prin experiență directă. Cine are, va avea și mai mult.
Și nu toți au. Supărarea creștea în societate. Timp de 30 de ani, supărarea a avut tot
timpul să se acumuleze.
Problema este că românii erau sfîșiați între două emoții antagonice, într-un clasic caz de
disonanță cognitivă. Pe de o parte, își doriseră atît de mult timp capitalism. Pe de altă
parte începeau să-și dea seama că se întîmplă chestii nasoale în capitalism. Însă nu
aveau cum să-și recunoască sieși că sînt supărați pe capitalism, căci tocmai își doriseră
decenii la rînd să vină capitalismul, să se facă Neckermann și pe ulița lor.
Și atunci, ca în orice situație cînd există disonanță cognitivă, mintea trebuie să rezolve
cumva această sfîșiere și să găsească un țap ispășitor. Nu ne putem supăra pe
capitaliști, pe ăia care au din ce în ce mai mult, iar noi muncim pentru ei.
Atunci cine e de vină? Cineva trebuie să fie de vină. Avem nevoie să ne redirecționăm
supărarea spre un surogat.
În acest context, era ușor ca stăpînii inelelor să facă un minim efort de propagandă și să
direcționeze această furie spre cine era convenabil. Nu spre capitaliști. Spre clasa
politică, atît de convenabil de demonizat.
Ați auzit de Pro TV? E trompeta de spălare de creieri capitalistă a românilor. I-ați auzit
vreodată pe cei de la Pro TV să dea vina pe cei care extrag plus valoarea și o duc în
Insulele Seychelles? N-o să-i auziți niciodată!
Ca Pro TV sînt mulți alții. Europa FM. Digi FM. Hotnews. Doamne, ar trebui să scriu o zi
întreagă să fie lista completă! Toți niște harnice, neobosite mecanisme de abatere a urii
dinspre logica economică spre logica politică. Huoo! Politicienii fură! Ei sînt de vină că
voi suferiți, românilor!
Din această cauză, românii sînt ușor de dus de nas și li se poate ușor canaliza furia
dintr-o parte în alta. Politicul, acest necesar țap ispășitor pentru a scuti freza
deținătorilor de capital, care astfel își pot face mendrele nestingheriți în Republica
Slugarnică România.
Vă place ce simplu este? Și e inevitabil. Și nu există ieșire deocamdată. Încă cel puțin o
generație de români va visa în mod naiv la Neckermann și cînd va vedea că visul nu i se
împlinește se va supăra ca sluga proastă nu pe boierul care-i ia banii de sub nas și-i
duce în Imperiu, ci pe țapii ispășitori asupra cărora au fost asmuțiți cîinii propagandei.
P.S.: Mă gîndesc la această explicație de mult timp. De cel puțin 2-3 ani. Doar că nu am
pus-o pe hîrtie. Îi mulțumesc lui Costi Rogozanu că mi-a adus aminte de ea, citindu-i
unul din articolele recente. Le mulțumesc de asemenea și prietenilor din Clubul
Maioneza, cu care am dezbătut aseară această explicație sociologică a furiei și urii și
muii din România zilelor noastre.
Autor: Mirel Palada
Sursa: Mirel Palada Facebook
Să nu v-aud că-mi spuneți că viața nu e frumoasă! Ba e chiar mult prea frumoasă! Știu,
dragi tefeliști, în clipa asta mă priviți strâmb. Doar eu sunt ăla cu „ciuma roșie”, ăla
care-a pierdut, căruia i-ați dat cu maiul în cap la alegerile acestea. Sunteți nedumeriți?
Păi cum să nu fiu fericit atunci când vă văd tremurul ăla nestăpânit pe sub tricou? Cum
să nu fiu fericit când văd că din toate idealurile voastre v-a rămas doar speranța? Știți
ce-mi zicea în copilărie un golan care măsluia zarurile la barbut? Că șmecherii rămân cu
banii iar proștii cu speranța. Așa e, dar voi încă nu v-ați prins. Nicio problemă, vă explic
eu cum stau treburile. Nu de alta, dar mi-e să nu vă înecați în propriul scuipat de-atâta
nedumerire.
Erați voi, ăștia din justiție, atât de îngrijorați de soarta „statului dă drept”? Erați, cum să
nu! Urlați din toți rărunchii aberații și vă raliați „poziției ambasadelor”? Logic, doar voi
erați împotriva „infractorului Dragnia”. Păi și-acum de ce stați în impas? V-a cam
nedumerit declarația lui Răreșel, acest înger chel al taberei învingătoare? E logic, dragii
moșului, o să v-o tragă adânc. Și știți de ce? Pentru că toată retorica aia cu statul de
drept nu era despre voi, ci despre ei. Aveau nevoie de victoria asta pentru a pune
lucrurile pe făgaș, recte instituția procurorului independent, care se „autofinanțează”. N-
au nevoie de DNA care s-a dovedit o investiție mult prea costisitoare și de-a dreptul
scandaloasă. Au nevoie doar de câțiva „campioni” pe care să-i folosească împotriva
„corupților” – a se citi politicienilor care le încalcă interesele. De-aceea, în scurt timp se
vor șterge la fund cu tot personalul nefolositor și vor lucra doar cu „independenții lor”,
adică ăia care dau acum cu limba. Iar voi, restul masei, veți rămâne în mizerie, adică
așa cum meritați. Doar nu credeați că p-ăia îi doare-n cur de violuri, criminali, abuzuri
s.a.m.d. Aiurea, bre, îi doare fix de bănuțul lor și-atât!
O altă specie îngrășată bine de PSD-ul lui „Dragnia” a fost bugetarul. Ăstora nu le-au
crescut doar salariile, ci și cururile, nesimțirea și infatuarea. La vot, marea majoritate au
fost „dă driapta”. Probabil de-aia Banca Mondială finanțează un program de e-
governance care-și propune să reducă aparatul bugetar cu până la 80%! Eu cred că e
bine și sunt chiar bucuros că toți acei viitori șomeri vor lua contact cu vibrația reală a
pieței muncii.
Să trecem acum la alți stimulați de la Buget: IT-iștii. Nu cred că a existat specie mai
radicală anti „ciuma roșie” decât ăștia. Ei au viralizat toți viermii guranieni, mareni, etc.
S-au cățărat toți nemernicii pe valul creat de ei. Și, drept mulțumire primesc ceea ce
merită: Ludovic Orban spune că nu e oportună menținerea reducerii impozitelor pentru
ei. Marfă, zic eu, chiar dacă teoretic asta mă afectează în vreo două dintre firmele mele.
În fapt, îi va afecta pe oamenii mei. Însă, e o alinare: tăierea asta se face pentru a
permite ajutorarea companiilor. Cu alte cuvinte, se ia de la săraci și de dă la bogați,
lucru care, sincer să fiu, n-are cu ce să mă afecteze. Sunt fan!
Despre corporatiști nu spun mare lucru. Pentru ei nu se vor schimba prea multe întrucât
sunt deja cu lanțul la beregată. Dar, chiar și-așa, e loc de mai bine. Ce pregătește
„puterea dă dreapta” cot la cot cu FMI? Hai, chiar nu v-ați prins? Vă spun tot eu:
flexibilizarea pieței muncii prin extinderea la infinit a contractului de muncă pe perioadă
determinată. Și, ca să fie cu adevărat „dă dreapta” vom asista la o permanentizare a
contractelor de muncă pe termen scurt; întrucât nu mai ești limitat la un număr de
contracte consecutive pe perioadă determinată, probabil se vor înmulți ca puricii
contractele pe o săptămână cu prelungire „dacă vrea șăfu”. Și uite-așa, ne vom întoarce
la perioada capitalismului incipient în care ești plătit săptămânal. Dacă nu cumva ca
zilierul. Eu cred că „se merită”.
Și-o să vă mai spun o chestie. Eu unul nu-s nici bugetar, nici asistat social, nici
pensionar și nici afaceri cu statul nu fac. Sunt pe picioarele mele. Și ca mine mulți dintre
cei care au votat „ciuma”. Nu-s spitale? Oricum nu beneficiam de ălea de stat. Nu-s
doctori? La particular vor fi întotdeauna! Se mișcă treaba nașpa? Nicio problemă, mă
descurc. Să vă văd însă pe voi! Probabil unele măsuri cretine mă vor lovi, dar doar
marginal. Pe voi însă, acești slujitori ai muii vă va lovi din plin. Deja simțiți că ceva
umed vă flutură pe la bot? Știu, e nasoală senzația, dar atunci când ieșeați voi în piață
precum vitele la păscut pentru a preamări muia nu vi s-a spus că, până la urmă, cei
care urmează s-o ia sunteți voi. Lasă că aflați acum și asta vă va face liberi.
Știu că vă va fi imposibil să citiți atât, dar vă reamintesc ceea ce mi-a spus maestrul
meu de barbut: „șmecherii rămân cu banii iar proștii cu speranța”. Șmecherii în mod
sigur își vor lua banii, doar d-aia au băgat bănuțul în toate jivinele propagandiste. Voi
descurcați-vă cu speranța!
Tinerețea
Ambele mișcări, atât mișcarea legionară cât și mișcarea #rezist, sunt mișcări
predominant tinere și urbane. Și atunci ca și acum, ele speculează o serie de frustrări
inevitabile ale tinerilor aflați în căutări și criză identitară.
Ceea ce spunea Cioran, într-un interviu din 1972, despre legionarism se aplică și
mișcării #rezist: este ”un leac al tuturor relelor: al plictiselii ca şi al blenoragiei”.
În anii 90 tinerii cu astfel de crize identitare s-au aruncat în brațele diverselor mișcări
spirituale orientale (cine din generația 90 nu a cochetat măcar cu Yoga?) dar generațiile
anilor 30 și 2010, au preferat căutările spirituale uneia civice și politice. Ceea ce e, să
recunoaștem, dramatic: dacă yoghinul vrea să se salveze pe el, activistul politic vrea să
salveze țara. Și, implicit, țara trebuie să îi îndure crizele mesianice…
Intelectualismul
Antidemocrația
Disprețul față de democrație este cheia înțelegerii acestor demersuri politice. Ambele își
doresc înlocuirea democrației cu… guvernarea lor. Dacă legionarii și colegii lor europeni,
fasciștii și naziștii, o spuneau direct acum nu mai e corect politic să pretinzi bărbătește
puterea. Acum adevărul se ascunde în fața unor cuvinte goale de conținut: ”statul de
drept” sau nevoia de ”valori euro-atlantice”, concepte foare vagi, care ascund de fapt un
mesaj brutal de simplu: „noi suntem ăia bunii iar voi sunteți ăia răii„.
Mesianismul
Legionarii credeau că ei vor salva România. Fiind și mai religioși, ei credeau că salvează
România prin sacrificiul lor. Tefeliștii nu au acest fior religios, dar au credința că sunt
indispensabili societății și că dacă nu va fi urmată calea lor, dezastrul este inevitabil.
Elitismul
Mișcarea #rezist este încurajată de forțe străine, care au interese directe și pragmatice
în România, dar este și instrumentalizată de politicieni cinici și inconștienți care ar putea
ei înșiși să devină (precum mulți politicieni interbelici) victimele propriului monstru
creat.
Mișcarea legionară a eșuat. Mișcarea # are o șansă reală să preia România pentru că,
spre deosebire de legionari, nu folosesc revolverul ci un alt instrument revoluționar:
preluarea hegemoniei culturale în societate, prin inducerea impresiei că ei ar fi de fapt
societatea civilă și singura voce a societății.
Așa zic și eu … să vină odată oamenii ăia curați de la USR-PLUS, ca să scăpăm definitiv
de hoții de la CIUMA ROȘIE, că doar „fără hoție ajungem departe” nu-i așa? Sloganul
ăsta era, până mai ieri, pe toate autobuzele patriei, și, dacă votăm în continuare cu
USR-PLUS, în sfârșit vom putea să trăim în puritatea contractelor fără „parandărăt”,
ceea ce pe vremea luʹ CIUMA ROȘIE nu era posibil… Așa o fi, nu zic nu, da’ stai să vezi
ce departe ajungem dacă nu stăm chiar așa atent să ne chiorâm în contracte și să
reținem cu cine le-am semnat, că și hoții de la PESEDEU „e buni” când lucrează cu noi și
„e hoți” numai când lucrează cu alții.
Exemplul care ilustrează minunat postulatul de mai sus este domnul Dragoș Pîslaru, de
la PLUS. Un băiat minunat (a fost și ministru), luptător cu corupția generalizată și
evident, un tip de centru-dreapta căruia îi pute orice CONTACT, sau CONTRACT -că nu
știu exact cum se scrie- cu PESEDEUL și, mai ales, cu repudiatul, penalul, infractorul
Liviu Dragnea. Acesta era, în preambulul campaniei electorale pentru Parlamentul
European, întruchiparea răului absolut:
„Este o chestiune clară că noi nu discutăm aici de niciun argument care să probeze
nevinovăția, ci strict de chestiuni procedurale. Omul ăsta încearcă nu să se disculpe, să
spună că ar fi nevinovat pe capetele de acuzare, ci să găsească tertipuri pentru a scăpa.
E un om disperat, în acest moment, care încearcă să folosească orice resursă a statului
pentru ca să își salveze spatele (…) Avem o imagine a administrației publice momite cu
o păcăleală legată de buget. La nivelul oamenilor, până la urmă, acolo se va simți. Ca să
concluzionez: e o combinație letală de lăcomie, prostie în administrarea țării și hoție.
Despre asta e vorba: totul pentru a-i salva pielea lui Liviu Dragnea”.( Dragoș Pîslaru,
ȘTIRI.PLUS, 9 aprilie 2019)
700.000 RON de la Consiliul Județean Bacău condus la acel moment de Dragoș Benea
(PSD), oferiți asocierii formate din SC GEA Strategy&Consulting SA, SC Expert Market
SRL si Agora Est Consulting SRL pentru ”Elaborarea strategiei de dezvoltare durabila a
județului Bacău in orizontul de timp 2009-2021” (data atribuirii: 20.05.2010).
348.100 RON de le Consiliul Județean Gorj, condus la acel moment de Ion Călinoiu
(PSD) pentru ”Prestare servicii de realizare studii de cercetare si reactualizare a
Strategiei de dezvoltare socio-economica a județului Gorj, 2007-2013” (data atribuirii:
01.09.2011)
N-o să credeți, dar toți cei cu care domnul Dragoș Pîslaru a semnat contracte, sunt sau
au fost, mai mult sau mai puțin „penali” – despre Dragnea Liviu, Constantin Niță, Darius
Vâlcov… nici nu trebuie să vă mai spun… dar e bine să ne uităm și la ceilalți, care la
vremea atribuirii contractelor, aveau niște probleme juridice care imposibil să nu-i fi
atras atenția lui Dragoș, un tip de o mare puritate, după cum știți!
„Toți ne zic cât de hoț ești tu și PSD-istii tăi dar încet, ascuns, de frică să nu îi audă alții.
Ăsta e rezultatul deceniilor de conducerea a ta și a PSD-ului: sărăcie și frică ( …) De mai
bine de 26 de ani județul e la fel, problemele sunt aceleași. E clar că soluțiile PSD,
oricare ar fi ele, n-au mers. Oricine poate vedea realitatea: tu și partidul pe care-l
conduci nu aveți competența să le rezolvați. Ar trebui să știi că acest județ e unul dintre
cele mai sărace județe din țară. Județul din care tinerii pleacă pentru că s-au săturat de
domnia ta nesfârșită. Județul unde au mai rămas doar bătrânii acasă. Cei a căror
speranță pentru mai bine ai încercat să o stingi tu, puțin câte puțin, în toți acești
ani.”(Șerban Marinescu, USR, în EVZ .ro, 22 noiemberie 2016 )
Știu și eu? Dar dacă nu Liviu Dragnea a fost de vină ci, bată-l Dumnezeu, programul de
dezvoltare durabilă conceput de Dragoș Pîslaru?
D-aia zic, popor…vezi și mata cu cine votezi că s-ar putea să vrei să scapi de dracuʹ, dar
să dai de tac-su… Căci, tot așa cum în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie
puternică, s-ar putea ca în spatele fiecărui eșec teleormănean să se lățească zâmbetul
fascinant al strategului Dragoș Pîslaru, de la ALIANȚA 2020 !
Iată de ce am dorit să readuc în atenție o întâmplare din zilele trecute când, de la cea
mai înaltă demnitate a statului de drept, am primit încă o revoltătoare dovadă a modului
resentimentar, vindicativ de a înțelege și a exercita mecanismele deciziei politice. Gest
public în care regăsim datele definitorii ale nefastei culturi a urii și a egoismului. Este
vorba despre refuzul (încă) președintelui României, Klaus Iohannis, de a aproba
propunerea premierului Viorica Dăncilă de numire a senatorului Titus Corlățean ca
vicepremier. Decizie pe care actualul chiriaș din Dealul Cotrocenilor a ținut să o facă
publică într-o manieră nu doar neprotocolară, ci pur și simplu incompatibilă cu funcția de
mediator între puterile statului și între stat și societate care îi revine conform Legii
fundamentale a României. Fiindcă numai în zona limbajului suburban și a unei
mentalități autocrate poate fi încadrată declarația lui Klaus Iohannis care l-a etichetat pe
Titus Corlățean „artizanul catastrofei de la alegerile din 2014’’.
Citesc, recitesc și refuz să accept o asemenea zicere! În primul rând pentru că,după cum
ne amintim, Titus Corlățean a luat decizia de demisiona după primul tur al alegerilor
prezidențiale de acum aproape cinci ani tocmai pentru că nu a dorit să fie părtaș la
tentativele de manipulare a votului din diaspora și pentru a evita transformarea acestui
subiect într-un pretext pentru plăți de polițe și reglări de conturi. Operațiuni în fruntea
cărora s-a autoinstalat imediat, după înscăunarea sa la Palatul Cotroceni, Klaus
Iohannis.
Am scris și eu, atunci, tot în aceste coloane, despre faptul că vina pentru gravele
deficiențe manifestate în asigurarea condițiilor pentru exercitarea dreptului de vot al
românilor din afara granițelor nu aparține în primul rând și, cu atât mai puțin, numai
Ministerului Afacerilor Externe. Și iată că, după aproape cinci ani,vedem că (încă)
președintele Klaus Iohannis reia același clișeu mincinos, făcând din această instituție
singurul vinovat pentru neregulile despre care discutăm. În schimb, atunci ca și acum,
despre Autoritatea Electorală Permanentă nu suflă o vorbuliță. De aceea, am apreciat și
apreciez gestul demn al diplomatului,omului politic și juristului Titus Corlățean de a-și
asuma răspunderile ce au revenit ministerului pe care îl conducea și de a-și prezenta
demisia. Dar, de aici și până la a afirma- în calitatea de garant al respectării
Constituției- că Titus Corlățean este ,,artizanul catastrofei de la alegerile din 2014’’, asta
însemnă fie că nu ai proprietatea termenilor, fie că, mult mai rău, ești conștient de
neadevărul pe care îl rostești, dar o faci în mod deliberat, dorind să produci anumite
efecte în conștiința unor segmente de populați-în cazul de față în rândurile diasporei- ,
de pe urma cărora să scoți un ce profit pentru tine și pentru cercul tău de interese.
În aceeași logică a reducerii la absurd, să admitem, tot ca pe o simplă ipoteză, ideea (și
ea insistent vehiculată de către oficinele specializate) că Titus Corlățean nu dorește să își
ajute conaționalii aflați peste hotare. Acesta fiind, spuneau propagandiștii de serviciu,
motivul capital pentru care diaspora va protesta energic în cazul în care (încă)
președintele Klaus Iohannis l-ar fi acceptat pe Titus Corlățean pentru funcția de
vicepremier. Cum se explică, atunci, împrejurarea că, peste numai un an de la alegerile
prezidențiale din 2014, senatorul Titus Corlățean a fost, alături de Ben Oni Ardelean,
omul politic, juristul și diplomatul care s-a luptat –acesta este cuvântul!- pentru a ajuta
familia Bodnariu din Norvegia, atât de greu lovită de abuzurile draconicei entități
Berneverent? Temuta Instituție pentru Protecția Copilului care, sub aberante pretexte, i-
a sechestrat pe cei cinci copii ai familiei Bodnariu, dintre care cel mai mic avea doar
câteva luni. Demers care a avut un puternic ecou în rândul conaționalilor noștri de peste
hotare,oameni de diverse vârste, profesiuni sau credințe religioase ori politice și care s-
au alăturat lui Titus Corlățean și lui Ben Oni Ardelean, în urma căruia soții Bodnariu au
reușit să își recapete copii.
Mai este nevoie de încă alte argumente pentru a ajunge la adevărata cauză a veto-ului
prezidențial?
Ultimul puci impotriva lui Dragnea a fost insa cel mai discret. A inceput cu refuzul
Vioricai Dancila de a schimba prin Parlament configuratia Guvernului, numirea unui om
de paie interimar la Justitie (cu mari sanse de a fi confirmat in final pe post), inlaturarea
unor oameni fideli lui Dragnea (Anca Alexandrescu). Cand a decis sa faca acesta
miscare, pariez ca Dancila primise asigurari ca Dragnea va fi condamnat iar rezultatul
votului bine coafat. Cu Dragnea ramas in libertate si partidul la peste 35% era mai greu
pentru o pozitie de fronda. Nu imi explic altfel cum a putut fi introdus UDMR-ul ca partid
europarlamentar in conditiile unei participari de 50% (ma rog, voturile de prin Botosani
explica destul de bine asta), cum a a intrat Basescu si nu a mai prins ALDE pragul celor
5% desi in sondaje statea bine peste, chiar spre 10%. Dupa arestarea lui Dragnea nici
nu a avut cine sa mai faca valuri in PSD si nici de numaratoarea paralela nu am mai
auzit nimic. Cand ai 19 milioane de potentiali votanti, cam cat toata populatia Romaniei
actuale, atunci multe lucuri se pot construi. Fie introducand voturi in sistem, fie
introducand buletine la sectii alese pe spranceana. Arestarea lui Dragnea a inchis
subiectul fraudei asa cum a inchis si povestea succesiunii in PSD.
Probabil vom astepta o buna perioada de timp noile alegeri in PSD pentru sefia sa,
Veorica trebuie sa isi consolideze pozitia (ati observat ca nici nu mai este atacata de
media „progresista”? brusc nu mai e nici toapa, nici inculta). Din pacate, cu noua echipa
consolidata in fruntea PSD, sansele ca la viitoarele alegeri sa se desprinda un grup care
sa ceara continuarea pasilor inceputi de Dragnea in directia unei miscari suveraniste
scad spre zero. Noile liste vor fi suficient de bine periate pentru a nu mai avea loc acolo
personaje care sa nu fie mai mult sau mai putin teleghidate… E posibil ca membrilor PSD
sa li se promita acum ca atitudinea de pres in fata camarilei iohaniste le va aduce mai
multe voturi pe viitor, pentru ca va tine pe acasa votantii anti-PSD care votau cu ura si,
chiar daca mai putini sustinatori suveranisti se vor prezenta la urne, per total partidul va
avea un scor mai bun raportat la un grad redus de participare. Iar mai multe voturi
inseamna mai multe posturi in administratie de regula. De ce sa-si riste libertatea si
averea alergand dupa caii morti ai lui Dragnea si Valcov? Si poate ca multi vor fi de
acord cu asta. Doar vin din poporul care a folosit cu sarg invatatura „capul plecat sabia
nu-l taie” si care a fost in stare sa isi aleaga domnitor strain cand Cuza devenise prea
„populist”. Pana la urma speranta unei miscari suveraniste in Romania se leaga tot de
exterior, depinde mai mult de ce se va mai intampla in Europa si Statele Unite decat de
ce curente mai apar pe plan local. Pentru ca acum avem o tara „securizata” total.
Războiul e Macron vs. Merkel, nu Cioloș vs. Iohannis. Fermele de boți, Barna și
Rareș Bogdan sînt doar recuzita
Cînd înainte de alegeri am spus că cei care votează PNL și PMP votează, de fapt,
Manfred Weber și Merkel – am avut dreptate! Cînd am spus că cei care votează
USR+PLUS votează, de fapt, Macron și Verhofstadt – din nou, am avut dreptate! La fel
cum cei care au votat cu PSD, au optat pentru Frans Timmermans. Ce să vezi, nu a fost
vorba nici o secundă despre Dragnea! Iar acum, încep să se contureze taberele din
Parlamentul European și cele mai mici șanse de a se afla la conducere o au popularii.
Sigur, pentru spălățeii pe creier, e nevoie de un pic de gîndire (de care nu prea sînt
capabili), dar ca să înțelegem cum a devenit Dragnea subiectul de campanie și nu
migrația (pentru că migrația și islamul au fost capete de afiș ale europarlamentarelor!),
să vedem ce se discută aici:
Dar, lucrurile nu s-au oprit aici! Au fost construite cu ajutorul boților identități fictive, ba
mai mult, sistemul scana și identifica CNP-urile votanților! GDPR? Protecția datelor
personale? Să fim serioși! Dar citiți detaliile – urmând linkul. Tot cu ajutorul boților se
distrugea audiența anumitor știri și se făceau accesibile online cele ”de dreapta”. Nu a
existat o astfel de firmă, ci un număr de firme care s-au ocupat cu așa ceva. Pe scurt,
nu Putin manipulează alegerile! Și nici UDMR-ul!
Iar dincolo de fermele cibernetice, avem STS-ul despre care specialiștii în statistică spun
că ar fi mînărit undeva între 5-15% din voturi.
Și PSD a utilizat astfel de metode! Numai că… fără cap. Toată lumea a văzut reclamele
online cu ”România merită mai mult” și, probabil, și-a zis: așa e, merită! Iar cu cu asta
a și trecut mai departe, deranjat de reclamă. Peste 500 de milioane de afișări au fost
plătite absolut inutil pe Google, Facebook, YouTube și Instagram, ca și pe aplicațiile
mobile. Nimeni nu spune cîte veniri a înregistrat PSD pe landing-page-urile campaniilor
derulate, dar probabil că cifrele sînt infime. Iar bounce-back-ul uriaș.
Boții și fermele de servere au generat cca. 100.000 de comentarii pro-PSD în fiecare zi.
Cu alte cuvinte, PSD s-a bazat pe comentarii induse artificial, în loc să lase loc feedback-
ului natural, organic, de la o persoană la alta. Comentariile sînt, deseori, mai importante
decît mesajul în sine. Milioane de astfel de lucruri inutile au curs pe online, în timp ce
adversarii PSD repetau în cor mantrele despre hoți, corupți, comuniști, penali,
distrugerea țării, bucurîndu-se și de feed-back real. În clar: PSD și-a tăiat singur
interacțiunea cu cetățeanul votant!
Nu în ultimul rînd, PSD s-a gîndit să vină cu cifre și cu mesaje pozitive în fața unui public
analfabet în proporție de peste 40%. În schimb, competitorii lor au venit cu mesaje
negative, comprehensibile, de tip subiect-predicat! De genul: Dragnea fură. Nu ai multe
de judecat aici. Nu trebuie să compari cifre.
Dar să vorbim și despre ”servicii”! Distribuția votului întrece orice imaginație! Am văzut
cît de bine au lucrat ”organele” distribuind voturi pentru UDMR. A rîs toată lumea și,
desigur, nimeni nu s-a gîndit să ancheteze fraudele. Și folosesc pluralul pentru că e
extrem de greu de crezut că aceste fraude s-ar fi făcut la urne, în secțiile de votare și că
adevăratul beneficiar ar fi fost UDMR. Probabil că acestora le-a priit gonflarea voturilor,
dar puțin probabil ca un partid șters și aflat în moarte clinică precum PMP să fi reușit să
strîngă o jumătate de milion de aderenți, iar un partid precum cel al lui Victor Ponta (să
avem și noi faliții noștri) către 600.000! În schimb, pînă ce USR+PLUS, dar și PNL
creșteau ca Făt Frumos, PSD și ALDE se topeau văzînd cu ochii. Să revenim la cifre!
În Islanda, aflăm de la BEC, există o foarte vie și puternică grupare de români! Aici au
votat fix 500 de persoane! Ca fapt divers, populația Islandei este mai mică decît
populația Clujului, abia depășind 300.000. Păstrînd proporția votului, 9,38% în
străinătate – conform BEC, avem o populație românească estimată la Reykjavík de
5.330 de români! Adică, 1,5% din populația Islandei!
Normal că românii din Islanda au votat covîrșitor USR-PLUS – 245 de voturi și PNL –
135 de voturi. Doar 4 români din Islanda au votat cu UDMR, dar de 4 ori mai mulți cu
Ponta! Cu PMP, în schimb, au votat 26, iar cu PSD 10 și tot 10 cu ALDE. Și gîndiți-vă că
am avut 441 de secții de votare în străinătate! Rămîn inexplicabile și cozile din
străinătate, avînd în vedere că la o secție au votat în medie 800 de persoane. Devin,
totuși, explicabile, dacă ne gîndim la solicitarea ulterioară ca votul să devină electronic.
Abia atunci să te ții!
Dar, pentru că vorbim despre BEC, să subliniem și faptul că este imposibil să existe
18,26 milioane de persoane pe listele electorale, adică persoane trecute de 18 ani, care
au drept de vot.
Potrivit INS avem un total de 22.214.995 populație, iar votanți 18,26 milioane, ceea ce
înseamnă că minorii reprezintă 3,9 milioane! Ce facem cu vreo 4 milioane de votanți
aflați în afara granițelor? Ajungem la peste 26 de milioane de români? Că mult mai
probabil ar fi să scădem ”diaspora” din numărul celor aflați pe listele electorale, ceea ce
ar însemna că populația adultă din țară este de 14,2 milioane, ceea ce ar fi mult mai
credibil.
Potrivit Eurostat, însă, populația României este de 19.64 milioane! Diferența dintre cele
două serii de date (interne și externe), este de 1,38 milioane de persoane. La o adică, o
plajă suficientă pentru a genera o bază de ”votanți” care pot schimba soarta alegerilor,
nu la urne, ci la prelucrarea datelor. Prezența la vot, conform celor două surse – potrivit
BEC a fost de 49,02%, iar potrivit Parlamentului European – de 51,1%. Avem 1,9%
diferență! Nimica toată, doar o diferență de vreo 360.000 de voturi!
Și, după atîtea vești bune, să vedem și cu ce ne-am ales! Cu o păruială pe cinste – în
primul rînd. Uitînd de PSD, liberalii și USR+PLUS au început să se măcelărească între ei.
Dar și aici, există și alte explicații decît apetența lor pentru a arunca cu rahat în
ventilator. PNL și PMP au tras bățul mai scurt, fiind cu PPE în Parlamentul European. PPE
a reușit să strîngă cel mai mare număr de europarlamentari, numai că nimeni nu vrea
să intre în coaliție cu ei! Mai ales cu Manfred Weber. Tîrziu de tot, se pare că pînă și
Angela Merkel începe să priceapă dezastrul, căci pînă și coaliția care o ține la putere în
Germania pare să se destrame.
În schimb, USR+PLUS s-au dus în tabăra lui Macron, care e susținut de Verhofstadt și,
probabil, vor intra în coaliție cu socialiștii lui Timmermans. Cealaltă alternativă ar fi
suveraniștii, deși asta pare o variantă mai puțin fezabilă. Pînă în toamnă, cînd lucrurile
vor fi mai limpezi în zona Parlamentului European, nu sînt șanse ca PNL și USR+PLUS să
iasă din logica de război. Ceea ce contează în clipa de față este cine va conduce Comisia
Europeană, cîți comisari va reuși să impună și ce bani va administra.
Rămîne de văzut cum sau dacă acest conflict pe așa-zisa ”dreaptă” se va încheia. Chiar
dacă în campania pentru Parlamentul European nu s-au discutat – în țară, principala
problemă cu care globaliștii vin la atac înseamnă ”schimbări climatice”, tocmai pentru a
arunca într-un con de umbră adevărata problemă europeană pe care vor să o eludeze:
migrația și așa-zisul multiculturalism.
Chiar dacă dreapta ”eurosceptică” nu a cîștigat o majoritate în PE, este cît se poate de
clar că ar putea deveni a treia forță politică a Europei, ba încă luînd în calcul dezosarea
popularilor, am putea estima că ar putea deveni chiar a doua forță!
Dar, indiferent ce se va întîmpla în plan european, rămîne clar că PNL se află în cădere
liberă, în timp ce europarlamentarii PSD au șanse mari să facă parte din coaliția
cîștigătoare din fruntea Parlamentului European și să se regăsească alături de Cioloș și
de Barna. Situație în care, Rareș Bogdan și Klaus Iohannis ar cam trebui să dispară din
prim-planul politicii interne începînd cu această toamnă. Fericită coincidență, chiar avem
prezidențiale!
Să nu ne bucurăm prea tare! Macron are viziuni mai abjecte decît avea Nea Sciatică! În
primul rînd, migrația nu se va opri, dimpotrivă! În al doilea rînd, atît Macron, cît și
Timmermans, au o ”dragoste” aparte pentru Blocul estic din UE. Macron visează la o
consolidare a eurozonei și a construirii unei Europe dezvoltate în jurul Franței, cu o
periferie exploatată și sărăcită. Pe urmă, și-ar dori o extindere pe vechile structuri
coloniale, africane, și angajarea unui război economic cu Statele Unite și cu China. Și
rămîne de văzut dacă doar economic! Macron își dorește o armată europeană puternică,
dincolo de faptul că Franța este deja o putere nucleară, iar asta costă bani foarte mulți.
Dacă aruncăm cîte o privire prin Franța, măcar sîmbăta, cînd ”vestele galbene”
protestează, și o fac de 30 de săptămîni, ne putem face o impresie despre cîte parale dă
Macron pe simplul cetățean. Nu vă simțiți binecuvîntați că băieții lui Barna și Cioloș ne
duc în acea direcție?
Dezvaluire exploziva facuta de avocatul Dan Chitic in legatura cu manevrele din spatele
campaniei prezidentiale a anului 2014, care l-a propulsat pe Klaus Iohannis la Cotroceni.
Veti vedea mecanismul pus la punct pentru influentarea opiniei publice in alegerile
castigate in mod surprinzator si cu un aport urias al Internetului de catre Klaus
Iohannis, candidatul Aliantei Crestin Liberale PNL-PDL, a carui popularitate in mediul
online pur si simplu a explodat. Mecanism ce fusese folosit si in campania prezidentiala a
anului 2009, in favoarea lui Traian Basescu. Totodata, veti citi despre felul in care
creatorul mecanismului a facut si o platforma care monitoriza in timp real CNP-urile
votantilor de la alegerile prezidentiale, trimitand automat plangeri penale catre Directia
Nationala Anticoruptie. Totul pana cand sefa DNA din acel moment, Laura Kovesi, le-a
cerut IT-istilor sa opreasca sistemul.
Informatiile apar intr-o declaratie data la DNA de catre omul de afaceri Paul Ivanov,
trimis in judecata luna trecuta de catre Directia Nationala Anticoruptie pentru o pretinsa
fapta de trafic de influenta in asa-numitul dosar „Posta IX”. Rechizitoriul – din dosarul
476/P/2014, intocmit de procurorii Alexandra Carmen Lancranjan si Cosmin Adrian
Iordache, contrasemnat de seful Sectiei a II-a Marius Bulancea (vezi facsimil 1) – ii
vizeaza printre altii pe fostul ministru al Comunicatiilor Gabriel Sandu, pe fostul secretar
de stat din acelasi minister Marius-Constantin Fecioru, precum si pe Dumitru-Daniel
Neagoe, fost director al Postei Romane. Dosarul se refera la presupusa achizitionare la
suprapret a unor masini de francat si a unei aplicatii de colectare si raportare a datelor
privind corespondenta prelucrata – totul in cadrul proiectului „Meter Net”.
Paul Ivanov este acuzat ca ar fi pretins 180.000 de euro (dintre care ar fi primit 900.240
de lei) de la un om de afaceri, ca sa intervina pe langa ministrul Gabriel Sandu in
legatura cu o licitatie.
Vreti sa aflati ce au in comun Traian Basescu, Victor Ponta, Laura Codruta Kovesi si
alegerile din 2014 in care a fost ales presedinte Klauss Werner Iohannis?
Va spun eu: Alt factor, sau un altfel de Cambridge Analytica, mai Carpato-Danubiano-
Pontic, asa...
Cititi cu rabdare declaratia de mai jos a domnlui Paul Ivanov, aflata in Dosarul
1259/1/2019 (Alias 476/P/2014 - Dosarul Posta), speta aflata pe rolul Inaltei Curti de
Casatie si Justitie si despre care am amintit pe scurt in emisiunea Descoperiti de la
Antena 3 in discutia pe care am avut-o cu Andreea Sava”.
Ei bine, in turul al doilea al cursei pentru Cotroceni, echipa care lucra pentru PSD s-ar fi
suparat pe Paul Ivanov, dupa cum acesta a declarat, in conditiile in care omul de afaceri
crease o platforma prin care monitoriza in timp real voturile suspecte si trimitea
automat catre Directia Nationala Anticoruptie plangeri penale insotite de CNP-urile celor
care ar fi votat ilegal. Circa 20.000 de astfel de plangeri au fost trimise catre parchet,
pana in momentul in care sefa DNA Laura Kovesi le-a cerut IT-istilor sa opreasca
sistemul si sa nu mai trimita automat respectivele plangeri penale.
Dezvaluirile lui Ivanov despre campania lui Iohannis si interventia lui Kovesi ar fi putut fi
mult mai spectaculoase, insa omul de afaceri a refuzat sa raspunda atunci cand avocatul
Dan Chitic i-a solicitat mai multe detalii.
Iata cele mai importante afirmatii ale lui Paul Ivanov, declaratia acestuia fiind atasata
integral la finaul articolului (vezi facsimil 2):
„Doresc sa precizez ca, din ceea ce cunosc la acel moment, Altfactor era o firma
apropiata de PSD, prin Victor Panzaru, apropiat al domnului Dan Nica si director in
minister, la MCSI.
Ceea ce mi-au cerut la acel moment era sa manipulez si Facebookul, acest lucru fiind
creat dupa urmatorul tipar: cu ajutorul botilor, cream conturi de Facebook reale, in
sensul ca aveau adresa de e-mail si IP public si numere de telefon generate virtual cu
legatura la SMS pentru confirmarea contului, avand in vedere ca la acel moment
verificarea se putea efectua mai usor. Aceste conturi apoi aveau activitate in online,
erau parte din grupuri, furnizau like-uri si share pentru postari si continutul care dorea a
fi promovat devenea mult mai vizibil si putea sa genereze voturi. Avand in vedere ca nu
eram de acord cu doctrina sociala a acestora (n.r. a celor din PSD), am ales ca la
europarlamentare si la prezidentiale sa nu ii ajut si sa am aceasta activitate si sa
furnizez acest tip de ajutor celor care erau in zona liberala.
Ceea ce i-a deranjat foarte tare si a determinat formularea denuntului mincinos in acest
dosar a fost ceea ce s-a intamplat in turul 2 al prezidentialelor din 2014. La acel
moment, am observat in cadrul partidului (mai exact, in cadrul Aliantei Crestin Liberale),
ca la turul 1 de la prezidentiale au fost mai mult de 600.000 de voturi pe listele
suplimentare. Tot atunci am constatat ca daca erau erori de transcriere pe liste,
presedintele sectiei de votare nu patea nimic. De aceea, in turul al doilea am creat un
sistem prin care in timp real cei din sectiile de votare puteau verifica CNP-urile indicate,
iar in cazul in care acestea nu erau reale, sistemul genera automat plangerea penala –
care era trimisa la parchet pe fax si e-mail – si plangerea catre BEC. In turul al II-lea,
au fost generate foarte multe plangeri in aceasta maniera: aproximativ 20.000 pana la
ora 14:00, cand l-am inchis, sens in care atasez la dosarul cauzei si corespondenta
purtata cu parchetele. In timpul acelei zile, dupa transmiterea foarte multor plangeri
penale, ni s-a solicitat de catre doamna Kovesi sa oprim sistemul si sa nu mai trimitem
automat aceste plangeri.
Datorita acestor actiuni si a faptului ca nu i-am ajutat in campanie (desi asa le-am
promis), domnul Comanescu a facut acest denunt impotriva mea, mai ales ca dupa
esecul din alegeri, filiala Dambovita a partidului s-a dezintegrat, iar firma lui nu a mai
castigat contracte cu statul. In urma acestor plangeri, foarte multi membri PSD au avut
de suferit si acest lucru s-a observat si in reactia pe care au avut-o cei din conducerea
partidului. (...)
La platforma (n.r. platforma AltFactor) am inceput sa lucrez din anul 2009. Eu am fost
ISP provider (n.r. furnizor de Internet) in Galati. In 2008, am predat clientii catre RDS,
am ramas cu infrastructura hardware si software si a trebuit sa valorific aceste active.
Am folosit-o in campania electorala din 2009, in campania domnului Basescu, pentru
hacking. In partea de comercial, daca aveam clienti pentru web hosting, asiguram
testarea pentru diferite vulnerabilitati ale site-urilor in ceea ce priveste hackingul si daca
aveam clienti pentru consultanta, furnizam consultanta avand in spate aceasta
platforma. (...)
Intrebare adresata de avocat Chitic Daniel: Daca plangerile formulate in mod automat
de catre softul creat de suspect erau semnate, unde erau depuse, cine formula
plangerea, in numele cui era formulata si cine a redactat textul plangerii?
Intrebare adresata de avocat Chitic Daniel: Cum v-a cerut doamna Kovesi sa opriti
sistemul care formula automat plangeri la ora 14:00?
Intrebare adresata de avocat Chitic Daniel: Daca aceste conturi de Facebook false au
fost desfiintate dupa terminarea campaniilor electorale in care au fost folosite?
Raspuns: Refuz sa raspund la aceasta intrebare, intrucat nu are legatura cu cauza”.
Klaus i se substituie lui Orban: acum, un Guvern dirijat de la Cotroceni este cu
atât mai important
Operația s-a declanșat. La Cotroceni, astăzi are loc o negociere mascată. La fel cum
referendumul a avut rolul de a împinge în sus prezența la europarlamentare și de a
muta atenția generală spre Justiție, punând în umbră interesul național, iată că acum,
după același model, consultările pe tema referendumului vizează de fapt o nouă
construcție parlamentară. Președintele Klaus Iohannis tatonează. Și negociază subtil. O
nouă paradigmă a guvernării. Care să-i aducă pe liberali la putere. Îi face treaba lui
Ludovic Orban.
Obiectivul lui Klaus Iohannis este de mult timp declarat. Să aibă un Guvern al său. Fie și
pe ultima sută de metri a mandatului prezidențial, după ce a mai reușit o dată temporar
cu Dacian Cioloș, devenit între timp rivalul său. Acum, un Guvern dirijat de la Cotroceni
este cu atât mai important. Pentru că este de natură să-i asigure o victorie
necondiționată în tentativa sa de a obține un al doilea mandat.
Aparent, Ludovic Orban nu este în stare, pentru că și-a demonizat prea mult adversarii
fie partide, fie politicieni luați independent, pentru a-i îmbrățișa acum, a-i sufoca
mimând dragostea, a-i seduce și a-i determina să scuipe unde au pupat și să pupe unde
au scuipat. Realitatea e că terenul de luptă este în acest moment în Parlament. Doar
acolo poate fi jucată o carte a unei moțiuni de cenzură de succes. Degeaba ar trece
organizații întregi și sute de primari de la o zi la alta din tabăra social-democraților în
cea a liberalilor, dacă în Legislativ nu se mișcă cum trebuie plăcile tectonice. Acolo și
doar acolo există posibilitatea, teoretic ce puțin, de a încheia înțelegeri ferme cu
partidele politice din opoziție și, mai ales, înțelegeri individuale cu senatorii și deputații
independenți, care sunt din ce în ce mai numeroși. Iar Ludovic Orban e silit de
împrejurări să acționeze din afara Parlamentului. La fel ca și Iohannis. Numai că acesta
din urmă beneficiază de aura magnetică a victoriei pe care tocmai a obținut-o. Și are la
îndemână un pretext bun.
Klaus Iohannis la Cotroceni și-a propus în cel mai prost moment pentru PSD să măsoare
și apoi să influențeze tensiunea arterială a partidelor. Consultările sunt pretextul.
Momeala este modul în care va fi împărțit algoritmul puterii. Ceea ce Ludovic Orban este
incapabil să ofere sau nu știe cum sau acolo unde acesta nu prezintă garanții de
seriozitate, intervine în forță președintele Klaus Iohannis. Acesta însă mai are de tranșat
o problemă.
Nu are rost să ne ascundem după degete. Rareș Bogdan este omul de încredere al lui
Klaus Iohannis. Fanul necondiționat al acestuia. El a ajuns moț în vârful listei la
europarlamentare nu pentru că a visat frumos Ludovic Orban, ci pentru că fix asta a
cerut președintele Klaus Iohannis. Proiectul Rareș este mai amplu decât pare la prima
vedere, iar eu unul am sesizat și am anunțat acest lucru încă din momentul în care
vedeta TV a fost lansată în apa învolburată a politicii. Mai devreme sau mai târziu,
Ludovic Orban va fi măturat de la vârful PNL. Pur și simplu, pentru că Rareș Bogdan
prezintă mai multă încredere pentru Iohannis. Și pentru că, politic vorbind, se plasează
fix la intersecția electoratelor PNL și USR. Și mai are și capacitatea de a atrage
numeroase voturi din partea naționaliștilor. Intuind această situație sau poate fiind și
mai bine informat decât mine, Ludovic Orban joacă duplicitar. Nu are încotro. Trebuie să
rezolve problema Capitalei iar Rareș Bogdan este până una alta cea mai bună soluție.
Numai că asta presupune ca el să devină președinte al celei mai mari organizații PNL din
țară, cea de București. Ceea ce se putea întâmpla chiar ieri. În mod surprinzător însă,
Ludivic Orban a dat înapoi. Și a amânat o decizie, pe care stafful partidului o putea lua
ieri, luându-și un termen de grație de două săptămâni.
Citesc in ZF un interviul cu noul consilier al Vioricai Dancila, Remus Borza. Cum care
Borza? Cel care i-a luat locul lui Valcov, acelasi Borza care fusese dat afara din ALDE
pentru ca sprijinise Guvernul Grindeanu la motiunea de cenzura a PSD… Fusese printre
foarte putinii care sprijinisera atunci Guvernul, pe langa minunantul Ponta, fiind acuzat
atunci ca isi si negociase un post de ministru al energiei in cabinetul Grindeanu II…
Ei bine, acest Borza proaspat inscris in PSD e foarte revolutionar - vrea reducerea
numarului de bugetari (pe care ii considerea prea multi si prea bine platiti, halal
abordare de stanga!), vrea investitii in infrastructura ca am consumat destul, vrea
listarea Hidroelectrica (pentru ca micii actionari, atenti la investitia lor ar determina
compania sa actioneze mai responsabil, etc).
Acum, argumentul cu micii actionari e fals. Hidroelectrica are deja un mare actionar (FP
cu 20%) si daca ala nu face gat cand nu ii convine ceva la Hidroelectrica nu mai face
nimeni… Dar listarea unui pachet minoritar lasa locul vanzarii de alte pachete cand
contextul o cere. Fie pentru incurajarea pietei de capital (cum s-a spus la pachetele
suplimentare din Transgaz si Transelectrica), fie pentru depasirea unor dificultati
economice (doar n-oti vrea sa pice leul, nu?). Listarea e buna si pentru a asigura iesirea
baietilor destepti de la FP… Va amintiti cum ameninta Fondul Proprietatea ca listeaza
singur Hidroelectrica daca statul nu o face? Era doar o amenintare insa, daca o lista ii
tragea piata un discount peste ochi de nu se vedea pentru ca se stia ca HP vrea exitul…
Asa, cu statul demarand o oferta publica si cu pretul fixat initial sus, FP isi poate face la
randul sau exitul mai profitabil…Este ca le intuieste bine talentatul domn Borza?…
Fost ofițer CIA: Trump, într-o bătălie fără precedent cu statul profund
”Unii îi spun Stat Profund și include CIA, FBI și NSA. Președintele Trump este primul
președinte care se opune Guvernului din Umbră. L-au spionat pe Trump de când era
candidat la prezidențiale. Este ceva istoric, ceva ce nu s-a mai întâmplat în istoria
vreunui guvern occidental. Guvernul din Umbră controlează Congresul, controlează
justitia si îl controlează pe presedintele SUA. Nimeni nu li s-a împotrivit până la Donald
Trump. Ei nu-și pot imagina că s-a întâmplat asta, iar actualul președinte nu are vreo
obligație față de ei și nu îi este frică de amenințările lor. Trump i-a prins că l-au spionat
ilegal, că s-au implicat într-o operațiune de contraspionaj falsă împotriva campaniei
prezidențiale, infiltrând spioni echipa sa de campanie.
Vă pot garanta că acum acum se zbat ca șobolanii care încearcă să fugă de pe corabie.
Fostul director FBI Comey îl arată cu degetul pe fostul șef al comunității de informații,
Clapper, cel din urmă arată cu degetul spre Comey, iar apoi mai este și fostul procuror
general Loretta Lynch. Le este frică pentru că, dacă se vor declasifica informațiile,
americanii vor vedea ce au făcut. Unii dintre ei au comis chiar acte de trădare. Au
încercat o lovitură împotriva unui președinte SUA ales corect”.
Dosarul Russiagate, despre implicarea Rusiei în alegerile prezidentiale din SUA, a fost
o operațiune menită să îl elimine pe Donald Trump de la Casa Albă, susține fostul agent
CIA. Trump echivalează această operațiune cu un act de trădare, dar presa de main
stream evită să relateze despre această catalogare la care recurge președintele.
”Presa știe asta și încearcă să susțină Guvernul din Umbră/Statul Profund în cel mai
eficient mod posibil, pentru că presa a fost complice la falsul dosar Russiagate. Nu au
cum să prezinte informații care ar dezvălui rolul presei în această afacere… Au tras și au
ratat ținta, a fost o ratare uriașă, căci au dezvăluit un secret fără să vrea”.
Fostul agent Shipp spune că actaulul procuror general numit de Donald Trump, William
Barr, este un omul potrivit pentru a instrumenta un dosar de trădare. ”Barr a fost
procuror CIA, la început am fost sceptic, însa acum îl susțin pe Barr”, a declarat fostul
agent Shipp.
”Faptul că a lucrat pentru CIA îi oferă o viziune din interior. Cred că Barr are un avantaj
în fața CIA și FBI. Știe cum funcționează sistemul. Știe că vor să-l pună cu spatele la
zid. Știe că vor încerca să mențină dosarele clasificate și să ascunda ce au făcut. Barr
are prerogativa de a-i aduce să depună mărturie și acum ei tremură, pentru că așa ceva
nu s-a mai întâmplat. Nu au mai fost atacați astfel până acum”.
Operațiunea împotriva campaniei lui Trump este una de spioinaj pentru obținerea de
informații pentru a șantaja un politician. ”Așa funcționează supravegherea NSA și asta
se întâmpla dinainte de 11 septembrie 2001. După aceasta dată, aceste acțiuni au sporit
în intensitate”.
”Comey, fostul director CIA John Brennan și ceilalți au cerut informații din
supercomputerele NSA și au folosit aceste informații pentru a spiona campania lui
Trump. L-au spionat pe Trump în mod intensiv. Au făcut-o ilegal și au fososit sistemele
NSA. Toate indiciile duc la Barack Obama și la Hillary Clinton. Au folosit puterea
pentru a-i intimida pe alții și, probabil, pentru a-i șantaja. S-au implicat într-o acțiune
ilegală flagrantă. S-au gândit ca Hillary Clinton, prințesa globală, va fi aleasă și, dintr-o
data – boom. S-a întâmplat ceea ce era de neconceput să se intample. A fost ales
Donald Trump, iar ei au băgat-o pe mânecă”, spune Kevin Shipp.
De fiecare dată când aud o golănie din partea cuiva dintre cei cunoscuți, ca măsură de
precauție, prefer să mă izolez efectiv de respectivul individ. Când am realizat cât de
toxic e Liiceanu și cât de pervers e Pleșu, efectiv le-am boicotat produsele. Nu pot nega
că Humanitas scoate multe cărți bune, dar de ani buni refuz să cumpăr de-acolo. Citesc
mult, dar de la Humanitas citesc doar cărți împrumutate sau luate de la anticariat. E
modul meu de-a protesta, de-a mă asigura că banii mei nu ajung la Liiceanu. În ceea ce
privește producțiile celor doi, pot spune că de multă vreme sunt destul de bine izolat de
sursa de infecție.
În ceea ce-i privește pe lăutari, lucrurile stau la fel. Am încetat de multă vreme să mai
ascult Vama lui Chirilă. Mă rog, nici înainte nu mă rupeam ascultându-l, în special din
cauză că ăsta încălzește aceeași ciorbă de vreo douăzeci de ani. La fel și cu Direcția 5.
După golănia cu „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”, am încetat să mai ascult
Holograf, Monica Anghel, Taxi, Alexandru Andrieș, etc. Am căutat să mă izolez de
emisiunile TV ale celor care apar în clip. Nu-i mare pierdere: la Esca n-aveam cum să
renunț întrucât oricum nu mai văd PRO TV de vreo 10-15 ani (poate chiar mai mult),
Răzvan și Dani nu m-au pasionat niciodată, Teo Trandafir la fel s.a.m.d.
De fiecare dată când văd ticăloșia într-o personalitate mă izolez de ea. E felul meu de a
protesta. Și nu doar de a protesta, ci de a mă apăra de ideile toxice pe care le
proferează. Să nu fiu înțeles greșit: nu am pretenția ca din cauza protestului meu tăcut
aceștia să nu se mai descurce, să dea faliment sau să se tăvălească pe jos de foame.
Știu că nu va fi așa, doar e cunoscut că atunci când ești „de partea forței” lucrurile-ți
merg din plin. Ceea ce fac eu este o simplă chestie care ține de igienă: mă izolez, încerc
să trăiesc într-un mediu cât de cât aseptic, astfel încât ticăloșia să nu mă atace.
Ceea ce trebuie să înțelegeți e că un asemenea mod pasiv de a vă menține sănătoși
spiritual vă deschide numeroase oportunități. Fără timp pierdut inutil la spectacole în
care respectivii fac strict propagandă vă puteți uita în tihnă la montările cu adevărat
importante sau la marile producții ale cinematografiei. Fără a pierde timpul pe la TV vă
puteți face timp pentru a citi un mare autor, nu nulitățile care pozează în „vedetele
zilei”. Fără excesul de decibeli, zgomot și înghesuială de pe la concertele seci ale multor
din „vedeții” autohtoni vă puteți face timp pentru un concert al unui artist real, care
merită și pe la care lumea nu merge în turmă, ci pentru că simte că e ceva acolo.
Izolându-mă de ticăloșie mi-a fost și-mi este mult mai bine. Simt că pătrunde mai
puțină otravă în apropierea mea și efectiv simt mai multă liniște.
E o societate nebună, care te obligă să citești toate etichetele scrise cu litere mici. E bine
s-o faci, să fii atent atunci când consumi ceva, indiferent dacă acel ceva e mâncare sau
cultură. Fără a ști din ce e compus produsul frumos ambalat de pe raft, riști să te
otrăvești. Țineți cont de acest lucru și izolați-vă de ticăloșie. E singura cale către o viață
liniștită.
Pentru că Dan Barna a spus marți, 4 iunie 2019, cam așa: „…alegerile au confirmat că
nu mai poate fi acest guvern. Nu poți să conduci cu oamenii lui Liviu Dragnea!...”,
Viorica Dăncilă și-a tras una peste frunte și a exclamat: „Ia te uită! Dar știi că ăsta are
dreptate? ”Așa că l-a „demisionat” pe Darius Vâlcov și, împreună cu el și ce s-a mai
prins în zbor: șefele de la ANAF și CNAS. Bine, Vâlcov trebuia oricum să plece deoarece
nu se încadra în noua puritate juridică a PESEDEULUI.
Și cum telefonul fără fir funcționează acum mai vioi de când Liviu Dragnea a fost
arestat, e de presupus că grațioasa doamnă Birchall, zeița Justiției, știe deja că și
soarta lui Darius Vâlcov e pecetluită. Părerea mea e că noua conducere a partidului ar
vrea să scape și de Olguța, dar nu-și poate permite să piardă bazinul electoral al
Craiovei… poate o ajută tot justiția independentă… cum l-a ajutat și pe Ponta Victor să
rărească binișor rândurile baronilor locali… Ăia care erau frați de sânge și de ideologie cu
el… însă știți vorba aia… frate-frate dar brânza Camembert a rebranduirii partidului e pe
bani!
Acum, că s-a terminat cu tiranul Dragnea care le scotea din Europa, doamnele de la
PESEDEU dau fuguța să se așeze cuminți sub patrafirul PES-ului, un fel de mega-partid-
puzzle modern, reformat la culme, care l-a dat popoarelor Europei pe Frans
Timmermans, domnul acela foarte înalt și foarte serios, despre care am aflat , la vremea
potrivită, următoarele date biografice: „În 1986, cand avea 24 de ani, Timmermans isi
facea stagiul militar in cadrul Serviciului Militar de Informatii si Securitate al Olandei, ca
soldat, interogator al eventualilor prizonieri de razboi rusi, dupa cum se arata in profilul
sau de pe Wikipedia. Ulterior, in 1990, el a lucrat ca diplomat la Ambasada Olandei la
Moscova, cu putin inainte de destramarea URSS.”( HOTNEWS.ro 20 aprilie 207) . Asta
zic și eu: plină lumea de secu…, ăăă… socialiști , cum vă spuneam…
Fetele noastre au făcut această piruetă exact așa cum și bănuiam că se va întâmpla. Iar
în scurt timp, la discuțiile cu Klaus, dânsele vor stabili cum să ologească mai eficient
Constituția pentru ca inepțiile referendumului prezidențial să-și facă loc în „cartea sfânta
a democrației”: Și totul-totul extrem de democratic… întâi finanțează Hans Klemm niște
programe pentru proștii, needucații, știrbii și asistații social din partea de sud și de est a
României, programe care-i vor învăța pe aceștia cum să voteze corect, punând ștampila
pe numele lui Iohannis Klaus Werner la următoarele alegeri. De asemenea, vor afla și
cum să voteze, în aceeași zi -ca să nu facă două drumuri- pentru modificarea
Constituției, în sensul dorit de noul lor idol, președintele Klaus, nume pe care Gheorghe
Falcă, un europarlamentar de nădejde al PENELEULUI l-ar scrie Claus Verner, așa cum și
distanța de 1000 de metri se scrie chilometru iar puterea electrică se măsoară,
dintotdeauna, în vați.
Eu zic că e bine și partidul renaște, îmbujorat cam ca domnul Hans Klemm în fotografia
oficială cu doamna Birchall . Bine, va mai pierde PESEDEUL ceva voturi, dar nu se poate
evoluție fără sacrificii! Adică, zic, va pierde voturile ăstora ca mine care n-au lipsit nouă
ani din România și de aceea cam știu cum arată mândrețea aia de STAT PARALEL și cu
ce s-a ocupat dânsul profitând că doamna Dăncilă nu era prin preajmă.
Abia apoi va fi bine. Abia ajunși acolo, întinși pe PATUL LUI PROCUST, și măsurându-ne
atent din cap până-n picioare, vor hotărî de unde trebuie să taie. Sigur că vor fi mulți
pentru care, la măsurătoare, picioarele vor părea prea lungi și atunci vor pica tibii și
peronee în coșul de la marginea patului. Dar, măsurându-ne pe unii dintre noi, mi-e
teamă, că tocmai capul cel gânditor îi va părea lui Procust indezirabil și prea semeț.
Avertismentul meu din această postare este pentru aceia : să nu fie atenți la scurtarea
picioarelor, că pentru asta există soluții, ci să-și ferească, așa cum vor putea și dacă vor
putea, CAPUL.
S-a votat zdrobitor nu pentru cei ce au inițiat și operaționalizat aceste măsuri, ci pentru
cei care le-au criticat, ba chiar au căutat să le delegitimeze ca fiind de natură să
afecteze stabilitatea economică a țării, nemaivorbind că, în mod aiuritor, li s-a aruncat
anatema de „antieuropene”, cu tot arsenalul de stigmate de pe la Bruxelles:
naționaliste, „iliberaliste”, populiste!
Păi, dacă acesta este votul, trebuie făcut ceea ce s-a votat! Nu mai este nimic de
discutat! Trebuie doar trecut la treabă! Agenda de lucru decurge din chiar criticile
președintelui Iohannis, marele câștigător al scrutinului, la adresa guvernării PSD-iste,
considerate de dânsul, îl cităm, „falimentare”, și din solicitările destul de precise ale
domniei sale în ce privește justiția și economia.
Înainte de toate, trebuie instaurat la cârma administrativă „guvernul meu”, adică al dlui
Iohannis, să facă acesta ceea ce trebuie! PSD-ul trebuie să se dea la o parte, indiferent
dacă îi convine sau nu! Rămânerea la guvernare a PSD are rost doar dacă se apucă să
facă el treaba dlui Iohannis și alor săi în locul lor, adică să arunce la coș exact ceea ce
PSD a făcut de câțiva ani încoace, ba chiar să întoarcă toate lucrurile înapoi, atât în
justiție, cât și în economie. Dacă însă nu vrea să facă acest lucru, care ar fi rușinea lumii
pentru PSD însuși, atunci chiar este caraghios să rămână la guvernare! Asta au vrut
votanții, asta trebuie să aibă votanții. Nu altceva! Să nu ne împiedicăm în detalii. Că dl
Iohannis întâmpină unele probleme cu formarea „guvernului său”, e treaba lui! Că are
majoritate în Parlament, că nu are, este treaba lui! Că se luptă câștigătorii voturilor între
ei, că PNL și USR-Plus își dispută întâietatea este treaba lui! Și a lor! Oricum, nu a PSD!
Cât privește votanții, este și în acest caz treaba lor! Vorba proverbului: ai grijă ce-ți
dorești, căci s-ar putea să primești!
Iată agenda de lucru a lichidării consecințelor „guvernării falimentare” a PSD, zis „ciuma
roșie”, așa cum decurge această agendă din chiar criticile și cerințele exprimate public
de președintele Iohannis.
Cap de agendă trebuie să fie, evident, revenirea la situația „ex ante” din domeniul
justiției afectate de ceea ce dl Iohannis a numit „atacul PSD împotriva justiției”. Astfel:
trebuie repuși în funcție procurorul-șef al Parchetului General, Augustin Lazăr,
procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi (ambii ridicați în laude de dl Iohannis), dar
și procurorii din unitățile de elită ale DNA, Oană și Negulescu (necriticați cumva de dl
Iohannis și deci în regulă din punctul de vedere al domniei sale); trebuie desființată
secția de investigare a activității magistraților (blamată de dl Iohannis ca aducând
atingere „independenței justiției”); trebuie reîntronate protocoalele de cooperare între
SRI și diferitele paliere ale sistemului de justiție în frunte cu ICCJ (de care dl Iohannis
s-a făcut că nu a auzit și pe care oricum nu le-a incriminat); trebuie readus în funcție
generalul Coldea, părintele acestor protocoale; trebuie executați cei ce n-au fost
executați încă din „lista neagră” trimisă de la Bruxelles cu oameni politic de condamnat
(nu de alta, dar ca să ne dovedim „europeni”!); trebuie făcut recurs în anulare în zecile
de dosare încheiate cu achitări, deși procurorii DNA ceruseră în acestea condamnări cu
ani grei de pușcărie etc.
Ultimele zile au adus schimbări importante în guvern. Şefa Fiscului Mihaela Triculescu
a fost demisă. Principalul consilier economic al premierului Viorica Dăncilă, Darius
Vâlcov, şi-a înaintat demisia.
Despre el s-a spus că ar conduce din umbră guvernul. Şefa comunicării guvernului Anca
Alexandrescu a plecat şi ea. Toţi erau apropiaţi de Liviu Dragnea. Apar figuri noi şi una
dintre cele mai importante este a lui Remus Borza, care o va consilia pe Viorica Dăncilă
pentru principalele decizii economice.
Remus Borza (46 de ani) a câştigat un mandat de deputat din partea ALDE, dar de zilele
trecute s-a înscris în PSD şi a ajuns principalul consilier al premierului României. Nu este
o figură necunoscută.
Borza este avocat, a fost administratorul judiciar al Hidroelectrica – cea mai importantă
companie pe care statul o mai are în proprietate. A reuşit să o readucă pe profit după o
insolvenţă de răsunet.
„Hidroelectrica este o societate pe profit. Ebitda Hidroelectrica este de 70% azi. Nu are
nevoie de bani. Dar un pachet rezidual trebuie vândut pentru că micii acţionari sunt
atenţi – este vorba despre banii lor – şi atunci sunt atenţi la detalii. Astfel, compania va
putea fi ferită de ceea ce ar însemna, la un moment dat, intervenţe a factorului politic”,
comentează Borza. Când se listează? „Nu ştiu, eu spun doar că trebuie să se listeze.“
„Eu cred că vor urma schimbări majore“, spune el. Schimbări în fiscalitate?“
„Eu am idei, dar nu-mi răcesc gura degeaba. În America preşedintele Donald Trump a
dus fiscalitatea pentru companii de la 35% la 21%. În România toată lumea a înjurat
PSD, dar aici taxa pe impozitul pe profit este de 16%. Numai că impozitul colectat nu se
pupă deloc cu cifra de afaceri. Impozit pe profit de sub 2% din PIB, ce-i asta? Evaziunea
fiscală este de 16 miliarde de euro, anual. Păi asta înseamnă 13 autostrăzi Comarnic –
Braşov. Cu ce să faci autostrăzi, dacă nu ai bani? Vom închide povestea, dar adaug, ca
să fie limpede. Vom vorbi cu mediul de afaceri, vom avea un dialog onest. Vom găsi
soluţii agreate de toate părţile. Vom discuta tot timpul cu mediul de afaceri. Dar nu
putea avea autostrăzi cu vorbe, avem nevoie şi de bani. Schemele cu preţurile de
transfer, cu ingineriile financiare trebuie să înceteze“, spune proaspătul consilier
economic al premierului.
Trebuie rejudecat Codul fiscal, trebuie regândite nişele fiscale: “Nu este normal să nu
plăteşti impozit, nu este normal ca unii să plătească iar alţii să aibă <impozit zero>. Tot
ce ţine de ANAF trebuie schimbat. Evaziunea este imensă. Nu putem înainta aşa”.
Trebuie mutată atenţia dinspre consum spre investiţii, mai spune Borza. Exploarăm
zăcăminte la Marea Neagră, dar gazul va merge la unguri pentru că noi nu avem reţele
de distribuţie pentru consumatorii noştri. Trebuie regândită administrarea ţării: 3.200 de
sate şi comune sunt prea multe pentru o ţară din care au plecat 4 milioane de oameni.
Sunt prea mulţi bugetari şi prea bine plătiţi: “Nicăieri în lume un angajat la stat nu
câştigă, în medie, mai mult decât unul la privat (sunt ţări în care se câştigă mai mult la
stat, în Franţa de pildă – n.red.)
Trebuie redus numărul de ministere, trebuie redus numărul de instituţii. Este o enormă
birocraţie, o enormă cheltuială de bani, bani care trebuie să meargă în autostrăzi şi
şcoli. Mediu de afaceri are nevoie de un milion de oameni, în vreme ce, în instituţiile de
stat, sunt sute de mii de oameni care stau degeabă pe bani mulţi, spune Borza.
Consilierul judeţean Mihăiţă Bojin a luat atitudine împotriva manifestările din seria Pride
care au loc la Timişoara zilele acestea. Acesta este de părere că este trist că am ajuns
vremuri în care, nu realizările care fac posibile progresul uman, ci opțiunile sexuale au
devenit motiv de mândrie (asta înseamnă, de fapt, PRIDE).
„Cu privire la ceea ce se întâmplă azi în Timișoara, am câteva întrebări. De ce, oare, să
ieși în public cu teme care țin de privat? Sau este orientarea sexuală singura „realizare”,
elementul definitoriu al celor care fac din asta motiv de paradă? Din afară, așa se vede
situația.
Creștin fiind, privesc și analizez lumea printr-o lentilă iudeo-creștină. Conform acestui
„worldview”, homosexualitatea este un indicator al decadenței morale, nicidecum a
progresului social. O idee care a dominat cercetarea istorică din sec. XVIII și XIX
conchidea că marile culturi și civilizații umane s-au prăbușit la un moment dat din cauza
imoralității. Astăzi ideea a cam dispărut din cercetarea contemporană. Oare de ce?
Ducând mai departe această observație, mă întreb, din nou, unde este motivul de
celebrare? Și de când ar trebui să ne lăudăm cu propriile decăderi? Punând problema în
felul acesta, mi se pare regretabil că evenimentele din această săptămână se desfășoară
cu implicarea unor institutii ale statului. De când are politicul și academia interes să
promoveze și să celebreze decăderea? Sau sunt ele însele parte din același trend al
decăderii? Răspunsul cred că îl știm deja.
În ce privește toleranța la care m-am referit mai sus, cred cu tărie că trebuie să fim
toleranți față de orice fel de minoritate. Dar oare nu cumva chiar ideea de toleranță a
devenit astăzi intolerantă? Nu întâmplător, criticii sociali de azi vorbesc despre dictatura
minorității sau despre „intoleranța toleranței”. Chiar ar trebui să tăcem, de teama de a
nu fi etichetați „intoleranți”, atunci când în Parcul poporului se organizează un așa-zis
picnic care are drept scop promovarea homosexualității în rândurile copiilor? Eu unul nu
pot să tac. Căci în cazul acesta nu mai vorbim de existența minorității sexuale ci de
inexistența minimului bun simț! Și, apropo, sunt curios să văd cu câtă toleranță vor fi
citite aceste rânduri de cei care strigă în mod constant „toleranță, toleranță!”.
Să nu fiu înțeles greșit: am scris aceste rânduri nu dintr-o inimă încărcată de ură, ci
dintr-o inimă plină de iubire. Iubire față de Dumnezeu, în primul rând, și iubire față de
poporul meu creștin și față de Timișoara. În calitate de consilier județean, consider că
orașul meu și județul meu merită mai mult. Merită să celebreze valori, realizări,
progrese. Cu tot respectul, dar spălatul așternuturilor din dormitor în spațiul public nu e
motiv de mândrie. Și mai scriu aceste rânduri din iubire față de familia mea: soția mea,
fetele mele și nepoțica mea. De dragul lor nu pot să tac; căci îmi doresc ca urmașii mei
să trăiască într-o societate care își sărbătorește progresul, nu decadența. Dragă
Timișoara, în această săptămână nu ai nici un motiv de „pride”, a transmis, marţi,
consilierul judeţean Mihăiţă Bojin.
De fapt, aceste cinci simţuri, numite şi „simţuri tradiţionale”, au fost inventariate încă
din Antichitate şi au fost acceptate în cultura europeană ca singurele simţuri ale omului
până târziu, în secolele XVIIXVIII. În Evul Mediu au fost reprezentate în tablouri
alegorice de pictori, precum Pietro Paolini (1603-1681) sau Gerard de Lairesse (1640-
1711). Redarea alegorică pe pânză a simţurilor a continuat şi în secolul al XIXlea. Este
cunoscută alegoria I cinque sensi a pictorului vienez Hans Makart (18401884), realizată
între anii 1872 şi 1879. (fig. 1)
Fig. 1. Alegoria celor cinci simţuri (Hans Makart, 1872-1879)
În ultimele două decenii, în cercetarea proceselor senzoriale se impune tot mai mult
paradigma interacţiunii transmodale, potrivit căreia cele cinci simţuri de bază – vederea,
simţul tactil, gustul, auzul, mirosul – nu sunt modalităţi separate în perceperea lumii
înconjurătoare. Deşi aceste modalităţi senzoriale beneficiază de receptori specializaţi şi
căi nervoase de transmitere a impulsurilor spre creier, la nivel cerebral se produce
interacţiunea lor până la contopire. (fig. 2)
Conform paradigmei interacţiunii transmodale, creierul este „metamodal”, având o
organizare bazată pe sarcină, nu pe modalităţi strict separate (Lacey, Sathian, 2015).
Cum se produce interacţiunea simţurilor şi cum sunt integrate informaţiile la nivel
cerebral rămâne de descifrat în continuare. Datele neuroştiinţelor sunt promiţătoare.
Percepţia multimodală
S-a descoperit însă recent că, în 1812, medicul şi fiziologul german Georg T. L. Sachs
şia susţinut la Universität Erlangen disertaţia (în latină, tradusă în limba germană în
1824) pe baza auto-observaţiei experienţei ca „sinestezic” şi a observaţiei manifestării
sinesteziei culoaresunet la sora sa. Este prima documentare medicală a sinesteziei. Au
urmat cercetările raportate în 1880 de Sir Francis Galton în revista Nature, sub titlul
„Visualized numerals”. Anterior, filozofii – începând cu Aristotel – şi savanţii, precum
Isaac Newton sau John Locke, au atras atenţia asupra fenomenului surprinzător al
perceperii secundare a stimulilor specifici altei modalităţi senzoriale. Şi Johann Wolfgang
von Goethe a analizat în Zür Farbenlehre (Teoria culorilor), publicată în 1810, fenomenul
cunoscut astăzi sub numele de „cromostezie” – asocierea dintre senzaţiile vizuale şi cele
acustice.
Uniunea simţurilor poate fi în perechi: cele mai cunoscute cazuri sunt asocierea dintre
văz şi auz (cromostezie) şi dintre auz şi simţul tactil (sinestezia audiotactilă) sau, mai
rar, între mai multe simţuri, chiar între toate aşanumitele simţuri tradiţionale. Au fost
documentate şi sinestezii rezultate din percepţia doar a unor „obiecte” (de exemplu,
percepţia colorată a unor litere şi numere – „sinestezia grafeme-color”; percepţia
gustativă a rostirii unor cuvinte – „sinestezia lexical-gustativă”; perceperea simultană a
unor emoţii negative [frică, dezgust etc.] şi a unor sunete – „misofonie”). Tabloul
sinesteziilor este mai amplu (cuprinde şi „sinestezia audiotactilă”, „sinestezia secvenţelor
spaţiale” ş.a.), fapt pentru care nu se poate aproxima cu o eroare acceptabilă prevalenţa
fenomenului. Se estimează totuşi că frecvenţa cazurilor de sinestezie este de 1 la 2000
până la 1 la 20000. Estimările variază în funcţie nu numai de subtipurile de sinestezie
cercetate (sau identificat aproape 60 de subtipuri), dar şi de definiţia dată fenomenului
(Ramachandran, Hubbard, 2001, p. 6).
O perspectivă psihosociologică
Bibliografie
Bull, M. et al. (2006). „Introducing sensory studies”, The Senses and Society, 1, 1, pp. 5‑7.
Filsinger, E. E., Fabes, R. A. (1985). „Odor communication, pheromones, and human families,
Journal of Marriage and Family , 47, 2, pp. 349-359.
Hsu, E. (2008). „The sense and the social: An introduction”, Ethnos, 73, 4, pp. 432‑443.
Lacey, S., Sathian, K. (2015). „Crossmodal and multisensory interactions between vision and
touch”, Journal Scholarpedia, 10, 3, 7957.
Lindstrom, M. (2009). Branduri senzoriale. Construiţi branduri puternice folosind toate cele 5
simţuri. Bucureşti, Editura Publica.
Ramachandran, V. S., Hubbard, E. M. (2001). „Synaesthesia – a window into perception, thought
and language”, Journal of Consciousness Studies, 8, 12, pp. 3-34.
Vannini, P., Waskul, D., Gottschalk, S. (2012). The Senses in Self, Society, and Culture: A
Sociology of the Senses. New York, Routledge.
Wilson, E. O. (2013). Cucerirea socială a Pământului. Bucureşti, Editura Humanitas.
Zerubavel, E. (1996). „Lumping and splitting: Notes on social classification”, Sociological Forum,
11, 3, pp. 421‑433.
Părinții fondatori ai U.R.S.S : „Trebuie să atragem nouăzeci de milioane din cele o sută
de milioane de locuitori ai Rusiei Sovietice. Cu ceilalţi nu trebuie discutat – ei trebuie
distruşi.“ (Zinoviev, 1918); „Să fie spânzuraţi (neapărat spânzuraţi, ca să vadă poporul)
nu mai puţin de 1 000 de culaci inveteraţi, de bogătani… să le fie rechiziţionate toate
grânele, să fie luaţi prizonieri… Să facem în aşa fel, încât pe sute de verste de jur
împrejur oamenii să vadă şi să tremure…“ (Lenin, 1918); „Moscova moare literalmente
de foame“ (profesorul Kuzneţov către Troţki). „Asta nu e foame. Când Titus a cucerit
Ierusalimul, mamele evreice îşi mâncau copiii. Când voi pune mamele să-şi mănânce
copiii, atunci să veniţi la mine şi să-mi spuneţi: «Ne e foame!»“ (Troţki, 1919).”
Citatele sunt din volumul „Vremuri second-hand” a Svetlanei Aleksievici, laureată Nobel.
Demență, ce să mai zic. Numai că orice imperiu e o conjugare a demenței, un poligon al
asupririi, realitatea pulsează fără excepții, cu constanța unui ceas. Nu contează numele
imperiului, esența-i perpetuă. Diferă numai cei asupriți și gradul de asuprire în logica
descreierării - la comuniști a fost propria populație, la ceilalți țările pe care le-au putut
sau le pot domina. Istoria este venerarea în lanț a criminalilor de stat. N-a fost Cezar
criminal? Dar Napoleon, Hitler, Churchill ori Nixon? Actualizarea și completarea listei o
las pe seama dumneavoastră. În prezent nu s-a schimbat nimic, doar ambalajul este
mai înșelător și sofisticat.
Svetlana Aleksandrovna Aleksievici afirmă, într-o altă carte de-a sa - „Ultimii martori”,
amintind o întrebare a lui Dostoievski: „Există oare vreo justificare a păcii, a fericirii
noastre și chiar a armoniei eterne, dacă în numele lor, pentru un fundament mai solid,
se va vărsa fie și cea mai mică lacrimă a unui copil nevinovat? Și a răspuns tot el:
Lacrima aceasta nu justifică nici un progres, nici o revoluție. Nici un război. Ea mereu va
cântări mai mult.” Nu am o pârghie serioasă să ridic contraargumente. Un copil e o lume
agățată de virtualitate, moartea lui distrugerea unui viitor posibil, seamănă cu otrăvirea
unei fântâni. Gândiți-vă la un copil mort ca la Mahatma Gandhi ucis la 7 ani și cuvintele
devin jupuite de sens. Ce specie de ticăloși, omenirea!
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume:
Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania
neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii,
2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai
frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase
poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine
șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus
bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-
zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară,
Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză,
spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din
Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la
Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva
globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la
finalul lui 2018.
PSD nu a pierdut alegerile în 2019. Le pierduse deja în 2017 și în 2018, din cauza
greșelilor proprii, greșeli neforțate, cum se zice în tenis. Au început prin a o mermeli cu
numirea primului premier. Dragnea nu putea. O voia pe Sevile. A ajuns în cele din urmă
la un compromis cu Securitatea: civilul de Grindeanu. Încă nu erau probleme, lumea le
ierta tot. Luna de miere.
Pe urmă, în privința legilor pe justiție, a ales dintre toate variantele pe cea mai proastă:
să anunțe că le dă și nu le-a dat. Și au ținut-o langa pe acest subiect doi ani de zile:
uite, mîine le dăm. Să moară mama dacă nu le dăm mîine. Și nu le-au dat. Ori le
dădeau, ori tăceau din gură. Au ales fix ce era mai prost.
Încă nu erau probleme, votanții lor le-au iertat și asta în primele luni. Luna de miere
continua.
Însă apoi a venit primul pai care a început să rupă spinarea cămilei. La șase luni după
victoria fulminantă a început să se întîmple adevăratul dezastru, muuuult mai
detrimental decît proasta gestionare a legilor pe justiție: schimbarea premierilor.
Cum l-au schimbat pe Grindeanu, cum sondajele au făcut bum la vale. De la 17%-20%
total populație, cît obținuseră în puternica victorie din 2016, la 11%. Au pierdut aproape
jumătate de susținere într-o lună.
Ironia este că, înainte de asta, în trei luni de proteste masive din partea tefeleilor, nu
pierduseră aproape nimic. Procentele se încăpățînau să stea acolo constant, în zona
scorului oficial obținut la parlamentarele din 2016.
Cum însă l-au schimbat pe Grindeanu, acul sondajului a făcut fleoșc imediat. Acolo a
fost adevăratul dezastru, nu la tefeleii cu luminițele lor de prost gust la iPhoane.
Apoi PSD și-a mai revenit un pic, fix cît să aibă de unde să cadă la loc, să facă loc pentru
următoarea greșeală neforțată. Buum! la nici jumătate de an, au perseverat în dezastru.
Să-l dăm jos și pe Tudose. Iar au scăzut, la fel de brusc, pînă la un neverosimil 5% din
total populație.
Voi înțelegeți ? 5%. Doar 5%. Cum ar veni, doar o treime din ce obțineau cu fix un an în
urmă. Adică un vestit minim istoric de vot din total populație, pe care nu-l mai
atinseseră hăhăt din 2007, cînd la fel au avut proasta inspirație, împinși de la spate de
vizionarul de Voiculescu, să-l suspende prima dată pe Băsescu.
Apoi votanții i-au mai iertat un pic din nou, și-au revenit înapoi spre 10%, doar ca să o
comită din nou. Buuum! Referendumul pentru familie în octombrie 2018. Hai înapoi la
5%.
Și de-abia atunci, după cea mai recentă bîlbă catastrofală, le-a venit mintea pesediștilor
înapoi la cap și s-au apucat să reconstruiască în comunicare, cu accent pe partea
pozitivă, pe realizări.
Cum au făcut asta, cum linia a luat-o înapoi la deal. Doar că recuperau dintr-o groapă
prea adîncă. În șase luni de zile, s-au întors înapoi la 11%, fix cît au luat oficial în
alegeri (ATENȚIE! Toate procentele sînt din total populație cu drept de vot, ăia 18,2
milioane de români).
În primul rînd, efortul de comunicare pozitivă din campanie nu a fost prost, cum
clamează unii, care zic că PSD a pierdut că nu a pus suficient accentul pe campania
negativă. Nicht. Nyet. Din contră: pe baza comunicării pozitive au crescut la loc. Daea.
Daea everywhere. Roșii și irigații. Pensii și salarii.
Ca să înțelegeți: la începutul lui 2017, imediat după alegeri, Iohannis stătea dezastruos.
Era la un minim istoric de încredere, mult sub Dragnea. Într-o jumătate de an, cum s-a
apucat PSD să facă tîmpenii și să se împuște singur în picior, cum s-a restabilit ierarhia:
Iohannis mult mult peste Dragnea.
Restul greșelilor? Da, evident, au contat și ele, dar nu atît de mult precum cele neforțate
de care v-am spus mai sus.
Toată lumea insistă că PSD a pierdut din cauza marotei cu legile pentru justiție. E drept,
insistența privind legile pentru justiție i-a întărîtat pe ceilalți, pe cei din tabăra anti-PSD,
convertind vreo 7-8 puncte procentuale de nehotărîți în votanți muiePSD.
Dar PSD a pierdut mult mai mult în rîndul PROPRIULUI electorat pe mișcări de șovăială,
lipsă de putere și decizie și infighting.
PSD dacă nu făcea greșelile neforțate nu-și dezamăgea propriul bazin electoral și n-ar fi
avut de urcat la loc ditamai panta din groapa de 5%.
Evident, la asta s-au adăugat și cele 3 puncte procentuale ale trădării lui Ponta. Dacă nu
pleca Ponta, ar fi fost probabil 11 + 3 = 14, adică nu cum mult sub cele 17 puncte
procentuale pe care le-au obținut în 2016 și care au fost considerate o victorie
excepțională.
Mai jos, graficul evoluției scorurilor PSD din 2006 încoace, ca să vedeți că
și mai ales că
– se cîntă cam prematur prohodul partidului, căci e partid puternic și și-a revenit de
fiecare dată cînd Securitatea a încercat să-l transforme în următorul PNȚ-CD.
Precizare metodologică: repet din nou încă o dată pentru a doua oară: toate procentele,
TOATE, absolut TOATE din acest grafic sînt din total populație. Repet: TOTAL
POPULAȚIE. Să nu vă aud că veniți pe-aici să chelăcăiți că procentele e greșite, că vă …
de numa numa.
Scrîșnilă se consultă
În sfîrșit, s-a găsit cineva care să-i spună că referendumul odată cu alte alegeri anunțat
pentru următoarea etapă este o prostie. Că poate să-l facă la Sibiu sau la Rășinari, dar
că împingerea României din referendum în referendum este o exagerare, o prostie, un
abuz, un mod de a ține populația într-o priză politică vecină cu isteria națională. Asta i-
au spus-o cei de la ALDE, care s-au dus la consultări nu ca să dea din cap ca Ludovic
Orban (el ar fi de acord sa reducă PNL-ul doar la el și la Rareș Bogdan).
Așa se și explică de ce între președinte si Varujan Vosganian din delegația ALDE s-a
încins un dialog ca într-un schimb de bîte și bolovani. La sfîrșit, Scrîșnilă i-a spus că nu
mai vorbește niciodata cu el. De ce? Pentru că liberalii de la ALDE i-au spus-o verde-n
față că noua lui boală cu referendumurile care să înflăcăreze populația (mamă, ce mai
tehnici are SRI-ul pe Facebook) este o aberație antidemocratică.
Dacă Liviu Dragnea o luase razna, conducînd PSD-ul de unul singur și cu doi-trei
sfătuitori (Darius Vâlcov etc.), am evoluat al dracului după alegerile europarlamentare
(trîntite și ele, din moment ce Pro România și mincinosul Victor Ponta au luat peste
șapte procente). Acum, România riscă să fie condusă după cum i se pune pata acestui
Scrîșnilă lipsit de idei, de toleranță, de înțelegere, de spirit de mediator. Arogantul și
răzbunătorul nostru titular de la Cotroceni crede că țara este un fel de primărie a
Sibiului în care singura sa obligație este să supravegheze măturatul!
Post scriptum: Nu înțeleg un lucru. Viorica Dăncilă l-a primit pe Mihai Dide, iar
săptămîna trecuta, Gabriela Firea pe Marian Moroșanu, zis „Ceaușescu“? Doamnele
acestea n-au ce loc să viziteze din București și din România? Vor să-și pună și ele număr
de mașină cu înjurăturile acestor derbedei și agresori de scenă publică? Cînd ei sunt mai
aproape de sancțiuni și de arestare, primărița și premierul se țin de goange chioare.
Este prima oară cînd fac același lucru și ne avertizează că gîndesc la fel. Adică puțin și
rar!
Oricît de plăcut răcoroasă ar fi această fantezie, pesedeul nu s-a prăbușit electoral din
cauza zmartlicuricilor mălinbotismului din Piața Victoriei și de prin restul intersecțiilor
active tefelistic. Jucate în nocturnă #cahoții, ca să pară cît mai puzderioase, toate acele
episoade n-au adunat cu adevărat pe străzi, în toată țara, peste norma de reprezentare
a unui singur senator (168.000 cetățeni). Asta ca să fiu extrem de generos cu o cifră
aproape irelevantă în ecuațiile cu numere mari cu care se joacă la alegeri.
PSDragnea s-a îngropat singur prin schimbarea a doi prim-miniștri, apoi prin bălmăjirea
prelungită a poveștii cu legislația penală, adică pierderea partidei cu statul paralel, și
prin non-combatul la referendumul din octombrie 2018. Nu se îndrăgostise poporul nici
de Grindeanu, nici de Tudose. Însă electoratul reacționează foarte prost cînd percepe
slăbiciuni și împleticeli în exercitarea puterii delegate. Cifrelor mari nu le place deloc
instabilitatea. Nici măcar senzația. Dovadă că votanții care au livrat scorul PSD din 2016
n-au migrat spre opoziție; o parte sînt la Ponta, o parte au stat acasă în 26 mai.
Aceleași cifre mari reacționează încă și mai prost la înșelarea unor mari așteptări.
Personaje exotice ca Rareș Bogdan sau Ludovic Orban n-au făcut decît să copieze
tactica urlatorie a revoluționarilor muii reprezentați politic de USR PLUS, aripa politică a
mălinbotismului. Împreună, au reușit să creeze/activeze un nou bazin electoral. Unul
propriu, alcătuit fie din inactivi politic pînă de curînd, fie din adolescenți de-abia ajunși la
majoratul cu drept de vot. Ambele, victime sigure ale unei propagande de un primitivism
comic dacă n-ar fi realmente tragic. Succesul acesteia se bazează exclusiv pe
analfabetismul politic al acestui nou bazin electoral, de care propagandiștii Cauzei sînt
perfect conștienți, precum și pe talibanizarea unor zaharisiți (vîrsta din buletin nu
contează aici) uitați de Dumnezeu prin secolul trecut, unde continuă lupta cu comuniștii
lui Ion Iliescu. Acest nou bazin electoral dă exact diferența de 15-20 de procente între
prezența estimată la urne (circa 30 – 35%) și cele 50 de procente care au ieșit la vot
duminică 26 mai.
La finalul acestei splendide operațiuni de mare angajament eradicant, realizat mai ales
prin menținerea îndîrjită la guvernare a PSD-ALDE, vom rămîne pe eșicher cu o stîngă
verde macronist – reprezentată de Pro-România lui Ponta și de USR-PLUS ale lui Barna
și Cioloș – în opoziție față de o dreaptă conservatoare (nu rîdeți, sînt membri PPE)
reprezentată de un PNL condus de Rareș Bogdan.
Și, deloc in ultimul rînd, sper ca doamna Laura Codruța Kovesi să se răzgîndească, să
candideze la prezidențiale și să-l învingă pe Klaus Iohannis. Doar a demis-o de la DNA,
nu? Ca să nu mai zic și că omul merită o vacanță după atîtea realizări. Plus o altă casă
gratis. Cu gărzi, merțan și pensie viageră nenesimțită de la stat.
Vineri, 24 mai 2019, Casual Friday, dacă luăm în serios Ambasada Danemarcei la
București. „Care-i prognoza? Va fi o duminică fierbinte și după, posibil să fie mai
răcoare!” citim pe o postare ciudată, un fel de parolă, de genul celei cu „Radu cel
Frumos” din decembrie 1989. O înșiruire de cuvinte declanșatoare a crimei judiciare,
asemănătoare asasinatului căruia i-au căzut victime soții Ceaușescu. Mă ia cu frig pe
șira spinării, vikingii nu risipesc vorbe aiurea, știu ei ce știu.
Duminică, 26 mai 2019. Seara, la închiderea urnelor de vot, Klaus cel Fălos și
Răzbunător proclamă orgasmic victoria zdrobitoare a Dreptei reunite sub sloganul „Muie,
PSD!” Ori de câte ori îl privesc pe sibian, îmi repet că Lev Tolstoi n-a greșit cu nimic
când a zis că „înfumurarea micșorează capacitatea intelectuală.”[1] La o populime ca a
noastră, nici că se potrivea altceva! La scurt timp, Liviu Dragnea iese să ne anunțe
că totul e pierdut. Discursul unui om sfârșit. Bate în retragere și încearcă să-i
îmbuneze pe lunetiștii care luaseră deja linia de ochire.
Luni, 27 mai 2019, ora 12. Paiața de la Cotroceni dă buluc pe micile ecrane și
anunță, nitam-nisam, că „hoții și infractorii trebuie să stea la pușcărie”. Peste o oră și
ceva, apare și decizia de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Exact cum le
recomandase implicit Klaus Werner Iohannis, curată coincidență! În cazul liberalilor,
pronunțarea va fi la 10 iunie, prea bătea la ochi inegalitatea de tratament penal. Cretinii
din noua societate civilă iau cu asalt Piața Victoriei și desfac sticlele cu șampanie. Țara
de cobai a ajuns o țară de canibali, nu înainte de a fi traversat și stepa ieruncilor.
Țiganii au obiceiul de a chefui cu morții în cimitire, huliganii junglei
multilateral globalizate sunt mai sofisticați: ciocnesc paharele cu licori scumpe pe
leșurile adversarilor.
Miercuri, 29 mai 2019. Viorica lu’ Dăncilă are o revelație: „Nu știu ce e ăla stat
paralel, eu am fost plecată din țară vreo nouă ani. Nu m-ați auzit și nici nu o să mă
auziți vorbind despre așa ceva!” Sărmana, iartă-i, Doamne, pe cei săraci cu duhul!
În jurul clădirii Guvernului se reped dulăii, marii carnasieri, cu Klemm în frunte, care
avusese grijă să iscălească și diplomele de merit pentru zeloșii activiști filoamericani din
presa dâmbovițeană aservită. „Idiotul util” își făcuse datoria cu vâf și-ndesat și merita
recompensele. În siajul yankeului s-a ivit și un maidanez pripășit o vreme pe malurile
Potomacului, ridiculizat de Ion Iliescu cu un apelativ greu de uitat: „Prostănacul”.
Întors de la Bruxelles, vremelnicul locatar al palatului din Deal s-a înfățișat grabnic și
impozant la microfon, cu același rânjet tâmp- sfidător. „Bravo poporului român, euro-
stăpânii vă felicită, ați votat exact pe gustul lor!” și-a lăudat el compatrioții, de parcă
era părintele unui copil oligofren mângâiat pentru că se spălase pe mâini după ce
fusese la closet. Și, bineînțeles, a cerut demiterea unor miniștri proscriși, imediat! Care
„imediat înseamnă imediat” ! „Domnii cu această convingere a lor că pot ajuta poporul
sunt aidoma căpușelor care ar vrea să însănătoșească omul pe care îl parazitează”[2],
mă trezesc cugetând aidoma scriitorului rus.
De aici până la înlăturarea prezumției de nevinovăție n-a mai rămas decât un pas, lesne
făcut prin două întrebări memorabile. Ce to be or not to be, Shakepeare e un biet
diletant ! Așadar, raționamentul se termină cu semne de întrebare:
– „Or, dacă cu inculpata Stoica Anisa Niculina a purtat o discuţie într-un spaţiu
aglomerat, după şedinţa biroului permanent, legată de angajarea acesteia, de
ce nu ar fi credibilă și susţinerea inculpatei Alesu Floarea potrivit căreia ar fi
avut o discuţie pe holul de la ieşirea din sala de şedinţă a Consiliului Judeţean,
înainte de începerea conferinţei de presă, referitoare la rezolvarea situaţiei
celor două angajate, Botorogeanu Adriana şi Stoica Anisa?”
Chichițe avocățești, vor ricana viermii necrofagi înmulțiți cu miile pe leșul unei țări
sugrumate cu perna statului de drept. Au trebuit trei decenii ca să ne predăm
străinilor în chiotele de bucurie ale imbecililor cu atitudine. Societatea deschisă a închis
România în zgomotul asurzitor al cătușelor, ce paradox sinistru! De aceea, propun ca pe
frontispiciul fiecărei instanțe băștinașe să dăltuim în eternitate citatul blestemat al
chinezului Mencius: „Acolo unde există voința de a condamna, există și probe”. Ce
„Justitia domina et regina omnium virtutum” ? Baliverne romane… Fiindcă voința
e totul, nicidecum legea !
Autor:
Sursa: Marian Nazat Blog
Sorin Ovidiu Vîntu: ”Statul român, prin STS, slugărnicie totală față de UDMR!”
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu vine cu acuzații explozive. Într-o postare în care
analizează vizita Papei în România, Sorin Ovidiu Vîntu susține că statul român, prin STS,
ar fi sprijinit UDMR la alegerile din 26 mai.
Până aici, nimic nefiresc. Vaticanul este capitala catolicismului iar Papa liderul lui
spiritual. Ceea ce a fost nefiresc a fost mesajul politic transmis, ținând cele trei
discursuri în cele trei regiuni istorice ale României: Țara Românească, Moldova și
Transilvania. Dincolo de partea spirituală, Vaticanul, grație uriașului capital simbolic,
grație unei uriașe forțe financiare și a unui serviciu de informații aflat între primele cinci
ale lumii, este un jucător politic extrem de influent, nu doar în plan european ci și în
plan mondial. Aici trebuie circumscrisă vizita Papei. A fost o vizită de stat efectuată de
șeful statului Vatican în statul român, componenta sa religioasă ținând de “obligațiile de
serviciu“ ale sanctității sale.
Nu pot să înțeleg modul de gândire al lui Iohannis. Că urăște PSD și Guvernul PSD-ALDE
nu e o noutate. Că vrea distrugerea lor iar pot să înțeleg. E un primitiv în politică. O
gorilă!
Faptul că sunt ministere blocate are consecințe pe termen lung. Dacă vine ”guvernul
lui”, nu trebuie să gestioneze aceste consecințe? Și eșecurile nu se pun pe răboj la PNL,
USR și cine o mai intra la guvernare, în perspectiva alegerilor de anul viitor? ”Poporul”
are doar memorie de tip ”timpul scurt”. Dacă era altcumva, acum băsescu nu era în PE!
Nici Blaga!
Poate vrea să introducă actualul guvern măsurile impuse de CE, FMI și BM, care nu văd
cu ochi bun modelul economic care care a permis creșterea economică din România.
Dacă asta vrea, logic ar fi ca Guvernul să fie funcțional. Dar nu mai este. Și atunci?
Atunci Tenerifeeeee!
Nici n-a apucat bine să citească onorata instanță magicul cuvânt scris pe bilețel, anume
„CONDAMNAT!”, că imediat bravii luptători pe frontispiciul națiunii s-au și repliat. Dacă
la o nulitate precum Marean Oprișan te-ai fi așteptat să reacționeze cum a reacționat,
dacă la Negoiță instinctul de-a mușca de cur era aproape natural, parcă la cei care
până mai ieri dădeau serios din coate ca să prinză un colț în fotografia cu Dragnea nu
te-ai fi gândit că se vor lepăda atât de ușor de satana. Culmea e că n-au avut nici măcar
demnitatea s-o spună apăsat p-aia cu „am fost un dobitoc”. Au trecut-o direct la clasica
placă pe care-o tot auzim de la rivuluție încoace: „io de fapt ieream dezedent, mânca-ți-
aș!”.
Au existat, desigur, și pietrele tari ale lui Dragnea, adică toți aceia care n-au avut tăria
de caracter să se dea viteji și să arunce cu zoaie în el. Unul a fost Codrin Ștefănescu –
rezolvat rapid prin punere la colț și beștelire tovărășească – iar celălalt, penalul Darius
Vâlcov, a fost îndepărtat precum o măsea stricată de vajnica Veorica, această „Ioana
d’Arc reloaded” a politicii dâmbovițene. Și-au mai fost vreo câteva mici excepții.
Marginale doar, cărora oricum li s-a închis gura prin democratica metodă a cărămizii în
dinți.
Dar nu doar Banca Mondială a aprins imaginația vajnicului Don Juan de la Finanțe, ci și
mai vechiul nostru „ tovarăș și preten”, recte FMI. Aproape în timp ce duba îl ducea pe
Dragnia la bulău, de la Otopeni se prelingea pe bulevardele noastre prăfuite limuzina
care-i aducea pe gurușii finanțelor mondiale, gata oricând să se sacrifice pentru a ne
ilumina în domeniul iluminării perpetue, a progresului absolut și a constituirii societății
multilateral subdezvoltate.
Lucrurile însă nu se fac așa, doar la suprafață, ci din interior. Bunăoară, după ce a reușit
să scape de stafia Vâlcov, brava Veorica l-a adus în prim-plan pe Remus Borza. Om
finuț, cu prințipuri solide și instincte alese. Care, cum a venit cum și-a expus programul
de o largă respirație patriotică: „Privatizăm Hidroelectrica!”. Păi spune, bre, așa!
Aproape că începuserăm să tremurăm „dă” nervi că mai scapă ceva nefeștelit de
binefăcătorii mondiali. Mama lui de stat ticălos, ce pretenții aberante are el, anume să
crează că hidrocentralele lu nea Nicu i-ar aparține în vreun fel. Până la urmă trebuie și
ele să intre în curtea unuia care care știe ce-i aia „idrocentrală”, cum ar fi un bancher dă
bine sau vreun „fond dă investiții”. Că doar trebuie să ajungem și noi să conștientizăm
costurile imense pe care le are marele investitor în timp ce numără picăturile de apă
care cad din cer și-i umplu barajele.
Așa-i că e frumos cu democrația? Mai ales atunci când Comisia de la Veneția spune că-i
pute rău modul în care se implementează la noi cuvânt cu cuvânt recomandările din
domeniul drepturilor omului. Adevărul e că trebuia să înțelegem și noi chestia asta, doar
ne-a spus Prună că „astea ie un lux”. Ce-i aia prezumție de nevinovăție? Păi la noi
acilea, în bananistan, prezumția trebuie să fie întotdeauna de vinovăție, iar dreptatea se
dă după cum spun – în ordinea de pe tricouri – ambasadele, Timmermans, Comisia
Ieuropeană, tovarășa Macovei și alți câțiva cetățeni dă bine. Și dacă te plângi că e
complicat, cel mai simplu e să te duci frumușel la Securitate și să iei lumină d-acolo. Că
e singura instituție „perfect integrată, perfect penetrată”.
Eu cred că e cât se poate de limpede că România își revine repede din șocul Dragnia. Și,
dacă nu vă convine, aveți alternative serioase. Ori pedeliștii corecți politic din peneleu,
ori neprihăniții useriști. Stați liniștiți, „toți e cadre d-ale noastre dă nădejde”. Nu vă
speriați că vi se pare că vedeți „umbra lu’ Petrov la Cireșica”. P-ăla l-au trimis la
reciclare la Bruxelles, doar trebuia pedepsit cumva. Acuma sunt doar cadre de nădejde,
cu CV-ul adus la zi. Spre exemplu o avem ca specialistă în ecologie, tovarășa Ciceală de
la USR, cea care a reușit să le vânză ălora de Schweighofer 11 000 ha de pădure. Sau
imaculați d-ăștia ca doamna Wring, tot dă la usereu, care n-avea cum să se
compromită, doar pă vremea lu’ Ceașcă ierea ghid la ONT (se citește oneteu, ca să
ri(t)meze cu usereu). Păi uite, domnule, oameni adevărați, imaculați și cu realizări. La
fel ca ministrul ăla al lui Cioloș, Dragoș Pâslaru, care-a scos din negură Teleormanul
lui Dragnia și Oltul lui Vâlcov prin vânzare de proiecte de dezvoltare.
Așa se face treaba, tovarăși. Și stați liniștiți că dacă nu vă plac ăia de la putere, își
scoate Plăvanul toată opoziția din pantaloni și vă arată calea cea dreaptă. O s-o simțiți
deplin, doar o să vă treacă prin dos! Așa că nu vă mai îngrijorați! Pacea și prosperitatea
ne așteaptă imediat după colț. După ce dăm colțul, desigur! „May the force be with
you!”
Ana Ciceală, consilier local USR și o vajnică apărătoare a parcurilor și copacilor din
București, administrează o firmă străină care a cumpărat 11.000 ha de păduri în
România pentru exploatare forestieră. Firma a fost achiziționată în decembrie 2012 de
celebra Holzindustrie GMBH, cel mai mare exportator de lemn din România.
Politicienii vând pădurile României. Politicienii USR. În 1 aprilie 2008, Ana Ciceală a
fost numită administrator unic al firmei JUEL NIELSEN FOREST & AGRICULTURE
INVESTMENTS SRL. Până la acea dată, administrator unic al firmei fusese Ion Ciceală,
tatăl Anei Ciceală. În momentul numirii ca administrator, Ana Ciceală era deja angajată
a JUEL NIELSEN FOREST & AGRICULTURE INVESTMENTS (JNFAI) în funcția de
Transaction Manager, funcție pe care și-a păstrat-o și după numirea ca administrator.
Firma JNFAI a fost înregistrată în septembrie 2006 în România având ca unic acționar o
firmă daneză JUEL NIELSEN ROMANIAN FOREST AND AGRICULTURE
INVESTMENTS A/S. Firma mamă era deținută de Carl Christian Juel Nielsen, un
cetățean danez. Ulterior (mai 2008), JNFAI a fost preluată de o altă firmă daneză
(TORSANA LASER TECHNOLOGIES A/S), controlată de același Carl Christian Juel
Nielsen.
Potrivit CV-ului său, Carl Christian Juel Nielsen a reușit ca, prin firma adimistrată de
actuala USR-istă Ciceală și, anterior, de tatăl ei, să preia exploatarea unei uriașe
suprafețe de pădure din România. Până în 2012, JNFAI a achiziționat 11.000 hectare
de pădure pentru exploatare forestieră în schimbul a circa 20 milioane euro.
Informația e confirmată de tatăl Anei Ciceală, Ion Ciceală, care în CV-ul său susține că
doar în perioada în care el a administrat firma (adică până în aprilie 2008), JNFAI a
achiziționat proprietăți în valoare de 11,5 milioane euro.
În decembrie 2012, Carl Christian Juel Nielsen și-a vândut firma. Cumpărătorii au fost
nimeni alții decât austriecii de la Holzindustrie Schweighofer GMBH, firmă implicată
în cele mai mari scandaluri cu tăieri de păduri din România.
Tipic pentru ipocrizia USR: Ana Ciceală i s-a alăturat lui Nicușor Dan în 2015 și a intrat
în Consiliul General București în 2016. De atunci, ea a devenit unul dintre cei mai vocali
politicieni USR. Și ce apără cel mai vehement politiciana Ciceală? Tocmai parcurile și
copacii din București. Aceeași Ana Ciceală, adică administratorul unic al unei firme
străine care a achiziționat 11.000 de hectare de pădure pentru exploatare forestieră și
„Transaction manager” al firmei respective exact în perioada în care firma tranzacționa
păduri de 20 milioane euro.
Cei care sunteți toată ziua cu anticorupția și „penalii” în gură, dosarele voastre
penale și ale stăpânilor voștri din străinătate unde le-ați ascuns?
Stimați Kovesi Laura Codruța, Horodniceanu Daniel și Lazăr Augustin, în spiritul legii și
al adevărului, solicităm să răspundeți public la următoarele întrebări de interes național:
Unde e Dosarul „Apa Nova”? Unde e dosarul „privatizarii” apei românești, pe care,
din cauză că domniile voastre ați tăinut mașinațiunile firmei franceze „Apa Nova”,
românii sunt nevoiți să plătească APA ROMÂNEASCĂ furnizată de către „PENALA”
companie franțuzească la un preț de peste 50 de ori mai mare decât prețul ei corect!
Unde e Dosarul „Apa Nova”? A dispărut și el?
Unde este Dosarul „Enel”? Unde e dosarul italienilor de la „Enel”, care fură direct pe
factură un procent de 80% din cetățenii României? A dispărut, nu-i așa?
Unde este Dosarul „Mechel”? Unde e Dosarul rușilor de la „Mechel” și a firmelor lor
din Elveția? De ce DNA nu a acceptat ajutorul Procuraturii Generale din Federația Rusă,
care a dorit să ajute DNA-ul românesc să cerceteze oligarhii ruși de la „Mechel”, având
în vedere că aceștia erau dați în urmărire generală în Federația Rusă din cauza unor alte
infracțiuni economice capitale? DNA a tăinuit infractorii ruși, aducând PREJUDICII CHIAR
ȘI RUSIEI!
Unde e Dosarul „Bechtel”? Autostrada nu există nici acum, dar miliardele s-au plătit.
Unde e dosarul americanilor de la „Bechtel” și al complicilor lor din guvernele României?
A dispărut și acest dosar, bine ascuns chiar de către voi, cei care conduceți DNA, DIICOT
și Parchetul General!
UNDE sunt dosarele israelienilor care au intrat ilegal în posesia a peste 40% din
terenurile agricole ale României? Unde sunt, de asemenea, dosarele tăierilor
ilegale de păduri românești?
Unde sunt dosarele penale ale privatizărilor ilegale ale „Electrica”, „Hidroelectrica”,
„Nuclearelectrica”, „Transgaz”, „Romgaz” și portul Constanța?
Unde este dosarul penal și unde este cercetarea penală în ceea ce îl privește pe
numitul Isărescu Mugur pentru fraudele bancare și infracțiunile de megafalsificări
ale monedei naționale, vinderea ilegală și la preț subevaluat a sediului central al BCR,
furtul rezervei de aur a României, impunerea unor indici bancari neconformi cu legea,
complicitate la genocidul bancar săvârșit de către băncile cu capital străin asupra
cetățenilor României, distrugerea premeditată a băncilor cu capital sută la sută
românesc, vinderea stanței pentru aurul exploatat și extras din munții României,
falsificarea rapoartelor anuale ale BNR, vinderea activelor BNR către terți, introducerea
în acționariatul BNR a unor entități private ale căror identitate refuză să o dezvăluie,
distrugerea Băncii Naționale a României prin faptul că Statul Român, după cum arată
însuși site-ul oficial al BNR, este proprietar pe propria lui bancă națională în procent de
doar 12%, că să nu mai spun despre faptul că a distrus monedă națională în favoarea
monezii utopice numită „euro”, sau că, printr-un act semnat de el în ianuarie 1990, a
schimbat în mod ilegal și nejustificat paritatea leu-dolar!
Acestea sunt doar 10% din marile acte de CORUPȚIE, dar sunt cele mai importante
pentru că, prin ele, poporul român a fost deposedat, exact cu complicitatea Domniilor
Voastre, doamnă de la DNA, și domnule de la DIICOT, și domnule de la Parchetul
General, de averea și de proprietățile lui. Domniile Voastre care ați ascuns în sertare
toate aceste dosare, le-ați mușamalizat, le-ați tăinuit, iar tăinuirea ESTE INFRACȚIUNE,
prin urmare cei mai mari „penali” nu sunt cei cărora le-ați fabricat dosare, ci sunteți
CHIAR VOI! Prin mușamalizarea numai și a dosarelor expuse mai sus, doamnă
Kovesi, domnule Lazăr, domnule Horodniceanu, ați contribuit din plin la
săvârșirea, premeditată și în formă continuată, a unei infracțiuni capitale: cea
de sabotare a economiei românești, de încălcare a Siguranței Naționale a
României, de distrugere a bunăstării cetățenilor României și vă acuz de
complicitate, în defavoarea Statului și a poporului român, cu infractori
internaționali (francezi, austrieci, ruși, americani, germani, olandezi) ale căror
interese, în România, le-ați reprezentat!
Articolul circulă pe Internet, cele scrise sunt reale și pot fi verificate, autorul este
necunoscut
P.S.: La cererea cititorilor, adăugăm și alte dosare penale îngropate sau tergiversate
fiindcă sunt implicați străinii sau chiar cei care ne dau lecții de anticorupție: Dosarul
Romtelecom, Dosarul Flota, Dosarul ALRO Slatina, Dosarul Sidex Galați, Dosarul
ARO (închis de DNA în 2012), Dosarul retrocedărilor frauduloase de la Sibiu – altele
decât cele către FDGR-ul lui Iohannis (închis de DNA în 2009), Dosarul succesiunii
Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) după organizația hitleristă
Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) desființată
prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 și Decretul-Lege nr. 485 din 7
octombrie 1944 semnat de regele Mihai, Dosarul Transgaz cu Sergiu Lascu – fratele lui
Kovesi (clasat de DNA în 2017) și lista rămâne deschisă, Dosarul Mihai Răzvan
Ungureanu – renunțarea la moștenirea Gojdu de la Budapesta, …
USR spune ”NU”. La ce spune ”nu” nici nu mai contează, ei asta spun în general. Acesta
este partidul ca a obținut peste 20% în alegeri, o formațiune fără proiecte constructive,
fără idei, dar cu mult aplomb.
Deputatul Tudor Pop, de la USR, a anunţat joi că a depus un proiect legislativ care
interzice expunerea produselor de tutun în magazine, dar şi a fumatului în parcuri sau
maşinile în care se află minori şi femei însărcinate. „Am semnat alături de colegii mei
Emanuel şi Adrian o iniţiativă prin care mutăm practic tutunul şi produsele asociate din
supermarketuri în tutungerii, aşa cum se practică de mult în ţări civilizate, ţări spre care
uneori ne uităm cu admiraţie. O iniţiativă prin care asociem dispozitivele cu vaporizator
cu produsele din tutun, după cum e şi normal, o iniţiativă prin care interzicem fumatul în
parcuri şi în maşinile în care se află minori şi femei însărcinate. Prin care împiedicăm
expunerea copiilor la orice mesaj publicitar legat de tutun si permitem asta doar acolo
unde ştim sigur că intră doar consumatorii adulţi ai acestor produse”, a scris pe
Facebook Tudor Pop. El a catalogat iniţiativa ca fiind „de mega bun simţ”.
După proiectul de lege legat de țigări, cei de la USR vor să facă ceva asemănător și
pentru produsele cu mult zahăr și pentru alcool. Practic, proiectul lor în mai multe etape
ne spune că în câțiva ani o să luam aceste produse pe rețetă sau pe cartelă, cu aprobare
de la stat.
România cu oameni noi în politică arată într-adevăr altfel, are așa un miros de nou dar
cu inserții mai vechi, ceva din 1917.
MOTTO: „ Slavă Domnului, știm cu toții ce s-a petrecut cu câteva zile în urmă, eu simț
că pot respira mult mai bine după ce Dragnea a ajuns după gratii, de pildă…” (Mircea
Cărtărescu, interviu pentru ZIARE.com. 4 iunie 2019)
Aflu cu bucurie că Mircea Cărtărescu respiră mai bine de câteva zile. El zice că se
întâmplă din cauză că Dragnea Liviu a ajuns la pușcărie… Eu am o teorie diferită.
Eu cred că Mircea Cărtărescu a trăit, poate prea intens, în parfumul propriului său
roman – ORBITOR - ARIPA DREPTĂ, și poate că atmosfera romanului să-l fi jenat un pic
la respirație. Poate că pe 27 mai 2019 a scos nasul din capodopera sa, în sfârșit. Atunci,
sigur… aerul pare mai respirabil dacă ai ieșit din ceea ce citez eu mai jos:
“De pe atunci minunea de căcat a vieții mi se părea o glumă proastă” (pg. 514); „…oricît
aș fi bătut, ucis, violat (și o făceam de la șapte ani), mireasma entuziastă a crimei îmi
părea abia un iz de rahat“ (pg. 519); „Și noroiu’ ăsta gros, de caca și pipi, de hîrtie de
ziar boțită, cu care te-ai șters la fund, de muște verzi roind și de viermi grași suindu-se
pe pereții unui closet de țară, din fundul curții, unde-ți venea să verși de cum ți-arunci
ochii în gaura aia puturoasă și colcăitoare, se ridica, încet, în camera lui… ”(pg. 381 –
382), etc. (ORBITOR- ARIPA DREAPTĂ, 2007, editura HUMANITAS)
Să știți că mai există numeroase exemple- eu le-am ales doar pe cele mai decente, dar
domnul Victor Roncea a avut răbdare și un stomac „greu de ucis” și a consemnat
multe-multe… Dacă doriți să vă bucurați de „parfumul” lor , vă recomand
http://roncea.ro/…/sa-ne-cunoastem-scriitorii-azi-mircea-ca…
Veți vedea și singuri de ce anume respiră Cărtărescu Mircea cu atâta dificultate de niște
ani buni… poate și pentru ce motiv merge atât de împiedicat.
P.S. Ah! Am uitat să spun ce reprezintă fotografia… tot un citat reprezintă : „…îi plăcea
să-și pună degetul pe fund și să-l miroase apoi” (pg. 84) .Cred că am ales destul de bine
citatul.
Răzvan Constantinescu: ”Nu mai urâți! Ați vrea vreo secundă să fiți în locul lui,
măcar pentru o zi? În rolul de marionetă ignorantă care nu pricepe nimic din
lumea din jur?”
Știu, plăvanul e detestabil în orice face, răspândește greață când silabisește platitudini,
ne stârnește acea rușine vinovată că am permis unui mediocru avar și frustrat să ajungă
în cea mai înaltă demnitate din stat. Dar nu cred că trebuie privit cu ură, mai degrabă cu
milă.
Ați vrea vreo secundă să fiți în locul lui măcar pentru o zi? În rolul de marionetă
ignorantă care nu pricepe nimic din lumea din jur și deci nu se poate bucura de absolut
nimic? În postura de maimuță dresată să arunce cu bucățele de banană în farfuriile
invitaților ori, mai rău, să scuipe în ele?
Nu, de ură ar putea fi vizați păpușarii din umbră, dar pe aceia nu-i putem individualiza,
iar ura impersonală nu mai e ură, e un fel de revoltă neputincioasă. Și, mai cu seamă,
de dispreț ar fi demni toți tapalagii, liviuavramii, turturicii și alte lighioane care, neștiind
să facă nimic, au fost nevoiți să aplaude mizeria ca să aibă ce mânca.
Dan Diaconu: ”Hai că vă luați frumos țara înapoi, micuților. Nicio problemă
dacă-ntr-un viitor extrem de apropiat o să vă fie foame!”
Borza n-a fost demis din cauza vreunei diferențe de viziune cu cineva, ci strict din cauză
că și-a dat drumul la gură. În aceste zile Guvernul nu face nimic altceva decât să
pregătească publicul pentru programul dictat: reduceri drastice de venit pe toate
palierele și reîntoarcerea la „munca pe doi lei”.
La referendumul pentru familie ați spus că boicotați, la alegerile astea ați votat „contra
lu’ banditu’”. Hai că vă luați frumos țara înapoi, micuților. Nicio problemă dacă-ntr-un
viitor previzibil (și extrem de apropiat) o să vă fie foame. Va compensa din plin
propaganda.
Aceasta este arhitectura statului de drept din Romania si competentele fiecaruia trebuie
respectate.
In rest, despre apararea justitiei prin discursuri politice si prin pacte pe justitie si de
coabitare, istoria recenta a Romaniei ne-a aratat deja pericolele grave pe temen lung ale
acestora pentru institutiile din justitie si credibilitatea lor.
Ideea unui pact pe justitie a fost folosita in campania electorala din 2009, dezbatuta in
Parlament si apoi abandonata imediat dupa alegeri.
https://www.mediafax.ro/politic/parlamentul-a-respins-raportul-comisiei-pe-justitie-
care-propunea-pactul-puterilor-privind-justitia-5789529?fbclid=IwAR10GWO7Km4-
bPIH_tuZY7yMbP0gsKh-DxLhofYKolyZqpzcgh-AA5EkjKE
http://gov.ro/…/stir…/acord-de-colaborare-institutionala.pdf
Pactul respectiv a fost pur si simplu folosit politic, prezentat ca trofeu si la aceea vreme
ambasadelor si reprezentantilor Uniunii Europene care, cu totii, au aplaudat “progresele”
facute cu pretul prejudicierii independentei justitiei, prin intruziunea SRI-ui in actul de
justitie, si a incalcarii drepturilor omului si normelor democratice intr-un stat pretins de
drept.
Lectia e simpla: justitia trebuie scoasa din absolut toate jocurile si trocurile politice, nu
mai trebuie folosita ca arma electorala si fiecare institutie trebuie DOAR sa isi respecte
atributiile si obligatiile ce ii revin dupa Constitutie si lege.
Daca Presedintele Klaus Iohannis doreste intr-adevar o justitie independenta, asa cum
pretinde, atunci trebuie sa:
1. Publice hotararea CSAT 17/2005, care a creat fundamentul pentru ingerinta serviciilor
de informatii in justitie;
2. Declasifice si publice orice alte hotarari CSAT care au vizat sau afectat justitia.
Aceste doua lucruri pot fi facute de Presedintele Iohannis fara sa fie necesar un pact.
Ministerul Justitiei este dator sa publice rapoartele privind arhiva SIPA, un episod
intunecat din istoria recenta a justitiei.
Guvernarea Năstase a lăsat în urmă destule motive pentru care partidul ”baronilor” să
fie urât, dar pe atunci ura era sinceră, naturală, nu construită!
Dragnea vine după un șir de „dușmani ai democrației”: Geoană, Antonescu, Ponta, care
au trecut prin valurile de flegme ale propagandei securistoide, fiind descriși drept
corupți, hoți, vânduți rușilor. Cine va veni la conducerea PSD după Dragnea va avea
aceeași soartă!
E greu de crezut, totuși, că Dragnea nu a știut la ce chermeze participă cu cei din SRI și
DNA și care sunt consecințele „resetării clasei politice” comandate din afara țării. Sau
care e aplicarea ei mioritică.
Dragnea s-a făcut remarcat drept un bun organizator. Așa a și ajuns lider al partidului.
Tot de aici și primul dosar, cel cu referendumul pentru demiterea lui Băsescu. Dragnea i-
a organizat pe cei din partid, în campanie, pe urmă a făcut numărătoarea paralelă,
perfect legală. În mod abuziv, a fost condamnat cu suspendare!
Dacă adversarii săi nu au propriu-zis vreun proiect pentru România, ei bine, Dragnea
are! În ciuda celor care prezic o perpetuă apocalipsă economică, el a ales să colaboreze
cu profesorul Cristian Socol, de la ASE, „ideologul” programului #wageledgrowth.
Aceasta este o strategie pe termen mediu, de creștere economică bazată pe creșterea
salariului, ce merge în paralel cu investiții, programare economică, politici industriale şi
de export agresive, atragere de investiţii greenfield în industrii cu valoare adăugată
ridicată etc. Nu e tocmai un program făcut pe genunchi!
Eliminarea lui Dragnea din prim-plan ar putea însemna mutilarea veniturilor populației și
generarea nevoii de creștere a fiscalității de dragul revenirii la proiectele de austeritate
„cerute” de progresismul european. Pentru că atât au înțeles cei „de dreapta” din politica
UE.
Prin programul guvernelor coordonate de Dragnea, s-au creat 273.000 de noi locuri de
muncă, șomajul ajungând la un minim istoric, iar veniturile angajaților au fost împinse în
sus. România a ajuns la cea mai mare productivitate din UE, inflația a rămas pe la 3%, a
scăzut simțitor numărul de persoane aflate în deprivare materială severă (risc de
sărăcie) de la 4,7 milioane la 3,2 milioane! Ratele românilor la bănci au scăzut cu 13%.
România are cea mai mică datorie agregată (publică și privată) din UE. În ultimii doi ani
România a avut o creștere economică agregată de 11,4%, de 2,7 ori mai mare decât
media UE (4,3%).
Consecințe: Revista „Politico” titra în iunie 2018 că Dragnea este o „durere de cap
illiberală” pentru Bruxelles. „Liviu Dragnea, președintele PSD, poate conduce țara fără a
fi prim-ministru, precum Jarosław Kaczyński din Polonia. Și există temeri, acasă, dar și
la Bruxelles, că își conduce țara în aceeași direcție illiberală ca și Polonia și Ungaria lui
Viktor Orbán.” Ajungem, astfel, direct în miezul problemei. La bani!
Cât de „iliberal” este Dragnea?
Problema survine când există creștere economică în Est, pentru că asta reduce veniturile
corporațiilor vestice, reduce emigrația – deci forța de muncă ieftină, lăsând descoperite
nevoile occidentale. Tot „iliberale” sunt și creșterile salariilor, pensiilor, alocațiilor,
investițiile în propria infrastructură, investițiile în școală și sănătate. Până și stimularea
natalității este tot „iliberală”! Iar regimurile politice care le promovează sunt „profund
corupte” sau „dictatoriale”. Pentru realizarea politicilor PSD, Dragnea s-a văzut, deci, în
situația de a face o echilibristică dificilă între exigențele comunitare și cele interne.
Pe urmă, familia, Biserica și statul sunt chestiuni nu doar „iliberale”, ci numai bune de
desființat pe vecie. Dar, și aici, Dragnea are viziuni conservatoare, de centru-dreapta.
Lucrurile se complică și mai mult în plan militar, România adăpostind baze, trupe și
echipament american, la fel ca și Polonia, ceea ce reprezintă o piedică serioasă în calea
viselor militariste ale Franței și Olandei.
Derogarea de la litera legii a început cu condamnarea lui Năstase. Atunci când instanța a
constatat că nu există probe la dosar, motivând că, totuși, „opinia publică așteaptă o
condamnare”.
Situația a scăpat de sub control când magistrații au început să-și deschidă dosare unii
altora. Și să se șantajeze. În 2017, Ministerul Public avea de soluționat 1.752.067
dosare, din care 4.034 dosare ce vizau magistrați (adică 0,23%). DNA, în schimb, în
2017 a avut în lucru 11.234 dosare din care 866 erau dosare cu magistrați (7,71%).
Odioasă a fost și implicarea SRI în actul de justiție, în baza unor protocoale care oriunde
în lumea occidentală ar fi fost privite ca fiind profund antidemocratice.
Miza este destructurarea PSD-ului
Tot „teleormanizarea” reușește să mai adâncească o falie între „miticii” din sud, proști și
pauperi, pe de o parte, și eleganții și inteligenții din Ardeal, cu vocații antreprenoriale,
pe de altă parte, care datorită opțiunii „de dreapta” au un trai „peste nivelul de la Paris”,
trăiesc în „orașe de 5 stele” etc.
Amenințarea este un alt aspect. Se induce ideea că toți cei care fac parte din PSD vor fi
trimiși la pușcărie pe bază de ordonanță de urgență.
O ripostă a PSD nu există! Iar aceasta este una din enormele lipsuri ale partidului. PSD
nu are nici ziar, nici televiziune, având abia vreo 11.000 de susținători online, față de
sutele de mii ale adversarilor care se află cu PSD într-un permanent război
comunicațional.
Odată Dragnea dispărut, serviciile speră să își „detoneze” colaboratorii din partid, să
spargă PSD și să măture fragmentele rămase în mărunte procente ce nu vor mai putea
alcătui vreodată o majoritate.
Modelul este cel de afară, cu partide de 10 -12 procente, nevoite să coabiteze în ciudate
coaliții sau să dispară de la conducere, la nevoie. Dragnea, stătea deocamdată pe un
mastodont cu care putea să-și asigure singur guvernarea; pe un partid de mase, cu
organizații la nivelul tuturor orașelor, comunelor, cartierelor.
Statul de drept nu înseamnă lupta pentru justiție sau împotriva corupției! Este o
campanie politică așa zis „progresistă”, prin care cei care controlează jocurile la nivel
înalt (european și global) încearcă să controleze politicienii, magistrații și presa
independentă, câtă mai e, la nivel național. Campania este atât de uriașă încât își
cumpără președinți, guverne, parlamentari, ziariști, televiziuni, judecători, procurori,
servicii secrete. Doar se face în numele Noii Orânduiri Mondiale!
În fața unui asemenea flux, nici Dragnea, nici alții, nu reușesc să rămână în picioare fără
un sprijin masiv din interiorul țării, de genul celui de care se bucură Viktor Orban în
Ungaria, de exemplu. Dar și popularitatea vine și trece.
Țara a trecut printr-o uriașă cumpănă! La Valea Uzului, a fost foarte aproape ca
lucrurile să nu ia o întorsătură cumplită, așa după cum am mai trăit la Târgu Mureș în
1990. Numai o minune a făcut ca bomba cu ceas a unor tensiuni cinic întreținute, din
lăuntrul și din afara granițelor, împotriva României a făcut ca la Cimitirul Internațional
al Eroilor din Valea Uzului să nu se producă o fapte cu urmări greu de controlat pe o
perioadă greu de estimat.
Pentru moment,la Valea Uzului, lucrurile pare că s-au calmat. Dar asta nu înseamnă că,
latent, bomba cu ceas a unor provocări cu declarată tentă iredentistă, nu ar mai putea
exploda. Nu vreau să induc scenarii alarmiste și, cu atât mai mult, să incit la
neîncredere și la intoleranță, dar, de data asta, s-a ajuns mult prea departe și este
nevoie de o analiză aprofundată și temeinică a cauzelor reale ale incidentelor care au
avut acolo nu numai ieri, ci în ultimele zile sau chiar săptămâni.
După cum era de așteptat, despre evenimentele de la Valea Uzului s-au pronunțat lideri
sau analiști politici, jurnaliști, oameni de diverse vârste și profesiuni. O singură voce nu
s-a auzit și asta este ceva care depășește orice limită a înțelegerii și, iertat să fiu!, a
îngăduinței. Vocea lui Klaus Iohannis, (încă) președintele României, investit prin Legea
fundamentală a țării, să fie garantul independenței naționale ,al unității și al integrității
teritoriale a țării și, în egală măsură, să exercite funcția de mediere între puterile
statului și între stat și societate. Există, desigur, o explicație, pur formală, de
circumstanță, și anume aceea că așa-numitul „președinte al tuturor românilor” se află în
prezent la Ljubljana, pentru a participa la Summitul Inițiativei celor Trei Mări unde se
discută importante probleme privind securitatea energetică și unde, după o proprie
declarație are „foarte multe de făcut”.
Faceți, vă rog, o simplă comparație între logoreea prezidențială despre intenția PSD de a
scoate România din Uniunea Europeană- temă pe cât de falsă și atât de otrăvită – și
muțenia absolută pe care o păstrează (încă) locatarul de la Palatul Cotroceni despre
evenimentele din ultimele zile de la Valea Uzului și apoi trageți singuri concluzia. Iar,
pentru a fi pe deplin edificați despre ce vorbim în momentul de față, vă mai invit să
facem o comparație între abisala tăcere a domnului Klaus Iohannis și mesajul transmis
direct de către ministrul de externe Theodor Meleșcanu omologului său de la Budapeste,
Peter Szijjarto. Mesaj în care, pe un ton foarte civilizat, îl asigură că „s-au luat toate
măsurile necesare pentru a evita escaladarea nedorită a situației, fără a fi necesare
intervenții externe neconstructive în acest sens”. De asemenea, vă invit să puneți față în
față faptul că despre cele petrecute la Valea Uzului nu am avut parte de „o minimă
zicere prezidențială” și referirea directă pe care a făcut-o aseară diplomatul și juristul
redutabil Titus Corlățean la Convenția de la Geneva din 1949, potrivit cărora militarii
căzuți în lupte, încetează să mai fi adversari sau dușmani și nu mai pot face obiectul
unor manifestări ostile, resentimentare. După cum nu este posibil ca cineva să impună
comunităților care dintre cei îngropați în cimitirele militare trebuie comemorat și cine nu
are voie să facă asta.
Din nou vă invit să puneți în balanță faptul că Theodor Meleșcanu și Titus Corlățean sunt
printre personalitățile publice de prestigiu care s-au pronunțat, deschis și cu extrem de
multă dreptate asupra grevelor lecții ale evenimentelor de la Valea Uzului, după cum,
domniile lor au fost și personalitățile publice pe care (încă) președintele Klaus Iohannis
le-a atacat, din nou și foarte recent,invocând pretexte sordide și minciuni crase.
În concluzie, iată că avem și răspunsul la întrebarea lui Mircea Badea despre cauzele
pentru care ne-a lipsit acea”minimă rostire prezidențială” despre cele petrecute la Valea
Uzului. Pentru că (și) în aceste zile domnul(încă)președinte Klaus Iohannis se află…
departe de țară!
Încă o decorație pentru Codruța Kovesi! De data aceasta, Cavaler al Legiunii de Onoare,
acordată de Franța. Decorația franceză este cunoscută drept un mijloc politic al Franței
de a recompensa prieteni și aliați. Decorația celebră promovează, recompensează,
susține. Să nu-i uităm pe Miki Șpagă și Sorin Oprescu, decorați și ei cu aceeași Legiune.
Au ei merite strălucite în vreun domeniu? Sau companiile franceze le sunt în așa hal
datoare încât statul francez a folosit distincțiile sale de onoare pentru a-i recompensa și
lustrui?
Ce merite are Codruța Kovesi pentru statul francez? Doar n-a lustruit Tour Eiffel și n-a
restaurat Arcul de Triumf! A scos la o editură franceză o carte care să fi făcut valuri la
Academia Franceză? Nici articole de drept nu pot fi depistate în revistele franceze,
necum cărți! După cum vorbește, nu sunt de așteptat produse intelectuale în
următoarele decenii. A impus Codruța Kovesi un model juridic, o teorie? Poate în cele
5% plagiate!
De cîțiva ani, țara noastră întoarce pe toate părțile abuzurile comise de DNA în timpul
mandatului Kovesi, gafele, improvizațiile juridice, protocoalele. Doar țările care au
beneficiat de serviciile șefei DNA și Comisia Europeană nu vor să ia act de abuzurile de
tip totalitar comise în perioada de „strălucire” a Laurei Codruța Kovesi.
N-a aflat statul francez despre toate acestea? După părerea mea, autoritățile franceze
cunosc tot ce se petrece în România la fel de bine ca guvernul țării noastre sau ca
serviciile noastre secrete. De ce ignoră Franța eșecurile DNA, disputele din România
despre implicarea serviciilor secrete în justiție? Sunt acestea după un model francez?
Din cîte știu eu, nu! Nu mai pot rămîne decît două ipoteze? Fie satul francez este
implicat într-o operațiune de promovare a fostei șefe a DNA pentru demnități românești
sau europene, fie criteriile care au contat la decorarea Codruței Kovesi sunt aceleași
care au contat și la decorarea lui Miki Spagă sau a fostului primar Sorin Oprescu. Adică
serviciile aduse companiilor franceze sau chiar statului francez.
Prin comparație, nu putem decît să formulăm ipoteze. Peste ani, lucurile se vor lămuri.
Dar, atunci, nu va mai avea nici o importanță. Deocamdată decorația acordată de Franța
în loc să stîrnească admirație și respect provoacă zîmbete cu subînțelesuri.
Nu ne mai rămîne decît o ipoteză. Și comică și greu de crezut, dar, în același timp,
posibilă în marile jocuri politice europene. Cu cît mai greu de crezut, cu atît mai aproape
de adevăr. Franța nu are nevoie nicăieri de un personaj atît de incompetent și cu o
asemenea incultură juridică.
Pe 8 iunie 1949 apărea 1984, romanul distopic al lui Orwell care descria o societate
supravegheată totalitar. Dincolo de supravegherea omniprezentă, controlul minților se
efectua prin controlarea și manipularea infrastructurii cognitive de bază pentru orice
societate: limbajul și istoria. Limbajul este structura conceptuală care permite
semnificarea și numirea, așadar crearea unei ordini recognoscibile, reproductibile care
face posibilă existența umană.
Rescrierea istoriei – vechi sau recente – are rolul de a distruge orice criteriu cât de cât
de obiectiv, de a distruge posibilitatea unui adevăr și al unei deveniri obiective, care nu
ține de controlul politic totalitar. Dacă istoria devine într-atât de fluidă încât poate
căpăta formele dictate de partid, chiar și atunci când asta înseamnă contrazicerea
flagrantă a propriei istorii anterioare, asta înseamnă că se distruge însăși posibilitatea
unei memorii sociale cât de cât autonome, dar și sentimentul că există o istorie, un
trecut, care nu pot fi modificate după bunul plac, că există, ceva, acolo, care depășește
voința oricui, oricât de puternic ar fi pe pământ.
Într-o astfel de societate, sunt inventate noi crime: „crimăgândit”, „crimăvorbit” și chiar
și „facecrime” sau „crimăfacială” – atunci când gândești, vorbești și exprimi non verbal
lucruri interzise de ordinea de partid și de stat.
Celebru este și minutul de ură, acea incitare-defulare a urii colective direcționată către
disidenții sistemului transformați în dușmani ai poporului. Care nici nu trebuiau să fie
reali – rolul dușmanului poporului este unul esențial pentru funcționarea societății
totalitare.
Romanul lui Orwell a intrat deja în limbajul comun. Big Brother este o denumire de care
a auzit toată lumea. În ciuda acestui lucru și a banalizării sale, distopia lui Orwell pare,
cum zice o memă, mai degrabă un program de implementat decât o ficțiune inspirată.
Nu am devenit mai conștienți sau mai prezenți, ci mai blazați și mai hipnotizați de acest
program in the making. Posibilitățile de supraveghere ubicuă au explodat în societatea
digitală, fără a fi nevoie de teroarea din 1984, căci participăm la ea de bunăvoie, ca în
teoriile francezilor postmoderni. Crimagânditul, crimavorbitul și fața-criminală sunt deja
realități într-o lume a corectitudinii politice și a corectitudinii emoționale. Cât privește
minutul de ură, acesta este distribuit cu atenție către indezirabilii lumii celei noi care stă
să se nască din coșmarurile noastre.
Partea proastă a propagandei este aceea că, în relația cu ea, de fiecare dată te trezești
prea târziu. E un fenomen pervers care te hipnotizează atâta timp cât e nevoie, până
faci acțiunea. După ce ți s-a luat consimțământul, devii inutil, neinteresant. De obicei
atunci te trezești și-ți dai seama ce prostie ai făcut.
Propaganda face parte din viața noastră de zi cu zi. Ți-ai cumpărat pastă de dinți? Dar
săpun? Dar spumă de ras, hârtie igienică, suc, zahăr, făină s.a.m.d. Câte dintre aceste
produse pe care le cumperi sunt „branduri” pe care le achiziționezi „pentru că sunt
superioare celorlalte”? Și câte le cumperi „pentru că nu sunt branduri”, în condițiile în
care ele sunt tot branduri, dar de o altă factură. Scanându-ți zilnic plasa de cumpărături
poți înțelege cam cât de mare e dependența ta față de propagandă.
Spuneam că te prinzi c-ai fost supus propagandei prea târziu. Hai să ne gândim, de câte
ori ai dat fuga la farmacie să cumperi o pastilă minune despre care știai că-ți rezolvă
vreo problemă de sănătate? În final te-ai prins că nu-ți rezolvă nimic, dar, ghinion, era
prea târziu! Deja plătiseși tributul către producător, iar singura lui preocupare era să
găsească alt fraier. În cazul tău, de-acum puteai să te prinzi că oricum nu mai conta.
Acesta este și motivul pentru care, atunci când te-ai dus să cumperi pastila minune,
farmacistul ți-a spus că are o ofertă specială: dacă iei două cutii, pe-a doua o poți lua la
jumătate de preț. Și-ai luat-o, făcându-l astfel pe producător să zâmbească superior
întrucât ți-a tras o țeapă și jumătate.
Mulți se întreabă cum naiba pot să lupte cu aceste forțe înfiorătoare, cum te poți
menține normal într-o lume nebună. În cazul pastilelor ar trebui să ne fie destul de
simplu dacă am porni de la câteva constatări de bun simț. Prima – și cea mai importantă
– ar fi aceea că nu suntem nemuritori, că, în ciuda pastilelor, a dietelor sau a modului
de viață, finalul e același pentru toată lumea. Așadar, e clar că indiferent cine-ai fi tot „o
să dai colțul”. Apoi ar mai trebui să știi că dacă ar exista pastile minune lor nu ar trebui
să li se facă publicitate. Pur și simplu puhoiul de oameni care-ar vrea să le cumpere ar fi
atât de mare încât producătorul ar avea cu totul alte probleme. Spre exemplu n-ar ști
cum să facă să-și mărească linia de producție astfel încât să răspundă solicitărilor. Dacă
ai fi făcut acest raționament și dacă, în paralel, ai mai fi întrebat și-un medic, poate că
per total ai fi ieșit infinit mai ieftin.
Prin zonele noastre există numeroase „rețete de sănătate” pe bază de oțet. Dacă le
strângi ai impresia c-ai dat peste un real panaceu. Puțini știu că toată inflația de rețete
pe bază de oțet a apărut într-un an când tuturor producătorilor de vin din Moldova li s-a
oțetit băutura. Având tone de oțet în ogradă s-au apucat să laude capacitățile
terapeutice ale acestuia.
La americani s-a întâmplat ceva și mai crâncen pentru sănătate. Confruntați cu procese
din cauza deversării masive de fluor în râuri, producătorii de aluminiu s-au strâns pentru
a pune la cale o ticăloșie fără margini. Au găsit un individ care, în urma unor
experimente numai de el știute a ajuns la concluzia că fluorul face bine dinților. De-
atunci există pasta de dinți cu fluor și, mai mult, apa de la robinet în SUA e tratată cu
fluor. Asta în ciuda faptului că fluorul e unul dintre cele mai toxice elemente chimice. V-
ați întrebat vreodată în fața standului cu paste de dinți de ce absolut toate trebuie să
conțină fluor? Poate că de azi înainte o veți face.
E logic, cred, pentru toată lumea că, dacă la nivel comercial avem parte de o asemenea
sofisticare, la nivelul statului treburile stau mult mai avansat. Edward S. Herman și
Noam Chomsky descriu pe larg o parte din tehnicile puse punct pentru manipularea
maselor în „Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media”, în special
cere care au ca vector de transmitere mass-media. Desigur, media reprezintă cel mai
puternic și uzitat canal pentru răsturnarea otrăvii propagandistice, dar nu este singurul.
La nivelul serviciilor de informații(și nu numai), există canale de influențare și
manipulare „de la om la om”. Un coleg de serviciu care scapă un banc politic sau un
amic cu care te mai vizitezi sau cu care mai bei o bere pot fi canale extrem de eficiente
în intoxicarea ta. Șefii tăi, partenerii tăi de afaceri pe care-i respecți, de asemenea, sunt,
în multe cazuri, vectori utilizați pentru influențarea ta. În general dacă ai ca modele în
viață oameni din prezent, ar trebui să cauți pe-acolo sursa otrăvii din viața ta.
Poate vă întrebați de ce am scris toate acestea. Mulți dintre cititorii mei mai vechi s-ar
putea să fie dezamăgiți, mai ales în condițiile în care aspectele de-aici au mai fost
tratate de-a lungul timpului. O fac deoarece în ultima perioadă pagina îmi e invadată de
tefeliști, useriști, iohanniști și alte asemenea exemplare de spălați pe creier. Știu că-n
cazul lor precaritatea funcțiilor cognitive face aproape imposibil un asemenea demers
terapeutic. Mă gândesc însă că, atunci când vor fi dezamăgiți, chiar dacă va fi prea
târziu, își vor aminti că la un moment dat un „taliban” le-a descris extrem de exact ceea
ce simt. Și poate că pentru o mică parte a lor aceste câteva rânduri vor avea succes în
recuperarea lor ca oameni.
Măi, cetățean… măi dragă, de câte ori trebuie să-l asculți pe ăsta cuvântând ca să
înțelegi ce-ai ales mata cu elan în 17 noiembrie 2014 și poate că te pregătești pe „ceva-
ul” ăsta să-l și realegi-din-nou-încă-o-dată-iarăși la sfârșitul lui 2019? Zău așa, măi
dragă… Ia ascultă cum vorbește dânsul:
”PSD-iștii sunt foarte supărați sau BOSUMFLAȚI sau CUM VREȚI, pentru că eu, în
continuare, cu toate că s-a terminat campania, s-a terminat votul, umblu prin țară și
spun că românii nu mai vor PSD. Păi asta au arătat românii prin vot. Și fiindcă veni
vorba despre alegeri, dați-mi voie SĂ FAC UN ARC UN PIC MAI LUNG . Aceste alegeri nu
sunt ceva izolat, un eveniment unic ( !!! n.n.) după care ne întoarcem și ne vedem de
treabă ca și cum n-ar fi fost nimic (!!! n.n.), nu. Aceste alegeri au fost primele dintr-un
set de patru. Urmează alegerile prezidențiale. Nu uitați ( că parcă am putea uita…n.n.),
eu mi-am anunțat candidatura. După care urmează alegerile locale, FOARTE, FOARTE
importante, după care urmează alegerile parlamentare.”( ATITUDINEA.com, 8 iunie
2019)
”Le-am spus-o în față la consultări la PSD-iști, voi LE-AȚI STRICAT- (legile justiției n.n.)-
N-AVEȚI DECÂT să veniți și să le reparați la loc, mi se pare normal. În același fel, le-am
propus SĂ SE MIȘTE, dar REPEDE și să schimbe legislația și organizarea pentru alegeri,
ați văzut că, iarăși, în străinătate, și-au bătut joc de românii noștri, au stat oamenii, cu
miile, la cozi, mulți în ploaie, nu se poate, cam aceste lucruri LE-AM SCRIS FRUMOS (!!!
n.n.) în pact.” ( ATITUDINEA.com, 8 iunie 2019)
Cetățean român și votant, cum să-ți spun… dânsul nu este flecarul de la birtul din colț,
care-și expune plenar opiniile politice după ce a ras câteva țoiuri de țuiculiță „botezată”
de un hoț de cârciumar… nu, nu! … dânsul este PREȘEDINTELE ROMÂNIEI. Dânsul nu
are cum să-i spună guvernului „ hai, mișcă-te! dar mai cu talent” și nu poate să-i ordone
„n-ai decât să repari ce-ai stricat” decât dacă este un INFANTIL INFATUAT și INADECVAT
… și numai dacă ar mai fi și alte chestii, spre exemplu un cuvânt care începe,
coincidență, tot cu „I” și se termină cu „…BECIL” sau un altul care începe la fel cu „I” …
și se termină în „…DIOT”. Dar IMPOSIBIL să ilustreze, tocmai președintele, mărețul,
atâtea cuvinte care încep cu „I” !!! Întinse fiind pe doi metri înălțime toate „calitățile”
astea ar arăta caraghios, ca rufele puse la uscat pe o prăjină cu ghinturi!
„PNL și USR, fără condiții, semnează( pactul iohannisian, n.n.). Ei, cine FACE FIȚE? PSD-
ul! Păi, se poate? După ce ȘI-AU LUAT-O la vot, oamenii s-au exprimat clar, lumea se
așteaptă SĂ FACĂ CE TREBUIE. Ei, nu fac! De ce nu fac? Pentru că au în continuare în
Parlamentul nostru o MAJORITATE TOXICĂ, majoritatea PSD-istă din Parlament e una
TOXICĂ (…) PSD caută tot felul de ȘMECHERII să se eschiveze (…) La parlamentare,
trebuie să le dăm LECȚIA FINALĂ PSD-iștilor.” ( ATITUDINEA.com, 8 iunie 2019)
Nț…nț…nț, prezidente! Ce-i măgăria asta de discurs? Nu te-au sfătuit consilierii dumitale
să nu folosești, sub nici o formă, alăturarea de cuvinte LECȚIA FINALĂ pentru că toată
lumea va înlocui, subliminal, LECȚIA cu SOLUȚIA? Nu ți-au zis că așa se va întâmpla? și
chiar se întâmplă! că e plin NET-ul cu înlocuirea asta de termeni, pe care, cu doar un
minut de gândire în prealabil, puteai să o eviți…
Altfel, vedem că-l preocupă pe președintele nostru prăbușirea limbajului: „Ce îmi
displace este TENTA unor politicieni de a coborî limbajul foarte mult”( 23 mai 2019, la
Cluj, la lansarea volumului EU.RO) . Nu TENTA, prezidente… TENTAȚIA! Așa se spune în
limba română… Învață odată, pentru numele lui Dumnezeu, să vorbești românește, dacă
tot ai de gând să petreci 10 ani de vacanță la Cotroceni …
Eu nu mai știu care sunt românii ăia de-i tot invocă președintele în alocuțiunile lui, din
ce în ce mai dese și mai neinspirate … Nu înțeleg cum îi suportă aceia aroganța stranie –
și spun că-i stranie deoarece nu-i născută din conștiința propriei valori, ci dintr-o pură
țâfnă de suină cocoțată, printr-un accident al democrației, în cel mai falnic copac…
Și atunci mă întreb: cât de simplu alcătuit poate fi un individ în interiorul cutiei sale
craniene ca să nu priceapă, în ciuda tuturor evidențelor, că face parte dintr-un fragment
rebutat de istorie contemporană? Și dacă este atât DE RUDIMENTAR în gândire, și-atât
de leneș, căci nu-mi amintesc să fi făcut nimic bun și înțelept pentru noi în primul
mandat, cum să înțeleg de ce naiba și-ar dori România încă „cinci ani de condamnare cu
executare” cu nenea ăsta înșurubat la Cotroceni?
Probabil, costul unor astfel de proiecte umflă P.I.B.-ul, aşa că, trăiască Iohannis pentru
că a golit de conţinut funcţia de preşedinte şi mai vrea un mandat de „globtrotter”,
sărind şotronul din referendum în referendum. Prostia va îngropa şi mai adînc România!
Regret că românii n-au tratat referendumul lui Iohannis cum a tratat el cu flit şi
agresivitate suspectă referendumul pentru familia tradiţională! Regret că mulţi săraci cu
duhul au pus România în braţele unui vînzător de ţară, fără să ţină seama că acesta s-a
şters în dos cu demnitatea românilor creştini, jignindu-i public, instigîndu-i şi divizîndu-i.
A sabotat şi denigrat ţara fără ruşine în mod repetat şi, iată, a dat şi în boala
referendumurilor. Deşi gîndeşte puţin şi rar, acestui campion al abuzurilor şi încălcărilor
i-a căzut fisa la şmecheria că românii pot fi uşor duşi de nas, „și sar din pantofi ca să
apere țara de comuniști, de ruși și de corupți. Asta este un fel de diversiune de dictator
prost. Dictatorii deştepţi se ocupă de dezvoltarea ţării lor, cei proşti de distracţie și de
orchestrarea populației pe cîte o temă”, spune şi bine spune Cornel Nistorescu.
Acest preşedinte aporeic a făcut ilegal campanie unui partid şi nu mai poate fi
preşedinte! Poate fi cel mult un releu de manipulare, în afara funcţiei care pretinde că îl
posedă. Sau un antiromân posedat de aberaţii machiavelice, care a mizat pe divizarea
românilor plecaţi la muncă în afară împotriva celor de acasă, a tinerilor împotriva
vîrstnicilor, a celor din companii private împotriva celor de la stat! O strategie parşivă a
lui Iohannis şi a liderilor P.N.L.! Cei din umbra lui Iohannis au scos contracandidaţii lui
din cursa pentru Cotroceni! Dragnea la puşcărie,Tăriceanu, la D.N.A., nu că ar fi vreunul
mai breaz ca el! Şi totuşi cineva i-a venit de hac! Însoţitorul Papei din garda elveţiană i-
a dat peste mînă la propriu lui Iohannis, cînd acesta aproape că îl sufocase şi gesticula
ca pe moşia lui în dreapta Papei. A rămas ca prostu’, nevenindu-i să creadă că a încasat
o scurtă! Clipul video circulă pe internet. A meritat-o! Toţi se dau rotunzi pînă primesc
pumnul în freză!
Lieferantul blatist de la Cotroceni (a cărui viziune asupra viitorului ţării, rămîne tragică),
profitînd de sprijinul unor torţionari fără scrupule, de cel al anarhiştilor #rezist şi de
sprijin extern, aruncă pietrele dezbinării asupra românilor, colecţionînd, însă, toate
rateurile în biografia sa prezidenţială, însăilată de psihopaţi. Un preşedinte care a băgat
România în beznă, a făcut-o să rămînă cu mult în urma ţărilor europene, a făcut-o să-şi
privească în faţa drama identităţii naţionale şi patriotice, complicata dramă a unui popor
eşuat în democraţie. Acest preşedinte cu scop turistic sau ca temă pentru tabloide, a
încălcat de nenumărate ori Constituţia, a încălcat cel puţin cinci decizii ale Curţii
Constituţionale, a uzurpat constituţional funcţia de preşedinte, s-a folosit de un
referendum la europarlamentare, încălcînd din nou Constituţia, în scop electoral. Să ne
aşteptăm la o nouă bombă din partea lui la alegerile prezidenţiale, probabil, un alt
referendum pe Constituţie, deşi n-are drept legislativ de modificare a Constituţiei. Dacă
veţi vota din nou o namilă parfumată, dar străină de noi, veţi primi zilnic o traistă mare
de gogoşi şi coji de salam săsesc, veţi munci o viaţă pe nimic, cu dreptul de a muri cînd
vor străinii. Toată această ţesătură al lui Iohannis este o crasă manipulare, un şantaj
asupra alianţei de la guvernare.
Preşedintele se joacă cu vieţile românilor, visînd cai verzi pe pereţi, cum că peste ani va
sta pe o bancă în faţa propriei statui din Hermannstadt, asemenea scriitorului Luis de
Camoes, într-o piaţă ce-i va purta numele, dar va căra, ca un alienat sub braţ, sicriul
funcţiei prezidenţiale. Toţi liderii lumii şi ai popoarelor, fie că vorbim de lideri politici,
economici, sociali şi religioşi, sînt însetaţi de putere, adulaţii şi adulatori. Vor ca
popoarele să-i ovaţioneze, să li se închine, să le cînte imnuri, să le cadă la picioare, ca
să simtă pe şira spinării controlul total asupra lor! Posibilitatea, simplă de tot, de a se
face adulaţi de mulţimi, este o altă metodă de manipulare în direcţia dorită de aceştia.
Să amintim aici şi de spectacolul generos al Papei Francisc. Vizită istorică, spun unii!
Istorică, da, dar cu alte dimensiuni, cu alte conotaţii, neîmpărtăşite mulţimii. Dacă Papei
Ioan Paul al doilea i s-a permis o vizită de o zi în ţara noastră, Papa Francisc a făcut o
vizită de trei zile, reprezentînd protocolul unei vizite de stat, cu caracter politico-
diplomatic. Într-o ţară majoritar ortodoxă, prea mult festivism, prea multă cheltuială,
prea multă serbare cîmpenească! „Să am pardon de impresie”, vorba lui Caragiale. De
ce Patriarul Bisericii Ortodoxe Române nu are un patriarhmobil? Pentru că în Biserica
Ortodoxă este multă credinţă şi iubire şi mai puţină poleială. Ehei, „ţara asta se
aseamănă cu un vast bâlci”. Unde mai punem că într-o ţară condusă de zbuciumaţi
mintal, de corupţi periculoşi, începînd cu chiriaşul suprem, torţionarii Lazăr şi Koveşi,
cărora nu le-a cerut nimeni certificat medical pentru starea „mansardei”, şi socoteală
pentru faptele penale, care ar fi trebuit legaţi cu executare înaintea lui Dragnea, astfel
de evenimente le vin ca o mănuşă. Mă rog, cînd te distrezi astfel cu poporul, e normal
să pretinzi aclamaţii pentru jocurile neortodoxe.
Am auzit tot felul de voci de bezmetici, reporteri, sociologi şi alte specii de comentatori
ca pe stadioane, paraşutate în direct să prostească şi mai mult poporul decît este, cum
că, vizita Papei ar fi fost un moment istoric. O fi fost istoric pentru fraţii catolici pe care îi
respect! Istoric pentru ţară ar fi momentul în care toate lichelele amintite mai sus şi
altele pe care nu le-am numit ar fi recompensate cu cătuşe şi li s-ar confisca bunurile
dobîndite prin înşelăciuni, inclusiv casele, oricîte or fi.
Ce putem facem noi, cei puţini, care mai avem discernămînt! Vorba teologului Petre
Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un por de idioţi”, care a trecut de partea
avocatului diavolilor penele şi usere, de unde auzim deja ameninţări de impozitări şi
tăieri de salarii. Practic, „Sică Mandolină” nici n-a ajuns la putere şi ameninţă cu tăieri şi
noi impozite. „Bravo naţiune, halal popor!” Ce mai vor iar de la noi impostorii ăştia? Că
cine i-a trimis se ştie? Impostori ce se laudă cu scoruri nemeritate la vot, primite de la
gloata needucată cu elemente minime de politică şi civism, gloata care trăieşte din
percepţia turistului sau spectatorului, gloata manipulată şi controlată. Cu ce au ridicat
România paraşutele astea peneliste, aceşti fripturişti bogaţi, cît au fost la putere? Aţi
uitat că tot ei v-au tăiat pensiile şi salariile. Poate poporul votant de călăi se va învăţa
minte că duşmanul nu doarme niciodată! Apropo, cum or fi ieşit atîtea voturi pro-UDMR,
la europarlamentare, în localităţile fără etnici maghiari? Mare „enigmă”! Trăiască S.T.S.!
Ei, bine, actuala guvernare, cu bunele şi relele ei, a înfăptuit nişte reforme benefice. Cu
toate că i-a mai căzut cîte o grindă, i s-au mai crăpat pereţii, a mers înainte pe
programul de guvernare şi sperăm că pensiile şi salariile românilor nu vor avea de
suferit, iar F.M.I.-ul îşi va înghiţi indicaţiile şi recomandările forţat. Ştiţi povestea cu
furnicuţa care duce în spinare un grăunte. Alunecă de mii de ori, îi scapă grăuntele, dar
nu renunţă. Şi încercările ei nu sînt în van. Pînă la urmă, manipulaţii vor vedea în
buzunar că doar guvernarea aceasta a ridicat mingea la fileul nivelului de trai.
Între perfectul simplu şi simplul din imperfect, ce să înţeleg? Că dacă deportezi corupţii
amintiţi mai sus, undeva în deşert, tot vor face bani şi vor înflori corupţia vînzînd nisip.
Nu mai poţi scoate petele penale din CV-ul acestor corupţi şi trădători nici la „Nufărul”.
Koveşi, Iohannis, Lazăr, Coldea Băsescu, alias Petrov, nume securist de cod, n-ar fi
greşit să amintim pe Tăriceanu şi Mihai Răzvan Ungureanu pentru „cooperarea” cu
ungurii, măcar pentru aparentă imparţialitate, chiar pe Constantinescu şi Petre Roman
pentru trădare de ţară (Tratatul cu Ucraina din 1997) şi alte lichele de talie se află în
situaţie croitorului care nu-şi mai poate cîrpi hainele şi umblă cu nădragii rupţi în fund
prin bîlciul creat chiar de ei.
Astăzi avem doar jumătate din pădurile existente în România în momentul restartării.
Adică în 1989. O doime din aurul verde al acestei țări s-a topit. În beneficiul unor
societăți străine. Iar rezultatul se vede. Cu ochiul liber. Mai ales acum, când România se
confruntă cu grave inundații și alunecări de teren. Cine răspunde pentru această
catastrofă?
Să vă spun pe scurt cum s-a ajuns ca jumătate din aurul verde al României să dispară
într-un triunghi al Bermudelor. Fără vreun folos pentru cetățeni acestei țări. E cât se
poate de simplu. O societate comercială a reușit, cum-necum, să obțină un monopol
asupra exportului de lemn românesc. Se numește Schweighofer Holzindustrie și are
capital austriac. Anchetele internaționale, nu numai cele națioale, au stabilit fără niciun
dubiu că Schweighofer Holzindustrie a utilizat, pentru a ajunge să ocupe o asemenea
poziție, practici contrare regulilor comerciale. Între altele, ani la rând, a plătit –cruciți-vă
– bonusuri tuturor celor care tăiau masă lemnoasă peste cotele legale. Și, evident,
lucrurile nu s-a limitat la atât. Schweighofer Holzindustrie și-a întins „antenele” în mod
ferm în mediul politic, în interiorul instituțiilor statului român, dar și în presa redusă la
tăcere prin contracte substanțiale de publicitate. Aceste antene au ajuns sus de tot.
În 2015, parlamentarii mai multor partide au elaborat un proiect de act normativ pentru
modificarea codului silvic. În special în ceea ce privește limitarea defrișărilor abuzive.
Schweighofer Holzindustrie a protestat printr-un demers scris adresat Parlamentului
României, prin care a încercat să explice de ce este îndreptățit să facă ceea ce face.
Parlamentul a mers mai departe. Legea finalizată a plecat spre promulgare. Acolo s-a
izbit de îndărătnicia lui Klaus Iohannis. Acesta a retrimis-o în Parlament. Însoțită de o
întreagă argumentație a instituției prezidențiale. Pe care și-a asumat-o. Ei bine, textul
este identic, inclusiv în ceea ce privește semnele de punctuație, cu cel din memoriul
Schweighofer. Președintele a dat copy-paste.
Nu-mi pot reprima o întrebare. Cum va stopa Partidul Național Liberal această ticăloșie,
acest atentat catastrofic asupra pădurilor României, în condițiile în care președintele
Klaus Iohannis, pe care același partid îl susține pentru un al doilea mandat, s-a plasat
ferm de cealaltă parte a baricadei?
Dacă cineva mai avea vreo îndoială că noi și cei care traiesc pe malul stâng al Prutului
avem gene comune, viața politică din cele două entități statale spulberă această
incertitudine.
1. Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) din Republica Moldova, condus de Maia Sandu, a
decis miercuri seară să accepte condiția Partidului Socialiștilor (PSRM), partidul prorus al
președintelui Igor Dodon, de a vota un președinte al Parlamentului propus de
PSRM, pentru a putea debloca activitatea legislativului – potrivit Radio Chișinău. Decizia
a fost luată la Consiliul Politic Naţional al PAS, la propunerea Maiei Sandu, cu 46 de
voturi „pentru” și unul „împotrivă” din totalul celor 47 de membri prezenți. PAS și-a
asumat „o decizie dificilă pentru a debloca situația politică actuală și a oferi Republicii
Moldova un guvern legitim și democratic”.
Știu că cele pe care le voi spune în continuare vor trezi reacții radicale, dar cred din tot
sufletul că adevărul trebuie spus răspicat. Nu de alta, dar, altfel, riscăm să luăm de
bune minciunile propagandei și să judecăm greșit. O să vorbesc astăzi despre diasporă,
cu calm și fără patimă. Dar, în același timp, spunând lucrurile apăsat, astfel încât să nu
rămână loc de echivocuri.
Fac parte dintr-o generație – cea a decrețeilor – care, la Revoluție, s-a cam trezit fără
niciun viitor. Marile aranjamente le făceau cei mai în vârstă și ceva mai orientați. Noi
păream a fi o cantitate inutilă, dați de-o parte de la „marea împărțeală”. În același timp
eram suficient de conștienți ca să ne dăm seama de nedreptate. Cum ușile se tot
închideau în fața noastră, iar oportunitățile păreau făcute pentru alții a trebuit să ne
descurcăm cumva.
Confruntându-ne cu acest peisaj destul de sterp, n-am avut de ales decât între două
variante: lupta pe cont propriu și emigrarea. Eu, alături de o mare parte a prietenilor
mei, am îngroșat rândurile emigrației. În timp ce mulți dintre colegii mei și-au rupt voit
legăturile cu țara – poate pentru a se mobiliza mai bine pe un drum fără întoarcere – eu
am avut o existență duală, pendulând între aici și acolo. Am preferat să nu-mi tai
legăturile cu țara, mai ales în condițiile în care aici pusesem pe picioare ceva care
funcționa, chiar dacă nu-mi putea asigura un trai decent.
Cei care au ales „calea pribegiei” știu bine cum se desfășoară lucrurile. Prima dată te
trezești dezorientat. Te mai ajută unul-altul cu sfaturi, cu indicații, poate chiar cu o
găzduire temporară. Dar știi că treburile acestea nu pot ține la infinit. Îți cauți de
muncă, te zbați. Dai cu capu-n zid, te lovești de refuzuri, trăiești frustrările la intensități
greu de imaginat aici. Acolo ești străin, știi că trebuie să te strecori și că ușa din față, de
cele mai multe ori, e rezervată localnicilor. Chiar dacă la prima vedere pare un
dezavantaj, în realitate e un avantaj. Asta deoarece atunci când prinzi un angajament,
spre deosebire de un localnic tu, imigrantul, ai aripi. Muncești mai bine, mai atent, te
faci remarcat, iar șeful tău știe că se poate baza pe tine. Asta am constatat eu și toți cei
care plecaserăm.
Spre deosebire însă de prietenii mei, firea mi-a jucat feste. Nu mi-a plăcut niciodată
înregimentarea și de-aceea, după ce am prins(sau am crezut că am prins) cum merg
lucrurile, mi-am luat viața-n mâini și am căutat să devin independent. O altă provocare
dătătoare de frustrări. Veneam din România, locul unde începuturile sălbatice ale
capitalismului făcuseră din „merge și-așa” legea de facto. E limpede că, în prima fază,
am dat-o rău în bară, trezindu-mă că nu-mi pot acoperi birurile. Era tributul pe care-l
plăteam deoarece tratasem cu superficialitate lucrurile. Nu te poți apuca să străbați înot
Canalul Mânecii fără ca tu să fi făcut cel puțin un curs de înot. Cam asta-mi era situația,
iar norocul pe care l-am avut a constat într-un colac de salvare pe care mi l-a oferit un
partener. Nu-i vorbă, m-a costat destul de mult, dar cel puțin nu m-am înecat.
A urmat apoi constatarea amară a faptului că, în timp ce eu băteam pasul pe loc și
munceam pentru a-mi plăti datoriile și „colacul de salvare”, colegii mei înaintau pe scara
ierarhică, bucurându-se de salarii luate la timp, concedii, beneficii s.a.m.d. În timpul
acesta existența mea era plată, dar erau câteva elemente care mă alinau. În primul
rând faptul că nu mi-a plăcut niciodată să fiu parte a unei structuri pe care n-o
controlez. Și-apoi, spre deosebire de ei, știam că nu mi-am tăiat legătura cu țara și că,
indiferent de belelele pe care le-aș avea acolo, mă pot întoarce oricând pentru a o lua de
la zero. Așa au mai trecut doi ani și, în urma unor repoziționări și a unor decizii – de
data aceasta inspirate – m-am trezit că am prins aripi. Colegii mei înaintau în funcții, dar
deja veniturile mele le depășeau bine de tot pe-ale lor. În timp ce ei judecau în termenii
salariului rigid și a perspectivei care le oferea o probabilitate de creștere de maxim 20%,
în cazul meu treburile arătau diferit. Nu eram copleșit de credite luate prea devreme – în
general am fugit de împrumuturi ca de dracu’ – și nu trăiam teroarea programului, cu
toate că per total probabil munceam dublu(dacă nu triplu!).
Prietenilor mei, în general, le-a mers bine. S-au cățărat către vârfurile ierarhiei cu
abilitatea românului imigrant. Cei care au experimentat pe propria piele știu bine despre
ce vorbesc. Am prieteni care se află aproape de „manetele” unor multinaționale sau prin
structurile de vârf ale unor colosuri financiare. Sunt unii care, după atingerea vârfului,
au ales calea independenței și se pot lăuda cu averi impresionante. Toți fac parte din
ceea ce numesc eu adevărata diasporă.
Cei care au mușcat din pâinea amară a pribegiei știu bine că în afară de această
diasporă există și cealaltă, cea care-ți provoacă frică sau dezgust. Membrii săi sunt
localizați pe la periferii, duc o existență semi-legală și au ocupații discutabile. Sunt cei
care te fac să-ți înghiți cuvintele românești atunci când îi simți în apropiere deoarece îți
dau un sentiment de insecuritate. Imaginea lor e pestriță. Îi vezi sub forma hoților de
buzunare din Barcelona, a organizatorilor de alba-neagra din Londra, a țigăncii din Paris
care te abordează cu „s’il vous plaît, maică” sau a puradelului din Roma care se ține scai
după tine și repetă pe tonul milogesc „prego, signore, tu-ți gura mă-tii!”. E masa aceea
formată din pești, cerșetori, curve, dealeri de droguri s.a.m.d. E limpede de ce în
proximitatea lor ți-e rușine să spui că ești român.
Și, pe lângă aceștia, mai e marea masă a celor care fac joburile de jos. Muncitorii la
negru din construcții, cei muncind în condiții de semi-sclavie(uneori, sclavie de-a
binelea!) în agricultură sau îngrijitorii de bătrâni care, de multe ori, au cea mai amară
pâine. Trăiesc la periferia societății, se înghesuie în imobile insalubre sau își fac tabere
ilegale. N-au niciun statut și, de multe ori, te întrebi ce naiba caută acolo în condițiile în
care în țară, cel puțin, ar avea condiții salubre de viață.
Acestea sunt cele două fețe ale diasporei. Pe de o parte cei realizați, extrem de bine
conectați la societatea din care fac parte, și restul. Mai țineți minte momentul acela în
care, din disperare, Franța a preferat să-i plătească pe cei care se întorceau în România.
În mod evident fac parte categoria a cărei „externalizare” în Europa reprezintă singurul
beneficiu pe care-l avem din toată apartenența noastră la UE.
Românii care au un rost prin țările prin care s-au stabilit efectiv nu au timp să
urmărească viața țării de baștină. De votat nici nu se pune problema. Cei mai mulți n-au
habar când sunt alegerile, sau dacă știu o știu ca pe un fapt divers. Mă știu pe mine din
perioada în care eram plecat: la câte aveam pe cap nici nu se punea problema să știu ce
se întâmplă în țară. Luxul pe care mi-l permiteam era acela de a ține legătura cu familia
întrucât programul de lucru pe care mi-l impusesem era infernal. Iar eu făceam parte
dintre cei care-și lăsaseră căi de întoarcere în țară. E imposibil să vezi pe la secțiile de
votare asemenea oameni. Mulți dintre ei nici nu știu că le-a expirat pașaportul sau actul
de identitate.
Dacă vă întrebați de unde se fac celebrele cozi pe la secțiile de votare, trebuie să căutați
personajele prin cealaltă categorie de emigranți, cei de la marginea societății. Ei sunt cei
care au blocat secțiile pe vremea lui „Puie Monta” și tot ei sunt acum uniți sub stindardul
„Muie PSD”. E greu de crezut că cineva din zona educată a diasporei ar putea rezona la
grobianul „Muie PSD”. E clar pentru oricine cam cărei categorii i se adresează. Dacă te-
apuci să mai dai și sfoară-n țară(prin intermediul „influencerilor” din lumea interlopă) că
pui la dispoziție în mod gratuit un autobuz care să-i ducă pe amărâții de prin zona rurală
într-un oraș mare cu condiția să voteze, ai pus-o. Și, dacă le mai și spui că întoarcerea
le e asigurată doar dacă au ștampila votat pe actul de identitate, ai rezolvat și problema
isteriei.
Cam asta e rețeta care se tot pune în aplicare. Scopul ei, dincolo de propulsarea
candidatului Securității, e unul mult mai pervers, anume impunerea votului electronic și
a celui prin corespondență. Motivul e la mintea cocoșului, anume falsificarea mai facilă a
alegerilor. Dacă în prezent pentru falsificarea alegerilor e nevoie de o masă importantă
de votanți de partea „care trebuie”, pe viitor se speră ca întreaga socoteală să se
rezolve din click și plic.
Și, dacă tot o ținem langa cu votul în străinătate, hai s-o facem pe baza unui principiu
simplu: de votat să voteze în afara țării doar cei care-au plătit impozit în țară în ultimii
ani. Dacă ești cât de cât legat de țară, e imposibil să nu deții vreo proprietate căreia să-i
plătești impozitul. Și, în acest caz, chiar ar merita efortul deoarece ar fi vorba de
cetățenii care au o justificare pentru votul pe care și-l exercită. Dar nici așa nu le-ar
conveni securiștilor și reprezentanților lor din politică. Motivul e unul cât se poate de
simplu: în general, masa lor de manevră e compusă din pleavă, din cei despre care
spuneam că e bine că am scăpat de ei. Aceștia, chiar dacă dețin vreo proprietate, e greu
de crezut că-i plătesc impozitul. Dacă fac dovada acestei plăți, atunci dreptul lor de vot
de-acolo e justificat, altfel, hai să fim serioși!
După cum limpede se observă, soluții de descongestionare există, dar Securitatea vrea
cu totul altceva, anume o metodă facilă de falsificare a alegerilor. Dacă se va merge –
așa cum deja s-a început – pe retorica votului electronic și a celui prin corespondență,
soarta votului e pecetluită de-acum înainte. Sper totuși să nu se ajungă la asemenea
aberații. Nu de alta, dar poate că mai e nevoie cel puțin să se știe care e opținunea reală
a poporului.
Adio apă plată! Parlamentarii USR vor să bem doar apa de la robinet
Romanii ar trebui sa-si ia adio de la apa plata din dozatoarele pe care le mai gasim in
farmacii si institutii publice. Parlamentarii USR au ”clocit” un proiect de lege, adoptat
deja de Senat, prin care obliga restaurantele, angajatorii si institutiile publice sa puna la
dispozitie oamenilor doar apa de la robinet.
Setea exagerata a romanilor, care au ajuns sa bea intr-un an 90 de litri de apa minerala
imbuteliata pe cap de locuitor, a produs ingrijorare la nivel european, chiar daca tara
noastra detine 60% din rezervele de apa minerala ale Europei. Astfel ca, Romania se
afla pe ultimele locuri in ce priveste consumul de apa de la robinet. Cel putin asa sustin
parlamentarii USR in expunerea de motive a unui proiect legislativ, care impune, subtil,
obligativitatea consumului de apa de la robinet.
In fapt, nu pentru apa in sine sunt invinovatiti romanii, ci pentru pet-urile in care este
imbuteliata aceasta, bautul apei minerale contribuind la majorarea cantitatii de deseuri
de plastic produsa de tara noastra. Iar ideea nu este a lor, zic ei, ci este prevazuta chiar
intr-o Propunere Directiva a Comisiei Europene care stipuleaza, printre masuri, obligatia
statelor membre de a incuraja utilizarea apei de la robinet in restaurante si cladiri
publice.
Miracolele de la urne
Un politolog american mi-a comunicat sub acoperirea anonimatului concluzia sa
(împărtășită pare-se de administrația Trump) asupra alegerilor europarlamentare din
România: „În aceste alegeri s-a înregistrat o victorie totală a Germaniei.”
Prin resursele sale naturale, dimensiunea pieței și poziția geostrategică România este nu
numai un punct de interes, ci și un câmp de luptă pentru actorii regionali și globali.
Aceasta este sursa puterii, dar și a nefericirii României, așezată la răscruce de vânturi și
ciocnire de vremi.
Cu alte cuvinte au fost lăsați să voteze liber pentru că votul lor oricum nu
conta. Golirea de semnificație a opțiunii cetățenilor români prin spălarea pe
creier la nivel național, a început de mult, iar mascații care s-au învârtit pe
scenă, toți drapați în steagul național, nu au fost decât cozile de topor ale
puterilor străine – corporatiste sau imperialiste.
Era, oare, atât de important pentru acestea rezultatul în alegerile europene, obținut într-
o țară în care toate partidele – inclusiv PSD – sunt proeuropene? Însăși președinția
română a Consiliului UE a dovedit că Bruxellesul nu are probleme reale cu suveranismul
românesc; de euroscepticism nefiind nicicum vorba. Riscul ca unii europarlamentari
români să se alăture grupului lui Le Pen, lui Nigel Farage sau leghiștilor lui Salvini în
Parlamentul European era egal cu zero. Și chiar dacă ar fi fost vreo doi, tot nu s-ar fi
modificat raportul de forțe de acolo.
Prin urmare, în joc nu era împărțirea puterii în termeni reali și la nivel european, ci
obținerea unui avantaj strategic în războiul psihologic purtat la nivel românesc, de către
jucătorii globali, prin intermediul nefericiților români, cu impact asupra concursului de
interese global.
În România nu s-a consumat un eveniment electoral marcând începutul unui nou ciclu
legislativ european, ci un alt episod din „războiul mondial hibrid” care se desfășoară de o
vreme și va mai dura. De aceea, zilei de 26 mai i-a trebuit adăugată ziua de 27 mai cu
„ingredientul” condamnării lui Liviu Dragnea, președintele partidului învins cu o seară
înainte numai în aparență și în termeni relativi.
De mai multă vreme, la Washington, dosarul românesc a fost pus la frigider; de unde a
fost scos cel maghiar. Americanii sunt prea ocupați pe alte fronturi pentru a-și dori să
intre în viesparul românesc. Prin urmare, pe 26 mai SUA a pierdut cel mult prin
neprezentare. Va juca, probabil, în recalificările (prezidențiale) din iarnă.
Germaniei nici prin cap nu îi trece să îi împingă pe prepușii săi liberali, presupus
învingători, la guvernare. Se știe că ei nu pot trece testul guvernării reale. Prezentarea
la un astfel de examen ar transforma victoria lor nominală într-o înfrângere reală de
proporții și cu efecte pe termen lung.
PSD încotro?
Pentru ca PSD să fie disponibil, condamnarea abuzivă a lui Dragnea, cu umilirile barbare
care i-au urmat, discret tolerate de autorități, era necesar a fi urmată de alți doi pași:
distrugerea ALDE, partenerul de guvernare, și ranforsarea limitată a partidului de
trădători fără nici un Dumnezeu al lui Victor Ponta, chipurile concurent pe pista social-
democrată europeană. Partid, cum bine s-a spus, nu penetrat de serviciile secrete (și ele
arondate puterilor străine), ci construit de ele.
Așa se face că ProRo a mai „primit” niște voturi luate de la ALDE, PSD și chiar
USR, fiind făcut astfel să treacă pragul legal, dar și psihologic, de 5%, în timp
ce liberalii autentici din ALDE, care îl trecuseră în mod natural, au fost împinși
sub el și simbolic trecuți pe centura politicii. Vai, ce „răsturnări neașteptate” au
produs „gândurile ascunse” ale electoratului! (sic!)
Marea întrebare rămâne când va intra în luptă SUA pentru a restabili iarăși echilibrul în
războiul hibrid dintre rivalii europeni și a-și impune viziunea asupra arhitecturii de
securitate în Europa de Est, respectiv în spațiul cuprins între Marea Baltică, Marea
Neagră și Marea Egee sau Adriatică? Pentru asta însă America trebuie să devină „mare”
din nou, ceea ce nu mai este atât de sigur. Ea nu mai este nici „Noul Ierusalim”, nici
„cetatea de pe munte”, nici „imperiul necesar”, ci o superputere decadentă în căutarea
sinelui și a unui loc de primus inter pares într-o lume a multipolarismului asimetric care
îi contestă aproape la unison primatul.
Între așteptarea americanilor și teama de ruși, sfâșiați în lupta Berlinului cu Parisul și
având elitele naționale decapitate, românii nu pot să se bazeze decât pe ei. Tocmai au
arătat că nu sunt în stare a o face. Sentința finală o va pronunța, deci, Dumnezeu. Dar
și el este foarte departe și, probabil, foarte supărat.
Aproape o saptamana de cand sunt in Rusia. Nu am sa scriu despre aici ci despre acasa.
Fiind prins cu tot felul de chestii pe aici, nu prea am mai avut timp sa citesc mare lucru
din ce se intampla in tara si din ce se scrie pe Facebook. Deja din a doua zi am observat
ca am o liniste ciudata in cap. Astfel am inceput sa evit sa citesc, chiar si atunci cand din
obisnuinta deschideam barbutul (facebookul). Si uite asa, dupa o saptamana am o mare
liniste in cap si suflet. Ce relaxare…
Este minunat sa mergi intr-un loc si sa nu intelegi mare lucru din posibilele conversatii.
Astfel esti la distanta de toate intrigile sociale, politice, partz… din care… oricum nu prea
poti schimba mare lucru. Ma simt ca un ranit dus in spatele frontului, la pat, stirile de pe
front lasate la usa salonului.
Societatea Romaneasca este intr-o stare de razboi continuu. Nu stiu daca si aici este
asa, pentru ca nu inteleg limba. Am mai stat in Germania, in Franta, in America… nu
parea asa. Si acolo eram destul de… nu prea ma interesa… ma interesa ce fac eu, ce fac
cei apropiati mie. Nu aveam pretentia ca pot eu schimba politica doamnei Merkel sau pe
a lui Obama. Nu ii simpatizam, dar nici nu ma trezeam dimineata gandindu-ma la ei. In
Romania, am ajuns volens-nolens in mijlocul unei petarde explodate. O explozie
continua. M-am framantat zi de zi, am intrat in vartej, m-am agitat, m-am exprimat, am
facut spume, am zis adevarul... Adevarul? Ce naiba este adevarul pana la urma?
Adevarul cui? Zece postari pe zi. Ce a zis “ala”… reactia mea, reactia lui x la reactia
mea, reactia lui y la reactia reactiilor reactiilor reactiei. Certuri cu oameni pe care nici nu
ii cunosc… Ne injuram, ne denigram, ne terorizam. Toti, bineinteles, o facem pentru
bine, tara, patrie, adevar. Ce este adevarul?
In timpul asta, crezand ca salvez tara, copiii mei cresc pe langa mine, eu imbatranesc,
uit sa ne salvam pe noi, cercul restrans. Mai toate discutiile de la toate mesele sunt
centrate pe politica, usr, psd, dragnia, iohannis, etc. Cine sunt pana la urma oamenii
astia in viata mea?
Aceasta saptamana, mai presus de toate, mi-a amintit ca exista o realitate unde toate
aceste lucruri nu exista. Noi le dam putere, lasandu-le sa intre in vietile noastre,
devenind si noi parte, unii chiar parte marcanta, din rahatul asta. Eu zic STOP!
Una dintre oficinele de presă care își păcălește cititorii în mod constant, punîndu-i să dea
două și trei clikcuri pentrua afla măcar o jumătate de informație scria mai zilele trecute:
„Potrivit preşedintelui CNMR, ambasadorul George Maior este «omul cheie», graţie
relaţiilor speciale pe care pe care diplomatul român le are cu «elita Washingtonului». În
acest sens, Alexandru Cumpănaşu face un apel la politicieni să înceteze imediat
campania anti-Maior, purtată în virtutea unor ambiţii nejustificate.”
Presupun că mulți dintre cititori știu cine este președintele Coaliției Naționale pentru
Modernizarea Romaniei (CNMR), un combatant politic cu care nimeni nu vrea să lupte,
un moderator pe care nimeni nu l-a ascultat și un gîdilici ignorat de șefimea serviciilor
secrete. Nu știu dacă aceștia îl bagă în seamă sau îl folosesc din cînd în cînd. Însă el
insistă să dea o mînă de ajutor unui SRI care nu mai poate de grija lui și a alegerilor.
Nu cred că există în țara noastră un cățel dresat care să asculte ordinele acestui Alex
Cumpănașu. Cu atît mai mult, politicienii. Acest Cumpănașu, invizibil și deasupra mării,
a tot încercat să se bage în seamă și să mobilizeze în jurul său diverse organizații. Din
fericire, n-a zbutit să strîngă decît mărunțele, precum furnicile pe o fîrîmitură. Omul
nostru dă din coate pe net și pe Facebook și pe la Realitatea Tv unde, la fel de bine, s-
ar fi putut să și dispară din grilă și să nu ne dăm noi seama. Și așa invizibil, inexpresiv și
incoerent, continua cursa în care aleargă de unul singur.
Are relații solide cu „elita Washington-ului”, știe toate culoarele puterii americane,
inclusiv toaletele. Fostul director al SRI poate contribui decisiv la reconstruirea relațiilor
României cu SUA, relații care, din cite știm, n-au avut de suferit nici măcar din cauza
prostiilor spuse sau scrise de Cumpănașu.
De obicei, articolașele acestui analist sindical apar și dispar și nu spun nimic decît din
greșeală. Motivul pentru care ultimul ne-a atras atenția a fost nu de dragul omului
George Maior, ci informația importantă pe care o scapă.
„După lungi războaie personale duse împotriva lui Maior, România, prin toate instituțiile
si organismele, trebuie să-și reconstruiască relația solida cu SUA! Relația foarte bună a
lui Maior cu fostul și actualul șef CIA, cu Senatul, Congresul și Președinția SUA trebuiesc
folosite și maximizate de către politicienii români în perioada urmatoare în detrimentul
unor bătălii sterile de natură personală care schilodesc șansele României de a maximiza
relația cu SUA.”
Adică, ambasadorul României la Washington, pe lîngă prostiile făcute sau spuse la intern
sau la extern, pe lîngă ambițiile sale de putere în spațiul mioritic, mai este și prieten bun
cu „fostul și cu actualul șef al CIA”.
Ce este CIA? Wikipedia zice: „Agenția Centrală de Informații (în engleză Central
Intelligence Agency, abreviat CIA care se pronunță si ai ei) este un serviciu secret
extern al Statelor Unite ale Americii, înființat în anul 1947. Pe lângă activitățile de
spionaj, de strângere și de analiză a informațiilor despre guverne străine și persoane, cu
scopul de a le pune la dispoziția instituțiilor statului american și statelor partenere, CIA
întreprinde și acțiuni sub acoperire («Covert Operations») în străinătate.”
Cine a fost decorat de CIA? Nu cumva Geoge Maior și Florian Coldea? Și de ce?
Din cîte știu, omologul american al SRI nu este CIA, ci FBI. Recitiți prezentarea
faimosului serviciu american! Nu poate fi fratele SRI-ului decît prin trădare!
Cum or fi ajuns George Maior și Forian Coldea favoriții directorilor CIA? I-o fi învățat
Maior cum se bea un whisky afumat și vechi? Or fi pus ei Serviciul Român de
Informații la dispoziția prietenilor americani? Eu nu îndrăznesc să-mi imaginez că
Maior și Coldea au dat americanilor toate informațiile despre guvernul și politicienii
români. Și ce-au primit la schimb în afara decorațiilor (nu-s decorații cum a scris presa,
ci niște distincții departamentale pentru merite în legăturile cu serviciul)? Cei de la CIA
le-au dat rețeta pentru DNA și pentru combătut corupția? Sau i-au școlit în
tehnicile de prins procurorii în hamul protocoalelor?
Un ober-mediocru băgăcios ne spune că fostul șef al serviciilor secrete din România este
ambasador la Washington și mare amic cu fostul și cu actualul șef al spionilor americani.
Oare de ce?
Proștii și bețivii spun uneori lucruri importante fără să-și dea seama!
Jurnalistul Paul Andrei: ”Cu ce drept mai pretinzi toleranță, când voi faceți așa ceva?”
În cadrul reprezentației intitulate „Eu sunt. Și?”, jucate la „Casa Tranzit” din Cluj, actorii,
îmbrăcați parțial în haine călugărești ortodoxe, au tăiat ceapă pe o icoană catolică
reprezentându-L pe Iisus Hristos, folosită pe post de tavă. Totul pentru a aborda
„problema identității sexuale prin prisma ambelor tabere (pro/contra) într-o cheie
ironică”, pornind de la „situația lagărelor de concentrare pentru gay din Cecenia”,
conform descrierii organizatorilor.
Spectacolul a declanșat un val de indignare în mediul on-line, dintre care cităm reacția
jurnalistului Paul Gabriel Andrei, care a postat marți pe Facebook un îndemn la depunere
de plângeri către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lezarea
sentimentelor comunității creștine de către acest gen de manifestări.
Cu lucrurile acestea poți trăi, nu ne convin unora, dar putem trece peste. Oricum nu te
poți opune unei “mașinării” cu asemenea motoare.
Dar hai să vedem două poze din prima zi de la Pride Cluj-Napoca. Trei bărbați și o
domnișoară îmbrăcați în haina monahală mănâncă ceva, probabil pâine, de pe o icoană
cu Iisus Hristos.
Pozele fac parte din spectacolul “Eu sunt. Și?” care a fost pus în scenă ieri, de la 20:00.
Actorii sunt Oana Nemeș, Bogdan Gontineac, Paul Sebastian Popa și Dragoș
Lupău; dramaturgie și concept: Dan Boldea; regia: Lorán Betty. Ca să cunoaștem
oamenii implicați.
Deci ce vedem aici e ceva ironic, ne spun oamenii, nu trebuie să se simtă nimeni atacat,
nicidecum nu asistăm la o blasfemie! Ei bine, ba da, eu mă simt atacat și tocmai am
făcut o sesizare și la CNCD pentru așa mizerie. Aș sugera oricui să facă acest lucru.
Adresa de mail a consiliului este support@cncd.org.ro.
Intrarea a fost liberă, doar copiilor sub 16 a fost interzisă. Sunt curios dacă a fost cineva
la intrare să verifice vârsta participanților. Totodată aș fi curios să văd câți oameni au
asistat la acest “show”, ar fi interesant. De ce nu, să vedem reportaje prin diferite
publicații legate de aceste aspecte.
Cum să mai vii să pretinzi toleranță când voi faceți așa ceva? Cu ce drept te mai dai
discriminat dacă tu iei la mișto simbolul cel mai de preț al creștinismului? Cum să mai
acceptăm integrarea ta în mijlocul nostru dacă tu arăți că dai doi bani pe ceea ce noi
respectăm mai mult?
Aștept o reacție virulentă din partea autorităților, din partea mass-mediei și din partea
societății în fața acestor manifestări.
Așa ar fi normal. Dacă nu, atunci suntem toți complici. Aici nu e vorba că ești sau nu
creștin, ci de capacitatea ta de a înțelege că așa ceva nu este normal, indiferent că ești
ortodox, ateu, budhist, islamist sau ce mai vrei tu.
Dintre acestea, merită amintită seara de „Povești din anii 90”, joi la ora 18:00, la care
participă Florin Buhuceanu, Péter Eckstein-Kovács, Ana Ciutu și Ilinca Micu,
urmată două ore mai târziu de o dezbatere cu reprezentanții locali ai partidelor politice
pe tema „Drepturi civile pentru comunitatea LGBTQ – vorbe sau fapte?”, precum și
Marșul „Cluj Pride” desfășurat sâmbătă între orele 17-19 pe traseul Piața Unirii –
Bulevardul Eroilor – Calea Dorobanților – Bulevardul 21 Decembrie 1989 – Piața Unirii,
urmat duminică seara de o discuție cu Andreas Wolter, viceprimarul orașului Köln
(Germania), înfrățit cu municipiul Cluj-Napoca, pe tema „Köln, exemplu de bune practici
vis-a-vis de comunitatea LGBTQ”.
Prezența lui Peter Ekstein Kovacs, propus de USR pentru funcția de Avocat al
Poporului, la acest gen de manifestări ale minorităților sexuale, a fost semnalată de
ActiveNews într-un articol anterior.
Avertizare de ultima ora in sistem privind posibilitatea devansarii mitingului ”de un an”
de la 10 august pe data de 26 iunie! Atunci cand partida prezidentiala ar urma sa
deschida ”foc de voie” pe toate fronturile pentru declansarea ”asaltului final” asupra
Palatului Victoria.
Pentru ca, daca Guvernul Dancila nu va pica atunci, odata cu intrarea in vacanta
parlamentara de la 1 iulie, nici ca ar mai exista sanse reale privind instalarea
”guvernului meu” inainte de alegerile prezidentiale de la sfarsitul anului. Iar planul
Opozitiei prevede ca sa se forteze votarea motiunii de cenzura care urmeaza sa fie
depusa in zilele urmatoare tocmai pe 26 iunie. Atunci cand este ultimul ”plen” al
Parlamentului, sperandu-se totodata ca suprapunerea emotionala cu implinirea unei luni
de zile de la ”marele vot” de la 26 mai ar urma sa inlesneasca scoaterea ”maselor” in
strada.
De asemenea, dupa cum sustin sursele noastre, coincidenta sau nu, tot cam pe atunci
ar urma sa anunte si procurorii militari extinderea cercetarii penale in cazul violentelor
de la 10 august nu doar asupra capilor Jandarmeriei, dar si a ministrului de Interne,
Carmen Dan. Ceea ce iarasi ar crea o stare de timorare evidenta in zona fortelor de
ordine, mai ales ca ”ruptura” intre IGJR si marea majoritate a structurilor din MAI si
”Fratia Blondei” de la varful ministerului este deja ireversibila. Iar ultimul ingredient al
”retetei succesului” este ca pe 1 iulie Romania oricum preda Presedintia Consiliului
Uniunii Europene! Astfel ca se poate pune mult asteptata presiune externa pentru
picarea guvernului, fara a se mai incurca astfel ”bucataria interna” a UE.
Insa cel putin straniu pentru initiatii sistemului este ca acest plan atat de minutios
privind caderea guvernului pe 26 iunie urmat apoi, pe 29 iunie, prin efect de domino, de
ejectarea Vioricai Dancila din fruntea PSD-ului se bazeaza strict pe Victor Ponta! De fapt
pe promisiunile pe care acesta le-a facut ca poate aduce fie si in ultima clipa cele
cateva voturi decisive pentru trecerea motiunii de cenzura. Ceea ce este cel putin
riscant pentru liberalii care s-au culcat astfel pe o ureche, incurajati fiind si de
”legendarea” fortei logistice impresionante de care ar dispune fostul premier in acest
demers…
Iar pasivitatea ”prea ca la tara” de care da dovada ”falanga prezidentiala” din sistem in
ceea ce priveste evenimentele absolut halucinante din Republica Moldova nu face decat
sa intareasca si mai mult varianta de lucru ca tot ceea ce se intampla in aceste zile la
Chisinau nu este decat ”ultima repetitie” pentru ce va fi la Bucuresti pe 26 iunie. Mai
ales ca si acolo, ca si in Romania, ”Curtea Constitutionala” este ”linsata” politico-
mediatic ca fiind ”sluga penalului Dragnea”, respectiv ” la dispozitia oligarhului
Plahotniuc”. O alta paralela cel putin interesanta este si sprijinul fatis primit de
presedintii celor doua state din partea unor influenti factori externi. In timp ce niscai
pro-europeni care sa sustina un eventual guvern minoritar al liberalilor fie ca se gasesc
destui si pe la noi!
Asa ca daca Iohannis intarzie sa convoace CSAT-ul pana si dupa cererea oficiala a
Palatului Victoria nu mai trebuie pus acum pe seama deja traditionalei sale cugetari atat
de indelungate… Ci trebuie luata in calcul ca fiind o foarte posibila parte dintr-un plan
foarte bine pus la punct, prin care sa se creeze ”marea emotie” obligatorie pentru ultima
incercare de debarcare a Guvernului de pe 26 iunie.
Iar pentru ca posibilii ”razgandaci”deja identificati in Parlament si care ezita inca sa sara
din barca pesedista pana ce nu primesc garantii ca aceasta chiar se va ”scufunda” la
motiune sa poata fi convinsi pe repede inainte se va folosi din nou suirea Opozitiei pe
asteptatul ”val de nemultumire populara”. Care trebuie cu orice pret scos din nou in
strada, ONG-urile de serviciu urmand a face apelul specific pentru ”apararea
rezultatului votului popular de la 26 iunie”! Si cum este de asteptat ca manifestatiile de
sustinere a motiunii de cenzura sa aiba oricum loc, singura ”necunoscuta” ramane
pozitia fortelor de ordine. Mai ales ca aceasta poate fi lesne ”erodata” de iminenta
extindere a cercetarii penale si impotriva ministrului de Interne, tocmai cu referire la
violentele mitingului din 10 august 2018. Si cum informatiile de ultima ora intrate in
posesia noastra arata ca procurorii tocmai ce sunt pregatiti sa faca ”marele anunt” care
o va scoate cu totul din carti pe ”Barbie” de la MAI, Viorica Dancila va avea astfel la
indemana argumentul necesar pentru demiterea celei pe care doar o slabiciune altfel
uman explicabila a fostului Liviu Dragnea a tinut-o pana acum pe functie…
”Fake Ponta”!
Insa actuala coabitare din Opozitie, una oricum ingreunata de ”fitele” useristilor lui
Barna, a tehncoratilor lui Ciolos si mai ales de ”fliturile” udemeristilor ar putea rabufni in
orice clipa… Mai ales dupa ce tocmai Victor Ponta a fost ales drept ”supapa” prin care ar
urma sa fie redirectionate nemultumirile pesedistilor ce trebuie atrasi la PRO Romania.
Ce-i drept, Victor Ponta joaca tare, mai ales ca fostul premier este cotat la ”bursa
sistemului” si cu ”acoperirea” necesara iesirii la acest agresiv ”shopping” de
parlamentari pesedisti. Dar oare acesta sa fie adevaratul Ponta? Sau liberalii se vor trezi
chiar la ceasul votarii motiunii ca au pus din nou botul la un ”fake Ponta”?
Ilie Șerbănescu: ”Pensionarii înșiși și-au tăiat singuri, prin vot liber consimțit,
craca de sub picioare: să-ți mărească pensiile PSD și tu să votezi cu Iohannis și
Băsescu!”
Unul dintre studii se cuvine a fi întreprins în privința votului pensionarilor. Că este cel
mai mare bazin electoral nu înseamnă automat că analizele sociologice se vor îndrepta
spre acesta. Poate sociologii miros alte teme de interes, ca, de pildă, deplasarea
electoratului „spre dreapta” sau „vocația europeană” a românilor ori noua implicare
politică a tinerilor – toate cu influențe consistente pe termen lung și, oricum, mai
suculente decât „platitudinile” din bazinul electoral cel mai mare, dar și cel mai anost și,
în mod obiectiv, fără viitor. În acest bazin, indiferent că place sau nu place, că vrem să
vedem sau ne facem că nu vedem, a fost tranșat însă votul din 26 mai. Pe scurt, dar
halucinant, pensionarii au rupt-o cu PSD! Cine va pierde?!
PSD a captat vreo 2 milioane și ceva de voturi în 26 mai. Pensionarii sunt vreo 5
milioane. Toți au drept de vot și scrutinele au arătat că pensionarii sunt și cei mai activi
votanți. Și că, până în 26 mai, cei mai mulți votaseră cu PSD, spre disperarea celorlalte
partide și nemulțumirea unora dintre tineri, ba chiar a mai multora din ei, că aceasta
blochează înnoirea societății. Mai mult, sunt unii care spun cu subiect și predicat că,
după ce că sunt întreținuți de populația activă, pensionarii mai și opresc mersul înainte
spre progres (desigur, spre Europa și alte asemenea din „fashion-ul politic” la modă). Să
nu ne facem că aceste păreri nu există și nu sunt vehiculate în societate! O bază
obiectivă au.
Deși au muncit zeci de ani și au virat din propriile contribuții finanțarea pensiilor lor,
simțământul concret că așa stau lucrurile a dispărut de mult. Deja din 1996 fondurile
strânse decenii anterioare din contribuțiile pentru pensii s-au epuizat, mâncate de
inflația fulminantă și în absența oricărei încercări de valorificare, astfel încât, din acel an,
pensiile sunt plătite anual din ceea ce se strânge tot anual pentru pensii de la cei ce
muncesc acum. Și, dacă nu ajunge, dintr-o participare directă netă a statului. De la
această situație până la aprecierea că „noi, cei care muncim, îi ținem pe cei ieșiți la
pensie” n-a mai fost decât un pas! Și iarăși să nu ne facem că nu vedem că nu numai
nemulțumiri există din partea unor tineri, dar și un soi de ură a apărut față de bătrâni.
Ce să mai vorbim de contribuțiile concrete pentru pensii, pe care toți cei implicați –
angajatori și angajați deopotrivă – le incriminează și încearcă să le evazioneze. Și dacă
pensiile pentru cei ce au muncit în ultimii 30 de ani, îndeosebi în sistemul privat, ar fi
calculate după ce s-a contribuit efectiv pentru pensii, și nu după valoarea salariului, s-ar
ieși la pensie, din cauza evaziunii pur și simplu apocaliptice, cu sume de doar câteva
sute de lei, puține de tot.
O fațetă – poate cea mai ridicolă – a faptului că pensiile produc iritare într-o anumită
parte a societății, îndeosebi în mediul economic privat, este că statul român a ajuns
stigmatizat ca „stat asistențial” (pensiile fiind incluse în statistici ca principala
componentă a așa-numitei „asistențe sociale”). Statul român este acuzat de practicarea
asistenței sociale de tip comunist, în care resurse importante sunt irosite în asistența
socială. Într-un cuvânt, statul român ar fi „statul asistențial comunist”.
Într-un asemenea climat, PSD s-a apucat să mărească pensiile: prin ridicarea valorii
punctului de pensie, prin majorarea „pensiei minime” (greșit numită astfel pentru că
este vorba de un ajutor social, dar intrată în jargonul public sub această denumire), prin
înlăturarea unor inechități, prin rotunjirea în sus la recalcularea pensiilor în funcție de
instituirea unor criterii unitare etc. Votul pensionarilor pentru PSD era aproape o
axiomă. Mai ales că venea după ce regimul Băsescu înghețase pensiile, ulterior încercării
chiar de a le tăia, și numai intervenția Curții Constituționale blocase demersul. Grosul
votanților PSD erau pensionarii. Or fi fost și acum ca pondere în votul din 26 mai. Dar, în
26 mai, într-un fel sau altul, s-a rupt filmul. Și de ar fi cei 2 milioane și ceva de votanți
PSD doar pensionari, ceea ce este puțin probabil, unde sunt celelalte 3 milioane de
pensionari?! Au stat acasă și n-au votat?! Au votat cu cei care anterior le înghețaseră
pensiile?! Au votat cu Iohannis, care nu o dată a admonestat PSD că mărește pensiile
pentru că nu ar exista bani de așa ceva și strică astfel echilibrul bugetar?! Sau au votat
cu USR-iștii, care sunt, desigur, pe valul digitalizării și europenizării, dar cărora nu cred
că le este gândul să mărească vreodată pensiile. Cifrele arată că, în 26 mai, urmașii
tăietorilor de pensii împreună cu Băsescu însuși, care și-a făcut partid, au luat o dată și
jumătate mai mult decât PSD! Iar Iohannis, în contul căruia pot fi puse da-urile de la
referendumul pe justiție, a obținut de două ori mai mult decât PSD! La 26 mai
pensionarii au rupt-o cu PSD. Cine va pierde?! PSD a pierdut deja prima rundă. Urmează
pensionarii?! Greu de răspuns, dar, oricum, aceștia trebuie să se aștepte la orice. Alt
partid care să crească pensiile nu prea se zărește. Dar, așa nu merge: să-ți mărească
pensiile PSD și tu să votezi cu Iohannis și Băsescu!
Președintele, mereu,
Zice: vreau guvernul meu;
Iară prim-ministrul vrea
Pentru el, așijderea.
Ne întrebăm, într-o doară,
Guvernul nu-i pentru țară?
Ion Bulborea (2019)
Ca psihosociolog, îmi pun întrebarea dacă toți cei care au opinat că trebuie să se
interzică… și că trebuie să se extindă… au înțeles pe deplin conținutul întrebării.
Cercetările sociologice din țările cu democrație consolidată au relevat că de multe ori
persoanele chestionate în anchetele și sondajele de opinie, în loc de a declara „Nu știu”,
răspund „DA” sau „NU”. Și opinia astfel exprimată este luată în considerare de către
factorii politici, în funcție de interesele de moment.
Înaintea alegerilor prezidențiale din 8 noiembriue 2016 din SUA, câștigate de Donald
Trump, candidatul Partidului Republican, săptămânalul The National Herald (2-8 ianuarie
2016, p. 18) comenta rezultatele unui sondaj telefonic și pe internet, dat publicității de
firma Public Policy Polling la 18 decembrie 2015, în care 1057 de americani cu drept de
vot au răspuns la întrebarea: „Sunteți de acord sau împotriva bombardării
Agrabahului?”. În chestionar, anterior acestei întrebări, persoanele selectate în
eșantionul aleatoriu, cu marja de eroare de +/-4,3%, erau testate în legătură cu
atitudinea lor față de religia islamică și față de arabii din SUA. Aproape jumătate din
totalul persoanelor chestionate și-au exprimat opinia în legătură cu bombardarea unui
oraș fictiv. Agrabah este numele orașului din filmul muzical de animație Aladdin, produs
în 1992 de studioul american Walt Disney Pictures, după basmul oriental „Aladin și
lampa fermecată” din antologia de povești „O mie și una de nopți”. (Fig. 1)
Fig. 1. Afișul original al filmului „Aladdin” (1992)
Și alte cercetări foarte recente au relevat că o bună parte dintre cei care răspund la
întrebările din anchetele sociologice și sondajele de opinie nu au cunoștințele necesare
care să le permită să se pronunțe. Iată un exemplu: într-o cercetare experimentală cu
scopul de a testa influența prejudecăților asupra răspunsului la întrebările din
chestionar, pe care subiecții nu le înțeleg, John Dick a obținut de la un eșantion de 3624
de bărbați și femei cu vârsta de 18 ani și peste (marja de eroare de +/-3%)
următoarele răspunsuri la întrebarea: „Ar trebui ca în școlile din America să se predea
cifrele arabe ca parte a curricumului?”. (Tabelul 2)
Tabelul 3. Distribuția răspunsurilor la întrebarea „Ar trebui ca în școlile din America să se
predea teoria creației a preotului catolic George Lemaitre ca parte a curricumului
științific?” (după Evon, 2019)Răspunsurile au fost colectate în perioada 7.05.2019-
11.05.2019 și rezultate au fost făcute publice la 15 mai 2019. John Dick a declarat că
rezultatele cercetării lui se datorează bigotismului, necunoașterii originii sistemului
numeric cu care operăm în viața de zi cu zi și repulsiei unei părți a americanilor față de
tot ce este asociat cu lumea arabă. Datele cercetării lui John Dick, desfășurată în cadrul
companiei Civic Science din Pittsburgh, au fost difuzate intens pe rețelele de socializare
și au stârnit numeroase reacții critice. John Dick a reacționat, arătând că rezultatul
cercetării sale este susținut și de alte anchete sociologice: de pildă, într-o cercetare din
2015 s-a pus întrebarea: „Ar trebui ca în școlile din America să se predea teoria creației
a preotului catolic George Lemaitre ca parte a curricumului științific?” (Tabelul 3)
Și de această dată cei mai mulți subiecți din eșantion (3035 de persoane, adică 73% din
eșantionul cu marja de eroare de +/-2%) și-au exprimat o opinie pro sau contra, făsă să
știe că teoria creației nu a fost elaborată de preotul și fizicianul belgian George Lemaitre
(1894-1966): acesta a avansat „ipoteza atomului ințial”, a explicat expansiunea
universului, nu creația din nimic a lui. Astăzi, explicația pe care a dat-o este cunoscută
ca „teoria Big Bang”.Notă. S-au înregistrat și 415 nonrăspunsuri, eliminate din tabel.
1) Orice sondaj de opinie presupune că toată lumea poate avea o opinie sau, altfel spus,
că exprimarea unei opinii este la îndemâna tuturor. Cu riscul de a atinge un sentiment
naiv democratic, voi contesta acest prim postulat. 2) Se presupune că toate opiniile au
valoare: cred că se poate demonstra că nu este așa și că faptul de a cumula opinii care
nu au deloc aceeași forță reală conduce la o distorsiune foarte profundă. 3) În simplul
fapt de a pune aceeași chestiune tuturor, se găsește implicată ipoteza că există un
consens asupra problemelor, altfel spus, că există un acord asupra chestiunilor care
merită să fie puse. Aceste trei postulate implică, mi se pare, o întreagă serie de
distorsiuni care se observă chiar și atunci când toate condițiile rigorii metodologice sunt
împlinite în recoltarea și analiza datelor. ( Pierre Bourdieu, „L’Opinion publique
n’existe pas”, Les Temps Modernes, 1973, 318, p. 1292.
Poate că aceia care clamează că trebuie ascultată voința poporului exprimată cu ajutorul
sondajelor de opinie publică ar trebui să nu uite că preferințele maselor nu constituie o
forță independentă, capabilă să producă o schimbare social, pentru că, așa cum susțin
Larry J. Griffin, Joel Devine, Michael Wallace, „Opinia publică este adesea produsă și
apoi manipulată de conducătorii statului, care doresc să dea o explicație rațională
problemelor politice.” (Griffin et al., 1985, p. 385). De asemenea, ar fi bine să aibă în
vedere că opinia publică nu rezultă din numărarea răspunsurilor „DA” și „NU” la
întrebările chiar corect formulate în sondaje sau la referendumuri. Opinia publică este un
proces multifațetat, creat prin interacțiunea unui număr mare de factori de natură
psihologică, sociologică, politică, istorică și culturală. Ea nu este omogenă, pentru că nu
există un singur public, ci mai multe publicuri, diferite ca orientare ideologică; este și
vocea inocenților, și vocea competenților în funcție de problema care o generează.
Fiecare individ știe cel mai bine cât de mulțumit este cu viața lui, este competent, dar
mă îndoiesc de faptul că poate aprecia rațional, asemenea unui expert, în ce direcție
merg lucrurile în România sau dacă ar trebui ca România să-și mute Ambasada de la Tel
Aviv la Ierusalim.
Bibliografie
Complexul de pesedist
Îmi stăruie în minte o situație prin care am trecut la ultimele alegeri. La centrul de vot
era, ca niciodată, coadă mare. O coadă de circa 100m măsurată în curte, de la ușa de
intrare in clădire. În interior mai trebuiau parcurși vreo 20m până la încăperea cu
urnele. Disciplinat, m-am așezat la coada din curte, singura pe care o vedeam, unde,
într-un sfert de oră, am înaintat cam 10m.
M-a mirat faptul că unii treceau dezinvolt pe lângă coadă și intrau în clădire fără ca
cineva să-i apostrofeze. Am aflat într-un târziu din discuțiile din jur că aceea la care mă
așezasem eu era coada pentru cei de pe listele suplimentare. Cei arondați prin domiciliu
acelei circumscripții electorale trebuiau să stea la o coada mai mică, formată în interior.
Nimeni însă nu se îngrijise să anunțe clar acest lucru.
M-am așezat la coada mică, dar și aceea înainta foarte greu. O doamnă din comisie
ieșea din când in când pe culoar ca să ne așeze pe două rânduri: arondații în stânga,
ocazionalii în dreapta.
Imediat după intrarea în sala de vot era o măsuță la care funcționa o domnișoară cu o
tabletă. Când am ajuns în fața măsuței, în dreapta mea, practic lipit de măsuță, era
începutul rândului „ocazionalilor”. Cei pe care eu îi vedeam, majoritatea tineri, erau
foarte atenți la ce comunica domnișoara cu tableta și transmiteau mai departe, cu
comentarii aprobatoare sau ironice ce spunea acesta în legătură cu votantul din fața ei.
Iar aceasta, după ce-ți cerea cartea de identitate și te întreba dacă vrei buletin de vot și
pentru europarlamentare și pentru referendum, striga în gura mare către un coleg din
comisie aflat la masa principală, la vreo 5m distanță: Carte de Identitate, seria…,
numărul…, doar pentru europarlamentare (sau, după caz, și pentru europarlamentare și
pentru referendum). În funcție de ce auzeau, „observatorii” de la coada paralelă puneau
etichete de genul: „ăsta e cu ciuma roșie” sau „ăsta e normal la cap”.
Evident că nu mai putea fi vorba de nicio confidențialitate ori secret al votului. Cine nu
lua buletin pentru referendul (adică cine era, practic, anti-Iohannis) era imediat și
nemilos „demascat” de stentorul de la măsuță și supus oprobriului celor din rândul din
dreapta.
Chiar și eu, care, grație blogului, am devenit aproape imun la atacurile haștagiștilor, am
simțit o strângere de inimă în momentul în care am fost demascat cu voce puternică de
posesoarea de tableta „… doar pentru europarlamentare”.
Oare câți s-or fi lăsat intimidați până la capăt de aceste practici? Cunosc două foste
profesoare din provincie, acum la pensie, simpatizante PSD, care mărturiseau într-un
cerc de apropiați că nu se vor duce la vot pentru că imediat se va afla cu cine au votat și
nu au chef să le iasă, după aceea, tot felul de vorbe prin localitate.
Cam aici s-a ajuns! Printr-un aparat uriaș de propagandă, prin tehnici de manipulare tot
mai perfecționate, s-a creat în mentalul colectiv un monstru politic care aduce toate
relele din țară precum și rușinea de a cuteza să te declari de partea lui. A fost cultivat cu
grijă, stropit și plivit, complexul de pesedist.
Ții cu PSD? Ești comunist sau needucat sau corupt sau bătrân ramolit sau știrb sau
prostibil cu o sticlă de ulei ori o pungă de mălai. Aproape nimeni nu mai recunoaște în
public (când gândește astfel), că guvernarea PSD i-a adus mai mult bine decât
guvernarea Cioloș.
Moda, acum, e să înfierezi sub toate formele PSD, să jubilezi că Dragnea a ajuns la
închisoare și să consideri ca axiomă ceea e spunea mai demult Raluca Prună: „drepturile
omului sunt un lux”. Cum tot un lux ar trebui declarată și pretenția „unora” de a nu se
mai folosi dubla măsură, de a nu transforma justiția într-un instrument politic, de a nu
accepta abuzurile instituțiilor de forță, deci, mai pe scurt, de a renunța la machiavelicul
„scopul scuză mijloacele”.
Prea mult lux! Peneliștii și useriștii ne învață că, deocamdată, ar trebui reținut doar atât:
pentru a distruge PSD și pe pesediști e permis orice! Până ajung ei la putere. După
aceea, mai vedem.
Așadar nu am de ce să-mi recunosc vreun complex de pesedist. Dar nici nu pot ignora
că acest complex există și se dezvoltă galopant în mulți dintre cei cu care empatizez.
În urmă cu câteva zile, a cerut şi Franţa informaţii privind numărul cetăţenilor francezi
care primesc pensii în calitate de foşti voluntari în Waffen-SS.
Cea mai mare și enormă și pe față și fără perdea fraudă electorală comisă
vreodată în România!
De ceva zile incoace, Ionut Apahideanu se incapatineaza sa ne arate zeci, sute, mii de
procese verbale de la sectiile de votare unde saracia aia de cheie de verificare nu se
inchide, semn ca a fost o oaresce minareala la mijloc.
Cind le citesti, iti dai seama ca unele din mermelelile identificate ar fi de-a dreptul
haioase, daca n-ar fi mai intii triste si penale si degraba ucigatoare de democratie.
Problemele, ce sa vezi, apar din cauza acelor pirdalnice de voturi pe listele suplimentare.
Doar 1,5 milioane de voturi pe listele suplimentare. Doar decit.
Repet, ca poate n-ati inteles ordinul de magnitudine: un milion jumatate. Cea mai mare
si enorma si pe fata si fara perdea frauda electorala comisa vreodata in Romania.
Nimeni nu zice nimic. Cum sa spui ceva impotriva democratiei pe baza de soft prost pus
la punct de niste civili mediocri, care n-au inteles cum trebuie minarite procesele
verbale?
Te ia duba. Te calca tramvaiul in sufragerie cind mergi sa-ti iei compot din biblioteca,
din spatele cartilor de filosofie marxista.
Nu se face asa ceva. Nu e mai simplu sa tacem cu totii din gura, ca vitele cele blege si
ascultatoare, ca cetatenii cei patrunsi de constiinta civica?
Din motive de prea mult timp liber, se iau la puricat, poză cu poză, scan-urile proceselor
verbale din toate cele 433 secții de vot din județ. (datele BEC aici:
https://prezenta.bec.ro/europarlamentare260…/romania-pv-temp)
După inițiala uluire, se începe prin a felicita UDMR, nu doar pentru numărul total de
voturi obținute, ci mai ales pentru performanța incredibilă de a fi obținut cel puțin câte
un vot în 87.99% din secțiile de vot din Dâmbovița (bre Vodafone, sărakilor, luați de
aici acoperire!), numărul mediu de voturi UDMR pe secție fiind un nu mai puțin
spectaculos 3.38.
Se constată în mod irefutabil că voturile UDMR pe secție sunt un dat divin. Astfel, ele
premerg, prevalează și sunt în fapt independente matematic față de (aproape) orice
factor luat eventual în calcul – prezența la vot, mărimea listei de alegători, distribuție pe
transversala secțiilor, spațialitate, procentele celorlalte partide, etc.
Prin verificarea delegaților UDMR în cele 433 secții (nu puțini din ei cu conturi
Facebook), se constată suplimentar că executantul cel mai zelos al acestei voințe divine
a fost PSD, în interiorul căruia numeroase familii s-au împărțit de cele două capete ale
unui minunat pod de flori interetnic:
– Dacă votați PSD, gândiți-vă că votați implicit și cu UDMR (aveți, firește, tot dreptul să
o faceți);
– Dacă sunteți votanți UDMR, grijă dacă nu cumva votați #ciumaroșu :) (și voi,
bineînțeles, aveți dreptul să o faceți).
Autor: Ionuț Apahideanu
Sursa: Ionuț Apahideanu Facebook
Nu știu de unde și până unde au ajuns, unele canale mass media la concluzia că (încă)
președintele Klaus Iohannis „a lăudat guvernul Dăncilă” pentru bilanțul valoros al celor
șase luni în care a exercitat președinția rotativă a Consiliului UE, dar mie unul numai a
laudă nu îmi seamănă folosirea expresiei „o guvernare catastrofală” cu care domnia sa
gratulează executivul României, ca, de altfel, întreaga declarație.
Mai puțin, însă, și (încă) președintele Klaus Iohannis, care nu a ratat nici această ocazie
pentru a-și etala resentimentele și a mai plăti o poliță actualei coaliții guvernamentale.
Motiv pentru care, după ce ne-a asigurat cum că și de acum înainte criticile pe care le
aduce guvernului rămân, reia, în final, marota sa politico ideologică făcând vorbire la
„guvernarea catastrofală” pe care o acuză că nu are „strategii viabile” .
Pe bună dreptate , orice om cu scaun la cap, se poate întreba: cum se explică, atunci,
rezultatele de excepție ale acestor șase luni în care miniștri cabinetului Dăncilă – sau cei
care le-au exercitat atribuțiile în lipsa titularilor pe care tot (încă)președintele Klaus
Iohannis s-a ambiționat să nu îi aprobe-,au dovedit că, totuși, „s-au descurcat”, după
cum îi etichetează vremelnicul chiriaș din Dealul Cotrocenilor? Se explică, ni se spun,
prin aceea că”avem oameni foarte buni în echipele tehnice, în echipele de la Bruxelles,
cele de la negocieri”. Adică, ar fi trebuit să spună domnul(încă)președinte, avem
tehnocrați, dar presimțind că, aici pe plaiurile Mioriței, termenul „tehnocrat” a fost
compromis pentru cam multă vreme de-acum înainte de guvernarea autoproclamată sub
această mască, a preferat această sintagmă de circumstanță:”oameni foarte buni”.
Din păcate, în primul rând pentru domnia sa, realitatea îl contrazice în mod categoric,
fiindcă evaluările, proiectele sau scenariile proiective ale acestor oameni de o
recunoscută competență au fost preluate și valorificate de către factorul politic, de către
membrii ai guvernului, inclusiv de către premierul Viorica Dăncilă, în exercitarea
mandatului pe care țara noastră l-a deținut și l-a onorat prin rezultate de excepție, în
răstimp de șase luni, în sistemul instituțional al Uniunii Europene. În cazul acesta, cum
ar putea să explice domnul(încă )președinte faptul că România „s-a descurcat foarte
bine” fără a ține cont că demersurile factorului politic au avut la bază expertiza acelor
echipe de specialiști pe care țara noastră îi are la Bruxelles sau în alte instituții ale UE,
ca și în propriul aparat de lucru? Specialiști de marcă pe care echipa politică
guvernamentală îi recunoaște, îi respectă și de ale căror analize și recomandări va ține,
cu siguranță, seama în demersurile sale viitoare.
Dar surpriza cea mai mare ne-o oferă,și de această dată, domnul Klaus Iohannis, atunci
când, foarte pe ocolite, aduce vorba despre niște îndoieli sau rezerve privind capacitatea
guvernului Dăncilă de face față responsabilităților ce decurg din exercitarea președinției
rotative a Consiliului UE care ar fi existat pe undeva și cândva… Oare chiar atât de
amnezici ne crede domnul (încă )președinte sau, mai rău, atât de lași, încât să nu îi
reamintim ceea ce declara domnia sa în noiembrie anul trecut despre incapacitatea
guvernului României de a face față unei asemenea deosebit de importante
responsabilități?
Am scris mai înainte cuvântul „surpriză”, dar cred că este cazul să revin și să corectez.
Fiindcă, de fapt, aici nu este vorba doar despre o surpriză, ci de o cruntă dezamăgire.
Mai bine spus:o nouă dezamăgire… Asta, de vreme ce ne-am fi așteptat ca, măcar
acum, în ceasul al doisprezecelea fără un sfert, domnul(încă)președinte Klaus Iohannis
să recunoască, deschis și fără tirade retorice, că, în noiembrie 2018, a greșit cumplit
atunci când a emis mai mult decât scepticele sale îndoieli. Nu îi cerea nimeni să își pună
cenușă în cap și nici să prezinte ipocrite scuze premierului Viorica Dăncilă și guvernului.
Îi ceream, însă, un gest de elementar respect față de România și de interesul nostru
național cărora, prin declarațiile sale din noiembrie anul trecut, Klaus Iohannis, le-a
adus nemeritate și absolut inacceptabile deservicii,pe care domnia sa are datoria să și le
recunoască și să și le asume.
În sala de plen, era o liniște care l-ar fi îmbiat la un binemeritat somn post-meridian pe
bravul Mihai Goțiu, în caz că, din întâmplare, dânsul ar fi fost acolo. Dar nu era. Și, de
fapt, nu era mai nimeni. În afară de Gigel… cum care Gigel? Ăla care a fost ministrul
Culturii și căruia i s-a cerut să recite o strofă din Luceafărul, pe 15 ianuarie 2014, de
ziua lui Eminescu și a Culturii Naționale… Acum, spuneți: dacă vă trezește cineva din
somn și vă cere acest lucru, nu puteți trece „proba”? Eu cred că da! închideți ochii și-i
dați drumul: „A fost odată ca-n povești/ A fost ca niciodată…” sau „Porni Luceafărul.
Creșteau/ În cer a lui aripe…” etc. Gigel însă, ministru al Culturii în România, în loc să
recite, legănându-se frumos de pe un picior pe altul, a răspuns așa:
“Sigur că vă pot recita, chiar prima strofă, ultima strofă, cea de-a 63-a strofă, dar chiar
credeţi că ministrul Culturii trebuie să apuce să recite aşa, pe holurile Parlamentului,
poezii? După ce închideţi camerele vă garantez că vă recit o poezie… Nu ştiu tot
«Luceafărul», îl ştiam odată în tinereţe. Vă aduc aminte că am o anumită pregătire, nu
ştiu dacă îl mai ştiu pe tot, dar îl ştiam da capo al fine”.
Provocat de această întâmplare simplă, Andrei Pleșu a comentat: „La noi e plin de Gigei.
Un Gigel în plus nu mai contează”. Și a trebuit să-i dau dreptate lui Andrei Pleșu - lucru
care m-a intrigat!
Poate n-o să credeți, dar Partidul Național Liberal, după o matură chibzuință, l-a ales
taman pe acest Gigel pentru citirea MOȚIUNII DE CENZURĂ… ca dovadă de ce mult preț
pune Opoziția pe documentul numit: „Guvernul Dăncilă trebuie demis! Fără OUG-uri,
fără parole de acces și fără cozi la vot!”
După cum au remarcat toți observatorii prezenți la eveniment, singurul lucru care a
lăsat asistența cu gura căscată ședea țanțos pe nasul lui Gigel: o pereche de ochelari cu
rame de culoare galbenă, foarte șic și în ton cu textul devastator al Moțiunii. Cu toate că
Veorica nu era prezentă, oratorul nostru dezlănțuit a făcut-o de ocară de nu s-a văzut:
„Doamnă Prim-ministru,
Rolul dumneavoastră s-a încheiat! Nu mai aveţi niciun motiv şi niciun rost să mai
rămâneţi prim-ministru. Puteţi pleca liniştită acasă, pentru că cetăţenii români v-au luat
un bilet doar dus. Plecaţi, dar nu înainte să răspundeţi politic pentru atentatul la
drepturile fundamentale pe care, împreună cu Teodor Meleşcanu şi Carmen Dan, l-aţi
condus împotriva a milioane de români din diaspora. Acţiunile dumneavoastră din ziua
votului nu trebuie să atragă doar răspunderea politică, adică demiterea din funcţia de
prim-ministru, ci şi răspunderea legală! V-am avertizat de mai multe ori că, indiferent
cine vă presează şi vă împinge la acţiuni ilegale şi anti-naţionale, cea care va răspunde
legal sunteţi dumneavoastră.”
Adică: „du-te-n colo, vino-ncoace” - pleacă liniștită acasă, dragă, dar mergi întâi oleacă
la pușcărie. Semn că autorul moțiunii are o opinie, da! dar nu e întrutotul de acord cu
ea.
Temele moțiunii au fost diverse: votul din diaspora, ordonanțele de urgență, justiția,
Valea Uzului, și, evident, „gazarea” de pe 10 august 2018. Shaorma cu de toate, zic!
Gigel a citit ca și cum ar fi mitraliat asistența - noroc că era sala goală și au fost puține
victime, că altfel ar fi ieșit măcel - în timp ce ochelarii galbeni făceau eforturi disperate
să nu fie azvârliți de pe nas de atâta înfierbântare.
„Votaţi pentru această moţiune, pentru că votul românilor nu poate fi ignorat de niciun
politician din România! Haideţi ca de mâine să începem schimbarea în bine, să începem
să construim, pentru că ţara are nevoie de un guvern competent şi de multă muncă în
interesul tuturor!”
De mâine, Gigel, dragă… dar cum să fie de mâine dacă se votează după binemeritata
vacanță de Rusalii, adică după 17 iunie? Și-apoi cred că aveți o tragere de inimă să
începeți „schimbarea în bine”, de mi se frânge logica! Oare cu cine să puneți de-o
schimbare, băieți? Că Barna nu vrea… Cioloș abia așteaptă s-o taie cu Clotilde, care e
prietenă cu Valerie, la Bruxelles. Ponta zice că ar vrea, da’ să-l puneți prim-ministru…
sau să-l puneți pe Tudose… da’ de ce să nu-l puneți pe Băsescu? Că și el s-ar sacrifica
pentru patrie, cum s-a sacrificat de atâtea ori! Kelemen e cam supărat pe PESEDEU că i-
au spus ăia din PPE că așa trebuie să se prefacă… dar ce, credeți că pe voi vă iubește?
Nu-s minunate premizele viitoarei guvernări?
Așadar, singura voastră speranță reală e SĂ PICE MOȚIUNEA! Sunteți ca nenea Spirache
din TITANIC VALS, când rostea, la tribună : „NU MĂ ALEGEȚI! VĂ IMPLOR, NU MĂ
ALEGEȚI”. Numai că Gigel Știrbu, deși în subtext, se roagă: „NU VOTAȚI MOȚIUNEA! VĂ
IMPLOR, NU VOTAȚI MOȚIUNEA !” nu este nici pe departe la fel de simpatic precum
nenea Spirache. El ne-a explicat, în schimb, că ochelarii galbeni îi dau un aer de hipster
și că intenționează să dea un atac și mai aplicat la electoratul cuplului Barna-Cioloș: „Îmi
pun cercel și îmi iau și trotinetă”.
Serviciul Român de Informaţii (SRI) a pus în funcţiune sistemul IT prin care poate
controla modul de cheltuire a banilor în instituţii publice, dar şi cât de cinstiţi sunt
patronii care au mai multe firme sau angajaţii care au bani mai mulţi decât cei pe care-i
declară, scrie Adevarul.
Sistemul ar trebui să poată identifica rapid şi firmele ai căror acţionari sau administratori
figurează la mai multe societăţi şi au cazier judiciar, precum şi persoanele fizice în cazul
cărora sunt neconcordanţe între venitul declarat şi clădirile, terenul sau maşinile
cumpărate, scrie profit.ro.
Joi Strâmtoarea Ormuz a început să se încingă. Două petroliere sunt atacate în Golful
Oman fără ca cineva să revendice atacul. Întâmplător sau nu, cele două petroliere
transportau aurul negru către Japonia. Acea Japonie al cărei premier, Shinzo Abe, se
afla într-o vizită de stat în Iran. Abe se află în zonă pentru a încerca detensionarea
situației din Orient. În același timp, întrucât teza cu „axa răului” a devenit fâsâită chiar
și pentru copiii de grădiniță, tot mai multe țări – printre care și Japonia – continuă să
cumpere petrol iranian.
Așadar ce-avem aici. Un premier dintr-o țară care refuză aplicarea embargoului dictat de
americani, aflat într-o vizită oficială, constată că două tancuri petroliere care duceau
materia primă în țara sa sunt atacate de necunoscuți. Mai mult, americanii apar imediat
în zonă pentru a salva echipajele. Și, cum ei se nimeriseră pe-acolo ca niște buni
samariteni s-au gândit să facă și o anchetă scurtă, doar ei sunt melițienii mondiali, nu-i
așa? Anchetă în urma căreia, surpriză, s-a găsit și vinovatul de serviciu sub forma
aceluiași „diavol iranian”. Care Iran, conform saudiților – se face vinovat de un atac al
desculților Houti, care-au dat cu bombardeaua într-un aeroport.
Cum s-ar spune, treburile se leagă impecabil. Iranienii dau cu bombardeaua pe unde-
apucă, fără pic de rațiune, doar pentru a-i determina pe bunii americani să intervină
odată și să rezolve situațiunea. Aproape că te doare capul văzând ce scenariu oligofren
au reușit să pună la punct de data asta. Păi ce sunt, fraților, iranienii? Sunt tembeli să
atace petrolierele celui care le cumpără marfa? Acuma știm bine că-n SUA nebunia e
prima boală, dar nu poți face scenarii ca-n țara ta în toată lumea. Nu de alta, dar la
iranieni nebunii nu umblă liberi pe străzi din cauza că spitalele nu mai fac față. Așadar,
scenariul atacului iranian nu ține nici măcar la oligofreni. Însă oficialii americani o țin
langa. Ce să-i faci, un popor nevrozat și prostovan n-avea de unde scoate exemplare
mai normale.
Din ceea ce-am înțeles, până acum rușii au refuzat trocul, astfel încât americanii
urmează să crească miza. Cert e că până când rusul nu-și ia mâna de pe iranieni,
americanii nu intră acolo. Temerea multora e dată de faptul că rușii au făcut câteva
blaturi cu americanii în Siria, mai ales atunci când au omis să se uite pe cer în timp ce
avioanele israeliene atacau bazele iraniene din Siria. Asta în ciuda faptului că iranienii
respectaseră înțelegerea de a nu se apropia cu mai puțin de 60 de km de granița
israeliană.
Până acum diplomația rusă a rămas – așa cum e tradițional la ei – inflexibilă. Mai mult,
se spune că singurul lucru pe care-l pot pune în discuție ar fi retragerea iranienilor din
Siria, dar care-ar putea veni la pachet doar cu garantarea revenirii Siriei la granițele sale
și retragerea tuturor „oamenilor verzi” de-acolo.
Cum a fost organizată și de către cine reprimarea demonstranților din Piața Universității
din 14 iunie 1990? Ce se ascunde în spatele Mineriadei? Care sunt, rând pe rând,
obiectivele vizate de inițiatori? Cum a fost încheiat, încă de pe atunci, parteneriatul
dintre serviciile secrete – și în primul rând SRI – și procurori, având drept obiectiv
surprimarea mișcărilor pro-Vest? Cum a fost întârziat cu mulți ani drumul României
către civilizație? Ce nu trebuie să uite românii cu niciun preț?
Ce obiective a avut demonstrația maraton din Piața Universității din 1990 la care au
participat mai multe organizații ale societății civile în frunte cu Liga Studenților? În
primul rând, a fost un semnal că românii nu mai vor să trăiască într-un stat de tip
totalitar. Că doresc un regim pluripartit autentic, în care să-și găsească locul și alte
partide decât partidul emanaților, numit atunci FSN. Că România trebuie să se desprindă
o dată pentru totdeauna din orbita Moscovei și să se deplaseze accelerat către
democrațiile occidentale, încheind în acest scop parteneriatele necesare de tip
euroatlantic. Iar garanția îndeplinirii unor asemenea obiective ar fi trebuit să fie alegeri
libere, o presă diversificată și liberă de orice fel de constrângeri, precum și existența
unor televiziuni alternative, care să pună capăt în acest domeniu monopolului televiziunii
de stat. Nu era prea mult, dar nu era nici prea puțin.
Sistemul s-a opus. Și a reacționat violent și pervers. Istoria consemnează faptul că Ion
Iliescu, primul dintre emanați și jucător al Moscovei, este cel care i-a chemat pe mineri.
Lucrurile stau și nu stau așa. În primul rând, e bine să se știe că minerii care au venit în
trombă la București nu au fost decât o masă de manevră. Ei au fost conduși încă din
Valea Jiului, pe tot traseul de oameni ai Serviciului Român de Informații și ai serviciului
secret al Ministerului de Interne, cunoscut sub numele de „Doi și-un sfert”. Unii dintre ei
erau îmbrăcați în civili. Cei mai mulți în uniforme de mineri. Minerii din Valea Jiului au
putut fi ușor transformați într-o masă de manevră, pentru că imediat după revolta lor,
care a avut loc câțiva ani mai devreme, Securitatea i-a infliltrat masiv pentru a-i
supraveghea. Pentru a-i ține sub un control strict sindicatele minerilor de după 1989 au
fost și ele confiscate de foștii și noii securiști.
1). În 1990, înainte de Mineriadă, cu toate că lumea liberă era conștientă de faptul că la
putere venise un fost comunist, prins de mulți ani în plasa sovietică, porțile pentru
România se deschiseseră larg, astfel încât nimic nu ne-ar fi oprit să intrăm în primele
valuri în Uniunea Europeană și NATO. Ei bine, acest drum pro Vest trebuia blocat cu
orice preț. Uniunea Sovietică, încă nedestrămată, încerca tot posibilul pentru a menține
statele din fostul lagăr socialist în sfera de influență a Moscovei. Din punctul de vedere
al Moscovei, obiectivul era legitim. Nu însă și din perspectva cârpelor KGB-iste care s-au
instalat la putere în România. Pentru a îndepărta România de traseul ei către Vest,
trebuia declanșat un eventiment cu adevărat șocant pentru democrațiile occidentale.
Așa-zisa Mineriadă din 14 iunie, maltatarea cu bestialitate a studenților, devastarea
ziarelor și sindicatelor, toate acțiuni atribuite în mod fals minerilor, dar în realitate
regizate minuțios de cele două servicii secrete, și-au atins obiectivul. Șocul a fost imens.
2). Era necesar un impact vizual de o intensitate maximă. Acesta nu putea fi realizat
exclusiv prin relatarea vânătorilor bestiale de studenți desfășurate în cel mai important
centru universitar al țării. Se cerea ceva mai puternic. Și astfel, fapt pe care l-am
dezvăluit și l-am documentat în mod minuțios, în timp ce demonstranții pașnici defilau
prin fața televiziunii, exprimându-și protestul în după-amiaza zilei de 13 iunie, după ce
greviștii foamei fuseseră bătuți cu sălbăticie, pe intrarea din spate de pe strada Pangrati
au pătruns în televiziunea lăsată în mod special cu porțile deschise circa 20 de tineri
vânjoși, înarmați cu ciomege. Ei veniseră cu un camion și fuseseră dotați cu respectivele
ciomege de o întreprindere numită Didactica din subordinea protocolului de stat,
întreprindere care în epoca ceaușistă organiza tot ceea ce înseamnă partea vizuală a
manifestațiilor comuniste. Am publicat până și nota de comandă pentru respectivele
bâte cu care a fost dotată echipa de comando care a pătruns în forță în televiziune,
spărgând ferestre, făcând zgomot și gălăgie și creând impresia că televiziunea publică ar
fi fost atacată de demonstranți. Și imediat s-au deschis și porțile intrării din față, de la
blocul turn, iar demonstranții aproape au fost invitați înăuntru. Pentru ca în scurt timp
să fie maltratați sub pretextul că atacaseră televiziunea, de reprezentanți ai
detașamentului de cercetare-diversiune dizlocat în București în aceeași zi în mod
premeditat. Și această înscenare și-a atins obiectivul.
3). Dacă a mers o dată, merge de mai multe ori. Pentru ca soarta României să fie
pecetluită, au mai fost conduși încă o dată minerii la București, de aceași sforari, în
scopul de a debarca prin violență, în mod neconstituțional, Guvernul Roman, care
devenise prea reformist după gustul lui Ion Iliescu, lui Bârlădeanu, lui Marțian Dan și
altor pioni manevrați de Moscova. Dacă Guvernul Roman, cu Adrian Severin la
portofoliul reformei, nu ar fi fost debarcat, România trecea încă de atunci la
convertibilitatea leului, declanșând abrupt procesul de liberalizare economică și de
trecere la economia concurențială de piață. Așa ceva nu trebuia să se întâmple. Și, din
nou, aparent sub forma îndreptării unui segment al populației, minerii contra altor
segmente ale populației, cetățenii care visau la euroatlantism, serviciile secrete create
ca poliție politică și-au făcut datoria. Drumul României spre Vest a fost întârziat mulți
ani. Nici măcar nu a mai putut intra în familia statelor de la Vișegrad, pentru ca
împreună cu acestea să încercăm asaltul NATO și UE.
Teroriștii care au acționat în spatele autorității de stat în 1990 și care au produs un rău
incalculabil României, sunt cei care ulterior au preluat în mâini ferme pârghiile economiei
și pârghiile puterii politice și au creat până la urmă România care nu ne mai place azi. Și
pe care începând de la acea Mineriadă, au părăsit-o milioane de oameni în sufletul
cărora speranța a fost ucisă.
Aud - suntem pentru valorile europene. Care valori?, n-am cum să mă abțin. Ale
Revoluției franceze de la 1789, ale catolicismului, ale protestantismului militant, ale
social-democrației scandinave, ale austerității atee a nemților posaci, cele din mai 1968,
ale vestelor galbene protestatare la Paris, ale corectitudinii politice, în care fiecare
aschimodie se simte discriminată și pretinde dreptul de a-și bate joc de majoritari?
E mai cinstit să ne înscriem pe-o scală de valori în care credem, punctual. Generalizarea
e o erecție a habarnamismului, reflexul slugii care nu a înțeles mare lucru, însă vrea să
fie în ton cu stăpânii. Gângăveala tutei de la marginea satului. Un fanion al atmosferei
provinciale, dacă vrem să ne păstrăm în eleganța eufemismelor.
România își are de ales parcursul, fără lozinci, cu pragmatism. Cu oameni, dacă mai are
oameni.
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume:
Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania
neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii,
2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai
frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase
poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine
șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus
bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-
zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară,
Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză,
spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din
Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la
Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva
globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la
finalul lui 2018.
Democrația a învins. Securitatea a bătut Partidul de s-a votat pe el. Va prelua încet încet
puterea. Pas cu pas, cum ar veni. Și pe urmă civilii vor mînui puterea. Atunci să vezi. Va
urma un ciclu de mermeleală aproape civilă de vreo 5-10 ani în care își vor da și ei
măsura neputinței și nepriceperii. Cum a fost un an cu civilul de Cioloș? Stați să vedeți
cum va fi 5-10 ani cu civilul de Barna sau cu saltimbancul de Orban.
Democrația a învins. Nu contează cine votează. Ci doar cine numără. Hai, nu uitați să
puneți un pic de sare pe muia aia, cînd o serviți. Îi dă gust.
Democrația a învins. O să fie bine. Mai puneți umpic de sare. Că n-ați pus destulă încă.
A invins democratia! Procesele verbale BEC nu se inchid, caci a fost frauda electorala
remarcabila. Pe listele suplimentare sint doar decit 1,5 milioane de romani. Ponta se
trage in poza cu Iohannis, spre stupefactia celor care l-au sprijinit cit timp a fost
presedintele PSD si candidatul la presedintia Romaniei, impotriva unui Iohannis care l-a
demonizat la liber. Apoi Ponta se trage in poza cu toti mindrii conducatori ai celor care i-
au cintat Puie Monta. Va place cum isi iau demnitatea inapoi? E bine. E bine. O sa fie
muie si la vara cald. De fapt, deja este cald si deja este vara. Deci, pe cale de
consecinta, deja este muie. Muie everywhere. Hai, gustati incet, ca-i destula.
Îmi torn un pic. Merit. Am alergat pînă mi-au ieșit ochii în seara asta. Ai dracu ciutaci de
tineri, ne-au gonit ca pe hoții de cai. Pasă revenire pasă pîn’ la capăt pîn’ la capăt. Gust.
Aaaah! Tot vodca sovietică, dom’le. Tot vodca sovietică. Ruskii Standart. Mare
pricepere. Ai dracu’ staliniști: măcar vodcă știu să facă.
Mai beau un pic. Beau, respir și admir dezastrul. Acuma, că Ionut Apahideanu s-a
apucat să scurme prin neconcordanțele din procesele verbale de la recent răposatele
alegeri europarlamentare, ce-au făcut băieții? Simplu. Au scos pur și simplu selectiv de
pe site procesele verbale care scot în evidență frauda de vot.
Nu-ți vine să crezi ochilor: nu mai sînt acolo. Kaput. Nicht. Nada. Nici Orwell în 1984 nu
s-ar fi gîndit la o asemenea soluție brutală, elegantă, nazistă. Ce nu e nu se fluieră.
Unde, dom’le, fraudă? Unde? Nu vedeți că nu există? Nu vedeți că nu vedeți? Hai, lăsați
gargara. Circulați. Circulați.
Mai beau o gură de vodcă. Ridic paharul în cinstea democrației românești. Mare
pricepere, dom’le. Mare pricepere. Franjuri ați făcut-o. Varză. Ați penetrat-o de i-au sărit
ochii din cap, ca la melci. Și e de-abia începutul…
Daca analizam activitatea acestei structuri, vom observa foarte usor ca in ultimii 12 ani
ea, in mod sistematic, si-a depasit cu mult atributiile conferite prin lege, organizand si
desfasurand actiuni si activitati din sfera de responsabilitate a altor autoritati publice. Nu
am sa reiau aspectele referitoare la acest subiect, aspecte prezentate in analizele
publicate de mine anterior. Ele pot fi usor lecturate daca sunt accesate site-urile
publicatiilor care le-au preluat, precum si contul si pagina mea pe Facebook.
Asa cum am prezentat acolo, SRI s-a implicat in mod ilegal in Justitie, creand un
adevarat camp tactic, fabricand dosare si probe pentru a condamna persoane publice
incomode, si pentru a le scoate din zona de interes, cum a facut de fapt si cu oamenii de
afaceri pentru a le lua, sau a le controla afacerile si in acest mod pentru a prelua in
interesul propriu al celor din conducerea institutiei a unor comisioane care depasesc
orice imaginatie.
“Serviciul Român de Informaţii a pus în funcţiune sistemul IT prin care poate controla
modul de cheltuire a banilor în instituţii publice. Sistemul ar trebui să poată identifica
rapid şi firmele ai căror acţionari sau administratori figurează la mai multe societăţi şi au
cazier judiciar, precum şi persoanele fizice în cazul cărora sunt neconcordanţe între
venitul declarat şi clădirile, terenul sau maşinile cumpărate” (profit.ro.).
“SRI, prin Unitatea Militară 0929 București, în calitate de beneficiar al finanțării
nerambursabile, a finalizat la termen implementarea proiectului SII ANALYTICS –
Sistemul informatic de integrare și valorificare operațională și analitică a volumelor mari
de date, cod MySMIS2014+ 101622, co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare
Regională prin Programul Operațional Competitivitate 2014-2020. Operaționalizarea
proiectului a dus la atingerea scopului definit de “dezvoltare a funcției de prevenție,
detectare și luare de măsuri pentru reducerea redundanței plăților în zona publică,
prevenirea fraudei și abuzurilor și creșterea eficienței în actul guvernamental”, așa cum
a fost constatat și de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății
Informaționale (OISPSI), precum și de auditorul extern contractat să verifice corecta
implementare a proiectului, în intervalul decembrie 2018 – februarie 2019″, a comunicat
SRI publicatiei Profit.ro.
Desi cunosteam foarte bine care sunt amenintarile la adresa Sigurantei Nationale
prevazute de Legea cu acelasi nume, avand in vedere faptul ca am fost unul dintre
initiatorii proiectului Legii respective, am lecturat din nou articolul care face referire la
problematica aflata in discutie si in care SRI are competente clare si nu am vazut nicio
referire la elementele cuprinse in noul proiect implementat de aceasta structura
devenita toxica pentru statul nostru, pentru Statul de Drept. Niciunul dintre obiectivele
vizate de acest nou sistem IT gestionat de catre SRI, nu se regaseste intre amenintarile
la Siguranta Nationala a Romaniei si deci, excede competentelor legale ale structurii de
informatii. Locul lui este in alta parte, acolo la cei care au competente legale in domeniu.
De ce il are si il doreste in continuare SRI? V-am explicat mai sus si nu am sa fac decat
precizarea ca asa doresc cei din exterior care si-au fidelizat conducerea acestei institutii
si le-au asigurat fondurile necesare pentru dezvoltarea lui, toate cu scopul de a-si
promova interesele in Romania, in detrimentul celor ale poporului roman, pentru
asigurarea continuitatii dominatiei asupra tarii noastre, dar si pentru promovarea
intereselor proprii ale conducerii acestei structuri.
Ce cale vor lua informatiile colosale, ca numar si importanta, unele dintre ele cu
siguranta strategice, domnule Hellvig?
Unii sustin ca la cei care va dirijaza din exterior, ca doar de asta v-au dat atatia bani sa
construiti sistemul. Desi mi-e greu sa cred ca este asa, va rog sa ne spuneti
dumneavoastra daca cei care va suspecteaza de tradare au dreptate, sau nu…!!!
Autor: Dumitru Iliescu
Sursa: Dumitru Iliescu Facebook
https://recorder.ro/sistemul-bugetar-vazut-din-interior-e-ca-un-clan-nu-esti-intrebat-
ce-stii-sa-faci-ci-cu-cine-esti-prieten/
Aparatul bugetar din România numără 1,4 milioane de angajați, împărțiți în două tabere.
De o parte sunt amantele, verii, nepoții și lipitorii de afișe pe care partidele îi răspândesc
prin instituții ca să-și mulțumească armata din teritoriu. Iar de cealaltă parte sunt
funcționarii care duc greul și rămân pe poziții indiferent cine vine sau pleacă de la
putere.
Cu toții sunt parte a unui sistem apatic și lipsit de eficiență, în care principala
preocupare e să țină de locul acela călduț, cu salariu indexat în fiecare an, cu sporuri și
cu weekend-uri prelungite.
Doar că uneori se întâmplă să te lovească un fel de revelație: îți moare tatăl în spital de
la nosocomiale, îți vezi copilul crescând și te temi că în curând o să-ți pună întrebări,
rămâi blocat pe drumuri înguste, gândindu-te la autostrada pe care ministerul în care
lucrezi ar fi trebuit să o construiască. Și începi să te întrebi dacă mai vrei să faci parte
din asta?
Tudor Biaciu are 40 de ani și pe ultimii 15 i-a petrecut prin agenții și ministere, ca
funcționar public cu grad superior. În prezent e șef serviciu tehnic în Ministerul
Dezvoltării, în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă. Nu e o ușă de
biserică – a plecat și el cu portbagajul plin de cadouri când se apropiau Sărbătorile, a
fost cercetat și de DNA și s-a autosuspendat până la clasarea dosarului -, dar iese în
față cu autoritatea celui care cunoaște sistemul din interior: oameni care nu vin la
serviciu și încasează salariu, sisteme informatice implementate cu milioane de euro, dar
care nu funcționează, organigrame supraîncărcate pentru a face loc pilelor venite de la
partid.
https://aniela.ro/2018/10/14/cum-devenit-din-corporatist-prost-bugetar-succes-
povestea-unui-sclav/
Sunt in jur de 18.500 de sectii de vot, gasiti sectii cu 4.000, cu 500 de voturi in plus, cu
50, incepe deja lumea sa realizeze ca lucrurile nu sunt in regula, dispar rezultatele cu
totul de pe site ul BEC, e inceputul haosului.
Toata povestea a inceput de la UDMR, care a obtinut voturi aiurea, dupa am cerut de la
Mirel Palada mediile mobile, sunt mai sigure decat ultimul sondaj, si ce se vede in
pozele de mai jos? Ca UDMR, PMP, USR, PNL au toate cu 35% mai mult decat mediile
mobile iar PSD, ALDE, PRO sunt fix cat aveau, adica fata de estimarea de 40% prezenta
avem una de 50% iar cele cam 10 procente se impart proportional cu mediile mobile ale
celor protejati de cine stim noi. Mie asta imi spune ca avem un algoritm, sa-l dam
inapoi.
UDMR 125000
PMP 145000
USR 500000
PNL 630000
Pot exista variatii, eu estimez, nu numar, dar cam asa ar arata scorurile daca asta a fost
metoda, asta e metoda, am 3 bile in urna si mai bag una. Mai exista metoda am 4 bile
in urna, scot una de la ei si o vopsesc ca sa arate ca una de la noi, in alt episod.
Totul este doar o speculatie, alegerile sunt corecte, nu a existat nicio neregularitate,
traim in cea mai buna din lumile posibile.
La alegerile recente s-a putut frauda informatic in cel putin doua moduri:
A) pe liste suplimentare
Sunt ferm convins ca exista persoane din anumite structuri care au mai multe carti de identitate pe
adrese reale, distincte in mai multe localitati.
Sunt inscrisi in listele de alegatori, voteaza normal de mai multe ori. O pot face si pe liste suplimentare
dupa modul A!
Daca la nivelul judetelor exista persoane care sa voteze multiplu dupa oricare din moduri sau pe
amandoua modurile vor fi aduse in sprijinul cui trebuie un numar insemnat de voturi.
Peste 1 milion de voturi, furate cu softul STS. Război total între Coldea şi
Hellvig/Pahonţu
Fostul parlamentar Gelu Vişan, fost lider PMP şi apropiat al Elenei Udrea, lansează
acuzaţii incendiare cu privire la alegerile europarlamentare, despre care susţine că au
fost fraudate masiv cu programul STS. Vişan susţine că peste un milionde voturi au fost
luate de la PSD, ALDE şi USR pentru a fi date UDMR, PMP şi Pro România. Fostul
parlamentar prezintă un scenariu şi pentru prezidenţiale, susţinând că este un război pe
viaţă şi pe moarte între Florian Coldea, care controlează USR-PLUS şi tabăra
Hellvig/Pahonţu, care susţine PNL.
“După o lună de blocaj pe Facebook, deloc întâmplător, fix cu două săptămâni înaintea
alegerilor și două după, ar fi de spus câteva lucruri:
1) Alegerile au fost furate la rupere pe un scenariu bine stabilit, cu SOFT-ul STS. Foarte
simplu, de aceea i s-a spus lui Dragnea de duminică seara că a fost condamnat, (
condamnarea se scrisese joi, cu cinci zile înainte de anunțare), pentru a nu face
numărătoarea paralelă.
Foarte, foarte puțină lume știe că o dublură a SOFT-ului STS o mai are un partid politic
(de dreapta), copia lucrează în paralel cu SOFTUL-ul original: deci, într-o parte fură STS,
cu știrea celor care văd operațiunea din SOFT-ul Paralel, în partea cealaltă partidul
respectiv își ia și el partea, cu știrea STS.
1) Voturile au fost furate de la PSD și ALDE, au fost luate și din “anulate” dar și din
“nule”, și de la… USR. Rezultatul real l-am mai spus, arăta următoarea ordine: PSD,
urmat de USR, PNL, ALDE și… cam atât, pentru că UDMR, PMP, ProSistem nu au trecut
pragul.
2) Moțiunea nu va trece dintr-un motiv foarte simplu: nu vrea Statul Paralel, niciunul
dintre capii Sistemului, aripa Pahonțu, nu vrea. În războiul pe viață și pe moarte
Helvigh/Pahonțu/Iohannis împotriva lui Coldea, primii sunt disperați, pentru că
Florian Coldea va ieși cu Cioloș (tocmai și-a “ tras” un sondaj în care îl potolește pe
Barna). Bineînțeles că a rămas în picioare varianta Koveși, dar numai mintea îmbârligată
a lui Coldea va hotărî cu cine iese; vom vedea.
Paradoxul este că din acest război al Sistemului în care toate partidele sunt în mâna ori
a lui Helvigh/Pahonțu, ori a lui Coldea ar putea câștiga… PSD-ul, care și-ar putea trimite
candidatul în turul II cu Cioloș, iar aici lucrurile s-ar complica. Din păcate PSD-ul are o
altă problemă, pe care este, cel puțin deocamdată, incapabil să o rezolve: este înțesat
cu oamenii lui Pahonțu/Helvigh, care i-au executat pe cei ai lui Coldea, dar mai ales pe
cei ai lui Dragnea, care ieșise de sub controlul întregului Sistem, motiv pentru care l-au
executat din două părți: și dinspre “Edy”, și dinspre “Florian”. În momentul acesta,
decizia în PSD este la Helvigh/Pahonțu, iar Dăncilă nu poate scăpa de ei, din mai multe
motive asupra cărora o să revin. Cert este că, dacă lui Dăncilă i-ar trece prin cap să
anunțe mâine că va continua programul de guvernare și reforma justiției ar fi “rasă”
marți. Ea însă este într-o situație aparent fără ieșire, în realitate destul de simplu de
rezolvat, dar asta o să o discutăm după moțiune. Deocamdată, PSD-ul va rămâne la
guvernare, ceea ce-i dă o șansă să rămână și în joc. Va avea curajul să se lepede de
Pahonțu/Helvigh, care vor să-l ducă în 15%? Trebuie să știți că dacă Pahonțu se
zburlește la treizeci de parlamentari, aceștia își schimbă pe loc votul. Norocul PSD-ului
este că Pahonțu/Helvigh știu că dacă pică guvernul, câștigătorul va fi Coldea, adică
Cioloș/Kovesi, ceea ce-i anulează orice șansă lui Iohannis. Cu Cioloș președinte, în șase
luni Iohannis înfundă pușcăria, iar Helvigh/Pahonțu dispar. E drept, în plan extern nu se
schimbă mare lucru, se schimbă doar stăpânul, Merkel cu Macron, România rămânând la
stadiul de colonie.
Revenind însă la PSD, are o șansă enormă să reintre în joc, dacă după căderea moțiunii
se trezește și trimite oamenii lui Helvigh/Pahonțu la tăiat frunze la câini.
Șansa PSD-ului este să pună un candidat care să aibă “ce-i trebuie”, și să nu fie
controlat de niciuna dintre taberele Sistemului. Dacă o va face, va lua minimum treizeci
la sută în turul I și-l scoate din cursă ori pe Iohannis, ori pe Cioloș-Koveși.
Următoarea postare: “ Petre, ești cel mai bun!” V-ați prins, titlul va fi un pic
modificat: “ Liviu, ești cel mai bun!”, scrie Gelu Vişan pe Facebook.
Cei din STS sunt securisti chiar mai adanci si mai insidiosi decat cei care se ocupa cu
protocoalele “pã justitie” si cu oligopolizarea economiei pentru a putea fi mai usor
controlata. Acesti securisti utilizeaza si acum niste softuri create in 2009 de firmele lui
Sebastian Ghita, firme care s-au ocupat si cu softul necesar cardului electronic de
santatate, avand in serverele proprii (foarte probabil, share-uite cu STS) o enorma baza
de date pe baza careia algoritmii au ajuns sa ne cunoasca mai bine si mai precis decat
ne cunoastem noi insine.
Cred ca, pentru a nu mai avea fraude, falsificari ale votului si suspiciuni de trucare a
rezultatelor votului, guvernul este obligat ca, prin ordonanta de urgenta, sa elimine
naibii securistii din procesul democratic al votului, dand AEP competentele si banii
necesari pentru a implementa un sistem electronic propriu de colectare a voturilor,
independent de STS si de ceilalti securisti, procesarea rezultatelor fiind data in
competenta judecatorilor.
In locul noilor vedete ale politicii, care au facut atata caz din mizeria politicienilor
“istorici” si din alba onestitate a politicienilor noi (si fara ideologie), eu as fi primul care
ar cere anchete penale si suspendarea validarii alegerilor pana la clarificarea situatiei.
Daca nu o fac, noii pusti din cartier (NKotB) se contrazic pe ei insisi. Si il lasa pe
detestabilul Codrin Stefanescu sa arunce cu cifre fantasmagorice ale volumui de voturi
falsificate (zisul fost vedet tv vorbeste de 1,5 milioane de voturi falsificate la alegerile
din 26 mai), la fel cum “minunata” Monica Macovei vorbea, la referendumul de demitere
a lui Traian Basescu, din 2012, de peste 2,5 milioane de voturi falsificate (aberatie care
a determinat ancheta contra lui Liviu Dragnea, ancheta in care pana si DNA a recunoscut
ca au fost falsificate 500 de voturi). Lasand sa se intample asta, cei in cauza si cei de la
butoane or sa compromita ideea de referendum si chiar ideea de alegeri democratice.
Caci lumea va spune ca, daca tot nu conteaza cine si cum voteaza, ci doar cine numara
si prelucreaza voturile, atunci nu mai sunt motive de a veni la vot.
Știți, cetățeni, Klaus Iohannis a scris și publicat, în patru ani și jumătate, trei cărți. Bine
vândute, dacă ne gândim că prima lui carte s-a tipărit într-un milion de exemplare
numai în China… Concluzia logică: el e un scriitor grozav („masa are patru picioare;
câinele are patru picioare; deci, masa e un câine”… și, evident, potrivit aceluiași
exercițiu de logică, scriitorii au două picioare; Klaus are două picioare; deci Klaus e
scriitor).
Prima lui carte s-a numit PAS CU PAS și s-a lansat la BOOKFEST în 2015… a fost o coadă
de însetați de lectură la târg, de nu vă pot povesti și, dacă-mi aduc aminte bine, „PAS
CU PAS” a fost chiar evenimentul literar al târgului. Bestsellerul are 216 pagini, adică nu
e doar o cărticică… și a apărut în 2014 - anul alegerilor prezidențiale din România.
Președintele trebuie să fi muncit mult la ea, de te și întrebi când o fi trudit dânsul
intelectual în halul ăsta, făcând din noapte-zi, ca și cum ar fi știut că la sfârșitul anului
poporul român îl va alege în triumf în cea mai înaltă demnitate din stat iar apoi va sta la
coadă ca să-i cumpere și operele literare!
Dar să vedeți acum întâmplare: într-un interviu televizat pentru TURNUL SFATULUI TV,
în primăvara anului 2015, poetul Radu Vancu (vă spun eu mai pe urmă unde ați mai
auzit de el) s-a lansat cu grație în câteva comentarii care au făcut deliciul publicului, dar
l-au bosumflat rău pe proaspătul scriitor, Klaus. Iată:
„Am răsfoit-o (cartea «PAS CU PAS» n.n.) și am constatat, mi-a fost și confirmată
această constatare a mea de către doamna Carmen Mușat, directoarea Observatorului
Cultural, că nu sunt lucruri noi, e de fapt un montaj din interviuri mai vechi, nu e o carte
scrisă dintr-un jet. E montată în redacția Observatorului Cultural de către doamna
Carmen Mușat, alături de alți admiratori ai domnului Klaus Iohannis (…). Nu e miza ei să
aibă o valoare literară. Miza ei e să aibă un vehicul pentru niște idei politice care au
prins. Deci și-a făcut treaba. „PRIMUL PAS” (ce-a de-a doua carte a lui Klaus, n.n.)… nu
am nicio idee. M-ar mira să fie tot un montaj de interviuri, pentru că nu cred că a dat
atâtea interviuri, încât să poată să scoată o altă carte”
Aoleu! Păi cum așa ceva? Și cum e posibilă o exprimare atât de crudă din partea unui
coleg de breaslă, ca să spun așa, scriitor și el? Sunteți îndurerați? Ei, lasʹ că vă trece, că
și lui Radu Vancu convingerile din interviu i-au trecut rapid… așa că la scurt timp după
curajosul interviu ofensator la adresa geniului literar prezidențial, poetul, eseistul și
traducătorul, conferențiar al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, revine asupra
propriilor ziceri și își pune cu meșteșug niște cenuși în cap, de-ai putea crede că a erupt
Vezuviul, în direct și la o oră de vârf, taman în site-ul CONTRIBUTORS.ro, unde publică,
pe 15 aprilie 2015, o… ACTUALIZARE:
Ei, sună altfel… deci, el nu a negat niciodată „paternitatea” asupra operei literare…
Înțelegem că Werner Klaus a muncit el însuși, ordonând cu sârguință oile negre pe
câmpul alb al monitorului. Poate vă întrebați dacă i-a folosit la ceva poetului Radu Vancu
această piruetă grațioasă încheiată cu un mic pupat pe augusta fesă prezidențială?…
Știu și eu? Trăim în România și totul e posibil…
Pe 11 decembrie 2017 se năștea, fără cine știe ce travaliu, pagina de FACEBBOK cu titlul
VĂ VEDEM DIN SIBIU… având o singură idee în cap: „…să belim ochii în geamurile
PESEDEULUI, o jumătate de oră pe zi” . Pentru ce fac unii cetățeni acest lucru perfect
stupid? Pentru că așa s-a gândit ideologul mișcării, Radu Vancu. Ei, și de când a început
el să se gândească la binele public, i s-au întâmplat o puzderie de lucruri bune: editura
lui Liiceanu Gabriel, „Humanitas”, a observat strădania lui Radu de partea binelui… și
Cărtărescu Mircea a observat… și Mihai Șora… și Societatea Timișoara, care l-a
premiat în același an în care a premiat și DNA-ul vieții noastre…și Tismăneanu
Volodea, care îl consideră „…figura marcantă a rezistenței civice”. Așa că, între timp,
poetul a început să vadă beneficiile angajării civice, atunci când ești de partea bună a
istoriei…
V-am amintit, așadar, cine e Radu Vancu… Și, mai fac o dată apel la memoria
dumneavoastră: l-ați mai văzut undeva, și anume la Cotroceni, la „consultările”
președintelui cu „societatea civilă” (după cum știți, pentru Klaus, societate civilă e tot
ceea ce este împotriva PESEDEULUI, și atât). Semn că președintele i-a iertat rătăcirea…
în aceste condiții sunt convinsă că Radu Vancu a reevaluat și el talentul de scriitor al
președintelui și nu se va mai hazarda să spună despre vreo altă operă a acestuia: „Nu e
miza ei să aibă o valoare literară…”
Căci, colegii lui, scriitorii, îl iubesc pe președinte! Și cum să nu-l iubești când dânsul e un
consumator avid de cultură, așa cum a mărturisit la BOOKFEST în 2014?
Și l-o fi salvat, vreodată, pe marele „iubitor”… da’ mai mult și mai mult eu zic că l-au
salvat serviciile…
Aşa cum despre OUG 13 (februarie 2017) se vorbea zilnic (iar mii de spălaţi pe creier
ieşeau să zbiere că „scapă Dragnea”, „se legalizează furtul până în 200.000 de lei” sau
„vor fi eliberaţi violatorii pe străzi”), fără a se analiza despre ce este vorba, tot aşa şi cu
OUG 114 este la toată lumea în gură, dar nu se descrie la ce se referă.
Deși în multe privinţe nu se înțeleg, PNL şi USR au un punct comun de armonie, poate
singurul: abrogarea OUG 114. Și o spun clar, des și răspicat, ca să audă cine trebuie sa
audă. „Vom susţine orice premier non-PSD care îşi asumă cele patru puncte: fără penali,
primari în două tururi, fără pensii speciale şi repararea efectelor OUG 114!” De ce?
Pentru că, în realitate, OUG 114 este cea mai bună lege economică luată de vreun
guvern în ultimii 10 ani şi stă la baza creșterii economice a țării pentru următorii ani. De
ce vor Iohannis, PNL, USR şi serviciile externalizate să dispară? Iată nişte motive:
– taxa pe activele bancare
– taxarea suplimentară a jocurilor de noroc
– impozit zero pe salariu pentru muncitorii din construcții
– taxe mai mari pentru obținerea licențelor de telefonie mobilă
– scutiri de impozite pentru mai multe categorii de privați
– posibilitatea participanților la un fond de pensii privat de a opta pentru transferul
contribuțiilor lor către sistemul public de pensii
– și, cea mai importantă, plafonarea prețului la gaze și energie electrică pentru persoane
fizice.
Celelalte trei doleanţe ale partidelor ghidonate exclusiv de securici sunt strict anti-PSD.
Primari în două tururi înseamnă că PSD pierde la locale două treimi dintre primari.
Eliminarea pensiilor speciale înseamnă distrugerea a mare parte din bazinul electoral al
PSD. „Fără penali” e o lozincă pentru cretini, dar e extrem de importantă pentru că
interzice persoanelor condamnate, indiferent pentru ce, să mai fie alese chiar dacă
instanţa nu le-a blocat acest drept democratic în mod expres şi pe o perioadă limitată.
Efectul Chereches de la Baia Mare se poate repeta (a luat 80% fiind în pușcărie), pentru
că, nu-i aşa, alegătorii sunt proşti şi votează „penalii” care-şi iubesc comunitatea şi ştiu
s-o servească indiferent de presiunile asasinilor economici; lui Dragnia i-ar putea veni
oricând vreo idee, nu?!
Se zvonește că, în momentul în care OUG 114 era în draft, niște oameni de bine s-ar fi
dus la Liviu și i-ar fi spus direct, fără prea multe înflorituri: „Dacă o dai, te duci la
răcoare, iar ăia care pierd miliarde din cauza ei vor plăti oricât nu numai pentru asta, ci
și să distrugă întreg partidul!”. Dictatorul n-a crezut, mai primise amenințări și mai
explicite decât asta, ba chiar a ameninţat cu interzicerea exportului de buşteni (ha ha
ha, ce inconştient!). Aşa că s-a dus frumuşel la zdup.
Dezamăgitoarea Americă!
Era un banc care spunea: „Care e cel mai bun vin?”, „Vin americanii”, povestește Dinu
Zamfirescu, istoric.
Nu sunt atât de naiv încât să cred că vreo mare națiune așează cu adevărat principiile ei
călăuzitoare, oricât de nobile ar fi acestea, deasupra sacrosanctului interes național.
Principiile sunt bune pentru a pune ordine în haos și pentru a da direcții cardinale,
precum șinele de cale ferată care sunt făcute să ducă fix la țintele stabilite inițial, fără a
permite să te abați de la ele.
Când, însă, respectarea principiilor asumate prin declarații răsunătoare devine o frână
sau o piedică în atingerea unor obiective majore pentru țară, politicienii care dețin
comanda nu ezită în a le nesocoti. Patriotismul înainte de toate – e scuza lor.
Interpelat mustrător despre modul în care s-au tras liniile de demarcație pentru Europa
viitoare în timpul istoricei întâlniri Churchill – Stalin din toamna lui 1944, premierul
britanic ar fi declarat: „doar americanii puteau face ceva pentru a stopa
extinderea comunismului sovietic”.
Da, doar americani puteau face ceva în sensul acesta dar, din păcate, interesele lor
egoiste i-au împins să facă altceva, exact în sensul opus. Nu doar că nu au dat curs
așteptărilor românilor dar, și mai rău, „chiar SUA au respins o posibilă insurecţie
împotriva regimului comunist propusă de Iuliu Maniu”. Ce dezamăgire!
Însă noi, românii, se pare că suntem condamnați la dezamăgiri repetate venite din
direcția „partenerului strategic” de peste ocean.
August 2012: după ce Traian Băsescu este suspendat de Parlamentul României, SUA
intervine energic în apărarea rușinoasă a acestuia, cu orice preț, sfidând voința
românilor larg majoritari și mințind uriaș, prin vocea emisarului Philip Gordon (trimis
de secretarul de stat Hilary Clinton), cu declarația următoare: “Principalele
ingrijorari ale Departamentului american de Stat sunt determinate de
suspiciunea ca la referendum au avut loc fraude de amploare, de procesul de
reactualizare a listelor electorale si de presiunile exercitate asupra Curtii
Constitutionale”. Ce-a urmat după aceea se știe: mult clamata democrație a fost
transformată în butaforie de iarmaroc iar Traian Băsescu a fost reînscăunat la Cotroceni
pentru a slugări încă doi ani SUA și Germania, spre exasperarea poporului român.
2014 – 2018: ambasadorul SUA la București, Hans Klemm, se dovedește orb și surd la
toate abuzurile DNA constând în încălcarea grosolană a drepturilor omului (deci a unui
principiu stindard al țării sale) și o susține frenetic, prin ingerințe inadmisibile în politica
internă a României, pe Laura Kovesi, revocată într-un final pentru repetate încălcări ale
Constituției.
Dezamăgitoarea Americă își vede de ale ei, iar ale ei nu se confundă, din păcate, cu ale
noastre. Ale noastre, de pildă, ar fi să nu mai stăm încovoiați și fără glas la remorca
Germaniei, care e gata în orice moment să ne folosească drept monedă de schimb în
tranzacțiile ei geopolitice cu Rusia. Ale noastre, de pildă, ar fi să intrăm în Schengen, nu
să fim șantajați cu acestă miză de Olanda care vrea porturi românești sau de alte state
cu interese oligarhice pe-aici. Ale noastre, de pildă, ar fi să beneficiem de o justiție cu
adevărat liberă și de niște conducători cu adevărat independenți și patrioți.
Nici Polonia, cât e ea de Polonia, nu are parte de asemenea privilegii. Nici Ungaria, cât e
ea de arțăgoasă, nu e scutită de telecomandă. Doar că ele încearcă să facă ceva. Se
agită se zbat, mușcă zăbala, dau din copite…
Noi ne certăm între noi și ne spălăm rufele murdare prin străini, pe unde apucăm.
Marea miză de acum a conducătorilor noștri externi și interni este să distrugă PSD. Ce
să spun, grandios obiectiv de țară! Adică să distrugă exact partidul care seamănă cel
mai bine cu acest popor, cu relele și bunele sale. Căci asta este. Unii se iluzionează că
dacă va dispărea „coruptul PSD” se va termina brusc și cu hoția și cu prostia pe aceste
meleaguri. Și vom deveni într-o clipă cinstiți, instruiți, civilizați, demni.
Dac-ar fi așa de simplu, cum s-ar armoniza toate la superlativ în lumea asta. Cum s-ar
uni religiile, cum s-ar egaliza averile, cum s-ar contopi culorile raselor într-una singură,
nediscriminată…
Dezamăgitoarea Americă!
Așa cum la altă cumpănă a istoriei ne-au lăsat pe mâna rușilor, acum ne lasă pe mâna
lui Iohannis care, de fapt, este prelungirea mâinii lui Merkel…
Mai devreme sau mai târziu, efectele acestei abandonări vor intra în istorie sub numele
de răzbunarea românilor pe americani. Pentru cei 45 de ani de așteptare
zadarnică, pentru alte, multe, dezamăgiri traumatizante.
Dan Diaconu: “Alegerile au fost furate, asta deja este dovedit. Ce putem face?
Plângere penală!”
În primul rând, în ceea ce privește numărul de participanți, aveam indicii încă de anul
trecut că se urmărește o falsificare grosolană a acestuia. Când a fost anunțată cifra de
18.8 milioane de votanți treaba a devenit logică. Poate că eu sunt subiectiv. Dacă vă
gândiți că așa stă treaba, hai să vedem cum gândește Dan Șelaru, cu creierul lui de
matematician:
„În 1992 eram 22,8 milioane, în 2002 eram 21,7, o scădere cu 0,11 milioane anual; în
2011 eram 20,1 milioane, o scădere de 0,16 milioane pe an. Au trecut 8 ani, suntem cu
1,3 milioane mai puțin, adică suntem în țară cam 18,8 milioane.
În aprilie s-au plătit 3,56 de milioane de alocații, ne răman 15,3 milioane de cetățeni cu
drept de vot.
Cum nu pricep cum în înca 15 ani, deși populația a mai scăzut cu aproximativ 1,7
milioane, numărul de electori e relativ constant.
E limpede, cred, că avem de-a face cu o fraudă în ceea ce privește numărul de alegători.
Cam cât de mare să fie frauda? Și asta se poate calcula. Întrucât avem suspiciunea
rezonabilă că au apărut 1.4 milioane de voturi ale „ambasadelor”, putem calcula
rezultatele reale ale PSD&ALDE ținând cont de faptul că în urne n-au fost introduse
buletine ale acestor partide. Așadar, eliminând cei 1.4 milioane de intruși ne rezultă că
PSD a avut un scor real de 27%, în timp ce ALDE de 5.04%. Asta fără ce-a fost scos de
la unii și dat la alții. Că încă se mai practică și de-astea!
Poate că spuneți că avem de-a face cu simple presupoziții bazate doar pe calcule. Știu,
afirmația e o aberație în sine. Dar s-o luăm de bună. Mai există alte dovezi? La greu.
Una dintre ele este aceea că nu se închid cheile de control. Sunt vreo 3000 de secții de
votare unde situația e ciudată rău de tot. În sensul că au intrat în secție un număr X de
oameni și de votat au votat X+Y oameni. Unde Y poate însemna câteva mii de oameni.
Acum înțelegeți cum de-a depășit UDMR pragul electoral? Și stați că nu-i doar asta! Într-
un mod cu totul și cu totul ciudat, în momentul în care stătea să explodeze treaba cu
imposibilitatea de validare a alegerilor, a izbucnit scandalul de la Valea Uzului. Ciudat,
nu?
Dacă tot nu vă este clar că s-a furat porcește, ar trebui să mai dați un ochi pe pagina lui
Ionuț Apahideanu unde, la vederea proceselor verbale pe care le scoate în evidență n-ai
cum să nu-ți dai seama că situația e groasă. Groasă rău! Se vede negru pe alb cum s-au
falsificat voturile și de ce nu se închid cheile acelea. Mai mult, confruntați cu „falșu-n
acte”, ăia de BEC s-au apucat să șteargă de pe site secțiile cu probleme. Așadar, să
rezolve problema din topor.
OK, cred că acum n-aveți niciun motiv să mai spuneți că nu s-a furat. Se vede din avion
că s-a furat grosolan, la lumina zilei, fără nicio rușine. S-a furat pentru a scoate
campioane partidele Plăvanului, s-a furat pentru a-i ridica pe nulii Ponta&băsescu, s-a
furat pentru UdeMereu. E-n regulă, acum știm. Și ce facem? Stăm la o bere și ne
lamentăm? Stăm să bârfim, să facem bancuri, să fluierăm a pustiu? Iar ne facem că
plouă, iar facem mișto de necaz? Putem face și asta, dar o să rămânem cu ticăloșii ăștia
pe cap. Iar ăștia au tupeu, nu ca mămăligile din PSD. Nici n-au trecut bine peste fraudă
că ăia de la USR au depus un proiect pentru desființarea Secției Pentru Investigarea
Infracțiunilor din Justiție. Iar Barna vorbește deschis despre introducerea unei legi
pentru căsătoriile homosexuale. Dacă stați pasivi o să vă călărească la fel cum ne-au
călărit staliniștii emanați de tancurile sovietice. Vreți să pățiți ce-ați pățit în anii 50?
Păi ce altceva am putea face? E simplu, se numește plângere penală. O poți face
oriunde, chiar și la secția de poliție de lângă tine. Trebuie doar să știi câteva chestii
simple:
– dacă ai participat la vot înregistrezi o plângere penală întrucât prin furtul votului ți s-a
cauzat o vătămare; dacă n-ai participat la vot sau consideri că n-ai suferit o vătămare,
poți face un denunț penal;
– trebuie să-ți treci datele de contact corecte pentru ca organul de cercetare să nu
refuze începerea urmăririi penale pe motiv că nu te poate contacta;
– trebuie să descrii fapta, anume fraudă la vot în conformitate cu art. 387 Noul Cod
Penal;
– trebuie să indici făptuitorul; poți să-i introduci pe toți cei pe care-i consideri vinovați
(nu uitați STS) sau poți să soliciți organului de anchetă să găsească vinovații;
– mai trebuie să mai depui ceva mijloace de probă. E destul dacă imprimi câteva dintre
imaginile proceselor verbale de pe pagina lui Ionut Apahideanu. De asemenea, nu uita
să specifici că acelea nu sunt singurele probe și că situația este identică la peste 3000
secții de votare unde nu s-au închis cheile.
– semnezi și gata.
În cazul în care nu vrei să te expui, poți face același lucru trimițând o scrisoare
recomandată anonimă. Cel puțin au obligația s-o înregistreze și să facă ceva cu ea.
Probabil vă întrebați dacă are vreo miză treaba asta. Doar pare că te plângi despre
abuzurile Securității brațului juridic al Securității. Fix așa e, dar numai în cazul în care se
înregistrează câteva plângeri. Dacă se trezesc cu sute de mii sau milioane de plângeri
situația devine groasă și trebuie cineva să miște treburile. În fapt de asta le e frică, de o
coalizare a oamenilor. În fața unui asemenea asalt, vă spun sigur că nici dracu nu-și mai
pune curul la bătaie.
Poate că ar trebui să ne mișcăm puțin pentru a face treburile să se miște. Am stat prea
imobili, prea ne-am lamentat pe net sau la o bere. Hai să mișcăm împreună lucrurile.
Nu-i greu! E vorba doar de o coală de hârtie și-un pix. Atât!
Moțiunea fifty-fifty
O nouă moțiune de cenzură împotriva Guvernului, o nouă realizare purtând marca PNL.
Titlul acestei analize sugerează existența unui blat. Există toate indiciile că asta e. Se
lucrează în regim de cumeterie. O parte din parlamentarii PSD dorește cu ardoare ca
partidul să intre în opoziție. În timp ce o parte a parlamentarilor opoziției, inclusiv din
PNL, dorește ca Guvernul Dăncilă să supraviețuiască. Iar cele două fracțiuni, care nu se
transformă în niciun fel într-o masă critică decât în plan simbolic, se anulează reciproc.
Și iese un fâs.
Cei care doresc din interiorul PSD o retragere strategică de la guvernare au logica lor. Ei
știu că indiferent dacă s-a furat sau nu s-a furat la ultimul examen electoral de către
unitatea militară numită STS, partidul se confruntă cu cu două deficiențe. A stat trei ani
la guvernare, a îndeplinit multe dintre angajamentele electorale, multe altele au rămas
în așteptare, dar inevitabil credibilitatea sa s-a erodat. Așa cum se întâmplă oricând în
cazul oricărei formațiuni politice, care deține puterea executivă. Mai grav este însă că
partidul este practic scindat de către Victor Ponta, care i-a smuls cu sau fără ajutorul
STS procente importante și care este pregătit să mai adune cu fărașul parlamentari,
primari și consilieri. În timp ce frontul PSD se reduce practic la partidul condus acum de
doamna Dăncilă și la ALDE, frontul anti-PSD dispune de două partide cu greutate, PNL și
USR, de alte două partide cu masă mai mică ponderală, PMP și Pro România, și de
jumătate din UDMR, care, cu abilitate, joacă încă pe ambele fronturi. Prin urmare, PSD
nu are la dispoziție un partid mare cu care să se alieze pentru o viitoare guvernare.
Aceasta este dreptatea celor care doresc retragerea strategică în opoziție în scopul
reîncărcării bateriilor electorale.
Voința acestora însă este anhilată de dârzenia cu care doamna Dăncilă acționează. Dacă
doamna Dăncilă și-ar pierde statutul de premier printr-o moțiune de cenzură, care nu ar
putea să treacă decâ cu votul frontului PSD, atunci ea nu ar mai avea nicio șansă de a
obține la Congres președinția partidului. Și o eventuală nominalizare pentru bătălia
având drept obiectiv Palatul Cotroceni. De aceea, Dăncilă a utilizat un truc pe cât de
discutabil pe atât de verificat în timp, interzicându-le parlamentarilor PSD să voteze.
Astfel încât trădătorii să fie siliți să iasă în față, urmând ca apoi să fie excomunicați.
Această măsură are efecte certe. Astfel încât moțiunea de cenzură nu are nicio șansă să
treacă. Este însă o soluție profund imorală și probabil ilegală. În conformitate cu
Constituția României, votul parlamentarilor în general nu poate fi imperativ iar atunci
când este vorba de o moțiune de cenzură, este secret. Dacă doamna Dăncilă nu le
permite parlamentarilor PSD să voteze, atunci ambele principii sunt încălcate. Dar,
repet, toate partidele mari, pe rând, au procedat din nefericire la fel. Încă un precedent
politic periculos, care devine cutumă în Parlament.
Și uite așa cele două grupări, să spunem dizidente, din taberele PSD și anti-PSD își
anulează reciproc voința politică. Iar moțiunea nu trece, deși ar fi putut să treacă. În
ciuda faptului că semnatarii ei nu sunt capabili să propună o alternativă la programul de
guvernare al PSD.
Gândirea dominantă din ziua de azi din mințile tefeleilor: ”Noi sîntem cei mai
foarte oameni. Restul? Dă-i în mă-sa. Să moară.”
Pînă relativ recent, era legal ca oamenii să dețină sclavi. Adică niște oameni care
dețineau cu legea în mînă alți oameni pe care nu-i considerau oameni, ci doar o
proprietate aducătoare de venit. Niște biete unelte ce nu-și justificau existența decît în
măsura în care aduceau plus-valoare. Vite. Capete.
Pentru a se aboli sclavia s-au dus lupte grele. Unele din acestea la nivel de aprinsă
dezbatere publică și de confruntare legală, cum a fost cazul în România. Altele, pur și
simplu războaie civile, cu sînge, morți și suferință, precum cel din Statele Unite –
singurul război purtat vreodată pe teritoriul USA.
Prin cîteva colțuri bicisnice ale lumii sclavia mai există și azi. Bieți oameni chinuiți de alți
oameni. Toată lumea “civilizată” rostogolește ritos ochii în cap și emite adînci panseuri
de dispreț superior la adresa primitivilor care-și permit să dețină suflete omenești în
proprietate. Progresiștii fac une cause célèbre din acest subiect. Țț țț țț.
Problema este că, dincolo de cazurile izolate de sclavie fizică, ideea de sclavie încă este
cît se poate de atractivă în mințile multora dintre noi. Doar noi sîntem oameni, noi ăștia
cu succes, atractivi, productivi. Uite, noi facem lumea să se miște. Noi sîntem cei mai
foarte oameni. Restul? Dă-i în mă-sa. Să moară. Cîți bani produc? Aaaa, nu produc
bani? Atunci nu sînt oameni. Nu au dreptul să voteze. Nu au dreptul să emită pretenții.
Nu au dreptul să respire, căci respiratul costă bani pe lumea asta. Nu au dreptul să
existe. Cum facem să scăpăm de ei?
Nu e glumă. E fix gîndirea dominantă din ziua de azi din mințile tefeleilor. Bătrînii? Niște
loaze enervante și primitive care fac degeaba umbră pămîntului. Nu produc nimic, doar
consumă. Doar vor pensii. Doar ne freacă pe noi la cap și ne împiedică să ne bucurăm
de roadele plus-valorii noastre capitaliste globaliste. Să moară, dă-i în morții lor de
bătrîni.
Săracii? Să moară și ei, dă-i în morții lor de săraci. Cum poți să fii om atunci cînd ești
sărac? E clar că săracii nu sînt oameni. Țăranii? Ăia fără școală? Să moară toți. Doar noi
avem dreptul să existăm. Restul nu sînt oameni. Sînt suboameni. Sînt niște tîrîturi
bicisnice pe care merită să le strivești sub picior. Ca pe gîndaci. Să nu-i văd în fața
ochilor, că mi se face scîrbă și simt nevoia să-i distrug.
Nu e glumă. E un mod de gîndire. Nu e prima dată cînd se întîmplă asta în istorie. Unii,
mai cinici, ar spune că de fapt e cam modul dominant de gîndire de-a lungul vremurilor.
Noi și ei. Doar noi sîntem oameni. Restul nu sînt oameni. Nu le recunoaștem esența
umană. Vorbesc altfel. Se poartă altfel. Vin din altă parte. Deci putem să facem ce vrem
din ei.
Adică să facă săpun din grăsimea subcutanată a celor care nu sînt oameni. Mă rog, nu
prea au ei multă grăsime, că sînt bătrîni și săraci, dar ceva ceva tot o să iasă. Merge de-
o Cola…
Din ce în ce mai insistent, liderii politici – firește, în special cei de la PSD și ALDE – fac
referire la o ipotetică fraudă de mari proporții la referendum și la europarlamentare. Ca
și când, după efectul de buimăceală generat de rezultatul scrutinului, real sau
contrafăcut și de întemnițare a lui Dragnea, se trezesc din anestezie. În aceste condiții
este interesant să vedem cum ar fi dacă ar fi fost.
Un fenomen cu totul și cu totul neobișnuit a fost desigur prezența la vot. La votul pentru
un referendum pur consultativ cu întrebări bâjbâite și bâlbâite, pe care președintele
Klaus Iohannis, care și-a asumat această consultare a popuației, s-a scremut ridicol de
mult să le formuleze. O prezența care nu a fost niciodată estimată la un asemenea nivel
de sociologi, de analiștii politici sau de responsabilii politici din partide, indiferent dacă
aceștia făceau parte din frontul PSD sau din frontul anti-PSD. Și un uriaș interes
manifestat în străinătate. Este primul semn de întrebare, atâta timp cât, realist vorbind,
nimeni nu a găsit o explicație, care să stea în picioare.
Avem un al doilea fenomen cel puțin la fel de straniu. Un milion și două sute de mii de
cetățeni au fost practic turiști în ziua referendumului, suprapus peste alegerile
europarlamentare. Aceștia au votat pe liste suplimentare. Nicicând la alte alegeri nu s-a
mai întâmplat așa ceva. Propagandiștii frontului anti-PSD au aici un argument absurd. Și
simpla lui invocare demonstrează că înceracă să justifice o posibilă prestidigitație de
mari proporții. Argumentul este că, vezi Doamne, de la precedentele alegeri și până
acum, o uriașă masă de cetățeni cu drept de vot, circa 15%, și-ar fi schimbat reședința.
Și că de aceea au existat atât de multe persoane înscrise pe liste suplimentare. Numai
că lucrurile nu stau deloc așa. Românii din interiorul granițelor, cei care și-au schimbat
reședința, au făcut acest lucru nu deodată în ultimii trei ani, ci treptat, pe parcursul a 30
de ani. Iar aceste liste suplimentare ar fi trebuit și ele să crească treptat.
Alt argument la fel de imbecil este emoția colectivă. Cea la care cu atâta sârg a făcut de
mai multe ori apel Klaus Iohannis. Vezi Doamne românii din diasporă au fost din nou
împiedicați să voteze, deși numărul secțiilor crescuse cu o treime și, supărați nevoie
mare, și-au alertat rudele din țară, le-au scos din case și le-au trimis fix la urnele de
vot. Nimeni însă nu ar putea explica cum ar fi posibil ca niște banale alegeri
europarlamentare și un referendum stupid să poată genera un interes de asemenea
proporții și implicit o uriașă emoție colectivă.
Dar dacă această emoție este confecționată la fel cum a fost confecționată și în alegerile
prezidențiale, care i-au adus lui Klaus Iohannis între cele două tururi de scrutin nu mai
puțin de 20 de procente suplimentare? Dacă emoția colectivă este un pretext identificat
de „sistem” pentru a justifica o uriașă fraudă?
Un alt argument invocat de cei care acuză un furt masiv este numărul neobișnuit de
mare de votanți ai unor partide, care în localitățile respective nu au organizații și nici
măcar membri. Au fost identificate destul de multe asemenea localități în care s-a votat
nu numai pentru UDMR, ci și pentru Pro România și Partidul Mișcarea Populară. Nici
acest fenomen nu are vreo explicație cât de cât plauzibilă.
La alegerile prezidențiale în care Băsescu a câștigat împotriva lui Geoană, în cazul cărora
părerea cvasi-unanimă e că au fost fraudate, în noaptea de pomină din casa lui Gabriel
Oprea s-a pus la cale arestarea senatorului Cătălin Voicu. Acesta se pregătea intens
pentru a denunța frauda și pentru a solicita o verificare la sânge. Arestarea lui a pus
batista pe țambal. Pur și simplu Mircea Geoană, și el un băiat cu ochi albaștri, a refuzat
să mai conteste alegerile. Zilele trecute, imediat după comunicarea uluitoarelor cifre de
prezență și de repartiție a votului, președintele celui mai mare partid din România a fost
trimis după gratii. Pentru PSD, lovitura a fost năucitoare. Partidul a fost anesteziat. Din
acest motiv, nu a mai avut pentru moment niciun fel de energii pentru a reacționa. Au
fost primele alegeri din istoria recentă, adică de după anul 2000, când cel mai mare
partid, cu 400.000 de membri, nu a mai făcut o numărătoare paralelă, cu excepția a
patru județe.
În fine, mai există și argumentul, invocat pe bună dreptate, că România este singura
țară din Uniunea Europeană în care votul poporului suveran nu mai este numărat de
către poporul suveran, ci de către o instituție militară, STS, care s-a implicat și în
celelalte rude de alegeri cu cântec, de fiecare dată de partea președintelui. Când a fost
Băsescu, de partea lui Băsescu și a partidului pe care acesta îl păstorea. Acum, când e
Iohannis, de partea lui Iohannis și a frontului anti-PSD. Când încredințezi o sarcină civilă
de o asemenea însemnătate unor purtători de epoleți, riști oricând ca aceștia să joace
alba-neagra la scală națională.
Ilie Șerbănescu: ”Cu cât îl culpabilizezi mai abitir pe sclav, cu atât îl poți
jecmăni mai tare. „Tocați“ pur și simplu ca hoți și corupți, românii devin
vinovații de serviciu!”
În urma votului din 26 mai, dincolo de moțiuni de cenzură și altele asemenea, adevărata
întrebare este dacă deținătorii puterii vor prelua, sau nu, și guvernarea. Ne place, nu ne
place, guvernarea și puterea nu sunt același lucru.
În mod nefiresc, cei ce dețin puterea în România nu și-au asumat și guvernarea, adică
administrarea. Au considerat a le fi mai convenabil așa. Probabil din trei motive. Unul
este acela că, lăsând administrarea în seama românilor, îi costă mai ieftin, căci,
salarizați ca la ei acasă, străinii ar fi costat mult mai scump. Al doilea motiv este
probabil principalul, deoarece, lăsând administrarea în seama românilor, doar aceștia
răspund, în timp ce stăpânii n-au nicio răspundere. „Tocați“ pur și simplu ca hoți și
corupți, românii devin „vinovații de serviciu“. Și cu cât îl culpabilizezi mai abitir pe sclav,
cu atât îl poți jecmăni mai tare. În sfârșit, al treilea motiv, deloc de neglijat, este că, sub
paravanul că România ar fi o țară suverană, se pot face aici cele mai năstrușnice
experimente, îndeosebi în justiție și economie, pe care ție, stăpân, ți-ar fi rușine, în
secolul XXI, să le montezi în propria-ți colonie!
Așa s-a întâmplat în România după alegerile din 2016, câștigate detașat de PSD–
Dragnea. Cu votul majoritar amăgitor la spate, PSD–Dragnea a încercat să schimbe
unele efecte ale colonializării. A atacat, printre altele, la lingurică stăpânul străin al țării,
mărind salariile, adică exact ceea ce pe acesta îl afecta cel mai mult, căci de-aia venise
în România, pentru a profita de salariul mic! Dragnea știa însă prea bine că era doar la
guvernare, nu la putere, și atunci nu numai că nu a pus niciodată în discuție rânduielile
coloniale, dar și-a însoțit orice demers în sensul creșterii salariilor cu cadouri peste
cadouri pentru capitalul străin, așa-numitele „relaxări fiscale“. De a ajuns capitalul străin
să plătească pentru derularea activității în România un cost statal fiscal superscăzut, la
nivel de paradis fiscal. Se părea că, dacă Dragnea n-ar fi existat, capitalul străin ar fi
urmat să-l inventeze, de vreme ce acesta superprospera cu costuri mereu mai mici,
putând în același timp să aibă în Dragnea idealul „vinovat de serviciu“, în capul căruia
să-i arunce toate nenorocirile, câte-n Lună și în stele, văzute și nevăzute! La sfârșitul
lunii mai 2019, filmul s-a rupt! Într-un fel era de așteptat! La început de 2018, Dragnea
își consumase ultimul as din mânecă, trecând în seama angajatului integral contribuțiile
sociale, cadou inestimabil pentru angajator. Relațiile dintre muncă și capital erau
întoarse în capitalismul primitiv. O asemenea deresponsabilizare socială a angajatorului
nu există nicăieri în Europa. Dar, cu aceasta, Dragnea și-a lichidat orice capacitate de
manevră și negociere. El nu mai avea ce să ofere pe mai departe capitalului străin. Votul
din 26 mai, în care Dragnea n-a mai fost susținut de cei cărora le mărise salariile și
pensiile, n-a fost decât prilejul. A fost băgat imediat la pușcărie pentru un delict ticluit și
oricum derizoriu. În timp ce capitalul străin rămâne cu pomana aiuritoare a
deresponsabilizării sociale totale, unică pentru capital în toată Europa!
Luminița Arhire: ”O plăcuță suedeză face mai mult decât o mie de cuvinte”
Presa a preluat copios IMAGINEA procesului verbal publicat de Radu Herjeu, dar,
evident, nu și postarea acestuia care ironizează „artimetica” precară și haosul din
mintea celui care a completat documentul și nu face nici o referire la fraudă. Și nici n-ar
avea cum… Radu Herjeu scrie așa, pe 13 iunie 2019, odată cu publicarea insolitului
Proces-verbal:
Căci cel care a completat documentul bruxellez, în mod vădit, nu a înțeles nimic din oile
negre înșirate pe câmpul alb al formularului standard… De aceea la numărul de buletine
neîntrebuințate și anulate, apare de fapt numărul BULETINELOR UTILIZATE PLUS
NUMĂRUL DE BULETINE ANULATE, dar cu o diferență de 3 buletine, conform „artimeticii”
bravului „completator”. Apoi dânsul scade, cu veselie, din numărul total de buletine
(7.000) numărul de buletine completate și valide și în loc să treacă la rubrica de
NEUTILIZATE cifra de 5.324 de buletine, o trece la rubrica de voturi valid exprimate. Așa
ceva…
De altfel, eu nici nu cred în FRAUDA MASIVĂ… cred însă în mica ciupeală care poate
băga, cu lingura de pantofi, UDMR-ul și PRO ROMÂNIA în Parlamentul european. Nu este
foarte greu să salți peste linia de trecere a examenului o loază care era un pic sub linie.
E însă, cred, IMPOSIBIL să aduci PESEDEUL de la 46% în 2016 la 22,5% în 2019!
Dezastrul pentru PSD, de altfel, era sesizabil chiar din secția de votare în care cu
maturitate mi-am exercitat eu acest drept fundamental. Votez, din 1990, la toate
exercițiile electorale la aproximativ aceeași oră. Cozi nu am pomenit decât de două ori:
pe 20 mai 1990 – alegeri parlamentare și prezidențiale și 26 mai 2019 - alegeri
europarlamentare și referendum pentru ignoranți și naivi. Ceva aglomerație a fost și la
referendumul de demitere a lui Băsescu Traian. Cum coada la vot era mare și mulți
alegători în fața mea, am avut prilejul să ascult cum, după scanarea cărților de
identitate, se transmitea, cu glas tunător, către comisie și dorința votantului de a lua
sau nu buletine și pentru referendumul „amurgului gândirii”… cred că au fost doar doi
înaintea mea care nu au dorit să răspundă la întrebările lui Klaus pe care Klaus însuși a
fost incapabil să le țină minte. În rest, toată lumea și-a dat cu părerea…
Poate că teoria mea nu va plăcea multora. Pentru că totdeauna s-a spus că electoratul
are dreptate, orice ar alege.
Dar eu îmi amintesc cum au fost scoși oamenii în stradă în ianuarie 2017… îmi amintesc
bine cine-a lovit cu amnarul până a ieșit „scânteia”: Oana Bîzgan-Gayral și Cosette
Chichirău (de la USR, bineînțeles) filmându-se în timp ce protestează în fața Guvernului
împotriva proaspetei Ordonanțe 13… și câțiva aparent gură-cască, venind în jurul ei și
întrebând, teatral, despre ce este vorba… apoi urlând la rândul lor la trecători să se
alăture protestului. Aranjamentul se vedea din avion, dar „montajul” a prins. De ce
anume a prins? Pentru că nimeni nu a fost dispus să citească textul Ordonanței. Au fost
nenumărate filmări în stradă din acea perioadă - făcute de televiziuni „atașate cauzei”
sau dimpotrivă. Nu-mi amintesc măcar o singură analiză critică a textului incriminat, ci
numai lozinci… ușor de spus, care nu aveau nevoie de implicarea rațiunii… grosiere,
goale de conținut, dar sunând din coadă… Și a mers. La fel e și cu scoaterea votanților
din casă, atunci când trebuie.
Într-o zi, un băiat venit din Suedia a găsit chintesența pentru toate pancartele duse
după protestele din ianuarie-februarie 2017 la Muzeul Satului ca dovadă a „inteligenței
irepresibile” a societății civile, potrivit ideilor crețe ale lui Pavel Sușară. Băiatul din
Suedia a scris pe plăcuța de înmatriculare a autoturismului său „MUIE PSD”. Text
simplu, clar, ușor de reținut și de scandat de corul protestatarilor cu nemulțumiri de tot
felul, slogan adoptat de președintele Klaus ca „opinie politică” și preamărit într-un text
de o lungime scandaloasă de către însuși Liiceanu Gabriel, cluul intelectualității
românești.
Înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, la precedentele alegeri prezidențiale, Klaus
Iohannis se afla cu zece procente în urma lui Victor Ponta, astfel cum oficial au fost
omologate rezultatele după prima rundă. A câștigat detașat cu zece procente peste
adversarul său. Ceea ce înseamnă că domnul Klaus Iohannis a făcut un salt spectaculos,
nemaiîntâlnit în istorie de 20 de procente. Nimeni nu a putut explica această uluitoare
răsturnare de scor, altfel decât prin generarea unei puernice emoții colective. Dar acestă
pretinsă emoție colectivă este la rândul ei inexplicabilă. Aparent ea a fost declanșată de
mecanismul greoi al votului în diaspora. De apariția unor cozi interminabile la unele
secții de votare din străinătate. Iar aceste cozi ar fi reverberat în țară prin semnale
alarmante, ultimative, transmise rudelor de acasă. Care, în urma primirii acestora, ar fi
dat buzna la secțiile de votare pentru a-l alege pe Klaus Iohannis. Toată această
construcție nu se susține din punct de vedere logic. Cu numai o lună în urmă, la primul
tur de scrutin, s-a votat în aceleași secții de votare din diaspora. Și nimeni nu a
înnebunit. Și nimeni nu atras semnale de alarmă, acuzând Guvernul că îi împiedică pe
românii din afara granițelor să-și exprime opțiunea. Nu s-a schimbat nimic în cele 30 de
zile. Concluzia nu poate fi decât una singură. Emoția la care a făcut ulterior referire cu
insistență Kaus Iohannis a fost doar un pretext menit a justifica o fraudă. Și atâta cât a
fost totuși emoție, ea a fost generată artificial, de „oamenii din pădure”. Cei care au
considerat că este mai profitabil Klaus Iohannis în calitate de prizonier al „sistemului”, în
comparație cu impetuosul său adversar, Victor Ponta, care putea scăpa oricând de sub
control, întrucât în definitiv era reprezentant el însuși al unui serviciu secret. A fost o
bătălie nu a „sistemului” cu cetățenii României, în final învinși, ci o bătălie pentru halca
puterii în interiorul statului paralel. Au câștigat cei mai tari, iar cei mai slabi au fost
ulterior, rând pe rând, eliminați. Unii, fără milă.
Rezultă că pentru a ne proteja democrația, atâta cât mai există sau mai poate exista
într-un stat de frontieră, într-un stat santinelă NATO, într-un stat gardian, devenit stat
clientelar, trebuie să devenim mult mai atenți la mișcările „sistemului”. Un „sistem”
căruia Călin Popescu Tăriceanu i-a aplicat sintagma de „oamenii din pădure”. „Omenii
din pădure” sunt și cei de la SRI, și cei de la SIE, și cei de la SPP, și cei de la STS. Primii
manevrează emoția și îi manevrează pe principalii actori politici, ultimii, cei de la STS,
numără voturile. În definitiv, dacă cetățenii din diasporă sau din țară se lasă induși în
eroare de o emoție creată artificial și nu înțeleg că în acest fel optează politic nu pentru
ceea ce cred ei că înseamnă democrație, ci pentru ceea ce le induc alții că înseamnă,
atunci prima etapă a falsificării alegerilor este câștigată se „sistem”. Și implicit de alesul
„sistemului”, indiferent cine va fi el la sfârșitul acestui an.
În ceea ce privește numărarea voturilor, în fine, la nivelul presei și mediului politic este
admis faptul absolut revoltător că obțiunile poporului suveran nu trebuie măsurate și
omologate de instituții militarizate, ci de instituții civile. I.V. Stalin spunea că rezultatul
alegerilor nu este dat de cine votează, ci de către cine numără. Acest lucru trebuie și
poate fi schimbat.
Este destul de greu de presupus că frauda pregătită pentru finalul acestui an va repeta
la indigo modelul de la precedentele prezidențiale și de la referendumul suprapus
europarlamentarelor. Mă aștept ca statul paralel să fie mai deștept. Și, ca de obicei, cu
un pas înaintea societății civile. Surpriza poate veni din orice direcție. Dar societate
civilă trebuie să se protejeze. Trebuie evitat cu orice preț ca, sub pretextul neasigurării
dreptului la vot pentru românii din afara granițelor, să fie din nou generată prin
intermediul mediului electronic și cu ajutorul instituțiilor specializate, care duduie la
acest capitol, o nouă undă de șoc a așa-zisei emoții colective. Soluția este fie votul
electronic, fie votul prin corespondență, fie adoptarea unor modele europene și non-
europene, care îi obligă pe cetățenii care doresc să se exprime să o facă în țară. Soluția
trebuie dată până la alegerile prezidențiale. Altfel, din nou, cei aflați aparent la putere
vor fi culpabilizați, în ciuda faptul că nu ei se află la butoane în afara granițelor țării și că
în final nu ei sunt cei care numără voturile.
Ce-și doresc oamenii mai întâi, s-a întrebat Tocqueville, libertate sau egalitate?
Amândouă suna concluzia, dar greutatea atârna spre egalitate.
E altoi de scandal ce zic, dar comunismul a rezolvat mai vizibil problema egalității, în
Europa capitalistă potențialul ei exploziv a fost diluat printr-un nivel de trai ridicat. În
alte părți, unde nivelul de trai este scăzut, sunt inevitabile și îndreptățite revoltele.
N-au rost auto-flatările, homo sapiens este fericit la nivel de simțuri, și dacă acestea
sunt satisfăcute cât de cât, nu apucă în mâini cartea riscurilor. Nu ne deosebim de alte
mamifere pe cât ținem să clamăm.
Liviu Pleșoianu: ”Pe Birchall au propus-o sau cel puțin au confirmat-o ministru
la “Justiție” domnii de peste Ocean!”
E clar pentru toată lumea de ce e Birchall la “Justiție”, de ce n-a comentat nimic Werner,
de ce se pozase distinsa doamnă Birchall cu Hans Klemm cu câteva ore înainte de a fi
propusă ministru de distinsa doamnă Dăncilă#2?
România ESTE o colonie în devălmășie, cu câțiva stăpâni mari și mulți stăpâni mai mici.
Și așa va rămâne dacă poporul român e fericit cu acest statut! În ce mă privește, am
inima împăcată. Chiar fac TOT ce ține de mine pentru a nu mai fi sclavi, pentru a ne
ridica din genunchi și a ne comporta ca niște oameni LIBERI și DEMNI. Voi merge până
la capăt în acest an și voi continua să spun: FIE SĂ FIM! Apoi, la prezidențiale (ultima
șansă a acestei țări), ne vom număra și vom vedea câți suntem…
Sperăm ca, sub conducerea sa și a celorlalți oficiali români, România va reveni asupra
recentelor amendamente care amenință să submineze capacitatea de luptă împotriva
corupției și avem încredere că România va lua măsurile necesare pentru a asigura un
sistem judiciar eficient, transparent și imparțial.”
Douăzeci și patru de ore, cap la cap, i-au trebuit (încă) președintelui Klaus Iohannis
până să vină în fața națiunii și să spună câteva vorbe după jalnicul eșec al moțiunii de
cenzură. Cacealma în toată regula pe care tot el a moșit-o știut fiind că, pe 30 mai anul
curent, declara, în stilu-i ritos-bombastic următoarele: ,,Cred că opoziția scrie deja
ultimele fraze la moțiunea de cenzură’’.
Declarație pe care, dacă am fi auzit-o de la oricare alt actant al scenei politice din Țara
Mioriței, o puteam pune pe seama euforiei triumfaliste de după aflarea rezultatelor
europarlamentare și ale referendumului.
Dar și acelea cu chiu cu vai, de vreme ce 7(șapte) parlamentari au votat împotrivă! Așa
încât , place sau nu place, singura concluzie logică și corectă ce poate fi trasă după
căderea moțiunii este și rămâne aceasta:,,Klaus Iohannis și ai lui au păcălit încă o dată
electoratul’’. Concluzie pe care a făcut-o publică Ion Cristoiu, gazetar și analist politic pe
care numai că ar face parte din tabăra admiratorilor Guvernului Dăncilă nu îl putem
bănui!
Erau,așadar, întrunite toate condițiile necesare și suficiente pentru ca, profitând de acest
răgaz de o zi spre a aprofunda analiza cauzelor eșecului moțiunii, (încă)președintele
Klaus Iohannis să spună, cu subiect și predicat, ceea ce crede că trebuie spus nației. Dar
ți-ai găsit, Klaus Iohannis și curajul de a recunoaște eșecul unui patentat (sub) produs al
propriilor obsesii vindicative ! Dimpotrivă, azi, domnia sa a ieșit la rampă și ne-a
anunțat că a cerut guvernului în exercițiu să pună osul la treabă și să realizeze , în
regim de urgență, un proiect de lege care să asigure condițiile pentru ca toți cetățenii
români să își poată exercita neîngrădit dreptul la vot. Să o spunem fără eufemisme de
circumstanță, prin sintagma ,,toți cetățenii români’’, domnul (încă)președinte înțelege ,
în primul rând, pe românii cu drept de vot trăitori peste hotare! Subiect pe care domnia
sa l-a confiscat și îl manipulează cu o înveninată patimă și cu o țintă precisă.
Un ultim, dar câtuși de puțin neînsemnat motiv al recitativului prezidențial de azi este,
sunt convins, și teama care îl încearcă pe domnul Klaus Iohannis că s-ar prea putea ca,
la un moment dat, electoratul român din afara granițelor să înțeleagă adevărul enunțat
de Ion Cristoiu și anume că, încă o dată, Klaus Iohannis și ai lui i-au păcălit! Și nu doar
să înțeleagă, ci și să reacționeze, cu proxima ocazie. Adică la alegerile prezidențiale de
la sfârșitul anului. De aici și punerea, pe tapet a subiectului ,,exercitarea neîngrădită a
dreptului la vot de către toți cetățenii români’’. A românilor de peste hotare, în mod cu
totul deosebit. În concluzie, departe de a fi un semnal, apăsat și convingător, cum că se
simte foarte în putere, mesajul dat țării astăzi de către (încă)președintele Klaus Iohannis
nu este decât încă o diversiune, nici mai bună nici mai rea decât cele de până acum.
Diversiune care nu poate fi încadrată decât în categoria alibiurilor la care, după cum ne
învață istoria politicianismului, recurg cei care nu vor sau nu pot să privească realitatea
în față și să își asume,bărbătește, partea lor de vină.
Dictatorul a căzut, poporul este suveran, iar la Palatul Victoria trebuie să vină îngerii.
România are nevoie de salvatorii ei. Moțiunea trebuie să treacă iar PlusUSR
+PNL+ProRomânia+PMP să vină să guverneze România.
Într-o democrație votul este sfânt. Cei care au câștigat alegerile au, de fapt, încrederea
poporului. Deja este irelevant că vorbim de alegeri euro-parlametare. Guvernul actual
nu mai are încrederea românilor iar această coaliție, nouă, plină de oameni cu idei și
preocupări cel puțin inedite trebuie să preia puterea. Românii trebuie să se bucure acum
de rodul votului lor.
Vreau ca în Piața Victoriei să fie o mare spirală energetică, vreau să practicăm cu toții
mindfullness, vreau ca multinaționalele să impună legi guvernului, vreau ca salariile să
scadă, vreau să fim europeni – iar acest lucru nu se poate întâmpla cu niște retrograzi la
guvernare, oamenii au dat greș, să vină îngerii!
[1] https://www.rfi.ro/special-paris-112322-le-monde-dacian-ciolos-este-noul-candidat-la-sefia-
centristilor-europeni
[2] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/mesaj-pentru-psd-a-nu-va-jucati-cu-focul-daca-noi-in-prima-zi-de-
guvernare-va-aruncam-pe-toti-in-puscarie-prin-ordonanta-de-urgentaa–210127.html
[3] https://www.g4media.ro/breaking-cnsas-sustine-ca-traian-basescu-a-inceput-sa-toarne-la-securitate-
din-primul-an-de-studentie-sri-a-furnizat-cnsas-un-document-in-8-aprilie-2019.html
[4] https://www.cotidianul.ro/ciolos-paznic-la-poarta-doinei-cornea/
[5] https://ziaristii.com/video-oana-bogdan-consiliera-lui-ciolos-acuzata-ca-vrea-desfiintarea-proprietatii-
romanii-nu-au-incredere-unii-altii-vest-oamenii-isi-doresc-sa-fie-chiriasi/
[6] https://ziaristii.com/video-oana-bogdan-consiliera-lui-ciolos-acuzata-ca-vrea-desfiintarea-proprietatii-
romanii-nu-au-incredere-unii-altii-vest-oamenii-isi-doresc-sa-fie-chiriasi/
MOTTO: „Am vorbit cu un domn cumsecade, decent, credincios, patriot, care votase cu
USR Plus și a trăit un veritabil șoc când i-am spus că USR-Plus e vârf de lance al tuturor
mizeriilor progresiste și ideologiilor anti-creștine. A trebuit să recunoască: votase din
ură… De ce ură? Păi toată lumea urăște pe Dragnea deci trebuie să fi făcut ceva rău.”
(Bogdan Alexandru Duca , 17 iunie 2019, pe pagina lui de FACEBOOK)
Deci, să reluăm: este vorba despre „un domn cumsecade, decent, credincios, patriot”
care a votat cu USR, fără să aibă habar ce-are-n cap acest partid semi-ficțiune, și doar
pentru că îl ura pe Dragnea!
Păi, atunci eu spun așa: „Mama lui de domn cumsecade și credincios!”… că pe oameni la
fel de cumsecade ca ăsta s-a bazat abuzul nesfârșit al instituțiilor de forță ale statului-
ocult-din-spatele-statului, mereu. Domnul cumsecade și credincios nu numai că neștiind
cu ce se mănâncă ideologia USR-PLUS a pus ștampila cu sete pe alianța de strânsură,
dar, ca bonus, nici nu și-a argumentat cu nimic ura pentru Liviu Dragnea și dorința lui
intimă de a-l vedea la pușcărie.
„Când discuți cu astfel de oameni, luați de val, este neprețuită clipa în care le vezi mutra
când ajung să se gândească sincer la spețele în care a fost condamnat Dragnea.”
(Bogdan Alexandru Duca , 17 iunie 2019, pe pagina lui de FACEBOOK)
De ce unul care dorește din suflet ca Dragnea să înfunde pușcăria nu are minima
decență de a afla PENTRU CARE ANUME VINĂ trebuie să se petreacă asta, ÎNAINTE de a
se petrece, în schimb cască gura a uimire când află DUPĂ? „Credincios”, spune Bogdan
Duca? Credincios cui?
Nimic omenesc sau decent în această atitudine. Și nimic inteligent. Doar reacție
viscerală pură, mizerie umană camuflată cu o ridicare din umeri „…mie nimeni nu mi-a
spus…”. Nici nu trebuia să te ia cineva cu binișorul și să-ți șoptească la ureche,
decentule! Informația e peste tot. Doar să vrei să o citești sau să o asculți.
Cu ajutorul ignoranței VOITE a acestora a fost executat cu sânge rece Liviu Dragnea. Ei
toți au fost rotițe din „mecanism” și și-au acceptat cu bucurie rolul de rotițe.
Așa cum în 2009 doamna Codruța, procuror general al României, îl aducea în țară cu un
avion particular semi-plătit de Sebi Ghiță pe „fugarul” Nicolae Popa, mișcând cu ocazia
asta și niște voturi dinspre „catindatul ” prezidențial Geoană către rivalul Băsescu,
observăm cum de curând și o altă doamnă de nădejde, Ana Birchall pre numele ei, la fel
de prietenă cu Ambasada Licuriciului dodoloț ca și ilustra Codruță, are grijă ca doar cu
câteva zile înainte de alegerile din 26 mai 2019 să-l servească publicului votant pe
„fugarul” Radu Mazăre, mutând cu acestă ocazie niște voturi de la propriul partid către
neprihăniții de la USR-PLUS - că, de! nu mai poate lumea cu baronii și corupții ăștia de
la PESEDE! Coincidență, zic… Și urmează coincidența-coincidențelor, chiar a doua zi
după pierderea alegerilor, când Liviu Dragnea, președintele celui mai mare partid din
România, este arestat pentru o instigare la abuz, în timp ce „făptuitoarea” abuzului e de
bună credință, deci achitată. Dar nimic, absolut nimic, cu atât mai puțin șirul
coincidențelor puse cu mâna, nu-l mișcă pe „cetățeanul decent și credincios” al lui
Bogdan Duca.
Nu uitați, însă, prieteni, că prin arestarea lui Dragnea, ura cetățeanului „cumsecade” a
fost doar parțial satisfăcută. Iar porția care nu s-a consumat fierbe încă precum mustul
într-o butelie cu dopul înfundat… e o chestiune de timp reorientarea acestei bombe cu
ceas către o altă destinație sau către un alt destinatar. Și nu există complicitate mai
explicită la crima cu premeditare decât ura generică.
Ca un rege fără trecut și fără coroană, Klaus Iohannis a ieșit la rampă și a cerut
modificarea legislației pînă mîine. Presupun că a înțeles că o parte din electorat, mică
sau mare, rămîne de văzut, ar putea susține pe altcineva. Și unde să își mai găsească
susținători? Dincolo de granițele țării, între cei plecați la muncă și convinși că de la
Gheorghiu Dej și pînă astăzi numai PSD-ul este de vină. Dacă se împrăștie pe Facebook
o ploaie de acuze la adresa lui Iliescu și Năstase și la pericolul comunist, toți cei aflați
prin diverse locuri pe glob vor da fuga la urne să salveze țara de comunism.
Asta visează Iohannis. Să schimbăm toată legislația în așa fel încît să nu-i scape nici un
vot. Funcționarii români să organizeze o campanie de colectat voturi și înjurături și după
o săptămînă de călătorii să predea rezultatul votului. De ce nu vor nici Iohannis, nici
Internele, nici STS-ul, ca românii din străinătate să se înscrie, cum se procedează, de
exemplu, în Anglia. Pentru Brexit s-a anunțat în fiecare zi, preț de cîteva luni, cîte zile
au mai rămas pînă la termenul limită de înscriere pe liste. În România, nu! În marile
orașe, vrem școli și parcuri în care să plasăm cabine și comisii și acolo să așteptăm,
poate vin, poate nu. Și pe urmă cu numele celor 3-4 milioane să facem ce decide cel de
la butoane.
Formula ambiguă care lasă loc învîrtelilor nu este atacată de nimeni. Nici stabilirea
corpului electoral. O doză de aproximare din legislație lasă loc unei alte doze de
escrocherie la stabilirea rezultatelor.
Apelul lui Klaus Iohannis sună mai degrabă a teamă decît a preocupare privind calitatea
alegerilor și organizarea lor. Pentru hazul suplimentar conținut de acest apel, îl și
reproduc în parte. Iată vorbele lui Klaus:
”În acest sens, solicit Guvernului să elaboreze urgent un proiect de lege care să poată fi
adoptat de către Parlament până la finalul actualei sesiuni parlamentare, prin care să
propună măsurile administrative adecvate începând de la alegerile prezidențiale din
toamna acestui an. În acest sens, solicit Guvernului să elaboreze urgent un proiect de
lege care să poată fi adoptat de către Parlament până la finalul actualei sesiuni
parlamentare, prin care să propună măsurile administrative adecvate începând de la
alegerile prezidențiale din toamna acestui an”.
Pentru articolul de față am chemat în sprijin două amintiri. Una, de pe când eram în
armată (acel stagiu militar de 6 luni de după terminarea facultății) și participam la
lecțiile de doctrină și securitate militară strecurate în programul fiecărei zile de
instrucție. Se întâmpla prin anul 1972.
Deși în sinea mea eram profund ostil sistemului ceaușist, pe care îl consideram dramatic
infestat cu toate relele comunismului, lecțiile la care fac referire mi se părea că vin din
zona unui patriotism autentic. Toți lectorii care se succedau la catedră, deși strident de
inegali între ei ca personalitate, cultură, elocință, carismă, aveau ceva care îi unea
inconfundabil: o formă bărbătească de dragoste de țară care semăna în patetismul ei
(cel puțin așa mi se părea mie), cu dragostea de părinți, de nevastă, de copii.
Altă amintire, mai recentă, vine din aproape prietenia mea cu un tânăr ofițer SRI. L-am
cunoscut în anul 1999, prezentat fiindu-mi de un amic care ținea cu tot dinadinsul să-mi
scoată din cap anumite prejudecăți despre „securiști”. Jean (să-i zicem Jean) era la acea
vreme căpitan, deși nu împlinise încă 30 de ani. Se ocupa de contraspionaj și l-am
suspectat la început că încearcă să mă cultive pentru funcția de conducere pe care o
dețineam într-o multinațională. I-am și mărturisit într-o seară bahică această bănuială,
dar, cu timpul, ea s-a diluat pentru că discuțiile noastre alunecau mai mereu în plan
istoric și filozofic, unde ne decopeream provocatori și utili unul altuia. Printre
sentimentele cele mai puternice în legătură cu Jean a fost acela că își iubește în mod
autentic țara și că tot ce face în plan profesional face cu profunda convingere că așa i-a
fost menit să-și arate patriotismul. Am formulat „aproape prietenia” pentru că, din
păcate, soarta n-a mai avut răbdare să eliminăm cuvântul „aproape” din exprimare.
Jean a murit tânăr, cu gradul de maior, într-un accident care a ridicat unele semne de
întrebare.
Am evocat aceste două amintiri pentru a explica de ce cred cu putere că atât în armata
română cât și în serviciile secrete românești cultivarea patriotismului în cel mai natural
sens al cuvântului este un obiectiv permanent și crucial. Oamenii din aceste structuri
sunt descoperiți, încă din faza de selecție, cu aptitudini excepționale pentru a deveni,
printr-o instruire adecvată, adevărați apărători ai țării. Și, cu timpul, cei mai mulți,
devin.
Dar, în acest punct al constatării, se ridică o întrebare: ce face imensa armată de români
patrioți și onești din structurile de forță ale țării atunci când constată că unii dintre șefii
lor o iau razna, că își încalcă statutul, că își depășesc atribuțiile, că, mânați de ambitii
personale sau înrolări paralele ce presupun comandă multiplă, trag după ei instituția
intr-o direcție greșită care vulnerabilizează nu doar instituția ci și patria?
De câte ori nu am auzit, în ultimii ani, comentarii de genul: „da, SRI (sau STS) a făcut
și, din păcate, încă mai face abuzuri. Nu trebuie însă să imputăm asta instituției în
ansamblul ei. Marea majoritate a cadrelor SRI sunt români onești, patrioți, care își fac
datoria cu devotament și abnegație”. Un astfel de mesaj, de înțeles până la un punct,
are și o mare slăbiciune: neculpabilizând în bloc (ceea ce e bine), creează impresia că
deculpabilizează în bloc (ceea ce e rău).
Fraudarea alegerilor este, în orice regim pretins democratic, o crimă împotriva voinței
populare. Nu poți fi complice la o astfel de crimă și, simultan, să te declari patriot și
apărător al democrației.
Folosirea rețelelor de socializare, prin forța uriașă a tehnologiilor de ultimă oră, pentru
manipularea și polarizarea societății în jurul unor proiecte politice oculte, nu stă la
îndemâna unor oengiști entuziaști. Serverele gigantice interconectate prin sateliți
ultraperformanți, softurile capabile a opera simultan cu baze de date de zeci de milioane
de subiecți, utilizarea de sute de criterii încrucișate pentru a obține grupuri de
interacțiune și influență capabile a câștiga în ringul virtual orice dispută politică, oricât
de aberantă ar fi miza ei, iată doar câteva din elementele de arsenal pe care doar
serviciile secrete, cu bugetele lor uriașe și scăpate de sub orice control civil, și le pot
permite.
După ultimele alegeri din România au apărut și apar pe zi ce trece teorii, mărturii, chiar
dovezi (vezi, de exemplu, documentul publicat de Radu Herjeu conform căruia „Au intrat
în secția asta din Bruxelles 1673 de români care au ștampilat 5341 de buletine de vot
pentru alegerile europarlamentare!”) de fraudă electorală masivă și flagrantă făcută cu
calculatorul, cu softul STS, cu complicitatea SIE, cu influencerii SRI etc. etc. etc!
Toate aceste malversațiuni se fac însă de către oameni din instituțiile respective. De
către unii dintre acei pretinși patrioți descoperiți, formați, îndoctrinați de aparatele de
cadre ale SRI, STS, SIE etc. Ca să pui în mișcare un astfel de mecanism complex de
fraudare a votului trebuie să apelezi la sute, dacă nu mii de operatori ce au jurat sub
drapel, care își dau seama că ceea ce li se cere să facă este o hoție. Înțeleg, consimt,
execută și apoi tac.
Întrebarea mea, la capătul acestor gânduri, este dacă în cazul respectivilor „executanți
docili și discreți” de ordine ticăloase primite de la comandanți ticăloși calificativul
„patriot” nu ar trebui să fie înlocuit cu acela de „trădător de neam”. De reflectat!
Totuși, o astfel de explicație e prea străvezie din cauza folosirii abuzive și a uzurii. Ea
poate prinde doar la unii pe care instrucția și disciplina militară i-a transformat în roboți
care execută ordinele orbește. Dar la ceilalți? La cei care încă mai gândesc cu capul lor?
Nu mă îndoiesc că sunt mulți patrioți adevărați și la SRI, și la STS. Chiar și printre cei
care au operat nemijlocit calculatoarele, serverele, softurile de vot care au produs,
conjugat, marea fraudă (este opinia mea) din 25 mai.
…tacerea complice, acceptarea tacita a unor acte de tradare, de furt, de inselaciune reprezinta, in ultima
instanta, tot o infractiune… nu poti fi patriot ”aprobind, participind pasiv si tacind”… esti la fel de ticalos si
de nenorocit ca si cel care comite infractiunea… auto-amagirea cu ”nu eu am facut asta” nu tine… ESTI
NEMERNIC!
...o ''panorama'' pre nume Daniela Motei are aspectul clasic de postac... si se baga in seama cu parerile
altora... ca sa nu mai spun nimic de limbaj... trece de la ''domnule'' la ''dumitale'' cu nonsalanta
nesimtitului modern care are impresia ca este cult si civilizat... tipic parasutelor de azi... agramate si pline
de aroganta, ele traiesc cu convingerea ferma ca DOAR ELE au dreptate... Cristoiu le spune delicat,
''fatuci''... doar o potaie in plus in peisajul imund al zilelor de azi...
„Claudiu Năsui a făcut Liceul Francez “Anna de Noailles” din București, liceu unde
taxele anuale sunt de 6.823 de euro. Dar banii nu sunt o problemă pentru familia
Năsui, iar asupra acestui lucru vom reveni.
După liceu, promițătorul domn Năsui și-a luat licența în economie la Universitatea
Paris-Dauphine și, apoi, a făcut un master la Universitatea “Luigi Bocconi”. Cu
astfel de studii înalte, și cu stagiaturile făcute la BT Securities și la Banca Națională,
Claudiu Năsui a început să lucreze în mediul privat. Nu mai mult de un an în fiecare loc
de muncă: PricewaterhouseCoopers, BCR, Five Advisory Group. Perioada cea mai
lungă a carierei a petrecut-o, însă, la firma familiei, Muntenia Global Invest. Pachetul
majoritar al Muntenia Global Invest este deținut de către unchiul, mătușa și vărul
domnului Năsui, iar deputatul deține, el însuși, 9% din acțiuni. În urma unui control al
ASF, la Muntenia Global Invest au fost identificate nereguli finaciare ce frizau spălarea
de bani, însă lucrurile s-au lămurit/mușamalizat cu eleganță.
Dar averea familiei Năsui nu vine din această firmă de brokeraj, ci ea are rădăcini adânci
în perioada de jefuire a României din anii de glorie 1990-1991”, scrie sursa citată.
Mai mult, jurnaliștii dezleagă ițele „Afacerii Motorola”, în care au fost implicați Dorel
Năsui, tată lui Claudiu Năsui, și Ștefan Năsui, unchiul USR-istului.
„În 1986, la un an după nașterea lui Claudiu Iulius Gavril, Dorel Năsui, tatăl acestuia,
„fuge“ din țară, în SUA. În mod inexplicabil, nici fratele său și nici cumnata, unul
economist principal în Centrala Peștelui, cealaltă angajată într-o firmă de comerț
exterior, nu au de suferit în urma fugii lui Dorel Năsui, într-o epocă în care a avea rude
în străinătate era un păcat capital.
În SUA, Dorel Năsui lucrează pentru Motorola, iar în 1990 revine pe cai mari în
România, ca reprezentant al companiei americane, alături de fratele său, Simion
Ștefan Năsui. Cei doi vând, în două tranșe, Ministerului Apărării, condus de către
Victor Atanasie Stănculescu, echipamentele Motorola la prețuri supraevaluate,
producând un prejudiciu de 8.053.147 USD. Mai mult, bagă în combinație și
Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea, pe care o chelesc de valuta aflată în conturi.
În același mod achiziționează echipamente Motorola de la frații Năsui și Ministerul de
Interne și SRI. Afacerea cu armata a fraților Năsui devine dosar penal. Însă dosarul este
tergiversat, iar în 2002 faptele se prescriu și toți inculpații scapă cu fața curată.
Iată cum la baza înaltelor studii în străinătate ale deputatului Năsui stau banii furați de
la statul român. Sigur, nu i-a furat Claudiu Năsui, ci familia lui, alături de care, ulterior,
deputatul a lucrat cu mândrie”, conchide sursa citată.
Politologul Ionuț Apahideanu și matematicianul Dan Șelaru au analizat 12.000 din cele
19.000 de secții de votare. Rezultatele investigației au început să le publice în timp real,
pe Facebook.
În 2000 dintre secțiile analizate, cheile de verificare nu se închid – adică prezența totală
la vot nu este egală cu suma buletinelor din urnă. Diferențele încep de la câteva voturi și
ajung la cifre de ordinul zecilor sau sutelor pentru fiecare secție.
Ionuț Apahideanu:
În cazul în care constatați nereguli de orice fel, vă invităm să le descrieți într-un mesaj
la adresa alegerieuro2019@gmail.com
Iar Statele Unite ale Americii, prin chiar glasul sefului Departamentului Justitiei a cerut
raspicat la Bucuresti ca nu cumva sa fie musamalizat acest scandal ale carui ramificatii
s-a intins in cam toate statele UE, in frunte cu cele centrale si est-europene, dar chiar si
peste Ocean. Insa cum Germania isi apara de-a dreptul disperata cea mai puternica
banca, fie ea si una privata, cu o duritate specifica regimului Cancelarului Angela Merkel,
”reuniunea” de la Bucuresti risca sa declanseze un adevarat ”macel” germano-american.
Atat intre administratiile centrale ale celor doi colosi financiari, dar mai ales intre
serviciile secrete, unele care oricum se aflau intr-un razboi informativ ”surd” pentru a
pastra in propria sfera de influenta fostele state din spatiul ex-sovietic. Mai ales ca
acestea se dovedesc in ultimii ani adevaratele ”motoare” de crestere economica ale deja
”anchilozatei” Uniuni Europene…
Senatorul PSD Liviu Pop: ” Cineva trebuie să înceapă să afle adevărul, până la
urmă!”
Senatorul PSD Liviu Pop vine cu explicații, după ce social – democrații au anunțat
constituirea unei comisii de anchetă privind fraudarea alegerilor europarlamentare, după
ce în spațiul public au apărut mai multe informații în acest sens.
Liviu Pop: Cineva trebuie să înceapă să afle adevărul, până la urmă. Când am făcut acea
comisie parlamentară, am descoperit de protocoalele SRI-ului. Acum, în spațiul public
circulă, am văzut un proces verbal, nu am văzut pe nimeni din partea Autorității
Electorale Permanente, nici din partea Biroului Electoral Central să ne spună dacă acel
proces verbal într-adevăr este adevărat, adică să avem 1.700 de cetățeni care vin la vot
și aceștia să aibă 5.300 de voturi exprimate e strigător la cer în secolul 21 și cu tot
sistemul de scanare a actelor de identitate, de verificare și cu toate celelalte.
Rep.: Dar dacă există suspiciuni întemeiate cu privire la o posibilă fraudare a alegerilor
europene, nu ar fi trebuit să se sesizeze Poliția și Parchetul?
L.P.: Sunt foarte multe plângeri penale vizavi de ce s-a întâmplat în 26 mai. Cred că
aceste plângeri odată finalizate vor aduce un element în plus vizavi de ce s-a întâmplat
și dacă s-a întâmplat în străinătate. E bine cu calm și cu înțelepciune să identificăm care
au fost acele probleme, să le eliminăm, pe viitor să nu se creeze, iar vinovații să
răspundă, dacă sunt acei vinovați.
L.P.: Noi vrem să știm ce s-a întâmplat în zona aceasta, de ce au fost așa multe cozi. În
partea cealaltă, BEC organizează alegerile. Trebuie să vedem care au fost piedicile în
calea românilor, pentru a nu-și putea exercita votul și în același timp să identificăm
soluții pentru viitor. Votul prin corespondență este o soluție. Am auzit votul anticipat. Vă
mărturisesc, noi avem campania electorală stabilită prin lege, cu finalizare în sâmbăta
dinaintea votului. Anticipat putem discuta de sâmbătă dimineață, dacă vreți, până
duminică seara, adică de două zile sau să ne spună președintele statului, dacă tot le știe
pe toate.
L.P.: V-am spus, din spațiul public am văzut procese verbale care nu sunt în
concordanță cu cele scanate și aflate pe site-ul AEP.
Rep.: Dar o comisie parlamentară se înființează doar pe baza unor informații apărute în
spațiul public?
Rep.: Dar Ministerul de Interne e condus de Carmen Dan, membră PSD, iar cel de
Externe, de Teodor Meleșcanu, membru ALDE. Sunt oamenii dvs. din Guvern, dvs. ați
organizat acest scrutin.
L.P.: Haideți să-i luăm pe rând, că tot încercăm să spunem că miniștrii sunt de vină.
Dacă ambasadorul Marii Britanii a cerut un număr de secții și MAE a aprobat acel număr
de secții de votare și oamenii stau la coadă, e vina MAE?
Rep.: Eu vă întrebam cum puteau avea loc nereguli la un scrutin organizat chiar de
dvs.? Aveați toate pârghiile.
Democrația atacată direct de neo-Securitate, care a făcut din alegerile “libere” o cortină
sub care se amenajează, folosindu-se de diasporă, circul prin care procentajele sunt
hotărâte de corporatocrație.
Partide sunt scoase din joc, partidului etnic UDMR i se inventează zeci de mii de voturi în
Bărăgan sau Moldova, președinții puși în urma negocierilor dintre Departamentul de Stat
(nu de administrația Trump, ci de extrema stângă progresistă care conduce externele),
Germania și Franța.
Să fie foarte clar și o spun apăsat: Dragnea este închis fără nicio vină alta decât că nu
era convenabil cercurilor externe de putere, corporațiilor care pierd sute de milione de
euro prin legile care nu le lasă absolut tot profitul.
Suntem țara în care Procuratura a fost condusă până mai ieri de un procuror (A. Lazăr)
al celei mai temute închisori comuniste, Aiud. Iar ministrul justiției Prună, tot cu
pedigree bolșevic, a declarat că “drepturile omului sunt un lux”. Iar șefa DNA, Koveși,
este în grațiile UE pentru un post de conducere pentru că a încălcat Constituția și a
transformat instituția în Poliție Politică, în care nu numai politicienii, dar inclusiv
judecătorii aveau dosare ca să poată fi șantajați.
Față de perioada bolșevică, când resursele erau transferate prin SOVROM-uri în URSS,
acum ele sunt aspirate de corporații, care în plus finanțează și educația homo a copiilor,
precum și această găselniță dementă a desființării sexelor.
România este sub un asalt demonic fără precedent în istorie. Și, așa cum am mai spus,
Securitatea a reușit să creeze o masă de manevră reeducată prin metode soft power,
care reacționează pavlovian la stimuli simpli, freudieni, de tip “muie”. Votul de la
alegerile prezidențiale și cele pentru PE, dar mai ales la cele două referendumuri din
ultimul an demonstrează fără tăgadă că masa critică de imbecili utili și softul de la STS
pot rezolva orice abateri de la direcția trasată.
...si nu ne meritam soarta? ba bine ca nu! ne-am iluzionat trei decenii ca ''am facut revolutie''... noi?
romanii? revolutie? nici macar gluma nu poate fi, de sinistra ce este afirmatia... da' cind se iau atitea
''foloase'' de pe urma ''revolutiei'', de ce nu? ca doara sintem martiri, traim in orase-martir, intr-o tara-
martira si cu afirmatia ''am facut revolutie'' ne aratam ''muschii'' prin lume, unii au luat bani si cetatenii...
au primit ''ajutoare'' de integrare, au intins mina, au varsat o lacrima si au primit... ceea ce se intimpla
acu' este NOTA DE PLATA a celor care au dat romanilor... da' noi, romanii, stim in adincul sufletului ca nu
sintem eroi si revolutionari... pe nisip si minciuna nu se poate cladi nimic... am demolat ceva, este
adevarat, dar in trei decenii nu am construit nimic... sintem fomisti, lacomi, ipocriti, duplicitari... dar
''revolutionari''... si inca mai clamam asta... chestia este ca nu ne mai crede nimeni inca din vara lui
1990... cine sa reactioneze in tara asta la toate mizeriile care se intimpla? romanii *ut romani zi de zi,
fara mila, de la vinzatoarea din colt, medicul de familie si politaiu' de proximitate si pina la cei din
posturile cele mai inalte, ''de partid si de stat''... si vrem ca STRAINII sa aiba scrupule? sa fie corecti?
daca noi am fi o natiune unita si corecta nu ar indrazni ceea ce ne fac acum... sa ne uitam in oglinda si
apoi sa-i injuram...
Dan Diaconu: ”Pac la războiu, că nu mai e de stat!”
Ce să vă spun, oameni buni, trăim vremuri crâncene. Din cauza ploilor anapoda s-ar
putea să avem un an agricol prost. Bieții agricultori, cei care an de an se luptă cu
ciuperci, fungi, viruși, buruieni și atâția alți dăunători, anul acesta s-au trezit cu
probleme generate de precipitații. Ba n-a plouat când trebuie, ba a plouat prea mult.
Știe toată lumea care-s greutățile și provocările din agricultură.
Ei bine, ca și cum problemele ultimei perioade n-au fost destule, țăranii din Ialomița s-
au trezit cu reactivarea unui dăunător care, în trecut, le-a dat numeroase bătăi de cap:
armata. Dacă vă uitați așa-n dungă la afirmația anterioară înseamnă că n-ați trăit cu
atenție în România postrevoluționară. Cum, bre, adică voi nu știați încă despre teama
cea mai mare a țăranilor români? Dacă vă imaginați că țăranul nostru se teme de
cărăbușul cerealelor, păduchele verde sau gândacul ghebos, e clar că nu știți realitatea
de la firul ierbii.
Multă vreme, țăranul român s-a dus și-a făcut slujbe la biserică pentru a nu fi lovit de
„molima MIG-ului”. Li s-a tot întâmplat multora să-și găsească frumusețe de ogor făcut
muci de câte-o hardughie de-aia de se-ndrăgostea atât de mult de culturile românului
încât refuza aeroporturile scumpe în schimbul lanului de grâu al bietului țăran mioritic.
Nici nu știți câte descântece de „luat MIG-ul” sau de „dezlegare de MIG-uri” au apărut în
folclor. La un moment dat teroarea țăranilor care aveau ogoarele pe lângă aeroporturile
militare era atât de mare încât bieții oameni se gândeau să se apuce să cultive prin
buncăre, doar doar or scăpa de furia bravei armate române.
Timpul a trecut și, spre fericirea țăranilor, flota de MIG-uri s-a diminuat atât de mult
încât oamenii au și uitat de dăunătorul ăsta. I-a cam luat, ce-i drept, o transpirație rece
pe șira spinării atunci când au auzit că România s-a gândit să se doteze cu F16. Știau
bieții țărani de ce teroare au avut parte atunci când brava armată s-a dotat cu fierul
vechi de la ruși pe post de cosciuge zburătoare. Acum înțelegeau și ei ce-i paște când,
aceiași melitari, s-au gândit să dea iama în cimitirele de avioane ale armatei licuriciului
și să se doteze cu F16. Le-a revenit bieților țărani în minte perioada de teroare și, din
nou, au căutat soluții. Nu știu dac-au fost la țigănci să-i dezlege de farmece sau dacă au
apelat la șamani, cert e că au obținut o victorie răsunătoare: coșciugele americane nu s-
au desprins de la sol. Spre deosebire de ruși, americanii ne-au asigurat la achiziție, că
nu vom mai înregistra cu avioanele lor „eșecele” pe care le-am avut cu MIG-urile. Uite-
așa, de când am cumpărat „haveoanele”, niciunul n-a căzut. Asta pentru că n-aveau de
unde: dacă nu se ridică de la sol, cum să cază? Au mai fost ceva accidente, dar limitate.
Spre exemplu, un căprar doborât de strategiile militare pe care le îngurgitase de la
generalii Heineken sau Ursus, combinate cu cele predate de mult mai titrații Smirnoff și
Stalinskaya, a simțit nevoia – sub presiunea bășicii udului – să pună-n aplicare tot ce-a
învățat. Și, cum nu prea se mai putea ține, s-a gândit să se ușureze lângă un F16 d-
ăsta. Numai că ăla, naiba știe de ce, fusese băgat în priză ca să i se-ncarce un
acumulator de la o veioză din cabina aparatului. Și-atunci s-a produs tragedia că, de la
un fir neizolat, corentul electric a urcat pe jetul căprarului în sus și i-a provocat arsuri
grave în zona ștromeleagului. Deh, avioanili astea e d-alea cu protecție la penibil și nu
suportă să fie jicnite (sic!) de orice răcan. Acu, dacă mai venea f-un general mai obosit
d-atâtea meciuri dă halbere și-l loa somnu pân’n cabină și deh, ca omu’, mai trăgea un
vânt, mai scăpa f-un jet firbinte pân somn, deh, astea să mai iartă că vorba aia, foncția
obligă. Da să vie un amărât d-ăsta dă căprar să să pișulește pă avion, asta n-a suportat
F16-le și l-a atacat la ștromeleag.
Mă rog, am cam deviat, dar ați reținut esențialul. Țăranii noștri au răsuflat a ușurare.
Uite că dăunătorul care venea până nu de mult pe calea aerului fuse învins. Era clar
pentru toată lumea că amenințarea cu F16 dispăruse, astfel încât țăranii noștri s-au pus
pe treabă. Și, după cum ați constatat, ultimii ani au fost unii remarcabili din punct de
vedere agricol. Numai că anul ăsta s-au întâmplat nește trebi speciale.
Se trezi Papa dă la Roma să vie p-acilea să ne binecuvânteze. Acu’ știți cum e, foncția te
obligă. Și cum poți tu ditai Papa să te prezanți în fața prostimii dân România fără s-o pui
d-o minune? Așa că o puseră în scenă dă doo (sic!) ori p-aia cu „Iliescu-apare/Soarili
răsare”, de data asta cu Papa în loc de nea Nelu. Șmecheria e simplă că mai e puțin și-o
s-o vedeți făcută și pe la spectacolele din bâlciuri: un avion dă drumu-n nori la niscaiva
substanțe la o anumită oră, iar după o vreme, cam când apare nenea Papa în fața
prostimii, „să răspândește nourii”. Și uite-așa, prostimea să minunează dă puterea lu’
Papa. Nu știu câtă binecuvântare au simțitără ăia d-acolo, dar țăranii mai de la distanță
și care s-au mai nimerit și pe direcția vântului, s-au trezitără cu culturile belite de
„ploaia lu’ Papa”. De la ciuma lu’ Caragea nu se mai auziseră așa belele. Mă rog, timpul
a trecut și țăranii noștri trăgeau speranță că cel puțin la orz or să scoată pârleala.
Aiurea, când trăiești într-un complex geopolitic atât de tensionat, tre’ să te-aștepți la
surprize.
Bunăoară, șpioni dă marcă, d-ăștia pentru care Google Maps nu mai are aproape niciun
secret, stătutără ei pă net dă-i șpionară pă ruși. Și, cum a stat iei așa atenți dă aproape
să moară dă atenție, i-a prins p-ăia cu mâța-n sac. Așa s-a făcut d-a ieșit domnul Leș în
conferință dă presă să-i facă pă ruși dă cacao din cauză dă agresiune dă moarte. Știți
ce-a făcutără rușii? O puseră d-o agresiune împotriva bietei noastre țărișoare întrucât s-
au apucat să facă un exercițiu melitar fix unde v-ați fi gândit mai puțin: pe teritoriul lor.
Hai spuneți, ați mai văzut o asemenea sfidare? Să se-apuce ăia să facă exerciții militare
în țara lor? E agresiune pe față la adresa noastră, se vede de la o poștă. Da’ le-a zis-o,
domnu’ ministru, le-a zis-o grav: păi dacă voi ne sfidați în halu’ ăsta, să vedeți ce-o să
vă mai sfidăm noi. Și uite-așa a programat un esercițiu militar dă amploare acilea la noi
în țărișoară, dă s-a speriat Putin. Vă dați seama ce rău s-a speriat dac-a ieșit
ambasadoru’ ăla al lor și-aproape i-a zis lu’ domnu’ Leș că s-apropie de statura
legendarului soldat recunoscut la nivel mondial supt numele dă moș Teacă.
Ei, uite-așa s-a făcutără tărășenia despre care urmează să vă spui. Tomnai ce s-
apucaseră bieții țărani din Ialomița să inspecteze culturile de orz că, din pământ, din
iarbă verde, s-au trezit atacați de tancuri americane. Frățioare, ăștia au luat-o-n serios
cu exercițiul de sfidare a rușilor și le-au făcut praf ogoarele bieților țărani. Au luat-o cu
șenilele alea pe câmpuri de i-au făcut pe bieții țărani să uite și c-au avut orz. Putin
înțeleg că nu mai poate să doarmă, nu mai poate să mănânce, nu mai poate nici să iasă
în conferințe de presă. Cică nici kaghebeul nu-l mai poate opri d-atâta râs. Râde Putin
de se clatină Kremlinul. Nu mai e mult și-or să interzică rușii accesul în Piața Roșie ca să
n-audă șpionii cum tovarățul Putin nu se mai poate opri din râs. Pasămite, strategia lu’
Leș a produs efectul scontat. Rusia e paralizată că Putin, din cauza râsului, nu mai poate
să dea niciun ordin.
Problema însă e pe teritoriul nostru. Cică țăranii români sunt loviți de-o boală stranie. S-
au speriat atât de rău de tancurile alea încât sunt hotărâți să se lase de agricultură. Mai
mult, în pacostea asta cu tancurile care-atacă fără milă culturile oamenilor nici măcar
țigăncile nu se mai bagă. Cică-au făcut un consiliu d-ăsta d-al vrăjitoarelor unde să
dezvolte un blestem anti-tanc sau, și mai eficient pentru „ăi dă plătește bine”, unu anti-
armată. Cică ar fi reușit ceva, da’ a venit Plăvanul cu întreg CSAT-ul și, drept pedeapsă
pentru complot împotriva bravei noastre armate strâns unite cu aia hamericană, le-a
expulzat pe țigănci în Heuropa, lăsându-i pe bieții țărani cu buza umflată.
Cam asta e tot ce-am avut de spus. Au scăpat bieții țărani de MIG-uri, au scăpat de F16,
dar de furia tancurilor americane n-au cum să mai scape. E clară: lăsați naiba
agricultura că e nasoală! Poate s-or apuca de plantat grenade și bombe. Nu de alta, dar
trebuie să-l sfidăm cumva pe Putin!
Drona domnului George Maior, Remus Ioan Ștefureac are o biografie pe măsura
mentorului său. Înainte de a fi ajuns consilier la Ambasada României din Washington
DC, el și-a obținut doctoratul unde altundeva decât la Academia Națională de Informații
Mihai Viteazul, aparținând Serviciului Român de Informații. A fost membru al Colegiului
editorial al „Revistei Române de Studii Intelligence” și, în paralel, consilier al directorului
de atunci al SRI. Care era tot George Maior. Și, da, a fost coproprietar Inscop, o așa zisă
societate de cercetare de piață abonată la DNA și SRI, cărora le-a furnizat întotdeauna
rezultate favorabile. Și, evident, științifice.
Întoarcerea lui Ștefuriac acasă cu arme și bagaje anunță faptul că în mare viteză revine
de la Washington DC pe plaiurile mioritice cu coada între picioare și Excelența sa,
domnul George Maior. După ce, numit fiind ambasador în cea mai importantă capitală a
lumii și conducând un uriaș aparat tehnic, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a rupe
guvernarea PSD de administrația de la Casa Albă. Și, în bună măsură, a reușit. Este o
performanță a lui Maior faptul că, în timp ce Polonia beneficiază de o primire la
Washington aproape fără precedent pentru un stat din estul Europei, România s-a ales
doar cu bătaie amicală pe umărul lui Klaus Iohannis, în urma căreia America încasează
grosul alocărilor bugetare ale Bucureștiului pentru înzestrarea Armatei.
Șerban Cionoff: ”Se va afla și cazul Sorinei sub lupa Monitorilor MCV?”
Printr-o simplă întâmplare, desigur, exact în aceste zile când atenția publică este
focalizată pe revoltătoarele abuzuri ale procuroarei Maria Pițurcă de la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova și, prin extensie de sferă, de controversele pe care le
generează acest ping-pong aberant de-a ,,uite adopția/nu e adopția’’care se joacă pe
seama Sorinei, fetița de numai opt ani din Baia de Aramă, iată că la orizont apare o
știre cu un titlu-șoc: ,,Justiția sub lupa experților Comisiei Europene’’.
Este vorba despre apropiata descindere a delegației specialiștilor din cadrul faimosului
Mecanism de Cooperare și Verificare prin care oficialii de la Bruxelles analizează sistemul
judiciar din scumpa noastră patrie. Mecanism care operează încă din vremea mandatului
ministerial al Monicăi Macovei și care, schimbându-și foarte des și mai ales foarte
incorect regulile pe parcurs, se dovedește a fi, în fapt, mai mult unul de verificare
soldat, de regulă, cu critici severe și, iertat să fiu, cu un anumit partizanat.
Așa încât, date fiind criticile dure pe care experții Comisiei Europene le-au avut în
toamna trecută privind modificările la legile justiției, aș spune că nu mai poate fi o prea
mare surpriză dacă, și de data aceasta, ne vom vedea puși la colți, pe coji de nucă,
conform etichetei de ,,elev problemă al UE’’ cu care ne gratulează anumiți diriguitori
comunitari, beneficiari ai serviciilor unor cadre specializate întru ale dezinformării
recrutate din arealul autohton.Făcând,însă, abstracție de amarele experiențe ale
trecutului, să admitem că, de data asta, experții MCV nu vor descinde la București
având în mapele lor diplomat concluziile gata redactate. Și că, buni profesioniști și
oameni de bună credință fiind, își vor găsi timp pentru a analiza anumite situații foarte
semnificative care dau semnale răspicate că este ceva putred.De data asta,însă, nu țara
prințului Hamlet, ci aici, în țara Mioriței și a zidului părăsit și neisprăvit!
Până atunci, eu zic cum că nu ar strica să ne uităm la ce se mai întâmplă în teren. Păi se
întâmplă că, pentru a doua oară, plenul CSM nu se reunește, din lipsă de cvorum,
pentru a valida numirea Alinei Florea la șefia Secției pentru Investigarea Infracțiunilor
din Justiție. Mai corect spus, nu se realizează cvorumul fiindcă anumiți procurori și
judecători, membrii ai CSM, și-au condiționat prezența de (ați ghicit!) scoaterea de pe
ordinea de zi a punctului privind numirea Adinei Florea la șefia SIIJ. Cerință care, pe
cale de consecință, ar trebui să fie urmată de renunțarea definitivă la ideea înființării
acestei entități. Motivul, de fapt pretextul, fiind acela că secția reprezintă ,,o amenințare
pentru independența justiției’’.Prin urmare, punct și… nici-un de la capăt!
Acestea ar fi câteva subiecte de discuție pe care mulți români- unii chiar ,,beneficiari’’ ai
serviciilor justiției hiper-politizate- s-ar bucura să le regăsească pe agenda apropiatei
vizite de lucru a experților Comisiei Europene. Așteptare justificată nu doar prin dorința
ca abuzurile și nedreptățile de care au avut parte să nu se mai repete, ci, în primul rând,
prin realitatea că acestea sunt câteva repere esențiale ce ar trebui abordate în cadrul
analizei efectuate prin MCV, pentru a putea concluziona dacă justiția română a
înregistrat sau nu progrese reale și nu doar simple puncte bifate pe un tabel.
Klaus Iohannis este o dronă prin structura sa biologică și afectivă. Lipsit de vitalitate
proprie, lipsit de componentă umană, de liber arbitru. Dar este o dronă și prin modul
său de utilizare: ca simplu instrument!
Așa sunt dronele: fără spirit, fără suflet, fără om la bord. Ca să se elimine sincopele de
lașitate, de tembelism, de lentoare intelectuală, de narcisism. Adică toate pericolele pe
care personajul Iohannis, dacă nu ar fi fost pus pe pilot automat, le-ar fi putut
reprezenta pentru sistem.
Din punctul lor de vedere au ales bine: docil, vulnerabil, manevrabil. Motiv pentru care
sunt deciși să-i dea și al doilea mandat.
Marea potlogărie din 26 mai, amploarea operațiunii de fraudare gigantică a a alegerilor
europarlamentare, au arătat cât se poate de limpede că s-a mers la sigur. Riscurile pe
care toți comentatorii apreciau că și le-a asumat Klaus Iohannis prin convocarea în
paralel a unui referendum stupid s-au dovedit a fi derizorii în raport cu ce putea să
controleze sistemul. Sistemul știa exact, încă de când i-a dat OK-ul lui Iohannis să
anunțe oficial referendumul, că participarea la vot va fi de 45% și că rezultatele vor fi
cele date de softurile lor, nu de buletinele din urne.
Procedând astfel au fost conștienți că, în decembrie, Klaus Iohannis nu se va mai lupta
cu Dragnea (ori Tăriceanu) ci cu reprezentantul USR – PLUS. Dacă au acceptat această
schimbare de adversar înseamnă că, și aici, țin lucrurile sub control. Scoaterea, ca din
joben, a lui Dan Barna (un nimeni politic care s-a remarcat prin „săparea” lui Nicușor
Dan și apoi prin înhăitarea cu tot felul de personaje dubioase (gen Caramitru junior sau
domnișoara care pledează pentru înlocuirea familiei tradiționale cu o comunitate de tip
tribal)) miroase, de departe, a manevră de inspirație „cal troian”. Adică de ce să se
expună ei, din exterior, ca să-l elimine din cărți pe Cioloș (sau, eventual, pe Kovesi),
când îl pot infiltra pe Barna (cadoul otrăvit) care să pozeze în candidatul perfect al
alianței până în momentul în care i se dă ordinul de retragere din cursă.
Schema a devenit cât se poate de simplă și vizibilă. Klaus Iohannis va ajunge din nou
președinte fără o luptă adevărată, fără o încleștare populară reală. Încleștarea decisivă a
dat-o sistemul, acum, la europarlamentare, dezarmând și divizând adversarul cu
adevărat de temut și împărțind teritoriile politice după bunul plac.
Klaus Iohannis va fi preferat pentru al doilea mandat pentru că, s-a dovedit, este drona
perfectă.
Doar că… și dronele pot fi doborâte. S-a văzut recent și nu a convenit deloc.
Încă mai cred, încă mai sper, că Israelul nu se poate împăca așa ușor cu ideea realegerii
in România a unui președinte setat pe „deutschland über alles”.
Românii în mare parte acuma apreciază mîna forte în gestionarea lucrurilor publice. Să
fie cu cătușe.
Dar nu contează.
Indiferent cît de prost vor administra societatea, ei vor rămîne mereu în spate. Vor avea
grijă să pună mereu la interpunere o fațadă de carton, oameni politici crescuți precum
crește gospodarul porcul să-l taie de Crăciun și mielul de Paști. Și îi vor tot schimba.
Cum crește supărarea, cum mai dau o generație de politicieni de carton la cîini, să-i
sfîșie lumea. Și aduc alții, teoretic proaspeți și neîntinați, tot de carton. Și pe urmă, cînd
și aceștia se uzează, îi înlocuiesc și pe aceștia.
Nu-i așa, USR? Ce-o să vă mai placă muia și vouă tura următoare…
Situația societății românești de acum este similară cu aceea a unei clase de liceu pe care
cei de la cancelarie, sponsorizați de o asociație de psihiatrie, o supun unui experiment:
Cei mai proști din clasă sunt trimiși la olimpiade. Dacă spui că nu e corect, ți se scade
nota la purtare. Repetentul, mai înalt decât toți, vorbește rar și apăsat de la catedră, iar
foștii tocilari trebuie să-i înghită stupiditățile. Dacă vrei să ieși din sala de clasă, ți se dă
voie, însă pierzi toți anii de studiu din urmă.
Dacă deschizi fereastra să țipi că nu ești de acord, pe toloaca de lângă liceu se adună
niște ciudați cu pancarte gata pregătite, invitându-te la sex oral. Atunci, repetentul de la
catedră rânjește și spune că au și ăia dreptatea lor, au dreptul la o opinie. Cei doi-trei
din clasă care au vociferat mai puternic sunt deja exmatriculați, iar cei care au scris
compuneri împotriva supremației prostiei sunt puși la colțul incorectitudinii politice:
adică de ce să nu poată și prostălanii să meargă la olimpiadă, ei nu au drepturi?
Dacă spui că e în joc onoarea liceului pe care-l iubești, ești etichetat drept liceist șovin și
fanatic studios. Orele se scurg una după alta fără ca nimeni să mai învețe ceva. Cei care
aveau cândva dorință pentru așa o meteahnă stau și ei la glume cu prostovanii; în fond,
și ei sunt oameni. Clasele din jur progresează și obțin rezultate din ce în ce mai bune,
membrii lor sunt admiși la cele mai bune universități.
1. cine se adaptează mai ușor, maimuțoii sau elevii, cine este mai influențat de celălalt;
2. până la ce nivel de umilință se poate forța pentru a induce o revoltă de amploare.
Rezultate:
Ma adresez celor pentru care am scris legea anti-camatarie si care ar fi trebuit sa faca
un minim de efort pentru a emite o semnatura online de sustinere a acestei legi :
Dupa cele intamplate recent, imi dau seama ca exista doar 5-6 persoane fizice care au
realizat cu argumente cine este si ce mandat anti-romanesc are “Manole” Isarescu, doua
dintre aceste persoane fiind subsemnatul si senatorul Dan Zamfir. Mi-este clar acum ca
restul lumii, romanii sau strainii, il iubesc, il stimeaza, il idolatrizeaza pe Isarescu, ii fac
statui, ii dau titluri de doctor onorius causa si ii pun la picioare fluvii de mandate in
fruntea BNR. Omul este indispensabil, clar. Atat de mult s-a obisnuit lumea cu
semnatura zisului indispensabil pe bancnotele romanesti incat fara el lumea e pustiu, ca
sa zic asa.
Un numar de 5-6 insi fara aliati contra unei intregi lumi e o lupta care nu se poate duce.
E absurda. Sau chiar nebuneasca, in sensul in care Einstein definea nebunia (sa incerci
mereu sa faci ceva cu aceleasi instrumente si cu aceeasi “tehnologie” si sa speri ca
rezultatele vor fi diferite la final).
Este foarte probabil ca, in curand, o sa fim obligati, toti cei 5-6 insi inadecvati de mai
sus, sa renuntam la critica sau sa folosim numele complet al guvernatorului, cel de pe
bancnota, fara sa mai avem dreptul sa ii zicem pe numele de conspirator al fostei
Securitati comuniste.
Oricum, desi sper ca maine vor veni cca 20 de insi la dezbaterea ideii de a obtine
semnaturi offline de sustinere a acestei legi, tare mi-e ca nu vor veni nici 5. Si atunci,
proiectul legii va fi retras, urmand a ramane o simpla lectura doctrinara.
P.S.: Tot pentru cei 7 milioane de destinatari ai acestei prezumtive legi, dar mai ales
pentru debitorii reuniti in grupuri de dezbateri si de lupte fratricide pe facebook: amicul
vostru, al tuturor, senatorul Catu, va fi vice-guvernator al BNR. Este pe lista dlui
guvernator, care isi impune regulile si oamenii, de vreme ce e atata “nevoie” de
majestatea sa in fruntea coloniei. Cum care colonie?
„Patapievici - anii linșajului său public. Ura românului. Lașitatea mea. Cum Libertatea
poate fi scuipată, violată/ croniCA CĂrții «ANII URII», Editura Humanitas” – publicat de
HOTNEWS.ro, pe 19 iunie 2019. Dânsul a descoperit potențialul inepuizabil de ură care
zace-n poporul român și se manifestă „brusc și dintr-o dată” la vederea Patapieviciului.
Iar Patapieviciul a descoperit și el același lucru, dar nemijlocit.
Reflecțiile lui Istodor pentru drama lui Patapievici m-au dărâmat psihic… căci el zice așa:
„Cât de mult poate urî românul? Uite! Patapievici scuipat, înjurat, împins, îmbrâncit,
crucea tatălui său devastată. Cât de laș am putut eu să fiu? După ceva băsism în
opțiunea mea politică, am privit în altă parte. În viața mea, în amarul meu. Am dezertat.
L-am trădat. Dar nicio clipă nu am realizat ce i s-a întâmplat lui Horia Roman Patapievici
în România anilor în care mi-am văzut de viață. (…) În toți acești ani Horia Roman
Patapievici în România asta a trăit - Anii urii.”
Deci, cetățeni, iată VICTIMA! Iată OMUL CARE A SUFERIT consecințele dramatice ale urii
românești! Horia Roman Patapievici! Și iată și admiratorul lui, cel care l-a citit cu
aviditate și care mărturisește :
„Eu am fost și-n stradă, și-n jurnalism, și cu Patapievici, și fără, lătrând în gazetă și
MĂRĂIND (corect: MÂRÂIND, dar dânsul e „decât lector” universitar doctor la Facultatea
de litere a Universității București, deci n-are de unde să știe… n.n.) pe feisbuk.
Patapievici și-a asumat, de când îl știu, cu adevărat, «schimbarea la față a României».
Mi-a fost bine știindu-l pe Patapievici acolo, în arenă. I-am ABSORBIT ARTICOLELE, m-
am bucurat că este «cap limpede» în viața mea și, apoi, și al culturii, la ICR. ”(Eugen
Istodor, HOTNEWS.ro, 19 iunie 2019)
Ceea ce nu înțeleg eu este, totuși, PENTRU CE DRACULUI SE MIRĂ ăștia doi? Nu este
poporul român descris de însuși domnul Patapievici, cel pe care îl iubește, îl citește și-l
aprobă domnul Eugen Istodor, exact așa cum veți avea plăcerea să citiți în cele de mai
jos? Iată:
“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valoreaza cît o turmă: după grămadă, la
semnul fierului roșu (…) Un popor cu substanța tarată. (…) Puturoșenia abisală a
stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția
terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit
scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos ( …) Toată istoria, mereu, peste
noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoșească,
ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-
slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au
făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne
zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, și așa mai departe, la
nesfîrșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu
turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o bășică a udului mai mare (de, bețiile…) i-au
dovedit.” (toate citatele sunt din volumul “POLITICE” de H.R. Patapievici, editia 1996,
n.n.)
Dragă Horia-Roman, păi… mata de la poporul ăsta pe care l-ai descris mai sus în culori
atât de calde te așteptai la altceva? Cum, prietene? De ce să te superi? Doar „spirocheta
românească” a ajuns, nu-i așa? la maturitate … ce vrei, monșer, de la unii despre care
crezi că-s plămădiți dintr-o clisă pentru diluarea căreia fluidul a fost urina tuturor? Ce
așteptări aveai? O turmă, dragă… patibulari… cu creierul un amestec apos, cum frumos
remarcai în 1996. Așa că, nu pune la inimă, Horia…
Pe mine, însă, mai ales de domnul Istodor mă doare rău… că el, în toți anii aceștia,
fecioară neprihănită fiind, și oleacă băsist, pe la încheieturi, nu a văzut ura manifestă
decât acum. În rest, în Piața Victoriei, de ani de zile el a observat că se cântă numai
lieduri cu conținut intelectual și se scandează cugetări și maxime din marii gânditori ai
lumii, adică un fel de MUIE PSD!!!. O plăcere a spiritului! Unul dintre pașnicii și nelipsiții
protestatari ai Pieței Victoriei, exponent al dragostei și înțelegerii între cetățeni, cu
„power-flower” la șepcălie, este celebrul Ceaușescu-Marian-Tivilic-Moroșanu. Acesta fără
pic de ură în el îi striga, pe 21 iunie 2019 , la ieșirea din tribunal, lui Darius Vâlcov așa:
„Penalul Vâlcov! La pușcărie, grijania mă-tii… cât ai furat! La pușcărie tot o să ajungi,
bă! Cu Dragnea, bă! Colegi de cameră! O să v-o trageți reciproc, bă, în cur!”
Mi-am permis să reproduc citatul din domnul Marian Tivilic, deoarece și televiziunile l-au
dat tot astfel - lipsit de ură, frust și degajat - fără frunză de viță peste părțile rușinoase.
Ei, cu toate astea… eu am pus o frunză mică…
Noroc totuși că domnul Marian Ceaușescu e de partea bună a istoriei, așa cum rezultă
din fotografiile - foarte reușite! - cu președintele Klaus, cu doamna Codruța, cu domnul
Orban și evident, cu doamna Turcan, și nu-l putem bănui de ură, că altfel îi puneau
televiziunile „biiiip!” și ne lipseau în mod nedrept de înțelepciunea fermecătoare a
examenului său oral!
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Așa văd eu România. Într-un moment de maximă tensiune la nivel mondial, Bucureștiul
e total paralizat. În timp ce echilibrul de putere al lumii se schimbă cu repeziciune. Și ne
aflăm în mod dramatic chiar într-un ochi al ciclonului.
Uniunea Europeană i-a dat Turciei un ultimatum. Va fi supusă unui val uriaș de
sancțiuni, dacă nu renunță la extragerea combustibililor fosili din platforma continentală
a Ciprului. Iar Turcia nu renunță. Cel mai important membru NATO ca forță militară
sfidează alianța și încheie cu Rusia și Vladimir Putin un mega aranjament financiar,
achiziționând de la Moscova și nu de la Washington aeronave multirol. Teoretic, dacă
Turcia își schimb partenerul, Marea Neagră și chiar o parte din Marea Mediterană vor fi
un capitol închis pentru Alianța Nord Atlantică. Iar aceasta este doar partea romantică a
unei lumi care se întoarce cu fundul în sus.
Supusă unor repetate ultimatumuri din partea Statelor Unite, Coreea de Nord reușește
performanța de a-și upgrada parteneriatul politic cu China. Tocmai s-a încheiat o vizită
istorică a președintelui Chinei în Coreea de Nord. Iar Coreea de Nord anunță că a
început numărătoarea inversă. Au mai rămas doar câteva zile până când va dispune de
armament atomic. În timp ce Washingtonul e silit să rămână spectator. Și asta este
departe de a însemna tot balamucul care se instalează pe scena lumii.
Donald Trump, considerând că predecesorul său Obama a fost excesiv de slab, a stricat
înțelegerea Vestului cu Iranul, perfectată după mai mulți ani de negocieri. În prezent,
Uniunea Europeană se străduiește să susțină Iranul în ciuda embargoului din ce în ce
mai sever al Statelor Unite, în timp ce Teheranul amenință tacit și uneori chiar expres cu
strangularea Strâmtorii Ormuz. Închiderea acestei strâmtori ar arunca în aer echilibrul
energetic al lumii. Simpla amenințare, generată de exploziile produse zilele trecute în
cazul unor petroliere, precum și doborârea unei drone aparținând Statelor Unite, a făcut
să explodeze prețul țițeiului pe bursele mondiale de mărfuri.
Iar bomba bombelor poate fi declanșată chiar din interiorul Uniunii Europene. Motorul
politic UE, alcătuit din Germania și Franța și susținut de nucleul dur, se opune cu
înverșunare politicilor lui Donald Trump în cazul unor capitole importante, cum ar fi
politica față de Iran, raporturile comerciale cu China, conducta Nord Stream 2, aflată în
construcție și care va lega Rusia de Germania și mai ales politica de apărare și de
înarmare. În același timp, Europa este diviziată. Profund. Mai profund decât oricând.
Nucleul dur al statelor de la Vișegrad, cărora România a ezitat până la urmă să li se
alăture, a creat un pol de putere care a dat literalmente peste cap jocurile popularilor și
socialiștilor europeni. În numele acestui grup, Viktor Orban, mai marele Ungariei s-a
exprimat în termeni fără echivoc. Nu va fi susținut pentru pozițiile cheie în Uniunea
Europeană niciunul dintre liderii propuși de populari sau de socialiști care s-a poziționat
în trecut împotriva statelor din estul Europei. Punct. Iar acum piesele de remi au trebuit
să fie din nou amestecate, pentru ca, în final, din balamucul de la Bruxelles, să poată fi
realizată o nouă construcție de putere. Tensiunile din interiorul UE, pe de-o parte, dintre
UE și Turcia pe de altă parte, un stat amenințat cu excomunicarea, deși e ținut pe tușă
de 20 de ani și, în fine, tensiunile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite aruncă în
aer întreaga construcție poltică post-belică și lasă Rusiei un excepțional spațiu de
manevră. Și asta se întâmplă fix într-o perioadă scurtă de timp, în care gravele
inconsecvențe ale lui Klaus Iohannis și lipsa de mobilitate a politicienilor de la
Washington, combinate nefast cu prestația contraproductivă a ambasadorului nostru în
Statele Unite au condus la pierderea de către București în beneficiul Varșoviei a
privilegiului de a deveni cel mai relevant aliat al Statelor Unite în această parte a lumii.
Dacă ești incapabil să faci în așa fel încât să devii indispensabil într-un sistem de alianțe,
dacă din rea credință sau din prostie nu știi să-ți valorifici excepționalul avantaj
geopolitic, atunci, ca stat mic, ca stat santinelă, ca stat de frontieră, România nu mai
poate juca un rol relevant. Și poate fi oricând sacrificată, ca orice carte minoră în
pokerul politic.
Nici nu s-a terminat bine golăneala numită alegeri că monștrii restaurației au scos capul
cu violență. Plăvanul dă ordine de parcă ar fi în ograda mă-sii: deznaționalizare cu
incriminarea penală a spiritului patriotic, aplicarea la liniuță a oricărei recomandări
venite dinspre Bruxelles, cedarea brutală a suveranității s.a.m.d. Toate puse pe răboj
într-un așa zis pact pentru Europa. N-am văzut pe nimeni să se înfioreze, n-am văzut pe
nimeni care să bată cu pumnu-n masă și să spună apăsat că „NE-A AJUNS!”.
Pe partea cealaltă, partidul prezidențial face tumbe în ritmul dictat de circarul Rareș
Bogdan în timp ce politrucii de la PLUSR bagă cărbuni pe foc în direcția implementării
măsurilor pentru care-au fost înființați: corectitudine politică, sexualizarea societății,
legiferarea teoriei genului și absolut tot ceea ce înseamnă măsuri ale agendei negre a
comunismului globalist.
Dinspre himera numită injust „justiție” vin vești și mai proaste: se pune de-o restaurație
completă a băsismului securist agresiv. Procurorii rezistenți au prins aripi întrucât li s-a
promis solemn desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Astfel,
au pus-o iar de golănii, gen acea aberantă punere sub control judiciar a lui Vâlcov
pentru că a dezvăluit unul dintre cele mai înfiorătoare acte de sabotare a statului de
drept. S-a ajuns atât de departe încât o procuroare sinistră păzită de mascați a ajuns să
târâie un copil pe caldarâm ziua-n amiaza mare, pentru că „rațiunile de sus” impuneau
livrarea copilului „cui trebuie”.
Din nefericire atitudinea populației e una pasivă. La fel de pasivă cum a fost atunci când
a venit ciuma comunistă peste noi. În afara unor eroi – mințiți și ei de jegurile
occidentale că vor veni anglo-americanii să-i salveze – majoritatea oamenilor au semnat
tacit „pactul cu diavolul”. Fiecare s-a gândit că „e mai bine să-i lași pe ei să facă ce vor”,
„că nu e bine să-i contrazici”, „că dacă stai în banca ta, până la urmă totul va fi bine”.
Așa s-au trezit fruntașii satelor exterminați la canal, așa au ajuns sărăciile și marginalii
să fie împinși în funcții de conducere, așa a fost țara jefuită și târâtă într-una dintre cele
mai negre perioade ale istoriei noastre. Voi, cei care-ați prins acele vremuri, ați uitat?
Dar copiii voștri, de ce nu știu? Nepoților voștri de ce nu le-ați spus?
Acum stați la fel de pasivi și asistați cum marxismul e impus pas cu pas. Vă uitați a
proști cu toate că recunoașteți aceleași instincte, aceeași ideologie și aceleași
manifestări care vin, de data aceasta, chipurile dinspre dreapta. Iar vă lăsați furați de
priveliște? Tot n-ați înțeles că întreg corporatismul e de fapt o crâncenă organizare
100% comunistă? Întrebați-vă copiii ce fac prin ședințele acelea inutile și-o să constatați
cu amărăciune că diferența dintre impusele „ședințe de partid” și actualele meeting-uri e
dată, doar de Excel și Power Point.
Tot n-ați înțeles că Uniunea Sovietică e acum Europa, cu singura diferență că în ziua de
azi Stalin nu mai e la vedere, ci doar comisarii săi? La fel de agresivi inculți și grobieni?
Stați și tăceți, înghițiți în sec de fiecare dată când o altă aberație e scoasă la lumină. Și
aplecați capetele și dați din mâini a neputință.
Ați fugit de teroare și v-ați aruncat și mai abitir în brațele ei, ați fugit de salamul cu soia
și-acum haliți numai salam cu soia, ați fugit de pauperizare și-acum trăiți de pe o zi pe
alta. Nu vi se pare ciudat că ați ajuns iar de unde ați plecat, de data aceasta cu
consimțământul vostru deplin? Să nu v-aud că totul e din cauză că n-ați citit termenii
scriși cu litere mici! În fapt n-ați citit nimic și v-ați luat exclusiv după slogane. Adică v-
au făcut!
Decât să încercați să vă feriți cu lașitate din calea terorii care se pune la cale exclusiv pe
spatele indiferenței voastre, ar trebui să vă întrebați dacă ați făcut ceva pentru a
împiedica asta. Nu dând like&share pe rețelele de socializare, nu discutând în
contradictoriu cu vreun spălat pe creier, nu înjurând televizorul în confortul discutabil al
propriului fotoliu. Ați făcut altceva?
Nu cumva ați preferat (sau preferați) să fiți părinți doar cu numele, în timp ce de restul
„să se ocupe ăia?”. Nu cumva vă uitați admirativ la copil sau nepot și vă bateți cu
pumnii-n piept admirând „cât e de deștept” doar pentru că-i „al nostru” și pentru că
„mestecă ceva cuvinte în limbi de circulație”? Nu cumva ați uitat să evaluați situația la
modul critic atunci când e vorba de voi și-ai voștri?
Lupta diavolului acestuia e una generalizată. Nu v-am cerut niciodată să ieșiți în stradă
și să urlați precum spălații pe creier. Însă voi ați uitat că lupta începe în propriile voastre
familii. Ați lăsat și lăsați să vă scape needucați copiii pe care-i aveți. Vă cruciți când
vedeți atâta prostie deversată pe toate canalele, dar nu vă prindeți că fiecare dintre acei
idioți vine dintr-o familie? O familie ca a voastră. Iar dacă se întâmplă ca propria voastră
odraslă să devină o rotiță a acestui mecanism inept, brusc, fără discernământ, treceți în
tabăra cealaltă, doar trebuie „să vă sprijiniți odrasla”. V-ați gândit ce crimă ați făcut
(sau faceți) atunci când le-ați dat drumul copiilor în lume fără să aibă niște criterii
minime de evaluare a lucrurilor? Copiii pe care i-ați lăsat neinformați sunt cei care acum
trag cel mai eficient la căruța globalistă. Ați uitat oare că, în esența sa, comunismul era
internaționalist, adică globalist? Ați uitat că-n comunism naționaliștii erau înfierați (asta
până când au scăpat treburile puțin de sub control)?
Ajutați-i pe toți să-și regăsească setul autentic de valori, să abandoneze retorica seacă
și străină care le este impusă prin intermediul propagandei. Uitați-vă în ochii lor și nu-i
scăpați din mâini până nu simțiți că privirea le e din nou clară.
Lupta care se dă nu-i una abstractă. E una fizică și-ncepe din ograda fiecăruia. Dacă nu
trasezi granițe clare, peste care să nu se poată trece, ai pierdut lupta și ești victimă.
Altfel, cu fiecare această mică victorie se poate reveni ușor-ușor la normalitate.
P.S. Perversitatea acestui sistem constă în faptul că tu – vectorul care-l implementezi –
ajungi în final victima sa. Abia atunci îți dai seama că ai greșit, dar atunci e prea târziu.
Alți vectori mai tineri implementează o teroare și mai radicală care, în final se va
îndrepta împotriva lor. De-aceea lupta pe care-o dai nu e una în care să te salvezi pe
tine. Tu deja ești victimă, pentru tine lupta e pierdută. Ținta ta trebuie să fie salvarea
celuilalt, a celui care acum e vector activ și care, peste câțiva ani, va deveni victimă.
Doar așa se poate câștiga războiul!
A tîrît procurorul copilul pe beton și pe asfalt, de parcă era un animal dus la tăiere? L-a
tăvălit, l-a bruscat, l-a săltat prin aer de mînuțele alea firave, de ziceai că-i pui de
găină? Ce dacă? Nu i se va întîmpla nimic.
Au anulat calitatea de asistenți maternali ai celor care au crescut-o pe Sorina șapte ani,
ca imediat să aibă pretext să le deschidă dosar penal de reținere, pentru a putea să
intre în curte să facă percheziție? Ce dacă? Nu se va schimba nimic: dosarul penal va
merge mai departe.
Au zis judecătorii că un copil nu poate crește în Baia de Aramă, că e mult mai bine
pentru “interesul superior” al copilului să fie scos din țară, să fie dus în America? Ce
dacă? Nu se va schimba nimic. Sorina va fi făcută pachet și dusă în America.
A dat Tribunalul sentință de anulare a adopției care în doar două luni, “cu celeritate”, a
fost anulată de instanța superioară locală, și în ziua în care au anulat anularea, la zece
minute după, LA ZECE MINUTE DUPĂ, au și dat motivarea? Voi înțelegeți că actul era
deja pregătit, scos la imprimantă, totul aranjat? Credeți că va cerceta cineva acest
strigător la cer caz de mațocăreală juridică? Nu se va întîmpla nimic.
Sînt indicii clare că au fost atît abuzuri în serviciu, cît și maniere dubioase de rezolvare a
cazului de adopție, inclusiv o posibilă sumă de zeci de mii de dolari dați pentru
rezolvarea “cu celeritate” a dosarului? Ce dacă? Nu se va ancheta nimic. Nu se va
schimba nimic. Nimeni nu va fi acuzat.
Sînt relații de rudenie între avocații părinților americani și judecătorii locali? Ce dacă? Nu
se va întîmpla nimic. Dacă ar fi fost în orice altă situație, ar fi urlat toți deontologii
pămîntului, toți mîndruții, toate tapalabele, toți prelipcenii și restul de urlători indignați
aproape civili.
Sînt indicii clare că a fost un grup organizat de funcționari ai statului român care s-au
pus în slujba unor cetățeni particulari, procuror și polițiști și oameni de la instituțiile de
protecție a copilului, care au fost acolo desant să salte copilul din curtea celor care l-au
crescut? Nu contează. Nu va cerceta nimeni nimic. Nu se va deschide nici un dosar penal
împotriva acestora. Singurele dosare penale vor fi în continuare cele împotriva familiei
care a crescut-o pe Sorina.
Sînt filmări care să scoată în evidență fără umbră de tăgadă toate abuzurile făcute de
reprezentanții statului român? Nu contează. Deja sînt voci care au tupeul și nesimțirea
să afirme că sînt false, că “sînt filmate cu telefonul mobil”. Nu se va întîmpla nimic.
Au dus copilul la IML, să verifice dacă a fost agresat ? Evident că l-au dus. Dar nu să
verifice agresiunea întreprinsă de procuror și pe care a văzut-o o țară întreagă, ci –
tupeu al tupeului! – pentru a mai completa niște hîrtii din care să rezulte că asistenții
maternali au aplicat rele tratamente Sorinei.
Voi înțelegeți că vînătăile produse de procuroare vor fi și acelea puse tot în cîrca familiei
de asistenți maternali? Voi înțelegeți că nu contează ce a văzut o țară întreagă, ci cum o
cotim din hîrtii, că cu hîrtii se rezolvă totul, se acoperă totul? Nu se va întîmpla nimic.
Doar procurorii au dreptate. Ce ați văzut voi de fapt n-ați văzut. E un falș. O manipulare
“cu telefonul mobil”. Un pixel albastru. Voi înțelegeți că nu se va întîmpla nimic?
Procurorul general al României se arată preocupat. Cînd avocați și polițiști i-au oferit
deja de o zi soluția prin care poate deschide un dosar penal împotriva abuzului realizat
la adresa Sorinei, prin care să se suspende adopția și să fie înapoiat copilul în familia
asistenților maternali. Credeți că va face ceva? Nu va face nimic. Se va arăta în
continuare preocupat. Nu va face nimic.
Exportul de copii a fost prima problemă care ne-a pus direct pe harta mafiilor
internaționale. Începând de la Revoluție, de când cu acele reportaje cutremurătoare din
casele de copii, s-a mers pe două direcții: pe de o parte fragilizarea și coruperea
sistemului de protecție a copiilor instituționalizați, iar pe partea cealaltă presiunea
continuă pentru „simplificarea adopțiilor internaționale”.
Cât timp a existat breșa în sistem, adică pe vremea în care unii ca Burci sau Plăvanul își
făceau banii din bișnițăreala de copii, mafioții adopțiilor n-aveau absolut nicio problemă
cu România. Nici ăia care învârt șpăgile mizerabile, nici ceilalți care reprezintă fața
„polishată” a mafiei, anume politicienii. Imediat cum s-a încercat legiferarea sistemului
și controlul strict al adopțiilor, mafioții au început atacul.
Știți bine schemele: că unui copil n-are cum să-i fie bine în țară, că pe-aici mor de
foame, că statul trebuie să scape cât mai rapid de-acei copii s.a.m.d. Iar schemele
acestea de propagandă prind de minune la mintea slabă a prostimii.
Realitățile din teren sunt însă și mai dubioase. Numărul de copii instituționalizați a
scăzut de 4.5 ori față de momentul 1989. Dacă atunci erau vreo 90 000 copii plasați în
grija statului, acum au mai rămas 20 000. Nu e totuși ciudat că o țară de 20 milioane de
oameni e incapabilă să se ocupe de 20 000 de copii? Asta spune multe despre
indiferența noastră. Fiecare copil care nu-și găsește o familie e un caz în sine, o
problemă care-ar trebui să ne atârne de gât mai rău decât pietrele de moară. Sunt mulți
cei care vor spune că e imposibil pentru o familie din ziua de azi să-și asume creșterea
unui copil suplimentar, că greutăți, că probleme s.a.m.d. Oare așa s-o fi gândit și
părintele Tănase din Valea Screzii, cel care până acum a fost tată pentru aproape 400
de copii abandonați? Și el este este doar unul dintre cei care au fost descoperiți
întâmplător de presă. Ca el sunt mulți alții pe care nu-i știe nimeni și care cresc copii
abandonați, care zi de zi trec prin provocarea de a face rost de bani pentru a le pune
ceva pe masă micuților. Și cei mici cresc frumos, având parte de căldura unui părinte –
probabil cea mai mare lipsă a acestor suflete chinuite.
Mi se pare înjositor că România, țară din care-a dispărut o halcă importantă a populației,
este nevoită să dea copii „la export”. Oare chiar atât de inumani suntem? Oare chiar
atât de brute încât să dăm aiurea copii, fără să știm pe mâna cui ajung și ce li se-
ntâmplă?
Dacă n-aveți curajul sau inima să luați un copil pentru a-l crește, căutați cel puțin una
dintre acele familii care cresc copii luați de la stat și ajutați-i. Găsiți-i pe acei eroi care
cresc copiii „uitați” de părinții lor și dați-le o mână de ajutor. Poate vom reuși așa să
ajungem cu zero copii crescuți „la grămadă” de stat și poate, cine știe?, vom reuși astfel
să deturnăm privirile lacome ale mafioților al căror profit e direct proporțional cu
numărul sufletelor tranzacționate.
P.S. A nu se înțelege că-i consider niște monștri pe cei de-afară care vor să înfieze copii
de la noi. Nu-i așa! Mulți dintre ei își doresc cu disperare un copil și-ar face orice să-l
aibă. De-aceea ajung la mâna mafioților care-i storc de bani. Însă, atunci când copilul
ajunge în familia lor, are parte de cele mai multe ori de căldura unei familii la care
tânjește orice micuț de prin centrele noastre de plasament.
De multe ori avem de-a face cu oameni generoși, care vor să facă un bine. Ce poți
spune despre cei care-au înfiat copii cu grave dizabilități și i-au adus „pe linia de
plutire”? Nu putem decât să-i privim cu respect și să le mulțumim.
Ceea ce-am vrut să spun în această postare e că acești copii sunt problema noastră și că
e o rușine ca ei să ajungă aiurea în lume. Și, mai ales, că există oricând un risc ca unul
dintre acești copii exportați să ajungă acolo unde nu trebuie. Iar dacă se-ntâmplă așa
ceva e o tragedie. Riscul acesta e infinit mai mare atunci când copiii noștri ajung aiurea.
Stimulată probabil de votul copleșitor „proeuropean” din 26 mai, dar și mai probabil de
băgarea a doua zi la pușcărie a liderului PSD Dragnea, vizat oricum căci era vinovatul
pentru orice în România zilelor noastre, conducerea companiei Petrom, deținută de
grupul austriac OMV, a considerat oportun să iasă public la rampă.
Personal am înțeles că, dacă statul român nu dă garanțiile necesare, este de rău. Și
atunci m-am apucat să răscolesc prin interviu să găsesc, cu subiect și predicat cum se
spune, garanțiile la care face referire dna Verchere. Am citit interviul de câteva ori și n-
am găsit nimic concret. Probabil dna Verchere, britanică de origine, este soră cu
olandezul Timmermans, care tot așa în bobide vorbește și dânsul când se referă la legile
care în România ar ataca independența justiției. Nu spune despre care prevederi, în mod
concret, este vorba! Se pare că, pentru ăștia de prin Vest – fie partizani UE, fie sceptici
UE – noi românii suntem de vină doar pentru că existăm, nici nu mai contează cu ce
greșim.
În cazul concret al gazului off shore din Marea Neagră, dincolo de faptul că greșim prin
aceea că existăm pe aici, cu ce dracu’ om fi atât de vinovați încât marele OMV nu
catadicsește nici măcar să ne ia gazul, respectiv gazul lăsat de Dumnezeu nouă?! O fi
greșit și Dumnezeu! Cum să ne lase gazele nouă, românilor?! Atâta doar că, prin
concesionarea folosinței către cei de la OMV, gazul nostru a devenit gazul lor. Îl pot
vinde oricui și la ce prețuri vor. Statului român trebuie să-i dea doar niște redevențe, pe
cât posibil mai ridicole. Care ar fi, deci, „garanțiile” de care ar avea nevoie cei de la OMV
și nu le au sau, mai pe șleau spus, ce îi deranjează?! Păi, probabil două lucruri: cerința
ca 50% din gazul extras să fie desfăcut în România și schema progresivă de taxare în
funcție de prețul de desfacere! Căci despre altceva nu poate fi vorba. Alte „restricții” nu
există! Să înțelegem, deci, că OMV Petrom ar vrea să poată exporta liber gazul eventual
exploatat, în Ungaria de pildă sau în Madagascar (că tot l-au extrădat cei din
Madagascar pe Mazăre fără hotărâre judecătorească!) și, bineînțeles, niscai taxe doar de
formă, precum cele plătite acum pentru gazele on shore (lăsate de Dumnezeu tot
românilor, dar externalizate către OMV Petrom practic pe daiboj și cu redevențe
nemodificate nici după 10 ani cum prevedea contractul de așa-zisă privatizare,
nemodificate prin contribuția unuia dintre cei mai vocali premieri pe numele său Ponta).
Demagogia OMV este cu mult mai mare decât cea a dlui Timmermans. În loc să ne
spună direct că sunteți niște slugi, care n-au dreptul la vreo pretenție – și atenție cu
pretențiile că ajungeți la pușcărie ca Dragnea – și, oricum, nu poate fi vorba de taxe
racordate la prețurile mondiale sau de o aprovizionare cât de cât din propriul vostru gaz,
dna Verchere ne toarnă o diversiune supergogonată.
Ce ne spune dna Verchere? Dacă nu ne dați garanțiile nenominalizate dar clare și pentru
întârziații mintal (adică taxe doar de formă și livrare liberă la export, fără restricția unei
cote îndreptate spre piața românească), noi, OMV Petrom, nu investim să exploatăm
gazul din Marea Neagră și, ca urmare, România va trebui să importe mereu mai mult
gaze de la ruși. Mai mare decât odioșenia șantajului este ilogica lui! Păi, dacă vrei să
exporți liber, tocmai pentru a livra la alții și nu pe piața românească (unde, ne-o spune
de astă dată în clar dna Verchere, lipsește cererea, de parcă nu tocmai OMV a distrus
petrochimia românească!) înseamnă că, indiferent dacă se exploatează sau nu gazul din
Marea Neagră, consumatorii români, în măsura scăderii inevitabile a producției
tradiționale interne, tot nu vor avea gaze decât dacă vor importa mereu mai mult de la
ruși! Cine e „cu rușii”?! Noi sau OMV-ul?! Un indiciu ni-l oferă intervenția publică a
șefului cel mare al OMV de la Viena, dl. Seele, adică șeful dnei Verchere, care a cerut UE
să determine SUA să oprească sancțiunile împotriva firmelor europene care cooperează
cu Rusia!
Deci, dacă noi românii tot nu ne alegem cu nimic, indiferent dacă gazul off shore din
Marea Neagră se exploatează sau nu și tot pe mâna rușilor ajungem, de ce atunci să
furnizăm „garanții” pentru investițiile întru deschiderea exploatării?! Este termenul
folosit de dna Verchere, dar evident nu este vorba de garanții, ci de cadouri indemne și
nejustificate. Nu mai bine lăsăm zăcămintele de gaze acolo unde sunt în pământ,
așteptând tot de la Dumnezeu vremuri mai bune și pentru noi, slugile?! Realitatea este
că, din cauza demagogiei nesfârșite a colonialiștilor actuali, folosirea șantajului a luat
locul comenzilor. Dar cei cu comenzile nici măcar nu se sinchisesc să imagineze niște
șantaje oricât de dure, dar logice.
Tare mă tem că, pe drumul pe care pare că a luat-o în epoca post Dragnea, dna. Dăncilă
se va grăbi să dea OMV-ului înjositoarele „garanții”, urmând exemplul predecesorilor săi,
Adrian Năstase și Victor Ponta. Dna. Dăncilă, dacă nu s-a retras în urma eșecului
lamentabil al PSD în alegerile europarlamentare, atunci s-o facă măcar pentru a fenta
șantajul OMV, în a cărui respingere trebuie să conteze nu doar demnitatea umană, ci și
logica însăși, căci șantajul în care nu există ori-ori, ci alternative false în care e vorba de
același lucru și aceeași finalitate, este numai o ofensă adusă bunului simț. Să-l lase pe
dl. Iohannis și „guvernul său” să dea odioasele „garanții”. Să nu-i răpească această
plăcere, căci, în mod sigur, „guvernul său” își va începe activitatea chiar cu acordarea
acestora!
Ion Cristoiu: ”În cazul Sorinei nici un ONG n-a făcut scandal. Asta e
nenorocirea Sorinei. Că nu e cățel!”
Despre Scandalul de la Baia de Aramă s-au scris și s-au spus multe pînă acum. De altfel,
întîmplarea dramatică a fost pentru presa noastră, pentru clasa politică, pentru
societatea civilă, turnesolul care a evidențiat puterea copleșitoare a instituțiilor de forță
în România regimului Iohannis. Peste tot în lumea civilizată, presa, societatea civilă,
Opoziția politică țin partea individului în confruntarea acestuia cu Statul. În cazul Sorinei
am avut de-a face cu o nouă și stridentă manifestare a incredibilelor abuzuri ale
procurorilor. Am comparat procurorii care au pus mîna pe putere în România ultimilor
ani cu securiștii din anii stalinismului românesc. Am spus că la fel ca securiștii analfabeți
din anii stalinismului românesc, procurorii din ultimii ani postdecembriști folosesc
postura de instrumente ale Statului paralel pentru a comite abuzuri în interes personal.
Nu cred să existe în România postdecembristă o mai mare amenințare la adresa
democrației decît această gașcă a procurorilor în stare de orice pentru a-și păstra
privilegiile ieșite din comun. PSD-ul condus de Liviu Dragnea a redus lupta împotriva
abuzurilor din Justiție la lupta împotriva abuzurilor comise de DNA față de politicieni și
oameni de afaceri. În realitate, cele mai mari abuzuri ale Republicii procurorilor vizează
simplul cetățean. Peste tot în țară procurorii își satisfac interesele și viciile profitînd de
situația de inși deasupra legii. Toată lumea se întreabă ce-a apucat-o pe nenorocita aia
de procuroare de la Mehedinți?
Dintre toate aspectele cazului mi-a atras atenția tratarea unei fetițe de opt ani ca un
obiect. Așa-zișii părinți din America n-au dovedit pînă acum o altă stare sufletească decît
nemulțumirea că au cumpărat pe eBay o bicicletă (care le-a plăcut, din poză) și că
articolul nu le-a fost le-a fost predat. N-am dibuit în reacțiile așazisei mame nici un
argument în stare să ne convingă c-o iubește pe Sorina, nici măcar cît ar iubi o bicicletă.
Cum dracu’ să dai o sentință prin care un copil de opt ani, crescut într-o familie timp de
șapte ani, de la un an, să fie smulsă din familia din România și dată unor străini, ca s-o
ducă în America?
Nu te-ai gîndit tu, judecător, că indiferent de condițiile în care a trăit fetița, s-a atașat de
familia respectivă și a merge la alți părinți, a pleca din locuri cunoscute, pentru locuri
străine, e o traumă de nevindecat?
Ca un obiect a fost tratată fetița de opt ani de Procuroarea Maria Pițurcă. Avea
importanță că fetița nu voia să fie dată unor străini? Avea importanță că Sorina era un
om? Un om cu sentimente, cu suflet, cu trecut? Pentru procuroare era un colet. O
bicicletă pe care o familie nu voia s-o dea celor care o cumpăraseră de pe eBay! Să ne
imaginăm că-n locul Sorinei ar fi fost un cățel. Un cățel atașat de stăpînii care s-ar fi
opus luării din familia care l-a crescut timp de șapte ani. Ce scandal ar fi produs
secvențele de pe Internet în toate ONG-urile ghiftuite de bani gen Patru lăbuțe! Ce
proteste s-ar fi înregistrat nu numai în presă, dar și pe stradă, împotriva relelor
tratament la care a fost supus un animal. În cazul Sorinei nici un ONG n-a făcut scandal.
...uite-o si pe asta... ''Cristoiu ..dacă nu faci ceva pentru copil nu te mai citesc toata viata .Zi daca eu
trebuie sa ies in strada si ies.''... astia sintem acum... trebuie sa ''ne spuna'' cineva ce avem de facut...
tartacuta de pe umeri este pentru utilizare exclusiva pe FB si pentru alimentat o caroserie inutila... si, in
cazul unora, la supt...
Deţinătorii de putere (fiindcă nu ştiu dacă îi mai putem numi oameni de stat sau elite)
trec sistematic cu vederea tragedia neamului nostru. Atenţia şi energiile, imboldul
legitim de indignare, sunt canalizate în alte direcţii, false, în special menite să cultive
dezbinarea şi deriva, atrofierea discernământului şi a conştiinţei identităţii.
Or, ceea ce spunea generalul chinez antic Sun Tzu, în „Arta războiului” – „Taie-le
rădăcinile, acoperă-le cerul, tulbură-le tradițiile, dezbină-i, fă-i să se rușineze de ceea ce
sunt. Așa nu vei avea nevoie de luptă, căci, speriați de ceea ce au devenit, te vor
imploră să vii să-i salvezi de ei înșiși” – este o strategie aplicată în vremurile noastre şi
parcă în nicio altă epocă nu a avut atât de mult succes. Totodată, sloganul „Războiul
este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranţa este putere” (George Orwell, „1984”) este,
din păcate, atât de actual azi.
Ni se pare că trăim vremuri de pace, se vorbeşte atât de mult despre importanţa păcii,
„toleranţă” şi alte principii corecte politic, şi totuşi popoarele par a se pregăti, mai mult
decât oricând, de război. Se vorbeşte despre pace, dar neliniştea, frica, stresul,
depresiile pun tot mai mult stăpânire pe omul contemporan, paradoxal chiar în ţările
cele mai bogate şi dezvoltate. Pacea pe care vor să o instituie propovăduitorii
corectitudinii politice e o pace din care lipseşte Hristos şi învăţăturile Sale, o pace falsă,
fără Dumnezeu, din moment ce chiar Biblia ajunge să fie interzisă din cauza valorilor ei
tot mai „incongruente” cu spiritul vremii. Ce pace poate fi în „paradisul terestru” pe care
îl visează noii făuritori de utopii (continuatori ai celor de ieri), când pentru acea „pace”
ideală se duce un crunt război împotriva firescului şi a ceea ce ne defineşte în calitatea
noastră de oameni, împotriva familiei, a valorilor creştine – a creştinismului, care este,
prin excelenţă, religia iubirii şi a păcii –, a ideii de naţiune, de tradiţie, de identitate,
care trebuie înlăturate, deconstruite?
Fragment din articolul „România pustiită. Tragedia tăcută a neamului nostru”, apărut în
Revista Familia Ortodoxă, nr. 125, iunie 2019.
...nu este nici o tragedie... fomismul romanilor de azi este caracteristica de baza a societatii noastre... da!
ca in George Orwell... niste imbecili condusi de porci... nu este nimic de cpmpatimit aici... puturosii au
cedat puterea singuri... doar pentru a putea merge ''dincolo'' si sa ''faca ceva'' pentru ei insisi si ''pentru
copiii nostri''... chiar daca a face ''ceva'' insemna a sta in ''pozitii nefiresti'' si a suge... de la fanarioti
incoace, cu citeva scurte sclipiri, numai slugi si obedienti am fost... ne-au calarit toti iar noi am ridicat doi
milimetri capul, sa nu deranjam, si am mai cerut ce se da in mod curent psd-ului... si ne si place...
parasute si matracuci agramate ne conduc destinele, laolalta cu venetici, alogeni si nemernici tradatori...
iar noi ii tot alegem, ii platim generos pe ''porcii'' care ne conduc de trei decenii... pe cine dreaq sa pling?
pe noi? legume si idioti incapabili de demnitate si vointa... lacrimile sint pentru cei cu umanitate, nu
pentru tiritoare si tirituri fomiste si inerte...
A nșpea dată cînd Cristi Dănileț iese la rampă pentru a susține o tabără, la Monica
Macovei sau la presiuni venite de la Bruxelles. Uneori, seamănă cu ce vrea SRI.
Se deschide astfel poarta spre cercetarea dosarelor lucrate după toate obiceiurile
statului totalitar. Ani și ani de zile s-au tras sfori la comandă sau s-a lucrat după
comenzi venite din glande, clanuri și interese. Sistemul este vechi, cu rădăcini în
perioada comunistă. Desființarea sa și pericolul unui control independent bagă tot
binomul în sperieți. Dărîmă șandramaua încropită să arate democratic. Trecutul său este
mult mai monstruos decît prezentul. Asta și explică graba partidului de intelligence de a
desființa sau măcar neutraliza rapid Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
De asta USR este împins să depună un asemenea proiect de lege! Doar n-or ajunge
procurorii și judecătorii, împreună cu ofițerii care i-au dirijat, să plătească despăgubiri la
tot felul de nevinovați și de „dușmani ai poporului“ pe care ei i-au neutralizat sau chiar
jecmănit cu forța!
„Au fost situații nu puține, din păcate, și din punctul meu de vedere este trist, când s-au
solicitat și autorizat măsuri de supraveghere tehnică față de magistrați fără ca, ulterior,
rezultatele măsurilor de supraveghere tehnică să devină mijloc de probă în dosarul
penal, deși perioadele de supraveghere tehnică sunt suficient de mari cât să exercite o
anumită presiune asupra magistratului chemat să înfăptuiască justiția în mod
independent și în numele legii”.
Ce spun băieții despre secția care le stă în gît? Citiți declarațiile judecătorului Cristi
Dănileț și veți înțelege! Urmăriți isteria cucoanelor prin care se exprimă SRI!
Inexplicabilă este doar susținerea externă. Un control ineficient făcut de o secție scoasă
din pixul Parchetului General, care n-a dat nimic în vileag, și prin care se exercită
controlul asupra magistraților era bun și nepericulos. Unul bazat pe lege, pe controlul
CSM și al Ministerului Justiției, nu!
Știți ce înseamnă asta? Că, pentru orice eventualitate, judecătorii independenți erau
urmăriți, ascultați și supravegheați. Și statul român (așa contrafăcut, butaforic și
machiat cum este) nu poate accepta independența reală a magistraților. Și beneficiari
importanți există și în afara României! Altă explicație nu este!
Jos cu dînsa!
...este evident ca se va desfiinta... la o natiune amorfa, pentru care conteaza mai mult ''mațu'', mai
presus de demnitate si verticalitate, guvernata de fomism in fiecare clipa, cu ''spaima'' de a nu fi
''repudiati'' de Europa, de ''tatucii'' neo-stalinismului si neo-fascismului, nu se va vedea nici o reactie de
stopare a nemernicilor si tradatorilor... mentalitatea de sluga, de servitor, ''injectata'' de sute de ani, de la
fanarioti incoace, nu va dispare niciodata... sintem si vom fi in veci produsul neputintelor noastre... poate,
doar poate, peste trei, patru generatii sa se mai ''revolte'' ramasitele celor care azi ne numim romani...
dar nu cred ca mai supravietuim atit, ca natiune... ne dizolvam de trei decenii iar acum, in acesti ultimi
ani, procesul s-a accelerat atit de mult incit a devenit ireversibil si implacabil... palidele reactii de
impotrivire sint doar ultimele zbateri ale unui proces de neantizare a ceea ce a reprezentat cindva o
NATIUNE ROMANEASCA...
Cu toate că acel documentar a stârnit un scandal cât casa, presa îl ignoră. De ignorat îl
ignoră și concurenții Google care, într-o lume normală, n-ar fi ezitat să profite. Aiurea!
Cine-a spus că trăim într-o lume normală?
Ca să înțelegeți cât de sus a ajuns isteria, cei de la Project Veritas mai fac o dezvăluire
bombă: într-un email intern al celor de la echipa de etică a Google, Ben Shapiro,
Dennis Prager și Jordan Peterson sunt calificați naziști. Acum n-am nicio treabă, dar
primii doi sunt evrei get-beget. Iar să-l introduci pe Jordan Peterson, autorul celebrei
„12 Rules for Life”, în rândul naziștilor e mai mult decât prostie în stare pură.
Dar, așa cum am văzut până acum, a fi prost e o calitate prețuită a vremurilor noastre.
Numai un prost poate crede toate tembelismele aduse de neomarxiști în prim-plan. N-ai
cum să fii întreg pentru a crede în corectitudinea politică, teoria de gen sau în alte
absurdități ale lumii de azi.
Partea proastă e că lumea digitală e de mult cucerită de această ideologie păguboasă,
oamenii care se ating de ea fiind extrem de expuși „schimbării cu ușurelul” a
concepțiilor. E din ce în ce mai greu să te menții normal într-o lume care-a luat-o razna.
Toate aceste arme digitale de distrugere în masă a creierelor lucrează 24×7
transformându-i pe toți cei care le pică-n plasă în orci goliți de sens.
Lumea care vine e înfricoșătoare. A-ți face loc printre exemplare atât de tembele va fi
din ce în ce mai greu, iar a spera în „forța logicii și-a rațiunii” va fi o dovadă de
inconștiență. Mă întreabă tot mai mulți oameni normali – înfricoșați de dimensiunea
gigantică a tembelismului lumii de azi – ce-i de făcut sau cum ne putem salva. E greu de
spus și foarte greu de realizat. Dar nu imposibil. Există metode eficiente pe care mă voi
chinui să le pun pe hârtie în perioada care urmează. Este într-adevăr infinit mai greu
decât a te lăsa dus de val, însă, cu siguranță, sentimentul de a te simți om și de a-ți
admira propria verticalitate nu poate fi egalat de nicio hipnoză sau amorțire a simțurilor.
...exista un singur mod de a ne salva... ''Enterprise! Captain Picard, please engage!''... si de i-o fi mila,
esti salvat... dar am oaresceva indoieli cu privire la asta... eu m-am resemnat...
Acestea sunt titulurile din presa internațională, parcă trase la indigo, despre protestele
ce au avut loc în ultimele zile în Cehia. Ce spun aceste articole? Că în Cehia avem o
guvernare fundamental ”rea” și ”iliberală” împotriva căreia s-au ridicat protestatarii
fundamental ”buni” și adepți ai democrației liberale. Se arată că în Cehia guvernează un
premier care a fraudat circa 2 milioane din banii europeni, că premierul acesta, Andrej
Babis, a fost un colaborator al poliției politice comuniste, că este un miliardar corupt
care domină sectorul agrar din Cehia și a cumpărat publicații importante, că premierul s-
a aliat cu Partidul Comunist pentru a avea majoritatea în parlament, că este influențat
de președintele Milos Zeman, văzut ca un comunist nostalgic dornic să-și arunce țara în
mâinile companiilor chineze, că premierul a numit un ministru al Justiției care ar avea
sarcina de a-l scăpa de dosarul de fraudă.
Despre atât să fie protestele atât de mediatizate de presa europeană? Despre lichidarea
politică a șefului partidului ANO și despre independența justiției? Sau este ceva mai mult
decât atat, după cum consideră scriitorul și jurnalistul ceh Vaclav Vlk, într-un interviu
pentru parlamentnilisty.cz.
Este un exemplu de ”anti-babisism” prin care, în loc să se rezolve problemele reale, unii
politicieni încearcă să câștige puncte criticându-l pe premierul Babis. Nu se critică ceea
ce este cu adevărat criticabil în politica lui Babis, ci sunt aduse în prim-plan aceleași
vechi lucruri știute despre colaborarea sa cu poliția politică comunistă, despre
proprietățile pe care le deține, despre interesele lui economice”.
”Aceste demonstrații sunt parte din lupta politică pentru putere care se duce in Europa și
în lumea occidentală în general. De exemplu, demonstrațiile din Slovacia împotriva
premierului socialist Robert Fico, considerat vinovat pentru asasinarea jurnalistului
Kuciak, au avut aceeași bază ideologică. Demonstrații similare au avut loc și în România,
unde organizatorii au adus protestatari din străinătate. Au avut loc și în Polonia. Aceleasi
idealuri, aceiași bani, aceleași idei”.
Demonstranții din Cehia spun că au ieșit în stradă pentru a apăra independența justitiei,
după demisia fostului ministru Jan Kněžínek și numirea Mariei Benesova, o apropiată a
președintelui Milos Zeman, despre care se crede că are misiunea de îngropa dosarul de
fraudă al premierului Babis. ”Independența justiției nu a fost și este posibilă.
Dimpotriva, acești oameni vor să aducă justiția sub influența lor. Ceea ce spun ei acum
seamănă cu cea au spus înaintea lor bolșevicii – jos cu tiranii și cu trădătorii, să piară
lumea cea veche, vrem o viață nouă”.
Jurnalistul Vlk consideră însă că aceste proteste servesc în primul rând procuroarei șefe
din Praga, Lenka Bradacova (46 de ani), o magistrată axată pe anticorupție numită în
Cehia ”Catani cu fustă”. Ce spune Vlk despre Bradacova și alți procurori asemenea ei.
”De ani de zile au încercat să creeze un stat al procurorilor, un soi de Comitet al Salvării
Publice din regimul iacobin al terorii”, spune jurnalistul ceh, adăugând că acești
procurori cu opinii politice limpezi au căutat și caută să fie irevocabili pentru totdeauna.
”Repet: campania iacobină pentru anticorupție este, de fapt, o încercare de a controla
total guvernul țării și economia statului”.
Protestatarii din Cehia nu au un partid, însă au un ONG și un lider de ONG. Este vorba
despre ”Un milion de momente pentru democrație” și de Mikulas Minar. Minar are 26
de ani. În 2017 și-a înghețat studiile universiraee, pentru a se dedica total protestelor.
Bani sunt nesperat de mulți, ONG-ul vrea să fie transperent și arată cât de multe donații
primește de la cetățeni. Logistica protestelor devine mai sofisticată cu fiecare episod:
concerte, umbrele în culorile naționale, plasme uriașe, înstalații performate de
amplificare, transport asigurat în capitală pentru protestatari, hărți cu mijloacele de
transport care să-i ducă pe provinciali la locul protestelor. Însă studiile arată că
societatea civilă din Cehia este scindată între Praga și restul țării; praghezii dau aproape
toată tabăra antiguvernamentală.
”O figură stranie Mikulas Minar. Liderul bizarei alianțe Un milion de momente pentru
democrație este obraznic ca o maimuță. Este însă un moment de vârf pentru cei care
pretind că sunt o forță politica relevantă, cu ajutorul presei și a rețelelor sociale. Nu sunt
un admirator al premierului Babis, însă el are dreptate când spune: avem democrație,
faceți un partid și mergeți la urne. Când veți avea suficienți alegători, premierul va
discuta cu voi”, spune Vlk.
Periculoasa utopie a ”străzii”
Protestatarii, ”strada”, ONG-ul ”Un milion de momente pentru democrație” nu fac decât
să critice și să-l încolțească pe premierul Babis, anchetat de poliție, la un pas să fie
trimis în instanță. Însă propun ei o alternativă concretă? Nu. Însă, spune jurnalistul Vlk,
”strada” propune o utopie, un soi de ”Cetatea Soarelui” imaginată de Tommaso
Campanella.
Apoi, jurnalistul ceh nu se teme să spună unde duc asemenea utopii: la Regimul Terorii
din Franța revoluțoinară, la NKVD, la Gestapo, la Khmerii Roșii.
Ca și în România, protestele din Cehia au atras actori, cântăreți, sportivi, figuri publice
foarte îndrăgite și respectate în Cehia. Iată opinia lui Vlk despre una dintre aceste
personalități care protestează – actrița de 38 de ani Martha Issova. ”Doamna Issova
trebuie să fie peste tot. Până la urmă, asta e cariera ei. Ce vrea ea să spună prin
”societate civilă activă”? Se referă la pompierii voluntari, la cei care au criză de oamenii
cu dizabilități? Firește că nu. Este o activistă politică. Este un actor care își pune figura
cunsocută la dispoziția altora. Cuvinte goale, idei ușor vandabile. Actorii sunt
exhibiționiști profesioniști. Sub o regie bună și plătiți fiind, ei pot fi triști, apoi entuziaști,
uneori admirabil de curajoși. Iar mulțimea îi aplaudă. Presa e plină de ei. Sunt captivați
de imaginea unei mulțimi care nu se ma satură de spectacol (…) Ei nu sunt decât niște
tobe care bubuie, dar bețele le ține altcineva”.
Revenind la dosarul de fraudare a circa 2 milioane de euro din banii europeni de către
compania premierului Babis, jurnalistul ceh susține ca miza este mult mai mare. ”Nu
este vorba despre Babis. Este o lupta politică pentru noua împărțire a puterii în UE, unde
partidele tradiționale pierd, unde Marea Britanie a devenit o insulă a rezistenței
împotriva creării unei ”Noi Europe” – așa cum au mai creat înainte Franța și Germania –
astăzi sub așa-numiții progresiști promotori ai democrației liberale. Orice inamic trebuie
distrus. Iar Babis trebuie să fi fost văzut la Bruxelles ca un inamic atunci când a început
să laude Grupul Visegrad, cu care a început sa colaboreze Austria, România, iar Bavaria
a început sa flirteze cu același Grup de la Visegrad. Cine nu e cu noi este împotriva
noastra, spuneau bolșevicii. Din perspectiva UE, trebuie atacată orice încercare de
întărire a Grupului Visegrad. Ei bine, Babis a început să susțină că Visegrad e puternic,
că nu trebuie să ne lăsăm industria ruinată de isteria ecologistă, a început să le spună
coloniștilor să lase în Cehia o parte decentă din banii pe care îi fac aici. Iar coloniștii s-au
enervat. Babis a mers pâna într-acolo încât a spus că vrea să aibă propria politica
externă. Ce obrăznicie!”.
”Și astfel a început vânătoarea. Linșajul. Ceva ce mulțimii îi place, ceva ce jurnaliștii
iubesc, e lucrul din care și pentru care trăiesc, e ceva ce le place tuturor celor care nu
au coloană vertebrală. Vinovat sau nu, vânătoarea a pornit. Sângele victimei atrage
asasinii politici, așa cum i-a atras în trecut pe Beria, pe Himmler, pe văduva lui Mao
Zedong”.
”Bruxellesul nu are o pârghie legală împotriva lui Babis. Pârghiile sunt în mâinle
politicienilor cehi controlați de la Bruxelles, în mâinile unui procuror. Distrugerea lui
Babis va fi celebrată ca o mare victorie, însă nu trebuie să uităm de experiențele din
Iugoslavia, Ucraina, Siria, Libia. Eliminarea lui Silvio Berlusconi a dus la apariția
guvernului populist și antieuropean de azi de la Roma. Intervențiile în guvernarea de la
Madrid au dus la rebeliunea din Catalunia. Cine va urma după Babis? Vreun ”protector”
al Boemiei și Moraviei numit de Bruxelles? La cum arată specacolul oferit acum de piticii
morali din Cehia, nu prea avem de ales”, încheie Vaclav Vlk.
...ce seamana al dreaq de mult cu ce e pe plaiurile mioritice... cu un pic de staif din centrul Europei...
Ce-mi mai place mie unitatea în diversitate, un concept reconfortant pregătit să facă în
România un melanj politico-ideologic delicios care se poate traduce, pentru vulg, printr-
un „ghiveci călugăresc” sau, pentru generația hastag rezistentă, printr-o „șaormă cu de
toate”. Acum, că alegerile europarlamentare au trecut, s-au mai domolit și
intransigențele de partid, în locul lor ivindu-se, timid, niște „…pupat toți Piața
endependenți” cu dinții rânjiți, de n-avem aer.
Astfel, aflăm cu emoție că Nicușor Dan ar putea fi candidatul PNL la Primăria capitalei.
Cum care Nicușor Dan? Fostul președinte al USB și al USR, desigur!
„Potrivit unor surse liberale citate de Antena 3, nu Rareș Bogdan ar urma să fie
candidatul PNL la Primăria Municipiului București. Antena 3 anunță că se ia în calcul în
PNL posibilitatea ca partidul să-l susțină pe Nicușor Dan la Primăria Capitalei, în 2020,
de alegerile locale.Nicușor Dan a anunțat că va candida la Primăria Capitalei și cere
sprijinul Alianței 2020 USR-PLUS, dar și al PNL pentru a câștiga.” (DC NEWS.ro, 4 iunie
2019)
Așa, da! Se stuchesc ele, cele trei formațiuni, în public de ni se ofilesc urechile, dar pe-
nserat trec pe la același amant politic care se pare le mulțumește pe-toate trei!
„ I-am spus că există un singur cuvânt pentru ceea ce face. Le-a spus și colegilor din
partid cu care s-a întâlnit în aceeași zi că a ales SOLUȚIA IMORALĂ. Nu vreau să încep
un război cu Ciucu, nu merită. Nu merită nimic, din punctul meu de vedere. Eu nu
continui discuția cu o astfel de persoană. La nivel personal e o mare dezamăgire, nu e
prima, nu va fi ultima. Poate că am ales eu greșit.”, (Monica Macovei, conform ȘTIRI PE
SURSE.ro, 26 aprilie 2016)
„Marian Neacșu ar urma să fie vicepreședintele ANRE pentru un rest de mandat de nouă
luni, dacă Plenul reunit al celor două Camere validează raportul dat de comisii. Marian
Neacșu a fost exclus din PSD și s-a refugiat în partidul lui Victor Ponta, Pro România.
Însă, pentru această funcție este susținut și de PSD, în condițiile în care au existat
semnale de împăcare din ambele partide” ( DIGI 24.ro, 26 iunie 2019)
Că și PRO ROMÂNIA nu mai e chiar așa de exigent cu PESEDEUL cum era pe vremea
tiranului Dragnea , ci chiar dă semne de îmbunare și de împletire de cozi pe sub masă.
În schimb, PMP-iștii nu l-au sprijinit pe Péter Eckstein-Kovács, omul lui „tătuțu” Petrov,
ca să ajungă Avocat al Poporului, ceea ce e foarte urât din partea lor…dar, vă rog, să nu
fim triști, că l-au sprijinit PENELEUL și USEREUL!
În trena aceleiași toleranțe, după ce USR și PLUS și-au tras și ei niște poșete reciproce-n
capete, au revenit la sentimente mai plăcute și au așezat batistuța pe țambal dorind să
construiască de-acum armonia deplină în tabăra opoziției:
„Noi, cei care am format Alianța 2020 USR PLUS, ne-am angajat în negocieri politice
serioase, pentru consolidarea unui proiect politic care să aibă un fond temeinic, reguli de
funcționare clare, cu procese cât mai deschise pentru desemnarea celor mai buni
candidați pentru cetățenii României și pentru România. Dar considerăm că este în egală
măsură important ca forțele de bună credință din societate – politice, academice și
societatea civilă – să se alăture unui astfel de proiect astfel încât să ne asigurăm că
oferim electoratului cea mai bună opțiune.”( comunicat comun USR-PLUS, 27 iunie
2019)
...cind o invata panarama asta de Arhire sa foloseasca punctuatia limbii romane? imi este imposibil s-o
mai suport... si vad ca, pe fata si pe ascuns, se da o exponenta a ''romanismului'' si patriotismului...
batindu-si joc de limba romana...
De asemenea, liberalii și USR mai motivau că este eliminată pentru BNR posibilitatea de
a decide și menține rezervele internaționale prin stabilirea depozitelor de aur peste
hotare, ceea ce afecteaz direct competența BCE.
...PNL și USR... tradatori si nemernici, porcii care se vor stapini peste tiritoare si tirituri...
Merkel și PPE conduc destinele Europei de mai bine de 10 ani, iar în acest an se anunță
schimbarea. Uniunea Europeană nu va mai lua lumină de la Berlin, se întoarce spre
Paris. Mișcarea lui Macron cu crearea unei noi formațiuni europene pe fundamentul ALDE
pare să fie un game changer în politica europeană. O alianță între socialiștii europeni și
grupul nou format de Macron i-ar trimite pe cei de la PPE în opoziție după mult timp în
care ei au condus Comisia Europeană.
În primul rând, lucrurile intră în linie dreaptă pentru alegerile prezidențiale. Cu Cioloș
într-un post cheie la Bruxelles în partidul lui Macron, Dan Barna are cale liberă spre
candidatură. Cel mai probabil vom avea o finală Iohannis – Barna. Actualul președinte
fiind susținut de Germania, iar Barna de către Franța via Cioloș.
Cu un PPE în opoziție, glasul PNL, PMP și UDMR se va auzi tot mai slab. Vom primi mai
puțină anti-corupție, dar vor compensa cu egalitate de gen și propaganda LGBTQ.
”Colaborarea dintre grupul lui Macron și socialiști este mult mai strânsă decât
colaborarea lor cu PPE. Am văzut asta în fiecare zi în negocierile pentru formarea
majorității. Acest lucru nu este surprinzător. Emmanuel Macron însuși a fost membru al
Partidului Socialist din Franța și a fost ministru în Guvernul președintelui socialist al
Franței, Francois Hollande.
Acest lucru nu este surprinzător, dar este grav pentru România. Este grav, deoarece PPE
este partidul care a sprijinit mereu România. PPE a luptat pentru statul de drept din
România, în timp ce socialiștii europeni erau la braț cu PSD.
PPE a susținut-o pe doamna Kovesi, în timp ce socialiștii europeni au votat împotriva ei.
Sigur că și Guvernul Franței a votat împotriva ei în Consiliu. Socialiștii europeni au fost
apărătorii PSD-ului și vor fi in continuare, după o scurtă “înghețare a relațiilor” pe durata
campaniei. Acest subiect merită monitorizat deoarece este foarte important pentru
România” – Siegfried Mureșan europarlamentar PNL
Dacă la europarlamentare românii au votat pentru mai multă UE, să vedem ce vor alege
la prezidențiale.
Pentru Rareș Bogdan, poziția de lider al PNL București ar reprezenta, firește, un premiu.
Pentru prestația sa excepțională la europarlamentare. Dar mai ales o adevărată rampă
de lansare politică. Cine nu conduce o organizație, nu contează în bătălia de la vârful
PNL.
Cine nu conduce o organizație mare, cum este Bucureștiul, nu se poate bate niciodată
pentru președinția acestui partid. Și tocmai din acest motiv l-a eliminat Orban. Puțini își
pun însă întrebarea cât pierde PNL prin neexploatarea uriașei popularități de care se
bucură Rareș Bogdan.
În cercul său de apropiați, Ludovic Orban înceracă să acrediteze ideea că Rareș Bogdan
are un mandat atât de important la Bruxelles în calitate de șef al grupului
europarlamentarilor liberali, încât nu ar mai putea da randament pe un al doilea front
politic, cel al Capitalei. Este total fals. Și nici nu are rost să explic acest lucru utilizând
argumente și precedente. În realitate, îl elimină temându-se că la rândul său ar putea fi
eliminat de Rareș Bogdan. Din acest calcul meschin, lipsește însă Bucureștiul.
Pentru orice partid, Capitala reprezintă piatra de încercare a forței sale politice. Când
liberalii au fost cu adevărat puternici, ei au fost în stare să impună un primar general al
Capitalei. A fost Crin Halaicu. Din păcate, acesta s-a umplut de rușine. Când Convenția
Democratică a devenit puternică, a impus succesiv doi primari. Pe Victor Ciorbea și pe
Viorel Lis. Iar când alianța dintre PNL și PDL a devenit relevantă, a fost ales Traian
Băsescu. Apoi, din inerție, Adriean Videanu. Iar când PSD a început să crească cu
adevărat în București, a fost Oprescu, urmat de Gabriela Firea. Mai vine vreodată rândul
liberalilor?
Marele atu al lui Rareș Bogdan, demonstrat de alfel și în campania electorală, este că el
nu a funcționat ca un agent al discordiei, ci ca un factor unificator. Că a știut, prin
urmare, să atragă voturi și din alte bazine electorale decât cel aparținând strict PNL.
Acest dar al lui Rareș Bogdan ar fi extrem de benefic în bătălia pentru București. Pentru
că ar putea inversa pur și simplu scorul cu USR, care în Capitală nu dispune de o
personalitate marcantă. Dar Ludovic Orban a ales altfel.
A ales-o pe Violeta Alexandru. Fostă Bau. Consiliera sa. După ce deținuse un post de
ministru în Guvernul Zero. Al lui Dacian Cioloș. Ministru delegat pentru consultare
publică și dialog social. Ați auzit de așa ceva sub guvernarea Cioloș? E adevărat, Bau
poate atrage voturi din partea grupurilor multisexuale pe care le-a susținut constant cu
ocazia „marșurilor diversității”. Dar oare câți homosexuali și lesbiene cu drept de vot și
care se vor și duce la urne există în București? Anterior, Violeta Alexandru a crescut
constant în eprubetele Soros. Direct sau indirect, atunci când a colaborat îndeaproape cu
doamna Sandra Pralong, despre care nu mai știm mai nimic. Mai este sau nu mai este
consiliera lui Klaus Iohannis? Se mai ocupă sau nu se mai ocupă de Diaspora? Total
necunoscută în București, Violeta Alexandru nu va fi altceva decât o marionetă a lui
Ludovc Orban, el însuși un eșec al bătăliei pentru Capitală. Și nu mă refer la scoaterea
lui din ultima cursă de către DNA. Ci la înfrângerea usturătoare pe care a suferit-o atunci
când nimeni nu l-a scos din cursă.
Din gelozie, dintr-o teamă tâmpită și total nemotivată, cum că odată ajuns la cârma
Bucureștiului, Rareș Bogdan i-ar da brânci, Ludovic Orban face el însuși acest gest cu cel
care i-a fost până ieri partener. Dar partea interesană abia urmează. Pentru că poziția
de președinte PNL București se obține prin vot. Nu prin pupatul poalei lui Ludovic Orban.
Iar organizațiile PNL București se pregătesc de zor nu pentru doamna Bau, ci pentru
domnul Rareș Bogdan. Ca să vezi!
Cu cât mai repede se tranșeză această dispută, cu atât mai bine. Pentru că timpul nu
așteaptă. Poate că Rareș Bogdan nu va fi capabil să aducă PNL București pe primul loc.
Poate că nu va fi capabil nici să impună, eventual lansându-se el însuși în cursă, un nou
primar al Bucureștiului. Contează însă extrem de mult cât de puternic sau cât de slab va
fi acest partid în București. Pentru că Bucureștiul face muzica. Localele vor anunța
prefigurând rezultatele parlamentarelor. Începând de la locale vom ști cum se va împărți
anul viitor tortul puterii în România. Iar Bucureștiul este cheia.O cheie pe care Orban
tocmai a înghițit-o. Din teamă de a nu o pierde.
Astfel, accesul la informaţii clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin
respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor
clasificate, cu modificările ulterioare, aşa cum expres se prevede în art. 2 alin. (2) din
acest act normativ.
Protocolul SRI-PÎCCJ din 2009 a fost semnat de Gabriela Scutea, în locul prim-
adjunctului procurorului general, Tiberiu Niţu, şi de prim-adjunctul directorului SRI,
Florian Coldea, şi aprobat de procurorul general Laura Codruţa Kovesi şi de
directorul SRI George Maior. Raportul a fost trimis de Inspecţia Judiciară la CSM, în
luna mai. Ca urmare a solicitării formulate de Lia Savonea către SRI şi PÎCCJ, discutarea
raportului în plenul CSM se va amâna până după declasificarea anexelor, precizează
surse judiciare pentru STIRIPESURSE.RO. Dezbaterile din plenul CSM vor fi publice.
În controversa națională iscată de cazul Sorina Lucan cei care denunță abuzurile
statului, întruchipat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi
Adopţie (ANPDCA), Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului,
Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Craiova,
convoacă texte de lege, documente interne, opinii ale psihologilor, juriștilor, pentru a
dovedi c-a fost și este vorba de un lung șir de abuzuri. Toate acestea sînt utile într-o
discuție academică în genul unui simpozion încheiat cu o masă copioasă plătită din
fonduri europene.
Judecată așa cum trebuie, adică din punct de vedere omenesc, întîmplarea se reduce la
un aspect simplu:
Toți cei implicați în întîmplare, de la familia care a adoptat pînă la procuroarea care a
tîrît fetița, au tratat un suflet ca pe un obiect.
S-a vorbit în aceste zile despre diferența dintre adopția internațională și cea națională,
despre necesitatea de a respecta o hotărîre judecătorească, despre obligativitatea ca
procuroarea să nu tragă de copil. Sînt toate amănunte lipsite de importanță în fața
adevărului vieții. Care adevăr spune limpede oricărui om, că e laureat al Premiului Nobel
sau seminalfabet:
A lua un copil de opt ani, care a crescut într-o familie timp de șapte ani, de la vîrsta de
un an, și a o da unor străini, fie aceștia americani sau români, iubitori de copii sau
iubitori de biciclete, bogați sau săraci, e o crimă. Și cum legea și bunul simț spun că
interesul copilului trebuie să primeze, la vîrsta de opt ani un copil nu mai poate fi rupt
fără traume pentru toată viața din familia în care a trăit.
Nu sînt mămos.
Nu sînt sentimental cînd vine vorba de copii. Sînt însă un om normal. Și de pe această
poziție am urmărit întregul scandal.
Luni seara, butonînd pentru a vedea ce spun și ce arată televiziunile de știri în Scandalul
Sorina, am nimerit pe Digi 24. Despre această Unitate militară a noii Securități am mai
scris.
Am semnalat în numeroase rînduri că Digi 24 ține de un truc tipic postdecembrist. Unui
om de afaceri, de regulă, cîrnățar, i se dă drept sarcină să cheltuiască banii cu o
televiziune în eternă pierdere de bani. Televiziunea respectivă are ratingul sub nivelul
mării. Asta pentru că ea n-are nici o legătură cu preocuparea unei instituții de presă în
arena concurenței sălbatice față de succesul de public. Ea n-are pic de succes, pentru că
nu e supusă telespectatorilor, ci Noii Securități. În schimb, cîrnățarul își scoate banii din
contractele venite pe de-a moaca, de care fac rost Serviciile pentru el, în domenii fără
nici o legătură cu presa.
Luni seara, la U. M. Digi 24 dezbăteau cazul Sorina un căpitan activ din redacție și cu un
general în rezervă de la SNSPA filială civilă a Academiei de Informații a SRI. Venise
vorba de intervenția abuzivă a procuroarei Maria Pițurcă.
Statul, întruchipat de diferite instituții, s-a năpustit asupra individului ca să-l calce cu
șenilele.
Foarte simplu.
Și nu numai Digi 24, dar și alte unități militare au primit dispoziție să mănînce rahat cu
lingurița de argint aplaudînd abuzul Statului întruchipat de procuroare. Ca și în cazul de
la Ploiești, avem un caz de abuz al unui Parchet – cel de pe lîngă Curtea de Apel Craiova
– prin sfidarea legii.
Pînă și presa comunistă ar fi găsit de cuviință într-un astfel de caz să condamne abuzul
ținînd să precizeze că nu acesta e procurorul comunist în general.
Cu toate acestea șefa de atunci a DNA, Codruța Kovesi, Klaus Iohannis, Divizia de Presă
au sărit în apărarea zdrenței de om care era procurorul Mircea Negulescu.
Cine a lucrat în presa independentă știe cît de tare fug ziariștii adevărați de mîncatul, la
ordin, al rahatului cu lingurița de argint.
Chiar și în comunism cînd venea vorba de cultul personalității lui Ceaușescu, mulți
jurnaliști apelau la zeci de subterfugii pentru a nu se face de rahat semnînd un text
penibil de adeziune.
De ce nu s-a disociat Divizia Presă de procuroarea Pițurcă? Pentru c-a primit ordin să
mănînce rahat cu lingurița de argint.
Foarte bine, ar spune un om normal, convins că într-un stat de drept abuzul trebuie
prevenit și prin teama procurorilor de sancțiuni dacă fac abuzuri.
Abuzurile comise de Mircea Negulescu, Maria Pițurcă sînt urmare a unor ordine primite
de sus.
Mi-e greu să cred că Maria Pițurcă, româncă fiind, avea insomnii la gîndul că o familie
din America n-a primit fetița cumpărată pe Internet.
Maria Pițurcă mărturisește un exces de zel ieșit din comun. Se zbate să obțină mandat
de intervenție la fața locului pentru un caz de răpire, tîrăște copilul pe jos, gata să-l dea
cu capul de toți pereții.
Ce-a apucat-o?
Orice om normal renunță văzînd că fetița nu vrea să fie dată unor străini.
E un procuror care a primit un ordin să ia fetița cu orice preț și s-o dea americanilor.
Cu orice preț.
Chiar și cu prețul unei prestații care o descalifică pentru toată viața, ca om. Cine a dat
ordin și de ce ar trebuit s-o lămurească o anchetă serioasă.
Pentru că întreaga afacere, în care sînt implicate și instituții ale Statului, pute. Pute
obsesia familiei americane de a adopta o fetiță de opt ani deși toate întîlnirile de
potrivire (sic!) i-au arătat că fetița vrea să rămînă la familia anterioară.
Cei doi din America sînt oameni și nu marțieni. Să nu-și dea seama că un copil de opt
ani precum Sorina, luat cu forța de la familia care a crescut-o, le-ar putea face probleme
toată viața?
De ce insistă să ia o fetiță pe care n-au știut-o pînă demult decît din datele trimise de la
noi pe calculator?
Procuroarea Maria Pițurcă trebuie apărată de Divizia Presă, de ONG-uri în genul celei
conduse de Danileț, tocmai pentru c-a îndeplinit un ordin de a comite un abuz. Cum ar
mai funcționa Sistemul dacă toți care comit ilegalități îndeplinind ordine – procurori,
jandarmi, judecători, jurnaliști – s-ar trezi neapărați după ce-au îndeplinit ordinul? Ar
mai comite cineva abuzuri, ilegalități, pentru a îndeplini un ordin?
Asa cum bine spunea cineva, atunci cand vrem sa stim ce gandeste si doreste SRI (sau
mai exact aripa Coldea a SRI) ori trinomul SRI-DNA-ICCJ, putem citi cu maxim folos
articolele lui Ioana Ene-Dogioiu. Cel recent, intitulat „Toti oamenii lui Dragnea”,
confirma aceasta observatie.
Trecem peste multele referiri la persoane – „oamenii lui Dragnea” – dintre care unele
calomnioase, altele irelevante si toate trase de par. Constructia textului urmeaza ceea
ce unii ar putea crede ca este tehnica de diseminare a minciunii specifica autoarei, dar,
in realitate, constituie aplicarea fidela a manualului de dezinformare si manipulare a
masei intocmit de serviciile secrete. Se porneste de la premise ambigue in forma si
denigratoare in continut, care, fiind conforme prejudecatilor si instinctelor rele ale
populatiei, se considera dovedite, desi nu au fost probate prin nimic, iar din ele se
extrag consecinte de o perfecta logica formala, falsul initial, uitat pe firul demonstratiei,
fiind argumentul asa-zisului „adevar” final.
Desi agresiv pana la impertinenta, ca totdeauna, de asta data textul lui Ene-Dogioiu in
spatele acuzatiilor ascunde disperarea celor in numele carora se vorbeste si ale caror
mesaje se transmit. Despre ce este vorba?
Asa cum au afirmat si alti analisti, iesirea din peisaj a lui Liviu Dragnea a lipsit statul
subteran de alibiul abuzurilor sale. Blocarea legislatiei (cauza a „excesului” de OUG,
deplans ipocrit de Comisia de la Venetia), intrarea Presedintelui si a autoritatii
judecatoresti pe terenul executivului si sabotarea actelor de guvernare, arestarile si
masurile asiguratorii luate de procurori pe baza unor indicii imaginare, condamnarile
fara probe sau in baza unor informatii ascunse inculpatilor, defilarea catuselor, precum
si practica justitiei „populare” si a violentelor stradale, limitarea drepturilor omului,
nesfarsitele sesizari sicanatorii ale CCR simultan cu ignorarea deciziilor acesteia privind
solutionarea nenumaratelor conflicte juridice de natura constitutionala si altele
asemenea au fost justificate de nevoia luptei cu „demonul” Liviu Dragnea, coruptul
suprem al Romaniei si inamicul jurat al independentei magistratilor.
Condamnarea „demonului” nu numai ca impune acum gasirea unei noi tinte, ci pune la
indoiala toata alerta trecuta privind incalecarea autoritatii judecatoresti de catre politic.
Cum sa nu fie independenta o justitie capabila sa condamne pe omul numarul trei in
ierarhia statului si asta chiar la capatul unei proceduri vadit fortate, cel mult pentru niste
gainarii fara semnificatie penala?! Totul stropit cu sampanie sarbatoreasca de catre niste
judecatori de-a dreptul indecenti care s-au felicitat in vazul lumii pentru solutie ca si
cum ar fi fost niste activisti politici.
Doamna Dogioiu anunta, insa, si un fenomen mai grav pentru comitentii sai.
Interventionismul extern in sustinerea statului subteran se va dilua de asemenea, in
perioada urmatoare. Asta nu pentru ca tintele au fost atinse, zice dansa, ci pentru ca
strainatatea va avea alte prioritati si nu va mai gasi resurse sa alimenteze ca pana acum
miscarea #rezist si expresia sa parlamentara. Strainii s-au saturat sa tot fomenteze o
revolutie redusa totdeauna la o biata reactiune de romanii doritori de restauratie.
Trebuie adaugat la aceasta si faptul ca in lume vor aparea curand schimbari majore sau
ca modificarile de pozitie si stare de spirit ale jucatorilor globali, anuntate de mult prin
diferite semne, vor ajunge la faza maturitatii cand vor deveni evidente si direct
palpabile.
Peste doar cateva zile isi va incepe activitatea un nou Parlament european in care fortele
suveraniste vor avea o pondere mult mai mare si nu vor mai permite eurocratilor
interventii la fel de brutale ca pana acum in chestiuni care tin de competenta statelor
membre ale UE, precum politica penala sau organizarea institutionala. De asemenea,
actuala Comisie europeana va fi inlocuita de alta, preocuparea pentru redactarea
tendentionasa a rapoartelor MCV privind Romania, fiind deja substituita de negocierile
pentru noua conducere a executivului UE. Din acesta este deja clar ca nu vor mai face
parte domnii Junker si Timmermans. (Cel din urma, cel putin, nu in calitate de comisar
pentru justitie.)
Asadar panica este maxima. Numai de si-ar da seama de asta si coalitia PSD/ALDE.
Obiectivul stabilit pentru rebeliunea planificata este in mod clar definit de doamna
Dogioiu: desfiintarea SIIJ si proclamarea dreptului ICCJ de a incalca Constitutia
Romaniei, inclusiv prin ignorarea deciziilor CCR, care – nu-i asa? – sunt inca infestate cu
„oamenii lui Dragnea”. Pentru a obtine asta, magistratii rebeli invita puterile straine la
interventia in forta impotriva legilor natiunii romane si se angajeaza sa recunoasca
suprematia diktatului institutiilor euro-atlantice (Comisia europeana, Comisia de la
Venetia, GRECO, Departamentul de Stat al SUA etc.) fata de ordinea constitutionala a
statului roman. Daca nici asta nu este instigare la tradarea de patrie, nu mai stiu ce ar
putea fi. „Penalii” din justitie sunt insa disperati ca vor fi chemati sa raspunda pentru
nelegiuirile lor si de aceea sunt gata sa-si vanda tara in schimbul impunitatii. Ei nu mai
alcatuiesc o putere a statului, ci o „coloana a cincea” organizata impotriva statului.
Ecoul acestor indemnuri s-a simtit la numai cateva ceasuri de la aparitia articolului-
manifest al Ioanei Ene-Dogioiu, cand un numar de membri ai CSM au refuzat sa
participe la sedinta care trebuia sa ia act de castigarea concursului pentru ocuparea
functiei de sef al SIIJ de catre procuroarea Adina Florea. Fara nici o ezitare acestia si-au
explicat absenta prin imprejurarea ca pe ordinea de zi se aflau puncte referitoare la
organizarea si functionarea SIIJ. In consecinta, au anuntat pe fata ca nu vor veni la
lucru decat daca respectivele teme sunt eliminate. Ceea ce, sub aspect juridic, aduce
abuzul in serviciu la nivel de flagrant, iar sub aspect constitutional, ii confera natura unei
rebeliuni impotriva ordinii de stat, constituind cel putin un conflict juridic de natura
constitutionala al carui obiect este refuzul autoritatii judecatoresti de a recunoaste
deciziile puterii legislative (fie ca este vorba de legiuitorul principal sau de cel delegat).
Intre timp raportul Comisiei de la Venetia a fost publicat si s-a putut constata ca nu se
cere desfiintarea SIIJ. Nu stim (doamna Dogioiu pretinde a sti, fara a ne spune si de
unde) ce va scrie GRECO, care, insa, este doar un fel de ONG international recunoscut
de Consiliul Europei fara dreptul de a participa ca atare la luarea deciziilor acestei
organizatii interguvernamentale. Sa admitem, insa, ca ar solicita renuntarea la SIIJ sau
ar dori amendarea procedurii de desemnare a componentei si conducerii acesteia. Ar da
asta competenta CSM sa blocheze functionarea SIIJ in pofida legislatiei in vigoare? CSM
aplica legile Romaniei sau fanteziile GRECO? Mai este CSM o institutie romaneasca sau a
devenit un for suprastatal?
Este imposibil ca magistratii care au pornit pe un atare drum sa nu isi fi dat seama ca au
ars toate puntile, au trecut toate liniile rosii si, daca nu vor invinge, asemenea tuturor
insurgentilor ratati, vor ajunge in boxa acuzatilor. Atat de incarcata le este insa
constiinta si, in consecinta, atat de profunda teama de raspundere incat au intrat intr-un
razboi total cu cetatea si cu legea; un razboi in care regulile de baza sunt „care pe care”
si „prizonieri nu se mai iau”.
In atare context, merita remarcat pasajul din articolul in discutie care il acuza pe
agentul guvernamental la Curtea de Justitie a UE (CJUE) ca ar fi raspuns, fara sa-l fi
consultat in prealabil pe ministrul justitiei, intrebarilor acesteia puse in legatura cu
sesizarile prin care ICCJ si altii cereau ca recomandararile Comsiei de la Venetia si ale
rapoartelor MCV sa fie tratate ca obligatorii chiar daca nu sunt conforme cu Constitutia
Romaniei si ca hotararile instantelor judecatoresti sa fie obligatorii pentru CCR iar nu
invers. De aceea, ocolind Ministerul Justitiei, Guvernul Romaniei ar fi trimis CJUE un
punct de vedere care reitera si sustinea motivele aflate la baza adoptarii legilor justitiei
(inclusiv cele referitoare la infiintarea SIIJ) in epoca lui Liviu Dragnea, de „trista
amintire”. De parca – zice Dogioiu – condamnarea lui Dragnea nu ar fi existat. De parca
– intelegem noi – condamnarea lui Dragnea ar fi modificat structura politica a
Parlamentului stabilita prin alegeri, ar fi condamnat legislativul si executivul roman in
ansamblul lor si ar fi implicat modificarea Constitutiei.
Dincolo de aberatia unei asemenea sustineri, atrage atentia ideea implicita ca daca
ministrul Ana Birchall ar fi fost consultat, Romania, in loc sa isi apere la CJUE, legislatia
si Constitutia, ar fi promovat optiunile statului paralel. Si astfel, prin gratia CJUE, statul
paralel ar fi devenit stat legitim.
Lipsa oricarei reactii din partea doamnei Birchall, ba mai mult, atitudinea sa din ultimele
zile fata de CSM si SIIJ, confirma ipoteza doamnei Dogioiu. Guvernul legitim nu are
asadar de luptat numai cu statul paralel, dar si cu sustinatorii acestuia din interiorul sau.
Pe valul condamnarii lui Liviu Dragnea, anti-sistemul vrea sa devina sistem. Evident, in
afara oricarui exercitiu democratic. Iar asta se intampla, pare-se, cu complicitatea
ministrului justitiei care ar fi fost gata sa permita celor care au atacat in fata unei curti
de justitie supranationale Guvernul si coalitia politica reprezentate de el, dar si ordinea
de drept a tarii, a obtine condamnarea Romaniei prin lipsirea acesteia de apararea
adecvata.
In acest punct, Ioana Ene-Dogioiu formuleaza mai mult decat o supozitie. Avem o
acuzatie, desigur involuntara dar cu atat mai grava, impotriva ministrului justitiei.
Se pare insa ca s-a ajuns la faza in care conspiratorii si conspiratiile nu se mai ascund.
Iar asta intrucat timpul nu mai asteapta si singura alternativa este victoria sau
infrangerea. Remiza, compromisul, tranzactia sunt excluse. Nu avem decat sa alertam
Parlamentul si Guvernul Romaniei asupra acestui mesaj al SRI, pentru a le face sa
inteleaga ca vremea declaratiilor corecte politic si a negocierilor a trecut. Cu uzurpatorii
puterii de stat nu este nimic de negociat. Ei trebuie tratati drept ceea ce sunt: o
amenintare la adresa securitatii nationale.
In aceasta lupta a institutiilor legitime ale statului nu trebuie sa le fie frica decat de frica
insasi. Oricum, doamna Dogioiu ne-a anuntat ca pana in toamna statul paralel va
ramane fara munitie. De aceea, orice subversiune, oricat de lasa, ar fi permisa. Sa nu
intram in concursul lasitatii cu acesta!
Prin manipularea numită EURO, Germania a reușit să-și impună modelul la care visează
încă de pe vremea lui Hitler: supunerea țărilor europene și transformarea lor în vasali.
Puțini știu că Hitler, în fapt, nu visa la un Imperiu, ci la o hegemonie germană în care
țările supuse să fie transformate în vasali. Ceea ce n-a reușit el cu o mașinărie de război
impecabilă, a reușit Uniunea Europeană prin intermediul monedei unice.
Perversitatea sistemului e extrem de greu de intuit și acesta este motivul pentru care
țările europene au picat într-o capcană atât de facilă. Teoretic, o monedă unică e o
binefacere pentru economie. Nu mai ai nevoie de rate de schimb, de risc valutar sau de
alte asemenea probleme. Prețul unui produs, setat fiind într-o monedă care circulă pe
întreg continentul, e foarte ușor de perceput atât de către partenerii de afaceri cât și de
către piață. Însă avantajele se opresc aici. Reversul monedei unice, necunoscut sau
subestimat, este reprezentat de o sărăcire a populației, o pierdere de competitivitate a
afacerilor locale și o impunere brutală a politicilor venite de la centru.
Ironia sorții face ca primele victime să fie companiile locale, cele care, în fiecare țară, au
reprezentat vârful de lance al presiunii pentru trecerea la moneda unică. Însă, așa cum
se întâmplă cu toate poveștile falsificate ale prezentului, momentul în care victimele
realizează eroarea și capcana în care-au picat e mult prea târziu, totul petrecându-se
atunci când nu se mai poate face nimic. Orice protest e desuet deoarece intri în logica
nouă în care ți se spune, logic și-n față, că motivul pentru care mori e acela că nu ești
suficient de competitiv pentru o piață atât de dezvoltată. Așa se face că întreprinderi
care înainte de EUR făceau legea pe piața locală ajung să moară sufocate în momentul
„deschiderii”, picând în capcana fatală a propriilor iluzii.
Și-acum să revenim la variabila despre care v-am vorbit: datoria publică. În timp ce
economiile mari (Germania) au costuri de finanțare insignifiante, economiile periferice
ajung să plătească dobânzi astronomice. Astfel, guvernele economiilor mici din UE au un
stres suplimentar reprezentat de jugul dobânzilor pe care trebuie să le plătească. Dar
aceasta nu e singura problemă! Percepția de risc este valabilă pentru întreaga țară,
astfel că dobânzile babane nu sunt suportate doar de către stat, ci de toate companiile
din respectiva țară întrucât marja la care se împrumută statul e un barometru pentru
toate dobânzile percepute în acea țară. Trăgând linie ce avem? Țări precum Germania
cărora le merge bine și țări-vasal constrânse atât prin „regulamente” cât și prin jugul
datoriei. Dinspre „talpa economiei” treburile se văd și mai radical. În timp ce o companie
locală ar trebui să se bucure atunci când obține o finanțare la o marjă de 5-6 puncte
procentuale, o companie venită din țara care trebuie ajunge să aibă parte de finanțări la
costuri insignifiante. Un exemplu pe care l-am tot dat a fost cel al creditelor obținute de
Lidl și Kaufland (membre ale aceluiași grup) pentru extinederea în Europa de sud-est. În
timp ce companiile locale abia dacă prindeau împrumuturi de 15%-20% (în cazul
României) sau 5%-7% (în cazul Greciei), cele două lanțuri comerciale s-au împrumutat
la rate care nici măcar nu acopereau inflația. Curat murdar, coane!
Însă exemplul pe care l-am dat nu e tot! În timp ce companiile locale urlă după ajutor,
statele din ce în ce mai constrânse fac tot posibilul să găsească soluții pentru economia
în suferință. Astfel, apelează la investitori. Dar care investitori, vă veți întreba? Cei locali
sunt la pământ și urlă după bani sau scutiri de taxe pentru a face față tăvălugului
extern. Investitorii străini apar atunci ca o binecuvântare. „Noi creăm locuri de muncă –
spun ei – dezvoltăm și modernizăm economia, dar avem nevoie de ceva ajutoare
întrucât altfel mergem în zone mai ofertante!”. Și astfel se ajunge la paradoxul ca
guvernele, sub presiune și în disperare de cauză, să accepte fructul otrăvit. De pe
margine, companiile locale gâfâie și urlă ca din gaură de șarpe, dar, în același timp, știu
că ele nu pot face ceea ce fac „investitorii străini”. Companiile locale abia își pot ține
oamenii, în timp ce „investitorii” promit locuri noi de muncă. E limpede ce finanțează un
guvern care, mai mereu, se află sub presiunea scăderii continue a nivelului de trai și a
creșterii generalizate a prețurilor.
Așa se ajunge în situații paradoxale: statele aflate sub presiune preferă să acorde
ajutoare de stat și facilități fix mega-firmelor care provin din economiile avansate, ele
însele fiind sursa unei concurențe neloiale. Astfel, firmele locale ajung să se scufunde, să
dea oamenii afară și să capituleze în fața „marilor investitori”. Culmea, această mișcare
ajunge să fie acceptată și susținută de populația locală, care vede în „investitorul străin”
binefăcătorul care-aduce progresul. Numai că, așa cum firmele locale ajung victimele
pieței și a monedei pe care au susținut-o cu entuziasm, la fel se întâmplă și cu
populația. Investitorii străini pe care i-au văzut ca eliberatori acționează în direcția celei
mai crâncene optimizări pe care-o pot face. Impun modele aproape sclavagiste de
muncă, în care angajații au numai obligații, iar angajatorii doar drepturi. Un exemplu ar
fi Spania. La inițiativa „investitorilor” s-a ajuns ca un număr covârșitor al contractelor
de muncă să fie pe termen de câteva zile (de obicei o săptămână). E o presiune
psihologică infernală pentru un angajat care știe că poate fi dat afară oricând. În plus,
contractele de muncă specificau întotdeauna un număr mai mic de ore de muncă decât
se efectuau în realitate. Aparent este o tiranie la adresa angajatului care era obligat să
muncească mai mult pentru aceiași bani. În fapt, un asemenea comportament este și un
jaf al bugetului de stat deoarece oamenii plătiți mai puțin plătesc impozite mai mici.
Chiar dacă am întins-o destul de mult, cred că am explicat suficient de clar modelul
„mașinii de tocat” utilizate de Germania în relația cu statele europene. Mulți mă vor
trage de mânecă spunându-mi că și Franța se află printre tartori. Părerea mea e că
Franța este țara cea mai păcălită de Germania și-n scurt timp va avea destinul pe care l-
a avut în cel de-al Doilea Război Mondial. Indiferent de excentricitățile din trecut ale lui
Sarkozy sau de sfidările din prezent ale lui Macron, economia Franței este într-un picaj
evident, iar fenomenele descrise de mine se văd și-acolo, chiar dacă la o scară mult mai
mică. În fapt, Franța este asemeni animalului în jurul căruia s-a încolăcit pitonul: încă
are impresia că are libertatea de mișcare, dar în scurt timp va simți pe propria-i piele
strângerea tiranică și nu va avea altă opțiune decât aceea de a-și da duhul și a-și găsi
noua viață în burta unei Germanii din ce în ce mai ghiftuite.
Brexit-ul a fost prima reacție de împotrivire. Englezii au înțeles înainte de adopta Euro
că modelul UE îi dezavantajează și că mergând înainte cu integrarea se transformă în
hrană pentru monstrul german. Chiar și-așa, ruperea de UE este anevoioasă întrucât
economia este deja otrăvită de germenii implantați ai organismului parazit. Rețineți că
asta se întâmplă într-o țară cu o economie puternică, cu propria monedă și care a fost
exceptată de la multe din reglementările europene. Chiar și-așa, ruperea va fi
dureroasă, dacă nu cumva imposibilă.
Următoarea țară care se pregătește să fie devorată e Italia. Norocul țării constă în faptul
că politicienii ajunși la putere sunt eurosceptici și par deciși să aplice o măsură radicală
de salvare a țării. Este o strategie care le-a dat sudori reci nemților în perioada în care
Yanis Varoufakis a fost ministru de finanțe în Grecia: izolarea țării față de euro.
Varoufakis a propus o chestie cât se poate de isteață: transformarea fiecărei identități
fiscale într-un cont la Trezoreria statului prin intermediul căruia să se schimbe titluri
IOU. Astfel, problema datoriilor băncilor devenea una strict a BCE – care, fie vorba între
noi, este șefa supremă a respectivelor instituții, în timp ce statul își regla conturile cu
cetățenii și firmele locale prin intermediul respectivelor titluri. Dacă vreți, aceasta este
calea către întoarcerea la propria monedă și izolarea cumva față de cancerul european.
Desigur, prin presiuni și manipularea politicienilor greci, Yanis Varoufakis a fost nevoit să
părăsească postul, iar Grecia a urmat traseul pe care-l cunoaștem.
Italia e a treia economie a zona Euro, dar și cea mai îndatorată dintre ele. Este, dacă
vreți, exemplul clasic al devorării – de data aceasta a unei mari economii – de către
monstrul german. Mini-BOT-ul e modalitatea de urgență prin care autoritățile italiene
caute să scape din strânsoarea creditorilor. In extremis, ea poate deveni moneda-punte
care va permite țării ieșirea din zonei Euro, un scenariu care, de data aceasta le dă
oficialilor nemți fiori similari tremurăturilor din public ale lui Merkel. De ce, e mai puțin
de înțeles de către cei care n-au o viziune de ansamblu asupra circuitelor financiare ale
Uniunii. Pe scurt, e vorba de o cantitate imensă de credite acordate prin intermediul
sistemului de plăți Target2. Mai precis, Bundesbank-ul a acordat credite prin intermediul
Target2 de aproape 1000 miliarde EUR (mai precis 920 mld. EUR) în timp ce Italia are
de plătit creditorilor – prin intermediul aceleiași platforme – aproape 500 de mld. EUR.
Mai știți bancul acela conform căruia dacă ai de dat băncii o sută de mii de euro ai o
problemă, dar dacă ai de dat două milioane de euro banca are o problemă? Cam așa s-
ar traduce situația de fapt.
În cazul în care Italia părăsește zona Euro, datoriile sale în cadrul sistemului Target2
intră în default, un element exclus până acum de către BCE și Bundesbank. Iar de-aici
începe scandalul deoarece datoriile din cadrul Target2 nu sunt aprobate de niciun
guvern. N-a dat absolut nimeni vreun aviz Bundesbank-ului să arunce aproape 1000
mld. în cadrul finanțărilor prin respectiva platformă. Italienii, sunt ferm convins că știu
că nemții au o problemă spinoasă și-și văd liniștiți de treabă, negând desigur că ar vrea
să iasă din Euro. Asta în timp ce-și construiesc alternative monetare și își diversifică
parteneriatele economice. Ultimul dintre ele fiind cel cu China, în cadrul căruia Italiei îi
este rezervat rolul de cap de pod în Europa.
Cea mai mare excrocherie, minciună, fundătură, în care ne-a înghesuit mafia financiar-
bancară globalistă, este conceptul de societate civilă, combinat cu cel de „power to the
people”. Mai precis, așa-zisul transfer al puterii către cetățean. Desigur, după cum vom
vedea, nu către orice cetățean, deși principiile frumoase așa grăiesc, ci către cei aflați de
partea bună a baricadei. Adică către cei aflați în slujba mafiei anticristice amintite mai
sus. Azi se mai spune de partea „sistemului”. Sau a statului ascuns, paralel, a puterii
reale, nu a celei afișate, care nu e altceva decât o proiecție pe ecranul pe care se
desfășoară filmul unei realități contrafăcute 100%.
Atunci când se vorbește despre SC, mulți cred că este vorba numai despre ong-uri. În
realitate, din SC fac parte formulele de asociere cu personalitate juridică sau fără, altele
decât structurile guvernamentale, plus cetățeanul activ (un alt concept introdus pornind
de la cel de societate civilă). În principiu, tot ce mișcă și are o implicare civică (adică
cetățenească), adică tot cetățeanul implicat într-o formă organizată, sau spontan, într-o
cauză care efecte și asupra altora.
Tot aici găsiți și partidele politice și media. În cazul ultimei, prezența este oarecum
paradoxală atât timp cât asocierile economice nu sunt parte a SC. Iar media, în afara
celei dezvoltate în ultimii ani pe net, este, pentru patronii din sector, o activitate
economică ca toate celelalte. E adevărat, cu ceva în plus: calitatea de instrument de
lobby, propagandă, manipulare, condiționare, albire a creierului cetățeanului.
Nu fac parte din SC, structurile statului – în care găsim însă membrii diverselor forme de
SC, de la cetățeanul activ la partide. În final, conceptul este o deplină și voită aiureală
făcută cun scop precis despre care vom vorbi mai jos.
Cea care a împlinit visul milenar al omului: l-a făcut cetățean și i-a dat statul pe mână.
„Power to the people!” E adevărat, cu o clauză scrisă mic în subsolul actului de donație:
nu oricui cetățean, ci numai unora dintre cei activi, și nu oricărei SC. Pentru că sunt
două feluri de cetățeni : cetățenii activi „buni” (CAB) și cetățenii activi „răi” (CAR). Între
ei mai sunt și cei neutri, dar aceștia vor sfârși, mai devreme sau mai târziu, într-o
tabără sau alta. Asemenea, avem o societate civilă bună (SCB) și o societate civilă rea
(SCR). Și tot asemenea, o societate civilă neutră cu același destin. Calificativele,
pedepsele și recompensele le oferă mafia globalistă direct și prin intermediul agenților
săi de influență din politică și din SC. De aceea, invers de cum ne-am aștepta, oficial, cei
buni sunt cei care lucrează la distrugerea lumii vechi și reconfigurarea ei într-o lume de
zombi, iar cei răi sunt cei care se opun acestui proces global de transformare.
În acest moment, chiar dacă se constată o trezire din somn a unora dintre semenii
noștri, fluxul masiv este de fapt pe direcția oficială, pentru că oamenii mafiei anticristice
au ocupat masiv sectoarele educației, culturii, economiei, politicii, media și civismului în
tot Occidentul și un fenomen asemănător are loc în fostele state comuniste, în state
sud-americane sau în cele asiatice. Și unde nu avea chef să aibă loc, s-au aranjat tot
felul de revoluții, care să ne bage cheful în cap.
Așa că nu toată lumea are statul pe mână, ci numai CAB și SCB. Care, de fapt, nici nu
sunt cetățeni activi, sau societate civilă, ci agenți de influență fără personalitate juridică
– cetățenii „buni” – și cu personalitate juridică – așa zisele ong-uri „bune”. Deci nu ar
avea că căuta în SC. Și aici este marea escrocherie: promotorii globalizării
sclavagismului contemporan și-au dublat pârghiile prin care controlează tot ceea ce se
face și tot ce mișcă la nivelul administrațiilor centrale – guverne – și al administrațiilor
locale. Adică, au pe terenul în care se joacă meciul vieților noastre o echipă care
centrează și altă echipă care dă cu capul. Recte: CAB și SCB, prin care promovează de
ani buni de zile politicile la zi în toate domeniile, și politicienii din partidele care îi
slujesc, care aprobă aceste politici și fac astfel, pe ocolite, politica mafiei financiar-
bancare globaliste.
Dar stați. Asta nu e totul. La rândul ei, SCB, care pretinde că înglobează și media (aflată
covârșitor în slujba aceleiași mafii), se face că nu mai știe acest lucru atunci când
trebuie pornită o campanie pentru o cauză mafiotă sau alta. Așa că apare pe teren și
echipa media, pe post de arbitru care preia pasele de la SCB și pune mingile la cap
sectorului politic.
În felul acesta, în ultimii 70 de ani aproape tot ceea ce s-a decis în politică este
rezultatul presiunilor, lobby-ului, șantajului public, dezinformării, manipulării,
propagandei, minciunilor ridicate la rang de adevăr, programelor și proiectelor făcute de
specialiști inventați și mai ales de funcționarii îmbrăcați în blăni de oaie civică, dar plătiți
de mafie, ale SCB și ale media. Actul final îl joacă partidele de la guvernare și din
opoziție (de fapt, iarăși covârșitor, două echipe aflate în slujba aceleiași mafii care bat în
cuie dorințele mahărilor mafioți.
Spre această SCB sunt pompate zeci de miliarde de dolari, care se întorc sub forma a
zeci de mii de miliarde. În bugetul ong-urilor „bune” vin bani de la alte ong-uri „bune”,
care sunt finanțate de alte ong-uri „bune”, la rândul lor alimentate de fundațiile
mafioților globaliști. Pe tot acest traseu apar și îmbelșugatele finanțări de la bugetele de
stat – adică mafioții, dirijează spre agenții lor de influență banii tuturor.
În acest timp, CAR și SCR sunt neglijați, descurajați, nu primesc finanțări, nu au parte
decât de o mediatizare generalizatoare extrem de negativă, primesc șuturi în gură, uși
care le strivesc fețele, amenințări, desființări și nu reușesc să fie văzuți și auziți decât
periferic în spațiul public. De aici și impactul lor redus astfel că lumea se schimbă după
politicile dorite și impuse de mafie prin rețeaua ei planetară de ong-uri și personalități
servitoare.
– Mafia are mai multe echipe cu care să-și impună politicile și în final politica.
– Treptat, politicul s-a și a fost compromis, astfel că astăzi credibilitatea o are SC.
– Presiunea este tot mai mare ca să apară guverne și administrații locale alcătuite din
membri ai SC (SCB, evident). Și tot mai multe guverne cooptează membri ai SCB.
– În urma consultărilor cu SCB, președinți, prim-miniștri, parlamente și guverne iau
decizii fundamentale. În aceste consultări – cum au fost cele pe justiție organizate de
președintele Iohannis – nici măcar nu participă organizațiile celor din domeniul
respectiv, ci cele care au voie, sunt plătite și „îndreptățite” să-și dea cu părerea pe teme
pe care în fapt nu le stăpânesc.
– Prin mutarea accentului către cetățean și societatea civilă (evident, „CAB”, „SCB)
puterea reală concentrată în mâna mafiei oligarhice reușește să se mascheze ca și când
nici nu ar exista; iar pentru daune există la îndemână cei din politică gata oricând să se
jerfească ca „vinovați de serviciu” pentru mascarea stăpânilor lor.
– Deși apolitice prin statut, ongurile „bune” sunt tot mai agresive în plan politic,
organizează manifestații, lovituri de stat, revoluții, devenind parte activă a politicii.
Finanțarea și filiația acestora sunt adesea destul de transparente, dar propaganda și
manipularea reușesc să inducă la pe tot parcursul ideea că de fapt noi cetățenii ne-am
revoltat, am dărâmat, înlocuit.
– La nivelul vizibil, palpabil, puterea devine tot mai difuză, tot mai greu de tras la
răspundere – pe cine, pe cetățeni? Păi nu asta e democrația? Nu e ideal ca cetățeanul să
conducă? – dezgustate, amețite, sufocate de consumism și hedonism, și cu un complex
de vinovăție tot mai accentuat, chiar dacă tot mai refuzat la nivel conștient, masele
devin tot mai dezinteresate de ceea ce li se întâmplă, gata să cedeze, să abdice, să
renunțe la valorile și principiile moștenite, cele care le asigura identitatea.
Puterea = Forţa x Poziţia. E formula Jordis von Lohausen, care explică dezvoltarea
societăților, a formațiunilor statale și mersul geopoliticii.
Convine sau nu, moara istoriei macină impasibilă, nu stă după izmenelile fiecărui
găgăuță.
Președintele Tribunalului Timiș: ”De fapt, mai are cineva nevoie de dreptate?”
Niciodată.
În loc să facem asta, încălcăm şi azi flagrant reguli şi legi, ne ascundem în spatele
diverselor instituţii, sperând că aşa ne protejăm.
Paradoxul acestei ţări este că are puţini Judecători şi prea mulţi magistraţi.”
Teoria numită metaforic „Paza la intrare” (Gatekeeping) a fost prefigurată încă din
primele decenii ale secolului trecut, a fost extinsă considerabil în numeroase cercetări de
teren în a doua jumătate a secolului al XX-lea și a fost revizuită recent, în acord cu noile
media.
Repere
Pentru prima dată, termenul de „gate keeper” a fost folosit de către psihosociologul
germano-american Kurt Lewin, un clasic al psihologiei sociale pe plan mondial, într-un
studiu despre rolul „cercetării-acțiune” în schimbarea obiceiurilor alimentare. Canalele
sociale – arată Kurt Lewin (1947, p. 145) – sunt prevăzute cu „porți” (gate), păzite de
„portari” (keepers), de persoane sau grupuri care au puterea să oprească sau să
permită comunicarea. Cel care a introdus însă tema de cercetare academică a
controlului informației în mass-media este David M. White, profesor de jurnalism la
Boston University. Studiul său „The ‘gate keeper’: A case study in the selection of news”
a marcat cariera de succes a acestei teorii. David M. White, contactând un redactor cu o
experiență de 25 de ani în jurnalism, i-a cerut acestuia să-i permită să analizeze copiile
materialelor pe care respectivul editor a refuzat să le publice pe parcursul
unei săptămâni. Din discuțiile cu „Mr. Gate” – cum l-a numit pe editor – profesorul de
jurnalism a constatat că nouă din zece articole de presă au fost refuzate spre publicare
pe criterii foarte subiective, bazate pe experiența, atitudinile și așteptările editorului.
Se apreciază că studiul lui Johan Galtung și Mari H. Ruge (1965) a contribuit esențial la
explicarea efectului gatekeeping, în contextul știrilor internaționale (Joye et al., 2016, p.
5). Studiul celor doi cercetători norvegieni de la Institutt for Fredsforskning (Institutul
de Cercetare pentru Pace din Oslo) și-a propus să identifice factorii care transformă
evenimente în „știri cu valoare”, analizând modul cum sunt inserate în patru cotidiene
din Norvegia știrile referitoare la criza din Congo (declanșată de atacarea la 5 iulie 1960
a europenilor de către armata nou daclaratei Repubici Congo independente), criza din
Cuba (6 iulie 1960, când SUA a suspendat importul de zahăr din Cuba) și criza din Cipru
(martie-aprilie 1964, când s-a trasat „Linia verde”, care împarte Nicosia în două zone:
greacă și turcă). Studiul este, fără îndoială, valoros, important pentru dezvoltarea teoriei
despre controlul știrilor din presa scrisă a timpului (paza la intrarea știrilor la tipar), dar
Johan Galtung și Mari H. Ruge nu au utilizat nici măcar o singură dată termenul de
„gatekeeping”. În plus, studiul lor se raportează la o perioadă din evoluția tehnologiilor
de comunicare în care „sfera jurnaliștilor” era clar separată de „sfera consumatorilor” de
mass-media. În prezent, cele două sfere se întrepătrund.
Revizuirea teoriei
Toate aceste criterii, care pot fi ordonate în diferite moduri, ne explică de ce unele
sondaje de opinie publică se bucură de atenție din partea mass-media și altele nu, de ce
unele cotidiene naționale preiau rezultatele sondajelor și altele nu, de ce se acordă
spațiu tipografic și timpi de emisie radio-TV mai mare sau mai redus sondajelor devenite
știri. În general, se poate spune că mass-media din România preia selectiv, pe baza
unor criterii subiective, datele din sondajele de opinie publică, reformulează nejustificat
întrebările, comentează partizan unele variante de răspuns, ocultând alte variante,
schimbă uneori sensul datelor și le încadrează diferit, dând preferință aspectelor
negative. Într-un cuvânt, nu de puține ori sondajele de opinie publică devin dintr-un tip
de cercetare sociologică un instrument de manipulare politică.
Bibliografie
Friedich, Katja, Keyling, Till, Brosius, Hans-Bernd (2016). „Gatekeeping revisited”, în G. Vowe, P. Henn
(eds.). The Evolution Political Communication in the Online World. Theoretical Approaches and Research
Designs (pp. 59-72). New York, Routledge.
Galtung, Johan , Ruge, Mary H. (1965). „The structure of foreign news”, Journal of Peace Research, 2, 1,
pp. 64–90.
Graber, Doris A. (2009). Mass Media and American Politics. Washington, DC, Print.
Joye, Stijn, Heinrich, Ansgard, Wöhlert, Romy (2016). „50 years of Galtung and Ruge: Reflections on their
model of news values and its relevance for the study of journalism and communication today”,
Communication and Media, 11, 36, pp. 5–28.
Lewin, Kurt (1947). „Frontiers in group dynamics: II. Channels of group life; Social planning and action
research”, Human Relations, 1, 2, pp. 143–153.
White, David M. (1950). „The ‘gate keeper’: A case study in the selection of news”. Journalism Quarterly.
17, 4, pp. 383–391.
___________________________________________
NOTA REDACȚIEI: Fragmentul de mai sus face parte din volumul „Opinia publică. Persuasiune
și manipulare”, de Septimiu Chelcea, în curs de apariție la Alexandria Publishing House.
Septimiu Chelcea (n. 1940) este professor emeritus (Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a
Universităţii din Bucureşti). În 1974 a obținut titlul ştiinţific de doctor în filozofie, specialitatea sociologie.
A fost distins cu Premiul „P. S. Aurelian” al Academiei R. S. România (1980). În 2004, a primit Premiul
OPERA OMNIA pentru întreaga activitate de cercetare științifică, acordat de Consiliul Național al Cercetăriii
Științifice din Învățământul Superior. A publicat numeroase articole, studii şi monografii, dintre
care Chestionarul în investigaţia sociologică (1975), Experimentul în psihosociologie (1982), Personalitate
şi societate în tranziţie (1994), Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat,un articol
ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane (2000, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, 2007), Un secol de
cercetări psihosociologice. 1897-1997 (2002), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi
calitative (2001, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, 2007), Opinia publică: gândesc masele despre ce şi
cum vor elitele? (2002), Enciclopedie de psihosociologie (coord., 2003), Comunicarea nonverbală în
spaţiul public (coord., 2004), Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura (în colab.,
2005), Psihosociologie: Teorie şi aplicaţii (coord., 2006, ediția a III-a, revăzută și adăugită,
2010), Ruşinea şi vinovăţia în spaţiul public. Pentru o sociologie a emoţiilor (coord., 2008), Opinia publică.
Strategii de persuasiune şi manipulare (2006), Psihosociologia publicităţii. Despre reclamele
vizuale (2012), Fricile sociale ale românilor (coord., 2015), Psihosociologie aplicată.
Publicitatea (2016), Așa a fost? Așa îmi aduc aminte. 1945-2015 (2016, ediția a II-a, revăzută și
adăugită, 2017). În 2017 semnează prefața la ediția a II-a a cărții Propaganda, de Edward L. Bernays,
moment la care începe colaborarea cu editura suceveană Alexandria Publishing House, unde a publicat în
2018 volumul de eseuri Elogiu plictiselii. Eseuri psihosociologice și în iunie 2019 volumul De gustibus.
Eseuri psihosociologice, iar în curs de apariție la aceeași editură este cartea „Opinia publică. Persuasiune
și manipulare”.
Noua realitate
Recent încheiatul congres al PSD a consfințit ceea ce bănuiam: unicul partid care mai
mârâia împotriva serviciilor a fost definitiv învins. Unicul partid care a mai avut curajul
să însăileze o politică ceva mai națională a fost pus cu botul pe labe. N-a fost nevoie
decât de-o ordonanță de urgență care-a întronizat STS în procesul electoral, de-o
manipulare grosolană a votului și de arestarea liderului. Atât: trei pași și gata!
Totul a pornit de la deturnarea lui Dăncilă. Ea s-a produs după aceeași schemă care a
condus la defectarea premierilor propuși de PSD: vizite ale securiștilor cu informații
„confidențiale” scăpate în urechile mult prea ascultătoare, promisiuni, lingușiri și întreg
arsenalul care-i devastator pentru urechile proștilor. În fapt în asta a constat
vulnerabilitatea majoră a lui Dragnea: pentru a putea ca el să tragă sforile a impus
numai proști pentru postul de prim-ministru.
Prostul, într-adevăr, e foarte ușor să fie docilizat, însă, atunci când mai intră și alți
ticăloși pe fir – care au cunoștințe mult mai solide despre imbecili – riști să te trezești că
prostul nu mai răspunde la telecomanda ta. Fix asta i s-a întâmplat lui Dragnea de trei
ori. Și sunt convins că nici acum, din celula în care-și omoară timpul, nu realizează că
marea sa vulnerabilitate a constat în credința sa că un prost nu te poate trăda. Ba fix
asta se-ntâmplă! Prostului nu trebuie decât să-i susuri în urechi că e deștept, că e
important, că e „omul zilei” și l-ai cucerit.
Modelul pe care l-a avut Dragnea în minte a fost băsescu, mai precis modul în care-a
fost servit de sluga boc. Cam cu acest model în gând și-a căutat premierul. A crezut că-i
suficient să găsești un prost servil și gata. N-a băgat însă de seamă că boc era
înconjurat de un întreg dispozitiv de securiști și că, dacă se întâmpla să miște-n front,
imediat își lua bătaia la curul gol cu cureaua de la ceasul lu’ tac’su băse. A pierdut
pentru că n-a insistat să numească un om cu personalitate și care să gândească, un om
inteligent, capabil să reziste acestor prostovănii securistice.
Dar să terminăm cu ce-a fost pentru a trece la ce va fi. În acest moment scena politică
este, în premieră, 100% capturată. USR&PLUS sunt creația directă a serviciilor, PNL a
fost capturat de la blatul cu fuziunea PNL-PDL, iar PSD-ul tocmai ce-a fost mutat cu
arme și bagaje în ograda SIE. Dacă până acum securiștii își implantau cozile de topor în
liniile doi și trei ale partidelor, de data aceasta au mers acolo unde nu s-ar fi gândit că
vor ajunge nici pe vremea comuniștilor.
Practic, în acest moment, România nu mai e o țară în care există un stat paralel. Cum
statul român a fost integral capturat de statul paralel, putem spune cât se poate de
limpede că România e o țară capturată. Luați-vă gândul de la orice urmă de dreptate,
luați-vă gândul de la bunăstare și încetați să mai sperați. Practic, din acest moment,
trăim un coșmar mai abrupt decât cel de pe vremea comunismului. Cel puțin pe vremea
aceea exista o hârâială între Securitate și Partid. Acum, indiferent ce-ai vota e absolut
același lucru, iar din spate, cu ochii sclipitori, veghează coana Securitate.
Urmează cea mai neagră perioadă pentru țară. Securitatea care e integral capturată de
„partenerii externi” a reușit să ne captureze pe noi. Și astfel, pentru a putea da tributul
solicitat și pentru a se îndestula pe sine, va lua zeci de piei de pe noi. Când văd ceea ce
se-ntâmplă gândul îmi fuge automat către domnitorii fanarioți. Însă, ținând cont de
„provocările lumii actuale” și știind că birurile nu se mai calculează superficial ca în
trecut, e lesne de intuit că va fi aproape imposibil să săturăm atât paraziții externi cât și
pe cei interni. De aceea, în perioada următoare, pe măsură ce pretențiile externe vor
crește, vom avea la intern creșteri demente ale impozitării, taxe din ce în ce mai
aberante și intruziuni cum n-am mai văzut în istorie. Acela va fi momentul zero în care
bruma de oameni care-au rămas și care mai sunt cât de cât activi se vor vedea nevoiți
s-o șteargă din țară deoarece aici va fi de netrăit.
Atunci, pentru a-și putea menține avantajele, securiștii vor da drumul imigrației. Deja
pregătesc asta de mai mulți ani. Vă amintiți cum „scăpau” la noi vasele cu imigranți din
Turcia? Nu vi se pare că s-a mărit subit numărul negrilor și-al îmbroboditelor? E doar
începutul, e spectacolul menit a ne obișnui ochii cu priveliștea care stă să vină. Vi se
pare că vorbesc prostii? Ia să vedem, știați că există aprobată o strategie națională
pentru migrație? Sau că un recent ales europarlamentar PNL vorbește extrem de vocal
despre cât pierde România din cauză că nu dă drumul furtunului cu imigranți?
Acesta e doar începutul. Probabil pe termen scurt, adică al vieții lor nemernice, securiștii
vor ieși pe plus. Dar asta cu prețul desființării unei țări, al ștergerii ei de pe suprafața
pământului.
Deși legea nu permite o asemenea aberație, fenomenul are loc, la vedere, sute de
milioane de euro fiind alocate cu ajutorul unor funcționari de la Ministrul Culturii și
Identității Naționale. Pentru ca nelegalitatea să fie aparent acoperită, funcționari de la
Ministerul Culturii în conivență cu politicieni, cu structuri oculte, au creat o Listă
Centralizator fără bază legală și fără elemente legal-constitutive.
Lista centralizator a MCIN este în fapt un element prin care funcționează o rețea de
criminalitate economică prin care România s-a ales cu artiști cât nu are toată planeta.
Centralismul post-decembrist a creat și această monstruozitate care a reușit deja să își
arate hidoasa față, a unor forte incontrolabile situate deasupra legii, controlând prin
intermediul banului public persoane, instituții, demnitari. Cum pot structuri a căror
existență juridică se bazează pe afirmații, să încalece statul, ministerele și să facă trafic
de influență abonându-se nestingherite la bugetul de pensii, e o întrebare cu răspuns
mult prea simplu. În măsura în care fenomenul este perfect posibil în România el se
înscrie, probabil, în elemente sistemice care sunt inacceptabile.
Sub nasul Curții de Conturi se derulează drenajul a sute de MILIOANE de euro spre
fantome juridice, care chiar în ipoteza șocantă că ar fi persoane juridice de drept public,
cum își imaginează în delirul ciumei roșii, nu ar putea accesa conform legii, nici măcar
un leu de la bugetul statului.
Mugur Isărescu este cel mai longeviv guvernator din lume. Nimeni nu a mai condus
vreodată atât de mulți ani vreo bancă națională. S-a dovedit a fi o piesă de neînlocuit
din angrenajul nu prea sofisticat al statului român. Și, din nou, premierul Viorica
Dăncilă, care conduce și majoritatea parlamentară, îi mai dă o viață. Și asta după ce
reprezentanți de marcă ai aceleiași majorități l-au călcat în picioare – și nu o singură
dată – pe Mugur Isărescu.
Pe mine unul nu mă sperie longevitatea unei persoane plasate într-o funcție până la
urmă tehnică. Atât de tehnică, încât e greu să mă pronunț asupra calităților sau
defectelor celui mai longeviv guvernator din toate timpurile. Dar au făcut-o alții. Probabil
mai pricepuți. Reprezentanți de marcă ai puterii. Dar și personaje din cercurile de vârf
ale opoziției. Tăcerea este de aur. În cazul lui Isărescu însă, principiul nu a funcționat.
Mugur Isărescu a fost cricat aspru în ultimii ani, inclusv prin convocarea sa insistentă în
fața Comisiilor Economice a Parlamentului din mai multe motive. Unele cu aparență
obiectivă. Altele cu aparență subiectivă. Oamenii politici i-au bătut obrazul pentru
ROBOR. Pentru că a îngăduit și poate chiar a încurajat o conspirație a băncilor împotriva
cetățeanului. Care a condus la creșterea nejustificată a dobânzilor. Dobânzile mari îi
sărăcesc pe cetățeni și încetinesc avansul societăților comerciale, în schimb aduc
profituri uriașe băncilor. Și, într-adevăr, o simplă trecere în revistă vizuală a imaginii
fastuoase a imobilelor ocupate de bănci poate fi edificatoare. Sedii, care în alte state cu
tradiție democratică au crescut de-a lungul sutelor de ani, la noi s-au ridicat literalmente
peste noapte. Semn de mare bogăție, într-unul dintre cele mai sărace state ale Europei.
Și până la urmă istoria le-a dat câștig de cauză acuzatorilor lui Isărescu. Sistemul de
calcul numit ROBOR a fost schimbat din temelii. Și, firește, sistemul bancar nu a
sucombat. Iar băncile nu și-au luat tălpășița.
Mugur Isărescu a mai fost acuzat și pentru aurul scos din țară. Asupra lui planează
câteva acuzații grave. 1). Că ar fi înstrăinat dreptul de a ștanța aurul, îmbogățind o
firmă în dauna statului. 2). Că ar fi făcut speculații cu aurul României. Operații dubioase
de împrumut, fără ca profitul să fi ajuns în vistieria statului. O asemenea acuzație
urmează să fie probată, după ce aurul va ajunge în țară. Avocații săi au afirmat că
repatrierea aurului ar fi o nenorocire. Parlamentul a decis repatrierea. Și nu s-a produs
nicio nenorocire.
Când era criza economică în toi, lui Isărescu i-au bătut mulți obrazul pentru că ar fi
încurajat împrumuturile românilor în dolari, în euro și mai ales în franci elvețieni. Nu a
rezultat niciodată în ce ar fi constat prestigiditația. Cum ar fi procedat guvernatorul
pentru a-i împinge pe români la alte împrumuturi decât cele în lei?
În fine, se spune, dar lipsește încă o probă statistică, faptul că în toate perioadele în
care funcția sa a fost în joc, Isărescu ar fi utilizat pârghiile de care dispune la Banca
Națională pentru a șantaja Guvernul. Și a obține în final decizii favorabile lui.
Unii îl acuză de lăcomie. În sensul că își oferă cu mult prea mare larghețe bonusuri
anuale, că a ieșit la pensie, dar încasează și un uriaș salariu de guvernator, că își
negociază comercializarea vinului din producția proprie cu sistemul pe care îl
controlează.
Într-o carieră atât de îndelungată, se adună mulți lauri, dar și nenumărate frunze
veștede. Iar Isărescu, repet, este cel mai longeviv.
Aproape nu mai contează cine are dreptate. Cei care îi ridică statuie? Cei care îl sapă la
temelie? Important și tipic românesc mi se pare însă altceva. Și anume că aceeași
majoritate parlamentară și același Guvern care l-au urecheat în public ani la rând pe
guvernator, decid acum, când au în mână pâinea și cuțitul, când îl pot schimba printr-o
simplă întorsătură de condei, ca Isărescu să mai rămână în funcție încă un mandat. Păi
ori e bun, ori e rău. Ar fi timpul ca PSD și Guvernul Dăncilă să se hotărască.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog
MOTTO: „Piesa-i gata, trag oblonul/ Hei, ce ploaie e afară/ Dacă v-a plăcut bufonul/ Mai
poftiți și mâine seară!”( Cântecul bufonului - William Shakespeare, traducere de Mihnea
Gheorghiu).
În timp ce, pe 30 iunie 2019, actorii își căutau #DEMNITATEA în stradă și nu pe scenă,
nu știu exact de ce am simțit nevoia să revăd emisiunea PROFESIONIȘTII realizată de
Eugenia Vodă cu Marin Moraru și redifuzată pe 25 august 2016, la TVR, imediat după
moartea acestuia… am privit încremenită dialogul inteligent și marcat de nostalgie, ca
de-un rid adânc, săpat de lacrimi, pe chipul actorului, și n-am conștientizat pe deplin
realitatea tulburătoare că intervievatul nu mai există…
La un moment dat, Marin Moraru mărturisește că o perioadă n-a mai jucat și s-a ținut
departe de teatru, pentru că TEATRUL NU MAI SEAMĂNĂ CU CEEA CE A FOST…Este, în
acel interviu, o secvență atât de sfâșietoare încât aproape că mi se pare greu, prieteni,
și simplul fapt de a o relata. Marin Moraru povestește despre „moartea” piesei FURTUNA,
în viziunea lui David Esrig… FURTUNA cea nenăscută, interzisă, rămasă în pântecele
Teatrului Național, ca un „copil de piatră” și dormindu-și somnul deplin, învelită de o
coajă de calcar… timp de peste 40 de ani… și lacrimile îi curg pe obraji lui Marin Moraru…
Am aflat între timp că destinul a fost, totuși, de partea regizorului, și lui i s-a făcut
dreptate: după 40 de ani, FURTUNA a fost repusă în scenă, la București. Cu actori tineri.
Cu ambiții mari. Cu o haină nouă.
Dar pentru Gheorghe Dinică, Silvia Popovici și Marin Moraru și pentru alții ca ei, pe care,
poate, nu-i știu, cei 40 de ani au fost prea mulți… pentru ei a fost prea târziu.
Și-acum, după ce v-am descris acest final splendid, să mergem în stradă… vreo 200 de
persoane, printre care zeci de actori, protestau pe 30 iunie 2019, în fața sediului
guvernului… pentru că, pasămite, s-au redus bugetele pentru teatre și așezămintele de
cultură cam trebuie să strângă cureaua. O clipă m-am temut că o fi vreo tăiere de 25%
din salarii… vreo impozitare a pensiilor… vreo angajare „unu intrat la șapte ieșiți”, ca pe
vremea lui Boc, de aceea mi-am aruncat ochii, îngrijorată, pe lista cu salariile și
sporurile de la Teatrul Național București. Așa am aflat că un actor (grăbit), treapta a
doua, fără nici o gradație, primește un salariu tarifar de 5 528 lei, la care se adaugă un
spor de condiții grele de 829 lei și, desigur, o indemnizație de hrană de 347 lei… un
actor consacrat însă, având treapta IA, și gradația 5, primește 10 328 lei salariu, un
spor de condiții grele de 1 388 lei și aceeași indemnizație de hrană de 347 lei. Mi-am dat
seama că pur și simplu mi-ar fi greu să calculez cam câte batoane de parizer mănâncă
Marius Manole astăzi la prânz dintr-un salariu atât de dolofan, căci acum câțiva ani
păpa, după cum singur ne-a mărturisit, doar o jumătate de felie… Ei, numai că atunci nu
ieșea în stradă și considera că menirea actorului e să fie pe scenă, iar nu în Piața
Victoriei la flash-mob-uri cu Oana Pellea.
De la Victor Rebengiuc - și pe el n-aș putea să nu-l cred! – am primit informații despre
venitul unui actor debutant înainte de a începe nesăbuita CIUMĂ ROȘIE să le mărească
salariile fără nici un pic de cumpătare și fără nici un dram de rușine. Acesta spunea,
pentru ZIARE.com, pe 27 mai 2017, așa:
„S-a renunțat la furt (asta a fost chiar șocant pentru mine… cum? cum? înainte, adică,
să zicem pe vremea lui Cioloș se fura, și acum, cu CIUMA ROȘIE la timonă nu se mai
fură? n.n.). Eu sunt angajat la Teatrul Național și am un salariu în jur de 5 mii lei.
Înainte de a se face această mărire, salariul unui tânăr actor, debutant, era de 700 lei,
era ceva cu totul mizerabil.”
„Faptul că s-au mărit salariile la teatru e foarte bine, dar și aici trebuie să existe o
măsură, mărești cu cât se poate, de unde ai libertatea asta de a mări de 10 ori, de 20
de ori, de 2, de 3 ori, un salariu? Nu-mi dau seama ce te face să crezi că ai
sustenabilitate”.
De-aia dânsul, șucărit deplin, a participat la mitingul din 30 iunie 2019, unde s-a
destăinuit reporterului de teren:
„Nepotul meu o să fie obligat să plătească datoriile… Rezolvarea? Să vină niște oameni
deștepți. Deci, au făcut doi golani un program de guvernare, făcut pe un sistem Caritas,
și iacătă, falimentul e aici, a venit deja. Au adus niște proști care să nu miște în front, să
aplice acest program.”
Marius Florea Vizante era și mai supărat: „…E prea mult și prea josnic, ca să spun
așa. Pare o răzbunare, undeva, de găști de clasa a doua, așa. «Ah, v-am mărit salariile
și acum strigați împotriva noastră? Lasă că vedeți voi! Uite, nu mai sunt bani în buget –
tăiați, faceți, rezolvați!».”
Celebra Lia Bugnar, știți, actrița aceea care zicea că decât să cumpere bilet un pesedist
la spectacolul în care joacă, mai bine lipsă… că e „…mai bine un scaun gol decât ocupat
de un prost”, a ilustrat oarecum atmosfera elevată a protestului publicând și câteva
strigături de la miting, pe pagina ei de FACEBOOK, pe 2 iulie 2019… adică alea care i-au
plăcut ei mai mult. Iată:
„Nu v-am votat /v-ați răzbunat!”… „Cosașul Șașa când cosește/ Pesedeul nu-l
plătește”…„Eu pup poala popii/ Pesede mă pupi în cur.”… „Am jucat/ Bani n-am luat.”
Foarte reușite… deși am observat, în treacăt, că nu rimează „cur” cu „popii”, dar poate
că tocmai asta a sporit farmecul inefabil al strigăturii.
Căci, vedeți dumneavoastră, deși e bine, totuși e rău și actorii au ieșit la protest… Ion
Caramitru, directorul Teatrului Național București, spune că pentru a funcționa la
parametrii normali teatrul pe care îl conduce are nevoie de 1 130 de angajați, și în
prezent nu are decât 480. Așa că dorește, din stradă, desigur - că nu se mai poate cu
comuniștii ăștia care urăsc cultura - ori… ori:
„Ori să ne dea înapoi banii care s-au scos din bunuri și servicii, 2 milioane de lei, la alte
instituții poate e mai puțin, ori să ne dea în schemă 54 de posturi, care să devină ai
(ale, n.n) Teatrului”.
Cel puțin asta era cerința pe 30 iunie. Pe 2 iulie însă deja plaja dorințelor domnului
Caramitru se extinsese binișor, adăugându-se demisia ministrului Culturii, Daniel
Breaz, căci numai asta părea că mai poate netezi șifonarea sufletească a marelui actor,
produsă în momentul când a aflat că vine în vizită la dânsul în ogradă însuși Corpul de
control al Guvernului ca să constate la fața locului cum s-au cheltuit banii alocați din
bugetul central.
Ce-ar mai fi de spus? Păi, ar mai fi de spus că Ion Caramitru are un fecior-mândru care
se numește Andrei Caramitru… iar acesta se pregătește, împreună cu camarazii de la
USR, să preia puterea în România. Și cum va pune dânsul mâna pe ea, pe PUTERE
adică, iată ce are de gând să facă:
„În fiecare primărie şi instituţie pe care o vom prelua – vom începe cu un audit. Făcut de
cele mai serioase firme internaţionale. Rezultatul îl facem public. Şi după – tăiem
sinecurile, contractele FRAUDULENTE(!!!), restructurăm. Şi – esenţial – trimitem
dosare detaliate la DNA!“
Aoleu! Ăsta are de gând oare și la Teatrul național din București să facă auditul ăla
dăștept? Și dacă are de gând, întreb, tac-su, Caramitru Ion, știe? Ca să aibă timp bietul
om să șteargă în tihnă urmele unui management atât de ambițios… Sau tac-su va fi
primul care va urca pe eșafod îndreptându-se spre ghilotină pentru ca intransigentul său
fecior să dea societății românești un exemplu de imparțialitate?
Șerban Cionoff: ”Pentru cine este confortabil „NIMICUL” pe care îl face (și) la
Bruxelles Klaus Iohannis?”
A circulat intens și făcut multe valuri filmulețul în care îl vedem pe Boiko Borisov,
premierul Bulgariei, cum îi pune pe masă la Frans Timmermans condițiile fără de care
acesta să nici nu se aștepte la votul țării sale pentru a ocupa mult râvnita funcție de
președinte al Comisiei Europene. În prețul cerut intrând admiterea Bulgariei în Spațiul
Schengen, ca și ridicarea foarte labilului MCV. Subiecte care ne dor și pe noi, dar despre
care nu avem știință că ar fi discutat, în marja vizitei sale la Bruxelles, domnul (încă)
președinte Klaus Iohannis. Că, până la urmă, nu Frans Timmermans a fost câștigătorul
negocierilor, asta este o altă veste-poveste. De reținut rămâne modul în care premierul
bulgar a știut să își joace cartea.
Unii, mai neduși la biserică (printre care și subsemnatul) spun că bine face șeful
executivului din țara vecină atunci când își prețăluiește votul, știut fiind că nu este
pentru prima oară când aflăm că și la înaltele organisme ale Uniunii Europene operează
mâna invizibilă a pieței. Adică legea cererii și a ofertei. Sunt, desigur, și puritani care vor
sări ca arși pe motiv că, difuzând și comentând acele secvențe aduc o gravă atingere
onoarei autorităților comunitare. Acuzându-mă, pe cale de consecință de euroscepticism
sau de naționalism și intoleranță. Numai că, din fericire, nu sunt singurul care a dus mai
departe raționamentul și s-a întrebat: oare domnul (încă) președinte, Klaus Iohannis,
cum negociază la Bruxelles pentru cauza României?
Motiv pentru care mă așteptam să avem, până acum, semnale despre demersurile pe
care le face în aceste zile, la Bruxelles, domnul Klaus Iohannis (încă) președintele
României, pentru ca țara noastră să obțină, la masa negocierilor, un mandat de comisar
european, precum și alte importante posturi în noile organisme de conducere ale UE.
Dar, pentru că dinspre comunicatorii din Dealul Cotrocenilor nu se aude măcar o
șoaptă, cu atât mai puțin o informație de presă, nu ne rămâne decât să luăm aminte la
această foarte sugestivă zicere cu care europarlamentara Carmen Avram, nedezmințită
jurnalistă de curaj și verticalitate, răspunde la întrebarea de mai înainte: ,,Președintele
face un confortabil nimic!’’
Îmi permit, însă, să vă atrag atenția că există câteva dovezi că, totuși, la Bruxelles,
domnul Klaus Iohannis a avut ceva de spus. Și nu s-a sfiit să o spună! Adică a cules, pe
cont propriu, felicitările pentru modul strălucit în care Guvernul României s-a achitat de
îndatoririle ce i-au revenit în exercitarea președinției Consiliului UE și s-a împăunat cu
aceste rezultate. Uitând și dorind să ne facă și pe noi să uităm că exact dânsul era cel
care, în noiembrie 2018, cobea cum că guvernul în exercițiu al României nu va fi în stare
să se achite de această misiune. Chiar așa, i-ar fi fost, oare, prea confortabil domnului
(încă) președinte să rateze ocazia de a primit niscai felicitări și bătăi pe umăr de la
câteva fețe grele din arealul comunitar, chiar și dacă unii dintre ei tocmai ce și-au cântat
cântecul de lebădă?…
În această cheie citesc atât de sugestiva expresie „face un confortabil nimic’’ pe care a
lansat-o europarlamentara noastră Carmen Avram. Depinde,însă, pentru cine este atât
de confortabil acest „nimic’’ pe care îl face domnul (încă) președinte? Fiindcă numai
interesului național al României europene nu îi este… confortabil!
Mai toți în România – politicieni, analiști, oameni de rând, chiar și, bizar, oameni de
afaceri – se plâng că în țara noastră nu se fac investiții. Oricum, nu cât ar trebui! O
realitate deloc greu sesizabilă și, oricum, imposibil de negat! Pe vremea comuniștilor se
spunea că nu mai există aproape nimic pentru consum deoarece totul merge la investiții.
Acum, în capitalism sau în ceea ce o fi în prezent pe la noi, merge totul la consum și mai
nimic la investiții. Consumul crește, investițiile scad. Lucrurile nu sunt foarte simple, ba
apar chiar destul de încâlcite.
Pe vremea comunismului, când totul era la stat, statul era de vină că nu prea exista
îndestulător pentru consum în măsura în care prea mult se aloca pentru investiții. Acum,
sectorul privat, care a preluat aproape în totalitate economia, se plânge – atenție mare!
– că tot statul ar purta vina, de data aceasta însă pentru că nu face investiții suficiente!
De înțeles nu se prea înțelege cum stă, de fapt, treaba! De unde să mai facă însă statul
investiții, când a fost redus, potrivit chiar opțiunii strategice aplicate și arhicântate, la un
rol minimal, în conformitate cu incriminarea sa de cel mai prost administrator, care
trebuie să se dea la o parte spre a face loc celui mai bun manager ce este sistemul
privat?! Dumnezeu să mai înțeleagă! Păi, dacă statul este considerat o nenorocire,
atunci faptul că nu face investiții ar fi un lucru bun, și nu unul de incriminat. Căci, cu cât
ar fi mai mici investițiile statului, ar fi mai reduse irosirile de resurse și ar rămâne
disponibilități pentru investiții din partea celui mai performant, adică sistemul privat.
Realitățile și, odată cu ele, statisticile arată însă că nici sectorul privat nu se înghesuie
să facă investiții: nu numai că nu înlocuiește investițiile pe care statul nu le face
suficient, dar, să fie clar, nu-și bazează nici propria expansiune pe creșterea investițiilor.
În măsura în care sectorul privat (românesc sau străin) a bătut toba ani de zile despre
incapacitatea de performanță a statului și despre necesitatea ca acesta să se dea la o
parte pentru a permite mediului privat să se desfășoare nestingherit, te-ai aștepta ca o
serie de nevoi pe care privații înșiși (firme sau indivizi) le au și statul nu le mai acoperă
să fie asigurate de mediul privat, de altfel atotdominant în economie, precum
infrastructura rutieră, infrastructura feroviară, cea de ocrotire a sănătății și chiar cea
educațională. Dar, dincolo de aceasta, în normalitatea actului economic, asigurată,
desigur, pe deplin în mediul privat, ar fi ca realizarea creșterii economice și sporirea
profiturilor să fie condiționate și generate de investiții, de ridicarea, dacă nu chiar de
accelerarea nivelului investițional. Or, ce se observă?! Creștere economică se obține, dar
investițiile scad! Nu numai relativ – adică se obține o creștere economică mai mare
decât creșterea investițiilor! – dar chiar și în mod absolut, adică se obține creștere
economică în condițiile unei scăderi a investițiilor. Ce înseamnă acest lucru, în condițiile
în care așa-numita creștere economică este, de fapt, creșterea PIB-ului?! Înseamnă că
sporirea PIB-ului (adică, în esență, a salariilor și profiturilor, căci acestea împreună
constituie PIB-ul) nu prea mai este dependentă de creșterea investițiilor și că se
realizează și fără creșterea investițiilor! Spre deosebire de trecut, o anumită creștere a
PIB-ului se poate obține nu doar printr-o creștere în pas a investițiilor, ci chiar și printr-
una mai mică sau chiar negativă a investițiilor, ceea ce duce, în câțiva ani, la bizare
scăderi ale ratei de investiții în PIB! România prin această fază trece sau în această fază
este! Creștere economică există cu rate de investiții scăzute în PIB și chiar cu diminuări
ale acestei rate în PIB!
Ca o fațetă a acestui lucru, toată lumea cere investiții, dar nimeni nu le face! Cea mai
mare ipocrizie se manifestă din partea sectorului privat: se plânge nevoie mare de faptul
că statul nu face investiții, dar nici el, sectorul privat, nu se îmbulzește să investească,
ba dimpotrivă, tot restrânge relativ investițiile. Cea mai simplă explicație: nu are nevoie
să crească investițiile! Realizează profituri și fără investiții sau, mai precis, fără creșterea
investițiilor ori cu investiții minime. Cât va dura această fază? Spre ce se vor îndrepta
lucrurile?
Demonstrația a fost făcută. Cel mai eficient agent electoral al PNL și implicit al
campaniei lui Klaus Iohannis mai ales în turul doi este Rareș Bogdan. Dar pentru a
acționa, are nevoie de instrumentele pe care numai partidul i le poate pune la dispoziție.
Nu se va mai afla în postura de candidat la europarlamentare. Și nici în poziția
convenabilă de cap de listă, susținut de aproape întreg partidul. Dacă nu poate accesa o
funcție de comandă, Rareș Bogdan va fi legat de mâini și de picioare. Adică devine un
agent electoral anihilat.
Această putere executivă, indispensabilă pentru ca susținerea lui Klaus Iohannis să fie
eficientă, nu și-o poate lua decât din interiorul partidului pe care îl reprezintă. În acest
moment, nu-i mai stă la dispoziție niciuna dintre televiziunile de știri, unde ar putea juca
rolul de „number one”. Nu dispune decât de propriile puteri și de propria poziție în
angrenajul politic. Din această perspectivă, Rareș Bogdan este în acest moment un cal
mort.
Degeaba are în tolbă bastonul de mareșal, dacă este ținut la mare distanță de linia de
front. Nu exista nimic mai logic, în măsura în care PNL chiar intenționează să-l susțină
cu toată forța pe Klaus Iohanis pentru un a doilea mandat, decât ca Rareș Bogdan să
poate accesa o poziție dificilă, dar totuși atractivă și eficientă, cum este cea de
președinte al celei mai importante și vulnerabile în același timp organizații PNL din țară.
Iar membrii PNL București, peste 600 dintre ei, i-au întins o mână, astfel încât logic, în
acest moment, el ar fi trebuit să fie președinte interimar, urmând ca mai târziu statutul
său să fie bătut în cuie. Nu ar fi avut prea mult timp. Ar fi trebuit să se miște cu maximă
viteză. Și să refacă până în luna noiembrie întreaga arhitectură a ceea ce a fost briliantul
de pe coroana PNL. Organizația de București. Și abia dacă ar fi reușit în această grea
încercare, Rareș Bogdan ar fi dovedit pe deplin că poate da examenul final. Acela de a
deveni princialul vector al campaniei electorale a lui Klaus Iohannis. Dar nu s-a
întâmplat așa.
Ludovic Orban a făcut o mișcare aparent uluitoare și stupidă. În sensul că a barat
accesul lui Rareș Bogdan la un instrument, care l-ar fi putut face mult mai eficient în
lupta pe două fronturi pe care PNL urmează să o dea în următoarele trei campanii
electorale, începând cu cea prezidențială. Dacă ne gândim însă mai bine, dacă încercăm
să aflăm de ce a acționat astfel Ludovic Orban, descoperim care este adevăratul măr al
discordiei. Este neîncrederea.
Klaus Iohannis i-a promis lui Ludovic Orban că va acționa în tandem cu acesta. În sensul
că în timp ce el se va bate pentru un nou mandat de președinte și va fi susținut de
Orban în întreaga campanie, la rândul său va promova imaginea lui Ludovic Orban de
viitor premier, angajându-se în fața electoatului că, dacă va beneficia de un al doilea
mandat, se va face luntre și punte ca PNL să obțină rezultate bune la parlamentare,
astfel încât să poată forma în jurul său viitorul Executiv, în fruntea căruia se va afla
nimeni altul decât Ludovic Orban. Un pact destul de fragil, dacă ne gândim la faptul că,
în trecut, în mod repetat președintele Klaus Iohannis i-a promis același lucru lui Cătălin
Predoiu, iar când a trebuit să se țină de cuvânt l-a preferat pe Dacan Cioloș. De altfel,
pentru mai multă siguranță, Ludovc Orban a smuls și un angajament al partidului sub
forma unui vot democratic dat pentru susținerea lui în funcția de premier. Nu avea în
mintea lui Orban ce să caute o a treia persoană în proximitatea acestui tandem. Rareș
Bogdan i-ar fi stricat jocurile. Astfel încât a fost numit într-o funcție simbolică, lipsită de
absolut orice putere și relevanță în plan intern. A fost numit șef al grupului
europarlamentarilor PNL, poziție din care poate fi măturat la un singur semn al lui
Ludovic Orban.
Procedând astfel, Ludovic Orban l-a izolat pe Klaus Iohannis, l-a făcut dependent de el și
a rupt cordonul ombilical dintre acesta și Rareș Bogdan. Și-a asumat, desigur, un risc
fantastic. Riscul de a nu-l scoate pe Iohannis președinte, știut fiind faptul că bătălia
principală, bătălia relevantă se va da abia în al doilea tur, unde Ludovic Orban nu are
nicio capacitate de negociere. Dar acest risc este totuși mai mic decât acela de a pierde
puterea și funcția în partid, în favoarea unui nou venit, e adevărat pe un cal alb și
susținut activ de către Klaus Iohannis.
De fapt, Ludovic Orban este autorul unei reușite operațiuni de șantaj. Dacă Iohannis nu
se conformează deciziei politice de anihilare a agentului electoral care este Rareș
Bogdan, atunci și mâinile lui Ludovc Orban vor fi dezlegate în campania prezidențială. El
îl va putea acuza pe președinte că nu i-a dat mână liberă. Iar Klaus Iohannis, până la
urmă, ce ar putea să mai facă în raport cu acest afront? Să aștepte. Și să spere că
treaba începută de el va fi dusă la bun sfârșit de alții. Adică de cei peste 600 de membri
PNL București, care se arată deciși să acționeze pe toate căile pentru aducerea lui Rareș
Bogdan în fruntea lor. Dar asta nu se poate întâmpla decât printr-un conflict deschis
între aceștia și Ludovic Orban. Din această perspectivă, iată, și Rareș Bogdan e cu
mâinile legate. Pentru că a promis unitate. În niciun caz război intern.
După cum se vede, se joacă la fel ca la rugby. Mingea nu este pasată în față, ci în spate.
Tot mai în spate. Iar mingea este răspunderea de a acționa. Dacă președintele nu
acționează, cedând șantajului lui Orban, dacă Rareș Bogdan nu reacționează, pentru că
nici președintele nu reacționează, și nu dorește singur să-și asume răspunderea pentru
un război intern, atunci cine sunt acei kamikaze, care ar putea resuscita agentul
electoral al lui Klaus Iohannis?
Președintele Albaniei a declarat că alegerile locale care au avut loc duminică au fost o
”farsă” și a acuzat că miliardarul George Soros este implicat într-o conspirație.
Președintele Ilir Meta a declarat că Soros este responsabil de ”o conspirație care are
scopul de a captura total statul”, arată site-ul Balkan Insight, citat de Fox News, Daily
Mail și alte publicații străine. Este rabufnirea unui politician care a recunoscut ca a fost
ajutat anterior de același George Soros. Situația din Albania poate fi o lecție pentru
întreaga regiune.
Partidul Democrat, de opoziție, acuză guvernul Partidului Socialist condus de Edi Rama,
fost primar al Tiranei, că a fraudat alegerile din 2017 și că a avut o înțelegere cu
traficanții de droguri pentru intimidarea alegătorilor. Deputații Partidului Democrat,
alături de cei ai Mișcării Socialiste pentru Integrare (partidul președintelui Ilir Meta), și-
au dat demisia și au lăsat singur în parlament partidul puterii, Partidul Socialist. Opoziția
cere un guvern de tehnocrați care să organizeze noi alegeri.
In acest context au avut loc alegerile locale din Albania, boicotat de opozitie, la care
participarea a fost de nici 22%, potrivit opozitiei. Evident, alegerile au fost castigate de
socialistii lui Edi Rama. Presedintele Ilir Meta, s-a opus fara succes organizarii
scrutinului, a emis un decret prin care le anuleaza, insa guvernul nu a ținut cont.
”Am câteva vorbe de spus despre onorabilul miliardar George Soros. Nu l-am ascultat cu
atenție pe premierul ungar Viktor Orban în inauarie 2000, când vorbeam cu multă
simpatie despre George Soros, pentru că, să spun adevărul, ne-a ajutat când eram în
opoziție. Iar Orban mi-a spus: «Ai grijă, fiindcă nu este într-atât de democrat și deseori
complotează împotriva democrației»”, a spus președintele Ilir Meta după alegerile locale
de duminică. Rezultatele alegerilor trebuiau anunțate marți, însă momentul a fost
amânat.
Iar președintele Albaniei nu s-a oprit aici. El s-a revoltat împotriva atitudinii SUA si UE,
cerându-le diplomaților ”să nu devină ridicoli și să nu se joace cu constituția noastră”,
după cum relatează agenția italiană Ansa.
Însă UE și SUA s-au jucat deja cu constituția Albaniei, iar tocmai de aici pare să plece
criza politică din țară și criza justiției din Albania.
Elementul distinctiv al Albaniei sunt reformele din justiție. Reforma justiției a fost una
dintre promisiunile cheie care l-au propulsat la putere pe premierul Rama, în 2013. În
2016, guvernul Rama a clamat sus și tare că a încheiat practica numirii magistraților de
către politicieni (pentru a-și trimite rivalii la închisoare) și că puterea judecătorească
este independentă. A început și un program de verificare a averilor magistraților, iar zeci
de judecători nici nu au mai așteptat finalul, ci și-au dat demisia imediat.
Celeritatea justiției reformate și eficiența monitorizării par să fie zero. După ce mai mulți
judecători și-au dat demisia de frica verificării averilor, Curtea Constituțională și Curtea
Supremă au rămas paralizate. Curtea Supremă a rămas fără judecători și, pentru
moment, nu există nicio candidatură. La acestea se adaugă și parlamentul în care au
rămas doar deputații puterii. Și ce a facut puterea lui Edi Rama? A profitat la maxim de
absența puterii judecătorești și a opoziției și a capturat total statul.
Opoziția acuză guvernul socialist de corupție, nepotism, afaceri imobiliare ilegale, atac la
adresa justiției și fraudă electorală. Organizează proteste de luni de zile și cere numirea
unui guvern tehnocrat care sa organizeze alegeri generale. Se întâmplă într-o țară în
care compania Bechtel chiar a construit și a dat în folosință autostrăzi, iar
Departamentul de Stat chiar a atins performanța de a verifica, constituțional, justiția
statului respectiv. Este Albania anului 2019, membră NATO și care așteaptă în această
vară verdictul UE – va începe sau nu negocierile pentru aderare.
Situația din Albania ridică niște întrebări nu numai la Tirana, ci și la Washington, scrie
The Washington Times. Tăcerea SUA s-ar putea datora refuzului de a recunoaște
falimentul agendei liberale a lui Soros, susținută de administrațiile SUA de până acum,
sprijin continuat de funcționarii fostelor administrații rămași în structurile de la
Washington. Dovezile aduse de opoziție cum că premierul Rama a apelat la mafiotii
albanezi pentru a câștiga alegerile sunt concludente, afacerile necurate ale guvernului
sunt evidente. Ce face subsecretarul de Stat pentru Afaceri Europene si Eurasiatice, cel
care se ocupă de zonă, așa cum a făcut-o Victoria Nuland în administrația Obama? Ei
bine, Matthew Palmer a declarat că alegerile locale denunțate de președintele Ilir Meta
trebuie să aibă loc. La fel a făcut-o și fostul ambasador al SUA la Tirana, Donald Lu. Ba
chiar Departamentul de Stat a anulat și vizele americane ale unor lideri ai opoziției din
Albania. Asta în condițiile în care premierul Edi Rama a avut o poziție anti-Trump în mai
multe intervenții.
”Cine conduce politica externă a SUA? Mike Pompeo este secretarul de Stat, însă mulți
funcționari par să nu fi observat că poporul american a ales un nou lider și o nouă
agendă în noiembrie 2016. Mesajele confuze pe care le transmitem într-o zonă atât de
instabilă precum Balcanii nu fac decât să înrăutățească lucrurile. Departamentul de Stat
nici măcar nu a studiat acuzatiile de complicitate între guvernul Rama și crima
organizată. Avem o tăcere ciudată în privința aceasta și întrebarea este de ce? Oare
pentru că Departamentul de Stat simpatizează cu agenda liberala a domnului Soros,
despre frontiere deschise și guvernanța globală?”.
Autor: Călin Marchievici
Sursa: cotidianul.ro
Scriu cu gândul la bunicul Gavrilă, care nu mai este. S-a dus unde o să mergem
inevitabil şi noi. Scriu cu durere. Durere fiindcă visul atâtor bunici din România, precum
Gavrilă al meu, a rămas doar un vis. Au aşteptat după Al Doilea Război Mondial venirea
americanilor ca să-i scape de comunişti, şi au aşteptat până au ajuns cu iarbă pe piept.
Unii au murit în închisori ca deţinuţi politici, alţii cu amărăciune în suflete din cauza
privaţiunilor, înainte de 1989.
Bunicul mi-a repetat până la exasperare, şi ştiţi cât sunt de uşor de exasperat copiii şi
adolescenţii, însă m-a convins, că America e un model pentru omenire, că americanii
sunt „băieţii buni”.
Generaţia din care fac parte a ieşit în stradă în Decembrie 1989. Aveam atunci în jur de
20 de ani şi, riscându-ne vieţile sub gloanţe, doream ca România, după înlăturarea
regimului Ceauşescu să înceapă să semene cu America. Cât de cât. Ca „băieţii buni” să
fie alături de noi.
Acum America e într-un parteneriat cu România. Mai mult militar, din păcate. Soldaţii
români mor pe fronturile lumii alături de cei americani, moartea nu-i deosebeşte,
cetăţenii americani pot să vină în România când au chef, fără nici o constrângere, ba se
mai amesteca și nepermis în politica. Însă cetăţenii români au nevoie de vize ca să
meargă în America. Cum să nu fii îndurerat fiindcă „băieţii buni” te tratează în acest
mod, după ce şi bunicii noştri au fost trataţi cum au fost trataţi?
Problema ridicării vizelor pentru români nu este o chestiune doar de calcule din spatele
birourilor. E o dovadă de respect la urma urmei, de recunoaştere a colaborării. Nu e
drept să depindă preponderent de birocraţi. Acum, românii se simt umiliţi. Şi nu ştiu
dacă este în interesul cuiva ca situaţia să se perpetueze. A cuiva care urmăreşte binele
comun al colaborării.
Sorin Faur: “Pedosu. Pedosu e atunci cînd albul e negru, ziua noapte, binele
rău, călăul victimă, Barna salvator sau Șică orice.”
Un platouaș de membri CSM încadrabili cel puțin la abuz în serviciu cu executare refuză
să intre într-o ședință care ar valida-o pe Adina Florea șefă la SIIJ. Asta după ce Adina
Florea a cîștigat postul de șefă la SIIJ printr-un concurs organizat chiar ce ăia care
refuză s-o numească. Parte din boicotiști sînt anchetați de SIIJ pentru corupție.
Problema uriașă este că și foarte mulți alții ar putea fi anchetați de SIIJ pentru corupție.
Anchetați în cadrul luptei anticorupție care, nu-i așa?, ar trebui să continue neabătut.
Dacă lupta anticorupție continuă, însă, cu gen Laura Codruța, ea, lupta, trebuie să
înceteze de îndată, iar luptătorii implicați trebuie să rămînă șomeri fiindcă instituția care
continuă lupta anticorupție contra găștii noastre trebuie desființată. Rasă. Spulberată. În
context, lăutarii militarizați ai Cauzei bagă pe ecrane teve pedosu.
CCR constată în două rînduri că la cea la importantă instanță din România, la Înalta
Curte de Casație si Justiție, se judeca nelegal de ani buni. Se dau sentințe penale grele
cu încălcarea legii. Cu periclitarea cvasifatală a minimului prestigiu al justiției naționale.
Iar asta din urmă ar putea fi chiar o premeditare cu foarte mult schepsis. În consecința
ei, cineva poate stabili că românii nu sînt în stare să se guverneze singuri, deci ar face
bine să predea altora cheile cămărilor. Unora care se pricep, deci știu ce trebuie făcut cu
românii si cu statul lor eșuat.
Dar, mai ales, CCR a constatat în două rînduri că la ÎCCJ se judecă într-o bătaie de joc
flagrantă față de viețile ălora pe care niște judecători care au încălcat sistematic legea îi
trimit la pușcărie pentru încălcarea legii. Pedos mai desăvîrșit, foarte greu de imaginat!
Cum rezolvă cazul cei care mîine vor prelua puterea în statul român? Bagă pedosul. De
pildă, Șică. Șică nu cere demisia comițătorilor de la Înalta Curte, ci a celor care au
constatat încălcarea legii. Cere demisia judecătorilor CCR. Șică este tipic pentru
categoria șofer prins beat rangă la volan care înjură și scuipă polițistul amenințîndu-l că-
l dezbracă dacă nu-l lasă să plece. Că el e Șică. Desigur, comparația e forțată. Ca demn
continuum al Brătienilor, Șică nu bea. Nici n-a avut vreodată accidente auto în stare
rangă. Și mai ales n-a cerșit oral bani la pungă pentru campania sa de imagine
televizată, motiv pentru care nici n-a fost condamnat pentru corupție.
Îmi plac mult și Barna Salvării Naționale. Un licențiat în drept al Universității București
care, după decizia de ieri a CCR, emite asta, e însăși întruparea pedosului: “CCR, în
actuala componență colorată politic, a decis să-i ajute pe toți infractorii judecați în
ultimii 16 ani pentru fapte de corupție”. Barna Salvării Naționale nu e doar licențiat în
drept, ci și președinte de partid. Cred că și-ar dori să fie ales chiar președinte de țară.
Iar, ca președinte de țară, Barna Salvării Naționale va veghea “la respectarea
Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” exact în logica pedosului care
continuă să-l consacre.
Apropo: aveți idee ce mai face cel mai bine salarizat cetățean care, cică, lucrează la
Cotroceni? Nu de alta, dar după catastrofa completurilor de 5, veni și asta cu
completurile de 3. Iar Salarizatul de la Cotroceni ia leafă ca să vegheze “la respectarea
Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”. Cică așa ar scrie în fișa
postului Salariatului. Dăcât că vegherea pare priveghi. Iar Constituția pare scrisă fix
pedosul ultimelor două făpturi salarizate cu contracte pe perioadă determinată să
vegheze la respectarea ei.
PSD nu se poate reforma la ordin. PSD trebuie să rămână ce este: cel mai bun
barometru național
Esența democrației este protejarea identității unei colectivități. „Vocea majorității” nu
trebuie interpretată ca o opțiune estetică, un elogiu adus coralei, ci ca recunoaștere a
unui anumit timbru ca fiind cel mai reprezentativ, la un moment dat, pentru o mulțime.
Detractorii PSD, mai ales cei înfloriți sub mandatul lui Klaus Iohannis, au tatuat acest
partid cu tot felul de stigmate care să-l înfățișeze monstruos. Partidul corupților, partidul
proștilor, partidul știrbilor, partidul pensionarilor, partidul asistaților social, partidul
nostalgicilor după comunism…
Desigur că sunt exagerări propagandistice. Dar, totodată, ele conțin și unele elemente
de adevăr.
Particularitatea aceasta la care mă refer este uriașul salt tehnologic de care beneficiem
noi cei de azi și de care beneficiază înmiit, în raport cu noi oamenii de rând, instituțiile
de forță care dispun de bugete uriașe tocmai pentru a valorifica la maximum acest atu.
Se produce astfel un decalaj enorm între puțina informație accesibilă public, cea în baza
căreia cetățeanul obișnuit judecă și decide ce ar fi mai bine pentru țară și pentru el, și
informația reală, cea ținută la secret, păzită ca un element de tezaur național și
rezervată doar unor „iluminați”.
Cei care își închipuie că distrugând PSD rezolvă tarele oribile puse în cârca acestui partid
și a simpatizanților săi nu doar că sunt într-o profundă eroare dar devin (sunt) și extrem
de nocivi pentru societate.
PSD este imposibil de reformat rapid și profund, așa cum cer dușmanii săi, pentru că
asta ar însemna renunțarea la identitatea sa și a simpatizanților proprii. După mintea
strategilor Iluminați care, chipurile, veghează la modernizarea țării, o operație estetică,
un lifting și un nou președinte (bine ales de ei, de iluminați) ar fi de ajuns ca să rezolve
problema transformării PSD într-un partid european și globalist.
Da, într-o evoluție ideală, PSD ar trebui modernizat. Cum, de altfel, ar trebui
modernizată întreaga clasă politică românească (lucru de care se vorbește, însă, infinit
mai puțin).
A luat și Pleșoianu vreo 700 de voturi (față de cele peste 2800 ale Vioricăi Dăncilă) ceea
ce înseamnă că, în tentativa sa de reformare, PSD abia dacă a parcurs un sfert din
traseul minim necesar.
Îl felicit pe Liviu Pleșoianu pentru discursul său de la Congres. Aș vrea să-și poată
continua cariera politică și după viitoarele alegeri parlamentare dar îl avertizez că, fără a
strânge in jurul său o masă critică de susținători din zona influentă a partidului, acest
lucru va deveni foarte greu, dacă nu chiar imposibil.
PSD, cu relele și bunele sale, este, încă, un barometru național. Un număr mare de
români care îl simpatizează evoluează odată cu el. Fără modelul și sprijinul său aceștia
ar intra într-un soi de hibernare care ar îndepărta și mai mult momentul progresului lor
semnificativ și absolut necesar.
De aceea afirm că dușmanii de moarte ai PSD, cei care își pun toată energia în efortul
de distrugere a acestui partid nu au nici viziune, nici patriotism, nici repere care să îi
recomande ca buni guvernanți.
Doar proștii și nebunii sparg oglinda atunci când nu le place ce văd în aceasta.
Sursa: conteledesaintgermain.ro
Săptămâna trecută, Dan Constantin, redutabilul nostru colegi de breaslă, publica aici, în
coloanele ,,jurnalul.ro’’, un comentariu care, încă de la titlu, invita la o dezbatere atentă
și aprofundată. ,,Mulți oameni de acțiune, puțini gânditori’’, avertiza el, poate și cu
speranța că mesajul său va trezi interesul distinselor personalități cărora atât de mult le
place să fie nominalizate sub auspiciile sintagmei ,,clasa politică’’. Foarte adevărat,
notațiile confratelui nostru aveau ca punct de plecare Congresul PSD care urma să aibă
loc, dar am motive să cred că multe dintre evaluările sale sunt valabile nu doar pentru
acest partid ci pentru mai toate formațiunile politice aflate în prim planul scenei publice.
,,Marea problemă-punea Dan Constantin punctul pe I- constă în puținătatea celor care
pot să aducă idei noi, prospețimea gândirii’’.
Place sau nu place dar trebuie să o recunoaștem nivelul discuțiilor din spațiul public
rezervate problematicii politice este cam la o neplăcut de mare distanță de ceea ce ar
trebui să fie abordările teoretice originale, substanțiale, îndrăznețe și cu impact major.
Pornind de aici, am încercat să mă dumiresc asupra principalelor cauze ale situației. Așa
am ajuns să dau de această incitantă analiză cu care Lucrețiu Pătrășcanu își deschidea
prefața cărții sale „Sub trei dictaturi’’. Carte redactată în 1941, atunci când autorul ei
avea domiciliu obligatoriu la Poiana Țapului și apărută în 1945, fără nici-o modificare
față de varianta inițială. Iată, așadar, ce scria Lucrețiu Pătrășcanu: „Politica a fost
întotdeauna, în publicistica noastră, obiect de reportaj ori de pamflet. Până la probleme,
scriitorul politic român nu a învățat să ajungă. S-a mulțumi să facă operă de cronicar
sau oficiu de polemist. Înregistra fapte sau atacuri la persoane’’. Continuând, în același
registru, cu analiza cauzelor: „Dincolo de oameni și de fapte nu vedea și nici nu încerca
să vadă explicații generale. Dar dacă oameni mor și faptele lor se învechesc, forțele
sociale care le-au dat naștere și unora și celorlalte, rămân mereu active. Problemele își
schimbă nu numai fața, dar și sensul lor adânc’’. Pentru ca, după ce recunoștea că este
în firea lucrurilor ca oameni și evenimente să iasă din actualitate, să atragă atenția că
,,reporturile care i-au făcut să se miște și să acționeze constituie o problemă care merită
să fie cercetată cu luare aminte’’.
Dar de ce m-aș mira de o asemenea situație atâta vreme cât lucrări cu adevărat de
referință pentru cultura politică și civică sunt pur și simplu ignorate, fiind preferate tot
felul de lucrări de popularizare- de fapt, de vulgarizare - a unor teme esențiale, ceva a
la Don Brown et comp. Categorie care la noi își are corespondentul de cel mai jos nivel
în otrăvitele compuneri ale lui H R Patapievici sau Lucian Boia, prezentate cu mare tam-
tam ca și când ar fi echivalentul ,,Criticii rațiunii pure’’, aici, pe plaiurile Mioriței. Cât
despre cartea (încă) președintelui Klaus Iohannis carte am înțeles că a fost tradusă și în
limba chineză, nu că nu aș avea ceva de spus, dar, poate tocmai pentru asta… mai bine
tac!
În vremea asta, lucrări substanțiale, cu adevărat de referință, sunt trecute cu vedere din
motive care numai cu ținuta lor științifică nu au legătură. Iată, a apărut recent ediția a
două a cărții lui Ioan Adam ,,Panteon regăsit’’, subintitulată ,,O galerie ilustrată a
oamenilor politici români’’, care, în aproape 600 de pagini reunește texte esențiale din
opera unor eminenți politicieni români, de la C A Rosetti și Mihail Kogălniceanu, până la
Ion Mihalache și C Titel Petrecu. O carte despre care eminentul istoric și patriot,
regretatul Florin Constantiniu, scria , dacă ar citit-o, președintele și primul ministru:,, n-
ar avea nevoie de cohortele acelea de consilieri pentru a-i sfătui în materie de rezolvare
a problemelor actuale’’. Cu toate acestea, mă întreb și, la rândul meu, întreb: a citit sau
a auzit cineva că această carte a fost discutată în spațiul public? După care constat că
eu întreb și tot eu îmi răspund…
Motiv pentru care revin la un subiect despre care am scris ceva mai înainte, adică la
felul în care este preluată și valorificată de către decidenții politici munca valoroaselor
echipe de cercetători din cadrul institutelor de cercetare ale Academiei Române- de
pildă:Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Institutul de sociologie sau cel de Științe
Politice-, ca și a celor care lucrează chiar în institutele aflate sub egida propriilor
partide. Dacă, desigur, mai funcționează…
Situație care, nu-i așa?, în felul ei, ar putea și ea să ne dea un posibil răspuns cu privire
la ceea ce Dan Constantin numea a fi ,,marea problemă’’ și anume ,,puținătatea celor
care pot să aducă idei noi’’. Acești gânditori făcând o solidă și foarte bună echipă cu
oamenii de acțiune, într-un demers cu două mari obiective de largă perspectivă:a)
modernizarea doctrinelor partidelor și b) pregătirea tinerelor echipe care vor prelua, din
mers, ștafeta competiției politice.
Când pe 3 iulie 2019 fostul judecător CCR Petre Lăzăroiu a afirmat, cu subiect și
predicat, că presiunile la care au fost supuși judecătorii Curții i-au determinat pe aceștia
să ia decizia cu privire la completurile de trei specializate pentru judecarea cazurilor de
corupție DUPĂ pronunțarea sentinței definitive în dosarul lui Dragnea Liviu, o parte a
societății românești a fost cuprinsă de niște sfinte frisoane etice, în timp ce o altă parte
a societății, în frunte cu Ludovic Orban, a sărit cu caninii în carotidele fragile ale
judecătorilor constituționali care au îndrăznit să afirme că Înalta Curte de Casație și
Justiție ar fi trebuit - ce surpriză! - să respecte legea.
„S-a amânat pentru că foarte mulți colegi nu au suportat presiunea și au zis că e mai
bine să se amâne pentru plenul următor. Când patru judecători spun că nu vor să
judece, nu se mai poate judeca în complet de doar cinci judecători. Nu s-a vrut atunci,
asta este! Pentru că colegilor mei le-a fost teamă, în acea conjunctură, să mai judece. A
fost prea mare presiunea!”
Că Ludovic Orban a avut crampe din pricina pronunțării CCR nu mă prea interesează -
știam că va avea… așa cum nu m-a emoționat nici indignarea de fațadă a lui Dan
Barna, a cărui aplecare ipocrită către „lupta împotriva corupției” seamănă, ca două
picături de apă, cu programul de viitoare audituri ale fostului său consilier Andrei
Caramitru la instituțiile finanțate de stat care vor ocoli, totuși, Teatrul Național
București, că acolo e director tata, iar tata e băiat bun și cheltuitor cumpătat al banului
public, zău!!!
„Ceea ce s-a întâmplat astăzi arată doar cât de fragile sunt progresele înregistrate în
ultimii ani de România. O gașcă de infractori, cocoțată la putere prin înșelarea
electoratului, distruge sistematic, de doi ani și jumătate, sistemul judiciar și lupta
împotriva corupției, rescrie legile pentru a scăpa și pentru a putea continua să fure în
liniște.” (3 iulie 2019)
Apă chioară într-un pahar spart în fund! Îi reamintim domnului Barna că așa cum
șampania se bea prin reprezentanți și personajul generic „gașca de infractori” văd că
intră la pușcărie printr-un reprezentant, respectiv prin Dragnea Liviu, care tocmai a
încasat trei ani și jumătate pentru că niște dudui n-au mers la serviciu iar șefa lor n-a
scos o vorbă din motive de ascendent moral apăsător și rece pe grumaz!
Ci frisonul celorlalți. Căci situația asta cu Înalta Curte care face ce-o taie capul nu este
de azi, de ieri… este semnalată cel puțin din 2012.
„Sub aspect strict juridic, afirm că modul în care a fost creat și soluționat dosarul
«Trofeul Calității» constituie o sfidare a celor mai elementare norme legale și morale nu
numai acceptate de lumea civilizată, dar incredibile chiar și în regimul politic anterior
anului 1989.”
Încă o dată: asta se petrecea la Înalta Curte de Casație și Justiție, în nepăsarea totală a
publicului, în 2012. Să nu vă îngrijorați de soarta doamnei Ghiță, că a fost arestată și
dânsa, nu după multă vreme… c-așa-i în tenis! Dar să fim noi liniștiți, cetățeni… STATUL
PARALEL și OCULT chiar nu există!
Au trecut șapte ani de atunci. Cum naiba de nu s-a știut? Păi, nu s-a știut tot din
aceleași motive temeinice pentru care nici Dragnea nu a avut nici o șansă să rămână în
libertate: publicul a zis că Adrian Năstase e antipatic… și că e pesedist… și e arogant… și
are „palate” …și o fi făcut el ceva, ei, nu chiar lucrurile pentru care a fost condamnat,
dar altceva sigur a făcut … Căci, dacă la Înalta Curte se poate eluda legea, cetățeanul, la
el în sufragerie, de ce s-ar împiedica de așa ceva?
„Nu cred că ținta a fost băgarea lui Dragnea în pușcărie, ci dispariția lui de pe scena
politică. Chiar dacă nu a fost negru pe alb, raportul indica spre o admitere a acestei
sesizări. Ori legea trebuie modificată, ori ÎCCJ trebuie să aplice legea. Ori Înalta Curte a
zis că nu este interesată de cum arată legea, ceea ce este un derapaj mare de la regulile
statului de drept.”
Mă întreb: câți președinți ai Partidului Social Democrat mai trebuie să fie arestați pentru
ca populația să înțeleagă cam cum funcționează Înalta Curte, peste care doar Dumnezeu
mai judecă faptele PESEDEULUI?
P.S. Ca să nu vă întrebați de ce, totuși, unul dintre președinții PSD nu a avut așa niște
probleme profund penale, e bine să ne reamintim că Mircea Geoană a declarat în
instanță că el habar n-a avut că a primit de la Marian Vanghelie trei ceasuri de
valoarea a trei garsoniere (ei, hai, garsoniere mai de provincie… nu „dă București”) și de
aceea nici nu le-a trecut în declarația de avere. Iar Înalta Curte, amabilă, l-a crezut „din
prima”. Asta a fost în 21 septembrie 2017.
Cu șase ani în urmă, pe 4 iulie 2011, Mark Gitenstein, ambasadorul MARELUI
LICURICI, îl etichetase pe Mircea Geoană ca fiind „un bun prieten AL MEU și CEL MAI
BUN PRIETEN AL AMERICII”. Or, după cum știm, Onorata Instanță Supremă poate că nu
are alte calități… dar măcar memorie bună am putea zice că are.
Dacă așa s-ar întâmpla, cu certitudine România ar fi unul dintre beneficiari. Ei bine, din
22 de comisii existente, în niciuna europarlamentarii români nu dețin prima poziție.
Caimacul l-au luat în primul rând statele puternice din nucleul dur UE. Pe ceva posturi
mai importante au pus mâna și reprezentanții statelor de la Vișegrad. Și mai sunt statele
dinte cele mai mici și mai puțin importante ale Uniunii Europene, care au primit și ele
funcții de prim rang, în schimbul susținerii necondiționate a intereseleor nucleului dur.
Și, atenție, deja Europa funcțonează cu două viteze. Iar Klaus Iohannis nu a suflat o
vorbă despre acesta. Ca și când nu s-ar fi întâmplat.
Dacă la șefia comisiilor cea mai importană grupare de europarlamentari români a rămas
cu buza umflată, sunt tare curios ce se va întâmpla în viitorul Guvern a Uniunii
Europeane, alcătuit din comisari. Câți comisari vom avea? Vom avea mai mult de unul?
Și dacă vom avea unul, ne vom putea menține poziția la Dezvoltare Regională, deținută
până de curând de Corina Crețu? Sau vom primi ca să ni se închidă gura, un minister
simbolic?
Să fim bine înțeleși. Toți cetățenii român interesați au putut să observe, pentru că au
existat informații în acest sens, cât de dure sunt negocierile în UE pentru fiecare poziție
în parte. Și ce se mai poate vedea cu ochiul liber e că reprezentanții statelor, fie că sunt
președinți, cum este cazul României, fie că sunt prim-miniștri au un cuvânt decisiv de
spus. Ei se alătură unor grupuri de interese, desigur legitime, susțin obiectivele altor
state, dar, la schimb, solicită și obțin sprijin pentru obiectivele proprii. Nu se întâmplă
așa ceva în cazul României. Fie Klaus Iohannis este un foarte prost negociator, fie nu
este interesat să transpire în interesul României, fiind arondat altor state. Rezultatul îl
trădează. Nu acționează acolo în favoarea statului pe care îl reprezintă. Iar rezultatul în
mod automat e că acționează împotriva respectivului stat.
După războiul de neînţeles pe care Gabriel Liiceanu l-a purtat cu Facultatea de filosofie,
pe care a absolvit-o şi unde a fost profesor, iată că răspunsul i-a venit de unde se
aştepta cel mai puţin: de la asistentul universitar Oana Camelia Şerban, cea care a
cîştigat acel concurs împotriva „favoritului” lui Liiceanu.
Motto: Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa
Domnului şi la masa dracilor. (1 Corinteni 10:21)
Un timp, am refuzat să vă răspund. Aţi pus rădăcinile acestui scandal acolo unde
demnitatea se desparte radical de chipul uman al normalităţii. De altfel, ultimele pagini
publicate în mijlocul „societăţii închise“ de la Contributors ne arată că, o dată la ceva
timp, crucificaţi cu vanitate şi nesăbuire pe oricine nu vă satisface pofta în a conduce
diferite instituţii publice după placul dvs., nu după legi. Da, acele legi pe care dvs. le
consideraţi paravanul celor mulţi, dar care vă conferă aceleaşi obligaţii şi responsabilităţi
de care uitaţi, preferenţial.
Dvs. împliniţi, în curând, vârsta de 80 de ani. Eu am cu jumătate de secol mai puţin. Aţi
fi putut îmbătrâni frumos. O să vă spun imediat de ce aţi ratat această şansă şi cum vă
vedeţi dvs. din locul în care ne desparte o epocă.
Noi doi nu ne cunoaştem. De fapt, cineva trebuie să rostească în sfera publică adevărul:
nu ne-am cunoscut niciodată. Eu am devenit studenta facultăţii când dvs. eraţi deja
profesor emerit. Nu v-am avut profesor, nu m-aţi avut studentă (un scenariu de morală
provizorie se iveşte numai dintr-atât: nu ştiţi cine sunt, nici cât pot profesional). Vă
cunoşteam din cărţi – din eseuri, din cele 50 de minute duminicale ale emisiunilor cu dl.
profesor Pleşu, un intelectual pentru care îmi păstrez încă toată admiraţia. Văd că şi
dânsul scrie despre oameni pe care nu îi cunoaşte, probabil cedând solicitărilor dvs., în
numele unei prietenii angajate. E drept, cred că nu v-a fost uşor în toţi anii aceştia să nu
fiţi partea simpatică a cuplului. Domnul profesor Pleşu a fost întotdeauna purtătorul unui
spirit spontan. Alături, v-am găsit pe dvs., concentrând o agresivitate afectivă latentă,
de o predictibilitate obositoare. Ştim că în zilele de luni scrieţi la „gazeta de perete“. E
drept, aţi început să mai pierdeţi ritmul, pe măsură ce atacurile au devenit mai
dezordonate şi mai impulsive. Ne ghilotinaţi pe rând, pe cei pe care îi cunoaşteţi şi pe
cei pe care nu îi cunoaşteţi. O faceţi pe platformele pe care le-aţi loializat de ani de zile,
în care aţi investit cel puţin afecte. Aţi crescut aceste comunităţi virtuale de patronajul
cărora vă bucuraţi discreţionar. Aici, în aceste lumi în care dvs. fabricaţi elite, vă duceţi
războaiele gratuite cu oamenii necunoscuţi. Eu sunt unul dintre aceştia. V-am înţeles şi
v-am aflat şi prin prisma lor. Dar oamenii care scriu şi vorbesc cu patimile dvs. în piept
sunt fiinţe vulnerabile care nu au altă armă de atac decât sofismul, injuria şi capriciul.
De curând, după ce am cunoscut demonii care v-au stăpânit gândurile de la Săptămâna
Patimilor şi până la Înălţare[1], m-am gândit că a venit momentul să spunem publicului
şi alte adevăruri pe care le-aţi păstrat ascunse. În plus, sunt poate printre puţinii
oameni îndreptăţiţi să vă arate unde aţi greşit faţă de dvs. şi faţă de noi toţi: nu fac
parte din niciun grup pentru dialog social, nu am culoare politică şi nu sunt copilul cuiva.
Toate aceste lucruri fac de la început ca replica mea să nu fie întocmai comodă pentru
dvs. În prima parte, o să vă răspund formal – mulţi dintre draci vor fi exorcizaţi. În
partea a doua, îmi rămâne să vă vorbesc omeneşte – o să vă arăt cum e posibilă
întoarcerea la îngeri. E o ciocnire între paharul Domnului şi paharul dracilor. Alegerea
motto-ului nu e întâmplătoare, după cum puteţi băga de seamă.
O să fac eu gestul pe care dvs. l-aţi ocolit. Să sintetizăm în trei părţi argumentele care
ar fi trebuit să ducă, în opinia dvs., la anularea concursului:
(1). Studiile mele sunt parcurse exclusiv în România, în vreme ce contracandidaţii mei
au făcut studii în străinătate şi au „rezultate prodigioase“.
(2). Tematica de concurs este inspirată din teza mea de doctorat (reiau afirmaţia dvs.
din expunerea „ştafetei răului“: „Să nu ne pierdem însă cu firea! Or fi ei grozavi, dar n-
au cum să răzbească cu o bibliografie şi o tematică, cum spuneam, inspirate din lucrarea
de doctorat a candidatei noastre“).
(3). Am coeditat volume cu membrii comisiei de concurs.
Să vedem cum stau lucrurile de fapt. Adevărul este că trei dintre cei patru candidaţi care
au participat la acest concurs au absolvit Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Filosofie (la nivel de licenţă, master, doctorat). De asemenea, trei din patru candidaţi au
un doctorat obţinut în cadrul acestei instituţii. Doi din patru candidaţi erau angajaţi ai UB
la momentul desfăşurării concursului. Deci, competiţia nu a fost între „cineva dinăuntru“
şi „cineva din afară“. Argumentul patriotismului, pe care l-aţi invocat în emisiune –
neacceptarea unui candidat plecat la studii în străinătate e o formă severă de încălcare a
patriotismului – poate fi întors împotriva dvs.: şi cei care au ales să rămână în ţară şi să
schimbe ceva, odată respinşi, ar putea fi consideraţi unelte ale instrumentalizării urii
împotriva ţării.
V-a mai rămas argumentul (3). Abia acum începem să vorbim. Pentru aceasta,
trebuie să alăturăm afirmaţiei dvs. din ultimul articol de pe Contributors – „Apoi, câţiva
membrii [sic!] ai comisiei de concurs sunt co-autori cu candidata noastră în volume
colective. Ce dacă la punctul 6 b al Regulamentului de concurs se vorbeşte de
«înlăturarea oricărei forme de discriminare şi asigurarea unui acces echitabil la funcţiile
didactice din cadrul Facultăţii?»“ – un extras din „Draci peste tot III“ (aţi generat atâta
bibliografie că va trebui să construim un aparat critic pentru ea): „M-am milogit odată în
Consiliul facultăţii pentru un curs Husserl de un semestru, ţinut de un doctorand care,
încă de pe atunci, era cel mai bun specialist în materie de la noi, colaborator constant la
Husserl Archiv şi traducătorul câtorva cărţi fundamentale ale întemeietorului
fenomenologiei. Îl cheamă Christian Ferencz-Flatz“.
Ei bine, cititorii dvs. nu cunosc nişte „ascunderi“ care ţin de „fenomenologia măsluirii
concursurilor didactice“. S-o fi întrebat vreodată cineva de ce nu spuneţi nimic despre
discipolii dvs. angajaţi în instituţia noastră? De ce nu spuneţi nimic (relevant) despre dl.
Cătălin Cioabă, care s-a şcolit în Universitatea din Bucureşti (licenţă, master, doctorat)
şi ulterior a devenit aici profesor? Parcă aminteaţi la un post de televiziune, în februarie,
atunci când n-aţi uitat de salamul cu soia pe care se presupune că l-au mâncat cei ca
mine, care am stat la talpa universităţii pentru a ajunge în poziţia de dascăl, că dvs.
sunteţi de părere că niciun absolvent al unei universităţi nu ar trebui să predea în
universitatea pe care a absolvit-o. Trebuia să îi împărtăşiţi şi profesorului Cioabă această
opinie. Şi el a parcurs anii de licenţă, master şi doctorat „în biata cantină din
Grozăveşti“, ca să vă citez cu rigurozitate. V-aţi rezumat la a spune că unii candidaţi la
concursurile universitare au coautorat (atenţie, nu coeditat, dar această diferenţă pentru
dvs. e apăsătoare) volume cu membrii comisiilor de concurs. Vă dau o veste. Dl. prof.
Cioabă a coeditat în 2011 Liber amicorum, volumul dvs. aniversar cu ocazia împlinirii
vârstei de 70 de ani, alături de un dascăl din facultatea noastră, pentru care am toată
preţuirea, dar care, mai târziu, în 2014, a fost membru în comisia de concurs a
domnului Cioabă. Sigur că nu aţi rostit un cuvânt despre toate acestea. Ar fi fost
nepotrivit pentru memoria dvs. acest exerciţiu de voinţă şi putere. Dar bucuria trebuie
să vă fi fost nemăsurată citind volumul.
Avem două probleme. Prima este aceea că, după standardele dvs., dl. prof. Cioabă a
câştigat postul de lector din 2014 în condiţii nelegitime, coeditând volume cu membrii
comisiei, ceea ce ne îndreptăţeşte să suspectăm că domnia sa se afla în relaţii partizane
cu evaluatorii. Conchidem că exact ce îmi reproşaţi mie ar trebui să îi reproşaţi şi mai
mult discipolului dvs. I-aţi spus, dle. Liiceanu, vreodată, ceva de asta? I-aţi spus câtă
vină simţiţi pentru faptul că volumul dvs. aniversar va fi o pată perpetuă pe cariera dlui.
Cioabă? V-a spus vreodată dl. Cioabă, cu conştiinţa încărcată, că nu ştie cum se va mai
uita în ochii lumii, după o asemenea întâmplare?
Cazul meu l-am discutat. Dar cât de moral vi se pare dvs. că un candidat dă examen
dintr-o bibliografie care conţine cărţi traduse şi comentate de el? Eu nu am văzut în
bibliografia concursului pe care l-am câştigat nici cărţi scrise de mine în urmă cu câţiva
ani, nici alte lucrări în dreptul cărora să scrie „tradus / editat de Oana Şerban“. În
schimb, iată ce găsim în bibliografia unuia dintre cursurile integrate în norma
concursului susţinut de dl. Cătălin Cioabă, în debutul carierei sale didactice:
Aşa ceva e mai greu de găsit: candidatul să dea examen la angajare din lucrări scrise,
editate sau traduse de el. Eu aştept să îmi răspundeţi ceva legat de asta, domnule
profesor Liiceanu, apropo de onestitate şi dialog. Îmi amintesc că aveţi un prieten care
califica, luna trecută, drept „tupeu universitar“ gestul epistolar al Facultăţii de Filosofie,
ca replică la adresa „Dracilor peste tot“. M-a siderat exprimarea. Semnatarii probau, în
viziunea domniei sale, „atâta tupeu de a-l înfrunta pe Gabriel Liiceanu“. Ştiţi ce e tupeu?
Să aplici dublul standard, dubla măsură pentru oameni. Dacă lucrurile sunt favorabile
ţie, să le treci sub tăcere. Dacă le poţi manipula ca să distrugi pe un altul, să o faci fără
ezitare şi fără oboseală. Tupeu universitar înseamnă să dai concurs la angajare dintr-o
bibliografie parţial semnată de tine şi apoi să speculezi că altcineva se face vinovat de
păcatele tale, deşi nu ai nicio probă empirică, factuală, concludentă pentru asta.
Ca să închei şi să nu uit de alăturarea celor două premise de lucru extrase din articolele
dvs., îngăduiţi-mi să vă împrospătez memoria, dacă uitarea nu v-a cuprins fiinţa. Mai
ţineţi minte care au fost candidaţii înscrişi la concursul câştigat de dl. prof. Cioabă? O
treime fenomenologică ni se dezvăluie. Dl. Christian Ferentz-Flatz – despre care
recunoaşteţi, în fragmentul mai sus citat, că e cel mai bun cercetător în această arie
disciplinară, dl. Cristinel Ciocan (un fost doctorand al dvs., despre care citeam deunăzi
că a comis 45% autoplagiat în teza de doctorat de la Sorbona, ceea ce din start face ca
din cei 9 doctoranzi – puţini şi brilianţi – pe care i-aţi avut, unul să pice) şi dl. Cătălin
Dănuţ Cioabă, care urma să dea examen din cărţile traduse şi editate de el. Folosind
doar aprecierile dvs., situaţia e clară: cel mai bun a pierdut. Nu Ferentz a rămas la
catedră. Ani mai târziu, am ajuns să stau să mă uit în ograda dvs. fenomenologică şi să
scot la iveală asemenea forme de impostură. Ele capătă dimensiuni groteşti atunci când
primesc şi nuanţe politice.
Mă îngrozeşte faptul că am ajuns protagonista unui clip electoral anticorupţie în care dl.
Cioabă mă aruncă fără temei. Un clip sponsorizat politic. Un material care, prin resursele
din spatele său şi prin mesaj, politizează, într-un sens, viaţa universitară, un spaţiu în
care catedra de profesor nu trebuie confundată cu tribuna de politician. Un film prost, în
care ne-am trezit pomeniţi tot felul de oameni fără legături între noi. Că dl. Cioabă
poartă lupta anticorupţie după formula „hoţul strigă hoţul“ vede oricine are luciditatea şi
răbdarea să cântărească cele spuse şi arătate mai sus. Că nu înţeleg de ce, în ultimul
timp, dvs. îi zăriţi „frumuseţea umană“ ce răsare din spatele acestui clip, după cum
ziceţi într-un comentariu pe care ajungeţi să îl faceţi la ultimul dvs. articol, ştiind foarte
bine, de fapt, toate aceste detalii, e un lucru care pentru mine rămâne într-o stare de
ascundere. Că cei care scriau mai deunăzi despre „tupeu universitar“, care spuneau că
le e „pur şi simplu ruşine“ după ce vă luau articolele drept literă de lege, nu or să se lase
cotropiţi de aceeaşi ruşine chiar şi după autoplagiatele în curs de evaluare, nu mă
surprinde! Aşa se practică jocul dublului standard.
Portretul dvs. moral e plin de contradicţii. Iar oamenii traversaţi de contradicţii nu pot
avea decât o existenţă tragică, aţi spune dvs.
1. Reclamaţi că intelectualii unor facultăţi din universitate sunt filosofi fără operă.
Dar toată opera dvs. filosofică se rezumă la teza de doctorat şi la traduceri, uneori
în colaborare. En passant, dl. profesor Cioabă scria unui internaut: „ce-aţi fi vrut,
dom’le, să scrie un ISI despre relaţia mentor-discipol? Fireşte că a scris la
Contributors”. Vă întreb şi îl întreb nu dacă aţi fi putut scrie un ISI, ci dacă aveţi
tăria să scrieţi filosofie în mod profesional? După 60 de ani de carieră, nu zărim
mulţimea de articole prodigioase înregistrate în cele mai mari baze de date
internaţionale. În rest, toate cărţile dvs. de autor sunt eseuri, jurnale, biografii,
nebunii de a gândi cu propria minte, de a ridica peste noi continentele insomniei
dvs. Unde sunt toate aceste opere publicate? La o editură care vă aparţine. E
drept, nu ştiu dacă Routledge sau Oxford v-ar fi publicat vreodată eseurile. Altă
cale nu aveaţi, decât propria editură. Aţi publicat exclusiv „acasă“. Parcă era
important pentru un cercetător de marcă „să joace şi în deplasare“, cum bine
spuneţi şi pretindeţi de la alţii. De aceea, prima contradicţie a personalităţii
dvs. este că sunteţi un bun autor de eseuri, dar nu aveţi operă filosofică
profesională.
2. Aţi făcut din dl. Cătălin Cioabă un whistle-blower. Dar, pentru acesta, cuvinte
precum „adevăr“, „onestitate“, „transparenţă“ sunt ceva străin. După ce m-am
uitat în dosarul online care cuprinde documentele de la concursul lui, disponibile
pe site-ul facultăţii, ar trebui să-l întreb cu propriile cuvinte: „De ce ne-ai
batjocorit?“ Dar vă întreb pe dvs.: cum aţi putut să ştiţi toate aceste lucruri şi să
le ascundeţi fără ezitare?! Altminteri, toată campania aceasta de „exorcizare“
poate fi uşor citită într-o altă cheie: a teasing-ului, a hărţuielii afective şi morale.
A doua contradicţie este că, deşi aţi vorbit despre adevăr toată viaţa dvs.,
aţi procedat de fiecare dată ca un sofist, mărturisind public doar părţile ce
vă convin. Iar aceasta falsifică adevărul.
3. Vorbeam despre opera pe care ne-o lăsaţi moştenire. Aţi scris despre receptarea
tragicului în antropologia marxistă. E ultima parte a tezei dvs. de doctorat, din
volumul Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, în prima ediţie apărută în
1975 la editura Univers. Alegeţi să scoateţi capitolul din ediţiile ulterioare, fără
vreo notă explicativă, fără vreo urmă de remuşcare. Aveţi dreptate! Toate aceste
gesturi rostesc ceva despre „limita“ unui destin care îşi pierde moralitatea. Veţi
spune că „aşa era în timpul regimului, toţi scriaţi, mascat sau nu, ceva despre
marxism“. Uitaţi însă că ceea ce reclamaţi ca fiind culpa condeiului
contemporanilor dvs. e culpa care vă aşază, prin gestul de a o face pierdută, în
rândul intelectualilor inconsecvenţi, care şi-au îngropat bine urmele după `89. Nu
e totuşi o surpriză gestul dvs.; Heidegger a şters dedicaţia către Husserl din
primele pagini ale volumului Fiinţă şi Timp imediat după moartea acestuia, când i-
a preluat catedra. Asta nu îl face un filosof indezirabil, doar un autor pentru care
recomandăm opera, nu omul. În cazul dvs., opera nu prea există, omul e pierdut
printre tot ce e omenesc, prea omenesc (ca să folosesc o butadă nietzscheană),
printre pasiunile şi dorinţele lui.
4. Vi-l amintesc pe Kant, în al cărui proiect „Spre pacea eternă“, filosofii ar trebui să
se ferească de cea mai teribilă impostură: propaganda politică şi aservirea. „Nu
este de aşteptat ca regii să filosofeze sau ca filosofii să ajungă regi, dar nu este
nici de dorit: căci posedarea puterii corupe inevitabil judecata liberă a raţiunii.
Faptul că regi sau popoare regeşti (care se guvernează după legile egalităţii) nu i-
au împuţinat şi nici nu i-au redus la tăcere pe filosofi, ci i-au lăsat să se exprime
liber, este indispensabil în clarificarea îndeletnicirii lor şi, pentru că această clasă,
conform naturii sale, este incapabilă de versatilităţi şi de interese de grup, se află
în afara bănuielii de a face propagandă.“ (Imm. Kant, Spre pacea eternă, ed. ALL,
2008, p. 102). Nu vă condamn că aţi făcut politică. Vă judec că aţi făcut campanie
politică unui om pentru care „tâmpirea învăţământului românesc“ (din care faceţi
parte şi dvs. ca profesor) constă în producerea unui număr mare de filosofi, nu de
tinichigii. Eu nu m-aş fi apropiat de cineva care uită că e de datoria filosofului să
vegheze cetatea şi guvernarea polisului. Şi în niciun caz nu aş fi făcut din misiunea
mea civică un serviciu politic de slujire pură faţă de cineva care, după ce s-a
bucurat de lobby-ul meu din postura de filosof, îşi retractează declaraţia
nonşalant: „Am exagerat şi eu, am greşit-o, nu-s chiar toţi (n.a. idioţi)“[4].
Altminteri, poziţia de profesor de filosofie e utilizată de dvs. după cum vă e mai prielnic.
Vă deziceţi de Facultatea de Filosofie când scrieţi despre „bălţile stătute“ ale
universităţilor noastre, dar în Parlamentul European vă prezentaţi ca fiind „Profesor la
Facultatea de Filosofie“. Să nu vă fie ruşine să adăugaţi „Emerit“. E un titlu nobil, denotă
experienţa şi senectutea, afirmând totodată realitatea raporturilor reale dintre dvs. şi
instituţie. Jigniţi memoria şi excelenţa Facultăţii de Filosofie, dar, de curând, scandaţi
pentru justiţie de pe treptele instituţiei noastre. Vedeţi, biata cantină din Grozăveşti a
devenit brusc un loc nimerit din care să duci lupta pentru dreptate. Să ştiţi că dreptatea
nu poate fi înfăptuită de către cei nedrepţi. A patra contradicţie care vă determină
este că vă recomandaţi ca fiind o fiinţă liberă care acţionează exclusiv civic, dar
toate discursurile dvs. vizează şi se transformă într-un praxis politic. A vorbi
despre politică înseamnă, într-un fel, a face politică. Şi aţi făcut-o exact pentru
animalele politice (zoon politikon) mai puternice decât dvs., ceea ce vă
adânceşte vulnerabilitatea.
5. Din toate articolele dvs. rezultă că sunteţi măsura tuturor lucrurilor, „a celor care
există precum există, şi a celor care nu există, precum nu există“. Îl recunoaşteţi,
desigur, pe Protagoras. Refuzaţi orice alteritate şi vă mâniază răspunsurile
instituţionale. Pentru dvs., instituţiile sunt oameni, iar cea mai înaltă umanitate vă
aparţine. Nu o să fac referire acum la presiunile publice pe care le-aţi deghizat în
atacuri de conştiinţă, în timpul în care concursuri universitare erau în desfăşurare,
după toate procedurile legale. Îmi pare rău, domule profesor Liiceanu, dar
universităţile se conduc după legi, nu după voinţa dvs. de putere. Pentru că
sunteţi o persoană publică şi vă bucuraţi de o anumită notorietate, intervenţiile
dvs. pot fi interpretate ca o paradă (mă rog, un „trafic …“) de influenţă morală. Nu
asta mă uluieşte! Ci dorinţa neobosită de a fi singurul individ care poate face uz
public de raţiunea sa, în vreme ce toţi ceilalţi, discipoli sau adversari ai dvs.,
trebuie să se rezume la uzul privat. Această contradicţie vă suspendă orice şansă
a dialogului autentic şi rezonabil.
După ce aţi trăit spaima ipotezei că Măgureanu v-ar fi putut otrăvi cu un pahar de cola,
în locul unei cafele pe care aţi refuzat-o din instinct de autoconservare, după ce v-aţi
urmărit „până seara toate mişcările peristaltice“, luându-vă „temperatura“ şi temându-
vă pentru viaţa dvs., v-aţi gândit că metoda cea mai bună prin care puteţi preţui viaţa
celor dragi, este să duceţi „o lădiţă cu şase sticle de vin alb“ (pretins otrăvite) primite
„din partea domnului director“ de la Securitate, la „sediul GDS din Calea Victoriei“.
Mărturia e năucitoare. O citez, pentru că propriile dvs. cuvinte sunt cele care vă dau în
vileag.
„M-am tot învârtit în jurul lădiţei câteva zile şi am terminat prin a trage concluzia că n-ar
fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă.
Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost
păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am
dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînţeles, n-am deconspirat provenienţa. Au fost
primite – şi băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă priveşte, învăţasem din vizita la
domnul Măgureanu ceva: paharul din faţa mea a rămas toată seara neatins. Apoi au
trecut zilele şi am constatat că toată lumea era bine: numărul membrilor Grupului nu
scăzuse nici măcar cu unu. Am oftat uşurat. Pleşu avusese dreptate: eram paranoic.“[5]
Vă contrazic. Paranoia era un reflex mental şi spiritual al acelei perioade a terorii, dar
gestul dvs. e făcut din calcul, nu din spaimă. În locul coşului de gunoi, aţi preferat să
oferiţi sticlele de vin celor din GDS. Contradicţia este clară: veţi fi dispus să îi jertfiţi
invariabil pe toţi cei care pot avea o şansă concurentă la viaţă, alta decât aceea
pe care le-aţi lăsa-o dumneavoastră. Ziua în care am citit povestea de mai sus e
ziua în care am încetat să mă mai întreb cine sunteţi cu adevărat.
Toate contradicţiile înfăţişate până acum sunt o altă formă de a vă arăta de ce
„fenomenul dublului standard“ vă caracterizează.
Ultima scrisoare
Închei rândurile mele într-o notă afectivă. Cred că am scris unui om care şi-a pierdut
Humanitas-ul din el. Ce fel de fiinţă postumă poate rămâne din prezenţa minţii, lucrului,
cuvântului şi gândului lui, după toate manipulările rostite în trilogia „dracilor peste tot“ şi
în întruchiparea „ştafetei răului?“ Una care ne face şi pe noi să aşteptăm o altă omenire.
Până acum, am scris plecând doar de la cei pe care îi iubesc; nu am crezut vreodată că
o să scriu şi pentru cei care nu pot să cunoască în inima lor altceva decât iubirea de
sine. Iată că am făcut-o, pentru că în cruciada dvs. pornită pentru apărarea unor
adevăruri personale care ţin de epocile în care unii dintre noi nici nu ne născuserăm, aţi
„ricoşat“ în cine nu trebuie. Ne-aţi agăţat furibund şi ne-aţi târât, aşa, kilometri de
maculatură, prin poveştile în care ne-am trezit printr-o „stare de aruncare“.
Am scris acest text sperând că e ultima scrisoare pe care v-o mai scriu vreodată. Ştiţi
bine că tot ce aţi făcut în ultimul timp este o „întoarcere a refulatului“. Nimeni nu poate
trăi aşa. Nu dacă aspiră la normalitate. Sunt unele lucruri care nu se fac vreodată.
Dintre ele, două ar trebui să vă rămână în minte, acum, când senectutea vă aparţine
prin etate: că nu te atingi de memoria celor care nu mai sunt printre noi şi că nu-l
ponegreşti pe acela pe care nu-l cunoşti şi care nu ţi-a greşit. Vorbiţi mult, în ultimul
timp, despre ură, despre răzbunare, despre durere. Un discurs în deplină contradicţie cu
tot ce faceţi faţă de noi.
Nu e suficient că aţi plăsmuit duşmănii asupra colegilor dvs., aţi gândit că toţi
discipolii lor sunt duşmanii dvs. Şansa noastră e vederea unuia de către celălalt ca
cei ce suntem, nu ca urmaşii, copiii, discipolii cuiva. Ca autori. Ca fiinţe umane
independente. Ca gânditori care au evoluat având preocupări intelectuale nu de ieri, de
azi, ci dintr-un timp în care proiectul de viaţă al fiecăruia creştea de la sine. Aveţi o
gândire morală analogică, de neînţeles pentru mine. Aşa am ajuns să vă scriu, dintr-o
nepermisă extindere a animozităţilor dvs. dinspre mentorii mei, profesorii mei, oamenii
din jurul meu, asupra mea. Şi aşa ne-am pomenit toţi într-un război care nu ne
aparţine, şi care nici măcar nu e război, ci un atac nervos al dvs. la adresa tuturor. Ştiţi
care e partea cu adevărat tragică a acestui fapt? Că toate răbufnirile dvs. nu sunt
povestea noastră de viaţă. Altminteri, aveaţi dreptate în Uşa interzisă (să ştiţi că uşile
sunt deschise sau închise, doar intrările interzise): „a trebuit (…) să mă destram, să mă
detest, să mă înec în regrete şi remuşcări şi să mai vreau, totuşi, să mă adun din nou.
Fără toate astea, orice pagină scrisă în nume propriu nu este decât o enormă
pălăvrăgeală“. Cumva, după atâţia draci peste tot – înţeleşi ca destrămări, detestări,
regrete şi remuşcări – graniţa dintre pălăvrăgeală şi vendetă e una subţire.
Nu cred că vorbele ne mântuiesc sufletul. Nu există mântuire fără căinţă şi fără iertare.
Mai mult, nu e suficient să îţi ceri iertare, dacă nu înţelegi şi pentru ce. Însă „cred că
este firesc ca persoanelor acuzate pe nedrept să li se ceară scuze, fie şi prin prisma unui
gest formal“. Aş fi surprinsă să nu vă amintiţi de unde m-am autocitat. Oamenii ca dvs.
nu uită niciodată. Tocmai de aceea am ajuns aici.
Ţinta principală a fost chiar decanul facultăţii, dar de răutăţile lui Liiceanu n-a scăpat nici
Oana Şerban. Acest răspuns al Oanei Şerban va rămîne, desigur, în istoria Facultăţii de
filosofie, reprezentînd un adevărat Rechizitoriu pentru Gabriel Liiceanu, cunoscut ca
exponentul acelei grupări numite „elita lui Traian Băsescu”.
Se petrec fapte incredibile. În sistemul bancar din România. Iar victimă sunt cetățenii
acestei țări. Fapte la fel de incredibile cum a fost și reevaluarea guvernatorului Mugur
Isărescu. Servită tot de afară. Dar săvârșită aici.
Le pretinde clienților ei, care i-au încredințat propriile economii, că atunci când retrag
banii pentru nevoie personale să raporteze băncii ce anume intenționează să facă cu
propriile economii. Este într-adevăr incredibil că se poate petrece așa ceva. Dar al doilea
fapt incredibil este că, sesizată fiind, Protecția Consumatorului a constatat că într-adevăr
așa stau lucrurile, că fapta sesizată de un cetățean într-adevăr a fost săvârșită de
funcționarii băncii și a decis să-i aplice o amendă. Colosala sumă de 10.000 de lei.
Este absolut ridicol. Cu atât mai mult cu cât este exclus să ne aflăm în prezența unei
excepții. Mai degrabă, este vorba de o practică obișnuită a funcționarilor acestei bănci.
Iar pentru o instituție de statura ING Bank, 10.000 de lei nu înseamnă nimic. Absolut
nimic în raport cu bătaia de joc la care îi expune pe cetățenii acestei țări.
Aceeași ING Bank a fost însă silită să plătească anul trecut nu mai puțin de 775 de
milioane de euro amendă pentru nereguli săvârșite într-un singur stat. În Olanda. Iar
neregulile sunt grave, pentru că se referă la spălarea de bani. Evident, nu avem o
statistică a sancțiunilor la care a fost supusă onorata instituție bancară și în alte state
ale Uniunii Europene, unde de asemeena este de presupus că s-a dedat la practici
ilegale. Ceea ce este însă de semnalat este diferența de tratament. Care, dacă stăm să
ne gândim bine, e de-a dreptul înspăimântătoare. Într-o țară care, așa cum s-a văzut,
este tratată în Uniunea Europeană ca fiind de mâna a doua, cu dispreț, cu aroganță, cu
un continuu sentiment de superioritate, o instituție europeană îi poate călca în picioare
pe cetățeni, riscând cel mult o amendă de multe ori mai mică decât valoarea hârtiei
igienice consumate de salariații ei. Dar într-un stat din nucleul dur al Uniunii Europene,
aceeași instituție poate fi sancționată exemplar. Pentru că autoritățile au un cu totul alt
comportament, într-o țară care se respectă pe sine.
Al doilea exemplu, furnizat tot ieri de Bogdan Tiberiu Iacob, vizează o altă bancă la fel
de temută de către autoritățile române. Unicredit. Aici s-a descoperit ceva încă și mai
grav. Faptul că au fost divulgate de către bancă datele personale a sute de mii de
clienți. Iar consecințele din perspectiva autorităților române sunt doar simbolice.
Divulgarea datelor personale ale clienților reprezintă încălcarea unor reguli sacrosante
ale sistemului bancar. O regulă întotdeauna respectată. Cu abateri cu totul și cu totul
excepționale, doar în puținele cazuri care vizează terorismul, traficul de ființe umane,
marea criminalitate internațională.
Cel mai înspăimântător fapt legat de exemplele de mai sus este modul în care autorități
ale statului român înțeleg să închidă ochii la faptele unor societăți transnaționale, ca și
când acestea ar fi intangibile. Exceptate cu desăvârșire de la regulile comune, deseori
aplicate în exces societăților cu capital românesc. De către autorități care sunt tot ale
statului român. Iar această situație mă duce cu gândul și la o altă revelație.
Această altă revelație este schimbarea absolut spectaculoasă și practic peste noapte a
modului în care a fost evaluată activitatea guvernatorului Băncii Naționale Mugur
Isărescu. Să ne înțelegem bine. Coaliția aflată la guvernare și care dispune și de
majoritatea parlamentară, a stabilit în repetate rânduri, prin experții și specialiștii ei, că,
sub guvernanța lui Mugur Isărescu, Banca Națională a României s-a făcut vinovată de
derapaje grave pe de-o parte, iar pe de altă parte de multe ori a lucrat împotriva
intereselor românilor, sacrificând aceste interese pe altarul altor interese, ale instituțiior
bancare internaționale. Aceste constatări au fost atât de numeroase și atât de
categorice, încât Parlamntul a făcut eforturi consistente pentru a-l aduce în fața
membrilor săi pe Mugur Isărescu, pentru a-l lua la întrebări și pentru a-l urechea. Dar,
în final, surpriză. Urecheatul de serviciu, care este cel mai longeviv guvernator de bancă
națională din lume, a mai primit un mandat. Dat de aceeași majoritate parlamentară.
Susținut de aceeași coaliție aflată a guvernare. Cum s-o fi produs miracolul? Să fi stat
aceleași persoane, care au cenzurat ani de zile faptele lui Mugur Isărescu, cu picioarele
în apă rece și să fi descoperit că în realitate dracul nu este negru ci este alb? Greu de
crezut. În schimb, nu e deloc dificil să ne imaginăm că în acest caz a acționat în forță
factorul extern. Nu știm cine este acest factor extern, nu știm ce nume poartă, dar în
mod cert este suficent de puternic pentru ca la semnalul dat de doamna Viorica Dăncilă,
în calitate de prim-ministru și de președinte al celui mai mare partid din România, și
domnul Călin Popescu Tăriceanu, președinte de partid aflat la guvernare, șef al
Senatului, al doilea om în stat să fi bătut perfect sincronizați din călcâie, să fi făcut
stânga-mprejur și să constate fără nicio ezitare că de fapt guvernatorul Băncii Naționale
nu numai că este bun, dar este apt să-și mai petreacă un mandat la conducerea Băncii.
Indiferent care este adevărul, acest adevăr doare. Și sapă adânc la temelia mândriei
naționale, la care au dreptul și românii.
Nici ortodoxe, nici catolice, nici măcar reformate, jongleriile referendumului iohannist şi
ale balamucului europarlamentar din cireşarul lui 2019 au putut fi observate lejer chiar
din spaţiul extraterestru prin Hubble Space Telescope (Telescopul spațial Hubble –
prescurtat H.S.T.). Din 1990 – când a fost lansat – şi până azi, cu ajutorul H.S.T. s-au
făcut numeroase şi importante descoperiri în astrofizică, dar pentru că celebra zicere a
lui Stalin despre votul prostimii: „Nu contează cine votează, contează cine numără
voturile!” s-a dovedit a fi caducă, în programul H.T.S. a fost introdusă o nouă aplicaţie
cu ajutorul căreia limitele domeniilor de observare s-au extins.
Relevant, dar trecute la rubruca „ciocu’ mic”, la peste o lună de la comiterea faptei (încă
nevalidată oficial), rezultatele referendumului şi ale alegerilor euro-parlamentare din
colonia corporatistă numită încă România sunt încă viu discutate, controversate,
blamate şi puse sub semnul ilegalităţii. Colac peste pupăză, nimeni nu poate da o
explicaţie credibilă pentru „performanţa” U.D.M.R. de a obţine voturi în localităţile ţării
unde nu trăiesc prea mulţi etnici maghiari. Printre imaginile înregistrate de H.T.S. sunt
suficiente înregistrări din care specialiştii pot descifra că S.T.S. n-ar fi chiar străin de
rezultatele „paranormale” ale organizaţiei neohorthyste din România. De fapt, stau şi mă
întreb: ce treabă au maghiarii din România cu U.D.M.R.? Cu certitudine – şi trecerea
timpului a demonstrat-o – decenii de-a rândul, în România, românii şi ungurii au trăit
fără să se învrăjbească. A fost nevoie de o diversiune numită „revoluţie” apoi de această
„uniune culturală pe criterii etnice” cu caracter horthyst şi de un preşedinte iresponsabil,
interesat doar un nou contract de chiriaş la Cotroceni, ca prostia şi vrajba să fie
actualizate. Qui prodest? Cu certitudine, nu cetăţenilor României !
În aceste zile de vară „Căldură mare, monşer, căldură mare !” – vorba lui Nenea Iancu –
a expirat şi mandatul mutului numit să tacă, aflat până mai zilele trecute la conducerea
Instituţiei Avocatul Poporului (în fişa postului nu se precizează despre care popor ar fi
vorba). Deşi puternic atenuate de către stratul de ozon al Pământului şi de spectrul
ultraviolet, printre informațiile captate de H.S.T. referitoare la viitorul-actual mandat al
conducerii Instituţiei Avocatului Poporului a scos la iveală numele avocatului Eckstein
Kovacs Peter, fost membru al organizaţiei neohorthyste menţionate, demisionat la ordin
pentru manifestările mult prea vizibile de extremism, autonomist teritorial pe criterii
etnice şi separatism în favoarea Ungariei. Nu de alta, dar sărise calul şi nu dădea bine la
imaginea prostituatei numite U.D.M.R., încă nu demult, aliată a P.S.D.-A.L.D.E, acum,
divorţată şi sărită în cabina T.I.R.-ului opoziţiei. Prin Telescopul Hubble au fost vizibile şi
alte nume, desigur, pentru decor, dar ca în toate poveştile cu balauri şi Babe-Cloanţe,
surpriză: pe terenul de luptă a fost desantată o fostă şefă de trib la Fundaţia Sőrős
România (vă spune ceva?), o fostă umblătoare pe la poarta Cotroceniului şi pe la
diverse uşi mai mult sau mai puţin deschise, o dătătoare cu sârg cu bâta-n balta
Parlamentului European, membră a unui partid de sorginte brătienească (doar cu
numele) şi care, acum, când n-a mai prins trenul de Bruxelles, cineva, acolo sus, care-o
iubeşte a salvat-o, înscăunând-o în fotoliul mutului plătit să tacă. Păi dacă – de ochii
lumii – tot a fost să se „aleagă” între doi neromâni, poate că maghiarul ar fi fost mai
potrivit. Măcar din punct de vedere al competenţei profesionale, că restul… A fost vorba,
iarăşi, de „alegere” între două rele, doar aparent, pentru că în fapt, a fost numire cu
adresă. În cazul lui, măcar ştiam cu cine avem de-a face, dar cu ea… nici ea nu ştie. Cu
madama asta, doar „cel de sus” (nu Cel de Sus) va lua deciziile.
Fraţi români, întreb încă o dată, tot nedumerit: au emigrat toţi românii şi nu mai avem
pe cine pune la conducerea înstituţiilor statului român? Preşedintele României, neromân,
chiar anti-român declarat. Şeful unuia dintre principalele servicii speciale ale României,
neromân. Şeful Consiliului Naţional (al cărei naţiuni? – n.a.) pentru Combaterea
Discriminării, neromân. Şeful Institutului Naţional (al cărei naţiuni? – n.a.) pentru
Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” (nume de impostor – n.a.), neromân
cu preocupări majore anti-valori-naţionale româneşti declarate şi, mai nou, pretendent
la zona protejată a Muzeului Antipa. Acum, şeful Instituţiei Avocatului Poporului,
neromân. Au murit românii? Da, avem şi noi, românii, leprele noastre, şi nu puţine, cu
atât mai mult, nu trebuie să acceptăm nemerniciile unor minoritari neloiali statului
român şi nici pe cele ale „curcubelizaţilor” scoşi – cu sau fără ţoale – la circăraiele cu
denumiri de parade. Facă-şi mendrele în intimitate, treba lor, dar eu, unul, nu „Accept”
să-mi fie poluate vederea şi auzul cu anomaliile sodomo-gomoriştilor şi cu atât mai
mult, să fie afectată major educaţia copiilor şi adolescenţilor.
Tinerii de azi nu au de unde să cunoască, iar la şcoală nu li se spune, însă cei care au
parcurs acele vremuri vitrege, retrăiesc anii de groază şi restrişte ’40-’50, când ţara era
condusă, demonizată şi jefuită de alogeni, când autenticele valori întelectuale ale naţiei
au fost aruncate în închisori şi nimicite de către alogeni. Iată că „Istoria se răzbună,
repetându-se!”. Pentru că sindromul îndobitocirii a contaminat naţia, acum e mai rău ca
atunci, aşa că nu ne rămâne decât să strigăm: „Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să
trăiască Republica! Vivat Principatele Unite!”
Figurație diplomatică. Am citit cele două relatări ale Magdei Grădinaru (cea cu o
ureche la SRI, cu cealaltă la Cotroceni și cu coarnele la PSD) și n-am aflat nimic. Nici
măcar nu-i pomenește numele. Fie știe ceva și vrea să ascundă, fie Iohannis este atît de
șters în aceste negocieri încît nici românii nu-l văd. Nimeni nu-l observă și nu-l bagă în
seamă și nu-i pomenește numele. Nici în gluma sau ca varianta cu numărul 20 nu se
discută despre un Iohannis președinte la ceva. Varianta cu Iohannis președinte la
Consiliu, la Parlament, n-a fost decît un fake news rispit de un om supărat că nu este
băgat în seamă. Adevărul este că pentru atâtea „yes, yes, yes“ puteau să-i propună și
lui ceva pe la Comisia de revizie. Nu de alta, dar s-ar fi lăudat că este apreciat și propus
spre promovare dar el își iubește țara și vrea musai să rămînă acasă și să obțină încă un
mandat, semn că omul nu vrea nici mort să facă naveta săptămînală de la Bruxelles la
Sibiu. Nici corespondența de la Radio România Actualități nu conține un detaliu despre
întîlnirile președintelui Iohannis sau despre negocierile sale. Am găsit doar o trimitere în
site-ul stiri pe surse, un cunoscut izvor de fake news despre politică. Iată relatarea:
La finalul celor trei zile de negocieri intense, liderii europeni au ajuns la următorul acord:
funcția de președinte al Consiliului European îi va reveni lui Charles Michel, prim-
ministrul Regatului Belgiei, iar președinta desemnată a Comisiei Europene va fi Ursula
von der Leyen, ministrul apărării din Republica Federală Germania. Josep Borrell
Fontelles, ministrul de externe spaniol, va ocupa funcția de Înalt Reprezentant al
Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate. Președinta Băncii
Centrale Europene va fi agreată Christine Lagarde, director general al Fondului
Monetar Internațional.
„-Ei, Drăcie!“
Cetățeni, vă mai amintiți cum a bălmăjit poziția puterilor în stat doamna Guseth
Cristina la celebra audiere parlamentară în urma căreia dumneaei trebuia să devină
ministru al Justiției în mult-încercata noastră patrie? Se întâmpla în 17 noiembrie 2015
și doamna Guseth credea că puterea judecătorească e cea mai cea… adică „a mai cu
moț” între puteri, în timp ce restul vin și ele, mai sfioase, după…
Ceea ce denumim cu un titlu generic „SERVICIILE” (SRI, SIE, STS… și mai puneți
dumneavoastră ce vă trece prin minte, ca să fie masa bogată) nu-s putere a statului? Ba
eu cred că „SERVICIILE” sunt o putere… că nu-i de colea să faci din plastilină un
preşedinte şi lumea să mai şi aleagă această gogoaşă mofluză permanent, declarată
”Minunea din noiembrie” şi “Ţară luată înapoi”!
Abia mai târziu a început România să vadă că dânsul, neamţul providenţial, și-a luat
temeinic notiţe în timpul mandatelor lui Băsescu şi a bifat, prin “remake”-uri succesive,
acţiune cu acţiune din istoria glorioasă a ilustrului său predecesor, atent ca nu cumva să
rateze vreo boacănă a acestuia ci, dimpotrivă, să mai și pună pe deasupra câteva tari de
tot, care-i aparțin… căci, orice „sugiuc” - ca să mă situez pe-aproape de ceea ce vreau
să spun, în zona deliciilor turcești - trebuie să aibă deasupra și-un moț, nu-i așa?! Tot
acolo, la „SERVICIILE”, s-au mai fabricat și vreo trei-patru premieri, și toți au ieșit, slavă
Domnului! conform STAS-ului de premieri-întorși-cu-cheia. S-au dat jos guverne cu
puterea în stat numită „SERVICIILE” punându-se-n loc Ungureni și Cioloși… și să nu
gândiți că dacă primul a avut „ungurenii lui”, celălalt n-a avut și el „cioloșenii lui” care-i
pictau chipul pe garduri și pe uși de garaj exact acolo unde, de obicei, vedeai desene
reușite cu un obiect rectiliniu și cilindric montat între două sfere.
„DENEA”-ul, cu al lui Jean Uncheşelu nu e PUTERE în stat? Ei, cum dracului să nu fie! Că
de când a început să investigheze domnia sa, procurărașul, “neşte” afaceri de acum
mulți ani între două firme particulare, una a unui ministru și cealaltă a unui premier, de
pe când cei doi erau mici și se jucau cu TVA-ul în țărână, de asemena au căzut guverne,
s-au schimbat conduceri de partid, bosumflatul de la Cotroceni a bâțâit din picior (fiind
vară când s-a apucat Uncheșelu de treabă, nu avea paltonul la îndemână, ca să-l poată
trânti pe capotă) şi a bâzîit în pumni că el are full de aşi cu GUVERNUL LUI în coadă,
deşi ceilalţi jucători nu păreau încă dispuşi să arunce cărţile. „DENEA”-ul, ca putere în
stat, a decapitat administrații orășenești și județene, a scos pe tușă medici talentați și
profesori universitari celebri, a îngropat afacerișții români, a inventat, împreună cu
puterea numită „SERVICIILE”, sloganul „Un fleac, i-am ciuruit!” în sufrageria unui uriaș
batracian Goliath, veșnic încruntat și cu „interesul național” în orice orăcăială… în fine
„DENEA”-ul a mai și omorât câte-un cetățean cu cord mai fragil… dar, chiar așa? cine l-a
pus pe ăla să fie așa de simțitor și să pună la inimă audierile care începeau în zori, cu
circa șase ore de stat în picioare și continuau c-un stat pe scaun cu lampa-n ochi, de la
prânz până în zorii zilei viitoare?
„FACEBOOK” nu-i putere în stat? Ei, Doamne, cum să nu fie! Păi, nu scoate el sute de
mii de cetățeni în stradă, au-n-au treabă, la opt’șpe jumate fix în piața Victoriei, să urle
cu frenezie împotriva unei Ordonanțe pe care n-au citit-o? Nu stabilește el cu ce fel
cârpă de pus pe ochi și cu câte role de scotch negru pentru lipit pe gură să vii,
manifestantule, de-acasă cu ocazia unui flashmob la care să stai nemișcat și rece, în
timp ce te plouă pe față iar un câine vagabond ridică piciorul pe cizma ta din cea mai
fină piele?… dar tu nu poți să zici nimic, că „FACEBOOK” a decretat „mucles!” și dacă te-
ai mișcat se supără Oana Pellea și Marius Manole și nu te mai primesc la următorul
eveniment, la fel de creativ !
În fine, mai este şi o PUTERE COLECTIVĂ (aveți grijă, n-o confundați cu PRESA!) în stat,
formată din ZIARE.COM, ADEVĂRUL, G4 MEDIA, HOT NEWS, REALITATEA TV şi alţi
forțoși care pot să demonstreze oricând, cu probe indubitabile, martori serioşi şi
argumente logico-juridice că Dragnia a furat dintr-un bancomat din Caracal, exact în
timp ce hernia de disc îl țintuia pe la pat, la adresa aia din București pe care ne-a dat-o
Mircea Marian -un mare deontolog! deoarece l-a mustrat și conștiința că a făcut așa
ceva - iar „nea Diclofenac” îi ameliora „tiranului” durerea din vertebrele paradite. Și că
tot Dragnia a călărit tunul cu apă pe 10 august 2018, în timp ce blânzii revoluționari
aruncau cu borduri și pungi cu… pungi cu… în fine, cu ceva în ele, în jandarmi și scoteau
delicat din ghiozdănelele de manifestație pașnică cochetele cocteiluri Molotov.
Și, în fine, era cât pe ce să devină putere în stat și „PRIMA DOAMNĂ”, Carmen-
Georgeta, la a cărei apariție răvășitoare, Universul cunoscut ar fi trebuit să-şi ţină
respiraţia şi să se-ascundă-n debara, tremurând, uluit de felul în care fusta ei de
deasupra genunchilor, proiectată de Eli Lăslean, o umileşte din punct de vedere
estetic(!!!) pe tânăra şi superba regină a Spaniei. Daʹ s-a întâmplat ceva și proiectul
„PRIMA DOAMNĂ”, pornit atât de ambițios, a eșuat, înainte de a ajunge putere în stat!
De-aceea spun: PUTEREA, în România, este un balaur malformat, cu mai multe capete
decât cele trei strict necesare în povestea clasică; problema acestor capete nu este doar
numărul, ci şi diversitatea extraordinară a fizionomiilor lor înşelătoare.
La Bruxelles s-a format un tandem aparent ciudat. Între cei doi, care au deschis lista la
alegerile europarlamentare pentru PSD și pentru PNL. Între Carmen Avram și Rareș
Bogdan. Europarlamentarii care, în timpul campaniei, au afirmat și au promis răspicat
că se vor lupta la Bruxelles pentru interesele României. Și-au declarat în forță
sentimentele patriotice. Acum urmează să facă dovada.
Aparent, pare de neînțeles. Sunt doi reprezentanți de marcă ai unor partide aflate într-o
luptă pe viață și pe moarte. Știam că singurul lucru care-i unește este faptul că provin
din jurnalism. Amândoi, vedete de prim rang. Sau foste vedete de presă. Iar acum au
făcut un pact.
Pactul dintre Rareș Bogdan și Carmen Avram este tanspartinic. Numai că nici PNL, nici
PSD nu se pot împotrivi. Dimpotrivă. Europarlamentarii celor două partide vor fi la
rândul lor antrenați într-o acțiune comună. Cu sorți nu prea mari de reușită. Ei și-au
propus să repare ceea ce a stricat și urmează să mai strice Dacian Cioloș.
Al treilea român care ocupă o funcție relevantă în Parlamentul European. L-a împins în
față președintele Franței Emmanuel Macron. Dacian Cioloș a devenit astfel șeful unei
familii de partide aflate sub umbrela Franței. Iar bătălia se dă pe agricultură.
Mulți ani Franța a obținut pentru fermierii ei cele mai importante subvenții petru
agricultură din întreaga Uniune Europeană. Cât timp Dacian Cioloș, beneficind de
susținerea Franței, a fost comisar european pentru agricultură, el a consolidat în
avantajul Parisului și dezavantajul celorlalte state această stare de lucruri. Chiar și
astăzi, după eforturi susținute ale autorităților de la București, dar și ale autorităților din
alte state din Europa Centrală și de Est, subvenția fermierului francez este de câteva ori
mai mare decât subvenția fermierului român. Și nimeni nu poate explica rațional această
discriminare. Acum, Franța vrea mai mult. Nu numai să mențină acest scandalos
decalaj, ci chiar să-l mărească. Introducând un nou criteriu legat de suprafața cultivată.
O discriminare în plus.
Voi deschide aici o scurtă paranteză. În mandatul meu de senator PNL, am fost acuzat în
mod violent de Victor Ponta, care acum a ales pentru partidul său denumirea de Pro
România, că am rupt din interior alianța care forma majoritatea parlamentară. USL. Și
cum o rupsesem? Promovând un act normativ care, dacă ar fi intrat în vigoare, ar fi
ajutat sute de mii de fermieri. O lege prin care să devină gratuită prima intabulare a
unui teren agricol și să oblige la o cadastrare, tot gratuită. Și am reușit un miracol la
acea dată. Am obținut majoritatea cu ajutorul celorlalte partide, mai puțin PSD, în
Senat. Victor Ponta a înnebunit literalmente și, în calitate de prim-ministru, a promis că,
dacă legea va fi trântită la Camera Deputaților, Cameră decizională, va rezolva el printr-
o Ordonanță de Urgență această problemă a țăranilor români. Nici până azi nu s-a
rezolvat nimic. De aceea, o suprafață uriașă din pământul arabil al României fie nu este
lucrată, pentru că oamenii nu au acte pe terenurile lor și nu se pot asocia, fie este
lucrată, dar în condițiile în care țărani și fermierii nu beneficiază de nicio subvenție de la
Uniunea Europeană. Am închis paranteza.
Acum iată o inițiativă care mi-aș dori din tot sufletul să fie încununată de succes. Cei doi
europarlamentari au literalmente posibilitatea să-și ducă înțelegerea mai departe și să-i
ralieze în jurul lor și pe ceilalți europarlamentari din cele două partide. Paradoxul și
faptul rușinos e că ei vor fi nevoiți să se lupte cu Dacia Cioloș și cu europarlamentarii
USR-PLUS, care vor susține continuarea discriminării față de România.
Ce au înțeles unii și nu înțeleg alții? Un fapt asupra căruia a atras atenția Rareș Bogdan.
Și anume că în Uniunea Europeană și în Parlamentul European fiecare se luptă pentru
țara sa. Pentru interesele naționale. Și toate negocierile care se fac și toate înțelegerile
care se încheie au acest obiectiv. Ajutându-și țara să devină mai puternică, faci mai
puternică Uniunea Europeană. Doar cozile de topor nu înțeleg acest adevăr elementar.
Să fim cu ochii pe ei. Și să așteptăm cu nerăbdare rezultatul. Are acest tandem vreo
șansă? Da sau nu? Răspunsul îl vom găsi în buzunarul fermierilor români.
Poate nu ştiaţi că ne paşte Eurocratura. Adina Florea a devenit noua ţintă a infanteriei
nevăzute. Se trage în ea cu toată muniţia din dotarea #rezist. E noul Voldemort. De ce?
Pentru că sistemul care are impresia că prin valul userist şi-a recucerit poziţii pe
baricada luptei pentru controlul magistraţilor fuge ca dracu᾽ de tămâie de Secţia de
Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ). Această instituţie a apărut ca o reacţie la
abuzurile DNA, când 250 de procurori plus 400 de poliţişti judiciarişti anchetau 4.000 de
magistraţi fie pentru o glastră de flori, fie chiar pentru un furt de sărut, doar pentru că
victimele n-au catadicsit să colaboreze.
Prin desfiinţarea SIIJ s-ar reveni la starea de dinainte, când băieţii controlau prin DNA
tot ce mişcă.
Şi aşa demonul nevăzut, pe care l-am numit, pentru simplificare, Eurocratura vrea să
controleze România.
Revenirea la vremea Protocoalelor e imposibilă. Abuzurile din Justiţie şi-au dovedit nu
numai forma calificată, dar şi grupul infracţional organizat. Cu toate acestea, forţa
nevăzută a întunericului nu vrea să cedeze niciun milimetru din aria de acoperire.
Șapte membri ai CSM, respectiv Anamaria Chiș, Mihai Bălan, Bogdan Mateescu,
Cristian Ban, Florin Deac, Tatiana Toader, dar și Nicolae Solomon, vicepreședinte
al forului, au lipsit de la şedinţa plenului. Ei au cerut printr-o scrisoare publică să se
amâne numirea şefului SIIJ până se traduc recomandările Comisiei de la Veneţia şi
GRECO. Acţiunea lor este lipsită de temei.
Aceşti 7 magnifici parcă ar avea stea în frunte. Nu pe umeri, cum ar crede laicii. Patru
dintre ei reprezintă parchetele de pe lângă tribunale; trei, curţile de apel. Nu cred că
aria electorilor a fost consultată.
Procurorul Adina Florea a obținut cel mai mare punctaj, de 9.86, la interviurile în fața
Comisiei de concurs din Consiliul Superior al Magistraturii pentru funcția de procuror-șef
al Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, fiind urmată de Sorin Iasinovschi,
cu un punctaj de 8.85, și de Bogdan Pîrlog, care a obținut 3,25.
Mulţi dintre cei şapte care strălucesc prin absenţă, de fapt, obstrucţionează aplicarea
legii. Legea de funcţionare a SIIJ e la fel ca orice lege. Trebuie respectată.
Doar Spania are o astfel de instituţie specială, de tip DNA. Unde 15 procurori anchetează
afaceri de peste 100 milioane de euro, nu au atribuţii în anchetarea adversarilor politici
sau a judecătorilor nealiniaţi.
Poate îşi va da seama şi PNL, ca organ politic, că juisează a pagubă la sloganul străzii.
Organul puterii îl poate încarcera oricând, fie pe mandat de ascultare, fie pe turnătoria
unui acoperit, pe oricare membru reprezentativ.
Ludovic Orban ştie cum e să fii strâns mai tare decât chiloţii cu dosarele.
Şapte magnifici nu sunt de capul lor. Ei sunt membri ai unei vaste reţele-păianjen
devorator. Reprezintă fie nişte asociaţii la vedere, care continuă să facă liste negre, fie,
pe ascuns, o serie de forţe politice ce-şi zic progresiste.
Poate corpul magistraţilor să le explice şi fraierilor duşi cu capul la spălătorie că la fel s-a
întâmplat şi-n anii bolşevizării ţării. Brigadierii au ajuns procurori. Procurorii dirijaţi de
NKVD au arestat elita ţării. Apoi au venit hoţii la drumul mare, trădătorii de neam şi au
urcat la putere, delectându-se în palatele vechilor burghezi şi compunând aşa-numita
nomenclatură. Acum, sub apanajul stelelor UE, înstelaţii au creat o eurocratură. Cum nu
li se fac poftele, trimit bileţele la Bruxelles şi spun că statul de drept e încălecat. Ei, de
fapt, fiind însuşi statul.
Luaţi şi studiaţi forma de organizare a noii nomenclaturi. Cărţile viitoare sper să-mi
păstreze copyright-ul: Eurocratura.
Din acest motiv, cu atat mai grava este incalcarea legii de catre magistratii Instantei
Supreme si, in consecinta, si raspunderea lor sa fie pe masura! Daca Judecatorii
Supremi nu isi dau seama ce este legal si ce nu, atunci cine sa o faca? Daca magistratii
ICCJ, cei care impart dreptatea legala, incalca cu buna stiinta normele legale, si dau
solutii in dispretul total al legii, ne punem firesc intrebarea: ce mai cauta acolo? De ce
nu sunt suspendati, anchetati si judecati?
Fapta lor este deosebit de grava, cu elemente agravante, iar ei nu trebuie sa se situeze
deasupra legii, asa cum de fapt este prevazut in Constitutie, cu totii fiind egali in fata ei,
fara nicio exceptie, si in consecinta trebuie anchetati si judecati pentru a-si primi
pedeapsa, inclusiv cea penala. Ca sa ma inteleaga si cei care nu au cunostinte juridice
am sa va explic care a fost situatia apeland la o comparatie. Completul de fond format
din 3 judecatori care l-a judecat in prima instanta pe Liviu Dragnea a fost ilegal pentru
ca nu era unul special asa cum prevede legea pentru cele care judeca fapte de coruptie.
Este aceeasi situatie ca cea in care 3 avocati stabilesc ei sa o judece pe dna. Tarcea si
constituie un complet de fond, care dau o hotarare de condamnare. Poate ca unii dintre
dvs. vor spune ca exagerez, dar nu o fac cu nimic, pentru ca, sub aspectul legalitatii,
sunt la fel de ilegale ambele completuri. Ori, dna Tarcea face apel si prezinta instantei
de apel faptul ca a fost condamnata in prima instanta de un complet ilegal, constituit din
trei avocati, iar magistratii supremi considera legala solutia data de prima instanta si o
mentin.
De aceea locul lor nu mai este la ICCJ, ci la Jilava in locul lui Dragnea, daca l-au
condamnat pe acesta stiind ca nu i s-a asigurat dreptul la o judecata dreapta. Aceasta
este Justitia independanta pe care o aparati si o promovati, dle. Iohannis? Aici ne-a
adus blestemul care s-a abatut asupra Romaniei dupa ce v-ati instalat in fotoliul de la
Cotroceni! Daca romanii dorec o asemenea Justitie si un asemenea lider, nu au decat sa
va voteze din nou…”Capul face, capul trage!”
Cînd faci parte dintr-o breaslă, la serviciu, de exemplu, și pe facebook colegii văd că tu,
singurul poate, manifești într-o oarecare măsură împotriva credințelor, preferințelor și
aspirațiilor lor, îndată vei fi vizat de ei.
Cum strici astfel, o societate tînără în plină dezvoltare și creștere? Făcîndu-i pe tineri să
își dorească. Prin urmare, cele mai cool companii își prezintă oferta, prin implicare
civică: de la YES LA VOT, pînă la participarea și chiar sponsorizarea campaniilor de tip
PRIDE. DE la haine la modă la prețuri de nimic, vîrîte sub nas pe toate gardurile celor
frumoși, tineri și deloc liberi să aleagă, pînă la pahare de cafea brănduite cu simbolul
conducerii supreme ale acestei Uniuni Europene (și chiar a mapamondului):
CORPORAȚIA.
Suntem guvernați de corporații, de dictatul lor, fie că ne place sau nu. Sigur, am putea
spune că nu ne strică un trai mai confortabil, însă între a trăi pentru confort și a fi
confortabil pentru a putea face apoi ceva mult mai mult și mai valoros pentru noi înșine
și ceilalți, (societate) este diferență mare.
Așa ar suna informația care colcăie pe toate gardurile în ziua de azi. Și știm din
(re)surse proprii și vechi de cînd lumea, că dorința de adaptare și validare socială, sunt
printre cei mai importanți piloni pe care se sprijină întreaga identitate umană. Mai ales
în ziua de azi, cînd toate gadgeturile ne cheamă seducător să ne prezentăm cît mai
dichisiți înaintea lumii, dorind să ne umple golurile lipsurilor a te miri ce din propria
viață, cu mult orgoliu, narcisism și infatuare. Prin urmare, cine nu are asemenea nevoi,
fericit să fie! A scăpat. Dar el nu figurează. Cît despre ceilalți, îmi pare rău de ei. Veșnic
dorind să fie validați și să li se ofere FEEDBACK de la celălalt (acest mecanism de
dependență inventat tot de corporații), ei cad ușor și sigur în capcana socială numită
ÎNCEPUTUL TRANSFORMĂRII SOCIALE a omului. Cine nu poate fi validat, se va
schimba, așa încît să arate, să fie, să audă, să vadă, să citească, să se strîmbe, să se
maimuțărească, să gîndească, să dețină păreri și obiecte exact la fel ca ceilalți. Principiul
social al similitudinii în interacțiunea umană l-am auzit prima oară la Emile Durkheim
(pe vremea cînd făceam licența în domeniul Relațiilor Publice): nu doar că oamenii sunt
atrași de ceva ce le seamănă, dar ei și judecă indivizi diferiți ai aceleiași categorii, dacă
văd similarități între ei. Principiul acesta îl vedem la îndemână, atunci cînd mintea
omenească superficială e convinsă că dacă a văzut un popă că înjură, aplică trăsătura
tuturor popilor. Sau dacă un polițist scuipă pe stradă, înseamnă automat că polițiștii
sunt nesimțiți.
Revenind: Mînat de dorința de a fi acceptat, individul începe să schimbe tot mai mult la
el, să îi copieze pe ceilalți. Dacă vă uitați puțin acum pe stradă în centru, sau în mall,
veți vedea cum de la an la an, așa cum moda se schimbă, femeile încep să se îmbrace
și machieze toate la fel, respectînd subtil trendul dictat de marile corporații. Nu zic că
adaptarea nu e bună, sau că acel stil ar fi mai puțin vrednic de seriozitate decît un altul,
dar e o trăsătură firească a omului pînă la urmă, să vrea să fie acceptat. Unii însă sar
calul.
Ca o mică paranteză, dacă minoritățile sexuale ar dori să fie acceptate, s-ar adapta, prin
felul de a fi și se purta, însă evident, nu acesta e scopul! Așa cum bolnavul luptă cu
boala, dorindu-și sănătatea (readaptarea la starea inițială, originală).
Treptat, mai mulți indivizi se schimbă, pînă formează un grup, apoi grupul acela
formează o societate, o lume, sau poate chiar un popor. Omul e fericit că și-a împlinit
scopul: e dorit, e integrat, adesea fără discernămînt, într- lume… nebună! Răvășită, de-
a dreptul, însă el nu știe. Discernămîntul propriu, conștiința și propria identitate și
personalitate ale sale au fost dărîmate de nevoia emoțională (obsesivă la unii) de a se
integra. Elementul cel mai probabil responsabil de chestia asta!? NESIGURANȚA.
Copilăria nefericită, adesea: cînd i s-a repetat și arătat, poate, că el nu contează, că nu
e necesar. Că nu poate mai mult, și că nimeni nu îl iubește. Legea compensației în relații
funcționează și aici, social: nu am simțit iubirea părintească, o caut în lume, iar dacă
lumea nu mă vrea - fac cumva să pară că sunt și eu ca lumea. Sau aia cu ”nu știu cine
sunt” pentru că niciodată nu am avut timp să mă descopăr. Un pic de liniște mai avem
și noi !???!!
Frica de a nu fi marginalizat este o realitate gravă în mințile multor oameni. Dar dacă
nucleul tuturor faptelor este frica, înseamnă că nu suntem guvernați interior de forța
care trebuie!?
Cum distrugi deci o întreagă nație? Păi simplu, cu inginerie socială. Cine are acces la
resursele psihice interioare ale omului, via corporații, date, branduri, și focusarea
atenției acelor oameni, deține frîiele cu totul, știind ce să facă apoi cu el, prin pîrghii și
sfori trase sociologic apoi, inginerește-social, spre căderea liberă a acestuia!
Și dacă nu știți încă prin ce metode să le dobîndiți, aveți răbdare, munciți și cereți, căci
vi se va deschide!
Cu stimă,
infailibilitatea mea
io, țăranca.
Ce știm pentru moment despre Adrian Zuckerman? Nu prea mult. Că este originar din
România, că părinții săi au reușit să emigreze cu unul dintre valurile de evrei care, din
păcate, sub regimul Ceaușescu, au părăsit această țară, că nu are impresii plăcute
despre copilăria sa aici, că este avocat imobiliar, obiect al unui scandal de hărțuire
sexuală, că în fața Senatului american a susținut că e decis să servească bine interesele
Statelor Unite în România, o țară pe care a catalogat-o drept extrem de bogată în
terenuri agricole, petrol, gaze naturale, minerale ș.a.m.d.. Un site american, care are
șapte milioane de vizitatori unici, Open Secrets, l-a prezentat drept un exemplu al unei
schimbări dramatice a strategiei lui Donald Trump legate de numirile de ambasadori. În
sensul că, dacă într-o anumită proporție și alți președinți și-au recompensat sponsorii
din campania electorală cu numiri în funcții de ambasadori, sub administrația Trump
numărul ambasadorilor politici astfel numiți a crescut exponențial. În plus, pentru prima
dată – iar Zuckerman este chiar un deschizător de drumuri – ambasadorii politici nu mai
sunt numiți pentru că ar fi sponsorizat campania electorală care l-a adus pe președinte
la Casa Albă, ci campania electorală care ar putea să-l aducă câștigător al unui al doilea
mandat. Site-ul aparținând unui ONG, intitulat Centrul pentru Politici Responsabile,
susține că această practică de dată recentă este reprobabilă. Personal, admițând că e
rău să numești un ambasador al țării tale într-un al stat în schimbul unei sponsorizări,
nu înțeleg cu ce ar fi mai rău ca această sponsorizare să fie prezentă iar nu trecută. În
definitiv, e dreptul fecărui stat să decidă cum procedează în privința modului în care-și
construiește diplomația și relația cu celelalte state.
Este o poveste americană. Exclusiv americană. E treaba lui Donald Trump, a Casei Albe,
a Departamentului de Stat și a Senatului Statelor Unite să decidă cine și în ce condiții va
desanta în orice stat al lumii în calitate de ambasador. În orice caz, aceasta nu este o
treabă românească. Noi, ca națiune, ne putem simți onorați sau dezonorați nu atât de
modul în care este ales reprezentantul legitim al Statelor Unite în această țară, ci doar
de comportamentul său. Dar aici există totuși o problemă. Deloc mică. Am avut o
experiență nefericită cu Hans Klemm. Un diplomat de carieră, hârșit sub aspect tehnic
mulți ani în aparatul birocratic al Departamentului de Stat. Acesta a acționat în România
de câte ori i s-a permis – și de cele mai multe ori i s-a permis – din poziția de
guvernator al unei colonii. Această experiență amară vine după o alta, cu un ambasador
care l-a precedat și care a fost numit pe criterii politice. Comportamentul său a fost
asemănător, cu deosebirea că s-a concentrat mai mul în zona economică și mai puțin în
zona politică. Iar în plan economic s-a remarcat prin presiuni asupra autorităților de la
Bucrești, pentru a alimenta cu zeci de milioane de euro afacerea Microsoft și prin faptul
că lăsarea sa la vatră nu s-a concretizat printr-o întoarcere la Washington, ci prin
înscăunarea la București, în fruntea Fondului Proprietatea. Care dispune de o bună halcă
din averea acestei țări. E greu de spus care dintre cei doi a fost mai bun în calitate de
ambasador. E greu de spus care a fost mai rău. În mod cert însă, un sponsor al unei
campanii electorale – presupun că este vorba de câteva milioane de dolari – nu este
recompensat în calitatea sa de om de afaceri cu o amărâtă de leafă de ambasador la
București. Acesta vine pentru a-și scoate în câștig investiția făcută.
Și acest lucru ar putea fi înțeles, dar doar într-o oarecare măsură. Un ambasador a unui
stat aliat, recompensat de președintele american, vine la cașcaval. Slujind în același
timp și interesele politice și militare ale Washingtonului în raport cu un aliat important.
Numai că acest cașcaval nu și-l poate lua pur și simplu singur. El poate fi obținut – și
România poate fi astfel transformată într-o mină de aur pentru portofelul ambasadorului
– doar în condițiile în care autoritățile sunt cooperante și cedează în anumite privințe din
punct de vedere economic. Dar cum ajung autoritățile de la București să cedeze? Fie se
oferă ele însele, după cunoscutul sistem fanariot, să-i dea ambasadorului premii, fie o
fac sub presiune. Aceste premii înseamnă mai puțin afaceri personale, care întotdeauna
bat la ochi, și mai degrabă oportunități de afaceri pentru societăți comerciale americane
de preferință sau chiar și din alte state, care, la rândul lor, drept mulțumire, într-o formă
sau alta, de obicei indirectă, îl sponsorizează pe ambasador. Așa se perfectează și se
derulează afacerile unor ambasadori în România.
Numai că lucrurile nu sunt atât de simple cum par. Pentru a atinge asemenea rezultate,
în condițiile în care autoritățile de la București nu cooperează din prima, ambasadorii
trebuie să facă presiuni. Fac aceste presiuni nu în nume propriu, ci invocând autoritatea
Statelor Unite. Și nu fac aceste presiuni cu scopul explicit de a înșuruba un investitor
american în punga de petrol sau gaze naturale a statului gazdă. Fac aceste presiuni
invocând principii care stau la baza relațiilor dintre cele două state. Cum ar fi lupta
împotriva corupției, statul de drept, independența Justiției ș.a.m.d. Asemenea cauze, în
esența lor drepte, se transformă în instrument de șantaj.
Totul se întâmplă numai și numai dacă autoritățile statului gazdă sunt slabe. Un șantaj
fără cooperarea celui șantajat nu are nicio valoare. Prin urmare, problema problemelor
nu este pe cine numesc drept ambasador Statele Unite, nici cum se numește acesta, nici
din ce mediu provine și nici măcar care ar fi obiectivele lui reale la București. Cheia
rămâne la noi. Ne lăsam sau nu ne lăsăm șantajați?
Ei bine, eu unul susțin sus și tare un principiu extrem de simplu. Dacă dorim să fim
stimați la Washigton, dacă dorim să fim tratați de la egal la egal, nu trebuie sub nicio
formă să cedăm unor presiuni, care nu sunt sută la sută acoperite de principii generate
de valorile democrației. Dacă nu cedăm, nu vom mai fi o pradă. Vom fi tratați ca un
partener. Se pot câștiga bani buni și cu un partener și, în plus, fără a crea resentimente.
Dacă ambasadorii Statelor Unite trimiși în țări ca România nu primesc o tablă a legii, pe
care să fie obligați să o respecte cu sfințenie – și asta rămâne exclusiv o problemă a
Washingtonului – avem noi înșine posibilitatea să le servim încă de la instalarea în
funcție o tablă a legii.
Discuţiile din ultimii ani, aprinse, pătimaşe chiar, în marginea cărţilor gen. (r) Aurel I.
Rogojan, mai ales cele vizându-l pe fostul general Iulian Vlad, ultimul şef al Securităţii,
au fost de multe ori groteşti sau, în orice caz, de un comic enorm. Iulian Vlad a înţeles
cu mult înaintea altora – era un om informat! – că Nicolae Ceauşescu nu era decât un
naţionalist de faţadă, de carton, în interesul său, al familiei sale, al camarilei sale, al
partidului comunist unic şi al instituţiilor de forţă, care îl apărau de popor (şi mai puţin
de ruşi!). Să-l acuzi pe generalul Iulian Vlad că l-a trădat pe Nicolae Ceauşescu, că a
trădat România e atât de hazos, atât de flagrant naiv, încât ţine de grupa foarte mică a
înţelegerii istoriei. Dar, după decembrie 1989, toţi frustraţii, toţi mediocrii, toţi
analfabeţii au înţeles că în sfârşit a venit vremea lor (libertate şi democraţie, deh!), că în
sfârşit se pot manifesta „plenar”. Incultura, agresivitatea cea mai vulgară, afirmarea
„talentului” au produs monştri publici greu de descris.
Dar cei care l-au atacat pe Iulian Vlad, de la Gabriel Liiceanu la Cristian Troncotă şi alţii,
mulţi dar mărunţi, au făcut-o numai după ce generalul a închis ochii. Ceea ce-i face
foarte suspecţi. Ştia generalul Vlad despre ei lucruri care nu au fost înregistrate în nici o
arhivă? Unii dintre aceştia îi erau agenţi sau informatori direcţi, fără dosar, fără
angajament scris, şi de aceea i-a apucat bravura abia după dispariţia sa fizică? România
a început să fie vândută, cedată străinilor imediat după 22 decembrie 1989. Dar nu
Iulian Vlad a fost cel care a trădat şi a vândut. Trădătorii au fost, dimpotrivă,
autoproclamaţii luptători împotriva comunismului deja defunct. Foşii comunişti de ieri. În
primul rând, un bun lot de ziarişti dintre cei mai vizibili, propagandiştii de ieri de la
Scânteia, Scânteia tineretului, România liberă, Flacăra, Viaţa studenţească etc.,
care au fost recrutaţi, „prostiţi”, închiriaţi de puteri străine. Direct sau prin interpuşi,
înţelegând sau nu ce li se întâmplă. Şi au făcut, ca să-l citez pe unul dintre ei, „o moară
în capul românilor” până i-a apucat ameţeala. Desigur, vorbim despre presa „liberă”, nu
despre cea oficială sau inerţial comunistă.
Foştii activişti din presa comunistă au fost invitaţi generos în capitalele occidentale şi au
fost asimilaţi intereselor altora. Prima ocupaţie a ţării s-a făcut cu ajutorul ziariştilor. Aşa
s-au creat aşteptări imense sau chiar nevoi de democraţie, de capitalism, de
consumerism, de libertăţi care azi răsfaţă toate minorităţile şi vând iluzii pentru cetăţenii
lumii fără frontiere. Politicienii, veniţi şi ei cu toţii din trecutul comunist acum detestabil,
în frunte cu Ion Iliescu, au fost mai inerţiali, mai greu de momit la început pentru marile
democraţii. Drept care au fost declaraţi în masă neocomunişti, criptocomunişti, oamenii
Moscovei etc. Asta cel puţin până în 1996. De fapt însă, confuzia a persistat până în
2007, anul aderării Româneiei la UE.
Drumul a fost lung până la dezastrul de azi, dar a fost bine anticipat de strategii
Securităţii şi de partenerii lor externi. Acestea au fost doar începuturile. Cum toată
lumea a putut observa de-a lungul ultimilor 30 de ani, „securiştii”, oamenii din serviciile
secrete, declară sus şi tare ori de câte ori au ocazia că ei nu fac decât să-i informeze pe
cei în drept (guvern, Parlament, preşedinţie). La fel, ziariştii susţin că ei relatează şi
informează. Şi unii, şi alţii se feresc să-şi asume vreo răspundere. Nici usturoi n-au
mâncat, nici gura nu le miroase. Aşa stau lucrurile în realitate ? Dar oare nu serviciile
secrete şi jurnaliştii fabrică politicienii de paie în care nu se mai recunoaşte nimeni azi?
Totul sub ochiul rece şi sever al aşa-zişilor parteneri externi.
Două știri mi-au atras atenția în ultimele zile, una făcea referire la o captură de droguri
a polițiștilor de la DIICOT, iar cealaltă la o inițiativă a unor parlamentari cu privire la
legalizarea canabisului în scopuri medicinale.
Aparent fără legătură între ele, cele două știri dau, de fapt, amploarea fenomenului
drogurilor ușoare în România.
Știrea 1 – Patru tineri au fost arestați miercuri printr-o decizie a Tribunalului Prahova,
după ce procurorii DIICOT Ploiești au descoperit asupra lor circa 10 kilograme de
droguri, în mare parte canabis, marfă pe care aceștia urma să o plaseze la festivalul
Neversea de pe litoral, potrivit Mediafax.
Acum câteva luni, USR voia să interzică vânzarea de țigări și alcool în supermarketuri,
ba chiar și produsele bogate în zahăr, se pare că la această lege nu au nimic de zis.
Canabisul este bun pentru români. Probabil ajută la “mindfulness” și astfel putem
construi omul nou, omul care nu are focus, care nu se poate concentra, care își pierde
neuronii cu fiecare fum și care nu-și pune întrebări.
În prezent, sunt revizuite nu numai teoriile clasice ale comunicării (spirala tăcerii,
stabilirea ordinii de zi, paza la intrare, fluxul comunicării în două trepte ş.a) în acord cu
tehnologia digitală, ci şi ipotezele despre relaţia dintre mass-media şi opinia publică.
Este repusă în discuţie chiar problema de fond: influenţează mass-media construirea
opiniei publice?
Efectul „Persoana a treia” a fost verificat prin numeroase cercetări empirice în contextul
ştirilor, mesajelor politice şi religioase, reclamelor corporatiste, reclamelor comerciale
pentru băuturile alcoolice şi ţigări, violenţei din emisiunilor TV. Într-un studiu relativ
recent, profesoara Mina Tsay-Vogel, co-director la Communication Research Center
(Universitatea Boston), a verificat efectul „Persoana a treia” în contextul reţelelor
sociale, cercetând: 1) Diferenţa între efectele estimate ale Facebook asupra sinelui şi
asupra altora; 2) Relaţia dintre percepţia asupra utilizării Facebook şi efectele estimate
ale Facebook asupra sinelui şi asupra altora; 3) Asocierea dintre percepţia asupra
dezirabilităţii Facebook şi estimarea efectelor Facebook asupra sinelui şi asupra altora.
Datele cercetării au arătat că efectul „Persoana a treia” este puternic şi în online media,
ca şi în media tradiţională şi că relaţiile anterior menţionate sunt moderate de
apartenenţa la gen (masculin/feminin), dar şi de vârstă, în sensul că respectivul efect
este mai evident la femei şi la tineri decât la bărbaţi şi la adulţi (Tsay-Vogel, 2016).
Pe lista „celor mai populare teorii” ale cercetării comunicării din secolul al XXI-lea,
întocmită în 2004 de către profesorii Jennings Bryant şi Dorina Miron de la Universitatea
din Alabama, efectul „Persoana a treia” ocupă locul al cincilea (Bryant, Miron, 2004).
Pentru înţelegerea efectului „Persoana a treia” s-au propus două explicaţii care nu se
exclud reciproc: una psihosociologică (conservarea sau consolidarea stimei de sine) şi
alta psiho-cognitivă (aprecierea incorectă a influenţei altora, legată de schemele
cognitive şi stereotipurile altora). Explicaţia psihosociologică este larg acceptată. Aşa
cum susţin Albert C. Gunther şi Paul Mundy, profesori la Universitatea Johns Hopkins,
oamenii au tendinţa de a vedea lumea prin „lentile optimiste” sau prin ceea ce ei au
numit „eroarea de servire a sinelui” (self-serving bias), o trebuinţă neconştientizată de
a-şi îmbunătăţi imaginea de sine. Cei doi profesori au avansat ipoteza că această
prejudecată optimistă conduce la supraestimarea efectului mass-media asupra altora,
comparativ cu efectul asupra sinelui, când informaţia este negativă; când informaţia
este pozitivă, nu există nicio diferenţă (cf. Gunther, Mundy, 1993).
Efectul „Persoana întâi” stipulează că persoanele expuse unor mesaje pozitive, dezirabile
social, percep influenţa mass-media ca fiind mai puternică asupra lor decât asupra
celorlalţi, în timp ce mesajele nedezirabile social au un efect mai puternic asupra altora
decât asupra lor (Innes, Zeitz, 1988, p. 461). Și această ipoteză este susţinută de
numeroase cercetări empirice. Spre exemplu, Lisa Henriksen şi June A. Flora (1999) au
găsit că minorii apreciază că informaţiile despre nocivitatea fumatului îi influenţează mai
mult pe ei înşişi decât pe alţii. S-a constatat că informaţiile despre comportamentele
prosociale (de ajutorare a semenilor, de susţinere a valorilor sociale) generează efectul
„Persoana întâi”. S-a documentat, de asemenea prin cercetări empirice, că în rândul
cetăţenilor americani efectul „Persoana întâi” este prezent în legătură cu informaţiile TV
despre viaţa religioasă, ca şi în cele referitoare la politica externă. Datele unor
cercetări psihosociologice mai recente au arătat că eroarea de percepţie „Persoana
întâi” corelează pozitiv cu comportamentele prosociale (implicarea în acţiuni caritabile,
voluntariat, susţinerea campaniilor pentru donarea de organe şi sprijinirea deciziilor
guvernamentale în favoarea binelui public).
Se poate spune că efectul „Persoana întâi” a trecut de faza ipotezelor, fiind considerat în
prezent ca o teorie cu nivel mediu de generalitate. Există însă diferenţe în funcţie de
tipul de cultură (colectivistă versus individualistă) în care persoanele au fost socializate.
Spre a fi acceptat ca fenomen de mai mare generalitate, se impune realizarea de
cercetări despre relaţia dintre mass-media şi opinia publică într-o arie geografică
extinsă, incluzând şi ţările în curs de dezvoltare din Asia şi Africa sau din America de
Sud.
Factori moderatori
Percepţia influenţei mass-media asupra sinelui şi asupra celorlalţi este moderată de mai
mulţi factori. Între aceştia, dincolo de emoţia provocată de conţinutul ştirilor
(dezirabile/nedezirabile social), de tipul de cultură (individualistă/colectivistă), de nivelul
de şcolaritate al persoanelor, factorul distanţa psihologică dintre grupul de apartenenţă
(in-group) şi grupul extern (out-group) are un rol important în percepţia influenţei
mass-media asupra sinelui şi asupra altora. Avem tendinţa de a-i considera pe membrii
grupului de apartenenţă asemănători nouă şi pe membrii altor grupuri diferiţi de noi.
Profesoara Julie M. Duck şi colaboratorii săi de la Facultatea de Ştiinţe Sociale şi
Comportamentale (Universitatea din Queensland) au examinat rezultatele unei campanii
anti-SIDA şi au constatat că influenţa informaţiilor transmise în acest context este
percepută ca fiind mai accentuată asupra membrilor grupului de apartenenţă şi ai
grupului de referinţă, dar mai redusă asupra membrilor grupurilor externe (Duck et al.,
1995). Unele cercetări au pus în evidenţă că vârsta şi apartenenţa la gen
(masculin/feminin), ca şi frecvenţa utilizării doar a anumitor mijloace de comunicare în
masă intervin atât în moderarea efectului „Persoana a treia”, cât şi a efectului „Persoana
întâi”.
Bibliografie
Bryant, Jennings, Miron, Dorina (2004). „Theory and research in mass communication”, Journal of
Communication, 54, 4, pp. 662-704.
Cohen, Jeremy, Davis, Robert G. (1991). „Third-person effects and the differential impact in
negative political advertising”, Journalism Quarterly, 68, pp. 680–688.
Corbu, Nicoleta, Ștefăniţă, Oana, Buturoiu, Raluca (2017). „Facebook influences you more than
me: The perceived impact of social media effects among young facebook users”, Central European
Journal of Communication, 10, 2, pp. 239-253.
Dohle, Marco, Bernhard, Uli (2016). „Third-person effect and influence of presumed media
influence approach revisited”, înVowe, Henn (eds.). The Evolution Politcal Communication in the
Online World. Theoretical Approaches and Research Designs. (pp. 103-117). New York, Routledge.
Duck, Julie M. et al. (1995). „The perceived influence of AIDS advertising: Third-person effects in
the context of positive media content”, Basic and Applied Social Psychology, 17, 3, pp. 305-325.
Gunther, Albert C., Thorson, Esther (1992). „Perceived persuasive effects of commercials and
public service announcements: The third-person effect in new domains”, Communication Research,
19, pp. 574–596.
Gunther, Albert C., Mundy Paul (1993). „Biased optimism and the third-person effect, Journalism &
Mass Communication Quarterly, 70, 1, pp. 58-67.
Gunther, Albert C., Storey, Douglas J. (2003). „The influence of presumed influence”, Journal of
Communication, 53, 2, pp. 199-215.
Henriksen, Lisa, Flora, June A. (1999). „Third-person perception and children: Perceived impact of
pro and anti-smoking ads”, Communication Research, 26, 6, pp. 643–665.
Innes, John M., Zeitz, Howard (1988). „The public’s view of the impact of the mass media: A test
of the third-person effect”, European Journal of Social Psychology, 18, 5, pp. 457–463.
Perloff, Richard M. (1989). „Ego-involvement and the third-person effect of televised news
coverage”, Communication Research, 16, pp. 236-262.
Ștefăniţă , Oana, Corbu, Nicoleta, Buturoiu, Raluca ( 2018), Fake news and the Third-Person
Effect: They are more influenced than me and you, Journal of Media Research, 11, 3, pp. 5-23.
Tal-Or, Nurit, Tsfati, Yariv, Gunther Albert C. (2009). „The influence of presumed media influence:
Origins and implications of the third-person perception”, în R. Nabi, M. B. Oliver (eds). The Sage
Handbook of Media Processes and Effects (pp. 99-112). Thousand Oaks, CA, Sage.
Grecii au reușit să îndepărteze de la putere Syriza lui Tsipras, lupul în blană de oaie care
a distrus țara subordonând-o marilor interese din UE și SUA. Dacă te uiți la Grecia de
dinaintea lui Tsipras și la cea de după, poți limpede să constați că țara a trecut printr-o
furtună: oamenii sunt mai săraci, mai puțin optimiști, afacerile locale trag din greu în
condițiile unei concurențe neloiale venite din afară. În timp ce firmele grecilor își închid
porțile, marile lanțuri internaționale fac legea pe piață. E destinul crunt al oricărei
națiuni cucerite.
Îndepărtarea lui Tsipras aduce la putere o mai veche cunoștință de-a grecilor, anume
partidul Noua Democrație condus de Kyriakos Mitsotakis. Așa e că deja începeți să
aveți o bătaie de ochi? E logic. Actualul șef al Noii Democrații provine din dinastia
politică Mitsotakis, cea care, alături de cealaltă dinastie – Papandreu – conduce destinele
Greciei de-atâta amar de vreme. Privind la ceea ce-au votat grecii aproape că-ți vine să
spui cu năduf că-și merită soarta.
Este ciudat doar aparent. În realitate toată tevatura e una cât se poate de clasică.
Discursul naționalist-radical al Zorilor Aurii a fost confiscat de Noua Democrație. În timp
ce partidul lui Nikolaos Michaloliakos (arestat între 2013 și 2015, iar în prezent inculpat
într-un nou dosar inventat de procuratura greacă) a fost permanent intimidat prin
agresiuni asupra membrilor săi, incendieri de sedii și chiar asasinarea unui membru
pregnant, retorica de dreapta a fost preluată de gașca lui Mitsotakis care, în mod
evident, a fost protejată. Astfel, disperarea electoratului a fost canalizată din nou către
mafia politică oficială care servește intereselor globaliștilor de stânga (mă rog,
formularea pare pleonastică, dar ținând cont că atât stânga cât și dreapta sunt forme de
manifestare ale aceluiași drac, n-o consider greșită).
Sunt mulți cei care se entuziasmează văzând în spatele lui Mitsotakis pe Antonis
Samaras și pe Adonis Georgiadis. Fostul premier Samaras este liderul facțiunii cea
mai de dreapta din Noua Democrație, iar Georgiadis s-a făcut cunoscut prin afirmația
scandaloasă pentru stânga cum că manifestația studenților de la Polytechneion din 1973
împotriva Juntei Coloneilor nu s-a soldat cu victime omenești. Teoria e oricum
discutabilă, dar a spune în Grecia de azi că atunci n-au fost victime aproape echivalează
cu negarea Holocaustului în politica mare. Dacă această afirmație ar fi fost făcută de cei
de la Zorii Aurii, bag mâna-n foc că s-ar fi lăsat cu incendieri în masă ale sediilor și
lichidări ale membrilor formațiunii politice. Însă, când e voie de la stăpânire poți spune
orice pentru păcălirea fraierilor.
Nici pentru Samaras n-ar trebui să avem vreo apreciere. Se știu prostiile făcute de el în
perioada în care-a fost premier, astfel încât flatulențele naționaliste de-acum se golesc
de sens în momentul în care ne aducem aminte că a vândut țara intereselor globaliștilor.
Degeaba urlă acum împotriva acceptării de către Parlamentul dominat de Syriza a
denumirii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei drept Republica Macedoniei de Nord
dacă nu face nimic împotriva acestui blat care calcă în picioare demnitatea greacă. El nu
face altceva decât să arunce în aer slogane goale care servesc strict prostirii
electoratului.
Oricât de mult ar imita comportamentele lui Orban sau pe-ale lui Salvini, cei din
menajeria lui Mitsotakis nu-s nimic altceva decât niște saltimbanci jalnici meniți a
distrage atenția poporului grec târât din nou într-un nou blat din același repertoriu cu
toate celelalte care s-au tot repetat până acum. Toată această nemernicie din care
Grecia nu mai iese ar trebui să fie o lecție pentru noi. Însă, din păcate, suntem atât de
închistați încât ne vedem incapabili de a înțelege nenorocirile altora pentru a evita
aceleași greșeli.
Privind spre Grecia și văzând ceea ce se-ntâmplă la noi, constat cu amărăciune că, în
fața cazului-școală Grecia ne comportam asemeni elevului repetent, incapabil de a
înțelege lecția care i se predă. E ca și cum cineva ne-ar avertiza asupra unei epidemii de
ciumă care a izbucnit în jurul granițelor țării, iar noi ne-am apuca să hrănim șobolanii.
Pe ințelesul tuturor, debrifarea este o stoarcere de informații. Când un spion este arestat
sau o persoană importantă (cum a fost la vremea sa Pacepa) schimbă tabăra, unul
dintre primele lucruri care i se întâmplă în noua viață de persoană fără patrie este
debrifarea.
Lumea, azi, e condusă mai mult prin secrete adânc îngropate decât prin adevăruri
accesibile tuturor. Secretele conțin în ele explozia surprizei, iar surpriza este cea mai
tare armă: amuțește, paralizează, anihilează.
Sebastian Ghiță și Elena Udrea nu doar că au făcut parte din statul românesc profund
dar, o perioadă, au coordonat urzelile sofisticate ale acestuia având acces aproape
ilimitat la scheme, complicități și butoane care, în sensul cel mai direct, decideau istoria
clipei.
Ambii, la un moment dat, s-au trezit vânați și au fugit din țară. Aparent fără nimic la ei,
dar, în realitate, doldora de secrete stocate pe sticuri, în creier și în jurnalele de
operațiuni ale unei intregi armate de foști colaboratori, mulți cu fețele încă blurate, mulți
încă activi, fideli și controlabili de la distanță.
Doar niște naivi și-ar putea închipui că, odată deveniți fugari, lumea largă a intelligence-
ului a rămas indiferentă la comoara pe care o reprezentau Ghiță și Udrea. Nu doar că nu
a rămas indiferentă, dar s-a năpustit, literalmente, asupra lor.
Un lucru esențial pentru supraviețuirea celor doi în noile condiții era să-și asigure o
protecție solidă. Moneda de schimb pe care o puteau oferi pentru asta consta în
secretele deținute pe care erau dispuși să le pună la bătaie.
Întrebarea capitală rămâne însă următoarea: cine dintre mai marii lumii a intrat în
posesia acestor secrete?
Întoarcerea în țară a Elenei Udrea poate fi un indiciu. Cel mai probabil este că cei care
au debrifat-o în Costa Rica au fost americanii. Perioada petrecută în arestul de acolo
pare a fi fost mai mult decât suficientă (și eficientă) pentru dezbrăcarea ei de secretele
dorite. Acestea, în principal, vizându-l pe Traian Băsescu și mandatele sale de
președinte. De ce? Pentru că Traian Băsescu este încă o armă redutabilă care poate și
trebuie folosită după necesități. Odată rezolvată problema debrifării, a venit și
recompensa: garanții solide pentru Elena Udrea că poate reveni în România și că, aici,
nimic rău (din partea justiției) nu i se va mai întâmpla.
Acum se zvonește că și Sebastian Ghiță își face bagajele să revină în țară. Pentru mine
asta ar reprezenta întrucâtva o surpriză deoarece impresia mea a fost, după ce am aflat
traseul său de fugar imediat după părăsirea țării, că, în zonele prin care a bântuit până
să se stabilească la Belgrad, mai degrabă rușii decât americanii l-ar fi putut ajuta să nu
se rătăcească și, mai ales, să supraviețuiască.
Mi se pare improbabil ca, în aventura sa de a fugi cu succes din țară în ultimul moment
înainte de a fi arestat de binomul Coldea – Kovesi (marea construcție americană), tot
americanii să îl fi ajutat să le scape acestora printre degete. Apoi destinația aleasă de
Ghiță (o țară subordonată politic aproape total Rusiei) pare să îmi susțină bănuiala. Și
mai e ceva: Ghiță deținea secretele SRI-ului, care SRI era la vremea respectivă
controlat total de americani. Ce secrete ar fi putut el să divulge americanilor astfel încât
să-i determine pe aceștia să-l susțină impotriva lui Coldea și Kovesi? Pe când rușilor…
Sebastian Ghiță, ca și Elena Udrea, nu s-ar întoarce în țară în lipsa unor garanții solide
privind viitorul lor în libertate. Sunt rușii atât de influenți în România încât să-i poată
asigura lui Sebastian Ghiță aceste garanții?
Poate că România este incă tratată de SUA, în virtutea unei vechi inerții
desconsideratoare, drept o cantitate neglijabilă în șahul geopolitic al momentului. Nu ar
fi prima oară în istorie când marile puteri joacă gambitul României, adică sacrificarea
pionului cu acest nume în scopul obținerii unor avantaje viitoare mai importante din
partea celorlalte piese de pe tablă.
Ceea ce poate (și ar trebui) să schimbe datele acestei desconsiderări istorice este însă
războiul americano – german aflat acum în plină desfășurare și acutizare. E clar că
realegerea lui Klaus Iohannis pentru un al doilea mandat de președinte ar însemna
trecerea României, și mai abitir ca până acum, de partea Germaniei. Poate accepta
administrația Trump și odată cu ea cel mai important aliat al ei, Israelul, un astfel de
afront? Fără luptă?
Poate că acest „ceva” a și început să se întâmple prin revenirea în țară a Elenei Udrea.
Ar fi încă timp să se instaleze la București și noul ambasador al SUA și, de ce nu (chiar
cu riscul de a-mi fi contrazise intuițiile), să se repatrieze și Sebastian Ghiță. Dacă îl mai
adăugăm la acest comando și pe Traian Băsescu, un cal troian infiltrat temeinic de
americani în Parlamentul European (ați citit ultimele lui declarații de la Bruxelles?)
punem de-o distribuție promițătoare pentru multă actiune și pentru mult suspans în
lunile care vin.
Cât ar părea de greu de crezut, mă aștept ca după această vară fierbinte să urmeze o
toamnă toridă.
Ion Cristoiu: ”De ce se bat forțele politice din România pentru Codruța Kovesi,
să ajungă procuror european?”
Deoarece la finele lui 2019 se desfășoară cel mai important examen al anului pentru
clasa politică autohtonă – prezidențialele –, important fie și pentru că președintele e
Șeful Ocultei și Pașa de București al Înaltei Porți de la Bruxelles, vara aceasta, spre
deosebire de altele, nu respectă condiția de vacanță a politicului. Mai mult sau mai puțin
evidente, se desfășoară bătălii crînene între forțele competitoare.
Cea mai importantă rămîne bătălia de pe partea Dreaptă, dintre PNL și USR, respectiv
dintre Klaus Iohannis și Dan Barna, în pregătirea scrutinului prezidențial. Alte bătălii
au loc între alte forțe politice și chiar în interiorul unor forțe politice, cum ar fi, în PNL,
cea dintre Rareș Bogdan și Ludovic Orban sau, în PSD, cea dintre noua echipă,
condusă de Viorica Dăncilă, și structurile liviu-dragniste din partid, din administrație și
de ce nu? chiar din Servicii.
Există însă o chestiune asupra căreia forțele politice din România sînt de acord mai mult
sau mai puțin spectaculos:
Sprijinerea Codruței Kovesi pentru a ajunge procuror general european. Nici n-a
apucat bine să se stingă ecoul negustoriilor pentru șefiile de la Bruxelles, că în România
forțele politice s-au și grăbit să anunțe drept prioritatea priorităților bătălia pentru
nominalizarea lui Codruța Kovesi de către noul parlament European.
„În ceea ce priveşte colegii mei, chiar am discutat cu Rareş Bogdan, cu Siegfried
Mureşan şi chiar astăzi în Biroul Executiv le-am dat mandat să intensifice presiunea,
lobby-ul, să se implice pentru a relua procedura de desemnare a procurorului şef
european, de susţinere foarte clară şi limpede a candidaturii Laurei Codruţa Kovesi
pentru procuror-şef european.”
Să-ți face cruce cu dreapta! cum ar spune Rareș Bogdan. România are multe probleme
în relația cu Uniunea Europeană, cele mai multe ținînd de tratarea țării noastre drept
Proasta Europei de Est. Ocolindu-le năstrușnic, președintele PNL declară drept prioritară
pentru alde Vasile Blaga (va fi ajuns Vasile Blaga la Bruxelles?) sprijinirea unei
persoane și nu a țării.
Dacian Cioloș nu s-a lăsat nici el mai prejos. Fostul comisar al Franței pe agricultură,
sub acoperirea de Comisar al României, are o relație specială cu Emmanuel Macron.
Dată fiind ascensiunea lui Macron în cadrul UE, teai aștepta ca Dacian Cioloș să
folosească această relație pentru a îmbunătăți destinul României în UE, pînă acum
afectat de dictatura celui de-al patrulea Reich condus de Angela Merkel. Spre
stupoarea celor care mai cred că politicienii români ard de patima pentru România,
Dacian Cioloș a discutat cu președintele Franței nu despre România, ci despre Codruța
Kovesi:
Pînă mai ieri sub regimul Liviu Dragnea, PSD s-a opus atît la nivel de partid, cît și la
nivel de guvern, nominalizării lui Codruța Kovesi. Nu e spațiul aici pentru a discuta de ce
a procedat PSD așa. Sigur e că, spre uluirea unor lideri PSD, precum Liviu Pleșoianu,
Viorica Dăncilă a sugerat că PSD nu exclude susținerea Codruței Kovesi. Premierul a
evitat un răspuns precis, arătînd, la Galați, că o decizie în acest sens va fi luată în
forurile statutare ale partidului. Dacă ar fi fost Liviu Dragnea, președintele PSD ar fi
răspuns imediat că nici vorbă de o susținere. Faptul că Viorica Dăncilă n-a făcut asta,
dezvăluie o schimbare radicală a poziției PSD, fie și prin renunțarea la boicotarea
nominalizării.
Așadar, cu excepția ALDE, principalele forțe politice din România, dezbinate în o mie și
una de chestiuni, sînt de acord în susținerea Codruței Kovesi. Ba mai mult, punînd între
paranteze toate obiectivele României la Bruxelles, unele dintre ele, precum PNL, fac din
susținerea unei persoane scopul principal al activității europarlamentarilor lor.
Evident, persoana care întruchipează în România pe cea care i-a vîrît pe politicieni la
pușcărie: Codruța Kovesi.
Motiv pentru care s-ar putea considera că și ipotetica dublă ofertă prezentată de Adrian
Năstase și-a încetat valabilitate. Ați greșit!, aș spune eu și, mergând mai departe, aș
prelungi valabilitatea scenariului până la data alegerilor prezidențiale de la sfârșitul
anului curent. Alegeri la care Klaus Iohannis si Dacian Cioloș figurează pe poziție de
siguri competitori, așa încât sus-menționata dublă ofertă rămâne în picioare. Am scris
intenționat ,,dublă ofertă’’ recunoscut fiind că la nivelul eurosistemului și al ,,strategiilor
sale subterane’’ de negociere (cum le-a botezat presa specializată), operează cu mult
succes legea cererii și a ofertei. Lege în care contează numai valoarea de schimb și/sau
valoarea de întrebuințare și nu valoarea în sine a competitorilor. Ceea ce și explică de ce
printre favoriții, de fapt favoritele, le posturi-cheie în ierarhia comunitară se află cel
puțin două persoane cu câteva pete negre în mapa profesională. Chestiune de care
nimeni nu se sinchisește atâta vreme cât aceste două doamne sunt favoritele
principalelor două state–fanion ale rigorii politicii de cadre: Germania și Franța.
Ar mai fi încă, destule de spus despre miza reală și abil mascată a freneziei de care dau
dovadă cei doi anunțați competitori la maratonul prezidențialelor în slujba cauzei Laurei
Kovesi. Dar, pentru a nu lungi discuția, rămân la foarte verosimila ipoteză emisă de Ion
Cristoiu și anume că există un real și puternic interes ca alegerile prezidențiale să o
găsească pe Slujirea cât mai solid proptită într-o funcție babană și cât mai departe de
hotarele scumpei noastre patrii. În prealabil, bineînțeles, de lista finală a candidaților!
Așa după cum am mai putea discuta și despre împrejurarea că, dacă mergem pe
varianta Klaus Iohannis, ajungem la terminalul Berlin, iar, pe varianta Dacian Cioșoș,
ajungem la Paris. Ceea ce însemnă că, până la urmă, tot la subiectul extrem de sensibil
și extrem de actual al confruntării germano-franceze pentru supremația în configurația
eurosistemului rezultat după votul din luna mai am ajuns. Rămânând să mai vedem
doar dacă, și de această dată, soluția pentru România va fi scrisă pe un simplu bilețel
sau va fi una mult mai simplă. Aceea a căzutului între două mese.
Ipoteze pe care m-aș bucura nespus de mult să văd că, după numărarea voturilor de la
scrutinul prezidențial, electoratul nostru le-a făcut să rămână numai la acest stadiu!…
Adică, n-am știut noi cine e Ana Birchall? Adică nu ne-a fost nouă clar? Ba am știut și
sigur că nimic din ceea ce face dânsa în prezent nu ne uimește. Problema e că doamna
Viorica se face (mai pe la colțuri) că n-a avut cunoștință… deși a făcut-o pe madam
Birchall vicepremier și ministru al Justiției… și dacă mai putea să-i mai dea și alte funcții
mai pompoase, pe deasupra, i le dădea, cu siguranță. Poate că doamna premier vrea să
ne sugereze că lipsind nouă ani din România și necunoscând, din motive de absență
îndelungată, ce este „statul paralel”, că doar n-a dat nas în nas cu dânsul, cum au dat
alți cetățeni, de unde să fi știut ce-i aceea BIRCHALL și cu ce se mănâncă?
Este evident că Doamna Birchall nu mai face nici un efort, dar chiar nici un efort să-și
disimuleze nici umorile de femeiușcă cu „ambâț” și nici comenzile pe care s-a angajat, în
limbi de largă circulație, cred, să le execute. Din acest punct de vedere, da, politica
dumneaei (sau a cui o fi politica asta, mă rog…) atinge dezideratul maselor largi de
cetățeni: este, în sfârșit, PERFECT TRANSPARENTĂ! Și prin transparența aceasta ideală
se văd toate desuurile desfăcute pe la încheieturi și prinse neglijent cu ace de siguranță,
se văd dantelele gălbejite, broderiile rărite și sârmele ieșite aiurea din sutienul statului
de drept, prin surfilatul executat cu reavoință, lene și diletantism. Adică se vede
SISTEMUL.
Ea nu iubește CSM-ul și nu face nici o taină din treaba asta. Pe 3 iulie 2019 dânsa a
încercat un show la respectiva instituție dar, fatalitate! publicul n-a gustat, și a cam
părăsit sala! Ce să-i faci! Piesă proastă și actriță diletantă, dar îndesată zdravăn în scenă
de regizorii-șefi… Cercetând cu ochișorii neliniștiți sala de plen, Ana noastră a constatat
că reprezentantul societății civile, care nu este Marian Tivilic Ceaușescu, așa cum
poate ați fi tentați să credeți după pozele de pe FACEBOOK, ci este Victor Alistar, n-a
plecat încă și atunci a avut bucuria de a-l „acroșa” în acest mod:
“Victore, cum îți explici că din toate dosarele Secției de Investigare a Infracțiunilor din
Justiție, procurorii de la această structură au extras tocmai dosarul lui Bogdan
Mateescu? Au făcut ei hocus-pocus cu mâna prin dosare și taman dosarul ăsta l-au
extras? Cum se face?” (Bogdan Mateescu e judecător, membru CSM, aflat de partea
„bună a statului de drept”, dar cu un mic dosar la Adina Florea în ogradă, asupra
căruia Înalta Curte de Casație și Justiție urma să se pronunțe la data când Ana noastră
rostea aceste vorbe, confirmând au ba redeschiderea urmăririi penale. Între timp, Înalta
Curte a răspuns: se redeschide urmărirea penală… păi cum să iubească Bogdan
Mateescu Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție și să nu vrea s-o stâlcească
cu bocancul pe unde o prinde? n.n.)
Ei, doamna Ana… dar oare cum au făcut judecătorii „cei mai supremi” (!!!) de la Înalta
Curte hocus-pocus și au dat sentința de condamnare cu executare a lui Liviu Dragnea
chiar a doua zi după alegerile pierdute de PESEDEU nu vă întrebați? Mai știți cine e Liviu
Dragnea, doamnă? E fostul dumneavoastră șef de la partid, ăla căruia nu i-ați răspuns în
seara alegerilor la apelurile telefonice, în așa fel încât să înțeleagă ce deznodământ îl
așteaptă a doua zi… Pot să am suspiciuni rezonabile și să stabilesc prin deducții logico-
juridice bazate pe probe indirecte, așa cum face uneori tanti Justiția independentă din
România, că dumneavoastră știați de ceva vreme verdictul? Că altfel, nu-i așa, dacă
dumneavoastră, ditamai ministresa cu genunchii beliți… pardon, tociți, nu-l știați, cum
putea să-l știe Ambasada Danemarcei care posta pe pagina ei oficială, vineri 24 mai
2019, înainte de se petrece toate astea :
„- Care-i prognoza?
- Va fi o duminică fierbinte!
- Și după?
- Este posibil să fie mai răcoare!”
Ce să spun… Parcă era ceva mai amuzantă politica pe când era dânsa „horă de băieți”…
că de când este „mușamaua” jucată doar de dame, mai că-ți vine să-ți iei câmpii…
P.S. Doamna Birchall cică ar fi spus într-o ședință a CSM-ului că dânsa „știe să lupte
pentru ceea ce crede, pentru că are genunchii tociți deja”. N-am fost acolo, e doar o
informație pe surse, e drept… Dar, în caz că e adevărat, am ales o poză de pe vremea
când genunchii doamnei erau în regulă și nu apucaseră să se tocească.
Fostul broker Cristian Sima publica mai multe detalii din viata intima a Anei Birchall, proaspat numita
ministru al Justitiei. „E foarte periculoasa ptr ca nu e proasta deloc”, spune Sima.
„Pe Ana Birchall am cunoscut-o cind se numea Ana Calin si era doar amanta prietenului lui Tariceanu,
Vasi Paraschiv. M-am dus la ea pentru ca era prietena cu fosta mea sotie si voia sa se sinucida pentru
ca amantul nu voia sa divorteze. Era o femeie la 20 de ani cu o singura idee in cap, sa parvina, nu iubea
pe nimeni si nici sa se sinucida nu avea de gind. Intre timp a parvenit, s-a casatorit cu un milionar si
astazi e dispusa sa faca orice ca sa parvina si mai mult. E foarte periculoasa pentru ca nu e proasta
deloc”, a scris Cristian Sima pe Facebook, citat de aktual24.ro.
Tinand cont si de faptul ca tanti Bitch-all e o fosta bursiera Goldman si fosta corporatista in SUA,
specializata in dreptul falimetului, e clar ca avem dea face cu o progresist-globalista sadea, bine
prelucrata in laboratoarele educationale ale Rothschild, Rockefeller si Morgan, cu ordinul sa le
subordoneze acestora in totalitate, Justitia romana!
Cum poți afirma că SIIJ e o secție manipulată politic în condițiile în care aceasta este
singura Secție din cadrul Parchetului în care se accede pe bază de concurs, iar singura
instituție implicată în numirea șefilor e CSM? Spre deosebire de Parchetul General,
DIICOT sau DNA unde numirile se fac eminamente politic (propune Ministrul Justiției,
CSM dă un aviz consultativ, iar președintele numește!), pentru a ajunge la SIIJ trebuie
să susții un concurs, iar de implicat în toată operațiunea se implică strict CSM.
Desigur, GRECO nu vede cu ochi buni SIIJ însă nu scoate nicio vorbuliță despre
modalitatea în care DNA a înființat absolut ilegal o secție proprie de investigare a
magistraților care, pentru a crea presiune, deschidea din oficiu dosare oricărui
magistrat. Și nici despre numirile politice care se fac la șefia DNA. Aici nu mai e cazul,
mai ales în condițiile în care Ministerul Justiției nu s-a grăbit să numească pe nimeni. Că
dacă ar fi făcut-o, să fi văzut atunci târâit cu curul prin țărână!
Și, cum tot o ardem cu corupția, se pare că nimeni nu vede cum legea se încalcă la DNA
fără nici cea mai mică remușcare. Procurorul Marius Iacob este ținut ca adjunct al DNA
în ciuda faptului că a fost sancționat profesional. Este o sfidare a unei hotărâri a ICCJ.
Spun asta pentru că tot o ardem cu „respectarea legii”. Iar dacă mai punem în balanță și
protocoalele prin care SRI se întronizase ca stăpân absolut al justiției ne putem face o
imagine a balamucului care plutește prin mediul juridic autohton.
Jegul GRECO vine după ce numeroase alte rapoarte jegoase au lovit România. N-ar
trebui să uităm imbecilitățile și aberațiile cuprinse în CV sau idioțeniile promovate de
Curtea de la Veneția. Probabil, un cititor care nu prea e la curent cu modul în care se
mișcă treburile în Europa ar spune că nu-i normal să mă iau cu atâta nonșalanță de o
groază de organisme „independente”. Doar se spune că „atunci când doi spun că ești
beat, du-te și te culcă”. Însă asta e valabilă atunci când cei care-ți spun că ești beat
sunt dezinteresați.
În cazul Uniunii Europene treburile au ajuns atât de flagrante încât adevărul nu mai
valorează nici cât două cepe degerate. Exemplele sunt multiple. În timp ce la Paris, când
jandarmii îi crâmpoțesc pe ăia de la Vestele Galbene se numește că e o acțiune
democratică de restabilire a ordinii. Când jandarmii de la București ripostează împotriva
unei tentative de lovitură de stat în care se utilizează inclusiv cocktailuri Molotov, se
spune că e o încălcare a libertăților. Când Ministrul Justiției din Germania îl concediază
pe Procurorul Șef pe motiv de începerea unei anchete de corupție împotriva partidului
aflat la butoane se numește că e o exercitare a drepturilor politice. Când însă este
eliminată de la DNA plagiatoarea Koveși, după o serie inimaginabilă de abuzuri, se sare
de cur în sus că s-a cocoșat lupta anticorupție.
Pentru a face o listă cu dublele măsuri mi-ar trebui probabil un spațiu cât al unei
enciclopedii. Ar fi o chestiune inutilă întrucât întreaga Uniune Europeană pare a fi o
construcție făcută având dubla măsură în gând. Când e vorba de politica bugetară, mai
marii Uniunii au dreptul să ignore deficitul excesiv, în timp ce peștilor mai mici li se dă în
cap și-atunci când se apropie de limita de deficit. Nu mai pierd timpul întrucât dubla
măsură e prezentă peste tot: în justiție, politică, afaceri, ba chiar și-n alimentație.
Există însă o chestiune care face diferența: gradul de inteligență al națiunilor. În timp ce
noi suntem proști făcuți grămadă, minunându-ne la orice aberație spusă de-un trimis al
Înaltei Porți, ungurii, polonezii, cehii etc. cenzurează tot, trec prin filtrul propriu și
privesc critic orice recomandare. Până și bulgarii s-au trezit din letargia care-i
cuprinsese și-au început să-și agite sabia. Noi însă rămânem umili și prostovani așa cum
am fost o istorie întreagă.
Și pentru că am făcut apel la istorie, ce anume mai poți comenta în momentul în care
afli că jigodia aia de Iuliu Maniu a fost agent britanic? Sau că ticăloșii ăia de Brătieni au
adus o familie de venetici din fundul Germaniei în capul țării? La asemenea fapte de
vitejie te mai poate mira că țara e condusă de-un agent BND sau că la SIE se rotesc șefii
în funcție de serviciile externe cărora aparțin. Sau că SRI e condus când de americani,
când de… hai să vă văd dacă știți ce țară se află acum la butoane!
...a comentat din nou ''panarama'' pre numele ei Daniela Motei... o fufa nefu...garita care amesteca in
mod calculat concepte si idei cretine, vehiculate sub lozinca ''Vai! ce mult imi pasa mie de tarisoara
noastra si de minunata ei noua generatie''... spoita crede ca emite idei dar in aroganta ei nu vede decit
pina la genunchiul... broastei... cit despre cunoasterea si intelegerea istoriei Romaniei din ultimii 150 de
ani ce sa mai vorbim... varza! de aia din primavara, ramasa de anu' trecut si deversata cu sila de
gospodar la canal, cind curata butoiu'...
Ilie Șerbănescu: ”Că vrem sau nu vrem, că ne place Europa sau nu, România a
pierdut, ca țară, economia națională, decizia națională, identitatea națională!”
Statisticile românești și europene arată că, în ultimul deceniu, România – acel oficial
„ansamblu statistic România“ care nu ține cont de existența practic separată a două
economii pe teritoriul actual al țării, respectiv cea străină și cea românească – s-a
înscris, fără oscilații și nuanțări, în rândurile țărilor unde se manifestă fenomenul
creșterii economice fără creșteri măcar în pas sau cu creșteri mult mai slabe ale
investițiilor, fenomen ce poate fi denumit „creștere economică fără investiții“, pentru că,
cel puțin în parte, creșterea economică înregistrată este obținută fără investiții noi (vezi
„România liberă“, 3 iulie 2019).
Creșterea economică puternică din anii din urmă și cu care toată lumea din România s-a
lăudat prin străinătățuri a fost realizată în condițiile unor investiții slabe, cu un ritm de
creștere mult sub cel al creșterii economice, iar în anul 2018 contribuția investițiilor la
creșterea economică a fost chiar negativă (minus 0,7% în echivalent PIB), cu alte
cuvinte creșterea economică a fost obținută în ciuda scăderii relative a investițiilor!
Toată lumea în România cere investiții, dar nimeni nu le face!
Statul a tot redus efortul investițional, dar mai de remarcat este că sectorul privat, care
se plânge nevoie mare de faptul că statul nu face investiții, procedează absolut identic și
nu se îmbulzește la investiții. Și lucrurile sunt clare: nimeni nu se înghesuie spre
investiții pentru că, dacă se obține creștere economică și fără investiții, de ce să faci
investiții?! Mai bine consumi ceea ce se realizează în plus prin creșterea economică!
Evident, dacă nu s-ar obține creștere economică, s-ar face investiții, dar, judecând din
punctul de vedere al investitorului, dacă tot se obțin profituri și fără investiții, de ce să
mai facă investiții?!
Că vrem sau nu vrem, că ne place Europa sau nu, România a pierdut, ca țară, economia
națională, decizia națională, identitatea națională. Aceasta privind din punct de vedere
românesc, într-o interpretare politică și istorică ce este sau nu este agreată și
recunoscută! Dar, dincolo de această interpretare, să-i zicem politică și istorică, există
un impact economic în sine, să-i zicem strict tehnic, spre a-l separa și feri de
interpretările politice! Și în cazul căruia nu se poate pune problema că este agreat sau
nu, ori recunoscut oficial sau nu, pentru că există „fizic“, în carne și oase cum s-ar
spune! Impactul principal constă în faptul că pe teritoriul României s-au format două
economii distincte, cu constituențe distincte, cu dinamici distincte; cele două nu doar că
nu seamănă deloc una cu alta, dar nici nu au legături una cu alta.
Economia străină merge, cu toate pânzele sus, înainte. Deține puterea, decizia, controlul
strategic, principalele resurse, pozițiile de monopol pe piață în sectoarele de forță,
practic totul. N-o împiedică nimic. Concurenți nu are. Oricum, în calitate de concurenți,
competitorii români nu contează! Economia străină este cea care înregistrează creșterea
economică din România. Mai pe scurt, n-are de ce să facă investiții! Poate înregistra
creștere economică și fără investiții. Mai precis, poate realiza profit și fără să destineze o
parte cu greutate din profit investițiilor. Creșterea economică este, statistic vorbind,
creșterea PIB – adică, în esență, a valorii adăugate brute. Iar aceasta înseamnă salarii
(ceea ce ia munca) și profituri (ceea ce ia capitalul). Dacă salariile sunt mici – și pentru
aceasta vine capitalul străin în România! – profiturile mari se pot obține tocmai pe
seama salariilor mici. Nu este nevoie de cine știe ce investiții. Cu alte cuvinte, se poate
realiza creștere economică fără investiții, căci profiturile vin din folosirea forței de muncă
ieftine (respectiv costuri mici pentru compensarea salariilor mici). Acest fenomen se
petrece la scară mereu și mereu mai mare în România. Când, la aceeași activitate,
costurile cu salariile sunt de 4-5 ori mai mici în România decât acolo de unde vii tu,
companie vestică, nu trebuie să mai faci investiții în România. Îți iei hala în spate sau o
închiriezi chiar la fața locului și te muți să-ți faci treaba în România. Investițiile se fac
doar acolo unde înlocuiesc forță de muncă scumpă și nu una ieftină, adică tot pe la tine
pe acasă prin Vest și nu în periferia colonială România!
Practic, la „antipozi“, economia românească din România se află pe un alt palier: are
nevoie să facă investiții pentru a crește. N-are însă resurse pentru investiții. Așa că, de
fapt, dă înapoi în reprezentarea sa în cadrul „ansamblului statistic România“, cu toate că
face efortul principal de investiții pe acest ansamblu. Economia străină care face
investiții mereu mai mici înaintează și ocupă în PIB-ul ansamblului poziții mereu în
creștere, ceea ce lasă impresia că „România“ înregistrează fenomenul „creștere fără
investiții“.
Vreți câteva cifre?! Investițiile străine în România sunt estimate la vreo 75-76 miliarde
euro, stoc ce reprezintă circa o treime din PIB-ul României. Cu acest stoc de investiții la
lucru, capitalul străin obține deja peste jumătate din PIB-ul anual al „ansamblului
statistic România“. Și lucrurile înaintează: investițiile străine noi devin mereu mai
derizorii, creșterea economică obținută de capitalul străin este alertă și ponderea
acestuia în contribuția la PIB-ul de ansamblu urcă în mod constant. De ce să mai facă
investiții capitalul străin în România? Investițiile străine în România au reprezentat, în
perioada 2000-2017, doar vreo 12-14% din efortul investițional total din țară. Cu acest
mizilic, capitalul străin a trecut, ca putere în economie, de la aproape nimic la peste
jumătate din total. De ce să facă investiții?! Matricea colonială exclude investițiile din
potențarea profiturilor.
Aflat la Varșovia, Steve Bannon a spus într-o emisiune a TVP Info că Polonia este unul
din liderii Europei. Fostul consilier de la Casa Albă vorbea din perspectiva Inițiativei
Celor Trei Mări și al rolului strategic ce îi revine aici Poloniei, cu atît mai mult cu cît și
cooperarea militară cu americanii a devenit un punct de maxim interes pentru ambele
țări. Nu mai puțin de 3000 de militari ajung astfel în Polonia, specialiști și oameni
care se ocupă de logistică, dar și experți care vor instrui armata poloneză să utilizeze
cele mai noi tehnici militare și armamentul achiziționat din Statele Unite.
Regiunea Celor Trei Mări, a spus Bannon, se află într-un top 3 privind importanța
strategică, iar rolul Poloniei este esențial în noile contexte politice. Bannon a mai spus
că președintele Donald Trump apreciază în mod deosebit rolul asumat de Polonia și că
interesele americane și poloneze coincid și în privința apărării ”civilizației occidentale”.
Chiar dacă pentru interesele americane Polonia se află în top, nu același lucru se poate
spune și despre UE, care privește Polonia ca pe o țară de rang secund, fostă socialistă,
tampon în fața Rusiei.
Partidul Dreptate și Justiție (PiS), care a venit la putere în Polonia după alegerile din
2015, a arătat, la rîndul ei, mai mult atașament relațiilor transatlantice decât integrării
în UE. La summitul NATO de la Varșovia din iulie 2016, guvernul Beata Szydło a reușit
să obțină prezența unei brigăzi de blindate americane (aproximativ 4500 de soldați) pe
teritoriul polonez, precum și un batalion NATO (aproximativ 1000 de soldați). Potrivit
fobiilor polone, principala amenințare provine din Rusia, cu semnificative misiuni militare
în apropierea granițelor estice ale Poloniei și țărilor baltice, precum enclava Kaliningrad.
Nu e de mirare că guvernele Beata Szydło și Mateusz Morawiecki au semnat înțelegeri
și contracte cu operatori din industria de apărare din SUA. La sfârșitul lunii mai,
ministrul polonez al apărării, Mariusz Błaszczak, a anunțat că au început discuțiile cu
Washingtonul pentru achiziționarea a 32 de avioane de luptă F-35 de a cincea generație.
În domeniul energiei, de asemenea, Varșovia a semnat cu americanii mai multe
contracte pe termen lung, începînd cu 2015, pentru livrarea gazului natural lichefiat
către terminalul de la Świnoujście de pe coasta baltică, principalul efort fiind acela de a
scăpa de gazele rusești. Secretarul american pentru energie, Rick Perry, a relevat faptul
că pînă în prezent, Polonia a semnat contracte pentru cca. 7 milioane de tone de gaz
lichefiat/ an, aceasta reprezentînd cca. 55% din consumul anual de gaze al Poloniei.
Chiar dacă pentru interesele americane Polonia se află în top, nu același lucru se poate
spune și despre UE, care privește Polonia ca pe o țară de rang secund, fostă socialistă,
tampon în fața Rusiei.
Din 2018, Polonia pare să fi luat în serios și construirea unei centrale nucleare ca
parte a politicii sale energetice, iar Statele Unite sînt cît se poate de interesate! Astfel,
secretarul pentru energie Rick Perry și ministrul Krzysztof Tchórzewski au și
demarat discuțiile pentru instalarea centralei americane, SUA promițînd totdată și
accesul la capitalul financiar necesar – a se citi: împrumuturi din băncile americane – și,
evident, transferul tehnologic necesar.
Germania este o țară care are mari probleme în a-și gestiona propriile realități, ca să nu
zicem de realitatea din interiorul UE. Germania este a 4-a economie la nivel mondial și
prima din Europa. Pentru ca această poziție să existe, statul german și economia
germană exportă cca. 50% din produsul intern brut! Peste jumătate din aceste
uriașe exporturi se duc în țările comunitare! Deci, jumătate din PIB înseamnă
exporturile! Iar jumătatea jumătății, un sfert din PIB-ul nemțesc înseamnă produse
vîndute pe piața europeană.
Dacă Germania nu mai poate exporta în țările UE, acest lucru înseamnă imediat șomaj
masiv și instabilitate economică în țară. La fel stă treaba și cu moneda unică – Euro –
stabilită acolo unde nu poate produce inflație în Germania, dar facilitează exporturile.
Reglementările de la Bruxelles, impuse intra-unional, cărora li se adaugă taxele
autohtone din fiecare țară, ucid mediul antreprenorial. Ceea ce se vede cu ochiul
liber la o simplă analiză a cifrelor privind șomajul, care trece de 20% în Spania, Franța,
Italia, Grecia. Iar în țările din centrul și estul continentului, înseamnă depopulare și
căutarea joburilor din Occident.
Ca atare, sigur că inițiativa este ”sinistră” pentru Germania! Ar putea să arunce în capul
celei mai mari economii din uniune toate problemele pe care le-a ascuns sub preș cu
atîta dibăcie, jupuind șapte piei de pe ”aliați” și ”parteneri”. Nașterea partidelor
”iliberale” și ”populiste” aici ar trebui căutată în primul rînd! În încercarea statelor
unionale de a nu mai plăti tribut ”superiorității” germane. Prima țară care a stopat
dezastrul a fost Ungaria, cînd în fața tendințelor de a sugativa lichiditățile de pe piața
maghiară prin credite imobiliare acordate în Euro și franci elvețieni (dacă vă sună
cunoscut), guvernul a anunțat băncile că toate creditele populației se vor plăti exclusiv
în forinți! Pentru că a devenit extrem de clar că jucînd după regulile ”europene”, dar
care sînt reguli germane, țările din est nu se vor putea dezvolta niciodată! Exact ceea ce
România pare să nu priceapă.
Sursa: Eurostat, 2018 / aproape 60 la sută din cetățenii europeni sprijină intervenția UE în politicile
economice ale țărilor unionale
Germania, ca atare, a depus eforturi ca să se alăture proiectului I3M, dar a pariat greșit
cînd și-a ales ”luptătorul”. Evident, acesta a fost Klaus Iohannis, care în 2018 a
organizat summitul în România. Iohannis a anunțat, ca atare, că și Germania s-ar
alătura, dar ceilalți s-au făcut – pur și simplu – că nu au auzit nimic. Peste un an, în
2019, Germania și-a trimis președintele la summit și aștepta susținere tot din partea lui
Klaus Iohannis și din partea președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Și de
data aceasta, speranțele germane s-au năruit, Iohannis fiind probabil singura persoană
prezentă la summit care nu este citată de nici o publicație prezentă. Pur și simplu a
tăcut.
Subminarea Poloniei!
Dacă americanii derulează deja afaceri bănoase cu polonezii, iar chinezii tocmai au
semnat un acord comercial privind importurile de pe piața poloneză, nemții nu și-au
pierdut nici ei interesul pentru vecinii lor. Mai ales, nu au șters de pe listă posibilitatea
de a elimina un competitor din joc! Ca peste tot, în zonele de graniță, populația e
amestecată. Iar în cazul special al Sileziei, lucrurile sînt de-a dreptul interesante, aici
mai trăind cca. 300.000 de silezieni (și germani) care și-au revendicat naționalitatea
germană.
Hansa 2.0, noua alianță economică, este menită să asigure interesele țărilor din
Europa de Nord în fața influenței crescânde a statelor din Europa de Sud. Membrii
Hansa 2.0 propun ca UE să se concentreze pe comerț și să coopereze din punct de
vedere economic și monetar, dar și să evite centralizarea și ambițiile politice.
Valoarea centrală a Hansa 2.0 este, așadar, eurozona, iar cîntecele de sirenă adresate
Poloniei, membră a Ligii în sec. al XIV-lea, par o abilă capcană de a o deturna de la
îndatoririle asumate în cadrul I3M și V4. Polonia, însă, nu doar că nu face parte din zona
euro, dar nici măcar nu are vreo dorință să adere pînă cînd cetățenii polonezi nu vor
avea un nivel de trai comparabil cu al nemților, de exemplu!
Inițiativa celor Trei Mări este o alianță apropiată ideologic de Hansa 2.0, inițiată de
președinții Croației și Poloniei. Problema principală este că I3M este o inițiativă
prezidențială, iar toate statele membre sunt reprezentate la același nivel politic – deși
nici unul dintre președinți nu are putere reală și nu controlează fondurile.
Anul acesta, forumul economic a atras peste 600 de reprezentanți din lumea afacerilor
din 43 de țări ale lumii. De departe cea mai masivă prezență a fost cea americană,
delegația fiind condusă de secretarul pentru energie Rick Perry. Nu e de mirare, dacă
ne gîndim la magnitudinea investițiilor ce se pot realiza în estul continentului!
Dincolo de conotațiile strict economice, I3M începe să joace și un rol politic în zonă.
Participanții la summit au declarat că anul viitor Ucraina ar putea să se alăture
inițiativei. Summit-ul de anul viitor va avea loc în Estonia.
Din perspectivă rusească, Inițiativa celor Trei Mări era doar un ”sub-grup economic”
al UE, unde Polonia, ca ”proprietară” a ideii, speră să devină distribuitorul central al
gazelor americane ieftine pe continent. Comerțul UE-SUA în domeniul GNL (gazelor
lichefiate) a atins cel mai mare volum din istorie – mai mult de 1,4 miliarde de metri
cubi. Toate acestea au venit pe fondul unor acuzații constante împotriva exporturilor
rusești de energie care susțin că Moscova dorește să le folosească pentru a controla alte
state – deși nimeni, niciodată, nu a definit acest straniu concept.
În timp ce Polonia își dezvoltă propria rețea de interese legate de gaze, celelalte țări
europene par fie indecise, fie au ales să se alăture Nord Stream 2. Conducta Nord
Stream 2, care are ca scop dublarea capacității existente a conductei de 55 de miliarde
de metri cub anual, este un joint-venture al Gazprom-ului rusesc și a cinci mari
companii europene de energie. În ciuda amenințărilor de la Washington privind
sancționarea celor implicați în proiect, Nord Stream 2 a atras deja peste 670 de
companii din 25 de țări.
Cazul ”Metropol Tapes”, Moscova. Italia nu are voie să iasă din pluton!
Hotel Metropol, Moscova
BuzzFeed News a publicat recent o așa-zisă anchetă privind implicarea unor presupuși
politicieni italieni într-o ”manevră de a finanța clandestin” așa-zisa extremă dreaptă
europeană, utilizînd bani rusești, proveniți din zona companiilor care se ocupă cu
petrolul, cu implicarea companiei italiene Eni și a două bănci de investiții. Publicația
oferă și transcriptul convorbirii din luna octombrie 2018, un soi de ”stenogramă” de tipul
celor scurse din zona DNA de pe la noi. Ca atare, se cunoaște doar o singură identitate,
anume cea a lui Gianluca Savoini, un ”apropiat” al lui Matteo Salvini – numit în
înregistrările de asemenea publicate de BuzzFeed News drept ”un Trump italian”.
Pe scurt, ar fi vorba despre o companie importantă de petrol din Rusia care ar vinde cel
puțin 3 milioane de tone metrice de combustibil pe parcursul unui an către compania
italiană Eni, pentru o valoare de aproximativ 1,5 miliarde de dolari. Achiziționarea și
vânzarea ar fi urmat să se facă prin intermediari, vînzătorii aplicînd acestor tranzacții un
discount de 4%, adică, în valoare de aproximativ 65 milioane de dolari, pe baza
prețurilor combustibililor la acea dată.
Acest discount ar fi urmat să intre apoi în posesia celor de la Lega, care ar fi putut astfel
finanța campania europarlamentară din acest an. Dacă din discuții reiese în mod clar că
italienii au spus că nu îi interesează să obțină bani pentru uzul propriu, rușii, în schimb,
negociază pentru un ”comision” care să li se întoarcă, tot prin creșterea discountului, iar
italienii cad de acord, după cum reiese din înregistrări, ei rămînînd la cei 4% necesari
”cauzei”, în ideea ca schema să poată fi repetată la nevoie. Singura ilegalitate ar fi că de
anul acesta legea italiană interzice finanțările externe în zona politică. La vremea
desfășurării discuțiilor, nu! Pe de altă parte, compania Eni a negat că prin conturile ei ar
fi trecut vreodată asemenea bani.
Matteo Salvini și Vladimir Putin la Roma / Foto: Facebook
Acesta este scenariul, iar în Italia practic nu există publicație care să nu reia informația,
adăugînd că ”suveraniștii sînt finanțați de Putin”. Ca să fie mai plauzibil, autorii anchetei
readuc în discuție și cazul vicecancelarului austriac Heinz-Christian Strache (FPÖ),
care a demisionat în luna mai, chiar înaintea alegerilor, și în cazul acestuia ivindu-se din
zona germană (Süddeutsche Zeitung și Spiegel) o înregistrare bizară cu o presupusă
”rusoaică” ce îi propune șefului FPÖ acceptarea de bani rusești.
Deci, Putin și Merkel sau Macron se pot întîlni și pot semna orice contracte, pe oricîți
bani și este în foarte mare regulă, nu vin rușii, nu e despre bani rusești, rușii nu
controlează nimic, dar dacă Trump, Viktor Orban sau Matteo Salvini se aprope de același
Putin, lumea intră în fibrilații. Și mai interesant este cum aceste scurgeri îi vizează
întotdeauna pe suveraniști și niciodată pe globaliști.
Ceea ce trebuie, totuși, reținut din această scurgere de informații, este faptul că pe ruși
– în mod evident – îi interesează ce se întîmplă în Europa și că, simplu spus, joacă la
ambele capete. Pe de o parte își vînd gazul nemților, pe de altă parte tratează cu
suveraniștii. Iar aceștia din urmă, par să devină tot mai importanți pentru ruși. Și, să nu
ne facem iluzii, americanii fac exact același lucru!
Vicepreședintele Mike Pence și vicepremierul Matteo Salvini / Foto: Facebook
Bazată pe o doctrină din secolul al XVI-lea, Imperiul Rus ar fi succesor al Romei antice și
al Constantinopolului ca centru suprem al creștinismului adevărat. Prima dată, îngrijorat
de soarta creștinismului european s-a arătat Aleksandr Gelievici Dughin, creditat a fi
creierul din spatele lui Vladimir Putin, susținător al neo-eurasianismului. Dughin
consideră că ”Un Occident care își neagă credința, istoria, rădăcinile și identitatea, e
destinat pentru dispreț, moarte și dispariție”. Tot el spune că: “Singura apărare reală
împotriva globalizării este eurasianismul”.
Alexandr Dughin / Foto: Facebook
Din punctul de vedere al Stratfor, însă, ascendentul Rusiei față de China este puțin
probabil să dureze pentru totdeauna. Creșterea proprie a Chinei și suprapunerea sferelor
de influență în Asia Centrală, Orientul Îndepărtat al Rusiei și în zona arctică, vor limita,
în cele din urmă, măsura parteneriatului lor. Ceea ce, potrivit așteptărilor, ar reapropia
Rusia de țările așa-zis occidentale.
Eurasia
Pentru ilGiornale, Dughin adaugă: “Văd apariția unei voințe extrem de populare
împotriva dominației totalitare și impunătoare a globalizării, a gîndirii europene. Este
evident un pas spre victorie, nu victoria însăși. Este o schimbare radicală în istoria
postmodernității: o revoltă împotriva lumii post-moderne, o formă de protest a
popoarelor care nu acceptă să fie anihilate de strategia suicidară a liberalilor, ci vor să
decidă liber asupra identității lor. Tocmai aici intră în joc necesitatea unei alternative la
globalizare, pentru a salva identitatea oamenilor și a popoarelor, pentru a salva Ființa.
Această alternativă nu ar trebui să fie căutată în fascism, în comunism sau în vechiul
liberalism, ci într-o nouă formă care să poată răspunde provocărilor generate de
evenimentele actuale. Fundamental va fi a patra teorie politică, teoria lumii
multipolare, principiile metafizice ale luptei împotriva globalizării, pentru a salva
popoarele, omul, sacrul, tradiția, demnitatea umană“.
Aceasta este marea propagandă rusă de care se tem liderii UE, democrații americani,
mass-media, aceasta ”propagandă”, chipurile, ”schimbă opțiunile electorale” – dacă ar fi
să credem, e fake news-ul care îi zăpăcește de cap pe oameni, ideile care îi îndepărtează
de ”valorile europene”, liberale, ”occidentale” și îi țin în ”totalitarism”. Să le vedem și să
le cîntărim, așadar. Din nefericire, o bună parte din ceea ce spun rușii poate vedea
oricine cu ochiul liber. Iar dacă are și vreo doi neuroni, poate aduna și cîteva cifre. Sau
distinge albul de negru. Dacă preț de o secundă privim harta Eurasiei, înțelegem că
Rusia nu are nevoie de teritorii, pe cît ar avea nevoie de oameni sau, cel puțin, de
parteneri care să îi împărtășească valorile enunțate mai sus.
Dincolo de orice, pentru actuala conducere a Rusiei, credința creștină pare să fie unul
dintre punctele esențiale. Invers decît e la globaliști. Nu doar Salvini este interesant în
Italia pentru Putin, ci și suveranul pontif. Recentul interviu oferit de Vladimir Putin celor
de la Financial Times arăta îngrijorarea șefului federației ruse în privința atacurilor
liberale împotriva Bisericii.
Vladimir Putin și Papa Francisc / Foto: Kremlin.ru
Pericolul globalist
Rusia nu face parte din sistemul ”occidental”. Ajunge să aruncăm o privire pe hartă ca
să înțelegem asta. BRICS (Brazilia – Rusia – India – China – Africa de Sud) au
deja un sistem propriu, un fond monetar propriu și refuză dolarul în favoarea monedei
chinezești. Interesele economice ale acestor țări se întind, ca și cele occidentale, și în
Africa și în America Latină.
Trump este un președinte bun. Pentru americani, însă. Cum Merkel este un cancelar
bun. Pentru germani. Și Putin e bun, dar pentru ruși. Ca și Xi Jinping pentru chinezi.
Durerea este că Uniunea Europeană este doar o minciună sfruntată. Nu există. E o
ideologie ce camuflează interese mercantile. Există doar Germania și sateliții Germaniei.
Din această cauză, doamna în capot bleu care-și scaldă piciorușele în spumele mării, nu
există. Nici Barna nu există. Iar nevertebratele care îmbăloșează bombeurile încălțărilor
lui Macron și Merkel – Cioloș și Iohannis – există doar cît să ne dăm seama cît de
pierduți sîntem în acest ocean de interese planetare, cît de insignifianți!
Țările din jurul României, strîng rîndurile și încearcă să supraviețuiască, iar faptul că
această supraviețuire este posibilă o vedem din uriașul interes pe care-l au și rușii și
americanii în zonă. Se regăsește în tremuratul Angelei Merkel. Sigur că în România e
interzis să vorbești despre lucrurile evidente pentru toată lumea de afară. La noi,
discuțiile se poartă de la nivel de ”autobază” și pînă la vîrfurile Academiei – la alde
Dungaciu – din perspectiva ”pericolului rusesc” și al ”pericolului unguresc”, mizîndu-se
pe tradiționala ură. Pe prostie și pe frustrare. Noi nu avem un Trump, un Xi, un Putin.
Nu are cine să vadă de interesele noastre. E chiar amuzant cum unii îl văd pe Pleșoianu
în această postură.
Noi nu putem vorbi despre ”pericolul german”, care este grămadă peste noi, acum,
astăzi, și ne secătuiește resursele, ne distruge economia, justiția, tradițiile, credința
creștină, educația, morala, ne aruncă în pușcării, ne bagă pumnul în gură dacă vrem să
vorbim, pentru că noi nu putem abdica de la linsul boașelor și de la trădarea
minunatelor ”valori europene” precum homosexualitatea, lupta cu încălzirea globală,
îndobitocirea prin roluri de gen, feminisme, sustenabilități, prefezabilități și alte
asemenea. Noi nu putem vedea eforturile pe care le fac cei din zona geografică în care
ne aflăm, nu putem dezbate dacă e bine ce fac, sau nu, nu putem să ne integrăm
Grupului de la Visegrad, nu putem avea inițiative nici măcar în zona infrastructurii
naționale. Ca să nu poată veni rușii. Ca să nu ne fure ungurii. Că… Dragnea.
Deci ce sîrmă are Firea în cur? Sau ”Chiparosul” cum a jucat ping-pong? Sau nevasta lui
Mazăre cum și-a făcut părul, singură?
Este în afara oricărui dubiu. S-a bătut palma. Între Tăriceanu și Ponta. Între ALDE și Pro
România. Vor merge împreună la prezidențiale. Cu sau fără PSD. Acest tandem,
Tăriceanu vizând președinția, iar Ponta poziția de prim-ministru, aruncă în aer atât
scena prezidențialelor, cât și scena politică. În ce fel? Conform cercetărilor de piață,
Tăriceanu, care are o uriașă favorabilitate în rândul electoratului PSD, de peste 80%,
susținut fiind de acest partid și de ALDE, ar putea obține în primul tur în jur de 28%.
Ceea ce l-ar califica în turul doi. Asta în condiițiie în care Iohannis, susținut doar de PNL,
nu sparge sub nicio formă bariera de 40%, iar Barna, având drept locomotivă Alianța
2020, în primul tur s-ar plasa undeva sub 20%. Ceea ce însă aritmetic pare simplu,
devine complicat prin prisma geometriei variabile a combinațiilor politice. Și voi
demonstra de ce.
PSD intenționează să meargă pe mâna unui candidat propriu. Informațiile din interiorul
acestui partid, care indiferent cât de zguduit este de ultimele două cutremure, rămâne
totuși cel mai mare, sugerează că acestă soluție va fi adoptată pe 3 august. Iar doamna
Dăncilă îl vrea pe domnul Teodorovici în postura de candidat prezidențial. Acesta nu va fi
decât un iepuraș electoral. Și asta indiferent dacă pe sub masă există sau nu vreo
înțelegere cu Klaus Iohannis. Și admițând că există, iar Iohannis i-ar garanta la schimb
doamnei Dăncilă rămânerea la Palatul Victoria până după parlamentare, această
înțelegere nu va putea fi respectată. O să vedem de ce. Sau va fi respectată printr-o
evoluție suprarealistă, în sensul unei alianțe temporare la guvernare PSD-PNL. Destul de
greu de crezut și imposibil de de convins în aceste condiții electoratul asupra seriozității
angajamentelor liberale. Și a verdictelor de până acum ale lui Klaus Iohannis, în sensul
că Guvernul Dăncilă e rău.
Să revenim la subiectul propriu-zis. Dacă PSD, așa cum dorește doamna Dăncilă, va
merge cu un candidat propriu, Teodorovici sau altcineva, acesta va fi un iepuraș
spulberat în primul tur. Iar în turul doi ar urma să se confrunte două formațiuni care
dovedesc o mai mare stabilitate. PNL, cu Iohannis candidat, și Alianța 2020 cu Dan
Barna candidat sau, la limită, cu Laura Codruța candidat, iar Dan Barna în tandem în
poziția de posibil viitor prim-ministru. Și ce se va întâmpla în turul doi în aceste condiții
vom vedea altă dată. Important este însă că, în turul întâi, șansele frontului PSD sunt
spulberate. Pentru că dacă PSD nu merge pe mâna lui Tăriceanu, atunci vom avea o
dată combinația Tăriceanu-Pro România, a doua oară îl avem pe Teodorvici sau pe
altcineva susținut oficial de PSD și a treia oară pe Liviu Pleșoianu, care și el va fi susținut
de o parte din electoratul PSD. Așa cum de altfel și către tandemul Tăriceanu-Ponta se
vor duce destul de multe voturi. Prin urmare, frontul anti-PSD, mergând în in minimum
trei direcții, se va pulveriza.
Dacă, la 3 august, PSD alege formula iepurașului, atunci inevitabil Viorica Dăncilă se
transformă din premier în pieton. Pentru că pe de-o parte va fi umilită și va plăti din plin
factura politică prin faptul că PSD, în urma deciziilor ei, nu-și poate duce candidatul în
turul doi. Iar pe de altă parte ruptura de ALDE va fi inevitabilă. Și astfel PSD își pierde
majoritatea în ambele Camere. Nemaiavând suport parlamentar, va fi la discreția
oricărei moțiuni de cenzură. Dăncilă nu se mai poate salva decât, cum spuneam, prin
aducerea PNL la guvernare. Dar ce interes al avea PNL să vină într-un Guvern Dăncilă,
când ar putea profita de situație, forțând un guvern propriu?
Parteneriatul ALDE-Pro România e bătut în cuie. Tandemul Tăriceanu-Ponta încă nu. Dar
va fi și el bătut în cuie începând din 3 august, dacă PSD optează pentru un iepuraș
electoral, iar doamna Dăncilă, pentru a se metamorfoza din premier în pieton.
Timp de secole războiul a fost principalul mod de a cuceri ţările care, din nefericire
pentru ele, erau posesoarele unor bogăţii râvnite de marile puteri politice şi militare ale
vremii. Sute de războaie locale şi regionale, inclusiv două conflagraţii mondiale
devastatoare, au răvăşit lumea. Apoi, pe nesimţite, învăluite într-o ceaţă densă emanată
de propaganda proaspetelor fabrici de „democraţie”, au fost operate schimbări esenţiale
în strategiile de cucerire, de subjugare politică şi economică a statelor ţintă.
Motivul mutaţiei? Unul strict pragmatic. Se constatase că războiul este mult prea
costisitor pentru invadator. Prea scump, atât financiar cât şi uman. Prin urmare, s-au
căutat metode mai convenabile din punctul de vedere al costurilor proprii. Este
momentul în care s-a inventat exportul forţat de „democraţie”. Câştigul era multiplu.
Pentru cotropitor, cheltuielile proprii deveneau de mii de ori mai mici, forţa de muncă
din ţara invadată rămânea intactă, disponibilă imediat, iar bunurile materiale puteau fi
însuşite fără eforturi suplimentare. În plus, atitudinea subjugatului faţă de invadator
devenea alta.
Experimentat încă din momentul în care s-a sădit în subconştientul colectiv ideea
evident falsă că S.U.A. ar reprezenta exponentul mondial al democraţiei („a crede că
doar S.U.A. sunt în posesia unor valori universale este un punct de vedere
iraţional”[1]), exportul de „democraţie” a devenit „arma civilă” de succes ale epocii
moderne. Ieşit mai apoi din patrimoniul strict al S.U.A., exportul forţat de „democraţie”
ca înlocuitor al clasicului război a fost şi este încă folosit pentru strivirea unor guverne
încăpăţânate, pentru schimbarea unor politici regionale neconvenabile, pentru
subordonarea totală a unor state aflate în zonele de interes economic, politic sau militar.
Desigur, ameninţarea militară rămâne prezentă şi este utilizată fără reţinere dacă ţinta,
îndărătnică, nu acceptă de bună voie instaurarea „democraţiei” binefăcătoare. Exemplul
cel mai edificator îl reprezintă Siria sau, într-o mai mică proporţie, Libia şi Iugoslavia.
Ţările Est-Europene, inclusiv România, au fost şi ele „victime” ale afluxului occidental de
„democraţie”. În unele situaţii particulare, cum a fost cazul opunerii la schimbare a lui
Ceauşescu sau împotrivirii încăpăţânate la spargerea statului a dictatorului” Miloşevici,
procesul forţat de infuzie „democratică” s-a soldat cu traume adânci pentru populaţie.
Şi, procesul nu s-a finalizat încă. Observăm, chiar şi în 2019, că România se află sub o
adevărată ofensivă „democratică”. Aproape zilnic, de la diferite foruri înternaţionale şi
felurite organizaţii naţionale vin în cascadă acuzaţii şi ameninţări cu sancţiuni. Chemaţi
sau nu, lideri ai U.E. sau emisari ai Unchiului Sam sosesc pe rând la Bucureşti pentru a
contribui, lovind cu pumnul în masă, la „definitivarea procesului democratic” din
România. În acord cu acuzaţiile externe şi alături de emisarii purtători ai cheii
democraţiei adevărate se află un lung şir de O.N.G.-uri (multe citate mai sus de dl.
Oprescu) sponsorizate copios dinspre diferite puncte cardinale ale lumii „libere”, unii
lideri de partide politice „reformatoare” şi, purtând cu emfaza-i specifică stindardul
„democratizării totale”, însuşi preşedintele ţării. Am aflat astfel, cu o oarecare mirare, că
nu am respecta statul de drept (deşi încă nimeni nu l-a definit cu exactitate). Ba, chiar
mai mult, ni se tot spune că acesta, statul de drept, ar lipsi cu desăvârşire în teritoriul
locuit de români. Mai aflăm, de la profesorii noştri de democraţie şcoliţi la Universităţi de
renume din state recunoscute ca înrăite exportatoare de „democraţie” că, fără măcar să
ne dăm seama, trăim cu toţii (mai puţin falnicul nostru preşedinte blagoslovit prin
naştere cu adevărate calităţi democratice) un adevărat război devastator împotriva
Justiţiei. Pe deasupra, ne mai explică doct cam aceiaşi dascăli, ne şi bălăcim într-o
imensă mlaştină antisocială, de-a dreptul ucigătoare pentru adevărata democraţie. Noi,
români inconştienţi, am rămas singurii europeni care mai locuiesc în tărâmul urât
mirositor al corupţiei!
Ce urmează?
O întrebare firească pentru cei interesaţi de propriul viitor. O întrebare normală pentru
aceia care se gândesc cu îngrijorare (sau cu speranţă) la cât de liberi vor trăi copiii lor,
pentru cei preocupaţi de modul cum va evolua ţara ce le-a fost leagăn. Răspunsul?
Răspunsul este şi dificil şi lesne de găsit. Dificil, întrucât istoria se scrie sub ochii noştri
şi, fapt dovedit, întreagul mers al omenirii s-a dovedit a fi extrem de impredictibil.
Lesne, fiindcă suntem singurii cărora le stă în putinţă să-şi schimbe viitorul. În oricare
direcţie ne-am uita, cei care au cotropit vor continua să cotropească, cei care au jefuit
vor continua să fure, iar aceia care n-au avut nici curajul şi nici puterea de a cotropi sau
jefui vor fi cotropiţi şi jefuiţi. Ca un sinistru blestem al omenirii, îi vom proslăvi numai pe
cei care prin sângele şi durerea altora au construit imperii asupritoare, pe cei care au
violat, ucis şi jefuit fără de milă. Pe ceilalţi îi vom uita, ori, şi mai rău, îi vom huli.
Pentru România, schimbarea în bine rămâne himera visătorilor. De ce? Fiindcă suntem
conduşi de „« boieri ai burţii» […] nu există lideri, există doar deţinători de putere şi nu
sistemul politic este puternic, ci noi suntem slabi”[5].
[1] K. Jowitt, citat de Sebastian Oprescu în Aşa vă place Istoria? – „Exportul de Democraţie”,
[2] Discursul ministrului de externe Jorge Arreaza la seminarul internaţional despre măsurile coercitive
unilaterale
[3] Călin Georgescu, Cumpăna României, Bucureşti, Editura Christiana, 2016
[2] Sebastian Oprescu Aşa vă place Istoria? – „Exportul de Democraţie”
https://www.socioblog.ro/2016/01/27/asa-va-place-istoria-recenta-exportul-de-democratie/
[5] Călin Georgescu, Idem, op. cit.
Transhumanța orientală
Probabil ați citit știrea referitoare la cererea comisarului Vytenis Andriukaitis în ceea
ce privește stoparea exportului oilor românești către Orientul Mijlociu. Evident, proștii
eroici din categoria TFL au și luat-o-n gură cu „Daea e dă vină”. Sigur că da, dar gândim
și noi puțin?
N-am auzit ca acest suspect comisar european să zică ceva la adresa exportului de oi
din țara sa spre Orientul Mijlociu. Așa-i că v-am cam luat prin surprindere? Chiar nu vă
gândeați că ar fi și asta o oarecare variabilă? Hai să vedem cum stă treaba în toată
această tărășenie.
Problema ridicată de comisarul lu’ Pește este aceea că animalele vor fi supuse unor
temperaturi extreme. Mai mult, el dă și alternativa, anume ca țările UE să nu mai
exporte animale vii către Orientul Mijlociu, ci carne gata procesată. Asta deoarece oilor
transportate acolo nu li se asigură condiții similare celor de pe vasele de croazieră, n-au
parte de piscină, masaj, servicii medicale specifice sau spectacole de calitate. Știu că e o
glumă, dar cu abureli de acest gen am fost noi ruinați.
Văd că netul s-a umplut de imagini cu modul – uneori barbar – în care sunt sacrificate
animalele în Orientul Mijlociu. Știu povestea, doar v-am spus că m-am nimerit de multe
ori în timpul Sărbătorii Sacrificiului. Prin orașe curg râuri de sânge. Asta deoarece oile
sunt sacrificate tradițional. Tradițional înseamnă similar modului în care sunt sacrificați
la noi porcii de Crăciun, anume prin înjunghiere. Procedeul asigură o moarte rapidă a
animalului cu scurgerea sângelui. Alternativa recomandată de organizațiile pentru
protecția animalelor este electrocutarea. Aceasta acționează mai rapid cu vreo 3-4
minute, dar are dezavantajul major că tot sângele se lasă în carne. Este, dacă vreți,
diferența dintre carnea de porc pe care-o mâncați după ce porcul a fost sacrificat
tradițional și cea de abator.
Pentru cei care-și dau ochii peste cap, voi face precizarea că de la începuturile omenirii
și până în prezent sacrificarea se face în modalitatea tradițională, care reduce masiv
toxicitatea cărnii și o face mult mai ușor conservabilă. A veni acum și a spune șlehtei de
imbecilizați corect politici că e mai bine să sacrifici animalul prin metode „moderne”, mi
se pare o prostie fără margini. La fel cum, a spune că e mai uman să omori găina prin
sucirea capului decât prin tăierea acestuia.
În atmosfera călduță a biroului de 8,00 x 8,00 metri (ajuns la dimensiunile astea prin
reamenajare și modernizare) din VILA LAC 3 , Klaus se dedică muncii intelectuale,
îmbrăcat într-un trening drăguț, business casual, în culoarea sobră a lucrului bine făcut.
E dimineață și se simte în formă, deoarece a mâncat deja șnițel, leberwursti, ștrudel,
cremșnit și a băut, ca să se dreagă, un soi de sirop de tuse alcoolizat, numit
jagermeister.
Și l-a lăudat pe GRECO - cine dracului o fi ăla, că nu-l cunoaște personal, dar după cum
scrie sigur-sigur e anti PESEDEU. Negreșit, e o șaradă aici: de ce și-a pus Franța ziua
națională exact în luna iulie? Că dacă o punea mai către toamnă acum nu era nevoit să
scrie un text vibrant, din care să răzbată întreaga lui măreție și sensibilitate… s-o fi făcut
cu intenție, numai ca să-i strice lui bucuria vacanței?
Apoi, privind gânditor pagina virtuală, lui Klaus îi trece prin minte că patru-cinci fraze
înseamnă un efort prea mare, acum, înainte de binemeritata vacanță. O frază inteligent
alcătuită ar fi suficient. O frază ca un proverb… de exemplu, cam ca „Guten morgen
căciulă, că stăpânul n-are gură!”… ce adânc! Un președinte cu o activitate literară atât
de prolifică, poate cuprinde un evantai de trăiri într-o singură frază… sau, de ce nu? într-
o propoziție… și o propoziție poate fi atât de profundă încât să se transforme în aforism,
nu-i așa? Da, îi va scrie lui Macron o telegramă oficială conținând un aforism din
maximum șapte cuvinte, ca să fie ușor de reținut… dar de ce din șapte cuvinte?
Cugetările cele mai tari sunt alea de cinci-șase cuvinte… sau patru cuvinte… mai curând
să-i scrie un e-mail… deși, dacă se gândește mai bine, ar părea mai decent, mai potrivit,
să posteze două-trei cuvinte pe Facebook.
Ajuns aici, Klaus întinde mâna după telefonul mobil și se apucă să butoneze pentru un
SMS. „…Un SMS către Emmanuel Macron… iată o chestie mai elegantă, mai de impact”,
gândește președintele, și, plin de importanță, se străduiește să scrie ceva cu adevărat
epocal, ceva care să-i reflecte statura prezidențială, dar nu pe aceea obișnuită, ci pe
aceea monumentală, cu căciulă… ceva strivitor, ce să mai zic… Cu sufletul la gură, căci
creația e întotdeauna epuizantă, tastează „JOYEUX ANNIVERSAIRE!”, apoi semnează… a
fost greu, dar s-a descurcat.
Încurajat de reușită, Klaus socotește că SMS-ul s-a dovedit, iată, o cale perfectă de
comunicare oficială. Așa că, mult mai bine dispus, hotărăște ca anul viitor când el va fi
tot președintele României, că doar n-o să-l voteze lumea pe Dan Barna, să-i dea un
SMS, cel puțin la fel de tulburător, de ziua Americii și lui Donald Trump… deși pe ăla nu-l
prea simpatizează… doar toată lumea știe că el, prezidentul, a ținut în inima lui cu
Hilarry, cu Departamentul de stat și cu Hans Klemm…
Jurnalistul Ion Cristoiu acuză lipsa de transparenţă a STS în gestionarea votului, iar pe
preşedintele Iohannis pentru insistenţa de a cupla un nou referendum cu scrutinul
prezidenţial datorită posibilităţii de fraudare a alegerilor cu ajutorul unui soft.
Analistul politic a afirmat, la emisiunea Gândurile lui Cristoiu, că softul pentru alegeri
este administrat de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), o instituţie militarizată
în care se ordinele se execută, nu se discută.
“STS este o organizaţie militară, las la o parte faptul că nu văd de ce e militară, adică
militarizată. Militarizată înseamnă cu ordine, acolo se ascultă, ordinele nu se discută
pentru că este militarizată şi înseamnă lipsă de transparenţă, da? Secretul militar. Dacă
acest soft ar trece în administrare la orice instituţie civilă, inclusiv la AEP (…) devine
transparentă (…)”, a spus jurnalistul.
Ion Cristoiu a dezvăluit, în acest context, că la alegerile europarlamentare din 26 mai au
fost şterse informaţiile stocate peste zi legate de vot pe motiv că memoria calculatorului
era prea încărcată.
Analistul politic a explicat şi motivul pentru care s-a recurs la ştergerea datelor: PSD să
obţină un scor prost pentru a-l putea elimina pe Liviu Dragnea de pe scena politică.
“Au dorit să fraudeze pentru că voiau să-l radă pe Dragnea, de aici a fost singura
chestiune. A fost o operaţiune uriaşă pusă la cale de STS şi de servicii, cum vreţi,
interne, externe, şi anume ca Dragnea… ca PSD-ul să obţină un scor foarte prost, pentru
că dacă obţinea un scor cât de cât normal, domnul Dragnea, poate că şi decizia
judecătorilor era în sensul ăsta”, a afirmat Ion Cristoiu.
În opinia sa, există o informaţie clasificată care trebuie neapărat declasificată, respectiv
interesul şi insistenţa şefului statului de a cupla referendumul constituţional cu unul din
cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale.
„Încă o dată, principiul fundamental al democraţiei pentru care a avut loc o revoluţie în
tot estul este faptul că totul trebuie să fie transparent, da, ori în cazul de faţă am un
moment netransparent. Eu sunt un înverşunat susţinător, adept, luptător al tezei că în
democraţie totul trebuie să fie transparent. (…) Se va încheia ca şi cea de la SRI, printr-
un compromis, probabil c-or să vină nişte generali şi or să termine cu ea. Mă întorc,
susţin încă o dată că în lumea modernă democratică şi că în est s-a făcut o revoluţie
tocmai pentru a şti totul, totul. Nu există la ora actuală nimic secret. (…) normal este în
democraţie viaţa, parlamentarilor, a politicienilor, a premierului, a preşedintelui se
desfăşoară fără perdele”, a conchis Ion Cristoiu.
Şi Senatorul ALDE Daniel Zamfir a declarat, la RFI, că nu este normal ca softul care
numără voturile la alegeri să fie operat de “un serviciu secret militarizat”, ci, din punctul
său de vedere, să fie utilizat de către Autoritatea Electorală Permanentă, care
organizează alegerile.
Sursa: mediafax.ro
Barna a promis să dea pastila albastră din Matrix întregului bobor. Pastilă albastră,
așadar, aia care te face să fii fericit în timp ce sistemul își bate joc de tine, aia de te face
să-ți iubești călăul și să-ți urăști eliberatorul. E sincer, fix asta promite. De ce-o face?
Pentru că are un public imens dependent de pastile albastre, un public imens având ca
principală preocupare linsul clanțelor stăpânilor, un public imens care trăiește din drogul
iluzoriu al mai binelui venit de la niște binefăcători al căror unic scop în viață e acela de
a face bine.
În ciuda faptului că-i o prostie, în ciuda evidenței că nu există prânz gratis, masa ineptă
manipulată de Barna halește pastila albastră cu stoicism. Toți membrii acestei mase au
devenit dependenți de minciună într-un asemenea hal încât, atunci când vreunul te
simte cu adevărul prin apropiere, începe să mârâie precum un câine turbat. Și ca el,
întreaga masă de imbecili mârâie și latră în disperare textul mincinos cântat de „tătuca
supremul”, indiferent cine-ar fi acela.
Foarte puțini dintre cei care ajung într-o asemenea stare sunt capabili să facă pasul
înapoi, să privească adevărul și viața așa cum sunt ele, să-și reevalueze poziția și să
înțeleagă cu adevărat ce mult rău le-a făcut minciuna. Extrem de puțini sunt cei care au
prin fundul conștiinței acea brumă de sinceritate care să-i îndemne să se uite în oglindă.
E un număr infim. Minciuna e mult mai comodă.
Iar pentru ca vestea să fie și mai rea, trebuie să vă spun că această prostire în masă e
extrem de contagioasă. Poate că e cea mai contagioasă boală de pe planetă. Germenii
săi sunt peste tot, în fiecare ziar pe care-l deschizi, în fiecare știre pe care-o răsfoiești,
pe fiecare ecran pe care-l pornești sau care-ți este pornit în față. A te menține normal
într-o asemenea lume e chiar mai greu decât a ieși de sub influența nefastă a minciunii
„pastilei albastre”.
De-aceea, mulți dintre cei care au reveniri și revelații referitoare la minciuna în care
trăiesc, de multe ori o sfârșesc într-o minciună și mai mare, ochii le redevin injectați, iar
instinctele primare își fac din nou de cap în conștiința lor. Îi cunoașteți, îi vedeți zilnic și
vă e teamă de ei.
Nu cred că Barna a făcut o gafă, nu cred că a „întrors-o din condei” pentru a i se potrivi.
Cred că știa exact ce spune, anume adevărul care apoi te face rob pe vecie. El știe că dă
„pastila albastră”, e conștient că în Matrix „pastila roșie” e cea a adevărului. O face pe
față, așa cum s-au făcut toate furtișagurile în țara asta. „Ca să n-avem vorbe la proces”,
vorba unui personaj mai celebru decât mine. Pe față s-au privatizat pe un leu
întreprinderile așa-zis energofage, fără viitor economic. Pe față și pe un leu s-a făcut
totul! Pe față România a luat cel mai mare împrumut din istoria ei pentru a susține
băncile străine și private. Pe față se dau sute de milioane lunar fiecărui ticălos care-a
servit sau servește sistemul. Pe față suntem furați zi de zi.
Nu vă faceți iluzii! A spune că Barna a făcut o eroare înseamnă a-l absolvi de ticăloșia
care-i este esență. Dacă asta a fost o greșeală înseamnă că toată politica lui e doar o
nevinovată greșeală, o eroare de calcul. Nu, dragii mei, tot ceea ce face gașca aia ieșită
din cazarmă e o imensă ticăloșie care se face pe față. Fiecare e conștient că e ticălos,
dar se îmbată cu gândul că, dacă ticăloșia va reuși, se va înfrupta pe săturate din carnea
încă pulsând a victimelor, adică a masei inepte de consumatori dependenți de „pastila
albastră”. Fiecare dintre ei e un șacal din haită. Știe că va omorî animalele încolțite, știe
că va face o crimă, dar acea crimă îi asigură supraviețuirea. Lui, găștii lui și dresorilor
găștii.
Asta-i „pastila roșie” a acestei dimineți. Dacă înțelegeți, e bine. Dacă vă deranjează, nu
vă obosiți să mă înjurați. Pastile albastre se găsesc peste tot. Luați una și garantez că vă
veți liniști. Pe vecie!
Cum ar putea amuți, din postura sa de principal agent electoral, Rareș Bogdan, atunci
când va fi confruntat cu rezultatele mandatului de cinci ani al președintelui Klaus
Iohannis? Cum va rămâne fără replică cea mai importantă gură de tun a lui Iohannis și
cum se va gripa în plină campanie electorală? Cum va răguși și-și va pierde vocea Rareș
Bodan?
Pentru a răspunde la această întrebare aparent șocantă, m-am întors în luna septembrie
a anului 2014. Și am studiat din nou proiectul candidatului prezidențial Klaus Iohannis,
prezentat drept preambulul unui proiect de țară, moderatorul evenimentului fiind
analistul politic Emil Hurezeanu, în prezent ambasadorul României la Berlin. Și m-a luat
durerea de cap.
În campania electorală care începe în curând și în care va fi susținut de PNL și de cel mai
vocal avocat al său, Rareș Bogdan, președintele Klaus Iohannis va fi obligat să-și
amintească că, în urmă cu cinci ani, a promis, citez ad literam, că „veți avea în mine un
garant al principiului că cetățeanul este înaintea statului, iar insitutțiile statului servesc
și respectă cetățeanul”. Și am avut. Am avut serviciile secrete, care și-au bătut
literalmente joc de cetățean, de Constituția țării și nu în ultimul rând de Justiție. Luarea
drept ostatic a Justiției de către serviciile secrete este întotdeauna un act îndreptat
împotriva și nu în interesul cetățeanului.
Am notat șapte obiective pe care și le-a fixat în urmă cu cinci ani candidatul Klaus
Iohannis, drept repere care urmează să fie îndeplinite în mandatul său. Le enumăr
aproape fără comentarii, considerând că de cele mai multe ori comentariile sunt de
prisos.
1). Reformarea sistemului public – educație, sănătate, pensii. Aici fac doar precizarea că
în ciuda obiecțiilor și rezistenței înverșunate a lui Klaus Iohannis și a PNL, în România a
avut totuși loc un început notabil de reformă doar în domeniul sistemului de pensii.
3). „O probă importantă a mandatului meu va fi aderarea României la zona euro”. Proba
a fost dată. Dar nota lui Iohannis, după cum se vede, nu este de trecere.
5). „În 2015, finalizarea dezbaterilor privind schimbarea Constituției”. Nu s-a mai
întâmplat absolut nimic. Constituția nu a fost schimbată. Iar Klaus Iohannis nu a făcut în
acest sens nicio tentativă, până în urmă cu câteva zile, când a anunțat un referendum
menit să schimbe un singur articol din Legea Fundamentală, referendum care din nou va
mutila alegerile, suprapunându-se peste acestea în beneficiul lui. Ca să discutăm în
campania electorală despre acel singur articol și nu despre modul în care, timp de cinci
ani, Klaus Iohannis și-a îndeplinit sau nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.
6). Regionalizarea și descentralizarea. Nu s-a făcut nimic. Iar Klaus Iohannis în calitate
de președinte nu a mișcat niciun deget și nu a mai rostit nicio vorbă în acest sens.
7). Consolidarea relațiilor cu Republica Moldova. Klaus Iohannis nu a făcut nimic. Dacă
nu mă înșel, nici măcar nu a călcat vreodată pe la Chișinău. Sau dacă o fi călcat, nu a
lăsat nici cea mai mică urmă. În orice caz, Republica Moldova nu s-a apropiat nici măcar
cu un pas de România.
MOTTO: „Congresul USR, între pastila albastră, Star Trek, Game of Thrones, pantofii
norocoși ai lui Barna și partidul lui Cioloș, care PLUSează” (titlu de reportaj pe pagina
DIGI 24.ro, 13 iulie 2019)
Dragii moșului, cred că știți povestea, așa că nu vă mai plictisesc cu începutul ei,
deoarece ar trebui să vă spun câte ceva și despre Nicușor Dan și n-am chef… Deci… bla-
bla-bla… și trec fără menajamente la balul de alegere a candidatului la președinție…
remarc în treacăt că nici poveștile nu mai sunt ce-au fost odată, căci sindrofia nu s-a
desfășurat nici la Palat, nici într-o sală de bal, ci în Sala Mare a TNB, un bun prilej
pentru Andrei Caramitru, curtean și fost consilier personal, să le arate tuturor ce
manager mișto e tac-su și cum s-a străduit el să facă săli mari și folositoare, la o adică,
și partidelor care nu prea au membri, dar în schimb încep să aibă mulți votanți.
Una peste alta, la bal au venit, de peste mări și țări, 491 de invitați pe lângă
Cenușărelu’, reprezentând mai multe tabere și grupuri de interese… printre interesele
alea aflându-se și cele comune ale lui Stelian Ion, Cosette Chichirău, Cristian
Seidler, Claudiu Prisnel și Cristian Ghinea, ce păreau mai hotărâți ca niciodată să o
aleagă „regina balului” pe însăși maștera ecoloagă și somnolentă, Goțiu Mihai!
Acestora însă le-a luat maul Cenușăreluʹ, când a pășit pe scenă încălțat cu niște superbi
pantofi albaștri, în carouri, care sigur-sigur nu se potriveau cu tălpile niciunui alt
participant, deoarece nimeni dintre cei 491 de oaspeți nu purta numărul 59 la încălțări!
Pe mine discursul pe baza căruia Cenușăreluʹ s-a ales „catindat” la președinție m-a
plictisit de moarte. Mult mai simpatic și mai vivace mi s-a părut însă discursul dânsului
din 28 octombrie 2017, în urma căruia a ajuns președinte al partidului… acela a fost
fantezist și structurat pe mai multe faze, după cum veți vedea mai jos. Iată:
„Practic am stomacul ghem. Că mulți dintre voi m-ați întrebat: dar unde e entuziasmul
tău și mina pozitivă cu care ne-ai obișnuit? E în ghemul din stomac, presupun, și sper ca
în lunile și anii următori îl voi readuce în această organizație în măsura în care veți
decide să mă susțineți la candidatura de astăzi.” (în sală s-a înțeles că dânsul va livra,
cu generozitate, GHEMUL DIN STOMAC, fapt privit cu mare interes de membrii
partidului, căci niciunul nu văzuse până atunci conținutul stomacal al lui Cenușăreluʹ, așa
de aproape și la scara 1:1, n.n.)
„În 2015 eram în deșertul Nevada… și atunci am hotărât să sar cu parașuta deasupra
Marelui Canion. Sentimentul pe care l-am avut când am pășit în gol de la 5000 de metri
e de nedescris - e exact sentimentul pe care îl am acum în fața voastră, în această
ipostază.” (nu știu ce i-a sugerat candidatului această comparație, dar publicul s-a
înduioșat și, văzându-l fără parașută, nu l-a lăsat să-și rupă picioarele, ci chiar l-a ales,
n.n.)
„Noi suntem ca o echipă de fotbal formată din supervedete. Cam așa arată din exterior…
Dar ca echipă jucăm destul de prost… ne mai dăm și autogoluri, cum am văzut în ultimul
timp. Eu vreau ca USR-ul să devină o echipă construită pentru a câștiga meciul. Nu faza
cea mai spectaculoasă, nu golul etapei… că la ORDONANȚA 13, când am ieșit cu
pancartele alea ne-a reușit… dar vreau mai mult decât atât… vreau să fim recunoscuți
datorită jocului colectiv… vreau să transform USR-ul într-un mecanism redutabil și
funcțional. Vreau să-l transform într-un partid adevărat… vreau să devenim
INSPIRAȚIONALI…”
Ei, dragii moșului, aici am vrut să vă aduc… căci între timp, Dan Barna, Cenușăreluʹ cu
pantofi fistichii, a devenit mai inspirațional decât vă trece prin minte. Așa de
inspirațional încât a intrat direct în SCI-FI, cu viteza unui asteroid de mică mărime care
năvălește în atmosfera ultrararefiată a unei planete. Așa că pe 13 iulie 2019 a rostit pe
scena TNB următoarele:
„Acum este momentul nostru! După toate lucrurile pe care am reuşit să le facem
împreună în ultimii trei ani, sunt sigur că avem o şansă reală ca USR-PLUS să dea
preşedintele. Şi ştiu că aveţi curajul să intrăm în această competiţie. Ştiu că avem
voinţa să mergem până la capăt pe acest drum. Suntem Games of Thrones ca viziune,
dar ca energie suntem Star Trek-ul României”.
„După jumătate de an în acel guvern tehnocrat mi-am dat seama că nu mă mai pot
întoarce la viaţa mea dinainte. Cred că ştiţi cu toţii secvenţa aceea din Matrix, în care în
partea aceea de început Neo primeşte două pastile, una roşie şi una albastră, şi i se
spune ‘dacă iei pastila roşie te vei întoarce la viaţa ta obişnuită şi vei vedea lucrurile aşa
cum le vedeai dintotdeauna. Dacă vei lua pastila albastră vei vedea realitatea aşa cum
este ea’. La fel a fost şi pentru mine. Am acceptat acea provocare şi am intrat în USR.”
Trecem peste culoarea pastilei înghițite de Dan Barna și peste apropo-urile lui Rareș
Bogdan - zmeul cel rău - cu privire la virilitatea eroului nostru, și luăm pastila roșie ca
să putem privi realitatea în față. Și ce vedem… vedem că suntem, totuși, într-o
poveste… în acea poveste un partid cu maximum 15 000 de membri și cu filiale ici-
colea, a obținut un scor similar în alegeri cu un partid de 800 000 de membri – poate nu
toți cu cotizația la zi, dar cu carnete de partid, sigur!
Și povestea merge mai departe - e trecut de miezul nopții și Cenușărelu’ și-a pierdut
deja „DECEBAL”-ul în carouri azurii pe treptele Teatrului Național iar prințul Cotrocean
studiază problema și se pregătește să caute posesorul pantofiorului măsura 59, în
perspectiva unui parteneriat civil bazat pe dragoste, respect și înțelegere.
Un singur lucru mai rămâne de văzut: cu cine vor vota cei 800 000 de membri PSD,
împreună cu familiile lor, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale - dacă vor vota!
Căci „parteneriatul civil” al lui Cenușăreluʹ cu prințul Cotrocean depinde al naibii de tare
de răspunsul lor la această întrebare!
Și-am încălecat pe-o șa… și-am înțeles deodată de ce discursul de prezidențiabil al lui
Cenușărelu’ a fost așa de moale, de împăciuitor și de tern, adresându-se cu o vorbă
bună inclusiv FUNCȚIONARULUI PUBLIC (ăla pe care îl dă afară Andrei Caramitru
imediat ce ajung ei la putere, în caz că nu-l bagă direct în pușcărie). Căci
prezidențiabilul nostru cu pantofi cadrilați se așteaptă la o „nuntă cu… DAR”… respectiv :
„DAR voi cu cine veți vota pesedeilor, în caz că…?” Ei, ACEASTA-I ÎNTREBAREA!
Pesediștii de vîrf probabil au priceput că a venit momentul să-și sinucidă partidul. Cine
mama dreaq mai are voie în ziua de azi să ia peste 40% la urne? Nimeni. Deci, marș în
25%, ca să fie brambureala combinatorică așa cum se cuvine!
Vraja misterioasă a acestui procent admis vine din realitatea că înăuntrul său elita
partidelor rămîne, teoretic, în joc. În aceeași ordine necorespunzătoare de idei, iată
cum, la un scor de 30,52% obținut în alegerile din luna mai, Brexit-ul lui Nigel Farage
este cel mai mare partid din Parlamentul European. Așa ceva e nu doar culmea, ci și
riguros inadmisibil, tovarăși! Unde ne trezim?
Dar dacă peședistii n-au priceput ordinul suicidal, deci dacă fac ce fac din capul lor,
atunci suma cumulată a inteligenței în partid are greutatea a circa 2,08 păpădii chele.
Cu atît mai mult după 26 mai, sigura ipoteză care le-ar fi transportat un candidat la
prezidențiale în turul doi, cu ceva șanse de succes, se numea Călin Popescu Tăriceanu.
De azi, nu se mai numește așa. Nu sînt îndrăgostit de Tăriceanu. Îmi e chiar antipatic.
Suferă de îngîmfarea mediocrului public standard. Asta nu înseamnă, însă, că n-ar fi fost
singurul candidat valid al PSD-ului de azi.
Cele două dudui, poate trei, care se visează candidate PSD sînt niște glume proaste din
absolut toate punctele de vedere, începînd cu acela al prezidențiabilizării. N-are cum să
existe un cetățean relativ zdravăn care să o imagineze serios pe doamna Gabi sau pe
doamna Viorica președintă a României. O atare producție ar putea fi semnată eventual
de vreo brigadă artistică de glumiști județeni de la cutare serviciu cu ochi de coloarea
pilulei lui Barna, care ar putea proiecta așa ceva doar dacă nu s-ar mai putea lucra defel
cu Iohannis. Ceea ce e imposibil.
Cît despre ipoteza celei de-a treia dudui pesediste cică prezidențiabilă, Orlando pe
numele său, pronosticul meu e că, dacă se enervează, Șică l-ar bate. La limită, dar l-ar
bate. Iar Rareș l-ar spulbera, fără să se ridice de la măsuța manichiuristei.
Nu că votul liber și corect ar mai fi o ipoteză serioasă sau cel puțin cool, dar cu
Tăriceanu ai fi putut spera că ești capabil să arunci spre electorat un mesaj de unitate,
rațională, dincolo de interesul (stupid și perdant) de partid, susținînd pentru
prezidențiale un liberal cu trei decenii de vechime în domeniu. Asta în condițiile în care
adversarii tăi vor avea sigur cel putin doi candidați, care se “luptă pentru același ciolan”
blabla, tralala, știm refrenele sezonului. Dar nu! Hotărît nu!!! Nu, fiindcă Tăriceanu ar
putea cîștiga. Iar cu ăsta chiar că nu se poate lucra. Ce a pățit cu el Băsescu s-a văzut.
În schimb, cu Iohannis ne înțelegem, după cum se observă tot mai cotidian. Atunci, i-o
dăm pe doamna Viorica contracandidat. Sau pe doamna Gabi, să nu bată la ochi chiar și
pentru reduși mintal.
Din ultrarecenta reformă electorală aberantă consacrată sanctei Diaspora (la care
Tăriceanu a contribuit copios), nu rezultă că STS-ul a dispărut, măcar formal, din
ecuația instituțiilor electorale autohtone. Personal, nu mă voi mai apropia de vreo secție
de votare dacă alegerile nu se demilitarizează, măcar formal. Însă mă voi delecta cu
popcorn la feneraliile PSD din toamnă. Condoleanțe!
Ignoranța pluralistă
Fenomenul numit „ignoranța pluralistă” a fost abordat atât de psihologi, care și-au
centrat cercetările asupra caracteristicii de „ignoranță” a opiniei, date fiind
particularitățile procesării informației, atribuirile și motivațiile, cât și de sociologi, care au
studiat mai mult cealaltă dimensiune a fenomenului, caracteristica „pluralistă”,
împărtășirea percepției greșite de către un număr mare de persoane. În această
perspectivă, ignoranța pluralistă constituie un pattern cognitiv, un set de propoziții false
despre individ și societate, care sunt acceptate social ca adevărate. Pornind de la aceste
idei, Jacob Shamir și Michael Shamir redefinesc opinia publică în contextul ignoranței
pluraliste: „Opinia publică este un concept multidimensional, care încorporează atitudini,
ca și percepția distribuirii opiniilor, dar și alte elemente, precum expectații despre
dezvoltările viitoare, exprimări ale opiniilor și diferite tipuri de comportamente” (Shamir,
Shamir, 1997, p. 229). Între elementele constituente ale opiniei publice există, de cele
mai multe ori, o sincronizare; ignoranța pluralistă introduce însă o discrepanță, o
divergență între opinia majoritară actuală și percepția ei. Rămân de explicat sursele
acestei discrepanțe. Să revenim însă la teoria „Spirala tăcerii”.
Evaluarea teoriei
Chiar dacă, așa cum aprecia David J. Kennamer (1990, p. 393), teoria „Spirala tăcerii”
este „una dintre cele mai influente teorii actuale ale formării opiniei publice”, i se pot
reproșa totuși unele fisuri, sintetizate astfel: „Prima întrebare este dacă ziariștii pot fi
reprezentativi pentru opinie și dacă este legitim să fie considerați ca un fel de «aleși ai
poporului», iar funcția socială a instituțiilor comunicării de masă ca echivalentă cu
funcțiile instituțiilor reprezentative ale statului de drept. În al doilea rând, din faptul că
ziariștii au opinii politice – ca toți cetățenii – nu rezultă că practica jurnalistică poartă în
mod necesar amprenta unui angajament politic. Aceasta ar exclude cu totul
obiectivitatea sau, mai exact spus, neutralitatea comunicatorilor. În al treilea rând,
spațiul comunicării nu poate fi confundat cu spațiul politic […]. În al patrulea rând, teoria
spiralei tăcerii implică ipoteza că mass-media s-a substituit grupurilor de referință […].
Modelul nu ia în considerare faptul că procente semnificative de indivizi nu au opinii în
multe chestiuni și atunci «tăcerea» este consecința lipsei de opinie, și nu neapărat a
fricii de izolare” (apud Drăgan, 1996, p. 288).
Unele cercetări empirice au arătat că oamenii încearcă să evite izolarea și se abțin să-și
exprime opiniile personale când percep că opinia majorității este contrară opiniei lor, dar
că se tem mai degrabă de izolarea față de membrii familiei, decât de izolarea socială, în
abstract, și că exprimarea opiniilor individuale pozitive despre acțiunile afirmative nu
este afectată de spirala tăcerii (May et al., 2001).
Metaanaliza unui număr de 17 studii care testau ipoteza „Spirala tăcerii”, reprezentând
tot atâtea anchete de teren efectuate în șase țări și cuprinzând peste 9500 de persoane,
a condus la concluzia că, „Pe ansamblu, corelația dintre percepția suportului opiniei și
dispoziția de a vorbi deschis despre propria opinie este pozitivă” (Glynn, Hayes,
Shanahan, 1997, p. 460). Din 25 de teste, 19 au arătat o corelație pozitivă, trei au pus
în evidență o corelație negativă și trei o corelație zero. Corelația este, totuși, foarte
redusă (media coeficienților r = 0,054, la un interval de încredere de 95%). Carroll J.
Glynn, Andrew F. Hayes și James Shanahan au verificat și separat corelațiile dintre
percepția „suportului actual” și dispoziția de a vorbi deschis despre propria opinie, pe de
o parte, și dintre percepția suportului în viitor și dispoziția de a vorbi deschis despre
propria opinie. Chiar dacă în prezent oamenii percep că sunt în minoritate, convingerea
că în viitor vor fi majoritari îi va determina să vorbească deschis despre opiniile lor?
Pentru percepția suportului actual, 16 corelații au fost pozitive, patru negative și patru
corelații au fost zero (arătând lipsa oricărei corelații). Și de această dată valoarea medie
a coeficientului de corelație Pearson în cele 24 de corelații a fost foarte mică (r = 0,048,
la un interval de încredere de 95%). În ceea ce privește „suportul viitor”, metaanaliza a
condus către aceeași concluzie: există o corelație, dar ea este redusă (media
coeficienților r = 0,053, la intervalul de încredere de 95%). Din 12 corelații testate, opt
au fost pozitive, două negative și două nule. Aceste rezultate i-au determinat pe cei trei
profesori de la Universitatea Cornell (SUA) să conchidă că „suportul perceput” al opiniei
influențează, dar într-o măsură mică, dispoziția de a vorbi cu franchețe despre propriile
opinii.
În concluzie, se poate spune că oamenii observă mediul lor de viață, inclusiv opiniile
altora, cu ajutorul a două perechi de ochelari: ochelarii proprii și ochelarii mass-media.
Pentru că experiența proprie (observarea directă) are limite spațio-temporale, rămâne
de neocolit apelul la observația indirectă, la ochelarii mass-media. În unele cazuri, cum
sunt problemele environmentului, subnutriția în lume, starea de fericire a societăților,
tratatele internaționale și atâtea altele, informațiile din mass-media sunt cele mai
importante, dacă nu singurele de care dispune publicul. Așadar, ochelarii presei sunt cei
mai puternici.
Teoria despre influența mass-media asupra opiniei publice datorată profesoarei Elisabeth
Noelle-Neumann a fost conceptualizată și confirmată de numeroase cercetări empirice în
contextul social în care mijloacele de comunicare în masă se limitau la ziare, reviste,
cărți, radio, televiziune și cinema.
Așa cum conchid profesorii Christiane Elderrs și Pablo Porten-Cheé (2016, p. 99),
cercetările empirice despre comunicarea online și influența mass-media asupra opiniei
publice susțin teoria „Spirala tăcerii” ca o teorie cu rang mediu de generalitate. Se
impune continuarea cercetărilor centrate pe fiecare componentă a acestei teorii și
adâncirea perspectivei macro asupra opiniei publice.
Bibliografie
Drăgan, Ioan (1996). Paradigme ale comunicării de masă. Bucureşti, Casa de Editură şi Presă
“Şansa” S.R.L.
Elderrs, Christiane, Porten-Cheé, Pablo (2016). „The spiral of silence revisited”, în Vowe, Henn
(eds.). The Evolution Politcal Communication in the Online World. Theoretical Approaches and
Research Designs. (pp. 88-102). New York, Routledge.
Glynn, Carroll J., Hayes, Andrew F., Shanahan, James (1997). „Perceived support for one’s
opinions and willingness to speak out: A meta-analysis of survey studies on the “spiral of silence”,
Public Opinion Quarterly, 61, 3, pp. 452-463.
Katz, Daniel, Allport, Floyd H. (1931) „Students’ attitudes: A report of the Syracuse University
reaction study”, Syracuse, NY, Craftsman Press.
Katz, Daniel, Schanck, Richard L. (1938). Social Psychology. New York, Wiley.
Kennamer, David J. (1990). „Self-serving biases in perceiving the opinions of others”,
Communication Research, 17, 3, pp. 393-404.
Korte, Charles (1972). „Pluralistic ignorance about student radicalism”, Sociometry, 35, 4, pp. 576-
587.
McQuail, Denis, Windahl, Sven [1982] (2001). Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de
masă. Bucureşti: Editura Comunicare.ro.
Moy, Patricia, Domke, David, Stamm, Keith (2001). „The spiral of silence and public opinion on
affirmative action”, Journalism and Mass Communication Quarterly, 78, 1, pp. 7-25.
Mutz, Diana C, Young, Lori (2011) „Communication and public opinion: Plus ça change?”, Public
Opinion Quarterly, 75, 5, pp. 1018-1044.
Noelle-Neumann, Elisabeth [1980] (2004). Spirala tăcerii. Opinia publică – învelişul nostru social.
Bucureşti, Editura Comunicare.ro.
O’Gorman, Hubert J. (1975). „Pluralistic ignorance and white estimates of white support for racial
segregation”, Public Opinion Quarterly, 39, 3, pp. 313–330,
Shamir, Jacob, Shamir, Michael (1997). „Pluralistic ignorance across issues and over time”, Public
Opinion Quarterly, 61, 2, pp. 227-260.
Westphal, James D., Bednar, Michael K. (2005). „Pluralistic ignorance in corporate boards and
firms’ strategic persistence in response to low firm performance”, Administrative Science Quarterly,
50, 2, pp. 262-298.
Gelu Vișan, omul care a organizat protestele pentru eliberarea lui Liviu Dragnea,
lansează în spațiul public o Declarație care cuprinde detalii ce pot provoca cutremur pe
scena politică. Vișan susține că înainte de 10 august a primit informații și i le-a
comunicat ministrului de Interne, Carmen Dan, că în Piața Victoriei se pregătește un
atentat terorist.
”Precizare: Aceasta este o Declarație și poate fi folosită ca probă în orice Proces al unei
Instanțe Militare, sau în orice Instanță Națională și Internațională.
Îmi asum întreaga responsabilitate a celor ce voi declara, și sunt dispus să susțin cu
probe, amănunte și nume de persoane, altele decât cele pomenite în declarație, cele
scrise mai jos.
Aceasta este pagina mea de Facebook și nu este piratată și nu este un cont fals, fapt ce
se poate proba din postările de pe pagină.
DECLARAȚIE
În vara anului 2018, fiind in București, în jurul orelor 14:00, am primit un telefon de la o
persoană cunoscută, care m-a invitat să vorbim ceva, la o distanță de aproximativ 80-
100 de km de București. La răspunsul meu că am putea să ne vedem zilele următoare, a
insistat să ne vedem cât mai repede, eu intuind din această conversație că ar vrea să-mi
comunice ceva urgent. Ne cunoșteam bine, și ne mai întâlnisem și cu alte ocazii, în
București și în afara Bucureștiului.
În jurul orelor 16:00 am ajuns la locația întâlnirii, un loc public, iar după aproximativ 10
min. a venit și persoana care m-a invitat.
Peste aproximativ douăzeci și patru de ore, în București va avea loc un miting de protest
în Piața Victoriei, fapt de notorietate publică, iar peste aproximativ opt ore, chiar în
seara aceea, într-o locație pe care mi-a prezentat-o intr-o fotografie, a aflat că va fi
amplasat un dispozitiv, a spus că din informațiile sale se pare că este vorba de un
dispozitiv exploziv artizanal, ce urma să fie detonat în seara Manifestației, in jurul orelor
22:00, când piața era plină de manifestanți. Mi-a spus că deja se primise cheia de la
locație, arătându-mi in fotografie locația respectivă. După ce am văzut fotografia, am
realizat riscul enorm pentru populația civilă ce s-ar fi aflat lângă acea locație, detonarea
unui dispozitiv artificial, pe lângă efectele directe care ar fi însemnat un număr mare de
morți și răniți, ar fi creat panică și ar fi făcut ca oamenii să se calce în picioare unii pe
alții, ceea ce ar fi condus la alte victime.
Conștientizând că în acel moment mi s-a comunicat despre un plan al unui posibil atac
terorist într-o mulțime cu zeci de mii de oameni, am spus că lucrul acesta mă depășește
cu mult, că oricum deja sunt pus într-o situație extrem de gravă, având această
informație, și că-i solicit imperios să anunțe imediat Serviciul Român de Informații.
În acel moment, dându-mi seama că tocmai fusesem informat despre un posibil act
terorist pe teritoriul României, care ar fi putut avea urmări catastrofale, cu sute de
victime, având in vedere numărul foarte mare de participanți care se anunțaseră, doar
deținerea și pentru câteva ore și necomunicarea unei astfel de informații fiind un fapt
extrem, extrem de grav, și totodată marcat de posibilitatea unei nenorociri, i-am
comunicat că în acel moment, pe loc, voi suna Ministrul Afacerilor Interne al României,
iar dacă nu o voi putea contacta, mă voi duce la Ministerul de Interne și voi solicita să
vorbesc în acea seară cu Ministrul Afacerilor Interne, într-o problemă foarte gravă.
După discuția telefonică cu doamna Ministru Carmen Dan, pe care am purtat-o de față
cu interlocutorul meu, i-am spus că-l voi suna după întâlnire, m-am ridicat și am plecat
spre București.
Am informat-o pe Doamna Ministru Carmen Dan despre posibilitatea unui act terorist pe
teritoriul României, în Piața Universității, la un Miting cu zeci de mii de oameni,
prezentându-i și punându-i la dispoziție fotografiile și planul care cuprindea și amănunte
pe care nu le fac publice în această Declarație. Am informat-o asupra identității și
calității persoanei care mi-a dat informația.
La final, pentru că eram convins că nu are cum să nu fi fost informată de către Serviciul
Român de Informații despre o asemenea situație, am rugat-o pe Doamna Ministru să-mi
răspundă, dacă poate, la o singură întrebare: Dacă a fost informată de SRI sau de
altcineva. Răspunsul îl citez din memorie: “Nu, Domnule Vișan, nici SRI, nici altcineva
nu m-a informat, dar vă asigur că Ministerul de Interne își va face datoria, vom verifica
și vom lua toate măsurile pentru ca să nu se întâmple o nenorocire”.
Cum eu știam că la mine informația a venit chiar pe linia SRI, m-am îngrozit.
Doar vehicularea acestei informații era un pericol în sine, lucru pe care SRI îl știa foarte
bine, iar ascunderea ei față de Ministrul Afacerilor Interne, responsabil de asigurarea
Ordinii Publice la Manifestația din Piața Universității este un act de Înaltă Trădare și
punere în pericol a sute de vieți omenești, de încălcare gravă a legilor Siguranței
Naționale.
Fac precizarea că din acel moment și până pe 11 August 2018 nu am mai vorbit cu
Doamna Ministru, și cu nimeni din Ministerul de Interne, și cu nimeni altcineva despre
acest subiect.
DECLARAȚIE
În data de 11 August 2018, în jurul orei 18:30- 19:00 am primit un telefon de la aceeași
persoană cu care mă întâlnisem în afara Bucureștiului, și, după ce a spus că “ei” se
bucură că nu s-a-ntâmplat nimic, mi-a spus că a apărut următoarea situație pe care mi-
o comunică: În timpul manifestației în desfășurare chiar atunci, se va crea de către un
grup de “ manifestanți” o diversiune în jurul orelor 20-21, prin care vor fi incendiate
magazine și restaurante (mi-a spus locația) și autoturisme din Piața Universității, pentru
ca efectivele de Jandarmi să se deplaseze din Piața Victoriei în Piața Universității, iar în
acel moment grupuri organizate, care se retrăgeau doar strategic din Piața Victoriei pe
străzile adiacente, să se reîntoarcă în Piață, să atace și să ocupe clădirea Guvernului.
Am fost rugat să transmit această informație, motiv pentru care am sunat-o la telefon
pe Doamna Ministru Carmen Dan și i-am transmis această informație.
Gelu Vișan
16:07: 2019
…Ar mai fi multe de spus, cum pe 10 August în jurul orelor 23 postul de Televiziune B1 a
anunțat că sunt doi morți în Piața Victoriei, peste care trec Jandarmii și manifestanții,
cum am văzut-o pe Sorina Matei negând de trei ori această știre pe care moderatoarea
tot o transmitea, cum a ieșit Sorina Matei din Studio val-vârtej și s-a dus să filmeze cu
telefonul mobil să arate că nu sunt morți.
Important însă este Că doamna Ministru Carmen Dan a evitat un Masacru, O Catastrofă
Națională.
Directorul General SRI, Eduard Helvigh și unii ofițeri SRI nu numai că au știut despre
posibilul atentat Terorist pregătit ce urma să aibă loc în Piața Universității, dar nu au
făcut nimic pentru a le contracara și nu au informat Ministerul de Interne privind aceste
acțiuni.
Scopul acelor acțiuni era unul declarat, de doborâre a Guvernului României și de numire
a unui alt Guvern, după modelul Colectiv.
Pentru a-și ascunde urmele, Eduard Helvigh, prin Viorica Dăncilă, a obligat-o pe Carmen
Dan să/și dea demisia din funcția de Ministru, după ce anterior președintele României îi
ceruse de nenumărate ori demisia. Apreciez, așa cum am declarat public de nenumărate
ori, că Jandarmeria Română și-a făcut cu prisosință datoria față de țară și de cetațenii
ei, evitând un dezastru cu urmări catastrofale.
Jocurile pentru prezidențiale din acest an se fac în așa fel încât mai mulți posibili
participanți depind de o trădare. Iar trădătorul de serviciu este nimeni altul decât Victor
Ponta. De Victor Ponta depinde Călin Popescu Tăriceanu. De Victor Ponta depinde însă și
Gabriela Firea. La fel, Viorica Dăncilă, dacă va candida. La mâna lui până la urmă stă și
Klaus Iohannis. Și culmea e că însuși partidul Pro România poate fi trădat de
președintele său.
Luni, Călin Popescu Tăriceanu a scos asul din mânecă. Inutil. S-a lovit de un zid. Asul a
fost Victor Ponta și Pro România. Tăriceanu a declarat ferm că indiferent de decizia PSD,
va candida Cu susținerea lui Victor Ponta. Și cu convingerea că, pe lângă electoratul
celor două partide, va smulge votanți de la PSD, dar și de la liberali. În mod discret, dar
ferm, ALDE amenință cu ruperea coaliției. Ceea ce înseamnă că începe o deplasare a
acestui partid și a liderului său în direcția frontului anti-PSD. Această mișcare ar putea
distruge majoritatea parlamentară și scoate PSD-ul de la guvernare după alegerile
prezidențiale. Sau, cine știe, chiar înainte. Acest proiect depinde însă de Victor Ponta.
Iar Victor Ponta, după cum îl cunoaștem, poate trăda.
Victor Ponta poate trăda în primul și în primul rând pentru a-și servi propriul partid și
propria cauză. Conform analistului Florian Bichir, căruia nu pot să-i dau decât sută a
sută dreptate, Ponta și-ar dezamăgi profund electoratul și i-ar dezamăgi și pe oamenii
din sistem, care i-au oferit consultanță și nu numai, dacă, la capătul acestei aventuri
politice, concluzia ar fi că tot ceea ce a făcut el în calitate de om politic a fost să se
răzbune pe Liviu Dragnea. Și să constrângă PSD să-l reprimească cu brațele deschise și
oferindu-i pe tavă o poziție politică importantă. Pentru a nu ajunge în această situație, el
trebuie să dovedească seriozitate, trebuie să arate opiniei publice interne și externe că
este exponentul unei Stângi moderne, mai europeană decât Stânga pesedistă, și, în
acest sens, are obligația de a candida el însuși sau de a susține un candidat Pro
România la aceste alegeri prezidențiale. De aceea, deloc întâmplător, un lider al
partidului său, Adrian Țuțuianu a afirmat, tot luni, că Pro România o poate susține pe
Firea, cu singura condiție ca aceasta să plece de la PSD și să se înscrie în partidul lui
Ponta. Un semnal de alarmă pentru Tăriceanu.
Al doilea semnal de alarmă pentru Călin Popescu Tăriceanu este că, în condițiile în care
PSD nu s-a lăsat și a optat, cum până la urmă era și logic în cazul celui mai mare partid
din România, pentru un candiat propriu la prezidențiale, este perfect posibil ca Ponta să
provoace o rocadă. Să determine ALDE să iasă de la guvernare și, în același timp, să
aducă Pro România în alianță cu PSD-ul. Nu ar fi pentru prima dată când Victor Ponta îi
dă brânci partenerului politic și îl scoate pe tușă.
Situația se complică și mai mult dacă luăm în calcul un alt element. PNL și Klaus
Iohannis ard de nerăbdare să distrugă actuala majoritate parlamentară și să creeze alta,
pentru a forma un guvern anti-PSD. Pentru frontul anti-PSD, Victor Ponta și electoratul
Pro România sunt vitale. Altfel nu se poate forma majoritatea necesară în Parlament. Iar
Victor Ponta este literalmente un lider dispus să facă asemenea mișcări și suficient de
talentat pentru a oferi și explicații plauzibile, astfel încâ trădarea să pară o mișcare
politică făcută în interes național.
Este posibil ca primul păcălit pe parcursul acestor tatonări pe față și negocieri secrete
preelectorale să fie Călin Popescu Tăriceanu. Cine așteaptă la rând? Poate Gabriela
Firea. Poate alții. Și cine nu va fi cu niciun chip păcălit? Statul subteran. Care și-a trimis
consilierii pe post de strategi politici în partidul lui Ponta.
Luni, 15 iulie 2019, incepand cu ora 11.00, in Platoul BZI LIVE a fost programata cea
de-a 345-a editie din arealul educational, cultural, artistic, stiintific, muzical, religios,
istoric respectiv a ideilor si mentalitatilor • Invitat special, in EXCLUSIVITATE, a fost
chiar reputatul si elegantul prof. univ. dr. Bogdan C. Simionescu, vicepresedinte al
Academiei Romane • Figura a mediului stiintific iesean, national si international in
Ingineria chimica, domnia sa a coordonat ani buni celebrul Institut de Chimie
Macromoleculara Petru Poni din Iasi, fiind unul dintre marcantii profesori ai Universitatii
Tehnice – TUIASI Gheorghe Asachi • Alaturi de vicepresedintele Academiei Romane au
fost abordate urmatoarele idei si aspecte cheie pentru societatea contemporana
Emisiunea completa cu domnia sa poate fi urmarita AICI:
Pe 15 iulie 2019, incepand cu ora 11.00, in Platoul BZI LIVE a fost programata cea de-a
345-a editie din arealul educational, cultural, artistic, stiintific, muzical, religios, istoric
respectiv a ideilor si mentalitatilor. Invitat special, in EXCLUSIVITATE, a fost chiar
reputatul si elegantul prof. univ. dr. Bogdan C. Simionescu, vicepresedinte al Academiei
Romane. Figura a mediului stiintific iesean, national si international in Ingineria chimica,
domnia sa a coordonat ani buni celebrul Institut de Chimie Macromoleculara Petru Poni
din Iasi, fiind unul dintre marcantii profesori ai Universitatii Tehnice (TUIASI) Gheorghe
Asachi. Alaturi de vicepresedintele Academiei Romane au fost abordate urmatoarele idei
si aspecte cheie pentru societatea contemporana.
De asemenea, cum poate si ce influenta are Academia Romana in evolutia tarii, acum,
spre schimbarea mentalitatilor si ideilor, care sunt proiectele in care este implicat, din
pozitia de vicepresedinte al Academiei Romane, care este importanta Institutului de
Chimie Macromoleculara Petru Poni din Iasi, avand in vedere faptul ca destinul si
activitatea sa se leaga de acest Centru al Excelentei Cercetarii din Romania. “Vreau sa
va spun ca, nu tot ceea ce am preluat din afara tarii este foarte bun. Din pacate, am
distrus cam tot ceea ce aveam bun si nu am construit prea putine lucruri bune si
durabile. Eu cred, sincer, ca putem avea un proiect de viitor, riguros si constistent
inclusiv pentru ca Iasul sa devina un centru cultural veritabil! Aici, cu totii trebuie sa ne
implicam, de la mediul academic si de cercetare si pana la administratia locala. Prin ceea
ce am facut la Institutul Petru Poni pot spune ca ne aflam la acelasi nivel cu alte entitati
similare din intreaga lume. Spre exemplu, acesta este oferit ca model de buna practicca
pentru atragerea fondurilor europene. De asemenea, in ultimul timp, am primit aici
cercetatori veniti din strainatate si care nu am mai lucrat in Romania. Acesti oameni de
calitate isi doresc sa aiba aparatura de cel mai inalt nivel, ceea ce este la Institut, sa
poata progresa profesional, sa aiba un mediu de lucru motivant si echilibrat si sa poata
duce o viata decenta. Unii mi-au spus ca au venit tocmai pentru a avea servicii
educationale bune pentru ai lor copii. Noi nu trebuie sa privim doar la marile universitati
dinm strainatate, ci la cele medii si vom vedea ca invatamantul romanesc, cu tot
regresul din ultimele decenii, este la un nivel foarte bun”, a mai punctat vicepresedintele
Academiei Romane.
“Un tanar are atatea oportunitati de dezvoltare! Totul depinde doar de el”
În colonia România, deținătorii străini ai puterii, pentru a eluda orice răspundere, nu-și
asumă ei înșiși guvernarea, exercitându-și de fapt puterea prin intermediari autohtoni.
Să vedem însă „ce știu prietenii” și, crezând probabil că este atât de clar, consideră că
nu trebuie să ne mai bată la cap! Unde, potrivit statisticilor europene și românești (chiar
ale BNR, căci altele în domeniu nu există), aceleași bănci – dar absolut aceleași bănci –
realizează profituri de câteva ori mai mari decât la ele acasă, deși au de-a face cu clienți
de câteva ori mai săraci decât la ele acasă? Răspuns: în România! Cine e parohul unui
sistem care oferă o asemenea minunată oportunitate? Dl Isărescu! Deci, Isărescu
reloaded! Cum poate exista o asemenea oportunitate, care, după principiile de prin cărți,
constituie chiar o anomalie într-o economie de piață? Simplu: sistemul bancar din
România nu este guvernat de o economie de piață, ci de abuz de monopol! Cine permite
abuzul de monopol fără vreo contramăsură? Parohul unui asemenea sistem! Adică, dl
Isărescu. Deci, Isărescu reloaded! Cum este posibil acest abuz de monopol? Tot simplu:
băncile străine dețin 90% din capital în sistemul bancar zis românesc și, ca atare,
controlul absolut, putând face deci ce vor; n-au realmente concurenți în băncile
românești, care dețin o spuzeală din capitalul total, și pot, ca urmare, spre interesul
propriu și în defavoarea clienților români, să acționeze în cartel, afișând o concurență
falsă și de formă între ele. Cine permite așa ceva? Dl Isărescu! Deci, Isărescu reloaded!
Cine se face că nici nu vede asemenea încălcări ale regulilor și spiritului economiei de
piață? Dl Isărescu! Deci, Isărescu reloaded!
Ar fi și idioate băncile străine din România ca, în condițiile în care realizează profituri
fabuloase din activități curente la adăpostul „valorificării” abuzului de monopol, să se
mai obosească să finanțeze economia, care evident presupune și riscuri! Stocul
creditelor bancare în România abia ajunge la 50% din PIB, în timp ce în Occident, de
unde vin băncile din România, procentul depășește 200% din PIB! Vai, ce ți-e și cu
statisticile astea europene! Trai nineacă în România! Profituri bancare fără finanțarea
economiei! Superb! Cine asigură un asemenea trai pe vătrai pentru băncile străine? Dl
Isărescu! Deci, Isărescu reloaded!
Dar apropo de băncile străine. Cine căuta în urmă cu vreo 20-25 de ani să ne convingă
de nevoia ca, în România, să vină cât mai multe bănci străine, pentru că România, ni se
spunea, nu are bani pentru finanțări și dezvoltare?! Dl Isărescu! Cine participase asiduu
la desființarea băncilor românești, bune sau rele cum erau, pe considerentul că sunt
furate de români? Și o asemenea desființare, desigur, pentru ca să vină cât mai repede
băncile străine! Dl Isărescu! Întreaga perioadă după 1989 încoace dl Isărescu a fost tot
guvernator al BNR, fiind firesc a fi asociat, și de vrea și de nu vrea, cu tot ce s-a
întâmplat în această perioadă de 30 de ani! Cine tace acum mâlc, când băncile străine
venite să salveze România cea fără bani nu întorc în România nici măcar cât culeg bani
din România, stocul creditelor acordate reprezentând doar 75% din stocul depozitelor
acumulate? Cine pe cine de fapt finanțează: băncile străine România sau, dimpotrivă,
România cea fără bani băncile străine?! Cine tace, cine nu-și aduce aminte de trombonul
cu venirea băncilor străine pentru a finanța România și, mai ales, cine acceptă
inacceptabilul?! Dl Isărescu! Deci, Isărescu reloaded!
În 1997 a fost semnat infamul Tratat cu Ucraina. Înainte de aderarea la U.E. sau, în
cazul de faţă, de acceptare în N.A.T.O., ţara trebuia să-şi clarifice, să-şi soldeze
diferendele şi contencioasele cu toţi vecinii. Trei oameni politici – Emil Constantinescu,
preşedinte, Petre Roman, preşedintele Senatului, şi Adrian Severin, ministru de
Externe – au renunţat fără să-i oblige nimeni la teritorii româneşti (Cetatea Albă,
Hotin, Ţinutul Herţa), ocupate cu forţa de fosta Uniune Sovietică.
Prim-ministru era ţărănistul Victor Ciorbea, iar sfătuitorul primilor trei era, foarte
probabil, Silviu Brucan, cunoscut agent sovietic cel puţin din 1944 (vezi Tiberiu
Tudor, Istoria unei trădări naţionale, Tratatul cu Ucraina, Editura Blasco, 2000).
În prefaţa volumului menţionat, regretatul Florin Constantiniu scria: „În 1997, pentru
prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părţi ale
teritoriului naţional fără a fi ameninţat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi
sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 şi 1947). Opinia publică românească nu a
perceput dimensiunea dramatică a evenimentului.” Tratatul nu a fost denunţat nici sub
preşedinţia (2001-2004) a lui Ion Iliescu, nici în cele două mandate ale lui Traian
Băsescu, deşi acesta, fariseu şi impostor cum îl ştim, a făcut multă gargară pe această
temă şi, bineînţeles, nici sub preşedinţia absentului Klaus Iohannis. Trădare naţională în
formă continuată.
La începutul anilor ’90, după lovitura de stat din decembrie 1989, Ion Iliescu şi
guvernele sale succesive nu au valorificat oportunitatea imensă – U.R.S.S. era în
descompunere – a recuperării Basarabiei, străvechi teritoriu românesc, aşa-zisa
Republica Moldova de azi. Nu e excesiv să spunem că guvernările multiple ale lui Ion
Iliescu au lucrat pentru prezervarea intereselor Rusiei în Basarabia, în nici un caz pentru
interesul naţional românesc. Tupeul cu care ni s-a tot explicat că nu e momentul, că
interese geostrategice superioare ne sunt potrivnice nu face decât să definească mizeria
şi micimea profitorilor falsei revoluţii dar adevăratei lovituri de stat. Până în 1996, clasa
politică românească s-a adaptat la ideea că guvernează o gubernie sub ochiul fix al
Moscovei.
Între 2001 şi 2004, guvernul P.S.D. condus de Adrian Năstase a negociat abil aderarea
la N.A.T.O. şi U.E., în limitele interesului naţional, cedând independenţă şi suveranitate
într-o măsură convenită de toţi europenii. Deşi preşedinte din nou, Ion Iliescu a fost
trecut în plan secund. Era şi depăşit de vârstă, dar, după destule semne şi informaţii,
trădase din nou: trecuse cu arme şi bagaje în tabăra occidentală. Cine trădează o dată,
trădează mereu.
Situaţie pe care o cunoaşte poate chiar mai bine Traian Băsescu. Măruntul dar pitorescul
marinar şi-a început halucinanta guvernare prin două mari acte de bravură, ambele
puse în scenă de alţii, de „meseriaşi” şi de experţi străini: răpirea ziariştilor din Irak
şi fuga lui Hayssam. Ca în 1001 de nopţi, poveşti simple, cu impact garantat. Anterior,
după câteva surse, îl primise la primăria Capitalei, în 2003, pe generalul de informaţii
american William Odom, fost şef N.S.A., reprezentând Hudson Institute, o organizaţie
conservatoare (sau neoconservatoare?), şi vizitase Washingtonul şi New York-ul, unde îi
ceruse ghidului său să-l ducă în primul rând la câteva puternice organizaţii din sfera
privată cu interese globale şi, evident, cu interese economice în România.
Prin Traian Băsescu, care se pusese la dispoziţia partenerului extern, au fost regizate
spectaculos cele două mari lovituri de teatru şi de film mut pomenite mai sus. Probabil,
atât răpirea ziariştilor, cât şi fuga foarte controlată (de Băsescu însuşi?) a lui Hayssam
au prilejuit demisia celor trei şefi de servicii secrete – SRI, S.I.E. şi Interne (vezi şi Aurel
I. Rogojan, Factorul intern, Editura Compania, Bucureşti, 2016). Aşa s-a reuşit o nouă
lovitură de stat, cu largul concurs al presei senzaţionaliste, amatoristice şi total
cumpărate. Cu ajutorul presei instrumentalizate, pe bani, fie prin ditirambi, fie prin
atacuri mergând până la injurii suburbane, Elena Udrea a fost transformată într-o icoană
coruptă a României recente. Li s-a făcut din nou o moară în cap românilor în timp ce se
instala o nouă putere la Bucureşti. În false haine democratice, şi nu în interesul
românilor.
Cine a participat la noua trădare naţională ? Toţi au fost la vedere de-a valma: la
Cotroceni, la Palatul Victoria, în toată presa mainstream şi pe televiziunile principale, cu
noile servicii secrete „reformate”, miliardarii de carton, baronii locali, partidele politice
compuse din marionete corupte şi manipulate, adminsitraţia centrală obeză. Dar poporul
român era în altă parte. Iar consecinţele le trăiesc şi astăzi, într-un crescendo natural,
toţi cetăţenii români, „cumpăraţi” şi batjocoriţi. Românii din ţară şi din străinătate. Şi
pentru încă multă vreme.
În caz că nu știați avem un cadavru în sistem. Unul care pute teribil, dar despre care
toată lumea tace. Se numește Deutsche Bank și trage să moară. De ani buni ba se
judecă, ba e investigată, ba se restructurează. Indiferent ce-ar face o face prost. Și, în
ciuda situației destul de jenante în care se află, tot își face timp să dea lecții, să facă
prognoze sau să emită opinii docte. Cum s-ar spune, ție îți e inundată casa și vorbești
despre necesitatea stringentă a unei piscine.
După ce fondul speculativ RenTec – unul dintre cele mai performante la nivel mondial –
și-a retras banii de la Deutsche Bank pentru a evita, în cazul unei prăbușiri a băncii, o
blocare a fondurilor proprii pe o perioadă nedeterminată, mișcarea a fost imitatată de o
groază de alți jucători. Practic s-a declanșat un efect de turmă de tipul „bank-run”, dar
generat nu de clienții de rând ci de contrapărțile care-și retrag expunerile lichide de-aici.
Este vorba de retrageri care se cifrează la peste 1 mld$/zi, ceea ce provoacă o
tensiune extremă băncii.
Trădătorii buni și trădătorii răi – dubla măsură din spațiul public românesc
Trăim într-o lume în care trădarea de țară e de bon ton, e cool să nu-ți mai iubești țara
care oricum nu-ți oferă nimic dar este destul de valoroasă încât alții să-și dorească s-o
cumpere. Societatea românească a ajuns chiar la gradul acela de a împărți trădătorii în
buni și răi. Da, există trădători care trădează în partea corectă a hărții și trădători care
aleg greșit, astfel trădarea lor devine imputabilă.
Avem chiar referințe istorice de trădori buni: Iuliu Maniu, spion britanic sau, mai
recent, Mihai Pacepa. Dacă la Maniu se pot găsi oarecare scuze, ținând cont de context
și de jocurile făcute la scară regională în timpul războiului, la Pacepa nu este cazul.
Și totuși în anul 2013, guvernul Ponta ajunge la concluzia că Pacepa a fost, de fapt, un
patriot și un erou iar el este reabilitat în România.
Să revenim în prezent
Infractiuni contra securitatii nationale – art. 394-412 Noul Cod Penal 2018 – Fapta
cetățeanului român de a intra în legatură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu
agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea,
suveranitatea sau independenta statului, prin:
Acestea sunt prevederile actualului cod penal din România democratică, membră UE și
NATO. După ce am vândut către OMV (a se citi rușilor) Petrom, după ce indienilor de la
Mitall (a se citi tot rușilor) am vândut Sidex Galați am început să mai vindem bucăți din
țară și-n Occident, astfel am dat sute de hectare de pămât arabil olandezilor, am plătit
autostrăzi care nu s-au făcut niciodată către Bechtel, am cumpărat fregate englezești
inutile și vechi – câte din aceste contracte se încadreză în codul penal la subminarea
economică a României?
Câți din jurnaliștii noștri fac presă și câți fac propagandă, câți dintre ei servesc România
și câți servesc interese străine?
Câți din politicienii noștri se vând celui mai puternic și câți rezistă pentru interesul
național? Câți influenceri atacă statul și apără corporația pe bani frumoși? Și în final câți
dintre noi chiar își iubesc țara și în altă zi în afara zilei naționale și evenimentelor
sportive?
[1] https://e-juridic.manager.ro/articole/infractiuni-contra-securitatii-nationale-art-394-412-14481.html
Acum când, cu mic cu mare, așteptăm cu sufletul la gură să aflăm dacă Laura Kovesi va
căpăta mult râvnitul caftan pentru a ocupa mult postul de șefă a Parchetului European,
iată că primim o veste la care cutez să spun că puțini dintre noi se așteptau: Mircea
Geoană va fi noul secretar general adjunct al NATO!
Știre comunicată de către însuși secretarul general al Alianței Nord Atlantice, Jeans
Stoltenberg, care a ținut să facă o mențiune specială la calitățile diplomatului Mircea
Geoană, fost ministru de externe al României, pe care l-a numit a fi „un promotor
puternic al relațiilor transatlantice”. Domnia sa exprimându-și încrederea că,în această
nouă calitate, Mircea Geoană „va aduce experiența îndelungată de politician și
diplomat”.
Sunt mai multe motive pentru a considera această știre ca fiind „prima știre politică de
bun augur după prea mult timp încoace”. Afirmație la care subscriu fără rezerve și care
aparține doamnei Despina Neagoe, un om cu bogată experiență în domeniul
comunicării politice și diplomatice. Despina Neagoe remarcând, de asemenea”discreția
absolută a procedurilor premergătoare numirii” și, în egală măsură „abilitatea cu care
(Mircea Geoană n.n.) a păstrat anonimatul acestei ascensiuni”. De aici vine și categorica
deosebire între tam-tamul mediatic (și nu numai mediatic!) întreținut în jurul numirii
Zeiței Anticorupției ca Procuror șef al Europei Unite și discreția totală – prin excelență
diplomatică – păstrată în legătură cu etapele pe care le-a parcurs propunerea ca Mircea
Geoană să fie numit secretar general adjunct al NATO până a fi validată și pecetluită.
Iar, dacă tot am adus în discuție numele lui Traian Băsescu, este inevitabil să nu ne
amintim și faptul că, la alegerile prezidențiale din 2009,Mircea Geoană a fost declarat
perdant al celui de-al doilea tur de scrutin, după ce o noapte întreagă fusese considerat
câștigător. Rămânând, până azi, nelămurit concursul de împrejurări din care a reieșit
această spectaculoasă răsturnare de scor. Împrejurări din inventarul cărora, categoric,
nu putem exclude nici sufrageria lui Gabriel Oprea și nici viteza inimaginabilă cu care,la
o foarte anumită ambasadă a României, au căzut în urne exact voturile pentru Traian
Băsescu. Cât privește faptul că, acum, după aproape zece ani, perdantul de atunci,
Mircea Geoană, accede la o funcție de vârf a NATO, adică acolo unde, se pare că nici
prin gând nu le-a trecut decidenților alianței să îl plaseze pe Amiralul Dezastrului
Național, nu vreau să spun decât că –și în acest fel- avem dovada că există o dreptate
inerentă, în orânduirea lucrurilor. Dreptate care , mai târziu dar în mod sigur odată și
odată,își produce efectele.
Două vorbe aș mai avea de spus pornind de la mențiunea pe care a făcut-o Mircea
Geoană, în succintul dar substanțialul său mesaj referitor la numirea sa în atât de
importanta funcție în conducerea NATO, prima de acest grad pe care o va ocupa un
român. Este vorba despre „susținerea politică și instituțională transpartinică „ de care a
beneficiat domnia sa. Situație mai mult decât salutară și perfect îndreptățită având în
vedere calitățile de excepție ale diplomatului și omului Mircea Geoană. O situația care
demonstrează că, atunci când există bună credință și când pe primul plan se pune
promovarea valorilor reprezentative ale României, nu există și nici nu pot exista motive
pentru ca acest consens să nu se soldeze cu rezultatele așteptate. Motiv în plus pentru a
aștepta, cu o mare doză de speranță, să vedem ce post de comisar european îi va fi
atribuit țării noastre. Și de data aceasta existând încurajatoare informații despre
susținerea transpartinică și instituțională a doamnei ambasador Luminița Odobescu
pentru a fi desemnată comisar european și titulară a unui important portofoliu.
...ce papagal acest ''imbatrinit'' ziarist al antenelor... cum pune el ''botu'' la panglicile fluturate de clovnii
moderni... Geoana a primit doar recompensa tradarii... si compensatia ca nu a ajuns presedinte... atit si
nimic glorios in asta... doar timpiteii care se cred ziaristi nu vad realitatea... sau influencerii... sau
tradatorii de tara... sau alogenii nemernici...
Într-un manual de geografie sau biologie, numai pe o pagină ai câteva zeci de termeni
noi care sunt supuşi unor clarificări din diverse puncte de vedere, descrieri, observaţii.
Cultura nu se poate face dacă rămâne la acest nivel, al descrierii detaliate fără
capacitatea de a tria şi organiza lucrurile în jurul unor idei. Suntem pierduţi. Problema
nu e doar a învăţământului, e una generală a societăţii, a precizat academicianul la
Digi24.
Noi reacţionăm prin inteligenţă, prin selectare, triere, organizarea lucrurilor în jurul unor
principii, toată cultura are la bază ideea de a reduce multul la puţin, altfel suntem
pierduţi. Manualul şcolar nu se preocupă de acest lucru.
Când stai de vorbă cu elita noastră din domeniile respective, toţi spun că resping
manualul şcolar, că nu aşa trebuie prezentate lucrurile, dar nu avem conexiune între cei
care pricep şi cei care fac manualele.
Specialiştii din Bucureşti nu au fost de acord cu cele trei propuneri de planuri-cadru ale
ministerului şi au argumentat: Disciplinele Fizică şi Chimie trebuie să figureze la clasele
V-VI în trunchiul comun, ca disciplină integrată; Păstrarea celei de-a cincea ore de
Limba română la clasa a V-a; La clasele a VII-a şi a VIII-a, disciplina Religie poate fi
opţională, având în vedere că elevii au dobândit în clasele anterioare suficiente
deprinderi religioase şi cunoştinţe de practică religioasă.
Sursa: Jurnalistii.ro
Dar așa zisul referendum pe justiție, îmbrățișat ulterior și de marioneta Dancila, a fost o
găselniță a sistemului securisto-globalist ca să fraudeze alegerile și să poată scapa de
Dragnea, care începuse, mult prea timid, să transforme PSD într-un pol al
suveranismului.
Drept urmare, a fost închis imediat după anunțarea rezultatului alegerilor iar partidul a
fost capturat în câteva ore. Pentru că frica globalistilor și a cozilor lor de topor securiste
ca în România să apară un Orban, Kaczynski sau Salvini era colosală!
România trebuia să nu miște politic, să fie total supusă Noii Ordini Mondiale, iar absolut
toate partidele să fie îngropate sub talpa trădătoare a Securității Globaliste.
Însă referendumul a fost despre altceva. A fost un soi de biopsie (deși pare că nu mai e
mult până la o autopsie) a cancerului care roade acest popor.
Am văzut cum ura poate să năclăiască mințile a milioane de români ce au, prin studii și
munca lor, pretenția legitimă de a se crede partea “bună” a României.
...nu trebuie sa ne mai agitam... intr-o generatie se va sterge de pe harta Romania... sintem o efemerida
de la fanarioti incoace... caterinca aia cu romanu' bun, harnic, ospitalier, inimos si altruist a fost o
gogorita ce si-a aratat fata hida in ultimele trei decenii... ASTIA sintem, cei care am facut Romania DE
AZI, DE ACUM... EA este NOI... este oglinda a ceea ce sintem noi in realitate si nu in imaginarul colectiv
sau individual... in rest, vorbe desarte... fomismul si capatuiala, tradarea si mi-se-rupismul sint
coordonatele noastre de dupa cel de-al doilea razboi... doar frica de sistem ne-a mai tinut in friu... acum
este democratie si este liber la idiotenie si ticalosenie... omenirea va avea bafta ca ne ''stingem''... va fi o
lume mai CURATA...
Luminița Arhire: ”Lungul drum al lui Mircea Geoană de la prostănacul lui Iliescu
la intelectualul rasat al lui Radu Tudor”
Drumul între aceste două etichete, este aparent greu de parcurs… și totuși, să nu privim
lucrurile cu o blamabilă lipsă de fantezie, ci să înțelegem, cu un pic de efort, ceea ce
Radu Tudor nu poate să ne transmită în mod direct: oare MARELUI LICURICI un
„intelectual rasat” îi trebuia? Sau un băiat care e, în mod convenabil, cam așa cum
spunea Iliescu, dar care dintotdeauna a fost un bun prieten al lui Mark Gitenstein și „cel
mai bun prieten” al Statelor Unite?
Și nu zic asta așa, ca să mă aflu în treabă, ci pentru că mi-am amintit următoarele:
„Drept mulțumire pentru cât l-a sifonat pe Victor Ponta în 2014, Victoria Nuland l-a
invitat pe Mircea Geoană la Ambasada SUA pentru un scurt schimb de impresii. Un gest
de curtoazie, pe care oficialul străin l-a regretat însă rapid, după ce Geoană, în nerozia
lui, s-a apucat să povestească despre planul americanilor de a schimba actualul
Executiv. «Am OK-ul de la Nuland să-l dau jos pe Victor Ponta», a anunțat, ce-i drept
fără sa țopăie, Mircea Geoană. «Adjunctul secretarului de stat pentru Europa și Eurasia,
Victoria Nuland, nu a făcut nici un fel de comentariu referitor la preferința pentru o
anumită conducere politică în România», a venit imediat replica oficialilor americani,
uimiți și ei probabil de lipsa de tact și de inteligență politică a lui Mircea
Geoana.”(NATIONAL.ro, 19 ianuarie 2015)
Deci, ei știau de-atunci… și nu cred să fi uitat până în 2019… și nu erau singurii care
știau.
Eroul nostru este același despre care Robert Turcescu (un mare caracter !!!!, doar îl
știți), cel care a moderat ultima confruntare pentru prezidențialele din 2009, în seara aia
de pomină când a fost o înghesuială în sufrageria lui Găbiță Oprea de nu se vedea cal cu
călăreț de-atâta înghesuială de generali și Codruțe, spunea următoarele:
„Prin urmare, în momentul în care domnul Geoană susţine că s-a dus acasă la Sorin
Ovidiu Vîntu să afle întrebările de la dezbaterea pentru preşedinţie, mă tem că vrea să
parcurgă într-o distanţă foarte rapidă drumul de la statutul de prostănac la statutul de
prost de-a binelea şi nu intenţionez să-l jignesc” (ROMÂNIA LIBERĂ.ro, 7 decembrie
2010).
„În întâlnirea directă, Geoană nu şi-a arătat prostia. Nu, în astfel de apariţii el se
încadrează, de regulă, în limitele alintului. La limita de jos a sensurilor sale, «prostănac»
e un Geoană timid, iar la limita de sus poate fi interpretat ca un Geoană superficial.
Oscilaţiile cuminţi ale prostănacismului au reuşit mai întotdeauna să livreze un Geoană
anost, dar comestibil.
Numai că Mircea Geoană a ţinut să joace în liga mare. A vrut să intre în liga proştilor
fermi, cerţi, indiscutabili. Şi, ca să obţină asta, l-a vizitat pe Vântu cu o zi înainte ca
destinul lui să se intersecteze cu manualele alea alternative de istorie nemeritată. Cu o
zi în urmă, după sondaje, era preşedinte. Cu o zi după, nu prea mai e.”( Doru Bușcu, 4
decembrie 2009, REALITATEA. NET)
Păi… dacă toți spuneau așa, publicul a crezut și s-a obișnuit cu gândul… cum să vii acum
să spui că e altfel?
În fine… poate că are alte calități… poate că-i bun la suflet . Dar oare o fi? Ia să vedem…
„Pentru a evita situațiile jenante la care asistăm de ceva timp în Guvern și Parlament,
propunerea mea, ca fost președinte al Senatului României, este modificarea
Regulamentului și adoptarea unui cod obligatoriu de conduită care să stipuleze ca atunci
când începe urmărirea penală împotriva unui demnitar cu o funcție importantă,
AUTOMAT ACEL PERSONAJ SĂ ÎŞI PIARDĂ FUNCŢIA DE DEMNITATE PUBLICĂ pentru a
evita situația în care reputația întregii instituții este afectată de lupta despre cine are
dreptate” (comunicat de presă transmis de Mircea Geoană, președintele Partidului Social
Românesc)
Dacă omul politic Mircea Geoană propunea aşa ceva în România lui 2016, pe când
Codruța era mai activă ca oricând, nu putea să existe decât o singură explicaţie: dânsul
ŞTIA SIGUR că pe el, indiferent de ce-ar face sau ce-ar fi făcut, nu-l umflă nimeni!
Pentru că, dacă ar fi fost altfel, s-ar fi gândit pentru ce pixuri şi brichete a fost acuzat şi
întemniţat Adrian Năstase, pentru ce struţi legănându-şi copanele a fost scos Toni
Greblă din CCR și reținut, pentru ce blocuri văruite a stat o noapte la zdup Olguţa
Vasilescu… Şi , în acest context, ar fi rememorat cam de câte ori a fost domnia-sa,
„beneficiar final”… pentru voturi… pentru ceasuri… pentru succesul în afaceri al familiei
sale… Numai că el era mereu “bunul beneficiar final”, cu imunitate inexpugnabilă. Or, mi
s-a părut incalificabil, sau calificabil drept „dezgustător”, ca din turnul unei protecţii a
cărei coadă solzoasă o putem întrezări lesne în calda întâmpinare din partea lui Mark
Gitenstrein, din 4 iulie 2011: „Îi urez bun venit şi domnului Mircea Geoană, preşedintele
Senatului României, un bun prieten al meu şi CEL MAI BUN PRIETEN pe care SUA îl au în
România”, domnul Mircea Geoană să poată afirma senin că el habar n-avea cât au
costat ceasurile de la Vanghelie, drept pentru care , crezând că valorează TOATE trei-
patru mii de lei , sau cam pe-acolo, nu le-a trecut distinct în declaraţia sa de avere… şi
DNA-ul, atât de suspicios în toate cele, l-a crezut din prima !
„În anul 2008, din câte îmi aduc aminte, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani, am
primit cadou de la Vanghelie Marian-Daniel un ceas marca Glashutte, de culoare negru
cu auriu, model Panomatic Crono, nr. 000223, No. reference 19501110104, Date of sale
05.08.2008. Fac precizarea că nu cunosc valoarea acestui ceas. De asemenea, undeva
în anii 2008-2009, la diferite aniversări, Vanghelie Marian-Daniel i-a făcut cadou soției
mele, Geoană Mihaela, două ceasuri marca Vacheron Constantin, unul alb cu auriu și
curea bleumarin, model 25021/000R, Case nr. 795982, Movement nr. 9699232, Metal
Or rose, Dial 9115, Bracelet Cuir, împreună cu o cutie neagră, iar celălalt, argintiu cu alb
și curea roz, cu seria 821914 83505. De asemenea, nu cunosc valoarea acestor ceasuri.
În afară de aceste trei ceasuri menționate, nu am primit alte cadouri de la Vanghelie
Marian-Daniel (…) Predau, cu această ocazie, organului de urmărire penală cele trei
ceasuri menționate mai sus”
Recitind paragraful de mai sus întreb încă o dată: oare luʹ nenea NATO „intelectual
rasat” îi trebuie ? Sau, mai curând, un executant necârtitor și cam nătărău, ăăă… cum
să-l descriu… ? păi, ca acela care aduce cadou o valiză cu ceasuri de firmă, valorând
între 18 000 și 25 000 de euro bucata, „organului de urmărire penală” și care, la ieșirea
de la DNA, strâmbă din învelișul piramidei nazale, ca de-un miros nasol, când spune că
el nici nu le-a purtat , deoarece nu se potriveau cu gusturile sale rafinate !
...''intelectual rasat''... adicatelea de rasa... da' si bou' este o rasa... si viermele... si oxiurul... ma rog...
rasat, adica ''de clasa'', fin, delicat? eu cred ca doar limba o are fina, poate lisa, fara papile, ca zgiriie... si-
a frecat-o cu sirg, pornind de la un 60 si trecind la 120, 400, 800, 1200... poate chiar si un 4000 si apoi
un polish de finisare si mult lustru... asta despre tiritoare... ori tiritura, nu stiu prea bine... cit despre
''nasul'' acestei expresii... hehehe... cind vii in Romanika bananiera de pe la Jane's Defence unde erai
mare ''anal-ist'' pentru estul european si te ''plantezi'' la A3 ca mare ''guru''... pe dreaq... influencer
straveziu si mincator de kko in fiecare secunda... cin' sa-i ''creaza'' p'astia? de fapt stiu si vaz cine'i
crede... (si un afurisit de gind interior... cind o invata ''fatuca'' de mai sus sa scrie corect? si asta o stiu...
NICIODATA)
O știre a devenit virală: dacă utilizezi FaceApp, dai dreptul producătorilor aplicației –
care-s din Rusia – să utilizeze toate datele tale în orice scop. E o chestie groaznică pe
care bravii comisari occidentali ai conștiințelor tocmai ce-au descoperit-o. Nu-mi dau
seama totuși, ce fac Google & Apple? Cum de se mai găsește acea aplicație în appstore-
urile lor? Cum de n-a scris Trump niciun tweet? E totuși ciudat.
FaceApp e o chestie care te fotografiază și-ți arată cum vei fi peste 20 de ani. În plus, în
varianta full, îți permite să-ți schimbi culoarea părului și alte chestii care-i fac fericiți pe
tefeliști. Era logic ca aplicația să fie viralizată. Am căutat totuși să înțeleg la ce date
personale au acces producătorii. În principiu doar la fotografia pe care ți-o faci de
aproape. La modul teoretic, având acces la fățăul tău te-ar putea identifica dintr-o masă
de oameni. Mi se pare îngrozitor!
Bunul Facebook, prin aplicația sa de pe telefon, știe cam toate locurile pe unde umbli,
are habar de sentimentele pe care le ai la un moment dat, îți cunoaște familia și întregul
cerc de prieteni. Știe ce-ți place să mănânci, ce citești, pe unde bănănăi pe net (da, știe
chiar și-atunci când ai aplicația închisă!), știe ce mesaje-i dai unei dudui și cunoaște
exact ce sentimente ai când vezi o puicuță mai sumar îmbrăcată (asta ca bărbat,
desigur). Ăia de la Oxford Analytica se lăudau că pot face muci creierii celor pe care-i au
în baza de date doar pe baza a cunoașterii a zece like-uri date de respectivii. Adică doar
a unui subset de date. Spun asta ca să înțelegeți cam ce știe FB.
Însă Facebook e un bun samaritean. Nu împarte datele voastre personale cu rușii. Sub
nicio formă! Ei o fac doar cu NSA. Care NSA poate face ce vrea cu ele. Înțelegeți așadar
de ce-s ticăloși ăia de la FaceApp. Că vă știu fățăul. În schimb, ăștia care vă știu și
frecvența cu care mergeți la WC sunt însă îngeri.
Într-o situație similară sunt și celelalte mari corporații ale internetului: Google, Apple,
Amazon, etc. Și ele știu despre voi mai multe decât v-ați imagina. Aparent nu așa-n
detaliu ca Facebook, dar asta doar aparent. Google, spre exemplu, știe mult mai multe.
Facebook face ceea ce face prin intermediul aplicației sale. Însă Google are acces la
absolut toate datele din telefonul tău. Știe ce faci și pe unde umbli chiar dacă n-ai
aplicația FB instalată. La fel și Apple, doar ei sunt cei care controlează atât hard-ul cât și
soft-ul telefonului propriu. Înțelegeți așadar de ce-s ăia de la FaceApp ticăloși? Pentru că
vă văd fățăul fără a fi capabili de a a avea acces în orice clipă la farfuria pe care-o ai în
față sau la gagica pe care-o pipăi pe ascuns.
Poate așa înțelegeți și de ce-s ticăloși ăia de la Huawei. Păi în loc să dea frumos și
corespunzător datele voastre neprihăniților de la NSA/CIA/FBI etc., ei au tupeul să-și
facă hard-ul propriu căruia, auzi nebunie!, i-au acoperit găurile de securitate. Probabil la
fel o fi și la FaceApp. N-are „ză big bradăr” acces la fețele zgâite ale utilizatorilor, iar
asta, credeți-mă, e o încălcare de deontologie. Păi cum mama naibii să nu-i dai acces lu’
ăl mare? E o încălcare grosolană a normelor!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Luni, 15 iulie, Partidul Național Liberal a mai făcut un pas mare spre victoria finală. Căci
luni, 15 iunie, tânărul Sebastian Burduja a fost ales președinte interimar al PNL Sector
1.
După mai multe încercări eșuate, în sfârșit, Burduja junior și-a găsit partidul de care
avea nevoie pentru a urma visul tatălui său, acela ca fiul să ajungă premier sau, de ce
nu, președinte.
După școală a prins câteva stagiaturi și, în cele din urmă, timp de trei ani, a lucrat la
Banca Mondială. Asta ar fi, în sine, o realizare, dacă după cei trei ani petrecuți acolo ar fi
urmat o carieră fie în mediul privat, fie tot în vreo instituție internațională. Dar n-a
urmat. După Banca Mondială, tânărul Burduja a devenit direct politician. A înființat
Platforma Acțiunea Civică a Tinerilor, în ianuarie 2016, un partid despre care
electoratul, totuși, nu prea a auzit. În ciuda banilor pompați de tată și de câțiva amici ai
acestuia, PACT n-a reușit să obțină nici măcar un singur loc de consilier la localele din
2016, iar la parlamentare nici măcar n-a reușit să aibă liste complete pentru nici măcar
un singur județ.
În ciuda acestei lipse de performanțe electorale, PNL s-a hotărât, în martie, să înghită
PACT, promițându-i lui Sebastian Buduja postul de vicepreședinte. Miza acestei fuziuni
nu era, totuși, electoratul numeros al tânărului Burduja, ci impresionanta bază de date a
Ligii Studenților Români din Străinătate, ligă înființată de tânărul student de la
Harvard, alături de alți copii de foști și actuali nomenclaturiști care învățau la vremea
aceea în străinătate. O mare parte din propaganda din online-ul emigrației românești e
propagată de membri ai LSRS – desigur, aceia care văd în Sebastian Burduja un viitor
lider al României. Există membri ai LSRS care n-au fost de acord cu transformarea ligii
în suport politic pentru fondator, dar dacă își manifestă acest dezacord sunt, încet-încet,
marginalizați sau chiar excluși din organizație.
Anul trecut, Sebastian Burduja a fost cel care a lansat ideea unui miting al diasporei pe
10 august, iar PACT a fost partidul care a depus notificare la Primărie în legătură cu
organizarea respectivei manifestații. De altfel, unul dintre agitatorii permanenți ai Pieței
Victoriei, Cristian Dide, a candidat din partea PACT la alegerile locale din Roșiorii de
Vede.
404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă. Nimeni nu le mai poate da de
urmă copiilor care au făcut obiectul a sute de dosare dispărute.
Este o poveste despre adopții internaționale, care în anii 90 s-au făcut în număr
impresionant și care și-au pus amprenta inclusiv pe imaginea României. În momentul
negocierilor de aderare, de la începutul anilor 2000, a trebuit ca România să-și modifice
legislația și să închidă seria fără stavilă a trimiterii copiilor orfani sau fără posibilități
peste granițe. Una dintre condițiile cel mai greu de îndeplinit era oprirea adopțiilor
internaționale, iar raportorul pentru România, Baronesa Emma Nicholson, invoca
atunci „statul de drept” care trebuie respectat și cu privire la adopții. România și-a
schimbat viziunea, însă epoca anilor 90 a lăsat în negură și 404 dosare de adopții
internaționale care au dispărut. Cu totul.
Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București
și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au
dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de
dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici
de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență.
„Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a
făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte
îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit
autorii”, ne-a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.
El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva
ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care
verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.
„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a
întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, ne-a mai declarat Valeriu
Stoica.
Totuși, concluziile raportului au fost prezentate într-o conferință de presă a anului 1997,
ele fiind redate în ziarele vremii.
Nereguli flagrante
Astfel, din material aflăm că echipa de control care a făcut verificările a fost compusă
din patru judecători inspectori, printre care și Gabriela Victoria Bîrsan judecătoare pe
atunci la Curtea de Apel București, care ulterior a ajuns la Înalta Curte și a fost
acuzată și judecată pentru luare de mită și care a fost achitată definitiv.
Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de
sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în
termen de 1 an de la data comiterii faptelor.
Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea
fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea
acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela
Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu„. Cea din urmă este fiica fostului general
SIE, Constantin Silinescu.
Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi
sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.
În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu
dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat
„amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului
București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”.
În acest caz, polițiștii au audiat mai mulți grefieri și arhivari de la Tribunalul București
sub acuzația de distrugere de înscrisuri. Ulterior, au apărut indicii că în dosar sunt
implicați și judecători de la tribunal, astfel încât dosarul a fost declinat la o structură de
parchet superioară care, la rândul ei, a disjuns dosarul.
Clasări pe linie
Mirela Pod și Mihai Tomescu au fost alți doi judecători cercetați și scoși basma curată.
Cei doi au soluționat trei dosare, prin care au încuviințat adopția unor copii români de
către cetățeni italieni. „După pronunțarea hotărârilor, cei doi judecători au predat
dosarele grefierei de ședință, care, la rândul ei, le-a depus la grefiera-șefă a Secției,
consemnând acest aspect în caietul de ședință”. Ulterior, acest caiet nu a mai fost găsit,
iar procurorul Șerban a găsit de cuviință că împotriva celor doi judecători nu există
probe.
Alți judecători față de care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale au fost
Danielă Bărăgău și Claudia Gherbovan Silinescu, acuzate că „au inserat mențiuni
nereale”. Procurorul Șerban nu a fost de acord cu concluziile la care au ajuns polițiștii,
respectiv faptul că cele două au încredințat copii spre adopție unor cetățeni străini fără
avizul Comitetului Român pentru Adopții, care prevedea că s-a încercat cel puțin 6
luni încredințarea copilului pe plan intern. Magistratul a desființat această ipoteză
susținând că în cauză trebuie aplicată legislația europeană și că acolo nu există acest
termen.
Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire
penală de Parchetul General.
Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns
judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.
Celeritate de invidiat
Am stat de vorbă cu un fost martor din acest dosar, care a ales să-și păstreze
anonimatul. „Am fost chemat alături de alți 7 colegi la parchet. A fost un interogatoriu
cam dur, întrebări încrucișate. Le-am povestit despre condițiile improprii de depozitare
ale dosarelor. Echipa de control nu a coborât în arhivă, cereau anumite dosare. Din
unele lipseau file, altele nu erau deloc. Asta a fost în 1997. Apoi, am mai fost chemat o
singură dată la o secție de poliție după 4 ani. M-au întrebat dacă îmi mai amintesc ceva.
De atunci nu mai știu ce s-a întâmplat cu dosarul”, ne-a declarat martorul.
Întrebat ce crede că s-a întâmplat cu cele 404 dosare de adopții dispărute, el a precizat:
„Procedura adopției dura destul de mult, luni de zile. Înregistrarea dosarului, citarea
părților, apoi termenele de judecată. Ar fi o variantă ca dosarele să vină pachet de
undeva. Dacă s-a făcut ceva, s-a făcut pentru a se ocoli procedurile administrative, care
sunt de durată. Una e să rezolvi o adopție în trei zile, alta în trei luni. În haos găsești
mai greu un vinovat. A fost o perioadă apăsătoare. Grea pentru mine, grea pentru
colegi”, a mai adăugat martorul citat.
Anchetele din România privind adopțiile internaționale s-au deschis și în urma sesizărilor
unor înalți reprezentanti ai UE, care au arătat că s-au pronunțat zeci de sentințe de
adopții într-o singură zi, de către același judecător.
Cum au ieșit din țară acei copii într-un timp atât de scurt este și astăzi un mister. „În
mod normal, cu siguranță aveau nevoie de pașapoarte. La vremea respectivă existau
pașapoarte colective sau pentru cetățenii minori exista posibilitatea ca un copil minor să
fie trecut în pașaportul unui adult, al unui părinte. În anii 90 era o evidență foarte strictă
a părăsirilor teritoriului României”, ne-a declarat chestorul Mirel Toancă, directorul
adjunct al Direcției de Pașapoarte.
Prietenii de durată
Am arătat mai sus că, în 1997, unul dintre inspectorii judecători care au verificat
soluțiile date de magistrații Tribunalului București, printre care și dosarele judecate de
Claudia Silinescu Gherbovan, a fost Gabriela Bîrsan.
În iulie 2014, avocata Silinescu și judecătoarea Bîrsan, ajunsă între timp la instanța
supremă, erau trimise în judecată de procurorii DNA pentru dare, respectiv luare de
mită. Potrivit procurorilor, Silinescu Gherbovan ar fi plătit mai multe, precum petreceri
pentru aniversările proprii ale judecătorilor la restaurante exclusiviste din Paris și
București, vacanțe și călătorii cu avionul. În schimbul acestor favoruri, judecătoarele
dădeau soluții favorabile firmelor reprezentate de avocata Silinescu Gherbovan.
În mai 2018, toate persoanele trimise în judecată în acest dosar au fost achitate
definitiv de instanța supremă.
Un an mai târziu, în mai 2019, avocata Silinescu Gherbovan face cerere către Secția
pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să fie reprimită în
magistratură fără examen. „Am plecat din motive personale, în 1996, după ce au apărut
probleme în familie referitoare la sănătatea tatălui meu (Constantin Silinescu, fost
adjunct al Serviciului de Informații Externe n.red.). Programul era mult mai flexibil, soțul
fiind avocat. Am rămas cu nostalgia acestei profesii. Doresc să mă întorc, pentru că m-
am format ca judecător cu simțul datoriei, este profesia cu care vreau să-mi închei
cariera.”, a susținut Silinescu Gherbovan în fața judecătorilor din CSM. Cu votul a 6 din
9 magistrați din Secția pentru judecători, Claudia Silinescu Gherbovan a fost
repartizată pe un post de judecător la Tribunalul Ilfov.
Iunie 2019, judecătorea achitată Alina Corbu este singurul candidat pentru șefia
Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat de 3 ani pe care îl va prelua din
septembrie 2019.
Ciudat, taman „Europa Liberă” – „organizație și un post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite care
transmite în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu” (Wikipedia) –, o unealtă cunoscută ca organ de
propagandă și manipulare al CIA, reia, în data de 17 iulie 2019 (!), spinoasa problemă a adopțiilor din
anii ’90, în care au fost implicați și soții Iohannis, Carmen Georgeta cu Klaus Werner. Să fie vorba de
pregătirea acelei „lebede negre” despre care scria colegul Bogdan Tiberiu Iacob (inPolitics.ro) că ar
urma să-i facă dărâmarea lui Iohannis în toamna campaniei electorale, prin publicarea unor dezvăluiri
compromițătoare în premieră („Lebăda neagră” a toamnei: i se coace lui Iohannis o lovitură fatală?) și
fără posibilitatea unei eschive din partea propagandei iohanniste și a sucursalei SRI? Rămâne de văzut…
Sursa: Justitiarul.ro
Are, atunci, perfectă îndreptățire confratele Dan Constantin să facă această remarcă
usturătoare și foarte la obiect: ,,Problema rămâne: cine a mințit? Iohannis care i-a
atribuit lui Macron acțiuni imposibile sau Macron care l-a adormit cu vorbe goale pe
Iohannis?’’ Ce mai la deal la vale, suntem în plin univers al lui Caragiale și nu pot decât
să mă gândesc ce ar fi scos Nenea Iancu dintr-o asemenea întâmplare?!
Dar mai stați o țâră, fiindcă, vorba clipului publicitar, asta nu este totul! Dacă mergem
pe firul lucrurilor, ajungem și la o postare a aceluiași domn Dacian Cioloș care, pe 5 iulie
anul curent, ne dădea următoarea veste: ,,Am discutat cu președintele Emmanel Macron
despre finalizarea procedurii de desemnare a procurorului european. Am convenit să
lucrăm împreună cu pentru a realiza cât mai repede nominalizarea șefului Parchetului
European pornind de la sprijinul pe care Laura Codruța Kovesi l-a obținut în Parchetul
European’’. Drept pentru care, putem, zic eu, să reformulăm problema pusă de Dan
Constantin în termeni noi, perfect adecvați situației: de data aceasta, cine a mințit?
Dacian Cioloș care i-a atribuit lui Macron acțiuni imposibile sau Macron care l-a adormit
cu vorbe goale pe Dacian Cioloș?
Și uite așa, tehnocratul Dacian Cioloș a găsit ocazia să îl arate cu degetul pe politicianul
Klaus Iohannis. Uitând (sau crezând că și noi am uitat!) că și domnia sa a declarat cam
aceleași lucruri decare îl acuză pe fostul său șef ierarhic superior pe linie de stat de
drept. Care, deocamdată, nu a răspuns acuzelor, ceea ce ar putea să îi creeze oareșce oi
și grele probleme la capitolul credibilitate. Credibilitate care, mai ales după recenta
decizie a Curții Constituționale despre referendumul din 26 mai, este din ce în ce mai
firavă.
Spuneți și dumneavoastră, nu-i așa că în toată această poveste regăsim ceva din lumea
personajelor lui Nenea Iancu și din moravurile lor? Unde mai pui că suntem abia în luna
iulie și până la finala prezidențialelor va mai curge apă pe Dâmbovița, așa că s-ar foarte
curind s-ar putea să avem parte și de alte surprize. Să nu vă fie atunci de mirare ca,
aflând că numele său este direct implicat în acest talmeș-balmeș, însuși președintele
Emmanuel Macron să facă o declarație în care să spună, cu subiect și predicat, despre
cum crede domnia sa să stau lucrurile. Atunci să te ții, alte declarații, alte acuze și alte
dezvinovățiri! Deocamdată, o informație de ultimă oră ne avertizează că pe site-ul oficial
al Palatului Elysee nu figurează și convorbirea telefonică pe care (încă) președintele
României susține că a avut-o cu omologul său francez. Așa că îi dau din nou dreptate lui
Dan Constantin care, comentând informația, constată că e ceva putred în Danemarca…
Dar, până la asta, eu zic să privim, cu detașare și cu oarecare distanță, toată această
poveste, știut fiind că acum ne frige buza să aflăm ce post de comisar european ne va fi
oferit la Bruxelles și, bineînțeles, cum se va finaliza campania propagandistică pentru
căftănirea doamnei Nefertiti ca șefă a Parchetului European. Motiv pentru care nu pot
decât să închei decât tot cu o zicere a lui Ghiță Pristanda, acest emblematic personaj al
lui Nenea Iancu: „Curat constituțional! Muzica! Muzica!’’
Am trăit să o vedem și pe asta. O declarație oficială de la cel mai înalt nivel. Scrisă.
Semnată și parafată. De însuși președintele României, Klaus Iohannis. O declarație
politică despre un alt președinte. Al Franței. Emmanuel Macron. Iar despre această
declarație, Dacian Cioloș afirmă că ar conține ca informație de bază un fals. Așa să fie?
Declarația președintelui României este fără echivoc. Klaus Iohannis susține că a avut o
convorbire telefonică cu omologul său francez, Emmanuel Macron. În urma insistențelor
sale, acesta i-ar fi declarat că a decis retragerea candidaturii procurorului francez la
șefia Parchetului European. Nici mai mult nici mai puțin. Ceea ce înseamnă verde pentru
Laura Codruța Kovesi. Pentru că, dacă așa stau lucrurile, ea nu mai are practic niciun
contracandidat. Parlamentul European și Consiliul, care este un cvorum al
reprezentanților statelor, nu ar mai avea altceva de făcut decât să constate starea de
fapt și să o instaleze pe Laura Codruța Kovesi în noua poziție. Despre această declarație
afirmă Cioloș că ar fi mincinoasă. Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis ar fi fabricat un fake-
news. O premieră națională.
Dar există și o parte adevărată a telenovelei? Probabil. Klaus Iohannis se dă peste cap
pentru a o promova pe Laura Codruța Kovesi la șefia Parchetului European. În termeni
diplomatici, aceasă operație se numește „aruncarea pe horn”. Adică plasarea unei
persoane într-o funcție foarte importantă, operațiune care înseamnă însă scoaterea
acesteia din joc. Din ce joc? Dintr-o eventuală competiție în cursa prezidențială. După
cum se știe, numele Laurei Codruța Kovesi a fost și este intens invocat legat de
posibilitatea ca aceasta să devină un contracandidat al lui Klaus Iohannis în cursa
prezidențială, susținută fiind de toți neomarxiștii grupați în jurul #Rezist, adică al celor
mai înverșunați dușmani ai frontului PSD. Iar Klaus Iohannis are tot interesul să prevină
o pulverizare a voturilor anti-PSD. Prin urmare, fie și numai din acest motiv electoral, el
este interesat să o propulseze la șefia Parchetului European pe Laura Codruța Kovesi.
Desigur, mai există și recunoștința față de aceasta. Pentru că i-a mușamalizat dosarele
penale. Dar și o speranță de viitor. Cum că doamna Kovesi va putea fi utilizată ca un
levier împotriva unor adversari ai lui Iohannis. Din lumea politică sau din lumea
afacerilor. Care, într-un fel sau altul, au avut și vor avea acces la fonduri europene. Ei
și?
Un asemenea interes l-ar fi putut determina să pună mâna pe telefon și să-l roage pe
președintele Franței să-l ajute. Să-l roage și atâta tot? În marea politică, nu ține. În
marea politică, totul e o negociere. Dacă Macron îți dă ceva, obține la schimb altceva. Și
fiindcă Franța este la comanda Europei cu două viteze, alături de Germania, iar
România, grație cu Klaus Iohannis este o țară aflată în viteza a doua, ceea ce oferă
Macron este obligatoriu și deci logic mult mai puțin decât primește. Din conținutul
comunicatului semnat de Klaus Iohannis lipsește cu desăvârșire această parte. Deci nu
știm încă ce a promis el la schimb. Putem însă presupune. El nu putea ceda în favoarea
statului francez contracte civile. Nici nu ar putea să promită ceva în schimbul vreunul
angajament al viitorului comisar european desemnat de România. Pentru că încă nu se
știe ce minister european vom primi. Și deci nu se știe nici cine va fi respectivul
comisar. Și, în plus, comisarul e numit de Guvern. Ar fi fost o promisiune în sistem „bilă-
mandă-bilă”. Adică în conivență cu doamna Dăncilă, Iohannis, prin negocierile de la
Uniunea Europeană, să accepte pentru țara pe care o reprezintă pentru statul pe care-l
reprezintă o poziție minoră în viitorul guvern european și apoi să garanteze din acea
poziție minoră o subordonare față de statul francez. Cum s-a întâmplat cu Cioloș. Numai
că nici asta nu este posibil. Pentru că ar deranja Germania. Iar Germania l-a arondat pe
Klaus Iohannis.
Ce altceva i-ar mai putea garanta la schimb Iohannis lui Macron? În ce domeniu mai are
el atribuții de natură să intereseze statul francez? Ghici ciupercă, ce-i? În domeniul
apărării. Al achizițiilor de arme. De ce nu am achiziționa noi mai mult armament
francez? Și mai puțin armament olandez? Sau chiar american? Nu este o afacere de
colea. România alocă an de an nu mai puțin de două miliarde de euro pentru înarmare.
Dar dacă așa a făcut sau are de gând să facă Klaus Iohannis în calitate de președinte al
României, atunci s-ar putea face vinovat de subminarea economiei naționale. De înaltă
trădare.
Statul francez nu-i poate retrage candidatului francez ceva ce nu i-a dat acestuia
niciodată. În schimb se știe că înainte de alegerile europarlamentare au existat două
runde de negocieri și decizii luate prin vot. Una la nivelul Parlamentului, unde a ieșit
câștigătoare Laura Codruța Kovesi, susținută masiv de popularii europeni, aflați la
comanda popularilor germani, și care i-au întors spatele candidatului din această țară. În
schimb Consiliul alcătuit din reprezentanți ai statelor s-a pronunțat în favoarea
candidatului francez. Negocierile între cele două instituții europene, Parlament și
Consiliu, au eșuat. Ele urmează să fie reluate. Dacă Franța își schimbă opțiunea, aparent
situația rămâne aceeași. Pentru că un vot mai puțin nu contează. Deci dacă Macron i-a
promis cu adevărat că o va susține pe Kovesi, nu a făcut-o doar în numele republicii
franceze. El se bazează și pe influența pe care o are și asupra altor state europene,
aflate în orbita Parisului. Și numai așa, punând presiune și pe alți conducători de state,
va putea Macron să-și onoreze angajamentul telefonic asumat în discuția cu Klaus
Iohannis și nedezmințit până în prezent. Dar acest efort trebuie răsplătit diferit de
factura care urmează să fie încasată de statul francez. Deci ce altceva ar mai fi promis
Klaus Iohannis Franței, pentru ca la rândul lui Macron, în negocieri cu alți conducători de
state, să obțină susținere pentru Laura Codruța Kovesi? Adică decizii total opuse celor
de până acum? Mai devreme sau mai târziu, tot vom afla. Până una alta, ceea ce știm
cu certitudine – și nu numai fiindcă ne-a spus asta Cioloș – este că președintele Klaus
Iohannis a produs un fake news. Pe care sper să-l sesizeze și presa de pe malul Senei.
Sunt mulți cei care – ca și mine de altfel – sunt deranjați de prostia galopantă a
plăvanului. O constați, te deranjează și n-o înțelegi. Când vezi cum în capul unei țări se
implementează un asemenea prostovan, absolut toate criteriile tale meritocratice sunt
călcate în picioare. Însă, cum bine știți, cazul „Plăvanul” nu e singular.
O altă nulitate, Cioloș, a fost Comisar pentru Agricultură al Uniunii Europene. Acum
toată lumea știe cam ce-i poate creierul lui Cioloș, a fost văzut în plenitudinea lui în
perioada în care a condus țara. Ce-i drept, indiferent cât de aiurea fuseseră cei de
dinaintea lui, niciunul nu fusese atât de prost. Credeți-mă, să fii mai prost ca boc e o
performanță. Ei bine, acest individ a avut pe mână la un moment dat întreaga politică
agricolă a continentului. Nu e ciudat?
Înaintea lui fusese Orban, Comisar pentru Multilingvism. Individul s-a remarcat
printr-un servilism grotesc, vizibil de altfel încă de la nominalizare. În rest nu s-a
remarcat prin nimic altceva. Doar prin faptul că-și ține gura, lucru care n-are de-a face
cu vreo capacitate cognitivă superioară ci, pur și simplu, cu un fel nativ de-al său de-a
fi, care-i ascunde destul de bine restul carențelor. Și tot Comisar, de data aceasta pe
Fonduri Europene, a fost și Corina Crețu. Cât o duce capul s-a cam văzut. Eu unul nu
știu dacă are capacitatea de-a trece de una singură strada. Te uiți și te-ntrebi cum de e
posibil așa ceva. Când însă constați cine le-a fost ăstora șef, începi să te dumirești.
Barroso n-a fost vreo lumină, chiar din contră. Era un prostovan care dădea în gropi.
Ce-i drept avea o fire cameleonică și nu-ți dădeai seama de prostia-i caracteristică decât
atunci când te aflai în proximitatea sa, când ajungeai să vorbești una-alta cu el. Atunci
realizai cu surprindere că IQ-ul său s-a oprit din evoluție pe la clasa a patra sau a
cincea. Ce să mai zicem de Juncker a cărui prostie mai e dublată și de o de-a dreptul
deviantă pasiune bahică?
Trecând Oceanul constați că după Nixon, criteriul accederii la președenția SUA a fost
prostia. Altfel n-ai cum să-ți explici apariția unui bou suprem precum Reagan. Iar
Reagan e o lumină pentru ceea ce i-a urmat: Bush tatăl, Bill Clinton, Bush fiul (zis și
oligofrenia întruchipată), Obama minte-scurtă sau halucinantul Trump.
Oricum ai da-o, pare că n-ai cum să găsești o explicație cât de cât logică a unei
asemenea ascensiuni a oligofrenilor. Cum se explică toate acestea? Cum de am ajuns să
vedem prostia în starea ei cea mai rudimentară privindu-ne de sus?
Putem înainta numeroase ipoteze, dar dacă ne scoatem pe noi din ecuație rămânem în
eroare. Personal nu-mi pot explica explozia de prostie de la vârf fără să includ în ecuație
explozia obsedantă de prostie de la baza societății. Avem conducători atât de proști
pentru că și noi, la rândul nostru, suntem deosebit de proști. Nu-mi dau seama dacă în
istorie a mai existat o perioadă în care prostia să fie atât de bine și atât de uniform
prezentă în toate straturile societății. De asemenea, nu-mi dau seama dacă această
prostie ține de evoluție (mă rog, involuție) sau e vreo boală deosebit de contagioasă.
Repet, nu știu. Uitându-mă la modul cum gândesc românii azi și comparând cu modul în
care gândeau aceiași români în urmă cu treizeci de ani, mă cutremur și mă întreb cum
de s-a ajuns la o asemenea cădere?
Prostia care ne înconjoară e atât de mare încât pare că nu i se poate găsi vreo
explicație. Poate sunteți tentați să dați vina pe educație, pe propagandă, pe politică sau
pe mai știu eu ce. E adevărat, fiecare a avut propria sa contribuție la prostirea
oamenilor, dar, repet, pare de-a dreptul inexplicabilă o asemenea cădere. Oameni care
în 1989 gândeau sănătos, care își terminaseră educația în vremea comunismului sau
imediat după, care n-au fost expuși decât moderat mass-mediei, îi vedem azi gândind
ca niște oligofreni. Care-i explicația?
Viermele care ne mănâncă e mai adânc implantat decât ne-am putea imagina. Încă de
pe vremea Iluminismului ni se instalează mici componente de-ale sale care au pătruns în
noi pe diverse canale. Așa s-a ajuns în prezent când, puse cap la cap, aceste
componente aparent disparate s-au transformat într-un teribil animal adânc implantat în
conștiința noastră care ne parazitează. Aproape putem spune că e vorba de o boală
indusă cu ticăloșie, care-a transformat lumea într-o imensă expoziție de proști. Ceea ce
vedem acum e apogeul acestei boli, e momentul acela obsedant în care pare că nimeni
și nimic nu va scăpa. Spun „pare” pentru că sunt optimist. În fapt nimeni nu poate ști
dacă acestei maladii îi va supraviețui cineva deoarece suntem prea proști pentru a mai
putea trăi, pentru a mai avea rațiunea de a nu ne autodistruge.
E însă viabilă o asemenea acțiune în prezent? Se mai poate găsi oare o masă critică de
oameni care să refuze modelele prezentului, care să aibă o conștiință cât de cât
neafectată astfel încât să realizeze că nu se mai poate pe această cale? Și, mai mult, e
oare posibilă înlănțuirea câtorva generații pentru a ne putea întoarce acolo de unde
lucrurile au luat-o razna? Sunt întrebări cărora nu le pot răspunde.
Luminița Arhire: ”Cutremurul lui Moise Guran, cel de 10 grade pe scara Richter,
lovește din nou!”
MOTTO: „…În acest context Biziday, aplicația lui Guran, a scos astăzi oamenii îngroziți
din casă, după ce i-a alertat că a avut loc un cutremur de 10 grade pe scara Richter în
Vrancea. Asta da un fake news de toată frumusețea, căci, din fericire moldovenii pot
dormi în continuare liniștiți că apocalipsa a aterizat doar pe serverul jurnalistului Bizi.”
(BUGETUL.ro, 3 martie 2017)
Cetățeni, știți ceva despre stare de sănătate a lui Moise Guran? O fi el bolnăvior și eu n-
am aflat ? Că dacă dânsul nu e bolnăvior avem „un pachețel de problemuțe” pe care va
trebui să le descurcăm după cum ne vom pricepe. Așa, în general, eu mă bucur că
domnul Moise a fost plecat în concediu după data de 12 iunie 2019, căci, după tot ce-a
scos în spațiul public în ultima vreme, cam avea nevoie de-o pauză mai lungă. Neplăcut
pentru noi toți este faptul că nici la întoarcerea din concediu Moise nu pare mai puțin
agitat.
„Curtea Constituțională a României a dat prin decizia de ieri o amnistie, una punctuală,
pentru corupți. Înalta Curte e instanță specializată, de vreme ce demnitarii sunt judecați
acolo, nu? Deci desființarea completurilor de trei de la Înalta Curte e o amnistie cu
dedicație, pentru demnitari și pentru unele categorii de fapte foarte grave (inclusiv, sau
mai ales ceea ce numim corupția mare). Ei bine, rejudecarea va însemna, în cele mai
multe cazuri, evadarea prin prescripție. Prin efectele ei, decizia CCR încalcă în spirit
inclusiv votul popular de la Referendumul din 26 mai, când poporul s-a pronunțat
împotriva amnistierii faptelor de corupție.”
Cum zisăși, Moise, măi dragă? A dat CCR amnistie punctuală? Și cum a făcut CCR
șmecheria asta? Matale pricepi, în general, ce scrii? Pe de altă parte, tare mi-aș dori să
știu ce numește dânsul „corupție mare”… cumva faptul că două duduițe nu s-au dus la
serviciu dar au încasat salarii? că doar nu Dosarul MICROSOFT sau volatilul Dosar EADS
s-ar califica… nu, nu… Dar asta nu e nimic… abia la sfârșitul paragrafului dă eroul nostru
cu Rinofugul în fasole: „decizia CCR încalcă în spirit votul popular”… parol, mamițo, să
mă-ngropi! și țineți seama, cetățeni, că era vorba de „încălcarea în spirit a votului
popular” numai pentru decizia privitoare la completurile de trei… dar să vedeți ce
„încălcare” uriașă avea să descopere Moise după ultima ispravă, săvârșită în unanimitate
de maștera CCR, care pe 18 iulie 2019, a avut obrăznicia să respingă:
Ajunsă aici, chiar am plâns… că eu am o fire simțitoare… păi, cum să fie PROST un
cetățean care nu știe diferența dintre amnistie și grațiere, care nu știe care sunt faptele
de corupție în Codul penal și le confundă cu „fără hoție ajungem departe”, că așa a scris
pe un autobuz domnul Barna (un băiat înalt, foarte deștept și intelectual, gata să intre în
turul doi la prezidențiale), care nu știe ce-s alea Ordonanțe de urgență și nu știe cine le
poate ataca la Curtea Constituțională, și CU TOATE ACESTEA, ei bine, CU-TOA-TE-A-
CES-TEA votează vesel cu „DA!” la întrebările inepte ale referendumului, de parcă ar
vrea să ia întrebările de nevastă, nu să le facă legi și să le vâre în Constituție!? Poate fi
PROST un cetățean care procedează în felul acesta?
Iar acum că vine Curtea și-i bate obrazul cetățeanului varză la capitolul justiție, care
„decât” a vrut să-l bage pe Dragnia la mititica, nu să-și promoveze neuronii la executat
sinapse, că doar dânsul n-are nevoie de artificii în căpățână, na! că s-a supărat Moise! Și
când s-a supărat și s-a concentrat asupra problemei, a concluzionat că Valer Dorneanu
& co. au dat O LOVITURĂ DE STAT… numai că nu e chiar o lovitură de stat penală, ci,
mai așa, pe după vișin:
„Codul Penal al României definește lovitura de stat (Art. 397 – Acțiuni împotriva ordinii
constituționale) ca fiind o acțiune armată. Deci nu, nu suntem în prezența unei lovituri
de stat, în sens penal, deși e clar că CCR a schimbat într-un mod soft ordinea
constituțională. Cam cum a făcut CCM-ul moldovenesc – o lovitură de stat softly,
treptată, perversă, la fel de dăunătoare pentru democrație.” (MOISE.ro, 4 iulie 2019)
Ei, eu cam asta am vrut să vă zic, dragii mei prieteni care n-ați votat la referendum,
deoarece sunteți deștepți… să vă faceți provizii de apă, să aveți conserve în rucsăcel și
lanternă cu bateria încărcată, că vine cutremurul de primăvară-vară al lui Moise, ăla de
10 grade pe scara Richter, și iar o taie intempestiv doamna Oana Dobre pe scara
blocului în jos, la fel cum a făcut la cutremurul precedent, de același calibru, și n-o să
aveți loc de dânsa pe palier. Așa că găsiți o masă mai temeinic încleiată, vârâți-vă sub
ea și mâncați o înghețată până vă trece seismul prin sufragerie și dormitor. Aplicația lui
Moise Guran vă va felicita la sfârșit pentru cât de eroic v-ați ținut cumpătul și la
cutremurul ăsta și vă va pregăti sufletește pentru următorul seism!
Fiți atenți aici. Franța, marea mamă a democrației universale, nu-și susține candidatul
propriu la funcția de Procuror General european. Aha. Deci la ei e bine, e deontologic, e
necesar. Toată lumea îi laudă. Vai, ce interes superior! Vai, cîtă eleganță și ce principii!
În schimb, cînd România, țara demonizată din oficiu, niște corupți, dă-i în morții lor de
sărăntoci corupți, face fix același lucru: nu-și susține candidatul propriu la Procurorul
General european, dintr-o dată toți deontologii națiunii fac valuri de spume la gură. Cum
e posibil așa ceva? Trădare! Dezastru! La moarte cu ei!!
Aha. Înțelegeți cum funcționează doublethought? Dublugîndirea din cartea 1984 a lui
Orwell? Înțelegeți că deontologii asta fac: transformă un popor întreg într-o masă
amorfă de morloci spălați pe creier?
Încă una. Cînd s-a făcut Referendumul pentru Familie, o haită întreagă de deontologi
agresivi urla furioasă că se prăpădesc banii statului pentru organizarea acestui
referendum.
Acuma în schimb, cînd ditamai Curtea Constituțională vine și zice că Referendumul Urii
Naționale a fost de fapt anticonstituțional, nimeni din deontologi nu mai deschide gura
să-i impută cheltuiala inutilă și abuzul în serviciu lui Iohannis.
Încă una. Cît timp Curtea Constituțională i-a cîntat în strună lui Băsescu, a fost cea mai
perfectă și deontoloagă instituție pentru deontologi.
Vă mai aduceți aminte erata dată noaptea ca hoții, cînd au anulat votul a peste 7
milioane de români cu un cinism îngrozitor? Atunci erau buni.
Acuma, cînd aceeași Curte Constituțională dă o decizie nefavorabilă tefeleilor,
deontologii dintr-o dată o tăvălesc și o demonizează – niște comuniști, niște ciumă roșie,
alea alea.
Vă place cum gîndesc deontologii cînd așa, cînd așa, în funcție de ce e convenabil pentru
cauza lor deontoloagă? Vă place cum spală oamenii pe creier?
Țineți minte. Mîndruță. Oana Pellea. Tudor Chirilă. Moise Guran. Cristian Tudor
Popescu. Liiceanu. Pleșu. Prelipceanu. Tapalabă. Lista rușinii deontoloage. Mai sînt
și alții. Mulți alții. Haita de deontologi care spală românii tefelei pe creier.
Alina Mungiu-Pippidi: ”Să vezi ce mai rămîne din instituțiile statului de drept
după ce iau ei puterea!”
Așa după cum era de prevăzut, referendumul lui Klaus Iohannis a fost degeaba. Eu nu
am televizor, dar din ce am văzut prin presa electronică, nu am fost singura care să
avertizeze că referendumul președintelui Iohannis era neconstituțional; măcar Traian
Băsescu, dacă nu și alții, făcuseră această observație elementară.
Un referendum de acest gen nu poate propune lucruri care sunt contra constituției
actuale și a principiilor de drept. Cum just subliniază Asociația pentru Apărarea
Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR-CH), într-
un comunicat de presă remis vineri, poporul a aprobat prin referendum Constituţia
României, inclusiv articolul 152, denumit „Limitele revizuirii” (Constituţiei – n.n.).
Potrivit acestui articol, Constituția nu poate fi revizuită sau modificată, dacă, printre
altele, acea revizuire are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. Că mîine poate exista majoritate să se calce în
picioare decizia definitivă a justiției în cazul Sorinei, sau să se aprobe pedeapsa cu
moartea, sau să-i criminalizăm din nou pe homosexuali. Dar de asta există Constituția
ca regula supremă, să fie deasupra tuturor, lideri și popor. Sunt sigură că Moise Guran
sau Rareș Bogdan au explicat, ca ziariștii profesioniști în mod imparțial acest lucru,
chemîndu-i pe cei mai buni constituționaliști cu publicații internaționale la emisiunile lor,
ca nu cumva să scoată lumea din casă de pomană. Sau n-au făcut așa?
Utilitatea referendumului a fost doar să mobilizeze oameni fără nicio înțelegere a statului
de drept contra PSD chiar pe pretextul statului de drept. Remarc că acești măncători de
integritate pe pîine nu au observat că dna Lagarde, noua desemnată de Emmauel
Macron să conducă Banca Cetrală Europeană (primită cu aplauze binemeritate) are și ea
o condamnare. Usereplușii din Parlamentul European nu au emis nici o vocală pe tema
asta, deși cazul era asemănător cu cel pentru care a fost anchetat Vosganian.
Asemenea grupuri, odată create, persistă. Asistăm la crearea unei partide criptofasciste,
care e pe fond contra ordinii constituționale și vrea judecata poporului, nu a
legii, pentru care va fi furnizat de undeva și un lider – Iohannis e doar un vehicul șters,
care a mers cu acest referendum populist contra instinctelor lui mai bune, că i-a fost
teamă că dacă nu călărește valul îi trece valul peste cap. Să vezi ce mai rămîne din
instituțiile statului de drept după ce iau ei puterea – timpurile astea, cînd sub dictatura
anecdotică a PSD doar șeful PSD ajungea la închisoare, vor fi cam ca Ungaria sub
socialiștii corupți înainte să vină Orban.
Lumea se va întreba cum a fost posibil, cum tot aud lamentări azi cu Ungaria.
Păi e foarte simplu. Vă dau numai un exemplu. Ca parte din antrenamentul lor, această
grupare obscur finanțată dar foarte vizibilă și-a făcut o aplicație.
P.S.: Nu e tîrziu. Dar lucrează vreun partid la ora asta la articolele de lege
constituționale și legislația secundară necesară ca să previi corupții în funcții, cu care să
se prezinte în ceasul unu după alegerile viitoare pe care le va pierde PSD? Nu.
Însăși formularea celei de-a doua întrebări mă face să afirm că, pe redede înainte, s-a
căutat o soluție de scăpare. Probabil, dacă un student la Sociologie ar fi formulat o
întrebare pentru o sondare în maniera în care este scrisă aceasta, era rugat de profesor
să mai treacă cel puțin o dată prin materie. La o lectură atentă, observăm că avem de
fapt două întrebări într-una și… putem da un singur răspuns. Domnule
Președinte, ce ar trebui să voteze un om care vrea ca ordonanțele de urgență să fie
atacate direct la Curtea Constituțională și de altcineva în afară de Avocatul Poporului,
dar care nu este de acord ca Guvernului să îi fie interzis să adopte ordonanțe în
domeniul infracțiunilor, pedepselor și organizării judiciare? Eu spre exemplu.
Cât despre prima întrebare, instituțiile amnistiei și grațierii nu o noutate. Există din
Antichitate și sunt expresia unui principiu biblic, cel al iertării. Putem spune că
infracțiunile de corupție sunt mai grave decât alte infracțiuni? Putem spune că cei care
au comis fapte de corupție nu se pot reabilita niciodată? Întrebarea rămâne deschisă
în comentarii.
Iar pentru cei care credeau că dacă referendumul trece înseamnă că o lege care
amnistiază faptele de care este acuzat Dragnea ar încalcă voința populară, am o veste
tristă. Marea păcăleală a acestui referendum este că se referă la interzicerea
grațierii și amnistiei faptelor de corupție. Subliniez, doar a faptelor de corupție.
Cele patru mari infracțiuni circumscrise denumirii de corupție și incriminate în România
sunt: luarea & darea de mită, traficul & cumpărarea de influență. Atât.
În loc de o concluzie, vin cu o sugestie pentru Președintele Iohannis. Dacă ați fi dorit ca
referendumul să creeze în mod real dezbatere, tema putea fi: interzicerea adoptării
ordonanțelor de urgență în domeniul legilor organice.
Ca și cu niște decenii în urmă, când diavolul a împins în ring doi candidați la fel de
indezirabili, Ion Iliescu și Vadim Tudor, invitându-ne sardonic să alegem… „responsabil”,
întru „binele țării”, să punem ștampila „pe cel mai destoinic dintre ei”, tot așa și acum
vom avea parte de două personaje recrutate de conclavul împielițaților prin competiție
de vulnerabilități, duhnind a zmoală și catran și care numai cu urechea aplecată la
nevoile poporului nu au de gând să stea: Klaus Iohannis și Dan Barna.
PSD-ul a fost eliminat, în acest an, din lupta cu șanse pentru Cotroceni. Cum se observă
recent, în epoca imediat post – Dragnea, densitatea de infiltrați în acest partid s-a
dovedit a fi peste orice închipuire. Doamnei Dăncilă i se întreține încă iluzia de
independență, de acceptare internă, de coagulator unic al partidului în vederea marii
bătălii, dar prezența sforarilor și a sforilor care o zmucesc de mâini și de picioare este
neîntrerupt trădată de fapte. Frontul rezistenței la abuzurile lui Iohannis a fost închis în
condiții de capitulare, eliberarea justiției de binom și de inchizitorii ei interni nu mai
preocupă pe nimeni; se așterne peste țară, cu fiecare zi ce trece, o somnolență
pesedistă de urs căzut în hibernare.
Cum să alegi între Iohannis și Barna? Între Tândală și manechinul SRI? Cum să mai
crezi în democrație, independență și patriotism cu aceste două caricaturi desprinse
parcă din benzile colorate despre avataruri?
Părem o țară damnată. Alunecăm din rău în mai rău. După Iliescu, Băsescu! După
Băsescu, Iohannis! După Iohannis, Dracu’ deghizat! Doar că i se văd de la o poștă și
copitele și pleasna cozii.
Oare nu le e clar, chiar și celor cu IQ de două cifre, că pe Dan Barna scrie „Patria a
priori”, adică făcătura stupid – gongorică și propagandistică aleasă ca motto de SRI,
când corect ar fi fost, și pentru țară și pentru limba latină, „Patria ante omnia”? Și un
candidat cu adevărat pentru țară?
Triumful diavolului!
Nu ne rămâne decât să căutăm părțile bune din această farsă. Și invățăturile care să ne
întărească pentru viitor.
Isus Hristos a intuit că în astfel de izbânzi ale răului vor fi unii mai slabi ce se vor lăsa
ademeniți. Și s-a adresat acestora astfel: „Duceţi-vă de la Mine în iadul cel veşnic”!
Sincer să fiu, nu m-a impresionat prea tare faptul că Daniel Osmanovici a demisionat din
funcția de purtător de cuvânt al CNAS, după ce a făcut acea declaratie cinică : „oamenii
mor oricum, cu sau fără sistem’’. Fiind vorba despre platforma cardurilor de sănătate
care, tot mai mult și tot mai des nu funcționează, producând,în acest fel, mari necazuri
pacienților și medicilor.
Din păcate, modul inacceptabil în care (nu) funcționează serviciile de mentenanță pentru
platform cardurilor pacienților nu este un caz izolat. Adevăr de care m-am putut
convinge dintr-o recentă experiență. Pe scurt, la începutul lunii iunie, soția mea a fost
operată la clinica de ortopedie a Spitalului clinic „Colentina’’. Operație care a reușit,
motiv pentru care doresc să reînnoiesc, pe această cale, sincere mulțumiri și întreaga
prețuire domnului doctor Marius Niculescu și echipei sale. Normal, după o anumită
perioadă, a trebuit să vină la control și, pentru asta, a dorit să facă o radiografie. Dar,
ghinion de neșansă!, instalația de radiografie a clinicii de ortopedie nu funcționa în acea
zi de luni 15 iulie. Așa că a rămas ca soția mea să revină peste o spătămână. Adică azi.
Când, din nou ghinion,aparatura cu pricina aflată în dotarea clinicii de ortopedie tot nu
funcționa! Nedorind să mai facem încă o data cale întoarsă, am dat curs recomandării de
a apela la serviciile unui centru specializat aflat în apropierea pavilionului G, în care se
află clinica de ortopedie. Plătind, pentru asta, tariful cuvenit. Așa că am traversat aleea
și am ajuns la pavilionul H, unde se află centru de diagnostic imagistic HIPERDIA.
Trebuia, poate, să scriu „aici funcționează’’, dar, din păcate, corect este să scriu că „ar
trebui să funcționeze’’ acest centru. Și asta pentru că, o dată ajunși la ghișeu o tânără
persoană ne-a transmis că, întrucât centrul se zugrăvește, serviciile de radiografie nu
funcționează. Cât va dura această stare de lucruri nu am mai cutezat să o mai întrebăm
pe domnișoara de la ghișeu, care și așa era foarte iritată, de vreme ce nu eram primii
solicitanți tratați cu refuz… pe motiv de zugraveală!
Ar mai fi rămas o soluție, aceea de a apela la serviciile unei alte instalații de radiografie
aflată tot într-o clinică a spitalului „Colentina’’, dar nici acesta nu funcționa. Până la
urmă ajungând la concluzia că sistemul era căzut în tot arealul Spitalului clinic
„Colentina’’. Așa încât nu ne-a rămas decât să luăm la pas alte clinici de specialitate,
unde vom putea să facem radiografia. Bineînțeles, cu condiția ca serviciile de
mentenanță să opereze și aceste instalații să funcționeze!…
După cum se vede, nu am făcut decât să prezint cazul, fără să avansez supoziții sau să
formulez acuze. De aceea, înainte de a încheia, nu aș mai dori decât să pun o simplă
întrebare: cine și în ce condiții asigură mentenanța respectivelor servicii de radiografie
de la Spitalul clinic „Colțea’’? Întrebare pe care o adresez factorilor abilitați să
examineze cazul, să îi facă radiografia, să pună diagnosticul și, eventual, să prescrie
tratamentul.
Sunt din ce în ce mai deranjat de falsificările istoriei. Știu, istoria e scrisă de învingători.
Asta însă nu ne-a împiedicat niciodată să ne informăm, să punem cap la cap bucățelele
de puzzle rămase pentru a vedea care e interpretarea corectă a faptelor.
Trebuie să ne învățăm să privim istoria ca pe o un șir de crime. În cele mai multe cazuri
criminalul e cel care scrie cărțile de istorie, dar, cum bine se știe, nu există crimă
perfectă. De-aceea e bine să citim printre rânduri și să căutăm documente ale vremii
pentru a înțelege cu adevărat ce s-a petrecut într-un moment sau altul al istoriei.
Pentru azi o să vă aduc în față o personalitate care este văzută aproape în unanimitate
pozitiv: Nicolae Titulescu. Ați citit probabil despre el. A fost geniul care a prevăzut
Uniunea Europeană, ba chiar a pus și-o cărămidă la temelia ei. A fost – ni se spunea la
școală – cea mai mare personalitate politică pe care-a dat-o țara aceasta înainte de
socialism (pentru cei care nu știu, studiile mi le-am făcut în comunism).
Practic tot aceste festivism, toată această apreciere de care se bucura Titulescu în
comunism m-a făcut să-l privesc circumspect. După ce ne spălau creierii cu „regimul
burghezo-moșieresc”, a-l lăuda pe un individ de frunte al respectivului regim era cel
puțin ciudat.
De altfel, strecurarea lui Titulescu spre zonele înalte din politica mondială s-a făcut pe
umerii țării sale. Fără a avea funcțiile pe care i le dădea țara n-ar mai fi fost băgat în
seamă de nimeni. Culmea e că, în timp ce de aici i se asigurau funcțiile de care avea
nevoie ca de aer, de la Geneva Titulescu transmitea ordinele stăpânilor săi care trebuiau
duse la îndeplinire fără crâcneală. În timp ce oamenii din țară își făceau iluzii că avem
„reprezentantul nostru de frunte” în liga mare a grangurilor mafioți, în fapt noi aveam –
prin Titulescu – un shortcut prin intermediul căruia mafioții puneau în practică prima
dată în România deciziile lor discutabile.
Citind biografiile lui veți fi surprinși să constatați cât se insistă pe iubirea lui pentru
România. Culmea e că, în fapt, Titulescu este unul dintre artizanii distrugerii
naționalismului autohton. La fiecare manifestare în care țara încerca să-și scoată în
evidență independența și suveranitatea, Titulescu urla din toți bojocii că „suntem de
râsul Europei”.
Probabil cea mai scandaloasă acțiune a lui Titulescu – din partea căreia suferim și în
prezent – a fost politica față de URSS. În timp ce URSS era izolat pe scena politică
mondială, cel care l-a luat de mânuță pe Litvinov (Ministrul Sovietic de Externe de
atunci) și l-a împins în politica mondială a fost Titulescu. Practic toată politica externă a
URSS se lovea de Polonia ca de un zid. Atunci, breșa găsită de comuniștii sovietici a fost
România. Semnarea pactului de neagresiune care, cumva, prin neaducerea în discuție a
Basarabiei ne-a creat un avantaj aparent. Asta însă a venit la pachet cu semnarea unui
pact de asistență mutuală potrivit căruia se se acorde ajutor reciproc în cadrul Ligii
Națiunilor împotriva oricărui agresor. Asta însemna, nici mai mult nici mai puțin decât
aruncarea noastră cu totul în barca rusească. Norocul nostru a constat în faptul că
Titulescu a fost destituit pe nepusă masă de către Carol al II-lea la 29 august 1936.
Mă rog, acesta nu vreun gest de eroism de-al deviantului rege de atunci al României. A
făcut-o nu din patriotism ci pentru că popularitatea lui Titulescu risca să-i strice lui
calculele în ceea ce privește propriul cult al personalității.
Răul însă fusese deja făcut. Rusia sovietică reușise prin intermediul politicii duplicitare a
României să spargă blocada și să-și întindă tentaculele acolo unde nici nu visase. Cu un
loc în Liga Națiunilor și băgată în seamă de toate forțele Continentului, Rusia se
pregătea să acapareze o halcă cât mai mare din Europa. Totul prin intermediul
facilităților făcute de Titulescu.
În fapt, prin politica sa de „europenizare a URSS”, Titulescu n-a făcut altceva decât să
întindă Rusiei Sovietice o mână tovărășească pentru a-i deschide „calea europeană”. N-a
fost o inițiativă a sa, ci a stăpânilor săi oculți, pe care însă Titulescu a dus-o la
îndeplinire cu sfințenie, chiar dacă asta a însemnat sacrificarea țării sale. Acesta este
motivul pentru care comuniștii îl lăudau atât de mult: el a fost cel care le-a servit
interesul. Și-acesta este motivul pentru care e lăudat și în prezent. Comunismul e
același, doar fața sub care se prezintă e alta.
ÎCCJ a cerut CEDO să fie dezlegată de aplicarea deciziilor Curții Constituționale. Sub
semnătura doamnei Tarcea, ÎCCJ din România vrea o lovitură europeană contra statului
de drept.
Micul pseudo-Titulescu al anului 2012, Victor Ponta, a fost pedepsit pentru mult mai
puțin: i-a luat Curții un drept minor, acela de a putea judeca și hotărâri de Parlament, și
a făcut-o pe o cale care încălca Constituția.
Doamna Tarcea vrea să fie bombonica de pe coliva democrației liberale. N-ar merita ea
acest bonus funerar pentru constantele ilegalități pe care le-a patronat?
Sau e perversă. Vrea să atragă atenția CEDO asupra unui președinte (Băsescu) care ar fi
forțat Înalta Curte să practice ileglități?
Căci nu poți să fi absolvit dreptul cu o medie mai mare de șase și să nu știi că toate
deciziile curților constituționale sunt obligatorii, iar dacă n-ar mai fi, Germania, de pildă,
s-ar putea apuca să se înarmeze ca după 1933.
Ipoteza mea este că doamna Tarcea vrea să lase indicii că a fost o vreme când ÎCCJ era
puternic controlată de arbitrariul politic și că, atunci când n-a mai fost călărită de SRI-
Băsescu, era prea periculos să recunoască lungul șir de ilegalități pe care le-a practicat.
Mai întâi i-a cerut să-l privilegieze pe Tender într-un dosar. Apoi, nemulțumit de
zgârcenia privilegiului, l-a pus pe Tender să o denunțe pe Bica pentru favorizarea
făptuitorului.
Dacă nu te am la mână cu ceva, te bag eu într-o hazna și apoi te scot în public plin de
rahat.
Să zicem că la CEDO va fi înțeles acest mesaj al doamnei Tarcea. Ei, și? Ce poate să
facă Curtea Europeană a Drepturilor Omului în contra „supraomului” care a fost
Băsescu? Nimic. Atâta doar că Tarcea se poate apăra în oglinda din baie că ea a
semnalat de unde a venit răul. Care venea, în 2003, când șeful ÎCCJ era Paul Florea,
nu vreun băsist.
Originea răului, în 2003, pune totul într-o cheie nouă. SRI-Iliescu era „supraomul”.
Vreau să spun că nu ar trebui exclusă Moscova din povestea acestei bombe cu efect
întârziat.
„Eu am votat la referendum și nu mă simt jenat de decizia curții. Poate curtea ar putea
sugera ce articole ar trebui modificate pentru a nu se opune Constituția unor chestii de
bun simț. La toți ne pute când ni se cere șpagă sau ni se refuză un drept dar văd multă
bucurie în aer când bandiții nu pot fi opriți. Poate e masochism.”
E unul dintre cei 5.425.483 care au spus „DA!” la întrebarea: „Sunteți de acord cu
interzicerea amnistiei și GRAȚIERII pentru fapte de corupție?”… căci întrebarea aceasta
m-a interesat mai mult și o să vă spun și de ce…
Nu comentez forma, folosirea majusculelor mai din două-n două, cu neglijență, și nici
minunatul „…la toți ne pute”… nu, nu, de astă dată nu mi-au părut importante. M-am
gândit, în schimb, care poate fi resortul interior ce împinge un individ instruit să voteze
„DA” la o asemenea monstruozitate de întrebare. Omul explică mai jos, după prima
mărturisire, că a votat așa pentru ca nu cumva un președinte „bine înșurubat” în funcție
de un partid să-i poată grația pe nemernicii care au dat niște tunuri ca să-l
sponsorizeze(! n.n.)
Trec peste absurdul întregii construcții, căci nu știu ce „tunuri” s-ar mai trage astăzi ca
să se sponsorizeze… ăăă… să se sponsorizeze ce? Banii de campanie electorală sunt
plafonați și vin, până la urmă, de la buget… cine să mai bage milioane ca să tapeteze
toată țara cu chipul unei canalii, cu chelia decupată și cu ochii împrăștiați, lângă textul:
„DE CE LE E FRICĂ, NU SCAPĂ. Din 471 rămân 300 de parlamentari. Hai la referendum!
băsescu.ro”? Cine? Sărăcia ultimelor campanii electorale este evidentă – cu câte-un
banner ici-colea, cu afișe mici și stupide, cu pliante ultra-reglementate și fără pufoaice
portocalii, fără găleți cu trei trandafiri și fără umbrele cu săgeata cea galbenă și virilă pe
fond albastru. Fără fesuri și fulare aduse din China, în toate culorile electorale
cunoscute.
Căci eu nu cred că grija pentru împuierea corupției este explicația pentru care 5.425.483
de domni și doamne cu drept de vot au dat cu ștampila. Cauza, după opinia mea, este
simplă, iar reacția - atavică: președintele Klaus, într-un mod rudimentar, n-a făcut
altceva decât să le pună acestora în mână grenada unei PUTERI iluzorii, cu cuiul gata
scos. Respectiv PUTEREA de a ține un om la închisoare cu nenorocitul lor de vot. Căci
referendumul nu acțiunea unui autocrat veros, adus cu nu știu ce felurite „tunuri” la
putere, vrea s-o împiedice – deoarece s-a văzut că doi președinți nemernici NICI NU S-
AU SINCHISIT CĂ AR PUTEA GRAȚIA PE CINEVA - ci, dimpotrivă, acțiunea unui
conducător cumsecade, cu trăiri normale, empatic și înțelegător, care ar putea face un
gest generos, deci profund uman. Împotriva unei astfel de normalități au votat dânșii.
Monica Iacob Ritzi… Jean Pădureanu… Gheorghe Mencinicopschi… Stan Mustață… sunt
câteva nume la care mă gândesc. Fiecare dintre ei s-ar fi „calificat” pentru grațiere, dacă
la Cotroceni, în locul unui crotal zbanghiu îmbibat în alcooluri arămii sau în locul unui
mecanism „încăciulat” și „împaltonat” de doi metri înălțime, ar fi fost chiar NIȘTE
OAMENI.
Monica Iacob Ritzi suferă de leucopenie, o boală comparată uneori cu leucemia… cei doi
copii ai ei, care erau micuți în perioada încarcerării, au moștenit afecțiunea. La ieșirea
din închisoare avea 14 afecțiuni constatate la Spitalul Penitenciar Jilava, unde a fost
internată. Condamnată pentru o faptă care s-ar fi putut lesne „spăla” prin demisie și
plata unui prejudiciu.
Stan Mustață - fost judecător în Dosarul ICA - victimă colaterală în Dosarul ICA, bolnav
de cancer, a murit în timp ce i se făcea dializă, având dureri atroce. Prezenta semne de
infarct miocardic, sesizate de un alt deținut, încă de când era transportat cu duba între
spitale. Cu toate acestea „programul” a continuat neabătut.
Doi președinți din România, patria „omeniei”, le-au refuzat acestor corupți periculoși
cererile de grațiere. Și cinci milioane de cetățeni vor să participe și ei la festin, să poată
refuza strâns uniți în jurul președintelui, clipa de grație. Să fie și dânșii intransigenți, să
arunce cu piatra și să vadă cum e când țâșnește sângele. Altfel, cred, adună pisicuțe
fără stăpân de pe stradă, salvează Roșia Montană și ies la flash-mob-uri cu panseluțe,
când îi cheamă actorii-activiști.
Căci ei sunt puri. Sunt nepătați. În neprihănirea lor, iubesc ghilotina și ar dori
revigorarea ei. Într-un chip neașteptat, Iohannis Werner, cu gândirea lui greoaie, de
data asta i-a dibuit: le-a pus în mână posibilitatea de a-și exprima pornirile umanitare.
Iar ei chiar și le-au exprimat …
În timp ce 5.425.483 de cetățeni români, „cinstiți și onești”, cum ar spune Julien Cioloș,
au votat anticipat la prezidențiale pe 26 mai 2019.
De cînd a apărut în emisiunea de la Antena 3, Liviu Pleșoianu mi-a atras atenția prin
felul său de a fi. Mai puține locuri comune, mai puține vorbe goale, mai puțin dat cu bîta
în baltă, plus o exprimare îngrijită, cum nu întîlnești la prea mulți politicieni.
Prospețimea sa vine de la lipsa unei școli politice și a unui stagiu la tineretul de partid.
Se vede imediat că Pleșoianu nu vine din trupa de lipitori de afișe, ci din rîndul
cetățenilor preocupați de comunitate și pasionați de politică. Se simte limbajul liber,
necontaminat de locurile comune din „declarațiile politice” ale rinocerilor. Adică se vede
comportamentul de om liber, dezinvolt, scuturat de inhibiții. Frizura lui de Kempes, de
Ilie Năsase, de rocker, de Guillermo Vilas, a avut meritul de a-l individualiza și de a-l
fixa mai bine în memoria telespectatorului.
După ce m-am apucat să postez realitățile istorice s-au trezit unii și alții să-mi spună că
nu-i OK ceea ce fac deoarece prea sună totul ca în anii 90. În primul rând, le-aș reaminti
bravilor democrați de azi că ceea ce s-a scris în anii 90 a fost o pospăială ieșită din
propaganda comunistă care ocolea cu grijă orice filiație între ticăloșii de dinainte și
regimul comunist. În spatele fiecărei afirmații pe care-o fac se află fapte certe,
demonstrabile și documentate. A ignora aceste evidențe demonstrează strict prostia
celui care nu vrea să înțeleagă.
Pentru azi o să vă aduc în atenție țuțerul absolut, dar, în același timp, și ticălosul
absolut: Iuliu Maniu. Câți nu ați fost emoționați de moartea sa? Câți nu ați fost cuprinși
de milă atunci când vi s-au descris suferințele sale. Într-adevăr, nu-i bine să te numeri
printre devianții care se bucură de suferința unui om, dar când analizezi faptele istorice
e bine să înțelegi că, de cele mai multe ori și doar cu mici excepții, oamenii au parte în
viață de ceea ce merită.
Probabil vă întrebați ce-i cu Iuliu Maniu? Panoramând o să vă spun că, în orice regim
care mimează democrația, în afara puterii trebuie să existe opoziția. Opoziția e un
element fundamental al structurii de putere deoarece e supapa prin intermediul căreia
se dezumflă balonul emoțiilor populare. Când puterea te calcă pe grumaz, parcă te simți
mai bine când vine un mâncător de căcat care urlă la unison cu tine verzi și uscate
despre ticălosul asupritor. Numai că, rolul mâncătorului de căcat e acela de a te osteni,
de a-ți canaliza energiile în direcția urlatului aiurea și de a-ți distrage atenția de la ceea
ce ți se întâmplă, anume înrobirea ta.
Există însă numeroase alte fapte de bravură ale lui Maniu. Una dintre ele, probabil cea
mai contondentă, este complotarea în vederea readucerii deviantului Carol al II-lea
la tron. Brătianu, un ticălos ceva mai cu ștaif decât Maniu, profitase de slăbiciunile
regelui-curvar și reușise îndepărtarea sa de la tron. În spiritul său de Gici-Contra, Maniu
complotează și-l readuce pe Carol al II-lea. Consecințele dezastruoase pentru țară sunt
unanim cunoscute, astfel încât nu mai insist.
O altă faptă – de data aceasta de mare corupție – a fost afacerea Škoda. Sub
înțeleapta conducere a lui Maniu se semnează un contract de șapte miliarde de lei
pentru înzestrarea armatei române de către Uzinele Škoda. Pentru aceasta sunt
falsificate ofertele concurenței și totul se comandă cehilor, în ciuda faptului că, în cazul
majorității echipamentelor, aceștia funcționau ca intermediari. Abia în 1931, cu ocazia
unor trageri cu vestitele tunuri livrate de Škoda se constată că „aceste tunuri nu folosesc
armatei române”. Mai mult, Serbia plătise cu până la 30% mai puțin celor de la Škoda
pentru echipamente perfect funcționale și adaptate necesităților țării. Cu alte cuvinte,
marele patriot naționale Maniu a dat și el un tun pe spatele bieților țărani pe se lăuda
că-i apără. Bani aruncați în vânt, cam la fel cum se face azi cu avioanele F16 sau cu
Patriot. În urma realităților constatate se naște un scandal monstru, în urma căruia
Maniu demisionează. Culmea, cu toate că sub înțeleapta sa conducere se furase în
nesimțire, acesta o face pe victima nevinovată. Tipic, aș putea spune.
Tot Maniu este cel care dă lovitura de stat ducând la arestarea lui Antonescu și
întoarcerea armelor. Chiar dacă Antonescu trebuia îndepărtat, aceasta s-a făcut
prematur și a detonat negocierile începute de interpușii lui Antonescu cu Alexandra
Kollontai în vederea unei capitulări condiționate. Lovitura de stat instrumentată de
Maniu a avut ca efect capitularea necondiționată și tratarea noastră ca o cârpă la
masa negocierilor, fiind, pentru a doua oară în prima jumătate a secolului XX absolut cu
totul sub timpuri.
Pentru mulți comportamentul lui Maniu ar putea părea ciudat. Este însă un detaliu care
multă vreme a stat ascuns, cu toate că el era cunoscut: Maniu nu și-a servit niciodată
țara întrucât el a fost doar un spion în solda Angliei. Absolut tot ceea ce a făcut a
făcut telecomandat, la ordin, astfel încât întreaga sa carieră ar trebui analizată ca un act
de trădare. Numele conspirative folosite de Maniu erau „Alecu”, „Miron” și „Tom”.
Știm, de asemenea, că pentru serviciile sale era plătit cu vârf și îndesat. Spre exemplu,
în timpul Războiului, Maniu a primit prin intermediul turcului Salvet Lufti Tozan suma
de 50 000$ în două tranșe, chipurile sub formă de împrumut.
Turcul Salvet Lufti Tozan era un agent cu statut diplomatic recrutat de Special
Operations Executive (SOE). Individul avea state vechi de plată, fiind amestecat și în
Mișcarea Junilor Turci care a avut ca efect dărâmarea Imperiului Otoman. În timpul
celui de-al Doilea Război Mondial a fost folosit de englezi pe post de cărăuș, pentru a
livra leafa spionilor din Europa. Asta între două contrabande cu arme care-i rotunjeau
veniturile. Salvet Lufti Tozan a picat în mâna serviciilor secrete maghiare din cauza unei
neînțelegeri dintre el și un agent SOE ungur, după care a urmat „decaparea” sa și
deconspirarea rețelei sale de agenți de legătură. Acesta este motivul pentru care Hitler
i-a cerut lui Antonescu să-l aresteze pe Maniu, însă Antonescu își începuse deja jocul la
două capete, astfel încât a întârziat (până a fost prea târziu) cu arestarea spionului.
La ora actuală sunt dovezi irefutabile că Maniu a fost agent activ al englezilor. Mai mult,
nu trebuie să uităm că principalul colaborator al lui Maniu pe plan extern a fost lordul
Rothermere, un revizionist notoriu care milita în favoarea rediscutării Tratatului de la
Trianon și a frontierei româno-maghiare. Lordul era cel care-i publica lui Maniu articole
„cu cântec” prin presa londoneză, astfel încât acesta să urle în Parlament că Occidentul
ne vede. Vi se pare cunoscută schema? Ia gândiți-vă, după numărul de articole care
apar acum, dacă atunci aveam doar un singur ticălos vândut oare câți or fi acum?
Marea problemă a lui Maniu a fost reprezentată de faptul că, în afara englezilor, a mai
existat o parte care cunoștea îndeaproape colaborarea sa cu SOE, anume NKVD-ul. În
vremea Războiului a existat o colaborare strânsă între SOE și NKVD, cele două părți fiind
reprezentate atât la Moscova (George Alexander Hill din partea SOE) cât și la Londra
(Ivan Kichaev de la NKVD) cu intenția vădită de a schimba rapid informațiile. În
aceste condiții este mai mult decât probabil ca rușii să fi avut documentată foarte bine
lista agenților SOE de pe teritoriul României (și al Estului Europei), astfel încât acuzația
de înaltă trădare la adresa lui Maniu să nu fi fost chiar scoasă din burtă de vreun
comunist frenetic. Istoria ne arată că Maniu fix asta a fost: un trădător cu acte.
Înainte de a încheia, o să spun că simplul act de a te afla pe lista unui serviciu secret
străin reprezintă o trădare fără nicio circumstanță. Trădarea e trădare, indiferent de
„motivele” pe care le găsesc niște frenetici. Așa cum Maniu a fost un trădător, la fel și
Pacepa a fost un trădător. La fel ca și șleahta de kaghebisto-gruiști care-au pus mâna pe
România după Revoluție și care, din nefericire, au avut parte de o moarte ușoară, pe
perna lor, în loc de cazarea la carceră. Și la fel ca blajinii rezerviști sovietici din zona IOR
care-și trăiesc bătrânețile cu prea multă liniște față de ticăloșiile pe care le-au făcut. Dar
despre toate acestea într-un alt episod.
Când lansez această gravă întrebare din titlu nu mă refer doar la oameni izolați din SRI
ci la instituție în ansamblul ei, ca structură de putere. Precizarea de mai sus se impune
în acest punct pentru că a devenit o modă printre „temerarii” critici ai sistemului
subteran, ai statului paralel, ai abuzurilor comise sub pretextul apărării interesului
național, să se acopere prin fraze de genul: „evident, nu mă refer la instituție în
ansamblul ei. În instituție trebuie să avem încredere căci, în covârșitoare majoritate, ea
este populată de profesioniști onești și patrioți. Mă refer la ciurucuri izolate, strecurate în
interior de grupuri de interese lipsite de scrupule, ciurucuri care fac jocuri la comandă,
trecând la „opționale” constituția și legile țării”.
Din păcate această limitare, care o fi fost cândva valabilă, a rămas acum doar o iluzie.
Boala s-a extins. A depășit nivelul de mulțime discretă (în sens matematic), unde
„combinatorii” sunt minoritari și acționează răzleț. Boala s-a consolidat într-un mod
îngrijorător, agresiv, prin leme de continuitate (vezi protocoalele secrete) și strategii
subversive.
Lucrurile sunt conduse prin intermediul unor fanatici gălăgioși, într-o direcție neo –
legionară. Principalele caracteristici ale acestei direcții sunt violența, intoleranța și
relativizarea democrației.
O minte genială, dar din păcate în egală măsură și diabolică, a creat un virus social
pentru care a găsit modalitatea de a-l face pandemic exact prin exploatarea ultimelor
cuceriri tehnologice.
Eduard Helvig a fost bursier Soros. Sandra Pralong, actualmente consilier de stat al
președintelui Iohannis, a înființat în anul 1993 Fundația pentru o Societate Deschisă
în România. Guvernul Cioloș a fost instaurat, după tragedia de la Colectiv, cu sprijinul
unor mișcări de stradă devenite ulterior #rezist și a numit la conducerea țării miniștri
emanați de ONG-urile sorosiste (vă mai amintiți de „umanista” Raluca Prună,
precedată de freedom – housista Cristina Guseth?) care și acum, după falimentul
guvernării lor, încă mai fac gât și mai trag sfori!
Am devenit, ditamai țara, cât Ungaria, Cehia și Slovacia la un loc, jucăria unui magnat
cinic care, ca și mustăciosul dictator al lui Chaplin, jonglează cu globul pământesc de
parcă ar fi un balon populat de nevertebrate.
Iar SRI, care ar trebui să protejeze țara de orice i-ar ataca identitatea și statalitatea, nu
doar că nu o protejează dar se face complice la dezsuveranizarea ei.
Această ceată de juni agitați care vor să întruchipeze miracolul transformării peste
noapte a răului în bine, a vechiului în nou, fauna așa-zisului partid USR, nu reprezintă
altceva decât produsul toxic al unor servicii secrete care acționează ca o juntă militară.
Faptul că o persoană îmbătată la un moment dat de putere (și acum mă refer clar la
Florian Coldea) s-a gândit că își poate face (prin interpuși, evident) un partid propriu
prin care să conducă țara indiferent cum aceasta votează, are precedente în istorie. Nu
voi insista. Omul a pus degetul pe un ONG ușor de penetrat, Uniunea Salvați
Bucureștiul, l-a împănat bine, în fiecare județ, cu oameni controlabili, apoi l-a înrudit cu
toate ONG-urile sorosiste, l-a înregistrat ca partid, USR, a pompat în el ce trebuia ca să
pară o emanație a societății civile (a… „societății deschise”) și l-a lansat la apă.
Crucișătorul Potiomkin.
Da, USR a fost la origine o creație artificială gândită de Florian Coldea. Dar acum?
Acum, iată, a fost adoptat de întregul SRI din moment ce abuzuri uriașe comise de
membrii acestui partid sau pentru acest partid și împotriva coaliției de guvernare, trec în
mod repetat neobservate, nemenționate, neinvestigate, nesancționate.
Alegerile europarlamentare din mai 2019 au dovedit cel mai clar, dacă mai era necesar,
complicitatea SRI la imensa fraudă electorală produsă.
Aici nu mai poate fi vorba de o persoană sau un grup restrâns de persoane din
respectiva instituție care a închis ochii la nenumăratele nereguli semnalate. Aici totul
aduce a infracțiune instituțională, a acceptare și executare de ordin ilegal.
Apoi mai intră în discuție și modul perfect în care s-au așezat astrele pentru ca
rezultatele acestor alegeri să respecte întocmai niște previziuni preelectorale, avansate
de anonimi din sistem, rezultate care pareau de-a dreptul delirante. Dar, grație softului
folosit și doar de cine trebuie controlat, acestea s-au împlinit întocmai: eliminarea ALDE,
amputarea incredibilă a PSD, recompensarea ProRomânia și PMP cu trecerea pragului,
sistarea oricărei numărători paralele.
Din păcate însă SRI nu face asta deoarece este prea ocupat cu jocurile politice. În loc să
apere cu dinții poporul și țara, în loc să demanteleze rețeaua sorosistă care a paralizat
practic orice exprimare onestă și transparentă a societății civile, în loc să descopere ce
resorturi străine și ce interese ostile României se ascund în spatele unor demagogi toxici
precum Klaus Iohannis, Dacian Cioloș și Dan Barna, domnul Helvig și ai lui se joacă
de-a democrația fără democrație.
Ceea ce, în codurile de exprimare eufemistică, s-ar putea traduce prin „fentarea voinței
populare”.
Dar în codurile juridice, cu formulări mult mai directe și mai lipsite de menajamente, s-
ar încadra la „înaltă trădare”.
Dacă în această instituție, ce s-a abătut în ultima vreme tot mai mult de la menirea ei
constituțională, există și patrioți adevărați, aceștia ar trebui să facă ceva pentru
readucerea ei la matcă. Măcar acum, în ceasul al 12-lea.
Alfel riscăm să avem parte de o repetare a istoriei exact în una dintre secvențele ei cele
mai dureroase pentru români, personalizată prin cel supranumit „Căpitanul”. Oare
domnul Barna o avea grad mai mare?
Te simți derutat? Apatic? Copleșit? Ai simțit cum dai scroll în feedurile de știri și
navighezi fără rost prin statusuri cu un amestec ciudat de indignare, groază și
plictiseală? Se datorează dezgustul tău gândului că intri în mediul online învins în mod
repetat de dorința compulsivă de a pune mâna pe telefon?
Nu-ți face griji. Nu ești singur. Din ce în ce mai mulți oameni au dificultăți din ce în ce
mai mari să lase din mână telefoanele, deși îi fac să se simtă neliniștiți, supărați sau goi.
Drept consecință, unii caută soluții pentru a se deconecta de la cântecele de sirenă
neîntrerupte, 24/7, ale canalelor de știri, ale mesajelor instant și ale distracțiilor din
social media, fie schimbându-și smartphone-ul pentru un „dumb phone”, fie luându-și
vacanțe fără device-uri.
Da, cu toții cădem victime surplusului de informații, și da, cu toții avem nevoie când și
când de o pauză de la tăvălugul online.
Dar cum ar fi dacă acest surplus de informații – această stare de indispoziție în care ne
găsim, paralizați de un torent neîntrerupt de zgomot și nonsens – nu ar fi doar un
produs colateral al „Epocii Informației”, ci tocmai scopul ei? V-a trecut vreodată prin
minte că aceste gadgeturi au fost proiectate ca niște arme împotriva noastră? Sau că
oboseala și confuzia pe care o simțim după ce ne petrecem o oră scrolând fără sens pe
telefon reprezintă efectul pe care această tehnologie transformată în armă o are asupra
psihicului nostru?
Și, mai la obiect, ce putem face pentru a ne proteja împotriva acestor arme ale
distracției digitale?
Să presupunem că îți începi ziua uitându-de la profilurile de social media ale prietenilor
tăi. Șuvoiul de poze cu vacanța perfectă și postările despre relațiile minunate și
petrecerile fabuloase te fac să te simți prost în timp ce ieși pe ușă ca să mergi la muncă.
Mai târziu, îți iei o pauză de la birou (introduci niște informații în calculator, desigur)
pentru a te uita pe știri. Pentru atenția ta se dă o luptă între apăsatul fără rost pe linkuri
și pornografie. Într-un final descoperi ceva interesant și informativ doar pentru a ajunge
la final, unde secțiunea de comentarii este ocupată de troli porniți să înceapă
controverse sterile, și de experți în dezinformare care folosesc toate trucurile de manual
pentru a deraia orice fel de conversație mai consistentă.
După ce îți închizi ferestrele de navigație, te întorci la birou și descoperi un mail supărat
de la șef care îți amintește că raportul tău trebuia să fie gata ieri, pe lângă alte mesaje
de la colegi care te roagă să îi ajuți cu proiectele lor.
Fugi repede în singurul loc în care știi că poți fugi de toate – la toaletă, închizi ușa… și
atunci simți un semnal. Ai primit un nou mesaj pe Facebook! Îți scoți telefonul din
buzunar și o iei de la capăt.
Partea cea mai rea este că știi că acest torent constant de informații te face să te simți
execrabil, dar nu ai ce face. Este din ce în ce mai greu să îți lași telefonul acasă când ieși
în oraș sau să stingi televizorul când iei masa. Ai devenit un sclav al tehnologiei care
odată promitea să te elibereze.
S-ar putea ca aceasta să nu fie o descriere a unei zile obișnuite din viața ta, dar știm cu
toții oameni cărora această descriere se aplică. Și dacă folosești instrumente electronice
zilnic, este din ce în ce mai greu să negi că ai trăit acest amestec straniu de depresie și
dependență pe care instrumentele electronice îl produc.
Până aici nu este nimic controversat. Nu avem nevoie de un studiu științific care să ne
spună că social media ne face proști, mânioși și dependenți, dar în cazul în care nu ați
fost pe fază găsiți aici un studiu științific care ne spune că social media ne face proști,
mânioși și dependenți. După cum puteți bănui, oamenii care își compară experiența lor
cotidiană și ștearsă cu viețile idealizate pe care oamenii și le prezintă online – petreceri,
mâncare fabuloasă, vacanțe perfecte, familii fericire – sunt mai susceptibili să dezvolte
depresie.
Dar ceea ce este mai important de reținut este că această tendință nu a apărut din
întâmplare. Această tehnologie a fost proiectată ca o armă psihologică împotriva
noastră. Aceasta nu este teoria conspirației sau o supoziție. După cum am arătat în
podcastul meu „The Weaponization of Social Media”, mulți dintre fondatorii giganților
social media nici măcar nu folosesc rețelele sociale și își țin copiii departe de
instrumentele tehnologice. Dacă nu ați văzut încă acest clip, uitați-vă la cofondatorul
Facebook, Sean Parker, cum recunoaște că au făcut acest produs pentru a te ține
dependent, folosindu-se de slăbiciunile psihologiei umane.
Când îți dai seama că toate detaliile experienței noastre online – precum semnale roșii și
bâzâitul telefonului care ne alertează cu notificări din social media – au fost proiectate
minuțios pentru a da click indefinit, poți măcar să îți dai seama că aici nu este vorba
doar de o voință slabă, care te-a adus în acest stadiu.
De asemenea, este esențial să-ți dai seama că nu este vorba doar de un plan pentru a
câștiga mai mulți bani din publicitate. Desigur, este vorba și despre asta, dar
dependența (și, în cele din urmă, robia) față de tocmai sursa nefericirii noastre
reprezintă o parte dintr-o agendă mult mai vicleană. Speculanții și șarlatanii epocii
noastre ne pregătesc să acceptăm viitoarea integrare dintre om și mașină. Sau, și mai
rău, să o îmbrățișăm.
Dacă tu crezi că volumul de informații este copleșitor astăzi, așteaptă până când vei
interacționa cu avatarurile prietenilor tăi într-o realitate augmentată în timp ce asculți o
muzică pe care doar tu o poți auzi și îi poruncești Alexei tale să îți modifice termostatul
și să-ți comande o pizza la cină.
Dacă ai impresia că acesta este un articol cu sfaturi călduroase despre cum să vrei mai
mult internet, ți-aș sugera câteva recomandări despre cum să-ți setezi o limită de timp
pentru internet sau pentru a te uita la ceva concret pe internet în loc de a naviga fără
rost. Toate astea sunt bune și frumoase… dar nu merg suficient de departe, nu-i așa?
Deoarece dacă luăm în serios ideea că aceste instrumente au fost proiectate ca arme
psihologice împotriva noastră, și că ne duc spre un viitor trasnhumanist, atunci ajungem
rapid la o concluzie care ne dă fiori reci: de fiecare dată când pui mâna pe telefon, de
fiecare dată când îți accesezi feedul de știri, de fiecare dată când răspunzi la notificările
din social media, îți îndrepți o armă încărcată spre cap.
Sau, și mai rău, înghiți o mică parte de otravă. Una sau două doze nu fac mare rău. O
mie te fac bolnav, dar probabil că te vei descurca. Doza fatală s-ar putea să fie mai
departe. Iar dacă otrava este suficient de dulce, atunci, ca orice alt dependent, te vei
convinge pe tine că este în regulă să o iei în continuare. La urma urmei, vom fi capabili
să renunțăm înainte de ajunge la doza fatală, nu-i așa?
Și care este oricum alternativa? Să renunțăm pur și simplu la tehnologie? Este asta
măcar posibil?
Acestea nu sunt întrebări retorice. Sunt întrebări reale cu răspunsuri care au consecințe
foarte reale pentru viețile noastre. Și nu pun aceste întrebări din eter. Îmi câștig
existența din mediul online. Viața mea se învârte în acest moment tocmai din volumul
copleșitor de informații despre care scriu. Voi ști când să trag o linie și să încetez a mai
folosi tehnologia înainte de a folosi un chip care se implantează în creier? Tu vei ști?
Simțiți-vă liberi să îmi spuneți că sunt mult prea teatral și că nu este nimic care să ne
îngrijoreze. Dar data viitoare când vă veți căuta telefonul într-un moment de tăcere sau
când veți da scroll fără rost prin feed având un gol interior, faceți o pauză pentru a vă
gândi la acea senzație. Iar apoi încercați să lăsați telefonul jos.
Complicele Werner
Presedintele Romaniei a girat incalcarea grava a legii pentru adjunctul DNA Marius
Iacob. Desi a primit demisia lui Iacob, Iohannis nu s-a sinchisit sa semneze decretul de
eliberare din functie, facand posibil astfel ca adjunctul DNA sa-si duca nelegal mandatul
pana la capat. Procurorii din CSM nu au facut niciun demers pentru restabilirea legii,
desi cunosteau ca adjunctul DNA trebuia revocat din functie imediat dupa sanctionarea
sa disciplinara.
Incredibil cum a fost calcata in picioare legea la cel mai inalt nivel. Si cand spunem cel
mai inalt nivel ne referim chiar la presedintele Romaniei Klaus Iohannis. Totul s-a
intamplat doar ca adjunctul DNA Marius Iacob sa fie mentinut in functie si sa
isi duca pana la final mandatul, inclusiv cu sfidarea totala a unei decizii
definitive a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
De fapt, vorbim in acest caz despre un lung sir de incalcari ale legii, care a culminat cu
inactiunea presedintelui Iohannis. Asa cum Lumea Justitiei a dezvaluit pe parcursul mai
multor articole, adjunctul DNA Marius Iacob trebuia revocat din functie imediat dupa
sanctiunea disciplinara constand in “avertisment”, dispusa in 18 martie 2019, de Inalta
Curte de Casatie si Justitie. Asta intrucat legea interzice ca un procuror sa detina functie
de conducere in DNA in cazul in care a fost sanctionat disciplinar. A doua zi dupa
sanctiune, mai exact in 19 martie 2019, Marius Iacob si-a dat demisia, pe care a trimis-
o la Ministerul Justitiei, astfel incat aceasta sa fie redirectionata catre presedintele Klaus
Iohannis in vederea semnarii decretului de eliberare din functie.
Problema este ca demisia lui Iacob a fost ascunsa la Ministerul Justitiei si nu a mai
plecat catre Administratia Prezidentiala, in pofida faptului ca, in 20 martie 2019, ex-
ministrul Tudorel Toader aprobase demisia si semnase chiar cererea de revocare din
functie a lui Iacob.
Demisia a plecat spre presedintele Klaus Iohannis abia saptamana trecuta, vineri 19
iulie 2019, dupa ce ministresa Justitiei Ana Birchall ar fi aflat de la Lumea Justitiei
despre situatia extrem de grava, asa cum sustine: “Am identificat cu aceasta ocazie
o problema grava la o directie din cadrul Ministerului Justitiei, constatand
astfel ca adresa de inaintare a demisiei domnului Marius Iacob catre
Presedintele Romaniei, semnata in data de 20 martie 2019 de catre domnul
Tudorel Toader, ministru al justitiei la acea vreme, nu a fost expediata catre
Administratia Prezidentiala. Ministrul justitiei, Ana Birchall, a dispus astazi, 19
iulie 2019, declansarea procedurilor de verificare administrativa si disciplinara
pentru a stabili cauzele care au generat aceasta situatie si, ulterior, vor fi
dispuse masurile legale ce se impun. Ministrul justitiei precizeaza ca nu a avut
cunostinta, de la preluarea mandatului, despre aceasta situatie grava. In
acelasi timp, va informam ca, astazi, 19 iulie 2019, dupa identificarea acestei
situatii, Ministerul Justitiei a expediat de urgenta adresa de inaintare a
demisiei domnului Marius Iacob catre Presedintele Romaniei”.
Asadar, conform Anei Birchall, demisia lui Marius Iacob a ajuns la Palatul Cotroceni
vineri, 19 iulie 2019. Ce a facut Iohannis? Absolut nimic. Desi a avut la dispozitie
patru zile pentru a semna demisia lui Marius Iacob si pentru a restabili
respectarea legii macar pe ultima suta de metri, Iohannis nu s-a sinchisit sa ia
vreo masura in acest caz pana marti, 23 iulie 2019, cand ii inceteaza oficial
mandatul lui Iacob de adjunct al DNA. Consecinta: Marius Iacob a reusit sa isi
duca la bun final mandatul de adjunct al DNA, cu incalcarea grava a legii si
sfidarea unei decizii ICCJ.
Exista insa anumite personaje care au stiut de toata aceasta problema grava. Ne
referim la procurorii din Consiliul Superior al Magistraturii. Acestia au discutat
situatia lui Marius Iacob, acordandu-i initial transferul la PICCJ cu data de 1 iulie 2019,
si apoi amanand transferul la PICCJ pana la incetarea mandatului de adjunct al DNA, 23
iulie 2019. In ultima hotarare data in legatura cu Marius Iacob, chiar procurorii
din CSM mentioneaza faptul ca Marius Iacob si-a dat demisia, insa Iohannis nu
a semnat decretul de eliberare din functie, insa cu toate acestea nu au facut
niciun demers pentru restabilirea legii. Desigur, Sectia pentru procurori a CSM
nu avea nicio competenta in a cere revocarea lui Marius Iacob, insa putea
extrem de simplu sa aduca situatia la cunostinta ministresei Justitiei Ana
Birchall astfel incat aceasta sa ia masurile necesare.
Ilie Șerbănescu: ”O biată colivă acuzată că ar fi tortul cel scump: cum ar putea
fi scump un stat care e ca și dispărut ca pondere în economie și decizie
politică?!”
Dacă limba română suportă că o idioțenie poate fi perfectă, atunci aprecierea „statul
român-stat scump” este o idioțenie perfectă. Politic, poți acuza o biată colivă că ar fi
tortul cel scump, dar economic, este o anomalie!
Cel mult, statul român poate fi ticălos, injust, incorect, populat cu corupți și hoți, dar că
ar fi scump este imposibil. Cum ar putea fi scump un stat care e ca și dispărut ca
pondere în economie și decizie politică?! Este adevărat, apropo de limba română, că
scump poate însemna și drag, dar, vai, afirmația la care ne referim că „statul român
este un stat scump” nu are deloc o asemenea conotație. Și n-o are nici pe aceea că l-ar
fi făcut scump durerile provocate tocmai de dispariția sa.
Iată afirmația: „Problema noastră este dacă nu ne prăbușim sub greutatea unui stat
foarte scump și ce se va întâmpla când acest stat extrem de scump nu-și mai asumă
nimic. Trebuie să vedem ce se întâmplă cu acest stat și să ne gândim dacă va exista un
moment de implozie, de revoluție. Până să avem o revoluție în privința pieței ne paște o
revoluție în privința greutății cu care statul apasă pe societate”. Afirmația aparține unuia
dintre reprezentanții capitalului autohton, s-ar zice de frunte după cât este de vocal, căci
ca greutate în afaceri nu știm cât cântărește. Citarea domniei sale cu nume și prenume
nu are rost pentru că, reprezentând chiar o asociație de oameni de afaceri, poate
exprimă opinii împărtășite de colegii săi și poate și de alții. În orice caz, este vorba de
cei care aleg să fie mai catolici decât papa în criticarea de zor a statului român, dar nu
pentru ceea ce ar trebui într-adevăr criticat, ci doar pentru a face plăcere capitalului
străin, care vede în stat singura forță ce i-ar putea încurca treburile și sta în calea mâinii
libere dorite. „Solidaritate patronală” din partea autohtonului nostru probabil în ideea că
astfel capitalul străin va lăsa să-i cadă de la gură niscai fărâmituri pentru cântăreții cei
mai destoinici și dedicați!
Păi, dacă aveți a vă plânge cumva de costul materiilor prime și materialelor sau de
costul finanțării, atunci trebuie să vă adresați integral fraților dv. privați. Statul român
nu mai are aproape nicio legătură cu eventualele dv. probleme, căci nu mai are aproape
nicio prezență și oricum nicio putere în domeniile respective! Așa i s-a indicat din afară,
așa s-a conformat! Ba, fiți atent, nu vă adresați cumva fraților dv. români, căci și ei sunt
cam în aceeași situație cu statul român, cheia în domeniile cu pricina – adică puterea,
decizia și prețurile – aflându-se în mâna capitalului străin, pe care probabil îl venerați și
a cărui să-i zicem „colaborare” o căutați!
Vă deranjează costul utilităților?! Tot la ușa capitalului străin trebuie să bateți! Poate cu
cei care i se dedică trup și suflet este mai drăguț la preț! Ba, dacă urmăriți cu
perseverență colaborarea cu capitalul străin, poate vă deschide o finanțare din
străinătate, unde absolut aceleași bănci din România oferă finanțare la costuri de 2-3 ori
mai mici!
Să trecem la costul forței de muncă. Probabil vă enervează pretențiile din ultimul timp
ale oamenilor la salarii mai mari. Este de înțeles, fiecare patron ar vrea, dacă s-ar
putea, să plătească mai nimic pe salarii. Dar criza de forță de muncă din ultimii ani se
opune acestei dorințe patronale. Cred că, în asemenea condiții, sunteți vexat de-a
binelea de creșterile de salarii la care a procedat la stat guvernul PSD-ALDE, ce dă astfel
un exemplu atât de prost salariaților de la privați! Și ce să mai vorbim de majorările
salariului minim, care au caracter general și obligatoriu și care mai împing în sus și
întreaga grilă de salarizare, mai ales în contextul crizei de forță de muncă!
Totuși, dle. X, în ciuda acestor creșteri ce probabil nu vă convin, salariile din România
sunt cele mai mici din UE! Este vorba de UE care, nu mă îndoiesc vreo clipă, este,
pentru dv., mântuitorul venit pe pământ! Și, pe deasupra, grație dlui. Dragnea –
desigur, nu pentru asta l-ați hulit – antreprenorii din România nu mai plătesc nimic în
contul contribuțiilor sociale ale angajaților pentru pensii și sănătate, de unde până la 1
ianuarie 2018 acopereau în proporție de circa 60% aceste contribuții. Contribuțiile
sociale integral în seama angajatului reprezintă o pomană unicat în UE pentru patroni!
Ca atare, relațiile dv cu angajații nu mai au nicio legătură cu statul. Astfel, relațiile de
muncă se întorc în capitalismul primitiv, de dinainte de marile cuceriri sociale ale muncii
în lupta istorică cu capitalul. Dacă vă întreabă cineva cum vă este în domeniu din 2018
încoace, desigur spuneți că pentru dv. costul cu forța de muncă este același, ba chiar a
crescut în contextul presiunilor exercitate de majorările salariale de la stat. Inexact dle.
X, statul, hulitul stat român, a dispărut complet din ecuație: relațiile salariale sunt numai
problema dv. cu angajatul sau potențialul angajat! Costul dv. cu forța de muncă nu mai
are nicio legătură cu statul, nu mai depinde decât de piață! Nu aceasta doriți?! Vrea
piața să dați salarii mai mari?! Le dați sau vă retrageți din afacere! Nimic nu vă
împiedică să dați salariul pe care îl vreți! Că angajatul sau potențialul angajat îl acceptă
este o altă problemă. Statul nu mai este implicat în niciun fel. O adevărată economie de
piață! Nu aceasta doriți?! Dv. sunteți șeful cu cravașa în mână, iar angajatul cu căciula
în mână! Statul a dispărut în decor! Ar fi de hulit sau de proslăvit dl. Dragnea?! De fapt,
nu mai are importanță, căci este băgat la pușcărie!
Și acum despre taxele la stat. Vi se par mari? Păi, statisticile arată că, la cât furnizează
bugetului de stat, anume 26-27% echivalent PIB, taxele în România sunt mici, deosebit
de mici, oricum cele mai mici din UE! Aceeași UE, cea mântuitoare! Vă costă scump, vă
apasă greu?! Dacă da, cum atunci atârnă ele în celelalte țări UE, unde în medie bugetul
preia din taxe fiscale echivalentul a peste 40% din PIB, iar în unele chiar peste 50% din
PIB. După campania de reducere a taxelor, numită „relaxare fiscală”, declanșată de
Dragnea și ai lui spre a face comestibile pentru companii, îndeosebi pentru cele străine,
creșterile de salarii, firmele au ajuns în România să plătească doar TVA în contul
consumatorilor (care le acoperă până la urmă), mai nimic în contul angajaților, iar cât
despre impozitele pe profit este întrecere în a le evaziona, campionii absoluți și detașați
fiind firmele străine care externalizează fără fiscalizare cam 85-90% din profiturile
efectiv realizate în România. Dacă îi întrebi pe antreprenorii români cât plătesc în contul
taxelor către stat, acum față de în urmă cu câțiva ani, toți se fac că plouă, căci ar trebui
să admită că trebuie să plătească cu 10-15% mai puțin, iar, după transferul
contribuțiilor sociale integral asupra angajatului, chiar cu vreo 25% mai puțin! Cum
atunci l-ar mai putea însă critica pe Dragnea-PSD, zis „ciuma roșie”?! Încă înainte de
acest transfer al contribuțiilor sociale integral în cârca angajatului – transfer unic în
Europa – România era considerată fiscal o țară „low tax jurisdiction”. Realitatea este
că, fără echivocuri, costul fiscal statal pentru firmele private a ajuns în România la nivel
de… paradis fiscal! Că poți fi nemulțumit cum cheltuie statul banii, de altfel puțini,
încasați din taxe este o altă problemă, dar a nu recunoaște că acești bani sunt extrem
de puțini înseamnă a o lua rău pe arătură.
Din partea partidelor politice, în comisie erau câte doi reprezentanți ai PSD, doi ai PNL,
doi de la UDMR, doi de la ALDE, doi de la PMP și doi de la USR. Pe lângă aceștia mai
erau integrați în comisie 11 membri „persoane independente“, printre care
academicianul Ioan-Aurel Pop, Cristian Pârvulescu, Lucian Croitoru, Valentin
Lazea, Vasile Pușcaș, Dan Dungaciu și alții. De remarcat că printre cei 25 de membri
ai Comisiei prezidențiale pentru Proiectul de țară se numără doar două femei: Gabriela
Drăgan și Daniela Nemoianu.
Reținem din ambele citate formularea „lunile viitoare“. Este foarte drept, vorbind despre
lunile martie-aprilie 2018, că este la fel de posibil ca „lunile următoare“ să fie și mai,
iunie, iulie, august sau septembrie 2018, cum se poate să fie vorba și de septembrie
2019, și aceasta fiind o lună care urmează lunilor de la începutul lui 2018, iară nu le
precedă.
Totuși, deși în aprilie 2018 Proiectul de țară al președintelui se afla în faza de redactare,
acesta nu a fost supus dezbaterii publice nici până astăzi.
Ultima întrunire a Comisiei prezidențiale a avut loc pe 16 octombrie 2017. Asta spune
destul de multe despre graba pe care o devedește președintele în propunerea unui astfel
de proiect.
Iar România are nevoie de un proiect pe termen mediu și lung, pentru a se putea
dezvolta coerent, pentru a putea pune toate partidele să adere la un astfel de proiect,
oferind un scop comun, predictibilitate și ceva mai mult decât gargara aferentă fiecărei
campanii electorale.
În programul său electoral din 2014, Klaus Iohannis vorbește despre posibile elemente
ale unui proiect de țară. Lucruri care, puse cap la cap, ne-ar da o viziune mai amplă
asupra viitorului acestei țări.
Este extrem de trist. Să nu găsești timp, în cinci ani de mandat, să deschizi discuții
serioase pe temele astea…
În analiza postată ieri, m-am referit succint la importanța factorului extern alături de
factorul intern în alegerile prezidențiale. Cei doi factori având capacitatea de a învinge
voința electoratului. Nu am scos însă o vorbă despre posibilitatea ca acești factori să se
echilibreze reciproc.
Astfel încât, dacă pozițiile sunt divergente, rezultatul presiunilor acestora să devină nul,
iar în final să conteze totuși ce votează românii. Să introducem Statele Unite în ecuație,
pentru a consuma și acest scenariu posibil.
Când m-am referit la factorul extern, am pornit de la o certitudine, dar și de la un semn
de întrebare. Am enumerat statele interesate în rezultatul alegerilor prezidențiale din
România. Am ajuns la concluzia că influența cea mai pregnantă o vor avea Germania și
Franța, fiecare dintre acestea cu partenerii lor din nucleul dur al Uniunii Europene, care
își vor juca în curând cărțile intereselor geostrategice, politice și economice pe scena de
la București. Din această perspectivă, simplificând lucrurile, Dan Barna este susținut de
Franța et company, iar Klaus Iohannis de Germania et company. Cu observația că nu
este exclus un aranjament de ultimă oră, firește netransparent, între cele două motoare
economice și politice ale Uniunii Europene. Din toate cărțile pe care le-am scos și le-am
întins pe masă, nu rezultă că Viorica Dăncilă sau Călin Popescu Tăriceanu ar putea fi
susținuți de vreunul dintre statele europene. Astăzi voi introduce în ecuație și Statele
Unite.
Este exclus ca Washingtonul, sub administrația Trump, să joace pe mâna germană sau
franceză sau franco-germană. Statele Unite au interese specifice și extrem de
importante, în special de natură geopolitică și militară în România, dar pe termen mediu
și lung au și interese relevante economice, mai ales în domeniul exploatării resurselor
naturale ale României. Prin urmare, nu au cum să nu și folosească influența în alegerile
prezidențiale, iar dacă vor interveni, nu vor interveni cu delegație.
Asemenea contacte la nivel înalt sunt cel mai elegant instrument pe care-l are un stat
puternic de a influența alegerile prezidențiale într-un stat vulnerabil cum este România
și în care opinia publică, în acest caz electoratul se poate reorienta electoral și în funcție
de relevanța externă pe care un candidat poate primi cu generozitate din direcția unui
stat important, în care românii își pun multe speranțe.
Mai sus am oferit un singur exemplu. Mai sunt și altele. În acest sens, dezvolt în doar
câteva cuvinte și o altă temă. Statele Unite nu mai au încredere în cel mai bine înarmat
aliat NATO, care este Turcia. Divergențele cu regimul Erdogan determină Statele Unite
să ia cu rapiditate decizia relocării uriașei baze militare cu armament termonuclear de la
Incirlik în altă destinație sau în alte destinații. Ideal ar fi să o facă în Dobrogea, a doua
opțiune fiind Deveselu. Un asemenea proiect însă nu va fi inițiat și finalizat decât în
situația în care România devine pentru Statele Unite un partener mai sigur decât a fost
vreodată. Numai că și față de Turcia, poziția franco-germană e diferită de cea a Statelor
Unite. Cu Klaus Iohannis președinte sau cu Dan Barna președinte, încrederea din
această perspectivă în parteneriatul geostategic româno-american scade sensibil în ochii
decidenților de pe malul Potomacului. Nu același lucru s-ar întâmpla în ipoteza în care
Viorica Dăncilă ar întrece toate așteptările, oferindu-le surpriza ultimelor două decenii și
câștigând în numele PSD bătălia pentru Palatul Cotroceni. Dar cum vom afla noi dacă
relocarea acestei baze este sau nu un semnal din direcția Washingtonului? Foarte
simplu. Dacă Washingtonul mizează pe Dăncilă și dacă are suficiente motive să creadă
că, beneficiind de susținerea Statelor Unite și de influența pe care Statele Unite o au în
rândul populației din România, Dăncilă are șanse reale să câștige cursa pentru
Cotroceni, atunci vom vedea că proiectul mutării bazei termonucleare în România prinde
din ce în ce mai mult contur. În caz contrar, vom afla că baza de la Incirlik va fi relocată
în mai multe locuri din Europa, cum ar putea fi Polonia și Italia, României revenindu-i
doar o fracțiune a acesteia. Din nou am putea avea de-a face în toamna acestui an cu o
politică externă, pe care am putea-o percepe ca pe un seismograf al intervenției
factorului extern în competiția prezidențială.
Șoc și groază la vârful sistemului, după ce în ultimele zile s-au amplificat extrem de
îngrijorător pentru unii informațiile privind iminența declanșării unei veritabile operațiuni
”blitzkrieg” la conducerea unuia dintre cele mai importante servicii secrete românești!
Mutare accelerată de nemulțumirea tot mai fățiș exprimată de către principalii noștri
parteneri strategici că nu mai au niciun ”cap de pod” propriu la acest nivel, ”handicap”
care trebuie recuperat cât mai repede.
Mai mult decât atât, dn informațiile intrate în posesia noastră reiese cât se poate de clar
și cine este de fapt ”ținta” care urmează să fie înlocuită pentru a se face astfel loc
”omului americanilor”, dar pentru a nu pune o presiune suplimentară încă de acum nu
vom publica momentan identitatea celui care va trebui să facă un pas în spate. Iar dacă
până acum s-a tot încercat tărăgănarea acestei retrageri strategice, intrarea Vioricăi
Dăncilă, puternic susținută de axa Tel Aviv – Washington în jocul prezidențial va duce
automat la grăbirea mutării șoc! Una care, desigur, nu are cum să fie privită cu ochi
buni nici de oamenii președintelui Iohannis din sistem, puternic conectați la BND-ul
german, dar nici de ”falanga” useristă Cioloș – Barna, devenită deja ”săgeata” DGSE-
ului francez în Europa. Dar cum toți aceștia știu foarte bine că, totuși, cu americanii nu
este de glumit atunci când își pun cu adevărat ceva în cap, decizia Administrației Trump
va fi cu siguranță transpusă în practică în urma ”ofertei de nerefuzat” a agențiilor
guvernamentale de peste Ocean.
Care oricum nu mai puteau suporta prea mult afrontul de a nu avea propriul om de
legătură la vârful sistemului de la noi, la fel ca germanii sau francezii cel puțin…
Aceasta este profeția sumbră făcută în ”lumea bună” a sistemului cu privire la soarta
unuia dintre cei aflați momentan la butoanele operative ale unui serviciu secret. Și
căruia nu i se impută în mod special ceva, pentru a fi astfel cât se poate de sinceri, ci
doar că funcția sa intră într-o alambicată schemă de ”refacere a echilibrului” la vârful
sistemului românesc de siguranță națională. Acolo unde pur și simplu americanii au
rămas fără un om de încredere, care să mai taie din ”elanul” celorlalți principali
parteneri europeni ai României, francezii și germanii care pur și simplu ”zburdă” de ceva
vreme prin serviciile noastre secrete.
Desigur, în ultimele luni au mai fost ”tatonări” din partea americanilor, dar partea
română a tras de timp, ajutată în acest sens și de lipsa unui interes punctual al
acestora.
In psihologie, afecțiunea și simpatia pe care o victima ținută captivă sau răpită o are
față de răpitorii săi se numește Sindromul Stockholm. In această dereglare psihică,
speranța in atenuarea violenței agresorului face ca victima să spere in orice semn de
bunăvoință a agresorului și o face să perceapă orice încercare de evadare nu doar
imposibila, ci chiar contrară intereselor sale. Ca o consecință, victima devine nu doar din
ce în ce mai atentă cu nevoile agresorului său – până acolo încât își ignoră propriile
necesități, ci începe să fie convinsă că despărțirea de agresorul său ar fi o catastrofă
pentru persoana ținută captivă.
Nu știu să se fi făcut un studiu științific similar la nivel de mase, la nivelul unui popor.
Dacă nu, aș propune ca această “boală” socială să se numească Sindromul România.
Știm. Și n-aș vrea să uităm curând. Trăim într-o țară care în ultimii 30 de ani și-a
autodistrus economia și și-a dat cvasi gratuit (în condiții de pace!!!) toate resursele sale
“aliaților” și “partenerilor” săi… cu cât a fost mai “strategic” partenerul, cu atât a primit o
bucată mai mare.
Situația în plan economic din săraca țară bogată a avut efecte dezastruoase asupra
populației: de la peste 22 milioane locuitori în 1989 am ajuns să mai locuim prin
România vreo 16 milioane. România a pierdut aproape un sfert din populația sa în ultimii
15 ani. Și asta în condiții de pace!!!
Cum a fost posibil asta? Prin inocularea fricii sistemice: frica de trecutul nostru, frica de
vecinii noștri, frica de corupții noștri… frica de noi înșine! Pentru întreținerea spaimei
generalizate au fost create instituții de forță – care să ne apere de noi înșine, trusturi de
presă – care să ne dezvețe de noi înșine și politicieni – care să ne facă să ne fie rușine
de noi înșine.
Se pune întrebarea cine a făcut toată grozăvia asta? Pentru a afla există o metodă
infailibilă și asta de peste două mii de ani… Qui prodest? Cui a profitat?
Păi știm: în primul rând au profitat “aliații” și “partenerii” noștri externi, cei care
stăpânesc resursele noastre, distribuția resurselor noastre, cei care ne-au înlocuit
produsele noastre cu produsele lor, cei care ne vând prin magazinele lor și ultimul capăt
de ață.
Alt mare profitor al captivității poporului român este Statuldedrept (scris împreună
tocmai pentru a-l personaliza, a-l individualiza față de pretextul în baza căruia s-a
format, respectiv statul de drept) care include atât sistemul național de securiate (în
care includ pe lângă servicii le secrete și Banca centrală, căci Națională nu o pot numi!)
cât și sistemul de justiție… Membrii și afiliații Statuluidedrept sunt cei fără voia cărora și
fără de care nu ar fi putut fi realizat jaful sistemic ce a avut loc în această țară. Sunt cei
care sunt de cele mai multe ori “fără nume” și “fără chip”, care în mod constant au fost
privilegiații acestei țări: de la totala lipsă de răspundere, la enormele avantaje pe care le
au în timpul misiunii lor până la fabuloasele lor pensii și indemnizații pe care le primesc
până la moarte pentru meritele deosebite pe care le au în aservirea și pauperizarea
totală a acestei țări.
Deloc în cele din urmă, profitori și artizani ai dezastrului național din ultimii 30 de ani au
fost poiliticienii noștri. Cei care au executat întocmai și la timp ordinele “aliaților” externi
transmise fie direct, fie prin intermediul sistemului și sistemiștilor. De obicei niște simpli
pioni, uneori chiar nebuni sau ture… dar niciodată regi sau regine. Ei sunt aproape de
fiecare dată aceeași, desigur nu fizic, dar ca tipologie, ca trăsături: fără cultură, fără
perspectivă intelectuală sau istorică, fără curaj și mai ale fără caracter și demnitate… Ei
au același suș și aceeleași caractersitici, parcă ar ieși toți din aceeași mamă: un tupeu
inimaginabil, un ego invers proporțional cu statura lor intelectuală și o disponibilitate
absolută de a fi slugă… și toți, fără excepție, sunt mândri de asta.
Și cu toate astea ne iubim “aliații” și “partenerii”, ne respectăm “sistemul” și ne
supunem lui și ne alegem politicienii… chiar cu scârbă și fără nicio speranță, dar îi
alegem. Și îi alegem de fiecare dată pe aceeași și cu aceeași “ascultare”.
La alegerile prezidențiale din iarnă vom avea de ales iar între trei nulități… fiecare
sperând să intre în grațiile și să se poată mândri cu sprijinul unuia din suzeranii
României: KWI mândru vasal al nemților, Barna – aspirant la titlul de vasal al francezilor
și Dăncilă wanabee servantă a americanilor și israelienilor. În contextul dat, românii vor
vota pentru orice, numai pentru interesul lor personal nu. Și dacă nu o știu, o presimt.
Vor vota fie din ură viscerală, fie pe baza unor simpatii pentru unii sau alții din suzeranii
noștri… numai în interesul lor legitim nu vor vota!
E ceva de făcut? Eu mai sper că da. Sper să existe și un al patrulea candidat pentru o a
treia cale. Pentru o ultimă speranță. Nu știu dacă acesta e Liviu Pleșoianu sau altcineva.
Nu numele mă interesează. Nu persoana contează, ci misiunea pe care și-o asumă. Dacă
și-o asumă!
#ÎntâiRomânia!
Post script: cifrele de ultimă oră ale dezastrului național – 9,7 milioane de români
sunt plecați din țara! Jumătate din populația României este in exil! Aproape zece
milioane de refugiați din colonia România!
Curtea Constituțională a explicat joi motivele pentru care a respins inițiativele legislative
prin care se propunea interzicerea, prin Constituție, a amnistiei sau grațierii infractorilor
condamnați pentru corupție, susținând că măsura ar încălca principiul egalității și ar
echivala cu o suprimare a demnității umane.
Referendumul a fost folosit pentru a legitima un discurs al urii, pentru a suprima bruma
de democrație apărută în România.
Să privim cu atenție
Celor care au selectat întrebările, li se pare absolut în regulă să poată fi grațiați sau
amnistiați tâlharii, criminalii, violatorii, pedofilii dar în niciun caz să nu poată fi grațiați
sau amnistiți corupții – cei care au devenit obiectul urii lor, chiar dacă și definiția
corupției este schimbată în funcție de partidul din care faci parte.
Mai exact, cel care fură o mașină sau sparge o bancă poate fi grațiat, dar cel care face
abuz în serviciu, nu.
Căci în perioada electorală sau chiar preelectorală există două tipuri de reacții
fundamentale ale publicului chemat la urne. Ambele sunt bizare, dar fiecare dintre ele
sau amândouă, în anumite cazuri, determină, până la urmă, câștigătorul.
PRIMA REACȚIE: Deși unul dintre candidați are niște chestii urâte și certe în CV, o mare
parte a electoratului refuză să creadă, indiferent câte dovezi de netăgăduit există pentru
aceste fapte, indiferent cât de ”negru pe alb” este documentarea. În toate cazurile, cred,
se atinge un prag al refuzului, dincolo de care și dacă și-ar vedea candidatul cu mâna în
buzunarul unuia, furându-i portofelul, cetățenii din această categorie nu numai că nu ar
crede, dar ar inventa justificări abracadabrante și ar lapida public insul cu portofel, că de
ce și-a permis să-l ispitească pe candidatul lor. Acestea sunt situațiile de tipul: ”pixelul
albastru” (când publicul de acest fel a refuzat pur și simplu să accepte că s-a întâmplat,
cu toate că, și dacă ar fi crezut, oricum nu i s-ar fi părut cine știe ce faptă reprobabilă,
că el, adulți care să bată copii a mai văzut fără să se oripileze) și „…era prea frumos
neamţul în ochii noştri… era curat ca lacrima, deși începuseră să se vehiculeze zvonuri
despre afacerile sale imobiliare și chiar despre cele cu copii” (Radu Ulmeanu, în numele
a nenumărați radu-ulmeni, deși „zvonurile despre afacerile sale imobiliare” se aflau chiar
în declarația de avere a prea-frumosului neamț).
CEA DE-A DOUA REACȚIE: O mare parte a electoratului crede despre un candidat, pe
care nu îl simpatizează, absolut orice s-ar spune, fără nici cea mai mică intenție de a
verifica informațiile. Pentru acest tip de electorat , cu cât știrea este mai absurdă și
poate fi mai ușor demontată, cu atât apare mai veridică. El propagă informația, o dă ca
sigură, încearcă să găsească adepți, infectează întâi grupul în care se găsește, apoi
speră în efectul de molimă extinsă, apreciind că fiecare membru al grupului o strecoară
mai departe în familie, la barul din colț, în taxi, la partida de pescuit de la sfârșitul
săptămânii… Acestea sunt situațiile de tipul: „miliardele de dolari” din Marea Chinei ale
lui Adrian Năstase, „Pleșoianu - agent rus ” sau „pesta porcină” adusă special într-o
sticluță de verosul Dragnea, ca să omoare porcii din toată țară cu excepția, bineînțeles,
a suinelor de la firma fiului său.
Un producător agricol s-a lăudat la un post TV de nișă că a făcut vin tradițional, zdrobit
numai de virgine. Spunea el că garantează prin certificatele de virginitate că
respectivele fete sunt așa cum cere tradiția. De-aici s-a dărâmat cerul. Întreaga
propagandă s-a aruncat peste bietul om. Cum de-a îndrăznit așa ceva? Cum de-a avut
tupeul să vorbească despre virginitate? Și tot așa, un discurs absolut irațional, pe un ton
urlat, demn de familia Miroiu.
Să disecăm puțin întregul subiect. Așadar, ce-a făcut acel om? A dorit să ducă la
îndeplinire o tradiție conform căreia vinul bun se face cu fete virgine. Ce-i aiurea în
asta? Le-a ținut pe acele femei de la a avea acte sexuale, le-a băgat în vreo temniță
obligându-le să nu care cumva să vadă bărbat? Nicidecum! Pur și simplu, a spus că are
nevoie de niște virgine care să-l ajute să-și îndeplinească tradiția. Atât. Care-i motivul
pentru care s-au răsucit toate aceste cadavre vii în mormântul societății corecte politic?
Stau să mă gândesc, dacă vreun miliardar excentric ar fi spus că vrea să babardească o
virgină și pune pe masă un milion de dolari ar mai fi urlat corecțeii noștri politici ceva?
Evident nu. Sunt atâtea tinere care au făcut un act de mândrie din a-și scoate
virginitatea la licitație. Împotriva ăstora de ce nu spuneți nimic, bă, miroilor penibili?
Acum vreo două zile, un preot care s-a mai nimerit să fie și decan sau prodecan la
Facultatea de Teologie a spus la Trinitas că nu ar trebui avortați copiii rezultați în urma
unui viol. A încercat să facă un raționament, să justifice cumva această opinie și i-a
scăpat o chiflă, cum că și acești copii ar fi rod al unei acceptări. E într-adevăr discutabilă
opinia. Din punctul meu de vedere a picat în capcana raționalizării unor concepte
religioase. Nu e doar faptul că că riști foarte mult sau că uneori, chiar și din punct de
vedere religios, e o cale greșită. E ceva mai mult: ajungi întotdeauna pe terenuri
mișcătoare și o sfârșești în eroare. Asta s-a întâmplat cu acel preot.
De-aici însă a rezultat o furtună. Să te ții ce-au putut să abereze ăia de la ProTV,
ziare.com, mă-sa.info și instrumente mediatice de tortură. Și dă-i și luptă și luptă și dă-
i. S-a sculat toată miroiala în ei, s-a învârtoșat corectitudinea politică de parcă acel
preot ar fi omorât oameni la drumul mare. Care-i problema, bă, limbricilor? Omul și-a
exprimat o opinie. N-o frecați toată ziua cu libertatea de exprimare, cu societatea
deschisă și alte asemenea concepte de căcat? Nu vă tăvăliți zi de zi în rahatul
democratic, nu-l mestecați non stop? Ce-a făcut omul atât de grav? Și-a exprimat o
opinie. Atât! Pentru asta doamna Cati, precum Ana Pauker în vremurile ei bune, a urlat
de la tribuna monstrului stalinist pe care-l conduce, denumit înșelător Ministerul
Educației, cum că acel preot trebuie să-și dea demisia. De ce, fă? Ai un argument? Ce-a
făcut? A violat? A încălcat vreo lege? Te-ai uitat în curtea ta, în instituția aia de rahat
care de mai bine de treizeci de ani distruge copiii mai rău decât sistemul comunist? Ai
văzut ce șlehte de prostovani scoți pe bandă? Pentru asta nu-ți ceri singură demisia,
nulitateo?
Ce primesc la schimb? De multe ori reacții isterice generate de șabloanele care li s-au
instalat acestor oameni în cap. E vorba strict de șabloane. Șabloane care le-au format o
imagine idealizată a unor personaje. În fapt, e o spălare a creierului. Și asta se vede din
modul de reacție. Vreți exemple? Luați câteva copy&paste-uri:
– „eu te-am iubiiit Paraschivooo……..! si tu ce-mi spui….haaoooleeeuu !”
– „Un text jenant, bătrâne! Pe ăla cu Titulescu l-am mai înghițit, dar pentru asta, despre
Maresal, te scuip între ochi! Am fost in mare fan al tău; acum îmi dau seama că nu ești
decât un troglodit care e plătit să ne ia și ultima urma de speranța, să șteargă orice
reper moral cu adevărat românesc! Hai siktir!”
– „Vad ca ai primit ordin de parjolire totala a personalitatilor istorice romanesti
interbelice. Tonul pe care ii analizezi e mult prea infierbantat pentru obiectivitate si
aduce a Andreji Ianuarevici Visinski mai mult decat Xenopjol, Iorga, Buzatu, Scurtu sau
altii de meserie.”
– „Măcar tîmpenia cu ascunderea stării precare a armatei o puteați verifica ușor, că e o
tîmpenie, vreau să zic. E clar că habar nu aveți istoria perioadei respective și mascați
asta printr-un stil violent, o polemică cu morții într-o tonalitate de gazetă distribuită pe
gratis la metrou. (…) Interpretările pe care le aveți despre asediul Odesei sau despre ce
s-a întîmplat la cotul Donului sunt ridicole. Habar n-am de unde le-ați cules, e clar că au
venit de-a gata, doar le-ați condimentat polemic.”
Vedeți vreun argument în toate aceste opinii? Doar reacții, aproape alergice, disperate.
Este exact reacția omului care vede cum i se dărâmă lumea. Însă, în realitate, lumea
care se dărâmă sunt gratiile care-l țin închis într-o cușcă. E disperat! Dărâmându-i-se
zidurile și gratiile, vede cum soarele năvălește peste el și e disperat. Cei mai mulți, după
eliberarea pe care le-o dă unul care vrea să-i scoată din rahat, se trezesc complotând
împotriva aceluia și condamnându-l pentru ca apoi să se întoarcă la tiranii care i-au ținut
în pușcării, rugându-se în genunchi de aceștia să le reconstruiască celulele.
Marele adevăr pe care trebuie să-l înțelegeți este că cei care vă sunt ridicați în slăvi
începând cu secolul XIX (de fapt, de prin sec XVIII) sunt falși eroi. Adevărații eroi sunt
cei pe care nu-i cunoști, care-au fost zdrobiți de acești ticăloși. Nu vă uitați că la un
moment-dat un grup de aparent patrioți au fondat statul național. A fost într-adevăr
bună fondarea statului nostru național, dar au făcut-o pentru un plan ticălos, iar cei care
acum îl distrug nu fac altceva decât să continue ceea ce au început acei ticăloși. Învățați
să distingeți faptele istorice, căutați adevărul, nu vă lăsați cuceriți de povești. Realitățile
sunt altele. De la Brâncoveanu rar mai găsești personalități adevărate care să fie
lăudate de istorie. Adevărații eroi au fost trecuți sub uitare în timp ce la suprafață sunt
scoși programatic criminalii.
Și dacă se întâmplă, ca în cazul Mareșalului, să fie trecut forțat sub uitare, asta nu se
face din cauză c-ar fi fost un erou ci deoarece anumite fapte ale sale s-ar putea să le
trezească unora dorința de a scotoci mai adânc și de a afla, întâmplător, adevărul.
Credeți-mă,ceea ce s-a întâmplat până la instaurarea comunismului a fost de la cap la
coadă o mare mizerie. Un șir infinit de trădări care ne-au dus acolo unde știți cu toții.
Dacă o se ne scăldăm în continuare în iluzii o vom sfârși tot în dezastru.
Dacă sunteți deranjați de stilul mult prea sulfuros în care-mi scriu uneori articolele,
acesta e cauzat strict de disperare. Văd cum istoria secolului XX se repetă cu prea mare
acuratețe în cazul nostru. Văd cum, mânați de acest terorism cultural cvasi-instalat în
societate, cădem în aceleași capcane și urmăm strict același traiect. Faceți efortul și nu
mai luați de-a gata! Absolut tot ce-ați luat de-a gata v-a distrus gândirea. Nu sunteți o
cireadă! Scăpați de acest terorism care vă domină! Nu de alta, dar veți fi vinovați față
de bietele generații care urmează. Nu v-au ajuns cincizeci de ani de teroare?
Am intuit exact. În urmă cu nici o lună de zile, Victor Ponta, președintele Pro România
dădea semne că este oricând gata să trădeze în patru direcții. Opoziția, cu care
cochetase de zor în vederea dărâmării Guvernului. ALDE, cu care perfectase o înțelegere
în vederea susținerii lui Călin Popescu Tăriceanu. PSD, cu care negocia pe ascuns,
pentru a-i acorda susținere și a primi în schimb accesul la guvernare. Și, în fine, propriul
partid. Care ba avea, ba nu avea nevoie de un candidat propriu la prezidențiale. Iar
acum se consumă acest ultim act.
Nu a fost deloc greu să prognozez aceste trădări. Semnalul că așa stau lucrurile este
utilizarea de către Victor Ponta a unui tipar mai vechi, învățat poate la școala de
Securitate care l-a pregătit și l-a utilizat o vreme ca spion. Utilizarea semnalelor
contradictorii. Pentru a le folosi ca baloane de încercare. Testându-și astfel atât propriul
partid, cât și interlocutorii celorlalte formațiuni politice. Acest tipar a fost utilizat chiar în
exces pe vremea Uniunii Social Liberale.
Să facem un mic efort și să ne reamintim. Înțelegerea bătută în cuie era ca Victor Ponta
să fie susținut pentru poziția de prim-ministru, iar Crin Antonescu pentru candidatura la
alegerile prezidențiale. Prima parte a înțelegerii a fost realizată, liberalii dovedind totală
loialitate față de partenerul lor de coaliție. Dar cea de-a doua parte a înțelegerii a fost
fracturată de Victor Ponta. Cu mult timp înainte de a se produce acest eveniment, s-a
pus la cale un plan, tocmai la Dubai, în complexul hotelier Atlantis, într-o întâlnire la
care au participat Victor Ponta, socrul său Ilie Sârbu, prietenul său Sebastian Ghiță,
nașul său George Maior, pe atunci șef al SRI, precum și Gabriel Oprea. În mare
secret, puterea viitoare a fost împărțită astfel. Ponta, care era prim-ministru, urma să
devină președinte al României, aruncându-l peste bord pe Crin Antonescu, prin
determinarea acestuia să devină formal autorul ruperii USR, George Maior din director
SRI se metamorfoza în premier, iar Gabriel Oprea devenea în locul acestuia șef al celui
mai important serviciu secret al țării. Chiar a doua zi, în calitate de consilier al acestuia,
l-am informat pe Crin Antonescu asupra acestui plan. Dar nu a vrut să creadă. Ulterior,
Victor Ponta a pus în mișcare mecanismul de tatonare și de testare de care vorbeam mai
sus.
Procesul a fost pregătit prin lansarea unor așa-zise fumigene. Fel de fel de declarații
controversate, dar nedezmințite ale unor membri PSD mai mult sau mai puțin relevanți,
în sensul că cel mai mare partid politic din România era obligat să aibă un candidat
propriu. Și că acela ar fi trebuit să fie însuși Victor Ponta. Jocul acestor declarații a
continuat, s-a intensificat, fiind din ce în ce mai mult însoțit și de atitudini ostile față de
PNL. Inițiative politice nediscutate în prealabil cu liberalii și care-i luau prin surprindere
pe aceștia, aranjamente secrete cu Traian Băsescu, angajamente asumate fără acordul
liberal față de mai marii Uniunii Europene, permutări dubioase în interiorul Executivului
și, în fine, o întreagă operațiune pusă la cale pentru numirea Laurei Codruța Kovesi în
fruntea DNA, la propunerea lui Victor Ponta, care-și asigurase interimatul Ministerului
Justiței, după ejectarea liberalei Mona Pivniceru.
Tiparul este deci același. După ce a trădat în stânga și în dreapta, urmează ultima
jonglerie. Cu propriul partid. Când l-a inițiat, a anunțat sus și tare o contradicție în
termeni. Un partid constituit la vârf din mai multe drone ale Securității, în frunte cu el
însuși, Pro România urma să devină o formațiune socialistă modernă, de tip european,
opusă unui PSD, după opinia sa sclerozat. Victor Ponta a sugerat pe toate căile că Pro
România nu reprezintă expresia unei răzbunări împotriva lui Liviu Dragnea, care l-a
împins la demisia din funcția de premier și din cea de președinte al partidului, pentru a-i
lua locul. Era logic că, încercând cât de cât să fie consecvent cu propriile sale declarații,
Pro România era un partid obligat în campania prezidențială să promoveze un candidat
propriu. În consens cu sloganul enunțat. Din această perspectivă, toate celelalte
combinații puse la cale nu au reprezentat altceva decât o perdea de fum. Cum perdea
de fum s-ar putea să fi fost și afirmația repetată a lui Victor Ponta că el personal nu va
candida la prezidențiale decât peste cinci ani. Dacă pune coada între picioare, cum a
făcut-o de multe ori, așa va fi. Iar candidatul Pro România va deveni altcineva. De ce să
fie Ponta iepuraș electoral în această campanie prezidențială? De ce să nu fie sacrificat
altcineva pe altarul Pro România? Cum ar fi Corina Crețu. Numai bună să o
contracareze pe Viorica Dăncilă. Fosta ei colegă, cu care se află de mai mult timp în
relații de ostilitate. Se consumă astfel actul final al noii telenovele a trădării marca Victor
Ponta.
Neomarxiștii lui Barna se pregătesc să-l lase pe Iohannis fără tron, România va
schimba un președinte alogen cu altul la fel
Noul val electoral de stânga poate să-i sufle la toamnă preşedinţia lui Iohannis!
Referendumul a fost făcut practic pentru diabolizarea de serviciu a lui Liviu Dragnea şi
prăbuşirea PSD, fapt ce s-a reuşit cu succes. Liviu Dragnea a fost arestat pe un mizilic,
iar PSD-ul lui Dăncilă a devenit un partid minor de sub 15 la sută, foarte ascultător faţă
de sistemul securist şi care nu va fi în stare să ofere candidat propriu pentru a intra în
turul doi al prezidenţialelor de la toamnă. Fără oglinda electorală diabolizată a lui Liviu
Dragnea, actualul preşedinte nu mai există practic politic pentru a ieşi preşedinte. PSD-
ul lui Dăncilă este perceput de români ca „guvernul meu” al lui Iohannis, fapt ce îi vor fi
decontate insuccesele la alegerile prezidenţiale, iar suveraniştii care votau cu social-
democraţii au trecut în barca altor partide, deocamdată minore. Decizia Curţii
Constituţionale care a anulat întrebările puse stupid juridic la referendum a dat lovitura
de graţie lui Klaus Iohannis, care e perceput de popor că a aruncat pur şi simplu 35
milionae de euro pe fereastră, costurile organizării acestui scrutin consultativ şi inutil.
Se pare că e predestinat poporului român să consume experienţa lui Karl Marx până la
capăt. Se aşteaptă doar un click pe reţelele de socializare de pe smartphon-uri ca tinerii
să meargă direct de la festivaluri electrice în cabina de vot cu ştampila pusă pe
reprezentantul ideologiei cultural-marxiste. De la ura de clasă s-a trecut repede la ura
de gen şi de generaţii, între tineri şi bătrâni ca în 1917, încât praxis-ul actual devine tot
mai sufocant şi împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Paradoxal, banii cei mai mulţi cheltuiţi în campania electorală trecută nu i-au consumat
cele două partide aflate ciclic la guvernare, ci unul din opoziţie care încă nu a fost la
putere. De unde au venit aceşti bani? Şansele ca USR să dea preşedintele din România,
coordonate de Bruxelles sunt reale şi obiective.
Mai mult, europarlamentarul Rareş Bogdan, parcă e pus la Bruxelles să facă pârtie
electorală pentru Dan Barna şi USR, ţinta lui predilectă critică a rămas PSD şi ciuma
roşie, deşi social-democraţii în ecuaţia de azi nu contează şi sunt pe cale de dispariţie,
iar comunismul e clar în altă parte. Europarlamentarul cheamă la o alianţă de „dreapta”
cu USR, care în realitate prin programul şi discursul public propus, partidul lui Barna are
o ideologie evidentă de stânga, iar propaganda se apropie de afişele sau mesajele
electorale schematice din vremea corifeilor URSS.
Din noiembrie, Iohannis s-ar putea să fie istorie, iar România să intre într-un nou ciclu
ideologic, care are din păcate tot mai puţin legătură cu democraţia liberală şi drepturile
omului, dar perfect conectat la idiosincraziile urii propagate de patriarhul roşu de la
Trier. Oare, sentinţele se vor da direct de pe reţelele de socializare, iar Justiţia doar le
va aplica fără „graţiere” şi „amnistie”??? Back in the USSR!?
Jucătorii majori din UE sunt acum Franța și Germania pentru că Anglia este ieșită din
schemă. România depinde destul de mult din punct de vedere economic de relațiile cu
Franța și Germania. Cele mai mari companii multinaționale din România sunt franțuzești
(Dacia – Renault, Carrefour, Veolia, Danone etc.) sau germane (Continental AG,
Kaufland, Metro, Telekom etc.). Dincolo de puterea economică manifestată de cele
două state, în ultimii ani a crescut simțitor și puterea serviciilor secrete germane și
franceze ajutate și retragerea controlată a celor americane.
Atât de importante au devenit serviciile germane și cele franceze încât la prezidențialele
din toamnă vom avea în turul al doilea doi candidați cel puțin sensibili la politica
Berlinului și a Parisului. Ioahnnis a beneficiat încă din 2014 de tot sprijinul BND-ului iar
acum Barna pe filiera Cioloș – Macron beneficiază și el de sprijinul DGSE.
Fără ca funcția lui Geoană să joace vreun rol un viitoarele alegeri, arată totuși interesul
american pentru România.
Deși în cursa prezidențială sunt înscriși deja 6 concurenți, cei mai bine cotați sunt Barna
și Iohannis. Finalul lunii august va dezlănțui războiul pe linia USR-PNL iar PSD va fi doar
arbitru în această luptă.
O victorie a lui Iohannis va păstra influența Germaniei pe când o victorie a lui Barna va
da un avans Franței dar mai ales va arăta că Macron începe să fie cu adevărat relevant
la nivel european.
Ca de obicei, votul românilor și România pică în plan secund dar măcar asistăm la un
război cu final deschis.
Mai precis, Jabre atrage atentia asupra izolarii la care societatea il condamna pe
judecator, prin insasi natura ocupatiei acestuia, o izolare agravata de lipsa de incredere
de care se bucura Justitia in randurile opiniei publice. Iar pentru ca drama sa fie dusa
pana la capat, magistratului nu-i este garantat nici macar un sfarsit linistit, in propriul
pat, la orizont ivindu-se perspectiva inchisorii sau chiar a unui asasinat, se mai arata in
mesajul judecatoarei TMB.
Redam textul integral al judecatoarei Cecilia Jabre (gasiti pe EVZ.ro relatarea
lui Mirel Curea despre context):
„Tinere judecator, gandeste bine ce loz vrei sa iei in viata, si in care viata.
A fi judecator! Este profesia cu riscul absolut, care nu iti da nimic, dar iti ia
totul si, mai rau, te asteapta rece, dupa colt. Si ramai absolut singur. Nu te va
mai iubi nimeni, nici macar parintii, daca ii mai ai. Poate, doar colegii de la
instanta, dar na, tot e o scadere dramatica. Schimbarea o vei simti in cel mult 2
saptamani. Te vor uri toti, de la vecinii de scara pana la baietii cu care bateai
mingea cand erai mic, te vor dispretui profesorii din scoala generala, care mai
acum iti puneau coronita pe cap cu drag.
Peste toate, vei lucra intr-un loc in care oamenii au incredere de la 50% in jos,
caci acolo sta Justitia.
Deci, cecul este unul fara semnatura si fara garantie, nu stii daca la banca va fi onorat.
Nicio siguranta. Si nici de tine nu vei putea sa fii sigur. Nu vei sti niciodata cu siguranta
daca le faci sau nu bine oamenilor atunci cand judeci. Dreptatea omeneasca este asa
cum este, nu ne putem increde decat in cea Divina, dar aceea este altundeva!
Nu stii daca vei sfarsi in patul tau sau pe un pat de inchisoare, cu casa
confiscata ori cu franele umblate, pe vreo sosea. Nu stii daca, dupa, copiii tai
vor avea ce sa manance.
Iata saltul, tinere judecator, iata cuptorul inchis in care vrei sa te arunci, iata
podul caruia sa-i dai foc in urma ta”.
Un procuror a intrat într-o curte de om și a tîrît pe asfalt o copilă, o fată. A aplicat legea.
A avut o mică armată de polițiști la dispoziție. Să poată să tîrască fata cu nădejde. Fata
a fost dată la export, smulsă de lîngă cei care au crescut-o pînă acum. Un fleac. Viața nu
contează. Oamenii nu contează.
Un procuror n-a lăsat polițiștii să intre într-o curte de om, de unde se auzeau urletele
unei fete. A aplicat legea. A împiedicat eforturile unei mici armate de polițiști care
căutau să salveze fata. Fata a fost tranșată în bucăți, băgată în butoi. Un fleac. Viața nu
contează. Oamenii nu contează.
Un STS a gestionat apelurile 112 de la fata aia care urla și care urma să fie tranșată de
vie. A aplicat legea. A folosit tehnologie scumpă, de ultimă generație. O grămadă de
bani publici. Tehnologia STS i-a trimis pe cei care căutau fata la dracu în praznic. Fata a
fost tranșată în bucăți, băgată în butoi. Viața nu contează. Oamenii nu contează.
Teoretic, toți aplică legea. Teoretic, toți se bat cu pumnul în piept că fără ei nu se poate.
Interesul superior al statului. Forțele de ordine și siguranță.
Practic, oamenii nu contează. Voturi ignorate. Voturi inventate. Vieți distruse. Oameni
morți cu zile prin Apuseni. Fete trimise la export. Fete tranșate în bucăți și băgate în
butoi.
În timpul ăsta, ei controlează țara prin mijloace specifice militare. Controlează justiția.
Procese inventate. Controlează comunicațiile. Oameni urmăriți și în baie. Controlează
statul român. Îi controlează pe cei care dau legi, inclusiv legile alea absolut necesare,
privind pensiile speciale, fără de care țara clar nu poate funcționa.
Stăpînii militari ai țării își încasează pensiile speciale. Stăpînii militari ai țării se bucură
de privilegii medievale. Stăpînii militari ai țării au pus fundul pe putere și se pișă
maiestuos pe democrație.
Am două fete. Una cam de o vîrstă cu cea care urla în curte, care a fost tranșată în
bucăți. Una cam de o vîrstă cu cea care era tîrîtă prin curte, care a fost dată la export
cum se dau berbecuții sau cheresteaua.
Într-o țară în care statul salvează viețile oamenilor, nu caută chichițe să apere drepturile
funcționarilor medievali.
Într-o țară în care își apără cetățenii, nu-i omoară prin neglijență.
Într-o țară în care apără dreptul la vot, nu mînărește voturile din tabletă.
Într-o țară în care sînt respectate drepturile omului și nu există hărțuire prin tehnică,
protocoale secrete și oameni ascultați și-n baie.
Într-o țară care nu are mecanisme medievale de control social, de-alea nesimțite, pe
față, de nici nu se mai chinuie să mai mimeze democrația, ci aplică direct metodele de
poliție politică.
Curat neconstituțional, dar umflați-l. Băgați o erată la miezul nopții. Nu uitați să băgați
și o rochie. Și niște struți. Și niște capre. Băgați un Colectiv. Băgați niște unii civili
rezistenți care să dea cu borduri și cu căcat și să vrea să intre peste jandarmi în Guvern.
Hai, vă pup. Dormiți în liniște. Fiți niște tefelei ascultători. Statul ucide. Ne merităm
soarta.
A, era să uit: să nu uitați să votați cu Barna. Sau măcar cu Iohannis, dacă totuși nu vă
lasă inima cu Barna…
Ar fi păcat să nu-i ajutăm cu votul nostru să-și ia țara înapoi, să mai poată trimite niște
fete la export, niște fete în butoi și niște pensii speciale către cei care merită cu
adevărat.
#PROCURORIIucid
#STSucide
#STATULucide
...asa ne trebuie... meritam absolut TOT ce ni se intimpla... natiune de viermi si o tinara generatie
decerebrata... DA! si-au ''luat'' total tara... si acesta este chipul ei... AL NOSTRU! este tardiv de tirziu sa
se mai mai indrepte ceva... ''voteaza'' in tara peste 18 MILIOANE de... cetateni... eram 24 de milioane in
1989... au plecat 9,7 MILIOANE in anii astia si indicele de crestere este negativ (ce ineptie de expresie
moderna!)... de minori sa mai pomenesc? si totusi, cu totii, ''inghitim'' facatura asta monstruoasa... EI ne
mint si ne fura, ne scuipa in fiecare secunda iar NOI mai cerem si inghitim cu nesat... MERITAM TOT si
TOTUL...
Ion Cristoiu, analiză prin care îl implică pe Klaus Iohannis în cazul crimei de la
Caracal
Jurnalistul Ion Cristoiu a declarat că situația de la Caracal nu este primul caz în care
Serviciul de Telecomunicații Speciale comite o eroare vitală, iar aceste lucruri au loc
deoarece serviciul nu este controlat decât de la Cotroceni, devenind “garda”
președintelui.
“Este a doua oară când STS-ul comite o eroare vitală pentru viaţa, destinul unor
oameni. Şi a nu ştiu câta oară când STS nu răspunde imediat aşa cum nu a răspuns nici
în cazul acuzaţiilor privind fraudarea alegerilor prin soft. Asta spune că avem o problemă
cu această instituţie militarizată din România, aşa cum sunt şi alte instituţii militarizate
din România, care în alte ţări sunt civile. SPP, serviciile secrete sunt militarizate şi
principala consecinţă a acestei militarizări este lipsa de transparenţă absolută, de secret
militar, pot să facă afaceri de corupţie, pot să încalce legea, nu răspund. Absenţa
oricărui control, SPP, STS sunt controlate de Parlament. În Parlament, STS e controlat
de nişte comisii parlamentare.Problema este că aceste instituţii depind de CSAT, depind
direct de preşedinte”, a declarat jurnalistul Ion Cristoiu, pentru MEDIAFAX.
“În ultimi 15 ani au devenit un fel de gardă pretoriană a preşedintelui şi şefii acestor
instituţii, ai SPP şi STS se grăbesc să facă pe plac preşedintelui şi familiei sale. În
consecinţă atâta timp cât şefii acestor instituţii răspund doar în faţa preşedintelui şi au
protecţia preşedintelui, chiar complicitatea preşedintelui pentru că ele nu pot fi
controlate, nu dau seamă nimănui”, a completat jurnalistul.
“La ancheta parlamentară s-a aflat că domnii generali de la soft au predat Autorităţii
Electorale Permanente softul de la alegeri, rezultatele fără proces verbal, fără un minim
instructaj legat de cum se umblă la acel soft. La ora actuală avem o gravă încălcare a
legii în cazul softului pentru că nu există un proces verbal de predare a acestui soft. Nu
am înţeles de ce anul acesta STS trebuia să pună la dispoziţie acest soft, când până acu,
la alte alegeri, au fost licitaţii pentru soft”, a mai spus jurnalistul, pentru MEDIAFAX.
Conform oficialilor IGPR, STS a transmis însă trei locații eronate, iar echipajele au reușit
să ajungă la imobilul în care era victima abia după 19 ore. Cu alte cuvinte, polițiștii s-au
învârtit pe străzi în Caracal, în timp ce fata era ucisă.
Alexandra a apucat să sune la 112 de trei ori, oferind chiar detalii, după cum a anunțat
Serviciul de Telecomunicații Speciale.
STS a anunțat că nu identifică locul telefonului și nici celula operatorului de telefonie prin
care se efectuează apelul. “Toate aceste informații sunt furnizate de către furnizorul
reţelei publice mobile de telefonie la iniţierea apelului, sub forma unor sectoare de cerc
și sunt disponibile la nivelul operatorilor și dispecerilor implicați în gestionarea cazului”,
se arată în comunicatul STS.
Conform unui comunicat al ANCOM din noiembrie 2016, sistemul naţional unic pentru
apeluri de urgenţă poate stabili cu o mai bună acurateţe poziţia celor care solicită ajutor
la numărul de urgenţă 112, inclusiv prin aflarea latitudinii şi longitudinii la care e
apelantul.
...dupa ce ani de-a rindul ''pitifelnicul'' asta neterminat a demolat tot ce era sfint in constiinta acestui
neam, aidoma ctp-ului, nistorescului si altora, ne ''serveste'' acum analize peste analize... si nu pot scrie
aici tot ce mi-as dori pen'ca applet-ul asta are niste keywords-uri care fac imposibila postarea cu anumite
cuvinte... asa ca pitifelnicule mai mult decit sa-ti dau in git, este sa iti doresc ca in viata ta sa fie totu'
dupa sufletu' tau cel luminos...
Seteseul și cetățeanul
Unul dintre artizanii acestei situaţii privilegiate a fostului Serviciu „R” din Securitate este
chiar fostul locţiitor al comandantului ei, Tiberiu Lopatiţă, ajuns în perioada de
tranziţie a unităţii şi a ţării general şi şef al STS, între 1995 şi 1997.
Prima lui misiune importantă, primită de la Iliescu, a fost inițierea și ”punerea în operă”
a Hotărîrii CSAT nr. 0048 din 5 octombrie 1993, prin care s a aprobat ”reînnoirea
convenției bilaterale româno ruse în domeniul legăturilor criptate telefonice și telegrafice
internaționale” cu Moscova, prin care se refăcea ”firul roșu” dintre tovarășii din România
și cei din fosta URSS. A urmat la conducerea STS ”tînăra speranță” Marcel Opriş, cel
mai greu şef al STS vreme de 12 ani (din 2005 pînă în 2017). El a provenit din MApN,
unde era şef al unei autostaţii la UM 02487, responsabilă de ”războiul psihologic” în
zilele Revoluției.
Din păcate, pentru fata de la Caracal, nici ea nu intra în această categorie în care ”se
schimbă datele problemei”. De fapt, asta este chiar esența problemei: în România,
”serviciile” aparțin Puterii și o servesc numai pe ea.
Alexandru Cumpănașu a povestit un episod revoltător prin care a fost nevoit să treacă
tatăl fetei ucise.
„Eu nu pot să-i las pe oamenii ăștia nepedepsiți? Șeful Poliției Caracal i-a spus tatălui
Alexandrei că „dacă cumva s-a încurcat cu vreunul o să plătești tu pagubele acestei
investigații”.
„L-a chemat să participe la două dintre cele trei descinderi, punându-l pe el să spargă
ușile”.
„Ofițerii de la fața locului s-au rugat de procurori să intre. Polițiștii au vrut să intre,
procurorii le-au interzis cu desăvârșire”, a mai spus Cumpănașu.
„De la 11.05, când a fost primul apel al Alexandrei, până la 11 noaptea, ei nu aveau
confirmarea că e persoana care a sunat. Le-am zis să o ia pe mamă, pe tată să asculte.
Abia atunci l-au luat pe săracul tată și le-a confirmat că e ea. Răspunsul a fost că „ce,
criminalul lasă telefonul la îndemâna victimei?”.
...aici nu s-a ''repezit'' nici un procuror sa ''puna legea in aplicare''... aici nu a ''facut presiuni'' nici o
ambasada... aici decerebratii tfl-isti nu au invadat social media cu postari si share-uri... aici nu s-au dat
like-uri... aici nu ''iesea'' nici macar de o cafea... in acest ''AICI'' traim in fiecare clipa a existentei
noastre... noi am creat acest AICI... si sintem in ''1984'' si ne conduc PORCII... astia ar trebui lapidati
pina la unu'... si toti cei care asista pasivi, ca viermii, fara reactie... dar ar insemna sa se repete povestea
de la Jonestown din Guyana, din 18 noiembrie 1978, doar ca la scara unei natiuni oricum muribunde si
inerte...
În urma coșmarurilor succesive din care nu reușim să ne trezim ne dăm în sfârșit seama
și la nivel de popor că totul e o minciune grotescă cu consecințe terifiante: cetățeanul,
mai mult ca niciodată, e lăsat la îndemâna unor nebuni sau profitori veroși, viața lui
valorează mai puțin ca niciodată… pentru că Statuldedrept e ocupat cu “anticorupția” –
de fapt o reglare de conturi, o luptă meschină de putere dintre cei care s-au aflat de 30
de ani la putere!
Iohannis ne-a confirmat explicit asta: ieri, după ce am aflat îngroziți că îmbuibații
reprezenanți ai Statuluidedrept au așteptat la ușa unui criminal în serie (la ordinul
expres al unui semizeu – un procuroraș de provincie decorat în trecut de Codruța
Koveși) așteptând ca monstrul să mai ia o viață, să mai distrugă niște destine, pe seară,
Klaus Werner Iohannis iese pe faleza vilei prezidențiale de Neptun cu un comunicat în
care ne vorbește despre… corupție!
Klaus ar fi avut dreptate dacă acea corupție de care vorbea în comunicatul său ar fi
corupția morală instituționalizată căreia a fost lăsat pradă poporul român pe toată
durata mandatului său. Nu corupția instituțională e problema în România… ci corupția
instituționalizată căreia i-a căzut pradă sufletul și mintea cetățenilor români! Românii au
fost mituiți cu solganuri tâmpe cu care au fost învrăjbiți, aruncați în tenebrele urii de
sine ca popor, au acceptat #explicații simpliste pentru starea țării și a lor… Șpaga
ideologică, mita morală cu care acest popor s-a lăsat corupt a fost frumos frumos
ambalată sub un frumos ambalaj numit “statul de drept”. Puțini au vrut să vadă că
dincolo de ambalaj și de mărgelele servite de propagandă se aflau doar interesele și
luptele profitorilor acestor vremuri: Klaus Werner Iohannis și al său Statdedrept.
Culmea! Românii constată că ne mor copiii sau ne sunt vânduți pe 30 de arginți deși
Dragnea e deja la închisoare… ba chiar și Mazăre! Și Nicușor Constantinescu… și câți alții
ca ei. Și tot nu le e mai bine!
Românii încep să își dea seama că nu poți contrui nimic în timp ce lupți… pentru
nonbeligeranți orice luptă aduce doar pagube și victime colaterale. Or, cetățeanul român
începe să își dea seama că “lupta împotriva corupției” nu e lupta lui… e războiul intestin
al găștilor care se luptă pentru putere, alimentat cu resurse de beneficiarii finali ai
dezastrului acestei țări: suzeranii noștri externi.
Da! Statuldedrept ucide! Și nu ucide doar prin gravă neglijență sau incompetență, ci
ucide cu intențe directă, asemenea mostrului din Caracal: ucide viitorul acestei țări!
...NU! stimabile ''Dan MV Chitic Facebook''... nu traim intr-un cosmar... NOI sintem cosmarul... noi
insine... de la istericalele de la Apaca, din '90, cu ala fara de git si idol al neconversatelor din casele
bautorilor de bere, la mineriade si la pacaliciul cu chip de Cuza cu al sau ''m-au infrint!'', la hăhăielile
grobianului ajuns la Cotroceni, cel perceput ca fiind ''d'al nostru'', adica al rigiitorilor spargatori de
seminte, pina la arogantu' de azi, cel care pozeaza in grofu' unei tari populate de idolenti fomisti si legume
sociale, la generatia care ar ucide stirbii, invalizii, asistatii si pensionarii, din ale caror sudori au crescut si
au devenit neo-fascisti mileniali, cocalari virtuali sociali, plini de tehnologie dar incapabili sa traverseze
strada fara smart... am ajuns niste cretinoizi congenitali, minati strict de propria parvenire, nesimtiti, nu
cu ziua de miine, ci chiar cu propria soarta incapabili de a discerne ce mai este bine, uman, ce mai
inseamna cinste, corectitudine, bun-simt, empatie, ratiune... fomism si lipsa masurii este tot ce mai
avem... nu ne satura nimic, nu ne opreste nimic, nu mai conteaza nimic... s-a reusit crearea ''omului
nou'', leguma perfecta dorita de comunisti, cea care se supune fara cricnire si care reactioneaza doar la
simuli... un experiment pavlovian perfect, un orwellism total... am reusit ca in trei decenii sa instalam
PORCII in toate functiile de conducere... si ii servim cu mintea vida si priviri timpe, fara a reactiona la
nimic, indiferent ce ni se face... mue dragnea, mue psd, hăhăhă, bere, seminte, rigiiala, ''le-am tras-o'',
hăhăhă, inc'o bere si sa vedem cum mai fac o suta si cui i-o mai trag, mai un comment si un like sau
share si gata! sint ''cetatean'' european al milenilui trei... asa ca, mue dragnea, mue psd si like la sts si la
procurori... citeste cineva statistici europene? le intelege cineva? demnitate? natiune? Romania?
romanism? nationalism? identitate de neam si tara? ce's toate ''puliturile'' astea? hai bre! ma leși? NU!
repet... nu traim un cosmar... NOI SINTEM COSMARUL... porcii nu traiesc sub o cupola de sticla... nu sint
de neatins... NU! porcii TRAIESC PRINTRE NOI, LINGA NOI, CU NOI... si DA! sint tangibili! noi, ca natiune
(cica europeana, cica integrata), am uitat care este menirea porcilor pe pamint... porcu' nu este ''pet''...
porcul pute... porcul este PORC... el inseamna altceva... cirnati, slana, bbq, ceafa afumata, sorici si
piftie... orice dar nu un pet, nu un bibelou, NU un decident social, politic, insitutional... uitati-va la
masinile porcilor, la casele porcilor, la salariile porcilor, la pensiile porcilor, regulare si speciale... mai ales
cele speciale... la permisele, tot speciale, pe care si le-au ''tras'' porcii intre ei, la cum se unesc ei
impotriva celorlalti, a noastra... rabda natiune! rabda porcii care te conduc... si cara-le rahatu' zilnic... si
umple-le burdihanele nesatiose... si alimenteaza-le masinile si conturile... rabda natiune si nu te plinge de
cosmar... pentru ca TU esti cosmarul...
Este trista si foarte cinica folosirea cazului de la Caracal pentru ca diversi magistrati,
jurnalisti sau formatori de opinie sa isi valideze tezele despre justitie si modificarile
aduse legilor justitiei.
1. Cativa procurori au afirmat direct sau pe surse ca “frica” generata de noile modificari
ale legilor si posibilitatea ca procurorii care nu respecta strict legea sa fie trasi la
raspundere i-au determinat sa nu intre mai repede de ora 6 dimineata sa faca
perchezitie, pentru ca legea nu le permite.
“Cand intre dreptul la viata al unui copil si dreptul la somn ori inviolabilitatea domiciliului
unui infractor conteaza acestea din urma, inseamna ca drepturile omului au devenit un
lux teoretic. (expresia din ultima parte a fost imputata unui fost ministru al justitiei de
niste jurnalisti care au scos-o din context…dar – iata – se potriveste, din pacate)”, scrie
Cristi Danilet pe Facebook.
Nici o lege nu impiedica patrunderea intr-un spatiu, oricand si oriunde, pentru a salva
viata unui copil. Nu trebuie sa fii procuror sau judecator in penal pentru a sti asta.
In realitate insa, contrar celor spuse de unii in spatiul public, Codul de procedura penala
actual – care nu a fost modificat!!!! – permite perchezitia si inainte de ora 6 dimineata.
(1) Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa
savarsire.
2. Am vazut tot procurori spunand ca pe vremea cand colaborau prin protocoale secrete
cu SRI li se ofereau date exacte in privinta localizarii, ceea ce STS nu poate face.
Ce lege din Romania da dreptul DOAR SRI sa faca astfel de localizari la nivel de
performanta? De ce nu are si STS aparatura necesara, daca STS si nu SRI e raspunzator
de gestionarea apelurilor de urgenta?
Adica SRI are mijloacele tehnice, dar nu are competente legale, iar STS are competente,
dar nu are mijloace tehnice? Iar pentru aberatia asta e de vina CCR, pentru ca a insistat
ca nimeni nu este mai presus de lege?
In realitate, insa, o practica nelegala, bazata pe hotarari secrete ale CSAT, a dus la un
veritabil monopol al SRI in materie.
Subiectul e in aer de ani de zile, insa se ocoleste a fi transat. Se invoca o situatie de fapt
aberanta, generata de hotarari secrete CSAT, pentru a justifica incalcarea legii sau a
forta modificarea ei. E inadmisibil!
Centrul national de interceptari, creat printr-o hotarare secrete a CSAT – care nu e for
legiuitor -, trebuie reglementat urgent prin lege si trecut de la SRI sub autoritate civila.
La acest centru trebuie sa se poata conecta atat SRI cat si procurorii sau politia pentru
a-si exercita atributii prevazute de lege. Politia si procurorii trebuie sa poata face
interceptarile fara intermediul – direct sau indirect – al serviciilor de informatii. Si
trebuie sa raspunda transparent pentru cum o fac.
In final, un singur lucru: justitia e in slujba cetateanului si in fata cetatenilor trebuie sa
raspunda. Sa raspunda onest si responsabil, pentru competentele ce-i revin, fara a
cauta mereu vinovati in alta parte.
Este, atunci, doar o chestiune de ,domeniul „disfuncționalităților” faptul că, deși polițiștii
au fost la poarta nenorocitului ore întregi dar nu au putut intra în curte decât la 6
dimineața, fiindcă nu aveau dezlegare de la procuror? De ce a întârziat sau, mai grav,
nu a vrut, procurorul să își dea consimțământul?Asta este o altă veste-poveste. Numai
că, atenție mărită, tot despre procuror și despre oameni ai legii a fost vorba și în foarte
urâta poveste de la Baia de Aramă.Acolo unde micuța Sorina a fost târâtă de o vajnică
doamnă procuror spre a fi dată familiei care a adoptat-o în niște condiții cam neclare.
Spectacol lugubru în care și procuroarea și însoțitorii săi au făcut chiar exces de zel.
După cum tot despre procurori este vorba în propoziție și atunci când menționăm că
bestia de mecanic și taximetrist de ocazie care a omorât-o pe Alexandra a făcut obiectul
unei sesizări la serviciul teritorial Craiova al DIICOT pentru implicarea sa în trafic de
persoane. Sesizare care a avut, și ea, un parcurs destul de ciudat până la aruncarea în
uitare sau cam așa ceva. Să fi fost vorba, oare, și în acest caz, tot numai despre „o
disfuncționalitate”?…
Admit, desigur, că toate acestea sunt probleme ce țin de sfera activităților manageriale
atât în cazul procurorilor cât și în cel al STS-iștior. Există, însă o dimensiune umană a
problemei, pe care nu avem voie să o scoatem din discuție. S-ar putea invoca faptul că
oamenii legii nu puteau intra în curtea monstrului fără avizul procurorului- deși reputați
oameni ai dreptului resping, cu legea în mână, idea- , dar mă întreb printre ei nu au fost
măcar câțiva care să se gândească și la împrejurarea că, în locul Alexandrei putea,
Doamne ferește, să se afle cineva din familia lor? Sincer să fiu, mi se pare cel puțin
ciudată această tânjeală de câteva ceasuri a polițiștilor caracaleni dacă o comparăm cu
descinderile în forță și pe repede înainte la care au luat parte colegi de ai lor în sinistrele
descinderi ale tele-justiției.
Cât privește faptul că judecătorii nu au zis nici „pâs” atunci când procurorul i-a blocat,
asta nu face decât să confirme, în mod foarte rușinos, poziția umilă pe care unii
magistrați o au față de acei procurori care profită de acest statut nemeritat pentru a
dicta după bunul plac. Al lor sau ai celor ce îi dirijează, fiindcă de aceea i-a și vârât cu
anasâna în corpul magistraților Monica Macovei și, tot de aceea, sunt păstrați.
Că doar nu vreți să schimbăm lucrurile din temelie, inclusiv legislația privind perchezițiile
– așa cum a cerut ministrul justiției Ana Birchal- și să riscăm cine știe ce surprize la
alegerile prezidențiale! Și asta numai pentru că, la Caracal, profitând de niscai
„disfuncționalități”, o brută a ucis o frumoasă copilă. Deși, după cum se spune,
Alexandra nu a fost singura sa victimă…
Efectul Colectiv 2
Într-un stat normal, caracterizat prin domnia legii, dacă se întâmlplă așa ceva, Guvernul
e responsabil. Guvernul este responsabil nu pentru crima în sine, ci pentru
circumstanțele în care ea s-a produs și pentru vulnerabilitatea de care au dat dovadă
instituțiile care ar fi putut să prevină tragicul deznodământ. Dar suntem noi o țară
normală? Funcționează corect statul român?
O a doua instituție care ar fi avut obligația și puterea de a lua măsuri a fost Parchetul.
Nebunia este că poliția a stat la ușa victimei ore în șir cât timp probabil victima era încă
în viață, dar nu a pătruns în locul în care era sechestrată pentru a o salva, pentru ca nu
a primit în acest fel dispoziție de la procuror. Or procurorul este cel care conduce
asemenea operații. Și în acest caz presupun că logica a fost aceeași. Era vorba doar de
un om de rând. De un simplu cetățean. Cu alta operativitate s-ar fi mișcat procurorii
dacă vizat ar fi fost vreun demnitar sau un om de afaceri. Iar Parchetul nu este, așa
cum ar trebui să fie, în subordinea Guvernului. Procurorii sunt avocați ai statului, dar în
statul român ei nu se subordonează Executivului care e reprezentantul legitim al
statului. Sunt, vezi doamne, independenți.
Pai dacă lucrătorii serviciului secret STS sunt independenți față de Guvern și se
subordonează doar președintelui României, iar procurorii sunt independenți față de toată
lumea, chiar și față de judecători, chiar și față de CSM, atunci este vinovat Guvernul
României de cele întâmplate?
Eu zic că nu. Deși doamna Dăncila semnalizează că da. Pentru ca altfel nu ar fi dat cu
parul in Poliție. Si nici în prefecți. Dar ce putea să facă poliția? Să dea buzna în casa unui
om fără mandat? Fără acceptul unui procuror? Și prefectul ce putea să facă? Să dea
ordin poliției sa încalce legea și să patrundă cu forța într-un imobil? Sau să-i dea ordin
procurorlui să se îngrijească de soarta unui om obișnuit? Doamna Dăncilă are tot dreptul
să fie suparată. Îngrijorată. Alarmată. Are și puterea și căderea să ia unele măsuri. Și să
semnalizeze opiniei publice ca îi pasă. Ca e afectată de cele întâmplate. Ca reacționează.
Numai că nu la Guvern este buba. Și nici în instituțiile subordonate Guvernului. Ci in altă
parte. Iar această altă parte este statul subteran. Mecanisme ale statului român
caracterizate printr-o mare vitejie datorată exclusiv faptului ca nu pot fi de nimeni
controlate. Și din nou rezultatul s-a văzut. Efectul psihologic al acestei oribile crime
continuă cum spuneam să crească exponențial. Și se creează o puternică stare de spirit
la nivel național. Și fiindcă urmează o campanie electorală pe viață și pe moarte există și
forțe dispuse să utilizeze în beneficiul propriu această tragedie. Și deja o fac. Vom asista
la efectul Colectiv 2.
Refuz să discut mai mult despre declarațiile făcute aseară de către (încă) președintele
Klaus Iohannis! Declarații pe care, per total, nu le pot califica decât ca urmărind să
folosească monstruozitățile petrecute la Caracal drept cinic pretext pentru declanșarea
unui nou caz Colectiv, având o declarată și asumată țintă, coaliția guvernamentală.
Dar nu pot să nu remarc faptul că, desigur fără să vrea, domnia sa emite anumite teme
care, discutate cu obiectivitate și cu bună credință, se pot întoarce împotriva unei
asemenea total dezavuabile maniere politicianiste de abordare a nenorocirii care
cutremură o țară întreagă. Teme dintre care aș reține-o, în mod deosebit, pe
următoarea: ”trebuie să identificăm toate mijloacele pentru a împiedica repetarea
acestor tragedii”.
Idee pe care nu există nici-un temei juridic sau moral pentru a o contrazice și pe care
este absolut necesar ca specialiștii în știința dreptului să o preia și să finalizeze. Iar, ca
să nu ne pierdem în speculații abstracte și întortocheate, mă voi referi, punctual și
concret, la una dintre „disfuncționalitățile” care se află la originea tragediei de la Caracal
și anume „colaborarea între poliție și procurori”. De fapt, inexistenta colaborare între
aceste două entități sau, mai grav, samavolnica decizie a procurorului de caz, Cristian
Ovidiu Popescu, de a nu permite intervenția poliției decât după ora 6 dimineața. Adică
la 19 (nouăsprezece!) ore de la primul apel făcut de Alexandra la numărul 112.
Pe drept cuvânt, s-a pus și se va mai pune întrebarea: care au fost motivele pentru
care polițiștii aflați în misiune s-au supus fără să crâcnească ordinului procurorului deși
ei aveau acoperirea legală pentru a descinde în curtea lui George Dincă? Întrebare la
care se pot da multe și felurite răspunsuri. Printre care înclin să cred că poate fi și
acesta, și în acest caz, nenorocita stare de timorare pe care o induce, în mediul juridic și
în societatea, statutul de supra- putere, de dictatori, cu care mulți procurori se cred
investiți să acționeze și să se comporte. Asta după ce procurorii au fost vârâți, printr-o
decizie abuzivă, de către Monica Macovei, ea însăși procuror, în vremea mandatului său
ministerial. De unde, după cum iarăși ne aducem aminte, un alt ministru de justiție,
procurorul Robert Cazanciuc, s-a angajat să nu îi clintească nimeni. Ceea ce, din păcate,
s-a și întâmplat, sub oblăduirea premierului în exercițiul funcțiunii, Victor Ponta, și el
procuror.
Avem aci una dintre principalele cauze ale extrem de abuzivelor comportamente ale
procurorilor care,pe parcursului celor două mandate prezidențiale ale lui Traian Băsescu,
au dictat, în cascadă, judecătorilor sentințe de natură politică. Rușinoasă realitate care
se prelungește până azi,fără să existe semnale sigure că ar putea să ia sfârșit într-un
viitor previzibil. Au existat, ce-i drept, și câteva curajoase tentative de a-i scote pe
procurori din rândul magistraților, dar ele au fost blocate cu mână calificată. Așa încât,
efectele acestui vicios statut rămân unele dezastruoase și revoltătoare. Deloc
întâmplător, între ele înscriindu-se intervenția brutală a procuroarei Maria Pițurcă în
tenebroasa poveste a ridicării cu de-a sila a micuței Sorina din casa asistenților
maternali din Baia de Aramă și, cel mai recent, decizia cinică a procurorului de caz,
Cristian Ovidiu Popescu și căreia polițiștii din Caracal i s-au supus cu o foarte
rușinoasă lașitate.
De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, iată că o așa numită Asociație „Mișcare
pentru Apărarea Statutului Procurorilor”, lansează în spațiul public revoltătoarea
minciună cum că procurorul de caz ar fi dorit să intre în locuința lui George Dincă la
orele 3,15, dar efectivele de poliție nu erau suficiente. Minciună lansată de către
procurorul Alexandra Carmen Lăncrănjan și pe care IGPR a infirmat-o în mod
categoric. Minciună care, la pachet cu difuzarea unor informații nepublice din ancheta în
desfășurare, constituie motivele pentru care Inspecția Judiciară s-a sesizat și
efectuează cercetări,urmând să facă publice concluziile, eventual și sancțiunile ce vor fi
luate. De aceea, pun punct aici subiectului, nu înainte de a menționa că acești doi
procurori, Alexandra Carmen Lăncrănjan și Cristian Ovidiu Popescu, sunt printre cei mai
înfocați militanți #rezistenți, adversari jurați ai Secției speciale pentru investigarea
magistraților. Interesele personale sau colective care îi mână în luptă nu sunt, bag
seama, deloc greu de înțeles …
Generalii de la STS, ca niște bese-n cizme ce sînt, n-au avut curajul să se confrunte cu
opinia publică în Cazul de la Caracal. Au scos-o în față pe amărîta purtătoare de cuvînt
Vineri, 26 iulie 2019, pe cînd mă aflam la Segedunum, ultimul fort roman din Zidul lui
Hadrian, înainte de Marea Nordului, m-a sunat Monica Mihai, de la Mediafax, pentru a-
mi cere o declarație despre Cazul de la Caracal. Urmărisem Cazul pe internet doar cu un
ochi, deoarece în străinătate fiind, în călătoriile de cunoaștere, sînt acaparat de
realitățile istorice de la fața locului.
Printre altele, cînd am fost sunat, mă uimeam (a nu știu cîta oară) de noul concept de
muzeu înflorit în Occident, cel al imersiunii vizitatorului de azi în realul momentului
istoric oglindit și mă întrebam (tot a nu știu cîta oară) cînd vor depăși muzeele noastre
formula învechită a expunerii în vitrine. Înainte de da curs solicitării, am parcurs tot ce
se scrisese mai important despre acest caz. După declarație am convenit cu Monica
Mihai, moderatoarea emisiuni Gândurile lui Cristoiu, să facem o ediție specială luni,
după revenirea mea în țară, pentru a discuta implicațiile social-politice ale acestui
Scandal, care a dovedit încă o dată adevărul că instituțiile noastre de forță se
ocupă de 15 ani încoace de jocuri politice mafiote, la comanda Președintelui,
Marele Protector al Sistemului. Reproduc știrea publicată de Mediafax împreună cu
cîteva adăugiri stîrnite de urmăriea Cazului după acordarea Declarației:
«Este a doua oară când STS-ul comite o eroare vitală pentru viaţa, destinul unor
oameni. Şi a nu ştiu câta oară când STS nu răspunde imediat aşa cum nu a răspuns nici
în cazul acuzaţiilor privind fraudarea alegerilor prin soft. Asta spune că avem o problemă
cu această instituţie militarizată din România, aşa cum sunt şi alte instituţii militarizate
din România, care în alte ţări sunt civile. SPP, serviciile secrete sunt militarizate şi
principala consecinţă a acestei militarizări este lipsa de transparenţă absolută, de secret
militar, pot să facă afaceri de corupţie, pot să încalce legea, nu răspund. Absenţa
oricărui control, SPP, STS sunt controlate de Parlament. În Parlament, STS e controlat
de nişte comisii parlamentare. Problema este că aceste instituţii depind de CSAT, depind
direct de preşedinte», a declarat jurnalistul Ion Cristoiu, pentru MEDIAFAX.
«În ultimi 15 ani au devenit un fel de gardă pretoriană a preşedintelui şi şefii acestor
instituţii, ai SPP şi STS se grăbesc să facă pe plac preşedintelui şi familiei sale. În
consecinţă atâta timp cât şefii acestor instituţii răspund doar în faţa preşedintelui şi au
protecţia preşedintelui, chiar complicitatea preşedintelui pentru că ele nu pot fi
controlate, nu dau seamă nimănui», a completat jurnalistul.
«La ancheta parlamentară s-a aflat că domnii generali de la soft au predat Autorităţii
Electorale Permanente softul de la alegeri, rezultatele fără proces verbal, fără un minim
instructaj legat de cum se umblă la acel soft. La ora actuală avem o gravă încălcare a
legii în cazul softului pentru că nu există un proces verbal de predare a acestui soft. Nu
am înţeles de ce anul acesta STS trebuia să pună la dispoziţie acest soft, când până acu,
la alte alegeri, au fost licitaţii pentru soft», a mai spus jurnalistul, pentru MEDIAFAX.
Conform oficialilor IGPR, STS a transmis însă trei locaţii eronate, iar echipajele au reuşit
să ajungă la imobilul în care era victima abia după 19 ore. Cu alte cuvinte, poliţiştii s-au
învârtit pe străzi în Caracal, în timp ce fata era ucisă.
Alexandra a apucat să sune la 112 de trei ori, oferind chiar detalii, după cum a anunţat
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
STS a anunţat că nu identifică locul telefonului şi nici celula operatorului de telefonie prin
care se efectuează apelul.
«Toate aceste informaţii sunt furnizate de către furnizorul reţelei publice mobile de
telefonie la iniţierea apelului, sub forma unor sectoare de cerc şi sunt disponibile la
nivelul operatorilor şi dispecerilor implicaţi în gestionarea cazului», se arată în
comunicatul STS.
Conform unui comunicat al ANCOM din noiembrie 2016, ”sistemul naţional unic pentru
apeluri de urgenţă poate stabili cu o mai bună acurateţe poziţia celor care solicită ajutor
la numărul de urgenţă 112, inclusiv prin aflarea latitudinii şi longitudinii la care e
apelantul.”
Uitați-vă la moș Dincă, zis Popicu: vi se pare ceva inteligență peste medie? Vi se pare un
tip organizat meticulos? Sau vi se pare un bolovan, o brută?
După două zile în care omul nu a recunoscut nimic, Popicu a avut brusc remușcări și a
mărturisit tot. Aproape tot. Nu și-a dat seama ce-a făcut cu cadavrul fetei. Sau mai
bine, nu a venit nimeni cu o versiune credibilă pe care acest om să și-o asume? Cred că
după tratamentul din arestul poliției, Dincă din Caracal e gata să mărturisească orice:
atacurile de la 11 septembrie, asasinarea lui JFK, fuga lui Pacepa, orice e nevoie.
Îmi e tot mai clar că întâmplările de la Caracal nu au fost rodul incompetenței, ci mai
degrabă al acoperirii unei rețele despre care se știa că funcționa de ani de zile acolo, în
care sunt implicați oameni din Poliție și Procuratură, cu binecuvântarea serviciilor locale
și a autorităților publice.
Totul ar fi mers strună dacă n-ar fi apărut două erori neprogramate:
1) Popicu a răpit pe cine nu trebuia. Nepoata lui Cumpănașu, fost mare lăudător al
serviciilor și ministerelor de forță, care a făcut scandal și
2) Pentru că e foarte inteligent, nepoata a reușit să sune la 112 de la Popicu, alertând
„exteriorul” că este în viață.
Din acel moment, orice intervenție a autorităților trebuia amânată cât mai mult pentru a
da timp rețelei: fie pentru a ucide fata și a se dispensa de cadavru, fie pentru a o scoate
din țară și a duce-o departe, unde nici nu vreau să mă gândesc la ce va fi supusă.
Moș Dincă nu e decât un bouncer, o brută, nu e nici pe departe capul acestei operațiuni
monstruoase. Într-un oraș mic dintr-un județ mic, polițiștii, sri-știi, jandarmii,
judecătorii, etc, se cunosc între ei și se acoperă între ei (aduceți-vă aminte de cazul
polițistului pedofil).
Se transferă dintr-o parte în alta. Ce s-a întâmplat la Caracal era cunoscut de tot ce
înseamnă autoritate de forță în județ. Fără discuție. Mai ales Oltul e județ mic, dar și
pentru că există multe antecedente legate de traficul de persoane: nu m-ar mira ca una
dintre motivațiile pentru care factorul politic să fi lăsat lucrurile să meargă așa să fie că
e sursă de venit pentru județ. Iar dacă Deveselu a beneficiat de această rețea – militarii
americani sunt și ei oameni – vom afla în funcție de starea de sănătate a lui Popicu.
Gheorghe Dincă făcea parte dintr-o rețea care răpea tinere și erau folosite ulterior în
rețele de prostituție, inclusiv pentru militarii de la Deveselu – jurnaliștii locali au spus
încă din prima zi că era anchetat de DIICOT pentru trafic de carne vie, care includea fete
duse în baza americană din apropiere.
Din datele noi care apar, se pare că planul a scăpat de sub control: Alexandra a putut să
sune la 112 după ce a fost violată, ceea ce a pus rețeaua în alertă. De aceea vecina care
a văzut mai multe mașini și mișcări suspecte CU O SEARĂ ÎNAINTE, iar operatorul a
liniștit-o spunându-i să meargă la culcare, a asistat, probabil, la operațiunea de
extragere a (cadavrului) Alexandrei Măceșanu, din curtea psihopatului Dincă, cel care
răpea fetele cu o mașină despre care se spune că era peste posibilitățile lui financiare,
posibil pusă la îndemână de rețea.
De ce a fost violată? Intră în „protocolul” oricărei rețele de trafic de „carne vie”, pentru
ca victimei să-i fie complet anulata voința. Ea trebuie supusă printr-o serie de violuri și
bătăi, care împreună cu drogurile fac din victimă un sclav sexual din care se scot ulterior
mulți bani. Lucrurile însă au scăpat de sub control iar Dincă a trebuit să o ucidă, așa
cum probabil a mai procedat cu alte ocazii.
Problema în acest caz este că ar fi fost imposibil ca această rețea să funcționeze, mai
ales într-un orășel cum este Caracalul, fără acoperirea șefilor locali ai SRI și ai Poliției,
posibil și ai procuraturii județene. Cu atât mai mult cu cât rețeaua care aducea fete care
se prostituau în folosul militarilor americani de la Deveselu era una care s-a
refăcut după ce s-a încercat destructurarea ei în anul 2012. Presa nota atunci că zeci de
eleve din Caracal au fost obligate să se prostitueze de o grupare interlopă, ”pentru
plăcerile americanilor și ale unor austrieci aflați în România pentru consolidarea unor
hidrocentrale”.
Același modus operandi: elevele între 14 și 18 ani erau șantajate cu imagini video din
timpul partidelor de sex consimțit sau care era realizat în urma unui viol și erau scoase
frecvent de la ore pentru a fi duse la clienți. Unele au recunoscut faptul că au întreținut
500 de raporturi sexuale pe an. Din 30 de fete, doar două s-au constituit parte civilă și
au cerut daune. Clanurile mafiote se bazează pe frica victimelor.
Alexandra însă a vrut neapărat să scape din acel iad și a profitat de faptul că bruta
retardată și-a lăsat telefonul în apropierea ei. Toată acea tergiversare arată că s-a dorit
să se scape de dovezile incomode. Din nenorocire și complet neprofesionist, Alexandra a
fost resunată de operatori pe telefonul asasinului, fapt care a dus la execuția ei rapidă.
Cazul Alexandrei risca să surpe Sistemul. Imediat au fost mobilizate brigazile #rezist,
care trebuiau oricum antrenate pentru data de 10 august. Scopul este să abată atenția
de la responsabilii rețelei de trafic și de la incompetența crasă a STS și a procuraturii,
două pârghii de poliție politică de care Johannis se poate folosi în continuare, STS fiind și
instrumentul de control al alegerilor prezidențiale din noiembrie, după ce a performat în
alegerile de la europarlamentare, care au fost „influențate” masiv.
Turma revoluționară, hrănită cu ură de ani de zile, are aceeași țintă: PSD-ul și Ministerul
de Interne, simboluri ale Corupției cu majusculă și represiunii asupra revoluționarilor
globaliști.
Ambasadorul George Maior, spunea el acum o lună și ceva, este “omul cheie”, graţie
relaţiilor speciale pe care pe care diplomatul român le are cu “elita Washingtonului” și
făcea apel la politicieni să înceteze imediat campania împotriva sa.
Tocmai l-am auzit acum câteva minute pe dl. Cumpănașu, în direct la o televiziune, cum
își făcea mea culpa pentru faptul că a susținut în spațiul public instituțiile care formează
poliția politică din România, având ca marotă Corupția. A cerut vehement demisia
directorului STS și a procurorului care este vinovat pentru moartea Alexandrei. A făcut,
de asemenea, o declarație cum că are date că Dincă nu a acționat singur, deci că ar face
parte dintr-o rețea cu ramificatii în instituțiile statului.
Al. Cumpănașu, care, după cum declara, a trăit în Caracal două decenii, deci cunoaște
orașul bine, ar putea să pună, dacă nu va fi liniștit de Maior sau de alți actuali șefi ai
serviciilor, lumină asupra tumorilor care au năpădit Statul Român.
Pentru că aceste excescențe antidemocratice s-au remarcat numai ultimul timp prin
faptul că l-au închis, după ce au fraudat alegerile, pe Președintele Camerei, după un
proces ridicol, capturând apoi imediat cel mai mare partid din țară, au răpit-o fără milă
pe Sorina, care a fost dusă de aici, și au omorât-o, indirect, pe Alexandra.
Investigatorul
Ceea ce-mi propun este să încerc, pornind de la cazul tragic al Alexandrei, să inversez
puțin relația acceptată în prezent dintre film și viață, aceea că filmul își propune să imite
cât mai fidel viața. Ce-ar fi dacă, măcar în situația asta, măcar ca joc de imaginație, am
cere vieții să imite filmul? Măcar pentru câteva clipe de visare? Măcar de dragul acestei
domnișoare frumoase care, sub presiunea unei amenințări teribile, a avut inteligența și
curajul să caute cele mai bune soluții pentru a-și salva viața?
Perfect de acord! Realitatea a arătat că trei instituții (MAI, Parchetul General, STS) s-au
călcat pe picioare în cazul Caracal, că, din motive de prostie sau rivalitate au colaborat
execrabil, că la nivelul niciuneia dintre ele nu a fost numit un creier după tiparul descris
mai sus, ce să mai vorbim de numirea unui INVESTIGATOR unic, adică a unui
coordonator de caz peste toate cele trei instituții care să centralizeze și să exploateze
optim, operativ, toate informațiile disponibile.
Problema cea mai gravă nu este existența ciurucurilor. Ele există și vor exista peste tot
acolo unde asigurarea unui număr mare de angajați e mai importantă decât calitățile
acestora. Problema cea mai gravă, la noi, este că se dau acestor ciurucuri misiuni și
responsabilități mult peste limita până la care greșelile lor să fie tolerabile.
Oare dacă, în cazul de la Caracal, viața ar fi imitat filmul, nu ar fi fost posibil ca astăzi,
în loc de frustrare și durere, să avem parte de interviuri live cu eroina Alexandra?
Dacă miercuri seara, după ce părinții Alexandrei au reclamat dispariția fiicei lor, ar fi fost
desemnat în regim de urgență un INVESTIGATOR, cu calitățile descrise la început,
oare acesta nu ar fi putut-o găsi și salva pe Alexandra până a doua zi dimineață la ora
11:00?
Apoi antecedentele din Italia ale personajului. Acestea existau înregistrate la poliția din
Caracal. Puteau fi exploatate pentru cernerea suspecților.
S-ar mai fi putut pleca și de la lista celor 5-10 șoferi care erau cunoscuți pe plan local că
fac curse de acest fel pe traseul Alexandrei.
Și să mă mai inspir odată din filme! Dacă în locul Alexandrei ar fi dispărut fata vreunui
ambasador important, credeți că s-ar fi bucurat de același tratament și ar fi avut aceeași
soartă? Eu cred că nu, și mai cred, influențat de prea multele filme vizionate, că în
secunda doi s-ar fi apelat la cei mai mari specialiști disponibili pe plan local și nu numai,
pentru găsirea ei fără întârziere.
Asta ar trebui să învețe viața de la film. Eroi, eroism, competență, acțiune imediată. Dar
distanța e mare.
În viața reală există proceduri. Unele bune, altele imbecile. Pe care, dacă le respecți,
mori cu zile. Am avut dovada!
Rolul INVESTIGATORULUI l-a jucat procurorul. Un laș care nici măcar nu cunoștea legea.
Rolul resurselor tehnice de ultimă oră l-a jucat STS. Capabil de nimic mai mult decât să
livreze felii de pizza, și acelea inexacte. În loc de cooperare între instituții am descoperit
rivalitate. În loc de un creier coordonator ne-a lovit în plex pasarea răspunderii de la o
instituție la alta.
Dragă Alexandra, dragă Luiza, dragele noastre fete martir cărora vorbirea limbii române
nu v-a fost de niciun folos: sper ca jertfa voastră să aibă, la un moment dat, și o
încununare.
Finalizarea acestui caz trebuie să însemne și un început. Altfel în zadar va fi fost totul!
Toată acțiunea Statului Paralel este însă aceea de a face orice, pentru a nu se
ajunge la domnul general locotent (și ing.) Sorinel Vasilică. Prostia lui Dăncilă,
care s-a apucat să demită la ordin toată Poliția, înainte de a fi aflat ce s-a
întâmplat, a fost făcută tocmai ca publicul să identifice singurii vinovați în
reprezentanții MAI, fix cei care au descoperit locația și de a acoperi STS și
PROCURORII, adică fix reprezentanții de frunte ai Statului Paralel.
Din tabloul hidos nu putea lipsi #Rezist, care manifestă împotriva Ministerului Afacerilor
Interne și a unui post de televiziune, dar mai ales Klaus Werner Iohannis. Iohannis nu-
și poate face campanie decât suindu-se pe morți.
Au fost tinerii morți de la Colectiv, a fost încercarea lui și a lui Helvigh de a avea morți
pe 10/11 AUGUST 2018, au fost ura și încăierările de stradă provocate, doar-doar îi va
apărea un mort.
Singurul fericit din toată această NENOROCIRE este Iohannis care, cu cinismul
caracteristic, s-a suit pe cele câteva rămășițe omenești care până acum două
zile aparțineau unei tinere curajoase și plină de viață, Alexandra. Suit pe
rămășițele Alexandrei, Iohannis vrea emoție, vrea ură, dar mai ales, mai vrea
un mandat. Iohannis și-a găsit mortul pe care să se cațere. Eram convins că
așa va face, pentru că așa a făcut întotdeauna, cu cinismul specific.
A început circul, e doar un firav început: de acum înainte o să-l vedem pe Iohannis
țopăind ca un vrăjitor în transă pe rămășițele Alexandrei, fetița care, până în ultima clipă
a vieții sale, s-a uitat cu disperare la ușa care nu s-a deschis pentru ca Statul în care
credea, să o salveze.
Statul Român nu a salvat-o, pentru că nu mai mai există: locul lui, a fost luat de
Statul Paralel, iar Statul Paralel nu salvează oameni. Statul Paralel se suie pe
rămășițele Alexandrei ca să-i mai dea lui Iohannis un mandat.
„Dragi români…” a rostit cu voce mieroasă președintele Klaus pe 28 iulie 2019, în timp
ce se opintea, cu întreaga lui stângăcie de ființă oprită din evoluție, să se suie pe
cadavrul - încă de negăsit – al Alexandrei, adolescenta ucisă în chip atroce la periferia
orașului Caracal. Iar noi, cei care nu suntem orbi, am văzut asta. Președintele știe cum
se face, căci nu e prima dată când folosește alpenștocul pentru acest tip de escaladă. A
făcut-o și după tragedia de la COLECTIV, când, fără să clipească, a făcut alpinism pe
sângele și carnea fumegândă a unor tineri, pentru a-și aduce în Palatul Victoria guvernul
„lui”.
Când eu spun despre Klaus Werner că e atât de limitat, atât de simplu alcătuit, încât
dacă-l scuturi rămân din el doar câteva cuvinte, legate-n propoziții simple - „ANA-ARE-
MERE”… „RÂU-RĂȚUȘCĂ-RĂMURICĂ-ROSTESC” - și nici o frântură de idee, ci doar o
aplecare obsesivă către propriul său confort și propria sa bunăstare, precum și o dorință
de-un straniu primitivism de asmuțire a „canaliei de uliți” împotriva politicienilor pe care
îi urăște, nu e cine știe ce noutate. Dânsul e o entitate cu reacții înfricoșător de
previzibile. Dacă s-ar putea alege de zece ori președinte, sub un guvern pe care îl
detestă, de zece ori ar invoca diaspora și cozile din ziua votului… căci nu poate mai mult.
Iar dacă vrea să dărâme guvernul e convins că are nevoie doar de „emoție populară” și
o va stoarce din orice tragedie, cu încredințarea mută că tragedia a venit la timp pentru
a servi convenabil scopului său.
Citind cu intonație de pe fițuică textul declarației de presă, scris de cine știe cine, Klaus
ne-a băgat pe gât toate obsesiile sale politice - care nu sunt multe și încap, așezate
nemțește, într-o singură „declarațe” despre PESEDEU și „corupțe”:
Și le (…) cer celor de la PSD și ALDE – abrogarea modificărilor legislative aduse în ultimii
doi ani legilor justiției și codurilor penale. Este un pas obligatoriu – pe care nu îl mai
cerem doar noi, Comisia de la Veneția și toate vocile competente din sistemul de
justiție. Îl cer și românii, afectați de efectele cumplite ale incompetenței și corupției PSD.
Dacă nu o va face acest guvern, vă promit că voi strânge o nouă majoritate, după
alegeri, care va face asta. Și care nu se va opri la acest lucru, ci se va ocupa de întărirea
statului, pentru ca drepturile românilor să poată fi protejate și garantate cu adevărat
(…) Statul român poate face asta dacă este eliberat de incompetență, de clientelism, de
corupție și de aroganță!”
Președintele a silabisit acest text la ora 20,00 a zilei de 28 iulie 2019. Cu câteva ore mai
devreme însă, apăruse comunicatul Secției de judecători din cadrul CSM, pe care,
bănuiesc, leneșul nostru președinte n-a dorit să-l citească. Sau poate că ar fi dorit dar
știm că lui îi ia două-trei săptămâni să parcurgă textul apoi câteva luni pentru a înțelege
ce-a citit, și nu avea atâta timp la dispoziție în concediu.
Noi însă, cetățeni, cei care înțelegem ce citim „din prima”, am observat că reacția CSM e
total diferită de ceea ce zice declarația președintelui:
„Folosirea drept pretext a situației de față pentru invocarea unor consecințe presupus
negative ale modificărilor aduse legislației penale și procesual penale nu poate
reprezenta decât o distorsiune manipulatorie a faptelor și o încercare indecentă de a
profita de o situație absolut critică pentru adâncirea stării de conflict din sânul societății
românești.
Căci poporul spaniol a înțeles exact despre ce e vorba, și n-a „mușcat” din momeală.
Dupa ultima tragedie, vad reluate tot felul de propuneri nastrusnice pentru a repune pe
tapet subiectul cartelelor si a legilor Big Brother. Inclusiv din zona media si din zona
guvernamentala. Inclusiv din partea unor oameni din anturajul doamnei premier.
2. Fara sa fie Einsteini, multe retele criminale folosesc cartele pre-pay in roaming, adica
le cumpara din sutele de tari unde se vand la liber si le folosesc in ce tara vor.
3. Azi, nicio retea infractionala nu mai foloseste telefoane “deschise”. Cumpara o tableta
de 2 lei, se conecteaza la un wi-fi la o cafenea, instaleaza aplicatii, comunica criptat etc.
Nu e fizica nucleara. Hello. Suntem in anul 2019. Chiar si Printzul meu cel mic foloseste
VPN.
4. Dupa toate nebuniile tehnice din ultimii ani (dezvaluiri, Assange, wikileakes etc.)
retelele adevarate de criminali, spioni, teroristi, au adoptat un modus operandi mult mai
sofisticat, mai atent, mai conspirat. Nu o sa va vina sa credeti, dar si “ei” stiu sa
citeasca, si “ei” au internet, si “ei” urmaresc ce se intampla in lumea asta, si “ei”
studiaza cu atentie procedurile si modul de lucru al serviciilor de informatii, al
structurilor de aplicare a legii sau al fortelor de politie. Si “ei” ne urmaresc pe “noi”.
Stiu, o sa va surprind. Dar asa este.
5. Nu va mai lasati pacaliti. Maior si Coldea aveau marota asta cu pre-pay si Big Brother
nu pentru “interesul national”, nu ca sa va protejeze pe voi de teroristi, criminali
organizati, violatori, talhari sau “coruptii” neamului. Nu. Erau doar niste baieti destepti
in spate si erau interese de bani. Sute de milioane de euro, in spatele acestor tampenii.
Mai vorbim si de asta. La momentul potrivit.
Ce va spun eu aici nu sunt dezvaluiri, informatii uau, clasificate sau nucleare. Sunt
lucruri la mintea cocosului. Ori, inamicii societatii noastre (teroristi, spioni, mafioti,
criminali etc.) au si minte si resurse nelimitate si imaginatie.
Oricum, vestea proasta este ca inamicii nostri au aflat, dupa tragedia de la Caracal,
incredibil de multe informatii despre incompetenta, prostia, esecul si incapacitatea
statului roman de a localiza un amarat de telefon!
Sper ca doamna Dancila sa nu cada in plasa acelorasi papagali, care in viata lor nu au
facut munca operativa reala, nu au facut niciun fel de munca de teren, nici nu au salvat
in viata lor vieti.
Nu va mai lasati pacaliti dragi prieteni. Mult fum, multa prostie, multa manipulare.
Munca adevarata de informatii sau cea de politie este mult mai grea si mai subtila decat
filmele cu James Bond. De aceea se cheama munca si nu “combinatie” pe bani multi,
asa cum face statul paralel.
#mizerabilii
Toate sondajele de opinie îl dau pe Klaus Iohannis cîştigător în aproape toate variantele
la alegerile prezidenţiale din toamnă, arătînd că românii vor să-i dea şi al doilea mandat.
Asta înseamnă că românilor le place modul în care au fost conduşi şi că, în consecinţă,
mai vor o dată! Aşa cum au vrut cu Ion Iliescu şi Traian Băsescu.
Din această perspectivă, am citit cu mare atenţie declaraţia lui Klaus Iohannis în
legătură cu „Cazul Caracal”, dată imediat după ce avocatul din oficiu al „monstrului” a
anunţat că Gheorghe Dincă şi-ar fi recunoscut cele două crime.
Ceea ce m-a şocat în primul rînd în acest discurs a fost proporţia referirilor lui Iohannis
la cazul în sine, faţă de atacurile la adresa Guvernului, pe care, în mod explicit, îl
consideră ca fiind „autorul moral al acestei tragedii”!
Astfel, am analizat grafic cele două aspecte, iar concluzia este una şocantă: din totalul
de 4917 semne ale discursului, doar 860 se referă la cazul de la Caracal, în timp ce
restul de 4057 constituie un atac la adresa Guvernului! Şi analiza numărului de cuvinte
arată aceeaşi disproporţie: din totalul de 860 de cuvinte ale discursului, doar 160 sînt
despre cazul de la Caracal, în timp ce restul de 700 de cuvinte sînt despre atacul la
adresa Guvernului! Iată cum arată acest grafic:
Chiar dacă ne aflăm în plină campanie pre-electorală, este de-a dreptul şocant ca, din
nou, o tragedie să fie folosită în bătălia politică. Dar acest fapt nu este o noutate, dacă
ne gîndim că şi după tragedia de la „Colectiv” am asistat exact la aceeaşi situaţie!
Atunci, preşedintele Klaus Iohannis a şi folosit acea expresie nefericită: „A fost nevoie să
moară oameni ca această demisie să se producă”
(https://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratia-de-presa-a-
presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis1448280200)!
Şi acum, deşi a fost aspru criticat pentru declaraţia sa din 4 noiembrie 2015, de după
„Colectiv”, Klaus Iohannis nu s-a putut abţine şi a spus cam acelaşi lucru după cazul de
la Caracal: „Dacă nu o va face acest guvern, vă promit că voi strânge o nouă majoritate,
după alegeri, care va face asta”!
Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis ne spune că vrea să instaleze din nou „Guvernul Meu”,
aşa cum a făcut după „Colectiv”, cînd a instalat Guvernul Cioloş, profitînd atunci, ca şi
acum, de o tragedie! Ce înseamnă, cu adevărat, expresia „Vă promit că voi strânge o
nouă majoritate, după alegeri”, ştiindu-se că urmează alegeri prezidenţiale, nu alegeri
parlamentare, dacă nu intenţia declarată de a profita de tragedia de la Caracal pentru a
da jos un guvern legitim ales? Nu cumva încă o dovadă că Preşedintele ţării se implică în
viaţa politică drept partizan al partidelor care-l susţin în viitoarea campanie electorală?
Este înfiorător acest tip de comportament al preşedintelui Klaus Iohannis, care nu are
nici cea mai mică rezervă în a-şi anunţa intenţia de a profita din nou de o tragedie
pentru a-şi instala „Guvernul Meu”! Avem aici o constantă extrem de periculoasă, care
face praf şi pulbere şubreda noastră democraţie.
Este, în acelaşi timp, un semn despre felul în care se va derula şi al doilea posibil
mandat al lui Klaus Iohannis ca preşedinte al României.
- Jur pe mormântul sacru al lui Old Major să-l servesc pe Napoleon înaintea tuturor!
- Ridică-te, Pincher şi ia-ţi poziţia de conducător al Gărzii Animalelor!
- Aduceţi-i şi pe ceilalti câini! Acestea-s legile lui Old Major şi este datoria noastră să urmăm fiecare ordin.
- Napoleon a aranjat ca televizorul să fie aici pentru plăcerea şi relaxarea voastră. Asta, prietene, este
animalismul în practică. Dar deasemenea e animalism pentru noi, porcii, să avem lapte şi mere.
- Gata cu discuţiile inutile! De acum încolo un comitet special de porci va decide toate aspectele fermei.
Acum porcii trăiau în casă. Napoleon era văzut rar, dar o statuie a fost făcută în onoarea lui şi pusă lângă
hambar. Ziua de azi marchează începutul nostru către o nouă direcţie.
- Prieteni, lăsaţi-mă să vă explic. După cum ştiţi, noi, porcii, suntem creierul fermei şi trebuie să avem un
loc liniştit unde să muncim pentru binele vostru. Cu siguranţă nu vreţi ca liderul vostru glorios să trăiască
într-o cocină. Desigur că nu. Şi da, dormim în paturi şi de ce nu? Nu e nicio regulă împotriva paturilor, un
morman de paie într-un pat. Vreţi să nu mai dormim bine şi să fim prea obosiţi ca să ne mai facem
datoria?
Liderul nostru, gloriosul şi viteazul Napoleon, a fost medaliat astăzi cu cea mai înaltă distincţie pentru
animalism, Steaua Conducătorilor, prima clasă.
"Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele"
Hei, tristule! O arzi pe străzile din Bucureşti, între un joint şi un club de fiţe, vărsând o
lacrimă de crocodil pentru Alexandra. Tu care, de doi ani de zile, ai apărat procurorii, ai
făcut scut pentru oamenii din servicii, te-ai dat de-a dura pentru ei, vii acum să te
prefaci că-ţi pasă de noi, fetele de la ţară, trecute prin griji şi nevoi. Cât poţi fi de
impertinent!
Ultima oară ai trecut cu bolidul pe lângă mine. Era un BMW mai tare decât al fiului lui
Dragnea. Ultimul răcnet al industriei germane. Am văzut doar în filme aşa o limuzină. În
zadar ţi-am făcut un semn: „Ia-mă, nene!“. Erai prea în delir cu muzica ce-ţi spărgea
până şi vântul din chepeng, de se speriau şi stolurile de ciori. Nu m-ai văzut. Nici nu ţi-a
păsat că ardeam în soare. Tu o ardeai ştrengăreşte cu muzica tare. La ce-ţi stătea
mintea? Făceai un selfie cu bordul tău pentru a-i arăta fiicei generalului că tu nu respecţi
nicio regulă? Că ţi se rupe de poliţişti?
Tu nu ai vise. Universul tău e plin de certitudini. Ai maşină bengoasă, cu două uşi, lipici
pentru gagici, fiice de baştani.
Obişnuit cu mirosuri de Caron Poivre, nu mai ştii cum e izul de păr spălat cu lavandă şi
de rochii ce miros a fân.
Ştiu, lumea ta înstelată e paralelă ca statul pe care ţi-l doreşti cu lumea mea.
Vreau să trăiesc şi eu ca oamenii. Sau viaţa mea nu contează? Îţi cer să nu te mai iei
după fentă. Vino aici, în judeţul meu, fă cunoştinţă cu gaşca lui Ventura! Te bagi la o
caterincă – outside the box, cum îţi place ţie să spui, cu băieţii cu şuriurile trase, fără
civilii lui tata?
Sau eşti pe felie cu ei? Ştii cum dijmuiesc ei viaţa? Nu se tem de nimic. Au protecţie,
cum ai tu la gât legău invizibil. S-au dat demult cu factorul de protecţie numită mafia
din servicii.
Totuşi, n-ai vrea să mergi singur pe stradă şi să-ţi facă un necunoscut buzunar la gât,
cum se joacă deunăzi unul din clanul lor cu porcul din bătătură!
Ştiu că în mijlocul lor, fără gorile, faci în pantaloni, de nu te mai scoate din mirosuri de
hazna niciun Burberry ţinut în torpedou.
Ai muls multe pipiţe, dar niciodată vaca. Dar zici că-ţi pasă de Alexandra, nu zău?!
Ai prieteni generali, oameni din structuri. Colinzi net-ul cum colindăm noi, fetele, după
băieţi cu miros de fraga pădurii. Pădurea ta e altfel decât a noastră. Noi suntem libere
să visăm. Să privim stelele. Tu duci o viaţă de cazemată, chiar dacă nu-ţi dai seama.
Firul invizibil ţi se vede, chiar dacă tu nu ştii. Întoarce-te şi vezi!
Am auzit că voi ăştia nu vă descurcaţi nici să mergeţi pe stradă fără GPS. Ai aplicaţii
care-ţi spun cât să mergi pe jos, cât să tragi la fiare, cum să-ţi fierbi ouăle, să nu fie nici
prea tari, nici prea moi, te epilezi ca o damă din vitrinele alea din Cartierul Roşu, despre
care scriu poveşti scriitorii, te chercheleşti de te încalţi cu fesul, atunci când nu te ajută
badigarzii (nu ştiu dacă am scris corect, că stau rău la rom-engleză, acolo unde tu eşti
profi). Anyway, aşa am auzit că se prezintă la voi un oftat.
Viaţa noastră e mult mai simplă. Bucuriile noastre mici sunt vegheate de Dumnezeu.
Tu, care nu crezi decât în ce-ţi dictează băieţii cu tablele pe umeri, nu ştii că îngerul
păzitor nu trage de un joint şi e mereu treaz pentru cei care cred. Tu crezi doar în
steaua ta. Păi, și când Papa ăla al tău se retrage la vatră, tu pe cine mai reprezinţi?
Și atunci, de-aia scrii pe net că iei pastile contra depresiei şi că toate sunt boring? Ai
vrea să te sinucizi, dar ţi-e lene. O laşi pe altă dată, la fel ca borâtura din baie pentru a
doua zi când vine bona.
Ştiu, nu mai ai barbeţică. Eşti băiat mare. Dar umbli rupt în genunchi, la fel ca Lae,
căruţaşu᾽ satului.
N-ai învăţat nimic de la Ilie Moromete! Poate că nici nu ştii că nu e o marcă de întărire.
E un biet personaj, care în satul meu are multe replici.
Noul Ilie mi-a povestit de ce o ardeţi atât de voiniceşte prin pieţe. Luptaţi pentru justiţie,
ziceţi voi independentă. Numai că n-ai timp să citeşti epistola mea despre clanurile
interlopilor care ne fac să ne fie beznă în plină zi. Ei sunt pe-o felie cu duşmanul pe care
tu îl preamăreşti şi-i ridici ode.
Ştiu că nu-ţi baţi capul cu ideile mele puţine. Tu ai confortul că gândesc alţii pentru tine.
Oare ţie nu ţi-e frică de nimic? Ştiu, pe Dumnezeu l-ai renegat prin pieţe cu pumnul
ridicat.
Profa mea de cultură și civilizaţie m-a învăţat că fraieri ca tine istoria a fumat de prea
multe ori, încât bronhopneumonia obstructivă nu o împiedică să arate că instrumentiştii
n-au fost conduşi niciodată de instrumente. Ştiu, tu mesteci chiflele din gaz4media, din
ziare.com şi de ce-ţi dictează trolii din bula ta. Simple unelte.
Las-o pe Alexandra şi du-te de dă la raţe, că ţi s-au lărgit nările de la tras, de parcă sunt
ochii bufniţei din clopotniţa părăsită.
Polițistul criminalist sătmărean Felix Vășuț – liderul sindicatului Europol Satu Mare – a
făcut o serie de declarații tranșante după rateul de proporții al procurorilor și polițiștilor
de la Caracal, cărora le-au trebuit peste 17 ore, de la un apel la 112 efectuat de o
victimă, să ajungă la locul indicat.
Din păcate, se întâmplă și la noi astfel de fapte teribile și e trist căci, noi, cetățenii
suntem puși în genunchi și legați de mâini și de picioare de un SISTEM BOLNAV și
INFECT!
Acest sistem, creat în zeci de ani pe principiul PCR (pile, cunoștințe și relații) și susținut
de o mână de politicieni mârșavi cu interese de a subjuga justiția… ne-au adus în
această situație și anume să aprindem lumânări și să ne plângem morții (polițiști în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, fetițe de 15 ani răpite și violate, infractori periculoși
ce umblă liberi pe străzi pentru că nu prezintă pericol social și fel și fel de cazuri unde
legile nu ne ajuta deloc), iar profesionalismul este… o pasăre rară! Noapte bună sistem
bolnav, mâine e o nouă zi!”, a precizat Felix Văsuț.
Sursa: Ortodox.info
Alte câteva update-uri despre cazul criminalului din Caracal. Un caz care pară să aibă
ramificaţii dincolo de detaliile macabre pe care le-am aflat din mass-media în ultimele
zile. O serie de indicii par să arate că acest caz nu este doar despre incompetenţa
poliţiei, procuraturii şi a STS, şi nici despre faptele abominabile ale unui singur individ,
cu probleme psihice.
– Criminalul din Caracal e acuzat că făcea proxenetism în Italia. Conform unui articol
publicat pe Realitatea.net, acesta făcea parte dintr-o grupare de proxenetism, trafic de
persoane şi trafic de minori care aducea tinere şi fete în Italia şi le obliga să se
prostitueze.
– Jurnalistul criminalist Sorin Ovidiu Bălan susţine că răpirea Alexandrei ar fi fost făcută
de o vastă reţea de trafic de persoane sau de organe care cuprinde poliţişti din Caracal,
judecători, procurori şi politicieni.
– Câteva întrebări revin în comentariile multor analişti. De exemplu, cum este posibil să
arzi un corp într-o curte în doar câteva ore fără să se simtă nici un fel de miros în sat şi
fără să rămână urme de sânge pe jos sau pe hainele criminalului.
– Telefoanele pe care le-au primit părinţii celor două fete indică, de asemenea, un
modus operandi specific reţeleleor de trafic de persoane; în astfel de cazuri, familiile
sunt sunate pentru a fi induse pe piste false (li se spune că fetele au plecat din ţară să
lucreze sau că au fugit cu vreun iubit).
– Oasele descoperite în casa criminalului din Caracal sunt vechi, şi foarte calcinate.
Potrivit Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” din Capitală, e posibil ca analiza
lor să nu ducă la nici un rezultat. Unii comentatori au speculat că ar fi de origine
animală.
– Corpurile fetelor nu au fost găsite. Criminalul s-ar fi răzgândit, după ce iniţial spusese
că le va arăta anchetatorilor locul unde ar fi aruncat corpurile.
– România este, după cum arătam şi în alt text, cel mai mare furnizor de carne vie
pentru Uniunea Europeană, conform unui raport al Comisiei Europene. Un sfert dintre
victimele care provin din România sunt copii.
– Comerţul ilegal de fiinţe umane este una dintre cele mai profitabile afaceri la nivel
mondial, aflată într-o creştere vertiginoasă, care aduce câştiguri de aproximativ 32 de
miliarde de dolari pe an sau 87 de milioane de dolari în fiecare zi. Se estimează că 27 de
milioane de adulţi şi 13 milioane de copiii cad victime traficului de persoane – cea mai
mare parte dintre sclavi sunt femei şi fetiţe.
– Piaţa neagră a sclavilor este a doua cea mai mare, la nivel mondial, după piaţa
drogurilor. Reţelele de trafic de persoane nu includ doar dezaxaţi psihic (precum
criminalul din Caracal) ci şi interlopi locali. Ele ajung până la cel mai înalt nivel şi includ
poliţişti, magistraţi, persoane din serviciile secrete şi politicieni.
– Într-o anchetă recentă, jurnaliştii Mirela Neag, Răzvan Luţac şi Cătălin Tolontan au
arătat că dintr-o astfel de reţea de prostituţie cu minore din România făceau parte
poliţişti, magistraţi, şi ofiţeri SRI. Timp de 13 ani, declaraţiile tinerelor abuzate au fost
ignorate, chiar dacă acestea i-au recunoscut pe făptaşi în faţa procurorului de caz din
cadrul DIICOT.
– Afacerea a fost în cele din urmă demontată de procurorii DIICOT, după o serie de
descinderi la adresa unde funcţiona restaurantul-bordel, dar nu a ieşit la iveală şi
palierul de protecţie.
– Sclavii din ziua de astăzi sunt mai ieftini decât oricând în istorie. Peste 1,2 milioane de
copii sunt vânduţi ca sclavi în fiecare an – două treimi sunt fete. Majoritatea sunt
folosite la munci şi sex forţat, şi unul dintre clienţii principali este industria pornografică.
Acesta spune că sunt multe lucruri care au fost ascunse opiniei publice de către
autorități și sunt detaliile cazului, așa cum ne sunt ele prezentate, nu se leagă.
El se întreabă cum este posibil să se ardă un corp într-o curte fără ca să rămână vreo
urmă și fără ca cineva din apropiere să simtă ceva. În concluzie, Bălan afirmă că fata a
fost răpită de o rețea de trafic de persoane sau de organe.
„Am aflat ca Alexandra a dat de fapt 5 telefoane la 112. Am aflat ca în timpul penultimei
convorbiri, Alexandra a spus despre criminal ca acesta "s-a dus la farmacie sa-i cumpere
alifie pentru rănile de la încheieturile mâinilor cauzate de faptul ca era legată". Poftim???
Deci psihopatul se dusese la farmacie sa cumpere alifie pentru rănile de la încheieturile
Alexandrei!!!
Hai va spun un lucru: în toată istoria criminalisticii nu exista un caz de psihopat pedofil
care sa se fi dus sa cumpere alifie pentru a trata niște răni superficiale ale victimei! Un
criminal psihopat nu se gândește la asa ceva, pentru ca în mintea lui bolnavă, el își
răpește victima tocmai pentru a-i cauza suferința fizică, nu pentru a-i obloji rănile. Un
criminal psihopat/pedofil nu e capabil de empatie cu victima, nu are un asemenea
modus operandi. În cazul Alexandrei, criminalul pare interesat de cum arata Alexandra
ceea ce ce nu are decât o SINGURĂ EXPLICAȚIE: Casa criminalului nu era destinația
finala a răpirii Alexandrei iar ea trebuia sa arate bine pentru "beneficiarul" ultim. Asta
înseamnă că răpirea Alexandrei a fost făcută de o vastă rețea de trafic de persoane sau
de organe care cuprinde polițiști din Caracal, judecători, procurori și politicieni. Asta
explica de statul roman a întârziat să intervină și de ce procurorul i-a ținut la poarta pe
polițiștii care voiau sa intre peste criminal. De fapt, au dat timp rețelei de trafic sa o facă
dispărută pe Alexandra.
Va propun un experiment: încercați să dați foc unei găini în curtea din spatele casei și
vedeți cam cât timp și cât combustibil trebuie pentru a o calcina complet. Voi credeți că
polițiștii și vecinii de la poarta nu ar fi văzut fumul ridicat de la arderea unor cadavre
umane???? Nu se poate să nu se fi simțit mirosul de carne arsă în zonă!
Am adăugat, în mod intenționat între paranteze, cuvântul ,,doar’’ pentru că, luând în
discuție informațiile sau scenariile parțiale difuzate în spațiul public despre nenorocirea
petrecută la Caracal, unele vădit partizane și încercând să arunce vina de la unul la altul,
am ajuns la ideea că nu putem exclude, definitiv și irevocabil, din discuție ipoteza că
acest monstru nu este numai un criminal, ci și o odioasă unealtă a unui clan specializat
în racolarea tinerelor fete pentru a fi livrate unei anumite clientele.
Sunt câteva fapte care ridică semne de întrebare în ceea ce privește eventualitatea că
Gheorghe Dincă răpea, numai ,,pentru uz propriu’’ tinerele care se hazardau să se urce
în mașina sa. Dintre acestea, tot la emisiunea Cătălinei Porumbel, avocatul Gheorghe
Piperea a menționat recunoașterea mult prea rapidă, de către numitul Gheorghe Dincă,
a vinovăției, precum și împrejurarea că nu sunt luate în calcul și alter piste. Reluând
tema,tot Ion Cristoiu a și construit scenariul vinovatului din oficiu căruia cineva- cine
oare?- i-a pus în față partitura și i-a dat indicațiile de regie pentru rolul lui „criminalul
sunt eu și am acționat de capul meu!’’
Admit, fără rezerve, că, atunci când avem suspiciuni rezonabile asupra variantei cu care
operează toate instituțiile implicate în cercetarea cazului- Gheorghe Dincă este
criminalul!- nu putem să cădem în marea eroare de a admite, fără o sumară analiză
critică, ipoteza avansată de Ion Cristoiu. Și totuși, există câteva elemente care pot și
trebuie să ne pună pe gânduri. Mă refer la un subiect care, la vremea sa, a fost intens
mediatizat, după care, brusc și dintr-o dată, a fost închis. Mă refer la scandalul despre
cele 30 de eleve la licee din Caracal racolate și folosite de o grupare de proxeneți, care
le livrau unor anumiți beneficiari, de predilecție străini, aflați în interes de serviciu pe
meleagurile fostului județ Romanați. În principal, unor militari de la Scutul Antirachetă
de la Deveselu sau unor specialiști austrieci care lucrau la alte obiective din zonă.
Caracalean fiind, m-am interesat atunci, adică în vara lui 2012, la niște oameni cu acces
la informații corecte și avizate și i-am întrebat despre ce este vorba în propoziție.
Răspunsul a fost răspicat: da, este adevărat, dar s-a pus batista pe țambal fiindcă nu s-
a dorit să supărăm două categorii de persoane. O dată, pe marii noștri aliați strategici
inițiatorii scutului, iar a doua oară, pe anumite fețe grele din mediul politic și de afaceri
cu care, zice-se, tartorii codoșilor ar fi avut oareșce afinități.
După cum, devine din ce în ce mai plauzibilă supoziția că Alexandra trăiește și că a fost
de-acum livrată pe filiera unei rețele de traficanți de carne vie, pentru care lucra și
Gheorghe Dincă.
Repet și întăresc: nu vreau , în nici-un fel, ca, abordând acest îndelung evitat subiect, să
creez o parșivă diversiune și, prin asta, să mult atenția publică de la analiza temeinică a
circumstanțelor și a cauzelor odioaselor lucruri petrecute la Caracal. Cu atât mai puțin,
să îi absolv pe cei care poartă pe umeri și ar trebui să poarte și pe conștiință
imprescriptibila vină că,prin indiferență și neprofesionalism, au oferit acestui scelerat
protecție și ajutor. Consider, însă, că de vreme ce subiectul a fost deschis este absolut
necesar ca el să fie tratat cu maximă atenție, responsabilitate și bună credință, tocmai
pentru ca să tragedia cumplită de la Caracal să nu se mari repete.
Începând din 2014, când Viktor Orban și-a expus pentru prima dată filosofia sa politică
despre ”statul iliberal”, școala de vară de la Băile Tușnad este așteptată an de an pentru
discursul premierului de la Budapesta. Anul acesta, Orban a vorbit pe 27 iulie.
Orban s-a pronunțat împotriva construirii unui ”socialism european”, s-a opus instituirii
la nivelul UE a unui venit minim garantat pentru șomeri. ”Nu avem nevoie de un
asemenea socialism. Avem nevoie de investiții, creare de locuri de muncă și reducerea
taxelor peste tot. Nu trebuie să încurajăm austeritatea, ci reducerea birocrației și
investițiile în crearea de locuri de muncă. În cele din urma, în loc de imigranți trebuie să
oferim bani familiilor europene, care trebuie să aibă cât mai mulți copii”, a spus
premierul Ungariei.
”Liberalii europeni cred că tezele lor vor aduce mântuirea, pacea și prosperitatea întregii
omeniri. Cred că dețin un model universal. A fost transformat într-o teză, iar această
teză liberală ne spune ce să facem, cum trebuie să gândim, ce este bine și ce ar trebui
să respingem, ce este incompatibil cu ideile liberale în politica europeană. Liberalii ne
spun cum să gândim in legatura cu toate aspectele vieții. Sumarizând, liberalii cred că
peste tot în lume, în special în Europa, toate relațiile sociale si umane trebuie
transformate într-un soi de relații de afaceri. Din această perspectivă, vă puteți da
seama de ce liberalii susțin migrația, iar George Soros și reteaua sa organizează
migrația”.
”Potrivit concepției liberale despre libertate, poți fi liber dacă te eliberezi de granițe, de
trecut, de limbă, de religie, cultură și tradiție. Dacă te lepezi de ele, esti un om liber.
Așa cum era firesc, a apărut antiteza la această concepție, iar ea se numește
iliberalism”. ”Dacă citiți Carta Atlanticului, pe care Churchill și Roosevelt au pus bazele
viitorului Europei, veți vedea că este un document iliberal. Anglo-saxonii au confirmat
aici că toate popoarele au dreptul de a decide pentru ele, de a-și alege propriul guvern,
nimeni să nu intervină în afacerile lor interne, iar granițele să le fie respectate. Sau să-l
citam pe Schuman, pentru care și liberalii au un mare respect, ca părinte fondator al
Europei. Schuman spunea că «democrația își datorează existența creștinimului»”.
În acest context, toate întrebările adiacente, puse tot retoric și savant de preopinentul
nostru, își găsesc răspunsuri precise. Mai este valabil modelul economic bazat pe forța
de muncă ieftină? – se întreabă domnia-sa. Pentru dezvoltare, acest model economic n-
a fost niciodată valabil. Dar pentru exploatarea colonială a fost întotdeauna valabil. Și va
fi practicat în continuare, fără ezitări și fără nuanțări. De ce – se întreabă, de asemenea,
preopinentul – creșterea economică nu se convertește în creșterea nivelului de trai? Păi,
simplu, aceasta se obține nu în economia românească din România, ci în economia
străină din România, care n-o împarte cu nimeni. Îi trimite roadele în străinătate și cu
asta basta! Și – se mai întreabă preopinentul – de ce capitalul românesc nu reușește să
se dezvolte la un nivel comparabil cu capitalurile naționale din alte țări din Est?! Tot
simplu: pentru că România este cea mai colonie dintre toate coloniile est-europene și
statul român este cel mai slab dintre toate țările din Est ca pondere în economie și
politică. Și aceasta cu contribuția inestimabilă a clasei politice din România, dar și a
capitalului privat autohton însuși, care, la mijloc între statul român și capitalul străin,
alege întotdeauna „solidaritatea patronală“ în locul „solidarității naționale“, criticând de
zor statul român, singurul care-i poate fi alături, doar-doar capitalul străin îi va lăsa ceva
firimituri să-i cadă de la gură!
Apropo de statul minimal dorit, știți vorba „ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să
primești“?! Am mai menționat această vorbă românească, iar, cu prilejul alegerilor din
26 mai, și ca tâlc al acestora! Iată, stimate preopinent, aveți stat minimal! L-ați dorit, de
ce atunci nu-l acceptați cu toate bunele și relele corespondente?! Nu credeți acum când
îl aveți că a fost o idee proastă să-ți dorești un stat minimal într-o țară în care nu există
infrastructura de bază minimă nici în rutier, nici în feroviar, nici în ocrotirea sănătății,
nici în educație?! Cine s-o construiască dacă nu statul?! Statul minimal în mod obiectiv
nu poate! De ce n-o construiți dvs., privații, care dețineți 96% din economie, și vă
enervează că n-o face statul coate-goale?!
Și apropo tot de statul minimal! Știți că, oficial, statul minimal român este afectat de o
evaziune fiscală de circa 16-17% din PIB? Dvs., ca antreprenor privat, sunteți dintre cei
care vă plătiți impozitele și taxele cuvenite?! Dacă da, de ce nu vă incriminați colegii
privați care n-o fac?! Sau poate sunteți de acord cu ei, dar atunci de ce nu lăudați,
măcar așa, puțin, statul ăsta român, care a înțeles atât de bine ce cereți, de fapt, de la
el încât nici nu luptă cumva împotriva evaziunii fiscale, pentru că de fapt aceasta nu
înseamnă altceva decât că resursele, în loc să se ducă la stat, care este cel mai prost
administrator, rămân la privați, unde se valorifică la cote înalte, căci privatul este cel
mai bun administrator!
Încă din primele momente ale evenimentelor de la Caracal, poliția a pus în discuțiede ce
locația fetei ucise nu a fost identificată rapid și exact, din moment ce ea a
sunat la 112 de trei ori, ba chiar a oferit detalii despre locul unde se află. Primul
vinovat găsit în public a fost Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), care ulterior a
publicat niște hărți de localizare și a explicat că atât îi permite tehnica și legislația. Au
apărut însă voci, atât în presă, cât și pe Facebook, care au avansat ideea că dacă
procurorii ar mai fi avut voie să apeleze la SRI în anchetele lor, pentru a folosi
tehnica de interceptare și localizare – lucru interzis de Curtea Constituțională în 2016 –,
Alexandra ar fi fost localizată imediat și cu precizie.
Nici asociațiile de procurori, nici jurnaliștii care au invocat nostalgic colaborarea judiciară
cu SRI nu au spus însă un lucru: Direcția de Operațiuni Speciale (DOS) a Poliției
Române, cu care procurorii sunt obligați să lucreze din 2016, în locul SRI, la
aspectele tehnico-informative ale anchetelor, beneficiază de posibilități tehnice
de localizare similare cu ale SRI. DOS a fost însă implicată în cazul Caracal abia la
ora 22.00, la 11 ore după apelurile la 112 ale Alexandrei, conform unui comunicat al
procurorilor de la AMASP.
Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a confirmat faptul că DOS are aceste
posibilități tehnice, care însă deocamdată nu este clar de ce nu au fost folosite la timp:
„O mare mârșăvie este că MAI, prin DOS, avea echipamentul care îi lipsește STS-ului, și
cu care ar fi putut să determine exact strada, numărul, etajul, dacă e în pod sau dacă
telefonul a fost la parter. Dar nici procurorul, nici polițistul nu au chemat DOS-ul la timp.
Mai are în dotare aceste echipamente SRI, care nu le folosește decât cu mandat de la
judecător. Nu a cerut nimeni sprijinul SRI-ului, nu s-a dus nimeni cu un mandat de
identificare a poziției nici la DOS, nici la SRI”, a spus Băsescu, într-un interviu la Digi24.
Trebuie menționat însă că SRI nu mai poate legal să participe cu tehnică la o anchetă,
decât dacă ea implică infracțiuni de terorism sau de domeniul siguranței naționale.
Nimeni dintre susținătorii acestei teorii pro-SRI nu a invocat sau promovat ideea că,
dacă DOS nu ar avea aceste dotări, de trei ani de când a devenit singurul partener legal
al procurorilor în anchete, poate că un Guvern ar fi trebuit să îl doteze. Sau dacă DOS
nu are oameni sau resurse suficiente, acestea să fie suplimentate.
Prima mare minciună în cazul tragediei de la Caracal a fost însă chiar una instituțională.
Purtătorul de cuvânt al Poliției Române, Georgian Drăgan, a lansat la televiziuni
informația certă că Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) le-a furnizat polițiștilor
trei locații greșite, după ce Alexandra, adolescenta răpită și ucisă de Gheorghe Dincă, a
sunat de trei ori la 112. Drăgan a spus că una dintre locații ar fi fost chiar în Munții
Apuseni.
Ulterior, STS a publicat cele trei hărți de localizare a apelurilor la 112, făcute de
Alexandra joi, 25 iulie, în jurul orei 11.00. Acestea acopereau o arie de câteva sute de
case din Caracal, care cuprindeau și casa lui Gheorghe Dincă, de unde sunase fata
răpită. Era vorba mai exact de o arie de 9 kilometri pătrați, conform
reprezentanților STS, audiați luni la Parlament., care au acuzat că polițistul de la
dispeceratul din Caracal habar nu avea să folosească aplicația de localizare de la 112,
luându-i o oră să priceapă ce are de făcut.
În prezent, atât polițiștii, cât și procurorii implicați în acest caz sunt cercetați disciplinar
de MAI, respectiv Inspecția Judiciară pentru a afla cine nu și-a făcut treaba.
Nu este însă clar ce legătură directă se poate face între relaxarea legislației
penale pentru fapte de corupție, de exemplu, și crimele de la Caracal, unde
Gheorghe Dincă și-a răpit, violat, apoi dezmembrat și incinerat cele două
victime, conform datelor preliminare din anchetă.
Alte mențiuni care, în viziunea procurorilor de la „Inițiativa pentru Justiție”, l-ar ajuta pe
cel acuzat că a ucis fetele de la Caracal: „Înregistrările de pe camerele de supraveghere
și cele realizate înlocurile publice pot constitui mijloace de probă, ceea ce înseamnă că
pot și să nu fie” sau „Judecătorul care îl va aresta pe criminal nu are voie să justifice o
astfel de măsură cu argumente generale și abstracte”.
De altfel, rata recidivei a rămas la fel de ridicată în rândul infractorilor din România și
după introducerea recursului compensatoriu, semn că mărimea pedepsei nu contează în
remodelarea socială a infractorilor, iar Guvernul nu a inițiat nicio măsură legată de
perioada post-detenție a eliberaților din penitenciare. În cazul unui condamnat
pentru omor, recursul compensatoriu are un efect destul de limitat, pentru că
pedeapsa este foarte mare, iar zilele bonus se acumulează în funcție de cât stă
deținutul în închisoarea sub-standard.
De altfel, Sputnik a preluat multe dintre mesajele împotriva președintelui Klaus Iohannis
în aceste zile, prin care acesta era acuzat că ar fi cumva și el responsabil de tragedia de
la Caracal.
Conform PressOne, mai multe site-uri de proveniență incertă, dar care au sponsorizat pe
Facebook postări despre cazul Caracal, acreditează ideea că președintele Iohannis ar fi
vinovat pentru întârzierea intervenției de la Caracal, pentru că a blocat la CCR
modificările la legea statutului polițiștilor. Printre prevederile contestate, se
numără și posibilitatea polițiștilor de a pătrunde în orice incintă, dacă au indicii că acolo
are loc o infracțiune în flagrant sau fapte de terorism, spre exemplu. Doar că, după cum
am arătat, polițiștii puteau pătrunde și în lipsa acestei legi la locul crimelor din Caracal.
Este săptămâna în care OMV Petrom a anunțat realizarea unui profit, în primul
semestru, de aproape 2 miliarde de lei – cu 53% mai mare decât în aceeași perioadă a
anului trecut. Un bun motiv pentru a ne pune două întrebări fundamentale. Unu: dacă
acesta este profitul real și doi: cine beneficiază de aceste sume de bani. Mergând pe firul
logicii de mai sus, mai survine o întrebare de-a dreptul dramatică: de ce statul român
nu preia pachetul majoritar de acțiuni de la OMV Petrom?
Nu există nicio situație statistică limpede care să lumineze opinia publică și autoritățile
statului român asupra unei chestiuni aparent simple. Cât câștigăm de pe urma OMV
Petrom? Și cât pierdem? Cât câștigă statul austriac? Care prin OMV dispune de aproape
80% din acțiuni. Nu cumva atât statul român cât și statul austriac și-au rătăcit
interesele în veritabilul Triunghi al Bermudelor construit cu pricepere de OMV Petrom?
Când spunem OMV Petrom la ce ne gândim? Pentru omul de rând, răspunsul pare
simplu. Ne gândim la cee a ce a rezultat prin înghițirea uni pește foarte mare, Petrom,
de către un pește foarte mic, OMV, atunci când s-a încheiat acel contract de mare
privatizare, intens condiționat politic și care pentru Guvernul de la București a însemnat
o condiție pentru acceptul Austriei privind intrarea țării noastre în UE. Numai că lucrurile
nu stau chiar așa. Indiferent cât am răscoli prin băncile de date puse oficial la dispoziția
opiniei publice de către conducerea OMV Petrom, nu putem identifica nici măcar cu o
precizie relativă încrengătura de societăți aparent difuză, peste 15 la număr, care în final
compun și conturează OMV Petrom. Nici opinia publică, nici autoritățile de la București și
cu atât mai puțin ministerul Finanțelor, condus astăzi de Eugen Teodorovici, nu au habar
în câte paradise fiscale se fofilează societățile OMV Petrom. Unde sunt cele 20,64%
deținute de statul român? În fiecare dintre capetele caracatiței? În fiecare paradis fiscal
în parte? Sau doar într-una dintre cele peste 15 societăți? Cum circulă banii prin
capilarele acestei inginerii financiare? Cum controlează autoritățile de la București, dacă
într-adevăr le revine, o cotă parte din profit egală cu procentul acțiunilor deținute? Cum
controlează statul român toate celelalte venituri rezultate din cele peste 15 societăți,
cele mai multe parcate în oaze fiscale? Răspunsul la aceste întrebări însemnă miliarde
de euro. Mult mai mult decât contravaloarea transportului feroviar de care beneficiază
studenții sau totalul rezultat din impozitarea progresivă a pensiilor nerușinate.
Atunci când a fost semnat în mare viteză contractul de privatizare, statul român a oferit
practic unei societăți de rang inferior austriece cel mai important diamant al petrochimiei
românești. Și chiar așa, în mare viteză, cum s-a făcut contractul de privatizare, el tot
are niște clauze, unele extrem de importante, care au fost încălcate cu bună știință și
sistematic de partenerul austriac. Cum ar fi cele vizând reabilitarea unor mari suprafețe
de teren după exploatarea și infestarea lor, deci clauze de mediu pentru îndeplinirea
cărora OMV avea obligația să facă cheltuieli pe care nu le-a făcut, sau menținerea în
stare de funcționare a unor unități în absența cărora componente importante ale
petrochimiei românești ar fi sucombat. Mai mult decât atât: OMV Petrom ocupă
suprafețe uriașe de teren care sunt proprietatea statului român și pentru care nu
plătește nicio chirie. Nici această situație nu este verificată și sancționată ca atare de
autoritățile de la București.
Dacă partenerul austriac a încălcat cu buna știință importante clauze ale contractului de
privatizare, înseamnă că nu a respectat învoiala. Și, ca atare, contractul de privatizare
poate fi reziliat. Consecința ar fi, în această eventualitate, aceea că statul român ar
prelua și celelalte acțiuni în procent de aproape 80% , despăgubind, dacă este cazul,
OMV Petrom pentru investițiile făcute în eventualitatea în care valoarea acestora
depășește restanțele societății austriece.
Ei bine, în acest scenariu dramatic care ar stârni mânia zeilor împotriva guvernanților
români, pentru că și alți beneficiari ai altor contracte de privatizare s-ar putea simți
amenințați, este necesar ca în prealabil să se tragă linia și să se facă socotelile, găsind
soluția, rând pe rând, în ceea ce priveșe toate enigmele disimulate în caracatița de
offshore-uri. Dar și dacă nu s-ar ajunge la o situație atât de dramatică, un bilanț corect
tot trebuie făcut. Cu atât mai mult cu cât OMV ridică pretenții, formulează amenințări și
face presiuni prin intermediul statului austriac asupra Guvernului României pentru a
obține cât mai multe facilități privind exploatarea uriașelor zăcăminte de gaze naturale
din subsolul Mării Negre, după ce beneficiază practic de totalitatea cantităților existente
generate de gazele de sondă, precum și de perimetrele petrolifere pe care statul român
le-a deținut și nu le mai deține peste mări și țări.
Oare nu ar fi timpul unui bilanț? Oare nu este o chestiune de bun simț și de minimă
demnitate națională să știm cu ce ne alegem din cât am dat? Cine scoate OMV Petrom
din Triunghiul Bermudelor construit atât de pervers în peste 15 oaze fiscale?
Pe în-țe-le-sul pre-șe-din-te-lui
In secolul XVII, în jurul anului 1670, 39 de profesori francezi, coordonați de Pierre Huet,
au alcătuit o colecție din clasicii latini mult simplificată, astfel încât să poată fi școlarizat
mai ușor fiul lui Ludovic al XIV-lea, care se pregătea să devină viitorul rege Ludovic al
XV-lea.
S-a considerat că nu poți încărca memoria unui viitor conducător cu chiar tot conținutul
unor cărți. Studiul aprofundat, temeinic, era, se pare, și atunci, destinat doar oamenilor
de rând.
Textul ce urmează poate fi numit “Ad usum Praeses“ (“Pentru folosința președintelui“)
și, pentru a fi înțeles de către destinatar, este scris în limba română apăsată, transcrisă
fonetic.
Dom-nu-le pre-șe-din-te,
De ce, dom-nu-le pre-șe-din-te, este me-reu ne-vo-ie să moa-ră oa-meni pen-tru ca po-
po-rul să va-dă că sun-teți viu? De ce ați a-vut ne-vo-ie de în-că o moar-te vi-o-len-tă
pentru a vă prin-de că sis-te-mul e de-fect?
Sun-teți pre-șe-din-te de pa-tru ani și ju-mă-ta-te. Ați a-vut la în-de-mâ-nă toa-te pâr-
ghi-i-le pen-tru a a-fla ce se în-tâm-plă în ța-ră. Co-or-do-nați ser-vi-ci-i-le. E-le ar tre-
bu-i să vă in-for-me-ze, să vă spu-nă ce se în-tâm-plă. Ori nu v-au spus, ori nu ați as-
cul-tat. Dar da-că, dom-nu-le pre-șe-din-te, nu pu-teți a-si-mi-la re-a-li-ta-tea în pa-tru
ani și ju-mă-ta-te, e greu de cre-zut că sun-teți apt pen-tru un nou man-dat.
Și, dom-nu-le pre-șe-din-te, chiar da-că a-veți drep-ta-te, iar re-fe-ren-du-mul ce-rut
de Dăn-ci-lă e i-nu-til, nu sun-teți dom-ni-a voas-tră în-drep-tă-țit să vor-biți des-pre
“re-fe-ren-du-muri ab-sur-de“, du-pă ce re-fe-ren-du-mul dum-nea-voas-tră a dus doar
la ches-ti-uni ne-con-sti-tu-ți-o-na-le.
Violatorului Dincă, care făcea – repet – parte dintr-o rețea de trafic de “carne vie”
(probabil un clan țigănesc) în care sunt amestecate vârfuri din procuratura, poliție și
servicii, poate și din politică, trebuie să i se asigure protecție!
Îmi aduc aminte de cadavrele dezgropate din cimitire la Timișoara în decembrie 1989,
legate cu sârmă, care erau folosite ca să dea imaginea unei hecatombe – 30.000 de
victime! Toată scenografia macabră, pe lângă sutele de alte manipulări, au oferit FSN-
ului girul de “salvatori ai revoluției”.
Modul în care și-a lăsat mașina pe drum (conform probelor video) și a fost preluat de
alta, arată că individul nu a lucrat singur.
Alexandru Cumpănașu trebuie sprijinit, în ciuda resentimentelor multora dintre noi care
știm din ce zona securistă provine. Cunoastem cu toții ce a făcut și cât a profitat, însă
acum presiunile Sistemului asupra sa sunt, după propriile mărturisiri, colosale. E de
înțeles; deja a făcut câteva dezvăluiri, a pus presiune pe directorul STS, care a și
demisionat, a vorbit despre un trafic de influență la nivelul cel mai înalt pentru
modificarea rezultatelor unei licitații (tot la STS), direct prin președinte Macron, care a
aranjat cu Johannis.
Sunt mai multe întrebări la care nu cred că vom avea un răspuns oficial prea curând. Se
va trage de timp până la montarea diversiunii pregătită pentru 10 august, când turmele
de pavlovieni haștag vor fi scoase în stradă.
Presa, opinia publică, contributorii rețelelor sociale, încearcă de zile bune să stabilească
situația de fapt. Explicațiile oficiale lipsesc sau sunt contradictorii. Când orice răspuns la
întrebările puse autorităților se dovedește a fi imposibil de susținut de legile fizicii,
chimiei sau psihologiei, câmpul speculațiilor își pierde orice frontieră.
Deocamdată cert este că niște copile au dispărut, că, alertate, autoritățile (mai exact
angajații serviciului de telecomunicații speciale, niște procurori și o seamă de polițiști, în
această ordine de vinovăție) au reacționat cu mare întârziere dovedind incapacitate
funcțională, incompetență profesională și lașitate, precum și că suprastructura politică a
statului (Guvern, partide, Președinte), după o nepermisă perioadă de tăcere care a
isterizat populația, s-a manifestat ineficient și neconcludent, dar mai ales panicard,
populist și politicianist. Pe cât de improvizate și lacunare au fost explicațiile oficiale, pe
atât de aberant diagnosticul și absurde soluțiile.
Atât știm precis și este destul. Nu este nevoie să facem pe detectivii de ocazie. Ceea ce
se va afla de acum încolo, oricât de tragic va fi, ține de detaliu și nu mai poate schimba
concluzia generală referitoare la esența lucrurilor. Toate la un loc indică faptul că nu
putem vorbi despre erori individuale sau devieri comportamentale izolate, ci despre o
problemă de sistem. Instituțiile statului român nu mai pot ocroti cetățenii. Ceea ce
lipsește națiunea română de unul dintre criteriile esențiale de coeziune. Astfel aceasta
încetează să mai existe.
Ce este un criteriu de coeziune? Este un motiv rezonabil pentru care cetățenii individuali
sunt convinși că trebuie să fie loiali statului și instituțiilor acestuia. În speță este vorba
despre securitatea personală. Prin legătura de loialitate cu respectivele instituții indivizii
alcătuind o colectivitate în sine se constituie într-o comunitate acționând pentru sine.
Aceasta, degajând și o identitate culturală, este națiunea. Când cetățenii nu mai au
rațiuni pentru a crede în instituții națiunea se dezagregă moral și se destatalizează. Este
ceea ce se întâmplă astăzi în România.
Cum s-a ajuns aici? Totul a început cu oligarhizarea, secretizarea și militarizarea statului
de către cel care, nemulțumit cu rolul de Președinte-mediator, rezervat de Constituție, a
înțeles să fie Președinte-jucător. Este vorba despre Traian Băsescu. Acesta a creat un
stat paralel și subteran, în raport cu statul constituțional și legitim, al cărui braț înarmat
a fost industria anticorupției – în același timp paralegală (a pus în aplicare reguli în afara
legii), parajudiciară (a formulat sentințe concepute în afara sălii de judecată și în lumina
unor raționamente fără legătură cu ordinea de drept) și parajudecătorească (a implicat
în procesul judiciar persoane din afara autorității judecătorești). Dotat cu asemenea
structură de putere, insuficientă spre a înfrânge statul oficial, încă solid, și a-și susțiune
regimul neocezarist, Băsescu a cerut sprijinul unor puteri străine. În schimbul acestuia a
cedat, precum singur a recunoscut (așa cum a admis și caracterul mafiot al statului lăsat
nouă moștenire), porții mari de suveranitate națională.
În paranteză fie spus, orice acord strategic va realiza oricare dintre puterile respectivelor
axe cu Rusia (și un astfel de acord va fi inevitabil), acesta se va clădi pe spezele
României, al cărei dualism de facto va face ca nici una să nu se simtă obligată față de
ea.
Întărirea instituțiilor nelegitime nu se putea face decât prin slăbirea celor legitime. La
Caracal s-a văzut starea dezastroasă în care au fost aduse cele din urmă. Ele nu mai
sunt aproape bune de nimic. Guvernul legitim nu poate mai mult de atât. Cât de
cutezătoare și de ferme să fie forțele de ordine după ce jandarmii care interveniseră cu
un an înainte împotriva manifestanților violenți din Piața Victoriei, porniți să ocupe sediul
executivului, au fost puși sub urmărire penală și acuzați de „reacție disproporționată”, în
timp ce bravul ministru de interne Carmen Dan tocmai fusese înlăturat, la insistențele
străinătății (cel mai probabil Germania), tocmai pentru că susținuse acea intervenție?!
Observăm însă că în joc s-a aflat și STS – serviciul militarizat (militarizarea este un
fenomen specific autoritarismului oligarhic) care s-a dovedit atât de eficient în
influențarea (a se citi chiar fraudarea) alegerilor europene și a referendumului din mai
2019, spre satisfacția susținătorilor interni și externi ai lui Klaus Iohannis. De asemenea,
procurorul Popescu, care a condus dispozitivul de intervenție pentru presupusa salvare
a adolescentei Alexandra, era nimeni altul decât un activist al magistraților #rezist,
opozant al Guvernului și critic al legilor justiției pe care, altminteri, ar fi trebuit să le
aplice (și iată că nu le-a aplicat), premiat cândva de însăși „Zeița luptei anticorupție”,
Laura Codruța Koveși. (Polițiștii erau în speță, potrivit legii, în subordinea procurorului
Popescu, al cărui coleg tot #rezist, procurorul militar Pârlog, tocmai îi ancheta penal pe
jandarmii din 10 august 2018.) Cum de chiar aceste forțe comandate sau protejate de
Președintele Iohannis au ratat ținta de o manieră atât de penibilă?!
Nepotismul și favoritismul au fost practicate în politica românească din cele mai vechi
timpuri. Ele nu sunt deloc străine de PSD, ALDE și celelalte partide ale curentelor politice
principale postcomuniste, explicând lipsa de performanță a serviciilor publice.
Distrugerea sistematică a elitelor și înlocuirea forțată a acestora în administrarea
sectoarelor strategice ale țării (justiție, armată, servicii secrete, învățământ / educație,
comunicare de masă, energie, bănci și altele) cu batalioane de roboți spălați pe creier și
lipsiți de orice valoare profesională sau umană, programați să promoveze orb și absurd
agende politice fără legătură cu vreun interes național românesc sau cu ocrotirea
drepturilor omului și cetățeanului, este însă lucrarea certă a regimurilor Băsescu și
Iohannis. Acestea au transformat nepotismul domestic pesedist în nepotism de stat și
favoritismul artizanal al partidelor consacrate în favoritism industrial. Astfel au fost
distruse statul democratic și statul de drept deopotrivă, așezându-se în locul lor un stat
în care acțiunea politică s-a rupt de societate. Scăpat de sub controlul social politicul a
devenit antisocial iar organizarea sa statală a îmbrăcat haină mafiotă.
Dumnezeu i-a dat Alexandrei din Caracal trei șanse la viață. Un STS impotent, un
procuror incompetent (între logica lozincilor #rezist și competența magistraților activiști
#rezist este o incompatibilitate absolută) și niște polițiști timorați i le-au anulat. Așa
arată statul mafiot băsesciano-iohannist guvernat de serviciile secrete.
La Caracal s-a prăbușit toată mitologia anticorupției alimentată de aproape cinci ani de
zile de Președintele României Klaus Werner Iohannis. Corupția ucide! Fără îndoială.
Dar și prostia ucide. Aceasta a ajuns a fi cea mai gravă formă de corupție din România
sub regimul Iohannis.
Prostia, alături de rea credință, a corupt și lupta împotriva corupției. Astfel „statul de
drept” iohannist, vajnic susținut de UE și America soroșisto-clintonistă, s-a dovedit
incapabil nu doar să ofere procese echitabile elitelor românești, ci și să apere drepturile
omului de rând. Căci respectul drepturilor omului nu are cum fi selectiv, iar siguranța
cetățeanului este indivizibilă – când dreptul și siguranța unuia sunt afectate, drepturilor
și siguranța tuturor sunt în pericol.
Caracalul a developat o realitate tragică și a exclus din conștiința socială – chiar dacă
deocamdată nu se vede cu ochiul liber – orice încredere în discursul și regimul iohannist.
Este probabil că de aceea susținătorii săi externi vor căuta rapid soluții de înlocuire a lui
Iohannis / PNL cu o altă formulă pentru administrarea coloniei românești. Cu siguranță
că negocierile între „puterile suzerane” sunt în toi și probabil discuția se poartă între
adepții legitimismului pesedist și cei ai revoluționarismului userist, între susținătorii
continuității răului cunoscut („ciuma roșie”) și cei ai discontinuității ghepardiene (potrivit
căreia totul trebuie schimbat pentru ca nimic să nu se schimbe). În atare context
întoarcerea la Dăncilă / PSD sau redescoperirea lui Tăriceanu / ALDE nu sunt imposibile.
Criza de la Caracal ne poate trezi ca neam și ne poate face, dacă nu să ne ridicăm din
nou, cel puțin să nu renunțăm la a ne mai ridica. Ea ne poate îndrepta însă și în direcția
unei lovituri de stat violente sau de catifea care să asocieze statutul internațional de
colonie cu un regim intern de dictatură. Astăzi varianta din urmă pare mai apropiată și
mai probabilă decât cea dintâi. Mâine este, însă, o altă zi…
Cea mai mare derută! Cea mai mare divizare! Degringolada „cea mai mare de după
Revoluție”! Sunt trăite de români tocmai în aceste zile. Și nimeni nu o spune, așa cum
se obișnuia atât de asedea înainte, cu expresii precum „prima … de după Revoluție”,
„cea mai … de după Revoluție”. Așa că m-am găsit eu, pentru ca să mă remarc. Doar nu
toți asta urmărim pe ascuns…?
Pentru că mie îmi lipsesc vremurile în care se spunea „pentru prima dată de la
Revoluție”. Îți insuflau un aer de noutate, de renaștere… Totul era sub semnul premierei
și ineditului. Parcă te reînființai în lume a doua oară, așa… Despre orișice și orice s-ar fi
întâmplat important se remarca și era marcat cu „prima dată după Revoluție”. Și apoi
mai era și exclamația: „cele mai de după 1989…!”: ploi, inundații, catastrofe. Dar până
și „cel mai mare pepene crescut în România după Revoluție!”. Pentru că trăim în
România și nu putea uita nicio clipă, cam tot ce se arăta înainte sau după expresia asta
era însă strict negativ: „Domnilor, este prima dată după Revoluție când se întâmplă așa
ceva…!”. Cam ăsta era tonul, de revoltă, de protest.
Exprimarea avea însă și aspecte pozitive, cum am spus. Cei mai bătrâni parcă deveneau
mai optimiști: în viața lor încă mai era loc de nou, de începuturi, trăiau a treia sa a patra
tinerețe, dacă nu cumva mergeau direct în copilărie…
Da, expresia asta avea o mare forță! Nu știu când a început, probabil tot la televizor,
când românii nu l-au mai stins după numai două ore …„pentru prima dată după
Revoluție”. „Prima întoarcere a regelui de după Revoluție”, „primele inundații după
Revoluție”, „primul cutremur după Revoluție” și câte și mai câte noutăți absolute. Iar cel
care venea primul cu această constatare se comporta de parcă era în pragul unei
descoperiri intelectuale sau chiar științifice de o inestimabilă valoare.
Am crescut și m-am maturizat cu expresia asta și acum îmi lipsește! „Cele mai mari
proteste de după Revoluție”, „cea mai mare criză de după Revoluție”. Nu vom mai
întâlni niciodată aceste expresii capitale! Împărțeau lumile noastre: înainte și după.
Și apoi au venit zilele astea cu întreaga lor isterie națională. Iar o constatare de bun
simț, de data asta, este că ce se întâmplă acum cu românii nu s-a mai petrecut
niciodată după 1989 …Dar nu a mai venit nimeni să puncteze. Eu nu am auzit. Și îmi
lipsește. Ba chiar cred că e cât se poate de potrivită remarca: „Este cea mai mare
degringoladă de după Revoluție!”.
Este cea mai mare derută de după Revoluție și cea mai adâncă divizare, moment în care
confuzia, partizanatul, viziunile obtuze, apetitul pentru cancan și bizarerii au atins cel
mai înalt nivel. Cel mai mare nivel de excitate a emoțiilor, cea mai mare surescitare, cea
mai de jos măsură de profesionalism a presei, cea mai înaltă treaptă a isteriei colective,
cel mai înalt grad al suspiciunilor față de autorități, cea mai de jos încredere în acestea,
cea mai profundă răvășire a spiritelor de după Revoluție.
Au trecut 29 de ani de la Revoluţie, dar Nicolae Ceauşescu rămâne cel mai apreciat fost
preşedinte al României. Este rezultatul unui sondaj realizat de Institutul de Studii
Sociale. La polul opus se află Ion Iliescu, despre care cei mai mulţi au o părere negativă.
După Ceauşescu, Klaus Iohannis este singurul şef de stat care se mai bucură de
aprecierea majorităţii românilor.
Respondenţii studiului au fost întrebaţi ce părere au despre preşedinţii pe care i-a avut
România. Câştigător detaşat este... Nicolae Ceauşescu.
64,3% dintre români au răspuns că o părere bună despre Nicolae Ceauşescu, în timp ce
numai 31,7% au declarat că au o părere proastă. Unul din cinci români are chiar o
părere excelentă despre fostul preşedinte comunist. 45% dintre aceştia au mai puţin de
49 de ani, adică provin din generaţiile care aveau sub 20 de ani în Decembrie 1989.
Singurul preşedinte care mai adună cel puţin 50% din părerile pozitive este actualul
preşedinte, Klaus Iohannis.
Cel mai puţin apreciat preşedinte pe care l-a avut România este Ion Iliescu. 63,1% din
respondenti au o părere proastă despre Ion Iliescu, în timp ce 33,9% spun că au o
părere bună.
Sunt mai mulţi români care îl apreciază pe Traian Băsescu decât pe Emil Constantinescu.
54,5% din cei care au participat la studiu au o părere bună despre Băsescu şi 52,1%
despre Emil Constantinescu.
Și, la fel de clar, este că unii jucători politici vor avea de pierdut, iar alții de câștigat. Cei
care vor deconta, vor deconta mai mult decât propria culpă, iar cei care vor aduna
puncte, vor aduna mai multe decât merită. La capătul acestui proces ne vom trezi din
nou păcăliți. Exact ca și în urma efectului Colectiv. Dar cine se suie pe val?
Nu aș vrea să fiu acuzat că sunt cinic. Dar trebuie să spun ce cred. Tragedia de la
Caracal este o dramă mediatizată în exces iar statul, indiferent cât de neputincios și de
labil s-a dovedit, este făcut praf si pulbere mai mult decât trebuie. Dacă statul este
arătat cu degetul atunci, pentru a vedea cine e de vină, trebuie în prealabil să spunem
cine e și cine nu e statul. Care sunt instituțiile vinovate care reprezintă statul și se află în
subordinea Guvernului? Care sunt instituțiile vinovate care reprezintă statul și nu se afla
in subordinea Guvernului? După ce răspundem la aceste întrebări, în mod logic, am
putea afla cine decontează.
Dar această tragedie nu este dezbătută in termeni logici. Ci cu pasiune, chiar cu ură,
umoral. La cald. Sub înalta temperatură a campaniei prezidențiale neoficiale. Și astfel
intrăm într-o cu totul altă logică. Ieșind din logica faptelor pentru a plonja în logica
electorală.
Într-o logică electorală, pierd toți cei care nu sunt capabili să gestioneze bine
evenimentele care însoțesc pe tot parcursul dezbaterea în cazul crimei de la Caracal și
câștigă cei care sunt mai rapizi și mai convingători în a îndrepta dezamăgirea și mânia
populației către adversarii lor. Din această perspectivă, din nou putem utiliza o
construcție logică și din nou apare o fractură logică. Construcția logică ne spune că sunt
avantajați acei participanți la competiția politică pe care cei mai mulți nu-i pot învinovăți
într-un mod cât de cât convingător pentru ceea ce s-a dovedit a fi labil și putred în
statul român. Dacă ne referim la candidații principali înscriși în cursa prezidențială,
singurul în câștig, fară să facă nimic, e Dan Barna. Pentru că nici Dan Barna, nici
partidul pe care-l conduce, nu pot fi acuzați că ar fi responsabili de un stat care
funcționează alandala. Iohannis poate fi arătat cu ușurință cu degetul. Pentru că avea
atribuții precise legate de siguranța națională în calitate de președinte CSAT, atribuții pe
care nu și le-a îndeplinit sau și le-a indeplinit defectuos. La fel poate fi acuzată și Viorica
Dăncilă, în calitate de premier și de președinte al unui partid care a guvernat de mai
multe ori. Cum, de altfel, poate fi culpabilizat si PNL care, prin liberali și pdl-iști, s-a
aflat, de asemenea, de multe ori la guvernare. În diferite combinații mai mult sau mai
puțin pârâte. Și, la fel de evident, este că poate fi arătat cu degetul și Călin Popescu
Tăriceanu ca președinte al unui partid aflat în majoritatea parlamentară, ca președinte al
Senatului României, dar și în calitea sa de fost premier. Dacă tot a înnebunit sau a fost
înnebunită opinia publică, dacă se stinge deodată lumina și începe tragerea, sângele de
pe pereți ar trebui să fie al celor enumerați mai sus.
Numai că și aici poate să intervină o fractură logică. Dacă se stinge lumina și se face
beznă și începe tragerea, oricare dintre protagoniști poate fi lovit letal. Inclusiv Dan
Barna. Când e beznă, în câmpul de aplicații militare câștigă cine beneficiază de vedere
pe timp de noapte. Iar acela este ”marele regizor”. În România, ”marele regizor” este
statul subteran. Dar regizorul lucrează după un scenariu. De fiecare dată, la alegerile
prezidențiale, scenariul a fost scris afară. Afară, și în statul paralel, este desemnat cel
care se va sui pe val.
Unul din cei mai buni avocați de penal din Cluj: “Bă, ăştia de la SRI, aţi ştiut că
de ani de zile localizarea de la STS merge ca curu’?”
Avocatul Radu Chirita pune șase întrebări pertinente despre STS, SRI și starea
deplorabilă în care au ajuns instituțiile statului român. Iată textul publicat de specialistul
în penal, pe blogul său:
„Tocmai mi-am plătit impozitul pe venit pe 2018 şi mi-e rău de nervi. În consecinţă, mă
aştept ca în rândurile care urmează să folosesc un limbaj extrem de licenţios. Cine are
urechile sensibile, precum şi minorii sunt rugaţi să nu citească mai departe.
Am plătit statului român o grămadă de bani. Ca să fim bine înţeleşi, datorită faptului că
statul consideră ca dacă folosesc hârtie igienică să mă şterg la cur asta nu e o activitate
desfăşurată în scopul obţinerii de venituri, nu pot să îmi deduc toate cheltuielile pe care
le-am făcut. În consecinţă, cei 10% din veniturile nete nu sunt, de fapt, 10% ci mai
mult. Acum câteva zile, am plătit şi TVA-ul pe luna asta, o altă grămadă de bani. Ştiu
că, tehnic, nu eu datorez acei bani. TVA-ul este o sumăa de bani pe care orice client
care vrea să apeleze la serviciile firmei noastre de avocatură trebuie să îi achite statului
român pentru privilegiul de a avea un avocat. Statul român s-a gândit că sună ca dracu’
să îi spună clientului că trebe’ să dea 19% taxă la stat dacă vrea să ne plătească vreun
onorariu, astfel încât şi-a băgat pe om: pe mine şi alţii care încă îşi înregistrează
veniturile. Pe scurt, m-a pus pe mine să îi spun omului că mie îmi trebe 100 lei onorariu,
dar trebe să îmi dea 119 că şi lu’ statul român îi trebe’ 19 lei să-i spargă pe prostii. Şi că
îi iau eu banii şi îi dau mai departe, că, no, aşa o zis statul. Deci, chiar dacă nu eu
datorez banii tehnic, practic tot eu îi dau mai ales dacă omul îşi achită factura până luna
următoare, aşa că mă simt violat în fiecare 25 a lunii când plătim TVA-ul.
Jur că nu aş avea nimic împotriva plăţii acestor sume de bani, chiar şi a furtului pe faţă
care se cheamă TVA, dacă aş primi ceva în schimb de banii ăia. Cică din banii pe care îi
plătesc eu statul îmi asigură educaţia copiilor (care merg la grădiniţă şi şcoală privată,
pentru că alea publice au ajuns de căcat), îmi asigură tratament medical mie şi familie
(pentru motive ştiiute, am mers tot timpul la clinici private, după ce ultimele vizite la un
spital public ale mele sau ale familiei s-au finalizat prost), îmi asigură transport în
comun (nu am niciun autobuz pe raza de un kilometru, deşi stau în mijlocul oraşului),
îmi asigură alte servicii pe care nu le folosesc niciodată pentru că sunt fie inexistente, fie
oribil de proaste.
Tot statul îmi asigură siguranţa, ordinea etc. Nu vreau să intru în interminabila şi, pe
alocuri, abominabila discuţie legate de povestea de la Caracal, că mi se pare inutil.
Oricum, fiecare citeşte ce vrea şi acuză pe cine oricum are boală. Nu mă pot totuşi
abţine să nu pun nişte întrebări instituţiilor statului român pe care tocmai le-am plătit
regeşte. Şi cât timp ceva bani din cei pe care i-am muncit eu ajung la ele cred că am
dreptul şi să primesc un răspuns. Deci:
1. Bă, ăştia de la SRI, aţi ştiut că de ani de zile localizarea de la STS merge ca
curu’? Adică, mă gândesc că trebuia să ştiţi… Aţi informat pe cineva, pe
Preşedinte că e tata vostru, pe primul ministru, pe pizda mă-sii, pe cineva, că
nu merge ca lumea 112? Că era între atribuţiile voastre, mă. Sau între
atribuţiile voastre intră doar să ascultaţi telefoanele la mii de judecători?
Domnu preşedinte (oricare aţi fost), domnu prim ministru (oricare aţi fost) v-
aţi întrebat vreodată dacă merge 112 bine? V-aţi întrebat dacă poliţiştii de pe
sate ştiu ce să facă cu drăcia aia? V-aţi întrebat vreodată cine trebe dat afară
pentru că avem sute sau mii de oameni dispăruţi pe care nu îi caută decât
familiile pe facebook? Bine că aveţi vreme să vă bateţi în şosete murdare şi să
daţi dume greşite din Matrix.
2. Ăştia de la STS, aţi spus cuiva că nu merge căcatul ăla? Aţi făcut scandal, că
din 2014 de când o mers perfect prin Apuseni şi până acum o trecut ceva
timp…
3. Ăştia de la miliţie, aţi spus cuiva că sistemul ăla vă trimite numa’ prin
porumb? Aţi făcut scandal?
5. Pentru toţi, miliţieni, procurori, securişti, băieţi care ascultă telefoane vouă
vi se pare că sistemul în care lucraţi, care e destinat să asigure ordinea şi
siguranţa, este unul funcţional? De la anunţul dispariţiei, până aţi făcut voi
dosar penal o trecut 20 de ore. E ok aşa? Dacă ăla care dispărea era un poliţist
dura tot atât? Nu rupeau uşile jumate din poliţiştii din ţară după el? Numa’
întreb. Aveţi de gând să faceţi ceva cu asta?
6. Acum 2 ani jumate, o femeie a fost ucisă la Tg. Mureş pentru că poliţia nu a
făcut nimic şi pentru că la 112 i-au închis telefonul. Am scris mai demult despre
dosarul ăla. Nimeni nu a fost nici măcar cercetat disciplinar, nimeni. Nici un
procuror plin de stat de drept nu s-a sesizat că operatorul de la 112 a închis
telefonul unei persoane care era agresată. Suntem în recurs cu dosarul ăla, iar
miliţia susţine în continuare că 7 zile de la ameninţarea cu moartea până la
omor e un timp prea scurt ca să facă ceva. O să public cândva alea, să vomitaţi
împreună cu mine. STS-ul susţine că nu răspunde pentru că operatorul era de
la primărie, nu de la ei. Şi cer în continuare să se constate că nimeni nu e de
vină. Că deşi îmi plătesc impozitele pentru ei, ei, de fapt, nu trebuie să facă
nimic să îmi apere viaţa. Iar procurorii susţin că aşa e, boss, nimeni nu o greşit
cu nimic. Când o să vă schimbaţi? Când o să plece toţi şi nu o să mai aibă cine
să îşi plătească salariile, aşa că pensiile de serviciu pe care le luaţi toţi, de la
parchete la serei şi setese, or să rămână să fi le plăţiţi între voi?
P.S. Da, nimic din astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu futea CCR-ul protocolul cu SRI. În
2017, în povestea de care aminteam mai sus, era protocoul cu SRI. Iar operatorul de la
112 i-a spus femeii care a fost omorâtă că dacă nu poate să spună adresa unde e,
atunci să revină când află. Noroc cu protocolul, aşa e securiştilor? La fel, nimic din toate
astea nu s-ar fi întâmplat dacă procurorul de la Caracal nu se căca pe el de frica secţiei
speciale de investigare a infracţiunilor din justiţie. Şi ăia de la Mureş acum doi ani, de
ani nu or făcut nimic, că ştiau că se va înfiinţa secţia şi le afecta independenţa şi ei nu
pot lucra în condiţiile astea. Nu vă e ruşine, mă? Jur că m-aş băga la o evaziune mică,
măcar să nu mai scuipaţi oamenii în gură pe banii mei, dar mă tem că aici instituţiile ar
funcţiona perfect: aştia ar şti ce facturi fac şi nu fac, parchetul şi miliţia s-ar mişca cu
talent etc. Sunt un om cu spirit civic, dar jur că îmi plătesc taxele doar de frică. Altfel,
nu v-aş mai da niciun ban, că i-am muncit nu i-am câştigat la loto”, arată avocatul Radu
Chiriță.
„…Am solicitat domnilor procurori – chiar dacă nu aveam un mandat de percheziție (și
oricum el n-ar fi fost valabil în intervalul de timp 20:00 – 6:00) – să intrăm în baza
infracțiunii flagrante, să descindem în forță, să verificăm locația și să vedem dacă fata
pe care noi o căutam se află în locuință. (…) Au spus că datele nu sunt concludente, nu
sunt certe și nu putem intra – cu toate că am invocat acea normă a infracțiunii
flagrante, care practic permite să intrăm la orice oră din zi și din noapte în casa unei
infracțiuni flagrante.” (LUJU.ro, 31 iulie 2019)
Iar DECLIC cere acum desființarea Secției speciale pentru că nu s-a ocupat încă temeinic
de domnul procuror. Dar cine sunt membrii DECLIC? Păi, așa cum ne explică ei înșiși, pe
pagina de prezentare, aceștia sunt:
„…o comunitate de cetățeni ce militează pentru o societate mai dreaptă. Punem puterea
în mâinile oamenilor pentru a consolida democrația din România și reunim forța
comunității pentru echilibrarea balanței de putere dintre cetățean și stat.”
Bravo! Frumos! Să fie bine și să nu fie rău! Și acum ia să vedem și cu ce beneficii ne-am
ales…
”Ieșim pentru a le spune celor ce încă nu s-au decis să participe la alegeri că de votul lor
depinde nu doar viitorul României, ci și al Europei. Manifestăm pentru a încuraja tinerii
să iasă la vot. NU DĂM CULOARE POLITICĂ MANIFESTAȚIEI. Însă îi dăm spirit european”
Și cum să pună ei „puterea în mâinile oamenilor”, fără implicare politică, desigur, altfel
decât organizând evenimentul mișto de mai sus cu participarea recunoscuților apolitici
Moise Guran… Tudor Chirilă… Mihai Șora… Marius Manole… Mihai Călin…
Deoarece nimic nu are „culoare politică” la băieții ăștia. Campaniile lor, bazate pe petiții
online, au vizat: desființrea SIIJ, votul prin corespondență pentru diaspora, susținerea
lui Peter Eckstein Kovacs pentru funcția de Avocat al poporului, demisia lui Teodor
Meleșcanu din funcția de ministru al Afacerilor Externe, depolitizarea CCR, și hop!
SUSȚINEREA PROTESTELOR MAGISTRAȚILOR, adică taman acel culoar sensibil pe care
imposibil să nu se fi întâlnit nas în nas cu procurorul Popescu, un participant trup și
suflet la proteste!
Că și domnul Cristian dorește din suflet desființarea Secției, e o pură coincidență pe care
nici nu trebuie să o luăm în seamă. Important este că DECLIC n-are milă și îndurare
pentru dânsul și transmite următorul Comunicat:
Îi vom duce un mandat de 30 de zile, din partea semnatarilor petiției «Desființați urgent
Secția Specială pentru magistrați». Nu este emis de o instanță, ci de cetățeni. Îi dăm
suficient timp pentru a găsi soluția legală de a închide acest parchet. Vrem ca această
secție să dispară, pentru ca procurorii și judecătorii care greșesc să fie anchetați urgent
de un parchet responsabil. Această secție se grăbește când trebuie să scoată din joc
procurori incomozi, dar când are UN CAZ GRAV de anchetat își ia liber în weekend.
Suntem peste 17.000 de cetățeni care au semnat petiția prin care solicită închiderea
secției de șantaj!”
Adică, de-aici o să i se tragă „secției” iar domnul Cristian, care e UN CAZ GRAV, va fi
anchetat elegant, viril, masculin, după aceea de un „parchet responsabil”, condus de
Portocală, Onea și Ciprian Man!
Dan Diaconu: ”Adevărul despre noi, despre ţară, despre datoriile pe care le
plătim şi despre propria noastră sclavie!”
Andreas Treichl, CEO-ul Erste Bank, ne spune că Mugur Isărescu face o treabă
foarte bună acolo, la BNR. Aţi auzit asta? Am uitat să vă reamintesc un lucru elementar:
trăim în capitalism! Chiar dacă-mi veţi spune că sunteţi consternaţi de faptul că vă arunc
o asemenea banalitate în faţă, vă voi răspunde că am făcut-o pentru a vă demonstra că
v-aţi pierdut capacitatea de a raţiona logic. Hai să vedem de ce.
Una dintre valorile de bază ale acestui capitalism e lăcomia. „Lăcomia e o virtute!” –
urlau din bojoci eliberatorii postrevoluţionari. Aţi uitat asta? Ei bine, cu cât eşti mai
egoist, mai lacom, cu atât eşti mai capitalist. Sper că nu aveţi nimic împotriva acestei
afirmaţii bazate pe realitatea timpurilor pe care le trăim.
Să ne întoarcem la problemuţa noastră. Andreas Treichl este CEO-ul unuia dintre cele
mai mari conglomerate bancare care activează pe piaţa est-europeană. Este el lacom? E
logic să fie lacom, deoarece asta e o virtute şi nu te poţi căţăra în vârful unei asemenea
construcţii bancare dacă tu însuţi nu eşti lacom. Ei bine, de la dimensiunea lăcomiei
sale, el ne spune că Mugur Isărescu face o treabă bună.
Cam care-ar putea fi treaba bună pe care o face guvernatorul BNR pentru un om ca
Treichl? În mod sigur aceea de a-i satisface lăcomia. Aşadar, atunci când unul ca Treichl
spune că Isărescu este bun, înseamnă că Isărescu îi satisface perfect propria-i lăcomie.
Dar din ce câştigă bani Treichl? Din clienţi, logic, adică din cei care depun bani, se
împrumută sau tranzacţionează prin intermediul băncii sale. Fiecare dintre aceşti oameni
îi plătesc tribut lui Treichl.
În mod normal, guvernatorul BNR ar trebui să fie undeva la mijlocul acestei relaţii, să
guverneze ca interacţiunea dintre client şi bancă să fie una cât se poate de corectă de
ambele părţi. Treichl ne spune că guvernatorul BNR face foarte bine ceea ce face. De
partea cealaltă clienţii au opinii contrare. Ei însă au această opinie deoarece constată, pe
zi ce trece, că sunt captivi în relaţia cu băncile, că ecuaţia bănci-clienţi e una în care
singurul câştigător sunt băncile, adică Treichl. Iar când băncile sunt în pericol să piardă
– aşa cum era să se întâmple începând cu 2008 – guvernatorul e cel care „creează
lichiditate”, adică împrumută ţara la FMI pentru ca cei de teapa lui Treichl să-l aprecieze.
Pe scurt, ăsta e circuitul banului în capitalism. Să nu ne mai mirăm că am ajuns cu
datorii de trei ori mai mari (în termeni reali) decât cele ale lui Ceuşescu. Să nu ne mai
mirăm că din suma aia infimă Ceauşescu a industrializat o ţară în timp ce acum nici
drumuri normale nu avem! Să nu ne mai mirăm, să-l ascultăm pe Treichl, căci la el –
mai precis în buzunarul lui – e adevărul! Adevărul despre noi, despre ţară, despre
datoriile pe care le plătim şi despre propria noastră sclavie.
A durat cam mult demonstraţia, dar am preferat să despic firul în patru pentru ca cei
care n-au înţeles încă să înţeleagă de ce unii dintre oficialii noştri ajung să fie apreciaţi
„din afară” şi de ce aceste aprecieri se fac pe pogoane întregi de ziar. Poate aşa vor
înţelege de ce au fost medaliaţi de către Franţa Coldea şi Koveşi, de ce e Maior atât de
apreciat în SUA şi de ce, în general, lumea nu se învârte aşa cum ar vrea ei.
Vă repet, reţineţi: trăim în capitalism şi v-aţi pierdut uzul raţiunii. Iar această pierdere a
capacităţii de a raţiona vă va conduce în lumea ideală care vă e servită cu picăturica,
lumea pe care-o credeţi extraordinară şi care se va dovedi obsesivă pentru voi:
capitalismul comunist. Sau comunismul capitalist că-i tot aia. Şi absolut totul va fi
cauzat de adormirea propriilor voastre raţiuni, de aplecarea iraţională a urechii la
poveşti, în ciuda realităţii care vă izbeşte fără milă. V-aţi trezit?
Se estimează că traficul total care va trece prin port va atinge aproximativ 2 milioane
de tone sau aproximativ 70-80 de mii de containere pe an.
Dacă Trieste este „portul final” al noului Drum al Mătăsii, Ungaria, la rândul ei, ar trebui
să fie poarta de acces a mărfurilor către piața central-estică europeană. Dar Trieste va
reprezenta și poarta de ieșire pe mare a mărfurilor ungurești. Guvernatorului Friuli
Venezia Giulia, Massimiliano Fedriga, consideră ca „fundamentală” colaborarea cu partea
maghiară.
În martie, Italia a devenit primul membru al Grupului celor 7 națiuni (G7) care a
participat la vastul proiect de infrastructură „One Belt, One Road” din China. Capitolul
italian al proiectului desfășurat de China se concentrează pe două porturi italiene:
Genova și Trieste.
Acest lucru ar putea însemna o reducere a rolului portului Pireu din Grecia, în prezent
aflat în proprietatea chinezilor. De asemenea, Trieste este mult mai bine localizat decât
orașul grecesc din punctul de vedere al Ungariei, ca și distanță, dar și ca infrastructură
rutieră către destinație.
„În ultimii ani, fluxul de mărfuri între Trieste și Ungaria a crescut cu 300 la sută, cel
puțin un tren de containere circulă în prezent între Trieste și Ungaria, în fiecare zi, iar
odată ce portul va fi pus în funcțiune, așteptăm o dublare a volumelor transportate”, a
spus ministrul Szijjártó.
Ministrul a adăugat că Ungaria se va consulta cu celelalte trei țări ale grupului Visegrád
(V4) în legătură cu posibila lor implicare în planurile comerciale. Ceea ce, ar putea
însemna investiții suplimentare la Trieste și o mai bună relație cu italienii.
Cu toate acestea, proiectul a eșuat, în mare parte din cauza aliatului lui Viktor Orbán,
Janez Janša nereușind să mai revină la conducerea Sloveniei în urma alegerilor.
Ca atare, fostul port al Monarhiei Astro-Ungare, Trieste, care se află la doar kilometri
distanță de Koper, a devenit o alegere mai potrivită.
Anul trecut, guvernul ungar a comandat un studiu de fezabilitate pentru linia feroviară
de mare viteză, pe care, inițial, intenționa să o construiască până la Cluj. Discuțiile între
partea română și cea maghiară au rămas în coadă de pește, fără a se clarifica modul în
care cele două țări vor împărți factura. Szíjjártó a declarat la vremea respectivă că Liviu
Dragnea, președintele Partidului Social Democrat (PSD), a sugerat că destinația finală a
trenului de mare viteză să fie Bucureștiul și nu Clujul. Partea maghiară s-a arătat
entuziasmată de idee.
Construirea liniei de 850 de kilometri ar costa peste 3.000 de miliarde de HUF (în jur de
10 milioane de euro pe kilometru). În zonele muntoase, prețul ar putea fi și mai mare.
Szijjártó a dezvăluit că guvernul maghiar a disponibilizat pentru studiul de fezabilitate
un miliard de forinți.
Ca să-l cităm pe Vasile Dîncu, în România, grupurile de interese politice sunt împărțite în
adevărate triburi. Acestea se urmăresc și încearcă să se eviscereze reciproc, ceea ce
produce deranjuri enorme în lumea economică, lăsând afacerile fără o minimă
predictibilitate.
Fiecare întâlnire a celor două părți, română și maghiară, a generat, astfel, reacții
neașteptate din partea cuplului comic DNA-SRI, care a intervenit, întocmind dosare unor
maghiari din Transilvania, vrând să semnaleze părții ungare că ține ostatică minoritatea
din Transilvania. Cel puțin, asta a fost concluzia la care au ajuns maghiarii.
Dezvăluirile ulterioare făcute de fostul colonel SRI Daniel Dragomir au confirmat ipoteza,
scenariul arestării „teroriștilor” Beke István și Szőcs Zoltán fiind o făcătură pusă la
cale de generalul SRI Florian Coldea. Arestarea ulterioară a liderului PSD Liviu Dragnea
a pus punct definitiv negocierilor și reorientarea maghiarilor spre zone mai calme.
Una dintre avantajele utilizării portului Trieste este amplasarea ei, fiind mai aproape de
Ungaria decât Constanța, care conducea până acum în privința deplasărilor de mărfuri
maghiare.
Conform obiectivelor Guvernului Orban, companiile maghiare pot ajunge acum la ieșirea
pe mare, pe șosea sau pe calea ferată, în termen de 24 de ore. Ceea ce, utilizând relația
Constanța era imposibil. De asemenea, portul de la Trieste se va bucura de un anumit
grad de autonomie, iar administrația vamală și birocratică se va face conform legislației
și regulilor maghiare, un alt avantaj pentru firmele ungurești.
Szijjártó a relatat că Italia este cel de-al cincilea partener comercial al Ungariei – ca
mărime – și tot al cincilea cel mai important investitor din țară. El a menționat că există
aproximativ 700 de firme italiene care își desfășoară activitatea în Ungaria și care
angajează peste 15.000 de oameni. Matteo Salvini a adăugat că el și ministrul Peter
Szijjártó au discutat despre cooperarea în domeniile energiei, agriculturii și producției
alimentare. De asemenea, discuțiile au vizat și proiectele mari de infrastructură.
În clipa de față, intră pe rol un alt proiect uriaș al guvernului ungar, construcția liniei
ferate Budapesta-Belgrad, care își propune să ofere o mai bună accesibilitate din și
către portul Pireu, care în prezent este deținut aproape în întregime de China.
Un raport al Comisiei privind spălarea banilor a listat porturile libere, alături de industria
fotbalului și monedele virtuale, drept noi domenii de expunere la riscuri. Potrivit
Comisiei, zonele de tranzacționare portuare facilitează circulația mărfurilor contrafăcute,
întrucât „permit falsificatorilor să debarce mărfurile, să modifice documentele asociate,
apoi să re-exporte produsele fără intervenție vamală”, susține raportul.
Cea mai mare „durere” pentru nucleul franco-german este revigorarea economiilor
țărilor din zona centrală și estică a Europei, pe care atât Franța, cât mai ales Germania,
le consideră simple piețe de desfacere. În context, orice afacere desfășurată suplimentar
în acest spațiu, poate prejudicia veniturile Germaniei și Franței. Un bun exemplu în acest
sens este și comerțul cu hidrocarburi, legat tot de transportul maritim.
Recepția transportului de gaze la terminalul GNL (de gaz natural lichefiat) din
Świnoujście, la sfârșitul lunii iulie, primul din contractul planificat – de 24 pe an – cu
compania americană Cherniere, a demonstrat că lucrurile nu stau pe loc. Acesta este
un punct crucial în planul guvernului polonez de a diversifica aprovizionarea cu energie,
iar succesul său se arată într-o separare rapidă de aprovizionarea cu gaz rusesc.
Obiecția Poloniei și a altor state membre cu privire la proiectul Nord Stream 2 (ruso-
germană) a fost de asemenea tratată de Kremlin ca un atac la activitățile sale cheie.
Danemarca întârzie în prezent construcția Nord Stream 2, deoarece construiește
Conducta Baltică împreună cu Polonia.
Rușii sunt furioși, întrucât termenele sunt pe muchie de cuțit și economia germană cere
livrări noi. Berlinul ar dori să profite de exportul de gaz rusesc pentru a le re-exporta în
terțe țări.
Apoi, războiul economic UE (Germania) vs. SUA nu va fi o joacă pentru copii! Donald
Trump va tăia în carne vie, iar recentele amenințări transmise Franței sunt doar un mic
aperitiv. Mai mult, dacă UE se gîndea la o restrângere de tip EU10 în jurul Germaniei,
Franței și Spaniei, de altfel o idee mai veche – cea a Europei cu două viteze, cu o
împărțire funcție de participarea la zona euro, iată că acum lucrurile se complică extrem
de mult odată cu prezența lui Trump în Polonia și, implicit, în zona centrală și estică a
UE.
Mai mult, dacă speranțele Germaniei se leagă tot mai mult de bunăvoința lui Vladimir
Putin de a deschide piața rusească pentru mărfurile germane prin miile de companii
germane care lucrează deja în Rusia, la fel de adevărat rămâne și faptul că anul viitor
Putin și Trump se vor întâlni la Moscova, ceea ce ar putea spulbera visele Germaniei.
Nota de plată
Dacă din punct de vedere economic nici chiar ungurii nu consideră că ar fi rentabilă
colaborarea cu Constanța, e greu de crezut că altfel ar sta lucrurile în ceea ce-i privește
pe olandezi. Ca atare, interesul Olandei pentru acapararea portului pare a fi de altă
natură decât economică.
Chinezii și americanii arată, la rândul lor, interes pentru port, dar România pare decisă –
deocamdată – să meargă pe linia germană, ce se opune și americanilor și chinezilor.
Subiectul în care se vorbea despre implicarea soților Iohannis în traficul de copii a fost
intens discutat în media, iar azi îl vom readuce în atenția publicului. Nu numai pentru că
nicio autoritate a statului nu a făcut o anchetă, însă vom aborda şi parcursul jurnalistului
Dan Tăpălagă, cel care a scris ştirea respectivă în anul 1997 în fostul cotidian național
”Ziua”.
Presa a abordat mai intens implicarea soților Iohannis în traficul de copii după anul
2000, deşi subiectul a mai fost abordat şi înainte ca marile ziare sau televiziuni să
dezbată problema. Subiectul a fost readus în actualitate după anul 2000 de către diferiți
jurnalişti care au redat întreaga operațiune pusă la cale de Klaus şi Carmen Iohannis.
Înainte ca presa să dezbată mai intens acest subiect, informațiile despre drama familiei
care şi-au adoptat nepoții către canadieni cu ajutorul familiei Iohannis a fost dezvăluită
în anul 1997 de către Dan Tăpălagă, jurnalist pentru o scurtă perioadă la fostul
cotidian național ”Ziua”, ştire pe care o vom publica integral, la fel cum vom publica şi
reacțiile ulterioare ale lui Dan Tăpălagă pentru a evidenția ceea ce Traian Băsescu
spunea cândva: ”Tăpălagă, unul care m-a lins fără să-i cer. Voluntar a fost. Acum şi-a
schimbat obiectul lingerii”.
Așadar, vă prezentăm integral știrea scrisă de Dan Tăpălagă în 1997 în ”Ziua”, intitulată
”Doi bătrâni din Rășinari-Sibiu se tem că nepoții lor au ajuns într-o bancă de organe”.
”Soții Arene Dianne și Alain Roger Lalande au înfiat, în 1990, patru copii din
România, deși mai aveau două fete. Ei au promis familiei Iliuț că-și va vedea anual cei
trei nepoți. De șapte ani, bătrânii nu au primit decât o fotografie în care apărea doar
unul dintre copii. În primăvara acestui an, bunicii au aflat că presa canadiană a
demascat o afacere cu copii vânduți, în care apărea și numele nepoților lor.
Familia Iliuț din comuna Rășinari, județul Sibiu, se teme că cei trei nepoți ai săi, înfiați în
1990 de soții Lalande din Canada au fost vânduți la graniță sau au fost folosiți pentru o
bancă de organe. În 1990, tatăl copiilor și-a înjunghiat soția, după care s-a sinucis.
Familia Iliuț, bunicii celor trei copii, nu a avut posibilități materiale să crească un băiat
de trei ani și două fetițe de cinci, respectiv trei ani. Familia Lalande s-a folosit de situația
delicată în care se aflau copiii și, cu ajutorul profesoarei Carmen Johannes, i-a convins
pe bătrâni să accepte înfierea lor. Vasile Iliuț și surorile lui, Anca și Elena, au fost
înfiați de familia de canadieni în condiții perfect legale în 14 august 1990, iar bunicii lor
au primit asigurări că micuții vor reveni în România în fiecare an. Familia Iliuț a așteptat
în van șapte ani să-și revadă nepoții. Ei sunt alarmați de veștile trimise de un preot
canadian de origine română în primăvara anului 1997, care confirmau zvonul că aceștia
au fost vânduți la graniță de familia Lalande. Familia Iliuț își vrea nepoții înapoi și cere
ajutorul ambasadei Canada din București în elucidarea acestui caz.
Soții Lalande din Canada au înfiat, în 1990, patru copii din Sibiu, deși mai
aveau două fete acasă
Vasile Iliuț din comuna Rășinari, tată a trei copii minori, și-a omorât soția în 1990 și apoi
s-a spânzurat. Rămași fără părinți în urma acestei tragedii, Vasile Iliuț (5 ani) și surorile
lui, Elena (3 ani) și Anca (8 ani) urmau să fie crescuți de bunicii din partea tatălui.
Bătrânii Iliuț nu au avut însă bani să-și crească nepoții și intenționau să-i dea în grija
unei Case de copii. Maria Iliuț, bunica acestor copii, a afirmat că, în 11 iunie 1990, a
fost vizitată neașteptat de profesoara Carmen Johannes de la Liceul ”Gheoghe Lazăr”
din Sibiu, care i-a propus să dea copiii unei familii de canadieni. Bătrâna susține că
profesoara a convins-o de seriozitatea soților Lalande, spunând că și ea are un copil de 5
ani, care a fost ținut o vreme de canadieni, prietenii ei de familie. Arene Dianne și
Alain Roger Lalande, ajutați de profesoara de engleză, i-au convins în cele din urmă
pe bunicii Iliuț, că nepoții lor vor crește în deplină siguranță în noua lor familie și că vor
duce o viață mai ușoară în Canada. În 14 august 1990, soții Lalande au încheiat actul de
înfiere la Tribunalul Sibiu, în condiții perfect legale. Ca să le înlăture bătrânilor orice
îndoială, soții Lalande, ajutați de profesoara Johannes, au încheiat pe o coală de hârtie
un ”contract fără nici o valoare juridică, prin care se obligau să nu despartă copiii și să îi
aducă în România în fiecare an”. Bunicii copiilor susțin că profesoara Johannes le-a cerut
contractul și nu l-a mai înapoiat. În mod curios, pe actul de înfiere încheiat pentru copiii
familiei Iliuț mai apare un nume: Ada Maria Scutelnicu, o fetiță de la Casa de Copii din
Sibiu. Așadar, soții Lalande, care aveau deja două fiice, vin în România și înfiază patru
copii. Canadienii explică acest lucru astfel: ei au toate condițiile să-i crească. Maria Iliuț
ne-a declarat: ”Mi-am dat seama că sunt oameni zgârciți pentru că nu au adus
bomboane copiilor nici măcar o dată”.
Deși au trecut ani de zile de la despărțirea de nepoți, familia Iliuț nu a primit nici o veste
despre soarta celor trei copii. Bătrânii le-au trimis scrisori canadienilor, în care insistă
să-și vadă nepoții, după cum li s-a promis, însă nu au primit nici un răspuns. La
începutul anilor '90, zvonurile despre traficul de copii din Casele de Copii erau în toi.
Maria Iliuț ne-a spus că în 1992 a căutat-o disperată pe Carmen Johannes la liceul unde
aceasta preda, amintindu-și că profesoara de engleză afirmase odată că se află în bune
relații cu soții Lalande. Bunicii Iliuț sperau să afle de la ea în ce situație se află cei trei
copii. Bătrâna ne-a spus că profesoara nu a recunoscut legătura cu soții Lalande și i-a
amenințat pe bunici, cerându-le să fie lăsată în pace. Bătrânii și-au dat seama că au fost
mințiți de profesoară când au aflat că ea nu are nici un copil de cinci ani. Îngrijorarea
familiei Iliuț a sporit. În primăvara acestui an, Sorin Dragoe, consilier în primăria din
Rășinari, a fost anunțat telefonic de un preot canadian de orgine română, plecat cu ani
în urmă din comună, că a citit în ziare despre o afacere cu copii vânduți și că în articol
apărea și numele copiilor familiei Iliuț. Bătrânii aflaseră, cu puțin timp în urmă, că doi
dintre nepoții lor au fost vânduți la graniță. Această variantă li se pare bătrânilor
posibilă, deoarece în singura poză primită din Canada, apare doar unul dintre copii.
Profesoara Johannes a negat, vădit speriată, faptul că ar fi scris un al doilea contract sau
că i-ar fi amenințat pe bătrâni. Ea a recunoscut că a mai ”intermediat” o înfiere, în
sensul că a tradus discuțiile. Profesoara a afirmat că bătrânii au căutat-o ”de mii de ori”
ca să o întrebe despre soarta copiilor. După câteva minute, ea ne-a declarat că familia
Iliuț a căutat-o o singură dată la liceul unde predă. Carmen Johannes era vădit tulburată
în timpul discuției și a afirmat de mai multe ori că totul s-a petrecut în condițiile legii.
Familia Iliuț, îngrijorată de soarta nepoților, vrea să-i aducă pe copii în țară. Ei cer
ajutorul Ambasadei Canada din București pentru elucidarea cazului. Adresa familiei
Lalande, trecută pe actul de înfiere, este Tumbler Ridge 163 Kiaketinaw Cres –
Canada”.
Așa cum am mai menționat, articolul de mai sus este semnat de către Dan Tăpălagă.
Au trecut anii și cum zicea Băsescu în 2016, ”Tăpălagă a schimbat sensul lingerii”.
Cu cruciulița sfintei Macovei la gât, Dan Tăpălagă este acum la datorie și aduce o
propagandă în jurnalism, propagandă evidentă în favoarea DNA, SRI, Macovei și a soții
Iohannis. Amintim că în 2015, Tăpălagă a semnat în HotNews un articol prin care o
elogia pe Carmen Iohannis, după ce jurnalistul a făcut parte din Grupul de presă care i-a
însoțit pe soții Iohannis în călătoria în Franța. Tot Tăpălagă a solicitat public înființarea
instituției primei doamne, după modelul american.
Deci Tăpălagă, nesurprinzător, ne-a arătat pe parcursul anilor că nu mai susține ceea ce
în 1997 a scris despre soții Iohannis și acum cuplul prezidențial e numai lapte și miere.
Marius Albin Marinescu, directorul publicației ”Justițiarul” afirmă că l-a contactat pe
Dan Tăpălagă, după ce a investigat mai mult acest subiect realizând că ”faptele comise
de către soții Iohannis sunt mult mai grave decât cele scrise la avea vreme în ”Ziua de
Ardeal”, fiind vorba de implicarea într-un grup de crimă organizată specializat în traficul
de internațional de carne vie”, notează jurnalistul. Acesta povestește că l-a frapat
anumite lucruri la ”alunecosul personaj”, surprins fiind că Tăpălagă ”începuse să se
dezică de cele scrise cu mânuța lui în anul 1997. Cică nu era chiar așa, articolul a
conținut exagerări și Iohannis nu ar fi chiar așa de ticălos. Mai mult, mi-a dat de înțeles
că articolul a fost scris la ordin cu scop de șantaj”.
Investigațiile despre implicarea soților Iohannis în traficul de copii au mers mai departe
după ce Tăpălagă a semnalat acest odios episod. În publicația ”Justițiarul” apar mai
multe anchete privind implicarea soților Iohannis în traficul internațional de copii
semnate de Marius Albin Marinescu. Într-o investigație scrisă în 2009, jurnalistul spune
că a aflat despre această poveste abia în anul 2000 și de atunci a adunat, cu tenacitate,
mărturiile legate de adopțiile celor trei frați Iliuț.
”Aceştia au fost adoptaţi împreună cu fetiţa Anda Maria Scutelnicu, în vârstă de doar
patru luni, copilul „din flori” al unei tinere din Tălmaciu, fără posibilităţi materiale şi
repudiată de propria familie. Am predat aceste probe (materiale audio şi video)
sublocotenentului Cristina Ghişoiu de la Serviciul Combatere a Crimei
Organizate (S.C.C.O. )- I.P.J. Sibiu în data de 13 iunie 2000. Parchetul de pe lângă
Tribunalul Sibiu a dispus neînceperea urmăririi penale faţă Iohannis Klaus şi Iohannis
Carmen în dosar nr. 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale. Direcţia de
Combatere a Crimei Organizate (D.C.C.O.) din cadrul Inspectoratului General de Poliţie
(I.G.P.) a efectuat cercetări cu privire la traficul de copii, respectiv adopţii ilegale, în
care au fost implicaţi cei doi Iohannis în dosarul 346007/2000. Mă întreb dacă mai
există acest dosar în arhiva I.G.P.? Personal, mă îndoiesc. În anul 2000, subsemnatul
am sesizat Camera Deputaţilor, la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi
pentru Petiţii atât despre traficul de copii, cât şi despre obţinerea frauduloasă de către
aceeaşi familie Iohannis a celor două imobile. În naivitate mea, eu chiar credeam că o
comisie a aleşilor poporului, cu o titulatură aşa stufoasă şi războinică chiar se va implica
şi va face dreptate. Iluzii deşarte! Am persistat în naivitate şi am revenit la aceeaşi
comisie, aducând-o la Bucureşti pentru audiere şi pe doamna Iliuţ Maria, pe cheltuiala
mea (transport, masă) în data de 3 martie 2004. A fost invitat la audieri şi Iohannis, în
două rânduri, dar acesta a sfidat Parlamentul, refuzând să vină. Regulamentul Camerei
Deputaţilor nu prevede sancţiuni pentru persoanele care refuză să vină. Un regulament
făcut de şmecheri pentru alţi şmecheri!
Bunica Maria Iliuţ s-a adresat şi lui Ion Iliescu, în ultimul său mandat de preşedinte,
dar a primit un răspuns „în doi peri”, iar promisiunile din scrisorica alcătuită din două
propoziţii şi o frază, primită de la Preşedinţie, a rămas fără nici un fel de rezultate. S-a
adresat, biata bătrână îndurerată şi procurorului general al României, dar tot degeaba!
Singura ei speranţă a rămas preşedintele Traian Băsescu, căruia i-a trimis o scrisoare,
imediat după emisiunea de pe postul B1 Tv, care a agitat spiritele în comuna Răşinari şi
a determinat-o să reînceapă lupta pentru aflarea adevărului, fiind cea mai interesată de
soarta acelor copii, sânge din sângele ei. Femeia, chiar dacă nu are multă şcoală şi nu
este cultă, posedă o inteligenţă nativă, dând dovadă de logică şi intuiţie, calităţi care au
ajutat-o şi în cercetările pe care le-a desfăşurat de una singură, până să iau eu legătura
cu ea. Astfel a reuşit să găsească liceul „Gheorghe Lazăr” unde lucra Carmen Iohannis,
deşi aceasta nu-i spusese unde predă limba engleză. Tot aşa a aflat că cei doi
„geambaşi” ştiau de tragedia din familie şi de nepoţii ei, rămaşi orfani, de la Mitrea, un
unchi de-al copiilor dinspre mamă, care era şi el vârât în banda traficanţilor de copii,
găzduind copii abandonaţi într-o cameră închiriată special cu acest scop”, scrie
jurnalistul Marius Albin Marinescu.
Iohannis se acuză
El recunoaşte, întrebat fiind şi după o scurtă ezitare, că pe lângă această înfiere a mai
intermediat una în anul următor (1991), dar afirmă că vor veni canadienii cu acel copil
şi-l va prezenta presei sibiene. La fel, Iohannis recunoaşte că familia Lalande (Alain
Roger şi Arlene Dianne), cei care i-au adoptat pe fraţii Iliuţ, împreună cu fetiţa Anda
Maria Scutelnicu, au fost cazaţi la domiciliul soţilor Iohannis.
Adopție ilegală
Aceeași sursă spune că Legea 11/1990, intrată în vigoare cu două săptămâni înainte
ca Tribunalul Sibiu să legalizeze adopţia, prevedea în mod expres, la Art. 3, că: „Străinii
sau cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot adopta numai copii
aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii şi care nu au putut fi încredinţaţi sau
adoptaţi în ţara, în intervalul de cel puţin şase luni de la luarea în evidenţa”. Ori, copiii
respectivi nu au fost nicicând luaţi în evidenţa acelui Comitet de Adopţii, iar de şase luni
nici nu poate fi vorba, deoarece în urmă cu patru luni părinţii lor mai trăiau, iar micuţa
Scutelnicu nici nu era născută! Deci adopţia a fost total ilegală, iar judecătorii au ignorat
Legea 11/90, deşi o citează cu tupeu în sentinţa lor. În aceeaşi conferinţă de presă,
Iohannis invocă faptul că adopţia a fost cu drepturi depline şi familia aparţinătoare nu
mai are dreptul să ia legătura cu copiii adoptaţi. Total fals! Îl contrazice Dreptul
Internaţional al Copiilor, care spune, la Art. 1, că fiecare copil are dreptul legitim să-
şi cunoască părinţii şi familia din care provine.
Publicația ”Justițiarul” mai spune că deţine două mărturii, de la persoane diferite, care
nu se cunosc între ele, privind copii ţinuţi în coşuri de nuiele la familia Lăzurca, socrii
lui Klaus Iohannis şi un anume Radu Gheorghe, fratele Georgetei Lăzurca, fost
activist comunist, unchiul lui Carmen. Problema devine şi mai gravă, deoarece nu este
vorba doar de adopţia fraţilor Iliuţ şi a Andei Scutelnicu. Chiar bunica, Maria Iliuţ, afirmă
că erau două familii de canadieni, împreună cu Carmen Iohannis, la Tribunalul Sibiu şi,
în timp ce familia Lalande a adoptat cei patru copii, cealaltă familie a adoptat cinci!
Soții Iohannis și-au cumpărat casă din banii obținuți din traficul de copii
Cu banii obţinuţi din trafic internaţional de copii, soţii Iohannis şi-au cumpărat, în anul
1992, o casă pe strada Bâlea din Sibiu, la numărul 29. Au plătit fostului proprietar,
un sas adevărat, care a plecat definitiv în Germania, suma de 75.000 mărci germane.
Ei nu au cum să justifice aceşti bani, fiindcă nu aveau alte venituri decât salariile de
profesori, mai scrie sursa citată.
În 2013, Maria Iliuț, bunica celor trei copii vânduţi de soţii Iohannis unei familii de
canadieni a decedat, însă un lucru este cert: de 28 de ani nu se mai știe ce s-a
întâmplat cu cei patru copii adoptați de către familia Lalande din Canada prin
intermediul soților Iohannis, iar în ciuda negării permanente a complicității cuplului
prezidențial, dovezile că gradul de implicare a fost total sunt numeroase!
Și care se poate citi și Toți pentru o nouă putere. Adică pentru președinte și binom!
(C.N.)
Cititorul Gelu afirma într-un comentariu postat miercuri, 31 IULIE 2019 LA 19:01
Mortea Alexandrei este un Colectiv planificat de fortele oculte dar la o scara mult mai
mica ca victime. Aici sunt bagati pana-n gat oamenii lui Helvig si gen. Coldea chiar daca
acesta este pensionat acum. Gruparea de trafic de persoane din zona Caracalului special
a primit indicatia s-o rapeasca pe Alexandra. Tocmai ca autoritatile sa n-o localizeze la
timp si Alexandra sa fie ucisa pentru a crea emotia la nivelul societatii cu sloganul
“Coruptia Ucide”. Astfel incat sa inceapa miscari masive de strada pentru darmarea
Guvernului PSD+Alde chiar in jurul lui 10 August, exact la 1 an de la mitingul anti-
guvern de anul trecut. De ce a fost aleasa Alexandra drept victima??? Raspunsul e
foarte simplu, serviciile stiind ca Alexandra e ruda cu ziaristul si analistul #rezist
Cumpanasu, acesta cu indignare si suparare prin ONG pe care le conduce, va inflama
opinia publica impotriva Coalitiei, prin punerea in carca Coalitiei a acestui omor. Planul a
functionat pana in punctul in care Cumpanasu fiind inteligent totusi si vazand cum au
actionat cei de la STS si Procuratura s-a prins ca aceste institutii n-au vrut s-o salveze
pe Alexandra si n-a picat astfel in complotul pus la cale de servicii prin sacrificarea
nepoatei lui. Acesta a fost momentul in care planul a devenit vulnerabil. Asta explica de
ce procurorul #rezist de caz n-a permis ore bune intrarea in locatia respectiva a
politisitilor, tocmai ca ucigasul sa aiba timp s-o faca disparuta pe Alexandra. Procurorul
#rezist a ascultat orbeste indicatiile SRI s-a sabotat cat a putut operatiunea de salvare a
copilei.
Sursa: Cotidianul
Dreptul la 112
Apelul de urgență, sistemul 112, nu este un moft. El reprezintă un drept vital de care
trebuie să beneficieze toți cetățenii Uniunii Europene. Inclusiv cetățenii României. De
aceea apelul de urgență trebuie să funcționeze impecabil. Și să creeze posibilitatea
localizării instantanee a persoanei aflate în pericol. Dar 112 s-a rătăcit într-un hățiș
birocratic. Iar birocrația prost utilizată face victime.
Un prieten din Elveția mi-a povestit că face în mod regulat jogging într-o pădure din
imediata apropiere a localității sale și a observat trei zile la rând o bicicletă în același loc,
probabil abandonată. A sunat la 112 anunțând acest lucru. Operatorul de servicii i-a
cerut permisiunea să-i localizeze poziția pentru ca astfel să poată localiza bicicleta. Ceea
ce s-a și întâmplat. Instantaneu.
Exemplul acesta din Elveția mă preocupă. Pentru că, de mult timp, pentru a ne preciza
poziția, noi utilizăm frecvent sistemul share location. De ce nu există o asemenea
facilitate și în ceea ce privește apelul de urgență? Până la urmă nu ar fi nevoie de nicio
lege specială pentru ca persoanele aflate în pericol, care cer ajutorul, și care sunt
primele interesate să poata fi localizată poziția lor, să poată să pună la disspoziția
operatorului liniei 112 informațiile necesare localizării. Eu sunt în pericol. Eu sunt prima
persoană interesată să fiu găsită imediat de către autorități. Indiferent unde mă aflu.
Prin urmare, în cazul meu, nu este necesar vreun mandat semnat de un procuror sau de
un judecător. Pentru că eu însumi, prin liberul meu arbitru, le ofer atorităților
posibilitatea de a afla locul în care mă aflu.
Această localizare a personei aflate în pericol nu este un moft. Așa cum s-a dovedit și
acum, recent, în cazul atât de mediatizat al tragediei din Caracal. Viteza de intervenție,
în cazuri de urgență, este vitală și această viteză depinde întotdeauna de operativitatea
cu care este depistată poziția persoanei aflate în pericol.
Prin urmare, autoritățile – nu numai cele din România, ci și cele din întreaga Europă,
sunt datoare cu un răspuns simplu dat cetățenilor. Dacă ei sunt în pericol și dacă ei
doresc să fie localizați, au sau nu au posibilitatea să o facă instantaneu? Au pus statele
europene la dispoziția propriilor cetățeni softuri suficient de performante? Sau și aici a
funcționat ”frăția”?
Dan Diaconu: ”V-aţi pus vreodată problema cine sunt ei şi, mai ales, cine şi de
ce le-a dat dreptul (libertatea?) de-a face fix ce vor călcând inclusiv pe
cadavre?”
A fost nevoie de o teribilă emoţie naţională, de sute sau mii de ore de emisie, de talk-
show-uri, de emisiuni dedicate, postări pe internet sau de facebook, a fost nevoie chiar
de manifestaţii pentru ca inutilii procurori din CSM să-l suspende pe incompetentul lor
confrate din Caracal.
Realizaţi în ce ţară trăiţi? Înţelegeţi cât de lipsiţi de apărare sunteţi în faţa acestui sistem
invaziv? Dacă pentru a pleca unul d-ăsta e nevoie de coalizarea urii întregii ţări, sunteţi
conştienţi că pentru mahării ceilalţi e nevoie de-o explozie solară, de-un dezastru la
nivel galactic? V-aţi pus vreodată problema cine sunt ei şi, mai ales, cine şi de ce le-a
dat dreptul (libertatea?) de-a face fix ce vor călcând inclusiv pe cadavre?
Revoluția din 89. Mare pricepere. “Atenție, se otrăvesc apele!” Restul, evident, isterie și
hăbăuceală. Restul, evident, morți și suferință. Dar scopul clar urmărit: schimbarea
regimului Ceaușescu. Acuma, în zilele noastre, felul în care a fost folosită televiziunea în
zilele alea e studiat în facultățile de specialitate. Facultăți civile, evident. Foarte civile.
Răpirea ziariștilor, 2005. Mare pricepere. “Haysamm, fă-te că ești bun.” Restul, evident,
isterie și hăbăuceală. Restul, evident, suferință. Dar scopul clar urmărit: schimbarea
șefilor de servicii secrete și începerea instaurării regimului Băsescu. Și atunci,
comunicarea, adică dezinformarea, ca să-i spunem pe nume, a avut un rol esențial.
Colectiv, 2015. Mare pricepere. “A trebuit să moară oameni…”. Restul, evident, isterie și
hăbăuceală. Restul, evident, morți și suferință. Dar scopul clar urmărit: schimbarea
guvernului Ponta și instaurarea “Guvernului Meu”. Și ce v-a mai plăcut să vă uitați la
televizor și pe Facebook și să va luați lumina cunoașterii de la cei care dădeau absolut
dezinteresați cu lumina vorbelor în voi. Ce v-a mai plăcut să fiți luminați prin
dezinformare…
Alegerile 2014 și Alegerile 2019. Mare pricepere. “Se stă la cozi în străinătate!!! Sunați-
vă părinții acasăăăă!!!””. Restul, evident, isterie și hăbăuceală. Restul, evident, harneală
de cea mai bună calitate. Mîndruță. Mîndruță everywhere. Dar scopul clar urmărit: să
iasă ce trebuie. Pardon, scuzați, permiteți-mi să fiu un pic mai explicit, să nu producem
confuzii: să cîștige civilii care trebuie. Și atunci, comunicarea, adică dezinformarea, ca
să-i spunem pe nume, a jucat un rol esențial. Ce v-a mai plăcut să vă mai duceți după
fentă.
Iar voi acuma vreți să veniți să-mi spuneți că acest caz Caracal este unul pe persoană
fizică?!… Mă băeți. Mă răsfiraților mă. Mă cumpănașilor mă. Mă ce frumoși și sinceri și
dezinteresați sînteți voi, mă cumpănașii mei dragi. Și ce mai muriți voi de dragul nostru
și al emoțiilor noastre necesare, să ne dați voi nouă lumina cunoașterii și trăirii sufletești
necesare. Mă, mare pricepere pe capul vostru de civili, mă cumpănașii mei dragi. Restul,
evident, isterie și hăbăuceală. Restul, evident, morți și suferință. Dar scopul clar
urmărit. Care? Stați liniștiți la locurile voastre. O să-l aflăm. Soon. Bîrzo. Știu doar atît:
alegerile prezidențiale sînt peste trei luni. Un fleac. Ne-au ciuruit.
Hai, că știu că vă plac emoțiile. Hai, că știu că vă place comunicarea. Sîntem un popor
care din asta trăiește, practic: din comunicare. În rest, să moară Tanța dacă știu să mai
facem ceva, în afară de mers după necesara fentă a comunicării.
Vineri, 26 iulie, opinia publică află despre uciderea unei tinere din Caracal de către un
criminal în serie. Subiectul capătă imediat amploare, dând naștere la o serie de
speculații legate de felul în care au acționat instituțiile statului în acest caz.
După explozia mediatică a cazului ”Caracal”, în social media și mai apoi în media au
apărut mai multe referințe la o posibilă legătură între soldații americani cantonați în
baza de la Deveselu și o rețea de trafic de persoane din care ar face parte și Dincă –
posibilul criminal.
Speculațiile au fost legate de un caz din 2012, nesoluționat, în care DIICOT începuse o
anchetă. DIICOT a dezmințit oficial informația publicată vineri pe surse de publicația
”Gazeta Nouă” din Olt, potrivit căreia Gheorghe Dincă ar fi fost cercetat într-un dosar
pentru că oferea fete militarilor americani din Deveselu.
Apropierea Germaniei de Rusia este evidentă de ceva timp, dar odată cu venirea lui
Trump la Casa Albă relațiile dintre Berlin și Moscova au devenit mult mai strânse. În
România, acest parteneriat se vede mult mai clar. Serviciul secret german acționează
foarte puternic în România, iar în media și social-media folosește rețeaua creată anterior
de Rusia.
Prin folosirea cazului Caracal, Rusia și Germania doresc subminarea agendei externe
americane în Europa de Est mai ales în contextul alegerilor prezidențiale americane.
Schimbarea ambasadorului american de la București vine din start cu această problemă.
Zuckerman, omul lui Trump care va veni la București va trebui să dezamorseze acest
fakenews creat atât de abil în jurul bazei de la Deveselu. Orice atac la adresa lui
Zuckerman se va transmite rapid la Trump, aflat în plină campanie prezidențială.
Muşamalizarea
“După ce criminologi de elită, şefi de crematorii şi foşti şefi ai INML, ne-au explicat timp
de o săptămână întreagă (ca să priceapă şi ultimul mincinos) că Alexandra nu avea cum
să fie incinerată în acel butoi improvizat, în acel interval de timp, autoritățile au apărut
brusc vineri seara și susțin că imposibilul ar fi… posibil…
Rezultatul testelor ADN primite de anchetatori în cursul acestei seri de la INML, indică
faptul că rămășițele găsite în casa lui Gheorghe Dincă aparțin Alexandrei Măceșanu,
tânăra de 15 ani răpită, violată și ucisă.
Ştirea-2
Criminologul Dan Antonescu, despre crimele din Caracal: ”Nu avea când și nu avea
unde să o incinereze pe Alexandra”
”Discutăm în baza unor informații obținute pe surse. Multe nu pot coincide adevărului.
De exemplu, ce a recunoscut acest individ. Am convingerea că aceste două fete nu sunt
singurele victime. De asemenea am speranța că măcar una dintre ele este în viață”, a
explicat criminologul în studioul Libertatea.
”El spune că pe Alexandra a incinerat-o. Nu avea când, nu avea unde. Este posibil să fi
făcut asta cu cealaltă, Luiza. Avea timp suficient”, mai spune Dan Antonescu.
Ştirea-3
”Sută la sută nu s-a putut face o incinerare în acel butoi. O incinerare se efectuează în
momentul când se ajunge la temperatura de 1.400 de grade. (…)
Ştirea-4
Cu o zi înainte de “rezolvarea cazului” care trena de 10 zile, joi 1 August, Klemm l-a
vizitat brusc pe Ministrul de Interne, Fifor. Întâmplător cazul Alexandrei, “s-a rezolvat
complet” a doua zi…
În mod neașteptat, Ambasadorul SUA Hans Klemm l-a vizitat, joi 01 august, pe
Ministrul de Interne, Mihai Fifor, pentru a discuta „teme de actualitate aflate pe agenda
bilaterală”. Și această vizită a fost suspectată de legături cu cazul Alexandrei și baza de
la Deveselu, una dintre persoane care a făcut această legătură, fiind fostul deputat PMP,
Gelu Vișan.
Iată declarația Ministrului de interne, Fifor: „Am avut astăzi (n.red. 01-August) o
întrevedere cu ambasadorul Hans Klemm, la sediul Guvernului României. A fost o
excelenta oportunitate de a aborda teme de actualitate aflate pe agenda bilaterala, cu
accent pe oportunități concrete de dezvoltare a profilului Parteneriatului Strategic cu
SUA.
Ştirea-5
În cazul în care nu există un cadavru, dr. Vladimir Beliș susține că Gheorghe Dincă nu
poate fi acuzat de crimă.
“Este imposibil să omori un om și să nu rămână nicio urmă. Nu avem nici sânge, nimic
din cadavru. Pe un butoi cu cenușă spui că a fost incinerare? Ne lăsăm duși de gura unui
psihopat? Nu se poate așa ceva…”
Ca să actualizăm cele spuse de dr. Vladimir Beliş, fost director INML… Se pare că acum
ne lăsăm duşi de gura unor autorități mincinoase… care au preluat exact explicația
imposibilă a psihopatului...
Știrea-6
Ion Cristoiu: “Acum, după intervenţia lui Felix Bănilă, e limpede că DIICOT are misiunea
de a nu de a descoperi adevărul, ci de a-l ascunde în spatele unei perdele de fum
mediatic manipulator.
Se vede limpede că se merge pe teza asasinului singuratic, care a ucis victimele, dar
mai ales care a procedat în aşa fel încît niciodată nu se va putea descoperi cadavrul sau
rămăşiţe de cadavru.
Cum să dai libertate de mişcare unei ţări în care traficul internaţional de carne vie e
favorizat de autorităţi?
În 2005, cînd a izbucnit Afacerea cu jurnaliştii răpiţi în Irak, mi-am asumat riscul de a
nu crede o iotă în afirmaţiile făcute de autorităţi. Şi viaţa mi-a dat dreptate c-a fost o
Diversiune.
Sub acelaşi (pretexte), cu orice risc, nu voi crede în veci teza asasinului singuratic.
Chiar dacă – sau mai degrabă mai ales dacă – INML va susţine că rămăşiţele din butoi
sînt rămase de la arderea cadavrului bietei fetei în vârstă de doar 15 ani”.
“Fluierul”
Sursa: Răzvan Constantinescu Facebook
2. Că Birchall a furnizat acele informații unor persoane private (tatălui victimei sau
unchiului acesteia) care cu atât mai puțin aveau dreptul să le primească, evident pentru
a obține avantaje de imagine personală.
Ambasadorul Hans Klemm are acum toate motivele să reflecteze la cugetarea potrivit
căreia decât să fii asociat cu un prost la câștig, mai bine să fii cu un deștept la pagubă.
Iar românii au toată îndreptățirea să ceară și să aștepte, cel puțin, demiterea ministrului
justiției.
P.S. – Printr-un comunicat oficial, DIICOT lasă să se înțeleagă că testul ADN nu s-a
încheiat încă. Aceasta dovedește că Ana Birchall a divulgat “rezultatul convenit” (sic!) iar
nu rezultatul obținut.
”Orice român care se va îmbolnăvi de gripă în cursul acestei ierni, la fiecare strănut, la
fiecare pastilă pe care o ia, la fiecare suflare de nas, la fiecare oră cu temperatură are
ceva important de făcut. Să ÎI AFURISEASCĂ PE PESEDIȘTI (sic! n.n.). Pentru că nu au
fost în stare să cumpere la timp vaccinul antigripal…” a scris liderul PNL, pe Facebook,
pe 6 octombrie 2017. Iar azi, după ce lumea i-a afurisit vreo doi ani, vrea acum să se
aleagă „praful și pulberea” de PESEDEU…
Avându-se în vedere cele de mai sus, dacă l-aș vedea mâine pe Ludovic Orban
preparând o poțiune din două broaște râioase fierte la foc mic, un degețel de praf de
oase din tigva unui spânzurat, trei fire de mătrăgună afumate la flacăra lumânării de pe
cutia de COPROL, toate frecate bine cu untură de pește și cu noroi dintr-o „baltă ne-
ncepută”, rămasă de la ultimul cod portocaliu în fața sediului din Modrogan, și sărind să-
l ungă pe domnul Marcel Ciolacu, președintele pesedist al Camerei Deputaților, în
Parlamentul României, cu chestia asta, așa cum Florina Jipa l-a miruit pe Dan Șova
înainte de votul pentru încuviințarea urmăririi penale, zău că nu m-aș impacienta…
După aceea, părăsirea aulei Parlamentului de către Ludovic Orban, călare pe o mătură
cu coada din lemn de tek, pentru mai multă siguranță și seriozitate, va părea un fleac!
P.S. Am vrut să pun poza cu maimuța, daʹ cred că-i destul de bună și asta!
De ani de zile, Caracalul a fost un teritoriu al mafiei din Olt. Femei, abuzuri, ilegalități,
mahări și grupuri de interlopi. De mai mulți ani, Clujul este un fel de Caracal cu ștaif.
Cea mai importantă cetate universitară a țării a fost transformată în mare parte într-un
combinat de diplome cu multe cabarete pentru tineret. Orașul tinde să devină o mare
afacere pe seama studenților și a celor tineri. Părinții studenților pompează la greu bani
în buzunarele odraslelor care se colectează mai apoi în conturile investitorilor imobiliari,
ai Primăriei și ai cîrciumarilor.
Untoldul este ultima afacere veroasă pe seama studenților și a elevilor. Adică, în mare
parte, a minorilor. Dar și pe seama bugetului local. Poliția și toate celelalte servicii ale
orașului servesc o mega-afacere privată. De Untold, cînd vin copiii din Transilvania,
Poliția defilează cu mașini noi, de top, oferite pentru promovare de tăticul Internelor și
de firmele lui Ion Țiriac. Plouă cu bani la Cluj, de ce să nu pună și el o copaie să se
adune ceva? Apa de la țîșnitoarele din parcul public a fost oprită. Fiecare copil trebuie să
cumpere cel puțin o stică de apă la preț de aeroport internațional. Nu le convine, să nu
bea. Sau să nu meargă la Untold. Dacă spectatorii ies din acest infern sonor ca să
mănînce sau să bea apă nu se mai pot întoarce. Mai cumpără un bilet de cîteva sute de
lei. Untoldul a devenit o afacere cu bătaie națională. Chiar internațională. Face și pui. E
o piață de muzică, de băuturi (alcoolică, gazoasă și negazoasă etc.), unii zic și de
droguri, de țigări și de zgomot. Un soi de divertisment în delir, care produce bani.
Enorm de mulți bani. Din bilete, din sponsorizări deșănțate ale multinaționalelor, ale
băncilor, ale rețelelor de comunicare. O afacere pe seama adolescenților ademeniți cu
cokteiluri de libertate, muzică, gusturi și tării amețitoare. O bombă pentru oraș care
poate exploda într-o bună zi și pe care Emil Boc și gruparea lui politico-administrativă și
de afaceri n-o controlează. De ce? Din cauza beneficiilor și a profitului. Ei zic, pentru
comunitate și instituțiile locale! Eu bănuiesc mult mai mult. De ce Primăria Clujului este
dispusă să arunce în aer orașul și să-și provoace locuitorii? Pentru agenda culturală sau
pentru bani?
Este Untoldul vaca de muls a Primăriei Cluj Napoca? A serviciilor sau a unui Sebastian
Ghiță profilat pe concerte? Pînă cînd vom afla pe la cine se împart banii de la Untold,
festivalul se califică doar ca o țeapă dată bugetului local și naivității tinerilor. Și mai ales
ca o amenințare nocturnă la somnul localnicilor!
În spatele scenei, Untoldul este doar o petrecere interlopă. Bieții tineri și copiii nu sunt
decît victimele nenumite ale acestei ingenioase învîrteli și încălcări de lege. La mintea lui
Felix Bănilă, Untoldul este doar un concert, nu o bună piață de paparoase!
Post scriptum: Respectul subsemnatului pentru marii dascăli, pentru marile glorii
medicale și științifice ale orașului rămîne același. Din păcate, în fața unor asemnea valuri
de impostură și de afaceri necurate pînă și aceștia sînt siliți să se ferească și să stea în
umbră!
Sorin Faur: ”Ce m-a lecuit și mai mult de propriile-mi complexe de român”
Citesc în tot mai liricoid tolontaniana “Libertatea” un material de sezon (tragic) din
prima categorie. Aia potrivit căreia Occidentul e preraiul, în vreme ce România e
budoarul mamii dracului. Se expune expertiză educativ exemplară a unui român care
lucrează la serviciile de urgență din Irlanda, deci care știe protocoalele tip 112. Din
Irlanda, omul știe, de exemplu, că “sfaturile pe care le primește cineva dispărut sunt
diferite de cele pe care le primește un om răpit.” Faptul că enunțul nu-ți miroase deloc a
stupizenie ține de nivelul intelectual al autorului, al editorului, al publisher-ului. Atîta s-a
putut.
Întîmplarea face să mă fi întors după aproape două săptămîni de bîntuit prin Irlanda. Iar
eu bîntui foarte atent. Cu ochi de soacră, fără ca asta să-mi amputeze bucuria
călătoriilor. N-am devenit expert în Irlanda, ci a fost încă o experiență clăditoare care,
între altele, m-a lecuit și mai mult de propriile-mi complexe de român, pe care, dacă le-
am avut vreodată, le-am disprețuit după ce le-am pălmuit cu muci pe pereți.
Ce vreau să zic: după trei decenii de sacralizare ieftină și bălită a unui occident care are
deopotrivă farmecul și duhoarea lui, o fi venit vremea să nu mai roșim crizat
subordonabil la exemplaritatea educativă a occidentului, la fel de comic ca șoferul
ardelian convins că numai pe el îl claxonează miticii la toate semafoarele din București.
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur Facebook
La ora când scriu aceste rânduri, fotografiile la care mă voi referi mai departe au
dispărut de pe pagina de Facebook a celui care le-a realizat și a ținut să le facă publice,
fălindu-se cu ele bineînțeles. Au dispărut de pe pagina sa dar nu și de pe alte pagini de
socializare, unde sunt comentate în termeni extrem de duri și, zic eu, pe deplin meritați.
Așa după cum cred că nu vor dispare prea repede din memoria noastră colectivă.
Așadar, în aceste zile în care o țară întreagă este cutremurată de ororile monstrului din
Caracal și ,cu siguranță, oameni de bună credință și cu frica lui Dumnezeu mai speră că
Alexandra și Luiza sunt în viață, iată că pe pagina de Facebook a unui domn, după câte
am înțeles un fotograf de elită, apar imagini de la o ședință foto în care fiica dânsului,
Martha, iese în poză alături de domnul Klaus Iohannis (încă)președintele României.
Fotografii realizate și difuzate în aceste zile de cumplită durere!Foarte adevărat, de-
acum, fotografiile au fost șterse de pe pagina tatălui copilei, ca și cum nici nu ar fi fost
vreodată postate acolo iar discuția s-a închis. Deși, cred că un elementar respect pentru
familiile groaznic încercate ale celor două copile și pentru toți cei ce le sunt alături, l-ar fi
obligat, moralicește vorbind, pe acest domn să revină în câteva vorbe în semn că
regretă cele întâmplate.
Asta cu atât mai mult cu cât din textul ce însoțea albumul foto înțelegem că, la un
moment dat, domnișoara Martha, care s-a și conversat cu domnul Klaus Iohannis în
limba germană, ,,a pus jazz pe telefonul mobil ca să spargă liniștea de la Cotroceni’’, în
timp ce tatăl său ,,a încins blitzul’’, trăgând cadru după cadru. Se pune,numaidecât, o
întrebare: de ce era atâta liniște, la Cotroceni încât a fost nevoie ca domnișoara Martha
să o spargă punând jazz pe mobilul său? Să fie, oare, vorba despre atmosfera de
maximă concentrare în care domnul(încă) președinte și aparatul de specialitate al
instituției prezidențiale urmăresc foarte amatoreștile căutări ale procurorilor care, sub
ochii unei nații de-a dreptul stupefiate și revoltate peste măsură, sunt duși de nas de o
canalie nenorocită?Procurori, polițiști și STS-iști care mai degrabă vor ei să ne ducă de
nas, îngropând sub preș legăturile bestiei aceleia cu fețe grele din mediul judiciar,
polițienesc și , după toate indiciile, din mediul politic?
Mergând , pas cu pas, din ipoteză în ipoteză, unii ar putea să spună că liniștea de la
Cotroceni era impusă de nevoia domnului(încă)președinte de a se concentra pentru a
veni în fața nației cu un nou mesaj privind modul absolut defectuos în care se
desfășoară ancheta procurorilor, ca și despre foarte vinovata pasivitate cu care poliția,
STS-ul și procurorii i-au oferit nenorocitei creaturi posibilitatea de a-și duce la îndeplinire
odioasele sale intenții. Mesaj de care țara avea urgentă și presantă nevoie, de vreme ce
primul (și singurul!) mesaj al chiriașului din Dealul Cotrocenilor, dat după ședința CSAT-
ului de marțea trecută, a aut mai degrabă rostul de a mai lansa în eter niște sudalme la
adresa dușmanilor săi politici jurați, alianța PSD-ALDE. După care a urmat o tăcere de
mormânt! Tăcere de rit prezidențial care nu face decât să le dea deplină libertate
procurorilor și celor direct interesați să ne mai aburească o vreme cu scenariile lor de
trei parale, doar-doar ne vom lua gândul de la subiect.
Acestea fiind zise și scrise nici nu trebuie să ne mai fie de mirare dacă, la finalul
comentariului însoțitor, atât de norocosul părinte și artist foto ne îndeamnă să ieșim la
vot. Cum ,,la care vot’’?La votul pentru un nou mandat al domnului Klaus Iohannis. Nu
de alta dar fotografiile pentru afișul electoral sunt deja gata! Mai lipsește doar sloganul,
dar, la o adică, și acesta este gata. Iată-l:,,Noroc vouă, Martha, tatăl tău și votanții mei!
Ghinion vouă, victimele bestiei de la Caracal și restul lumii!’’
Există în mod cert, pentru cine urmărește cu atenție rețelele sociale, un asalt împotriva
puterii PSD, pregătit pentru data de 10 august. 10 august marchează un an de la
demonstrația din București, care a stârnit de o parte și de alta atât de multe
controverse. 10 august vine imediat după declanșarea uriașei emoții colective generate
de uciderea Alexandrei de către cel poreclit astăzi ”Monstrul din Caracal”.
Ce știm și ce nu știm despre 10 august anul precedent? Știm că, inițial, manifestația s-a
dorit a fi una a românilor din străinătate. Veniți la București în număr mare pentru a
cere mai multă atenție, mai multă considerație din partea statului căruia îi aparțin, pe
care l-au părăsit, unii pentru totdeauna, și care de pe urma lor primește anual, sub
forma unor ajutoare trimise familiei, câteva miliarde de euro. Intenția a fost legitimă iar
forma de desfășurare a demonstrației, așa cum a fost ea preconizată, urma să fie
pașnică. Tocmai de aceea, inițial, una din sutele de organizații ale românilor din
străinătate, cea din Londra, a depus o cerere la Primăria Generală a Capitalei, prin care
și-a asumat organizarea demonstrației și a solicitat, conform legii, o aprobare în acest
sens în Piața Victoriei pentru ziua de 10 august. În scurt timp însă a început nebunia. Și
totul a degenerat.
Ce s-a întâmplat? Partidele politice din frontul anti-PSD, puzderia de organizații sorosiste
sau finanțate de alte fundații din străinătate, prin vasele capilare ale așa-zisei societăți
civile, presa afiliată, dar și partidele politice din frontul anti-PSD s-au agățat rând pe
rând de proiectatul eveniment, anunțându-și participarea. Și chemându-și adepții la
luptă împotriva „ciumei roșii”. Înainte de a avea loc demonstrația din 10 august 2018,
aceasta în fapt a degenerat. Și a degenerat și în drept. Pentru că organizatorii s-au
retras. Și au și explicat de ce. Pentru că nu mai urma să fie demonstrația lor. Ci una
politică. Așa se face că în 10 august 2018, în inima Bucureștiului, în Piața Victoriei s-a
declanșat o demonstrație neautorizată, neasumată de cineva, deci fără organizatori, și
nespontană, întrucât cu mult timp înainte protestatarii își anunțaseră pe rețelele sociale
intenția de a participa, precizând intervalul orar și locația. Cele de mai sus sunt realități
asupra cărora nu există niciun dubiu.
Știind din toate circumstanțele descrise mai sus care este realitatea și intuind ce ar fi
putut urma, în calitate de analist am sfătuit autoritățile, insistent, să nu scoată jandarmii
în stradă. În baza unui raționament de bun simț, care ne spune că autoritățile au
obligația să-i protejeze pe manifestanți pentru a nu exista tulburări create de grupuri
ostile, cu condiția să poată colabora cu organizatorii, care și-au asumat răspunderea
protestului. Ori asemenea organizatori nu au existat, ce puțin din punct de vedere
formal. Neavând cu cine coopera, jandarmii nu aveau ce căuta în stradă. Ei aveau însă
obligația de a apăra instituțiile statului, dar și alte sedii ale unor societăți comerciale din
zonă, dacă și numai dacă acestea erau atacate. Prin urmare, jandarmii puteau fi masați
la o oarecare distanță în zonele adiacente Pieței Victoriei sau chiar în curțile interioare
ale Guvernului. Insist asupra acestor detalii, pentru că ne aflăm și acum exact în
prezența aceluiași scenariu. Dacă jandarmii nu ar fi avut niciun contact fizic cu
manifestanții, aceștia nu i-ar fi putut provoca, pentru ca la rândul lor să riposteze,
generându-se astfel excese și dintr-o parte și din alta.
Sunt patru mari necunoscute ale demonstrației din 10 august anul precedent.
De astă dată, instituțiile statului, obligate prin lege să asigure ordinea, vor fi infinit mai
timorate decât au fost sau au pretins că sunt anul precedent. Nu există nici măcar un
ministru de Interne. Cel desemnat zilele trecute a demisionat imediat după scandalul
legat de tragedia din Caracal și mai ales panicat de informațiile legate de circumstanțele
în care urmează să se desfășoare peste câteva zile replica lui 10 august 2018. Ce
informații a primit, nu știm. Dar să nu avem nicio îndoială că a primit. Și că ele au fost
suficient de alarmante, pentru a-l determina pe domnul Moga să pună coada între
picioare. Din nou va fi o demonstrație neasumată și neautorizată. Cel puțin asta știm
până în acest moment. Din nou partidele din frontul anti-PSD au declarat că vor fi
prezente în Piața Victoriei. Nu m-aș mira deloc să-l văd acolo și pe Klaus Iohannis, în
ținută de revoluționar. Mai ales că se pregătește pentru un al doilea mandat. De ce nu s-
ar sui pe val? Poate nu s-ar sui nu fiindcă respectă Constituția în litera și în spiritul ei, nu
din respect pentru ordinea de drept din acest stat, ci de frica lui Dan Barna. Pentru că
nu m-aș mira a doua oară ca președintele Klaus Iohannis să fie fluierat și luat cu „huo”
de grupurile #Rezist, care vor fi cu certitudine prezente, dar care, politic, susțin USR și
nu PNL. Și care afirmă din ce în ce mai răspicat și mai insistent că PNL e totuna cu
„ciuma roșie”.
Dacă premierul Viorica Dăncilă nu le va cere jandarmilor să stea în cazărmi sau cel mult
în proximitatea Pieței Victoriei, fără a interveni în vreun fel, atunci nu va face altceva
decât jocul inițiatorilor reali ai acestei noi piese de teatru. Și dacă se va întâmpla așa,
spre deosebire de anul trecut, va putea pleca în vacanță defintiv, începând de la data de
10 august.
Ceva e cusut cu aţă albă în toată afacerea Caracal. Autorităţile par a fi ţinut cu tot
dinadinsul să demonstreze că legenda căruţei care s-a răsturnat acolo e adevărată.
Altfel nu-ţi poţi explica tembelismul unora care nu-s capabili să identifice o casă într-o
localitate puţin mai mare decât un sat sau, mai grav, infectarea cu virusul prostiei a
celor care desfăşoară acum ancheta. Dar totuşi, poate fi prostia explicaţia pentru tot ce
se întâmplă?
Ar fi cea mai simplă explicaţie, care-ar mulţumi pe toată lumea. La fel cum, inculparea
doar a celui arestat acum – care pare a se juca dând permanent indicii şi declaraţii false
– este deznodământul spre care vor să ne conducă oficialii. Lumea însă vorbeşte, iar
fabulaţiile pe care ni le tot transmit anchetatorii n-au cum să ţină în loc informaţiile care
tot apar.
În primul rând nu e de înţeles motivul pentru care Klemm s-a întâlnit cu Fifor, proaspăt
uns – în regim de urgenţă – Ministru de Interne. Ce-o fi avut atât de important de
discutat ambasadorul SUA cu un om care, cel puţin teoretic, n-ar fi trebuit să-şi vadă
capul de treburi întrucât se afla de doar câteva ore la cârma unui minister implicat într-o
situaţie jenantă. Ce-a căutat Klemm acolo?
Aflat la mii de kilometri de casă, de cele mai multe ori singur sau implicat doar într-o
relaţie superficială, soldatul american simte nevoia să-şi compenseze platitudinea vieţii
în diverse experienţe. Băutura şi femeile sunt, de departe, preferatele cazărmilor. Există
o regulă nescrisă a armatei americane conform căreia ai voie să faci orice, dar trebuie s-
o faci discret, fără scandal, fără dovezi şi fără publicitate. Atrocităţile făcute de bravii
soldaţi „eliberatori” din Irak au fost pedepsite doar când tembelii s-au filmat, iar
imaginile au scăpat pe net. Assange este judecat pentru că a făcut publice imagini cu
soldaţi împuşcând civili fără nicio justificare. Erau filme cunoscute de cadrele superioare
din armată şi se pusese praful peste ele. Faptul că Assange a intermediat dezvăluirea
incredibilelor abuzuri, l-a transformat într-un paria mondial.
Revenind la Deveselu, trebuie lesne înţeles că zona trebuie aprovizionată din plin cu
femei, băutură şi droguri uşoare. Retailerii despre care v-am vorbit au mână liberă şi
controlează întreaga operaţiune. Nu vă imaginaţi însă că şmecherii sau ei să facă munca
grea. În mare, toate operaţiunile delicate sunt „externalizate” către interlopi care se
bucură de protecţia autorităţilor statului. În condiţiile în care păstrează discreţia, n-au
absolut nimic de ce să se teamă.
Nu vreau să fac o legătură între criminalul din Caracal şi armata americană, dar modul
în care se desfăşoară toată tărăşenia e bătător la ochi. Ăia de la 112 n-au nicio treabă
când se sună la ei şi se vorbeşte despre răpire şi viol. Miliţienii aşteaptă la poartă să se
facă ora şase, asta în condiţiile în care procurorul de caz le interzisese să intervină. Ni se
aruncă în ochi ipoteza arderii fetei în curtea casei în condiţiile în care aşa ceva e de-a
dreptul imposibil. Mai mult, la faţa locului nu prea sunt urme de sânge. Mai vreţi? În
ciuda incinerării ca la carte a corpului fetei, se găsesc urme ADN. E o chestie care se
contrazice flagrant: ori ai ars corpul bine, astfel încât n-avea cum să mai rămână urmă
de ADN, ori l-ai ars incomplet, fapt care e contrazis de realitate. Şi-atunci ce s-a
întâmplat? Ar mai fi o chestie despre care nu spune nimeni nimic: bijuteriile fetei au fost
găsite aproape intacte în acelaşi butoi. Asta e de-a dreptul ciudat.
Dacă s-ar cerceta mai cu atenţie s-ar putea constata lucruri interesante, anume că zona
e una preferată pentru recrutarea de carne vie. Pe unde credeţi că ajung minorele din
Caracal şi din împrejurimi? Ştiu, vă gândiţi la Italia, Spania, s.a.m.d. Fals! Se şopteşte
pe la colţuri că zonele preferate sunt Afganistan, Irak, adică proximitatea bazelor
militare unde este nevoie de marfă de rasă caucaziană întru satisfacerea nevoilor
puştanilor care au impresia că viaţa lor se desfăşoară într-un joc video.
De-aceea, când vedeţi faţa imbecilă a lui Klemm, gândiţi-vă că în spatele acelei figuri
ticăloase şi tâmpe se ascund afaceri buruienoase la care statul român asistă vinovat. Ce
părere aveţi despre asta, tovarăşul Fifor?
...cind ani si ani nimeni din tara asta nu a reactionat la nici o grozavenie, toti fiind prea ocupati cu propriul
fomism si propria indolenta, azi, dupa o asemenea nemernicie, multi au exact reactia unui limbric cu
atitudine... panaramele de pe sticla se dau revoltate si indurerate, ca deh! audienta este zeul lor...
politrucii etaleaza 400 pe perechi de papuci, in public, de parca numai din acest an se intimpla asta... un
nemernic cu doua mandate la Cotroceni da lectii de ''reactie a statului'' si pune probleme existentialiste in
timp ce ''porcul'' de azi grohaie impotriva ''ciumei rosii'', uitind si ignorind traficul de copii, prin Canada,
facut de consoarta ''scroafa stearpa''... asta in timp ce ''specialistii'' statului PLATIT DE MINE ma aburesc
si ma iau de timpit cu teorii, comunicate si declaratii aiuritoare, ale ''profesionalistilor'', cum spunea mai
deunazi agramata care imi este prim-ministru... iar eu LE PLATESC toate astea... ca sa fiu aburit, mintit,
manipulat, tradat, vindut, jupuit, spoliat... DE EI, DE TOTI! tradatori de neam si ucigasi de copii... porci
imbuibati...
Deci EMPATIE, da? Păi EMPATIE, conform DEX, ar însemna: „1. Intuire a realității prin
identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere
simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. 3. Formă de cunoaștere a altuia,
în special a eului social, apropiată de intuiție. 4. Interpretare a eului altora după propriul
nostru eu. 5. Transpunere a noastră simpatetică în obiectele exterioare”. Eu zic să
reținem de aici doar „transpunerea simpatetică” a fotografului nostru „într-un obiect
exterior”, adică în DULAPUL DE LA COTROCENI… sau în ROBOTUL DE LA COTROCENI, că
în FICUSUL DE LA COTROCENI nu cred că s-a transpus, deoarece ficusul e plantă și nu
obiect.
După ce ne-am lămurit asupra acestui aspect, să vedem ce anume ne mai comunică
domnul Simion Buia… căci constatăm cum, imperturbabil, omul continuă să ne descrie
experiența cu „shootingul empatetic”. Iată:
„Martha (adică fiica fotografului empatic, n.n.) a vorbit în limba germană cu domnul
Iohannis, au comunicat foarte bine, despre școală, despre viață. Apoi Martha a pus Jazz
pe telefonul mobil ca să spargă liniștea Cotrocenilor iar eu am închis blitzul. A ieșit
bine.(…) Uneori există pur și simplu « chimie» între oameni, indiferent de vârstă, statut,
funcție.”
Dar de ce ar încuraja un tată acest tip de efuziune? Dacă n-ar fi fost vorba de
președinte, oare tot atât de încântat ar fi fost de „chimia” născută între o fetiță de 9 ani
și un ficus de doi metri înălțime? Căci mie fotografia mi s-a părut că arată cam ca
instantaneul cu Scufița Roșie și lupul travestit în bunică, surprins în momentul când
Scufița tocmai întreabă: „Bunicuțo, de ce ai dinții așa mari?” și aștept, din clipă-n clipă,
cu inima strânsă, să văd și poza cu răspunsul: „Ca să te mănânc mai bine!!!” (nu mă
blamați pentru ceea e am scris mai sus, ci mai priviți o dată, cu atenție mărită, poza)
Noi știm, însă, despre ce este vorba… un individ ajuns în „vârful trebii”, dar având ca o
ghiulea atârnată de picior suspiciunea extrem de credibilă de trafic de copii într-un
trecut nu prea îndepărtat, ca primă „afacere” care „a uns” viitoarele afaceri imobiliare,
are nevoie, ca de aer, de această poză tandră care să probeze, în ochii publicului, că el
nu este doar un MECANISM care livrează copii la export. Că el nu e doar un ANGRENAJ -
deși nimic nu i se potrivește mai bine lui Klaus decât conceptul de roată DINȚATĂ sau
roată DINȚOASĂ, nu știu cum se zice (!!!!), fotografia fiind absolut grăitoare în acest
sens - ci un sistem automatizat, ce-i drept, dar dotat cu anumite sentimente și care, la o
adică, poate întreba fără să citească de pe hârtiuță: „Ce-mai-faci-tu-fe-ti-țo?” ca și cum
ar fi chiar un robot umanoid, de ultimă generație.
Numai că postarea aceasta nu este despre Klaus… postarea aceasta este despre un tată
care își pune pe pagina de socializare o astfel de poză cu un astfel de text. Dânsul este
fotograf (sau, dacă vreți, mai elaborat: „Storyteller & Educator @ Academia de
Fotografie” așa cum scrie pe pagina lui de Facebook). Dacă ar fotografia un alt copil
aflat într-o ipostază oarecare în compania unor adulți și ar dori să publice poza, probabil
că i-ar blura fața copilului… Vedem că omul, de astă dată, se fălește cu imaginea
obținută la Cotroceni, căci fiica lui e în compania președintelui, îmbrățișându-i, fericită,
pântecele generos. Și omul se laudă cu „chimia” dintre cei doi protagoniști, pe care o
consideră minunată, indiferent de vârstă (!!!). Bănuiesc că lui nimeni nu i-a spus, până
acum, că în România dar și în multe țări dezvoltate, spre care îmi închipui că dânsul se
uită cu jind dimpreună cu idolul său din șuruburi, circuite și plăci din aluminiu, „chimia”
care se naște între o fetiță de 9 ani și un bărbat de 60 de ani, fie el și președinte de
țară, nu prea e tolerată de părinți și are o denumire a naibii de precisă!
2. Slăbirea continuă a calității actului de învățământ: alocarea sub nivelul de 6% din PIB
prevăzut prin lege, salarii mici pentru profesori în scopul de a îndepărta oamenii valoroși
din învățământ, încurajarea dezordinii din școli și instigarea la abolirea respectului față
de corpul profesoral.
16. Aruncarea în pușcărie sau lichidarea oricărei persoane care s-a opus eficient
îndeplinirii oricăruia dintre punctele enumerate.
Orice minimă logică arată că o asociere de acest fel nu are cum să fie întâmplătoare.
...''Planul de destructurare a statului român a început în 2004''? eu stiu de planul asta de la jumatatea
anilor '80... si, din cite vad de aproape 40 de ani, este respectat ''pas cu pas'', aidoma unui titlu al unei
''opere'' a unui demiurg contemporan... la vremea aceea apreciam ca sint fabulatii... si alti citiva ani dupa
'90... acum am certitudinea ca aia ''sint in grafic'', ''ajutati'' fiind de noi, de toti, cei care contribuim la
aneantizarea noastra... planuri au existat si pentru Iugoslavia... si le-a iesit... si pentru Cehoslovacia... si
le-a iesit... atomizarea ''fostelor comuniste'' si refacerea ''spatiului vital'' german a fost o constanta dupa
cel de-al doilea razboi... concomitent cu un altul, ''izgonirea'' americanilor din Europa... cine mai poate
rationa si privi lucid la miscarile din Europa ultimilor patruzeci de ani va vedea ''the big picture''...
De altfel, există peste 800 de plângeri care au fost depuse de cetățeni români, care au
fost agresați în cadrul manifestației din 10 august, care nu au fost soluționate nici până
astăzi”, a declarat Orban, la finalul ședinței Biroului Executiv.
Liderul PNL a mai afirmat că ar trebui finalizate și dosarele Mineriadei sau cel al
Revoluției.
„Nici astăzi dosarul Revoluției nu este finalizat, dosarul Mineriadei nici el nu este
finalizat, sunt evenimente importante în istoria de după 1989 în care, nici până astăzi nu
a fost identificat și condamnat niciun vinovat. Mi-am mai exprimat odată acest punct de
vedere că nu acceptăm ca și în cazul 10 august să se tragă de timp și să nu fie
sancționați vinovații”, a adăugat Orban.
Sursa: Cotidianul
Restul au fost fascisti drogati #rezist din Sturmbamteilun (batalioane de asalt) ale lui IohaniSS, securistii
din USR, nazistii din PNL, mafiotii din PMP, ciolosisti si mercenari, platiti din strainatate si din tara, prin
diferite filiere, partide si “onegeuri” securisto-sorosisto-stalinisto-naziste de tip mafiot.
Jandarmeria si Politia din Romania sa actioneze ca in tarile democratice ca SUA, Germania, Franta,
Elvetia, etc., impotriva protestelor, mitingurilor, etc. neautorizate:
– Germania
https://www.youtube.com/watch?v=o7SmP1Sq8So
https://www.youtube.com/watch?v=5sECjjltxHw
https://www.youtube.com/watch?v=oiZ-nlRH4uA
https://www.youtube.com/watch?v=1HlDu4imAEU
– Austria
https://www.youtube.com/watch?v=rJGtXD5XKVc
https://www.youtube.com/watch?v=sYDJinutT5A
– SUA
https://www.youtube.com/watch?v=rJaiUINXyiY&t=55s
https://www.youtube.com/watch?v=8HB18hZrhXc
https://www.youtube.com/watch?v=W1_N-AcPDI8
– Franta
https://www.youtube.com/watch?v=cRBath0-BfI
https://www.youtube.com/watch?v=2Vz8N8jWPvM
https://www.youtube.com/watch?v=MG_EJ3M6hgU&t=465s
– Elvetia
https://www.youtube.com/watch?v=-J0MsGNTTsE&t=10s
– Italia
https://www.youtube.com/watch?v=zPYUUnkBlq0
https://www.youtube.com/watch?v=c9wTSCvhT-U
https://www.youtube.com/watch?v=SqkuWeJgww8
https://www.youtube.com/watch?v=WnixiOeRo28
– Canada
https://www.youtube.com/watch?v=aR_2phlwiBs
https://www.youtube.com/watch?v=y8lB9ThlZLg
Asa se procedeaza in alte tari democratice atunci cand protestatarii nu respecta indicatiile politistilor:
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=540199253064728&id=406835509734437
Acum poate să vadă și Alexandru Cumpănașu cum este să fii încolțit de Sistemul pe care
și el l-a crescut, oploșit, sprijinit vocal. Este pur și simplu tocat de presa cu epoleți și de
bufonii roșii ai intelectualității progresiste.
Politologul globalist Tismăneanu, în stilul pur de la “Scânteia” anilor ’50 pe care l-a
supt din fragedă pruncie în familia sa de staliniști notorii, îl atacă isteric pe un om care,
totuși, și-a pierdut un membru al familiei, o nepoată de 15 ani: “mahalagiu și șarlatan,
escroc și pehlivan (…) calcă pe cadavre (nu știu dacă doar metaforic), nu are niciun fel
rețineri, remușcări, scrupule (…) un Hopa Mitică funambulesc evadat dintr-un iarmaroc
al dezaxaților, detracaților și depravaților” – emanație care spune multe despre
“deranjul” creat în mațele putride ale structurilor corporatocrate.
M-am uitat ieri pe un interviu dat unui tabloid de Alina Mungiu-Pippidi. Bun, dumneaei
aduce aminte faptul că A.C. “era de partea unor instituții de forță ale statului”. Știm
asta. Dar individul care prelucrează interviul nu se poate abține. Dacă în alte oficine
Cumpănașu era deja un personaj “controversat”, aici devine direct un “profitor”.
Nu pot să nu observ însă și faptul că destui amici fac următorul raționament fals:
Cumpănașu cere cartele prepay cu buletinul = vrea Big Brother = joacă teatru, de fapt
el face agenda Statului Paralel. Chestiune care mi se pare cel puțin exagerată și care
pare împinsă în public chiar de Sistem.
I-au explicat inclusiv oameni din servicii că e o prostie, că oricine are acces la internet
poate să ia contact cu alte persoane maloneste (teroriști, să spunem) cu ajutorul unor
alte programe de comunicații.
De aceea cred că ar trebui sfătuit să nu mai continue această campanie care deturnează
discuția de la adevărată problemă ce a reieșit din cazul Alexandra: țesătura dintre
poliție/procurori/servicii cu clanurile mafiote și posibilul trafic cu minore pentru militarii
bazei de la Deveselu (ultima ipoteza alimentată de vizita la ministrul de interne a
ambasadorului Klemm și de posibila extragere a zeci de militari din bază și trimiterea
înapoi în țară, pe modelul folosit în cazul morții lui Teo Peter).
În altă ordine de idei, cei care au văzut aseară interviul cu avocatul din oficiu al
monstrului Dincă au observat că acesta își face datoria de avocat: încearcă să-și scoată
clientul ca un turbat violent care nu și-a premeditat răpirile/violurile/crimele. Luiza și
Alexandra au murit din greșeală, le-a lovit prea tare, nu și-a dozat forța. Ba chiar a
încercat să le salveze/resusciteze, dar nu a reușit. Plus că nu are nicio legătură cu un
clan mafiot local susținut de instituții.
O informație însă VITALĂ a scăpat în acest interviu lung: Gh. Dincă a recunoscut crimele
comise după ce inițial negase cu totul, în urma unei discuții de peste o oră cu un polițist,
care s-a insinuat și la cercetările din casa lui din Caracal, deși nu făcea parte din echipa
de lucru.
Deci individul putea planta probe și putea să-l prelucreze pe inculpat, spunându-i exact
ce să declare ca să îndepărteze cercetarea de legăturile lui cu rețeaua din care fac parte
personaje din instituții.
Interogarea ofițerului MAI ar putea să facă lumină în acest hățiș demonic, în care
victime erau copile luate din familii, exploatate și omorâte cu concursul instituțiilor
statului, sub fumul și focul de artificii al “luptei împotriva corupției”.
Un lucru este cert, dacă Alexandra nu ar fi fost nepoata lui Cumpănașu, tot acest puroi
ar fi cangrenat până la deces instituțiile create pentru “apărarea cetățeanului”, cazul
fiind trecut la “și altele”, asemenea sutelor de evenimente cu persoane dispărute (foarte
multe adolescente și copii) în ultimul an.
În plus, nu am fi știut că STS, o instituție foarte utilă în alegeri și în care s-au investit
sume enorme, are un serviciu de urgență (112) complet nefuncțional, un fel de stație de
triaj în care sunt angajate persoane fără antrenament specific în situații de criză, cu UN
SINGUR ANGAJAT PE JUDEȚ în cazul Poliției, care stă 24 de ore din 24 să gestioneze
cazuri în câteva minute și în localități pe care nu le cunoaște suficient.
Se dovedește că în servicii grija față de cetățean este absolut nulă, importante fiind, pe
lângă ocrotirea intereselor corporatocrate și/sau ale ambasadelor, licitațiile pentru
achizițiile de echipament scump și, iată, inutil. Care ar trebui verificate la sânge, dacă ar
exista control democratic și am avea un Președinte (șeful CSAT), nu un individ care face
poze de campanie cu o fetiță în mijlocul unui abis macabru pe care-l ignoră suveran și
iresponsabil, cu zâmbetul de șenilă lipit sub nas.
În lumea cercetătorilor influenței mass-media asupra opiniei publice este bine cunoscută
teza profesorului Bernard C. Cohen, șeful Departamentului de științe politice de la
Universitatea Wisconsin–Madison, despre presă: „Este posibil să nu aibă succes, în cea
mai mare parte a timpului, în a le spune oamenilor cum să gândească, dar are un
succes surprinzător spunându-le cititorilor la ce să se gândească” (Cohen, 1963, p. 13).
Politologul Bernard C. Cohen se referea la relația dintre presă și politica externă a SUA.
Așa a început cariera teoriei „Stabilirea agendei” (Agenda setting theory), menționată pe
plan internațional în mii de studii de sociologie a comunicării, de analiză a comunicării
sau de politologie și formare a opiniei publice. Este, foarte probabil, cea mai influentă
teorie din mass-media. O dovadă în plus: apariția în SUA, în 2017, a unei reviste cu
titlul The Agenda Setting Journal: Theory, Practice, Critique, focalizată pe dezvoltarea
teoriei, pe aplicațiile ei în mass-media și în alte arii decât în comunicarea socială. Nu
cred că există pe mapamond o altă revistă care să aibă ca titlu o teorie mass-media.
Ce este agenda?
Mass-media din România a consacrat pagini întregi și multe ore de emisie pentru
informarea publicului despre mersul anchetei acestei fărădelegi. Declarațiile oficiale
contradictorii și politizate, ca și opiniile divergente ale experților și jurnaliștilor, sau
speculațiile unor comentatorilori TV ne avizați, precum și postările emoționante pe
rețelele de socializare au făcut ca oamenii să discute intens despre acest caz, acceptând
sau contestând știrile vehiculate în mass-media tradițională sau digitală. Acest caz
abominabil ce a șocat populația din România constituie un eveniment – tragic, zguduitor
–, nu o problemă. Este o problemă incapacitatea instituțiilor abilitate (Serviciul de
Telecomunicații Speciale, Poliția, Procuratura) de a apăra dreptul la viață, un drept
fundamental, înscris în Declarația Universală a Drepturilor Omului (Articolul 3: „Orice
fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale“), în
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Articolul 2: „Dreptul la viaţă al oricărei
persoane este protejat prin lege”) și consfințit în Constituția României (Capitolul II,
Articolul 22: „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale
persoanei sunt garantate”).
Așa cum precizează Clóvis de Barros Filho, profesor de jurnalism la Universitatea din
Sao Paulo, stabilirea agendei este un efect social al mass-media, care „prin selecția,
plasarea și incidența știrilor determină subiectele despre care publicul va vorbi și pe care
le va dezbate” (Barros Filho, 2001, p. 169). De exemplu, la nivelul anului 2019, în
România, elementele agendei ar putea fi: corupția, independența justiției, violența în
familie și în societate, poluarea ș.a. Mass-media selectează din aceste elemente de
agendă, acordă prioritate unora, le scoate în prim-plan sau le diminuează importanța și,
chiar mai rău, le omite pe altele, în funcție de partizanatul politic, de organizarea internă
a instituției de presă, de legislația în vigoare. Probleme grave, precum criza
demografică, incapacitatea statului de a asigura dreptul la viață al cetățenilor, prăpastia
dintre bogați și săraci din țara noastră, sau încălzirea globală, pericolul neo-nazismului
pe plan mondial, sunt rar abordate în mass-media și pe platformele de socializare. În
schimb, gâlceava politică, acuzele reciproce Președinție – Guvern PSD+ALDE, precum și
între partidele politice, viața mondenă a divelor, horoscopul și alte bazaconii acoperă
agenda mass-media.
Teoria „Stabilirea agendei” a fost prefigurată în lucrarea Television and the Political
Image de Joseph Trenaman și Denis McQuail, în care s-a analizat rolul televiziunii în
alegerile parlamentare din Marea Britanie: „dovezile sugerează robust că oamenii se
gândesc la ce se spune […], dar ei nu gândesc cum li se spune” (Trenaman, Mc Quail,
1961, p. 178,).
Cercetarea de teren s-a desfășurat în orașul Chapel Hill din Carolina de Nord. Au fost
intervievate, în timpul campaniei electorale (18 septembrie – 6 octombrie 1968), o sută
de persoane nehotărâte în privința votului. Respondenții au fost selectați aleator din
listele de la cinci circumscripții electorale, reprezentative economic, social și rasial
pentru comunitatea din Chapel Hill. S-a presupus că persoanele care declarau că nu
sunt definitiv decise cum vor vota (întrebare filtru) vor fi mai susceptibile de a fi
influențate de mass-media. Totodată, s-a făcut analiza conținutului articolelor din patru
ziare locale (Morning Herald, Sun, News, Observer) și din trei publicații cu acoperire
națională (Time, New York Times, Newsweek), precum și analiza conținutului știrilor TV
ale companiilor NBC și CBS. Informațiile au fost clasificate în 15 categorii, reprezentând
problemele-cheie abordate în mass-media în campania electorală. Conținuturile
materialelor de presă au fost împărțite în „majore” și „minore”.
Mi se pare sugestiv modul în care au fost clasificate informațiile: „Pentru presa tipărită,
clasificarea major/minor s-a făcut în termenii de spațiu și poziție; pentru televiziune s-a
luat în considerare poziția și timpul alocat” (McCombs, Shaw, 1972, p. 178). Astfel, la
emisiunile TV au fost considerate „știri majore” cele care durau cel puțin 45 de secunde
sau care se prezentau printre primele trei într-un buletin de informații. În cazul ziarelor,
erau clasificate „știri majore” informațiile de pe prima pagină sau de pe oricare altă
pagină, dacă ocupau minimum trei coloane și dacă cel puțin cinci paragrafe erau
consacrate problemelor politice. În cazul revistelor, au intrat în categoria „știrilor
majore” acele informații care se extindeau pe mai mult de o coloană sau care apăreau la
începutul fiecărei secțiuni a revistei.
Verificarea teoriei
Din 1972 până în 1996, conform metaanalizei realizate de James W. Dearing și Rogers
M. Everett (1996), influența agendei mass-media asupra agendei publice a fost relevată
în mai mult de două sute de studii efectuate atât în legătură cu campaniile electorale,
cât și în legătură cu alte probleme (sociale, financiare, morale etc.). Astfel, teoria
„Stabilirea agendei” a fost dezvoltată prin contribuția unor cercetători precum Roger W.
Cobb și Charles D. Elder (1972), care au evidențiat corelația dintre agenda mass-media
și agenda politică (discursul oamenilor politici) sau Ray G. Funkhouser (1973), care a
analizat comparativ agenda mass-media și importanța reală a evenimentelor
(determinată prin indicatori statistici). Ray G. Funkhouser a constatat că există o
concordanță între atenția acordată de mass-media unei probleme și importanța conferită
acestei probleme de către opinia publică (agenda publică). Cercetătorul american
anterior menționat a numărat articolele din ziare și reviste publicate în intervalul 1960-
1970, clasificându-le tematic (războiul din Vietnam, revoltele studenților, criminalitatea,
conflictele rasiale ș.a.). Procedând la o testare indirectă, luând în calcul răspunsurile la
întrebările: „Care sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă SUA?”, „Care
sunt problemele pe care guvernul SUA trebuie să le soluționeze cu prioritate?” și „Ce
probleme vă preocupă personal?”, Ray G. Funkhouser a pus în evidență faptul că opinia
publică reproduce agenda mass-media, dar că între aceasta din urmă și ierarhia stabilită
de public a problemelor puse în discuție există o anumită discrepanță.
De aici decurge posibilitatea ca oamenii simpli (îmi displace profund acest adjectiv aociat
„diamantului firii” – cum numea William Shackespeare omul), ca și oamenii politici, să
fie manipulați de către mass-media. În discursurile și în deciziile lor, este de presupus că
politicienii încearcă să țină seama de dorințele și părerile electoratului. Intuind corelația
dintre agenda mass-media și agenda publicului, ei vor pune probabil accentul pe primele
elemente de pe lista publicului și vor ignora elementele de la sfârșitul ei. Robert M.
Entman (1989) a sesizat „că mijloacele de comunicare în masă induc o anumită
percepție a factorului politic despre agenda cetățeanului. Ambele agende [a politicienilor
și a cetățenilor – n.n.] au ceva deformat în ele, iar sursa acestei deformări este media”
(după Dobrescu, Bârgăoanu, 2001, p. 160). De asemenea, este posibil ca să se
confunde agenda mass-media cu importanța reală a faptelor și proceselor sociale.
Despre „confuzia jurnalistică” a atras atenția, încă în 1937, Floyd H. Allport. Cred că ar
merita să se întreprindă cercetări științifice în această direcție și în țara noastră, pentru
că mas-media prezintă de cele mai multe ori opinia unor așa-ziși „formatori de opinie”,
nu realitatea așa cum este relevată de cercetările științifice.
Teoria „Stabilirea agendei” a fost verificată prin numeroase cercetări empirice în SUA, ca
și în alte țări (cf. Wanta, Alkazemi, 2017). Au fost puse în evidență „condițiile
contingente” ale efectului stabilirii agendei. În unele cercetări s-a ajuns la concluzia că
această teorie se confirmă în cazul persoanelor cu spirit critic mai redus, nu și în cazul
persoanelor bine informate, cu spirit critic dezvoltat, cu nivel de școlarizare ridicat (Hill,
1986). S-a documentat că stabilirea agendei nu are același efect asupra tuturor
persoanelor, indiferent de sursa și de conținutul mesajelor. Importanța sursei a fost
subliniată de Gladys E. Lang și Kurt Lang (1983), care au utilizat primii termenul de
„construire a agendei”, susținând că procesul stabilirii agendei implică trei factori, în
strânsă corelație: mass-media, publicul și sursa știrilor.
În mod firesc, cercetătorii s-au întrebat și dacă mass-media are funcție de stabilire a
agendei publice în orice cultură sau doar în cultura americană. Studiile făcute în Brazilia,
Canada, Germania, Israel, Japonia, Spania, Taiwan ș.a. au probat impactul dintre
agenda mass-media și agenda publică. S-a pus și problema: în cât timp o problemă de
pe agenda mass-media trece în agenda publică? Gerald C. Stone (1975) a găsit că
există o creștere monotonă a corelației dintre cele două agende, în special cu două luni
înaintea verificării pe teren a agendei publice.
Și proeminența problemei joacă un rol important – așa cum a explicat Harold G. Zucker
(1978). Problemele proeminente, cele de care se izbește cetățeanul zilnic, sunt incluse
concomitent în agenda mass-media și în agenda publicului, dar atenția mare acordată
de mass-media problemelor mai puțin proeminente contribuie la sensibilizarea
publicului. Cercetătorii au investigat și efectele stabilirii agendei pe termen scurt,
precum și pe termen lung; efectele pentru știrile difuzate în format tipărit și online;
pentru problemele locale și pentru probleme non-locale; pentru conținutul de
divertisment; pentru conținutul vizual. „În ciuda robusteții generale a efectelor agenda-
setting, au fost identificați factori care diminuează sau amplifică amploarea efectelor.
Câțiva dintre acești factorii au efecte mixte, în timp ce alții factori apar în mod mai
consistent în cercetările efectuate. De exemplu, comunicarea interpersonală poate
îmbunătăți efectele stabilirii agendei” (Moy, Bosch, 2013, p. 295).
Comunicarea online poate construi o agendă alternativă pentru diferite grupuri din
societatea civilă, care contestă agenda vechii mass-media. Pe baza literaturii de
specialitate, profesoara de teoria comunicării Barbara Pfetsch și colaboratorii săi de la
Universitatea Liberă din Berlin apreciază că noile mijloace de comunicare în masă
fragmentează dezbaterea publică și că, în era digitală, datorită multitudinii agendelor
mass-media partizane, se produce o polarizare politică acentuată a publicului. În aceste
condiții, este necesară revizuirea modelelor clasice ale construirii agendei, în sensul
includerii în procesul de construire a agendei atât a comunicării online, cât și a
sistemului hybrid media (utilizarea strategică a vechii și noii mass-media pentru a spori
eficacitatea comunicării) (Pfetsch, 2016, p. 54).
În prezent, cercetătorii explorează intens cel de-al doilea nivel al teoriei „Stabilirea
agendei”: influența cadrajului (framing) obiectelor din agenda mass-media asupra
imaginii acestor obiecte în mintea noastră (primul nivel fiind dat de influența
proeminenței obiectelor din agenda mass-media asupra agendei publice).
Teoria „Stabilirea agendei” nu a fost scutită de critici, fiind considerată când doar o
ipoteză, când un „concept umbrelă”. S-a reproșat cercetărilor o anumită lipsă de rigoare
în utilizarea termenilor, o neconcordanță în măsurarea duratei de acțiune a efectului
mass-media (unii cercetători au luat în considerare efectele pe termen scurt, alții pe
termen lung), neclaritatea metodologiei de alcătuire a listei de probleme, concentrarea
asupra campaniilor electorale, neglijindu-se alte subiecte precum sportul, economia,
divertismentul (Barros Filho, 2001, p. 181, apud Brum, 2003). Cu toate acestea, teoria
„Stabilirea agendei” rămâne una dintre cele mai influente în domeniul mass-media.
Bibliografie
Barros Filho, Clóvis de. (2001). Ética na Comunicação: da informação ao receptor. São Paulo:
Moderna.
Brum, Juliana de (2003). „The agenda setting hypothesis: Studies and Perspectives”, Razón y
Palabra, 35. (www.razomypalabra.org.mx)
Chelcea, Septimiu (2006). Opinia publică. Strategii de persuasiune și manipulare. București,
Editura Economică.
Ciobanu, Elena et al. (2009). Dicționar explicativ al limbii române și enciclopedic de nume proprii.
București, Editura Corint.
Cobb, Roger W., Elder, Charles D. (1972). Participation in American Politics: The Dynamics of
Agenda Building. Boston, Allyn and Bacon.
Dearing, James W., Rogers, Everett M. (1996). Agenda-setting. Thousand Oaks, CA, Sage.
Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina (2002). Mass media. Puterea fără contraputere. Bucureşti,
Editura All.
Entman, Robert M. (1989). „How the media affect what people think: An information processing
approach”, Journal of Politics, 51, 2, pp. 347-370.
Hill, David (1986). „Viewer characteristics and agenda-setting by television news”. Public Opinion
Quarterly, 49, 3, pp. 340–350.
Jenkins, Henry (2006). Convergence Culture: Where Old and New Media Collide. New York, New
York University Press.
Lang, Gladys E., Lang, Kurt (1983). The Battle for Public Opinion:The President, the Press and the
Polls during Watergate. New York, Columbia University Press.
Levițchi, Leon (ed.) (1974). Dicționar englez-român. București, Editura Academiei R.S.R.
Matthes, Jörg (2005). „The need for orientation towards news media: Revising and validating a
classic concept”, International Journal of Public Opinion Research, 18, 4, pp. 422-444.
Moy, Patricia, Bosch, Brandon (2013). „Theories of public opinion”, în P. Cobley, P. J. Schultz
(eds.). Handbook of Communication Science. Vol. 1: Theories and Models of Communication (pp.
289-308). Berlin, De Gruyter Mouton.
Pfetsch, Barbara, Miltner, Peter, Maier, Daniel (2016). „Old nad new dynamics of agenda Building
in a hybrid media system”, în G. Vowe, P. Henn (eds.). The Evolution Political Communication in
the Online World. Theoretical Approaches and Research Designs (pp. 45-58). New York, Routledge.
Singer, Jane B. (2005). „The political j-blogger. Normalizing a new media form to fit old norms and
practices”, Journalism, 6, 2, pp. 173-198.
Trenaman, Joseph, McQuail, Denis. (1961). Television and the Political Image. Londra, Methuen.
Wanta, Wayne, Alkazemi, Mariam F. (2017). „Agenda-setting: History and research tradition”, în P.
Rössler (ed.). The International Encyclopedia of Media Effects. New York, John Wiley & Sons.
Weaver, David H., McCombs, Maxwell E. (1980). „Journalism and social science. A new
relationship”, Public Opinon Quarterly, 44, 4, pp. 477-494.
Weaver, David H., Zhu, Jinn-Hua, Willnat, Lars (1992). „The bridging function of interpersonal
communication in agenda-setting”, Journalism Quarterly, 69, 4, pp. 856-867.
Weimann, Gabriel, Brosus, Hans-Bernd (2016). „A new agenda for agenda-setting research in the
digital era”, în G. Vowe, P. Henn (eds.). The Evolution Political Communication in the Online World.
Theoretical Approaches and Research Designs (pp. 26-44). New York, Routledge.
Wright, Charles R. [1959] (1986). Mass Communication: A Sociological Perspective (ediția a III-a).
New York, Random House.
Zucker, Harold G. (1978). „The variable nature of news media influence”, în B. D. Ruben (ed.).
Communication Yearbook (vol. 2). New Brunswick, NJ, Transaction Book.
Cele două cazuri care au afectat emoţional la nivelul cel mai profund societatea noastră
şi care au ţinut capul de afiş al mass-media în ultima lună, cazul adopţiei micuţei Sorina
şi cazul dispariţiei Alexandrei, adolescentă despre care nu ştim încă dacă mai este sau
nu în viaţă, pentru că nu mai avem încredere în ce ne spun oficial autorităţile, au
dezvăluit un adevărat bestiar de poliţişti, lucrători în serviciile secrete, funcţionari publici
(foşti sau actuali) şi chiar procurori care se află în legături strânse de afaceri cu cei mai
abjecţi şi mai cinici interlopi şi care afişează fără jenă nişte averi care nu pot fi justificate
în niciun fel.
Toţi ţin cu dinţii de funcţia sau demnitatea publică deţinută ori de relaţiile cimentate cu
cei care “contează” în anii de dinainte de falsă pensionare. În plus, senzaţia pe care ţi-o
dau acţiunile nepricepute ale acestor reprezentanţi ai autorităţilor este că oamenii
pregătiţi, cu vocaţie şi cu suflet, au plecat mâncând pământul din acele joburi, lăsându-
le să fie ocupate de impostori şi de neîndemânatici (ca să nu folosesc cuvinte mai dure).
Cele ce se înşiră mai jos pot părea plate şi insipide, dată fiind tehnicitatea lor, dar mă
adresez mai ales politicienilor care vor să se (re)credibilizeze şi acelor multe persoane
de bună credinţă care încă lucrează în instituţiile şi autorităţile publice şi care se simt în
mod injust vizaţi de pata de abjecţie pe care o afişează unele autorităţi şi de
neîncrederea populaţiei în autorităţi.
Dacă vreţi să vă scuturaţi de aceste acuzaţii ale populaţiei, luaţi aminte şi luaţi măsuri:
1. Există o lege, aproape uitată de societatea noastră, dar încă în vigoare, care permite
controlul, sechestrarea şi confiscarea averilor nejustificate, măsuri care pot fi urmate
chiar şi de destituirea celui prins că se află în această situaţie, de bogătaş fără justificare
legimită. Este vorba de Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averilor
demnitarilor, magistraţilor, persoanelor cu funcţii de conducere şi control şi a
funcţionarilor publici. Legea stabileşte o procedură destul de simplă de control,
sechestrare şi confiscare a averilor ilicite, dar mai ales o serie de competenţe pentru
câteva tipuri de entităţi populate, la rândul lor, cu funcţionari şi magistraţi, pe care îi
plătim, suplimentar faţă de salariile lor normale, din banii noştri de taxe şi impozite:
Agenţia Naţională de Integritate, Comisia de Control a Averilor (constituită pe
lângă fiecare dintre cele 15 curţi de apel din ţară, membri acestor comisii fiind judecători
şi procurori), instanţa specializată din cadrul curţilor de apel, procurorii
anchetatori ai infracţiunilor revelate de caracterul nejustificat al averii.
Cum începe procedura?
Orice persoană fizică sau juridică interesată, inclusiv un “oneghe” (ca să mă exprim în
româna insolită a domnului preşedinte Iohannis) poate sesiza ANI în legătură cu averea
nejustificată a uneia dintre persoanele mai sus indicate. Urmează un raport al ANI
privind averea nejustificată, cu care se sesizează comisia de control a averilor, în
componenţă şi cu competenţă enunţate mai sus. În faţa comisiei se derulează o
cercetare similară cu ancheta penală, în care cel cercetat are dreptul să dea lămuriri cu
privire la justificarea şi legitimitatea averii, după care comisia, dacă reţine ca justificat
raportul ANI, trimite cazul completului specializat din cadrul Curţii de Apel.
Este cazul să spun că această procedură poate însemna ani de zile de aşteptare a unei
soluţii, dar aceasta nu înseamnă deloc că indolenţa manifestată până acum de autorităţi
în punerea la treabă a acestei legi ar fi justificată. Trebuie spus că, în 23 de ani de când
există această lege, o singură procedură s-a derulat şi finalizat. Una singură.
Or, noi vedem că (foşti) poliţişti, lucrători la serviciile secrete, directori de direcţii de
ocrotire a copiilor, procurori (da, procurori) au averi cu mult mai mari decât veniturile pe
care le încasează legal. Evident, sunt incluşi în această oală şi politicieni, dar ei sunt de
mult suspecţi de serviciu, nu? Plus că nu i-a prea dovedit nimeni până acum, cu mici
excepţii.
Mai mult chiar, în ciuda interdicţiilor şi incompatibilităţilor legale, vedem că sunt astfel
de vajnici reprezentanţi ai autorităţii publice care nu se sfiesc să facă afaceri pe faţă, în
te miri ce domeniu, de la horeca la expediţii de marfă. Ca să nu mai vorbim de afacerile
insidioase, făcute prin interpuşi. Sau cu interlopi. Ca să vă satisfaceţi setea de exemple
– afacerile din domeniul pazei şi securităţii se fac numai de foşti sau actuali poliţişti şi
lucrători ai serviciilor secrete.
Cine vrea să facă un pic de curăţenie în acest bestiar trebuie să înceapă un control sever
al averilor. Legal, cu toţi paşii prevăzuţi de lege, ca să nu fie anulat totul în justiţie. Nu e
nevoie de toate direcţiile de combatere a corupţiei şi infracţionalităţii organizate din
lume, nici de “oneghe”-uri militante şi activiste, ci numai de agenţi de control, procurori
şi judecători normal pregătiţi, care stau bine cu etica şi emotionalitatea. Şi nici nu e
nevoie de o vânătoare de vrăjitoare. Este suficient să se dea 2-3 sute de exemple de
control, sechestrare şi confiscare a averilor ilicite. După aceea, aceste exemple de
disuasiune vor fi implantate în mentalul celor potenţial vizaţi – ei se vor abţine, cel puţin
o vreme, de la mizeriile pe care le practică acum.
2. Toţi cei care se ocupă direct cu ordinea publică, protecţia populaţiei împotriva
dezastrelor sau a situaţiilor de urgenţă, lucrătorii din servicii şi din combaterea
criminalităţii organizate, ba chiar procurorii, trebuie să fie cât se poate de sever verificaţi
din punct de vedere al pregătirii profesionale şi al probităţii morale, eventual cu
proceduri internaţionale şi examinatori externi, pentru a evita trucarea concluziilor. Iar
cei care nu corespund, să fie daţi afară, fără posibilitatea de a mai reveni în alte funcţii
publice sau de răspundere şi, mai ales, fără dreptul la pensii speciale.
3. Apropo de pensii speciale – aberaţia pensionării la 45 de ani şi, mai ales, gluma
proastă a cumulului pensiei cu salariul sau cu alte venituri asimilate salariului trebuie de
urgenţă stopate. Sunt nişte insulte la adresa eforturilor noastre de a plăti la timp, fără
crâcnire, taxe, impozite şi contribuţii la bugetele publice.
4. Trebuie ca afacerile directe sau indirecte ale serviciilor secrete să fie interzise, iar
lucrătorii lor, care au împânzit societatea noastră la toate nivelurile, de zici că suntem
cea mai ameninţată ţară de pe glob, trebuie retraşi în cazarme, de unde să se ocupe, la
propriu, de siguranţa naţională, şi nu de siguranţa buzunarului propriu sau a
profitabilităţii de cazino a multinaţionalilor care au covârşit economia României.
P.S. Atrag atenţia că şi domnul Mugur Isărescu, guvernator al BNR, poate fi verificat sub
raportul justificării şi legitimităţii averii. Nişte autorităţi care se (ne) respectă ar putea
verifica premiul de împlinire a vârstei de pensionare încasat în 2014 (domnul Isărescu
nu a plecat defel la pensie; doar a încasat venitul omonim), bonusurile pentru “profitul”
din senioraj ale băncii centrale (care “renumerează”, de fapt, eşecul politicii de ţintire a
inflaţiei) şi, printre altele, veniturile de la Măr SRL (Apple inc., in globish) pentru poşirca
de protocol vândută în sistemul bancar şi activele dobândite sau consolidate de această
firmă cu bani europeni.
P.P.S. Cine a fost Augias? Îi las pe trolli, postaci şi aplaudaci să se chinuie ca să afle.
În ultimii doi ani și jumătate, măsurile de stimulare a cererii agregate au fost însoțite de
cele privind creșterea ofertei agregate. Prin implementarea strategiei #wageledgrowth,
ținta de creștere a ponderii remunerării forței de muncă în PIB la 40% de la 35,2% în
anul 2016 a fost atinsă. Mai rămâne încă un decalaj consistent față de media UE28
(pondere de 47,6% din PIB alocată remunerării lucrătorilor în 2018, date Eurostat), însă
acesta trebuie recuperat gradual pe termen mediu. Acest salt în ponderea remunerării
lucrătorilor în PIB reprezintă efectul a cinci procese: creșterea productivității muncii,
mărirea numărului de salariați, majorarea salariului minim, creșterea salariilor în
sectorul privat în contextul majorării eficienței lucrătorilor și al deficitului de forță de
muncă, respectiv creșterea salariilor în sectorul public, în special în sănătate și educație.
Cresterea salariilor a urmat creșterii productivității. Conform datelor Eurostat,
productivitatea muncii pe lucrător la nivelul întregii economii s-a majorat în toată
perioada 2010-2018 (+91,4%), în timp ce costul mediu salarial a crescut cu 81,5%.
Câștigul de productivitate la nivel național a fost de 3,92 mii de lei între 2010 și 2018, în
timp ce costurile salariale totale medii/salariat au crescut cu numai 2,14 mii de lei.
Astfel, s-a înregistrat un câștig de competitivitate în ultimii ani ca urmare a faptului că
salariile au crescut atât procentual, cât și absolut mai puțin decât productivitatea
muncii.
Sigur că există și anumite evoluții care nu intră în modelul teoretic idealist, în condițiile
în care în România postdecembristă măsurile de încurajare a ofertei agregate și a
capitalului autohton au fost marginale. Adâncirea deficitului de cont curent și presiunile
inflaționiste moderate sunt totuși dezechilibre care pot fi ajustate. Totuși România nu
are dezechilibre majore și aici, fapt confirmat de către guvernatorul BNR în fața
Comisiilor de Buget Finanțe din Parlamentul României acum o lună: “deficitele pe care le
are ţara noastră nu sunt majore, nefiind de nivelul celor din 2008. Deficitul de cont
curent se apropie de 5%, dar nu este 14% ca acum zece ani, deficitul bugetar este
mare, se învârte în jurul a 3%, dar nu este la nivelul deficitului fiscal din 2008-2009,
cand era 7%”; “nu există riscuri sistemice, stabilitatea financiară a țării este solidă,
datoria externă este scăzută și în scădere, rata creditelor neperformante în sectorul
bancar a scăzut de la 22% la 6,7%, România fiind un exemplu pozitiv al Europei”.
Investiții de 50 miliarde lei sunt prinse în bugetul general consolidat pentru anul 2019.
Cheltuielile fiscale precum şi schemele de ajutor de stat pentru companii mari şi
programe IMM în 2019 sunt de 60,4 miliarde lei – stimuli principali acordați sectorului
concurential de 48,4 miliarde lei – bani care rămân în sectorul privat din relaxarea
fiscală plus 12 miliarde lei stimuli directi.
Este atât de importantă stimularea producției autohtone prin investiții din orice sursă,
scheme de ajutor de stat și stimuli fiscali deoarece creșterea producției autohtone (și
implicit a PIB potențial) poate avea efecte pozitive deopotrivă în creșterea economică,
reducerea deficitelor gemene și, concomitent, la un proces dezinflaționist.
În Figură, cererea agregată a crescut (AD0→AD1) astfel încât economia s-a deplasat din
E0 în E1. PIB efectiv crește puternic pe termen scurt de la PIBefectiv0 = pPIB0 până la
PIB efectiv1. Fără măsuri de stimulare a ofertei agregate apar presiuni pe inflație,
deficite bugetare și de cont curent.
De aceea nu aș retrage niciun program, nicio subvenție, nicio măsură care ajută la
creșterea productiei autohtone. Din contră, aș extinde programele de ajutor pentru
sectoarele strategice (IT, construcții, cercetare-dezvoltare, sănătate, educație,
agricultură s.a.) și aș inova noi programe de sprijin pentru producătorii agricoli (pe
lângă programele “Tomate Românești”, “comercializarea lânii”, “sprijin creștere porcine
Basna și Mangalița”, “taurine Bălțata Românească și Bruna”, “creștere bubaline” s.a.) și
“extindere irigații”, “construirea de noi centre de colectare și prelucrare”, “depozite
frigorifice, sere și solarii” s.a. Consider că programul “O familie, o casă” cu prevederi
clare și bine implementat poate fi un succes. Un program “Innovation” cu două
componente – o “Schemă de ajutor de stat pentru inventatori” și o “Schemă Startup
Innovation” ar aduce valoare adăugată ridicată. Analog crearea unui “Fond de
industrializare pe bază de licențe”. Sunt multe altele…
În sfârșit, tot ceea ce sper este ca măsurile de încurajare puternică a ofertei agregate să
fie considerate strategice de către decidenții de politici fiscal bugetare, indiferent de
doctrina și viziunea specifică la nivel politic. Toate acestea combinate cu măsuri de
creștere țintită a veniturilor, reducerea inegalităților și a polarizării sociale, investiții în
capitalul uman.
În cinci ani banii tăi nu vor mai exista în formă fizică. Totul va fi electronic, iar
impozitele, taxele sau celelalte obligaţii se vor reţine la sursă aproape în totalitate. Vei
vedea cum banii îţi tranzitează portofelul, dar îţi va fi imposibil să-i opreşti. Banii aceia
pe care-i vei folosi nu vor fi banii ţării tale sau ai comunităţii tale, ci nişte creaţii absolut
impersonale aparţinând unor entităţi abstracte cărora le vei plăti inclusiv taxa pentru
utilizarea banului.
Asta, în ciuda faptului că va exista o lege care îţi va interzice să foloseşti orice alt
instrument pentru schimburile pe care le faci. Trocul va fi scos în afara legii, la fel ca
orice alt schimb care nu are ca oglindă portofelul tău electronic.
Absolut tot ceea ce deţii îţi va fi înregistrat în acel portofel. Doar pe baza acelor date vei
putea să-ţi asiguri bunurile şi absolut tot ceea ce nu se vede acolo nu va fi al tău.
În cinci ani cel care te va amenda pentru infracţiunile din trafic nu va fi poliţistul, ci
propriul tău autoturism. Amenzile îţi vor fi afişate „live” în portofelul digital şi vei plăti
pentru fiecare mică eroare din trafic. Vei avea în continuare dreptul de a contesta, dar
nu vei câştiga niciodată deoarece nu vei avea temei de contestare. Şi, oricum, orice
contestare nejustificată îţi va scădea ratingul, astfel încât te vei gândi de mai multe ori
dacă are sens să începi o aventură juridică. Pentru a scăpa de haosul amenzilor şi de
impozitele piperate vei avea posibilitatea să-ţi închiriezi serviciile unei maşini care se
conduce singură. Asta însă nu te va scuti de riscul de a muri într-un accident generat de
un comportament aberant al maşinii, un accident în care nu vei putea interveni.
În cinci ani portofelul tău va fi şi identitatea ta digitală, un stigmat de care nu vei mai
avea cum să scapi. Te vei naşte cu un portofel, la fel cum acum, după naştere, ţi se
alocă un CNP. Spre deosebire de actualul CNP, identitatea ta digitală va conţine absolut
tot ceea ce faci, iar workeri AI vor decide ce-ai făcut bine şi ce nu pe baza unor norme
vagi la care trebuie să te adaptezi. Vei avea surpriza să constaţi că, în ciuda faptului că
n-ai încălcat nicio lege, la un moment dat workerii AI vor decide că undeva sau cândva
în trecutul tău ai încălcat o regulă a prezentului şi, în consecinţă, scoringul tău va fi
diminuat.
În cinci ani atomizarea socială va atinge cote imposibil de imaginat la momentul actual.
Inclusiv relaţiile intra-familiale – dacă va mai exista noţiunea de familie – vor fi
intermediate de procese electronice şi cam fiecare om de pe Pământ va trăi în „lumea
lui”. O cantitate enormă de timp se va petrece în realitatea virtuală care va deveni prima
formă de interacţiune socială, intermediată de substanţe psihotrope care vor dezvolta
dependenţa de mediul virtual.
În cinci ani vor apărea tehnologii de producere a copiilor care vor face ca procesul
natural de naştere să devină o excepţie. Oricum, în aceste condiţii, serviciile publice de
sănătate nu vor mai aloca fonduri pentru maternitate sau problemele generate de
aceasta. Dacă vei vrea să ai un copil pe cale naturală va trebui să-ţi asumi acest risc. De
la a treia generaţie de copii născuţi (produşi) artificial procesul va deveni ireversibil, iar
naşterea naturală va fi imposibilă, astfel încât controlul populaţiei va deveni un fenomen
legat de strategiile economice. Dacă vreţi să aprofundaţi procesul, citiţi „Minunata lume
nouă”.
În cinci ani supravegherea în masă va fi atât de dezvoltată încât fiecare pas pe care-l
faci va fi înregistrat pe cel puţin trei canale diferite. „Cerul” te va supraveghea la modul
real deoarece tehnicile imagistice ale sateliţilor vor evolua astfel încât va fi detectată
chiar şi o zgârietură care ţi-a apărut în plus faţă de ieri. Urmărirea din satelit a
populaţiei – atât la nivel de masă cât şi la nivel de individ – va deveni atât de
performantă încât va arunca în derizoriu actualele tehnologii bazate pe camere video
montate la fiecare colţ de stradă sau pe urmărirea prin intermediul telefonului mobil.
Dreptul de mişcare va fi corelat cu scorul social. Spre exemplu, un scor social slab nu-ţi
va mai permite să te bucuri de anumite destinaţii. Mai mult, în ciuda faptului că te afli în
concediu, un anumit comportament te-ar putea trimite acasă fără drept de apel.
Cele enumerate mai sus sunt doar câteva elemente pe care le veţi simţi pe propria piele
mai repede decât vă puteţi imagina. Pe baza acestora veţi putea „interpola” fiecare
aspect al vieţii care vă aşteaptă. Pare înfricoşător? E abia începutul!
Ați vrut o țară a procurorilor lui Lazăr și Kovesi, venali, corupți și aserviți unui președinte
penal, cu salarii și pensii nesimțite de care nu se pot atinge nimeni! O aveți!
Ați vrut o Poliție și Jandarmerie slabe, timorate și fricoase în urma incidentelor din 10
august 2018, de care să vă bateți joc și să le manevrați cum vreți pentru a vă realiza
interesele meschine! Le aveți!
Ați vrut o țară condusă de un președinte slugarnic, care n-a făcut nimic bun pentru
români, dezbinându-i și instigându-i la ură și răutate, dar care a făcut tot ce se putea
face pentru interesul și bunăstarea lui personală! Și o aveți!
Ați vrut un referendum costisitor și neconstituțional contra corupților răi! L-ați avut și l-
ați votat (degeaba)!
Ați vrut să nu se modifice legile justiției în folosul cetățeanului pentru că trebuiau apărați
magistrații puterii, așa cum v-a ordonat Macovei, Junker și Timmermans! Și ați reușit!
Ați boicotat sau ați votat împotriva familiei tradiționale și a bisericii ortodoxe, militând
pentru promovarea homosexualilor și lesbienelor într-o țară majoritar creștin-ortodoxă!
Și ați câștigat!
Ați vrut să-l vedeți pe Dragnea la pușcărie, nu pentru motivul banal că ar fi angajat
două funcționare la C.J., ci pentru că voia o justiție corectă și independența României
față de multinaționalele nesătule din țară. Și ați obținut!
De ce plângeți după Alexandra, fata de 15 ani ucisă cu sânge rece de criminalul din
Caracal, ca urmare a incompetenței și indolenței sistemului mafiot din justiție, poliție și
servicii pe care l-ați apărat, împreună cu președintele vostru?
Asta ați vrut, asta aveți! Vorba proverbului biblic: „Cine seamănă vânt, culege furtună!”
General de brigadă (r) dr. Vasile HERMENEANU, Fost comandant al Brigăzii 9 Mecanizate
Mărăşeşti din Constanţa
Sursa: Justițiarul
Cu Dragnea ieșit din peisaj, SRI revine în grații: Guvernul taie de la Educație și
dă la servicii
În perioada în care s-a elaborat Legea bugetului de stat, liderul de atunci al PSD, Liviu
Dragnea, era în plin război cu serviciile secrete și a ordonat să fie tăiați bani din bugetul
SRI, iar aceștia să fie redirecționați către Educație. Cu Dragnea ieșit din peisaj, optica
Guvernului s-a schimbat, iar la rectificarea bugetară crește bugetul SRI și pierde
Ministerul Educației.
Serviciul Român de Informații: +396,5 milioane lei, per sold, astfel: cheltuieli de
personal +356,8 milioane lei; bunuri și servicii +14,0 milioane lei; subvenții acordate
instituțiilor din subordine +23,5 milioane lei; drepturi de pensie +17,1 milioane lei;
proiecte FEN 2014-2020 -29,9 milioane lei; cheltuieli de investiții +15,0 milioane lei.
Media rămasă de cheltuit pentru semestrul II la acest titlu, cu 84% mai mare decât
media lunară a plăților pe primul semestru permite derularea în continuare a actualului
program pentru rechizite școlare destinat copiilor din familii cu venituri reduse aflați în
învățământul primar și gimnazial. la cheltuielile aferente programelor cu finanțare
rambursabilă se propune suplimentarea creditelor bugetare cu +30 milioane de lei și a
celor de angajament cu 250 milioane lei pentru proiectul privind educația timpurie și
proiectul ROSE privind învățământul secundar.
Motivul pentru care cred că nu voi intra niciodată în politică ține de infantilismul
electoratului român. Retardul nu i se datorează decît parțial, căci în ultimele trei decenii
n-a avut parte decît de un lung șir de traume, autentice sau induse. Și asta după 45 de
ani de regim cu partid unic.
Mușchiul democratic nu i s-a antrenat deloc. Dovadă stau aspirațiile paternaliste (scuze,
doamnă K) și promilițienești ale unei (noi) generații activate politic prin cîteva cascadorii
propagandistice de-o ieftinătate dezarmantă și care își exprimă pe potrivită proiectele
prin grobianisme cică jmekere. De fapt, nu s-a putut deocamdată mai mult decît muie.
Un astfel de electorat e neîntrebuințabil. Căci nu cere de la politician să gestioneze sfera
publică, ci să-l conducă. Dacă se poate, de mînă. Ca un tată. Tată de la care aștepți
putere, blîndețe, afecțiune, bunătate, stil, inteligență, expertiză. Aștepți, practic, totul.
După prima palmă, îți cade în cap tot universul. Cînd l-ai văzut transpirat în chiloți, te-ai
maturizat sexual abrupt. Iar la pubertate îl urăști difuz, dar dîrz pentru că ești convins
că ți-a înșelat fiecare bucățică de onestă așteptare. Aceasta e vîrsta sentimentală și
intelectuală a electoratului român de azi.
Ce-i drept, în beneficiul unui cît mai eficient control, se lucrează intens la menținerea
neștirbită a stadiului infantil. Numai unui imatur îi poți produce artificial stări furibunde
de ură patetică. Un imatur pe care îl ții de mînă în parc te crede dacă i-l arăți, de pildă,
pe nenea cutare spunîndu-i că e rău. Imaturul te crede. Doar te ține de mînă ca să-l
conduci. Să–l ghidezi. Să-i fii far. Și bodyguard. Eventual și bunică tandră, dacă ai
naturelu ceva mai fragiluț.
Motivul pentru care probabil nu voi intra niciodată în politică este că eu urăsc onest un
singur lucru: să fiu condus. Deci nu vreau să conduc niciodată pe nimeni. Am toată
considerația și prețuirea pentru însoțitorii orbilor, dar admit că nu asta ar fi una dintre
aspirațiile mele principale.
Nu îmi imaginez că făuritorii din umbră ai USR vor accepta că au muncit degeaba,
privind resemnați la cele 9 procente pe care Barna le are în cel mai recent sondaj de
opinie. Mai degrabă cred că acest nou 10 august a fost planificat chiar înainte de
precedentul.
Mitingul va trebui să conțină două strigăte de luptă: Jos PSD! Jos Iohannis! Acesta din
urmă venind mai târziu, spre noapte, ca o revelaţie, ca o întrupare a minţii românului de
pe urmă.
Mitingul de sâmbătă este, în fond, defilarea mândră a românilor care urăsc din tot
sufletul România minţindu-se că o iubesc.
„Cu prilejul întrevederii, preşedintele Klaus Iohannis şi preşedintele Donald J. Trump vor
discuta despre întărirea şi dezvoltarea în continuare a Parteneriatului strategic puternic
şi dinamic dintre România şi Statele Unite ale Americii, în toate dimensiunile sale,
inclusiv în plan securitar şi economic. Preşedintele României va evidenţia, şi cu această
ocazie, faptul că ţara noastră va continua să fie un partener strategic solid şi un aliat
responsabil şi de încredere al Statelor Unite ale Americii, una dintre priorităţile politicii
externe a României fiind consolidarea relaţiei transatlantice şi a securităţii spaţiului
euroatlantic”, arată Administraţia Prezidenţială.
Este pentru a doua oară, în actualele lor mandate, când preşedintele Trump şi
preşedintele Iohannis au o întrevedere la Casa Albă, după întâlnirea din iunie 2017.
Avocatul Dan Chitic este de părere că prețul îl constituie „gazul din Marea Neagră”.
„Parteneriate energetice… cu alte cuvinte gazul din Marea Neagră! Asta e prețul vizitei
lui KWI la Casa Albă de pe 20 August. In preț e inclus și un nou mandat de Președinte,
desigur!
Bogdan Duca este de părere va trebui să mai scoatem câteva miliarde de dolari pentru
niște avioane ca noi.
O fată de 10 ani și 8 luni dintr-un mic sat de lângă Deva este violată, în mod repetat, de
mai mulți bărbați adulți. Din cele trei curți de judecată românești, printre care și cea mai
înaltă din caz, Curtea de Apel Alba, care dă sentința definitivă, două instanțe susțin că
fata de 10 ani putea refuza actul sexual! În opinia judecătorilor, consemnată negru pe
alb, faptul că fata n-a reclamat familiei e un semn că ea a consimțit să facă sex.
„Victima nu le-a spus părinților ei despre presupusul abuz” Iată citatul exact, care
probează cum au judecat cazul magistrații din Alba Iulia. „Pe baza acestor mărturii și a
faptului că victima nu le-a spus părinților ei despre presupusul abuz, instanța a ajuns la
concluzia că actele sexuale au fost întotdeauna inițiate de reclamantă și a respins teoria
conform căreia victima ar fi fost în imposibilitatea de a-și exprima voința”.
„Minora vorbește rușinată despre cele întâmplate. Aceasta are amintiri vii legate de
evenimente. (…) Declară că nu a spus nimănui mai repede despre incidente deoarece se
temea pentru siguranța ei și a membrilor familiei ei”. Expertiza medico-legală psihiatrică
– Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara. Violurile au loc în 2008-2009.
Sentința definitivă de la Alba Iulia vine în 2011. Dar victima nu cedează. În 2016 statul
român este învins la CEDO de către fata din micul sat hunedorean. Pornind de la acest
caz, cererea nr. 61495/11, prin Hotărârea din 15 martie 2016, CEDO amintește
României că are obligația de a-și apăra copiii. Ce răspunde statul? România știe că, în
cazurile de abuz sexual, victimele se tem să-și reclame făptașii Curtea europeană atrage
atenția statului român că, pe baza practicii psihologice și juridice, nu poți trage concluzia
că, dacă victimele nu au vorbit, abuzul nu a avut loc.
Ceea ce, în toată lumea civilizată, poate fi semn că victimele ascund ceva, de spaimă
sau de oroare, la noi este interpretat drept dovadă că fetele minore au consimțit să facă
sex cu agresorii! Se numește învinovățirea victimelor. 12 sentințe judecate identic! În
apărarea sa, România prezintă la CEDO: 12 sentințe în care se întâmplase la fel ca în
cazul fetei de lângă Deva. 4 verdicte în care judecătorii recunosc violul. 16 cazuri în care
apar cuțite sau amenințări fizice recunoscute și care i-au făcut pe judecători să decidă
că nu e consens.
„În majoritatea acestor cauze, s-a considerat că victimele – cu vârste cuprinse între 11
și 14 ani – au consimțit la acte sexuale cu bărbați mai în vârstă – inclusiv sex anal și
oral – în baza unor elemente precum faptul că nu le-au spus nimic părinților, nu au țipat
după ajutor ori au fost de acord să însoțească făptuitorii în diversele locuri în care au
avut loc actele” Argumente din cele 12 dosare aduse de apărarea României la CEDO
CEDO: Judecătorii au dat greutate mai mare cuvântului inculpaților decât spuselor
victimei Când analizează cazul fetei abuzate sexual la 10 ani și 8 luni, CEDO observă
cum judecă justiția noastră agresiunile împotriva fetelor minore.
„Fără să explice de ce, instanțele interne au ales să acorde o pondere mai mare
declarațiilor date de inculpați și de cele două martore din familia lor, concluzionând
astfel că reclamanta a fost cea care l-a provocat pe J.V. să facă sex cu ea” CEDO Că nu
acordăm credit victimelor, este ceva ce noi, ca români, vedem că se întâmplă peste tot,
nu doar în fața curților de judecată. De ce ar mărturisi victimele, dacă sunt crezuți
agresorii?! „În plus, instanțele interne nu au demonstrat o abordare adaptată la copil în
cadrul examinării faptelor cauzei și i-au atribuit reclamantei fapte care, în realitate,
corespundeau posibilei reacții a unui copil la un eveniment stresant, ca de exemplu
neinformarea părinților”, atrag atenția judecătorii Curții Europene. În unanimitate, CEDO
a acordat fetei o despăgubire de 9.000 de euro, considerând că statul român și-a
încălcat obligațiile față de victimă, atunci când a judecat infracțiunile împotriva sa. „O
populație expusă persecuției, crimei și morții”
Peste 500 de pedofili, găsiți vinovați prin sentințe definitive, își execută pedepsele în
libertate în România. Alte mii și le-au ispășit deja, tot fără vreo zi de închisoare. La 80%
dintre ei, instanțele nu au considerat agresiunea drept viol, ci drept „act sexual cu un
minor”. Ca să dovedească faptul că fetele de 10-14 ani au consimțit, s-au folosit
argumente de genul: nu au țipat, nu au spus părinților, au fost îmbrăcate provocator
sau i-au însoțit pe bărbați fără să realizeze ce va urma. Nu e doar o justiție clasificată pe
gen, o justiție bazată pe dominația masculină, ci e mai mult de atât. E felul în care se
exercită puterea, politică, executivă sau judecătorească în România și, tot mai des, în
multe locuri din lume.
„Dacă considerăm că politica înseamnă ființe umane guvernate de alte ființe umane, și
existența individului în comunități pe care nu și le poate alege, atunci politica este
distincția dintre o populație a cărei existență este susținută, încurajată și protejată și o
populație expusă persecuției, crimei și morții”, observă scriitorul francez Edouard Louis.
Un singur caz de abuz sexual asupra unui copil dintr-un cătun hunedorean a scos la
iveală o politică de stat, ilustrată în 12 dosare asemănătoare. 12 situații în care
autoritățile au abdicat de la obligația protecției copilelor de 11-14 ani și le-au expus, pe
ele și pe toate celelalte fete, suferinței fizice și umilinței psihice.
Nu este pentru prima oară când aud spunându-se, dinspre tabăra USR, că ar fi mai
indicat să fim conduși total din exterior.
Ca și cum nu ar exista suficientă cedare de suveranitate, liderul USR Dan Barna propune
ca MAI și parchetele să fie controlate, analizate și conduse de parteneri externi.
”E nevoie de înlăturarea urgentă a tuturor celor care au permis perpetuarea
crimei organizate și promovarea incompetenței în locul siguranței publice.
Forțele de ordine și de securitate din România trebuie să își reînnoiască
coordonarea cu partenerii europeni și internaționali. Nu este o rușine să ceri
ajutor de la parteneri și aliați atunci când ești într-o situație de criză profundă.
Iar situația de astăzi din România cere de urgență instituirea unei celule de
criză coordonate de la cel mai înalt nivel, prin CSAT și cu eventuala participare
a unor misiuni din partea unor parteneri externi”, a scris Dan Barna, pe Facebook.
Asta înseamnă manipulare, să folosești o tragedie pentru a mai face un pas în direcția
transformării României în colonie.
Autor: G.S.
Sursa: Criterii.ro
Marți seara, o știre a luat prin surprindere lumea politică românească. Unii au
rămas chiar descumpăniți. Klaus Iohannis va fi primit de Donald Trump, pe 20
august, la Casa Alba. Ce lovitură, ce mișcare, ce succes! Asta a fost reacția
partizanilor mono-mentali și a naivilor, în vreme ce pesimiștii s-au îngrozit!
Nenorocire, mai cheltuim zece-douăzeci de miliarde pe armament bun pentru ciori, mai
cumpărăm cine știe ce vechitura, mai trimitem soldați la dracu-n praznic, mai face
Klemm ture pe la ministere să la dea de lucru și să le spună ce nu trebuie sa facă! Cu
alte cuvinte, la puține ore după difuzarea știrii, și unii și alții îl vedeau pe Iohannis
cîștigator categoric și la alegerile pentru a-l doilea mandat.
Așadar, vizita lui Klaus Iohannis este doar o vizită. Nu trebuie privită decît ca o vizită.
Depinde ce vor americanii, în mod normal, subiectul n-are cum să fie legat de Caracal.
Trump și americanii trebuie să fie alertați de evoluția relațiilor lui Putin cu Erdogan și de
anunțul Turciei privind o intervenție în nordul Siriei. Incidentele în Strîmtoarea Ormuz și
replicile țîfnoase ale ayatolahilor încarcă și mai mult tensiunea în zonă. O zonă în care
România este un punct de sprijin, un aliat, un cap de pod.
Ce vor discuta cei doi? Multe privind rolul și obligațiile României. Ce va negocia Klaus
Iohannis? Nimic!? Va fi de acord cu orice. Ba, va oferi și ceva în plus, cu iluzia
că va beneficia și de oarecece sprijin american la alegeri. Ba, ambasadorul
George Maior va da și el din cap de mai multe ori, fiind convins că o asemenea
întîlnire fructuoasă îl ajută să mai amîne audierea la SIIJ și că redeschiderea
dosarului său privind complicitate la luare de mită va fi privită cu alți ochi.
De ani buni, din inițiativa Laurei Codruta Kovesi și a tandemului Maior-Coldea, a fost
îngropat un dosar penal pornit de la denunț privitor la complicitate de dare și luare de
mita al directorului SRI de atunci George Maior. Și care dosar amenință să fie redeschis
în aceasta toamna. Pe vremea lor, amărîții și adversarii erau săltați în fața camerelor de
luat vederi și duși în cătușe la DNA, iar Florian Coldea (denunțat de Elena Udrea) și
George Maior (denunțat de Urdăreanu), amîndoi pentru cite o jumătate de milion de
euro, au fost promovați. De fapt, tustrei au căzut bine-mersi. Maior, în scaunul de
ambasador în țara anticorupției planetare (mai putin SUA), Kovesi - pe cale să devină
șefa Anticorupției europene, iar Coldea să fie promovat la catedre universitare, să îi
învețe și pe cei tineri cum se fac dosare de condamnare fără probe și cum se astupă
gura opozanților gălăgioși și cum se fac bani de la ANRP.
Ei bine, vizita în SUA pare a fi un prilej fericit pentru toți cei implicați. Mai puțin pentru
cei obligați să achite nota de plată pentru înțelegerile făcute de Klaus Iohannis și de
însoțitorii sai.
Stau sincer şi mă gândesc la ce-s bune toate aceste luări de poziţii ale mele? Oare nu-i
în van să încerci să vorbeşti unor lemne, sau să tragi speranţa că-i poţi explica pickup-
ului că placa e stricată şi de-aia repetă ca un cretin aceeaşi poezie? Oare nu-i în van să
suferi sincer atunci când vezi turma de oi mergând către pierzanie? Într-adevăr, aşa e.
Absolut totul e în van.
Dar n-aş fi sincer până la cap dacă n-aş aminti că, în tot acest strigăt al meu,
componenta dominantă e disperarea. Acea disperare în faţa inevitabilului deoarece
turma ineptă, lobotomizată şi manipulată nu face altceva decât să ne tragă pe toţi în
spirala pierzaniei. Dacă ar fi afectaţi doar ei, proştii şi ticăloşii care-n toate timpurile au
târât ţara asta în mizerie, atunci ar fi bine! Poate că aş fi capabil chiar să-i aplaud. Însă,
din nefericire, victimă a prostiei lor absolute suntem şi noi, cei care avem puterea de a
vedea realitatea aşa cum e.
Ce mai caută o astfel de individă în funcție, în afară de relația directă pe care o are cu
Klemm?
Când vor înceta presiunile asupra experților criminaliști, puși să conducă cercetările într-
o direcție “sigură” pentru “rațiunile de stat”?
Marți, 6 august 2019, s-a dat publicității Comunicatul prin care e anunțată vizita la Casa
Albă a lui Klaus Iohannis, în 20 august 2019. Să ne imaginăm dacă o clipă în opinia
publică de la noi ar fi încolțit și înflorit apoi ipoteza unei legături între Gheorghe Dincă și
militarii americani de la Deveselu.
Și dacă da, sub semnul cărei atmosfere? Vineri, 2 august 2019, susțineam la emisiunea
Cătălinei Porumbel de la Antena 3, spre disperarea cui știu eu, că în impunerea variantei
asasinului singuratic și deci în excluderea ideii nu doar de Rețea pentru Deveselu, dar și
de Rețea în general, chiar și de Rețea PSD-istă, își spune cuvîntul un interes suprastatal.
Nu știam atunci de vizită. Credeam că e doar spaima de propaganda rusească.
Acum sper că românii vor fi înțeles efortul inimaginabil de convingere privind
asasinul singuratic desfășurat în aceste zile la o amploare atinsă doar de
diversiunea care a dus la evenimentele din decembrie 1989. Mai mult decît efort,
un veritabil război, în care au fost aruncate toate instrumentele și mijloacele
diversioniste: De la Divizia Presă a SRI, care atacă pe oricine cuteză să se întrebe dacă
nu e și altceva decît implicarea unui maniac singuratic, pînă la compromiterea, fără
scrupule, a unor instituții precum DIICOT, INML. S-a ivit mai zilele trecute Afacerea
Monstrul cu butoiul.
Unul dintre aceste evenimente a rămas în Istorie sub porecla de Răpirea ziariștilor din
Irak. A debutat în seara lui 28 martie 2005, prin anunțul că trei jurnaliști
români au fost dați dispăruți, împreună cu însoțitorul lor, Mohamed Munaf, în
Irak, și se încheie luni, 23 mai 2005, cînd răpiții aterizează pe aeroportul
Otopeni, unde sînt întîmpinați de Traian Băsescu, președintele României și
Călin Popescu Tăriceanu, premier.
La vremea respectivă, eram un mare adversar al lui Traian Băsescu, sub semnul tezei
mele că în România postdecembristă președinții, spre deosebire de premieri, de alți
demnitari, beneficiază de o răzgîiere din partea presei. Situație explicabilă, prin
existența în presă a unei temeinice rețele de acoperiți. Eram seară de seară invitatul lui
Marius Tucă, la Antene, care ținea cel mai influent talk-show din România.
Din cîte se știe azi în chip oficial, Afacerea jurnaliștii răpiți a avut două etape:
28 martie – 1 aprilie 2005, etapă despre care ancheta penală și procesul au stabilit
pentru totdeauna c-a fost o punere la cale de către Omar Hayssam pentru ca la un
moment dat, prezentînduse drept Salvator al răpiților, să scape de anchetele penale
iuțite de venirea lui Traian Băsescu la Putere.
1 aprilie – 23 mai 2005, etapa în care se spune în chip oficial că ziariștii au fost pasați
unor teroriști autentici. Despre această etapă am scris și publicat la vremea respectivă
un întreg serial. Puneam la îndoială teza oficială. Deoarece încă n-au apărut
documentele în stare să mă confirme sau să mă infirme nu mă voi referi la
această etapă. Mă voi referi, în schimb, la prima etapă.
Potrivit anchetei făcute de mine în 2005, anchetă în care am beneficiat de surse
deosebite, care mi-au dat documente, prin intermediul lui Munaf, Omar a închiriat
dintr-o Piață din Bagdad mai mulți irakieni dispuși s-o facă pe teroriștii. Tot
ceea ce se transmitea la televiziunile noastre despre jurnaliștii răpiți de
teroriști era rodul unui scenariu gîndit de Omar și executat de așa-zișii
teroriști. Chiar din prima seară, cînd a izbucnit Tărăboiul, am exprimat în direct la
Marius Tucă Show, îndoieli în legătură cu autenticitatea răpirii. Țin minte că m-am
întrebat cum dracu de trimitea Marie Jeanne Ion de pe bancheta din spate a
mașinii răpitorilor SMS-uri ample, pefecte stilistic și gramatical, care ajungeau
la Prima Tv, pregătită să le primească fără ca teroriștii din mașină să nu se
prindă. Care teroriști nu se gîndiseră să-i ia ostaticului telefonul. A doua seară
m-am întrebat în direct, cu mare scandal, de ce nu apare invitabila probă de viață. Spre
uluirea noastră, a doua zi, la Al Jazeera, urmare a unei casete video trimise postului, a
apărut înregistrarea video cu Marie Jeanne, declarînd că răpitorii nu vor bani în schimbul
eliberării.
N-a fost singurul caz în care, urmare a întrebărilor noastre de la televizor, în Irak se
răspundea imediat în practica răpirii. Țin minte c-am avut, într-o seară, o replică în
genul:
Interesant e că observațiile noastre erau imediat luate-n seamă și-n țară. Cînd am spus
că e imposibil ca o răpită să transmită texte atît de lungi, imediat în presă au apărut
intervenții menite a explica inexplicabilul. Colegii de-ai răpitei au susținut că ea avea o
abilitate genială în a scrie SMSuri. Specialiști în răpiri (iviți cît ai clipi, ca și la Cazul
Caracal) au menționat că teroriștii fac uneori astfel de greșeli precum lăsarea
telefonului.
Azi, știm în chip oficial că transpunerea în practică a observațiilor noastre era urmare a
faptului că echipa lui Omar rescria din mers povestea în funcție de obiecțiile din spațiul
public.
E ceea ce s-a întîmplat și în cazul Caracal pentru ținerea sub control a opiniei
publice și manipularea acesteia astfel încît să nu se ivească și să se dezvolte
teza Rețelei.
Din acest punct de vedere, iscodirea felului în care povestea e scrisă și rescrisă în
funcție de opinia publică ne trimite la realitatea numită scrierea scenariilor în cazul
marilor seriale americane. Realizatorii sînt cu un ochi la audiență și cu altul la opinia
publică.
În cazul celebrului serial 24, după primul sezon, al doilea a ținut cont de
obiecțiile FBI privind imaginea instituției și ale asociațiilor musulmanilor
privind imaginea musulmanilor de teroriști prin definiție.
Prin urmare, în sezonul 2, Jack Bauer, cel care folosea mijloace neortodoxe în
anchetarea teroriștilor e convocat în fața unei comisii de anchetă a Senatului, și își face
apariția o musulmană care e angajată la FBI să lupte împotriva terorismului islamic.
Într-un alt număr voi trece în revistă momentele în care Scenariștii au rescris
povestea de la Caracal în funcție de opinia publică.
Într-un articol publicat de Daily Mail în 2018, scriitorul Stephen Pollard, de la The
Jewish Chronicle, se întreba dacă nu cumva membrii noii generații a ”fulgilor de nea”
sunt fasciștii zilelor noastre. ”Asistăm la propria noastra versiune a ”nouvorbei” lui
Orwell, avem o nouă formă de fascism dismimulat ca un soi de preocupare afectuoasă.
Netflix a început să retransmita serialul Friends.
Veți spune că este un prilej pentru escapim nostalgic și benign. Însă, potrivit unora, este
o promovare dezgustătoare a rasismului, sexismului, homofobiei și transfobiei.
Personajului Ross nu-i place că băiatul lui se joacă cu păpușile, deci este sexist.
Personajul Monica suferă pentru ca este grasă, deci este sexistă. Iar toți actorii sunt
albi, deci serialul este rasist. De multe ori, ofensa pe care o percep acești critici nu este
simțită de ei înșiși. Ei se simt ofensați pentru alții”.
”În 2015, studenții de la University of East Anglia, au interzis unui restaurant mexican
să mai agațe sombreros cu ocazia balului bobocilor, pentru că în acest fel mexicanii s-ar
simți ofensati. Nu că vreun mexican s-ar fi simțit ofensat. Studenții ”fulgi de nea” s-au
simțit ei înșiși ofensați. Asta merge mână în mână cu înființarea în campusurile
universitare a ”spațiilor sigure”, unde studentii sunt protejați de posibilele traume
provocate de realități cu care nu sunt de acord sau care i-ar ofensa. Și aici nu e vorba
doar despre politica studenților. Asta afectează și universitățile”, scria Pollard.
Există excepții surprinzătoare de la evoluțiile din lumea occidentală expuse mai sus. În
iulie 2019, The New York Times publica un articol despre un adevărat rit de trecere din
Olanda. Aici, copiii de 12 ani sunt legați la ochi și duși de părinți în pădure, noaptea, iar
apoi lăsați să se întoarcă singuri acasă sau la tabăra stabilită. Este o lecție de viață, un
test de maturitate dincolo de cel de la școala. Părinții au fost lăsați, la rândul lor, singuri
în pădure pentru a-și găsi drumul înapoi spre casa. Nu este o practică tocmai legală
(ține totuși de părăsirea unui minor), însă autoritățile tolerează această tradiție. Mulți
părinți sunt mereu în preajma copiilor, iar, după două accidente rutiere petrecute
noaptea, copiii lăsați singuri în acele locuri izolate sunt obligați să poarte veste
reflectorizante.
Este o practică foarte veche. Olandezii, scrie The New York Times, sunt surprinși să afle
că sunt singurii care fac asta. ”Este un simbol a ceea ce părinții fac mereu: își aduc copiii
pe lume și apoi îi lasă să-și găsească calea”, scrie The New York Times.
Revenind la articolul lui Jeff Thomas, el arată că ”generația postbelică a fost prima
generație ”răsfățată”, cu zeci de milioane de copii crescuți în ideea «copiii mei nu trebuie
să treacă prin greutățile pe care le-am înfruntat eu»”. ”Zonele care au prosperat cel mai
mult (UE, SUA, Canada) au fost, fără vreo coincidență, cele in care a prevalat acest mod
de creștere a copiilor”.
”Rezultatul a fost generația anilor 1960 – tinerii care pot fi lăudați pentru idealismul
mișcării pentru pace, pentru drepturi civile, pentru egalitatea drepturilor bărbaților și
femeilor. Dar aceiași tineri au fost atât de răsfățați încât au crezut că este perfect logic
să urmezi cele mai scumpe școli fără să înveți, dedându-te drogurilor, sexului și rock
and roll-ului. Să renunți la școală nu era văzut ca o problemă și doar puțini dintre acei
tineri se simțeau vinovați că au rispit agoniseala de-o viață a părinților. Nu e de mirare
că generatia aceasta și-a cocoloșit propriii copii și mai mult. Acum, noua generație a
milenialilor arată care este rezultatul efortului părinților de a înlătura orice posibilă
greutate din viața copiilor lor. Nimeni din această generație nu a trebuit să facă curat
prin casă, să împartă ziare sau să obțină note bune pentru a primi o recompensă
excepțională – cum ar fi un telefon mobil. Au devenit adulți fără a înțelege ce este cauza
și ce este efectul, ce înseamnă efort și recompensă.
Teoretic, rezultatul ar fi trebuit să fie o generație fără griji, fără stres, care să aibă doar
idei pozitive și fericite. Problema cu acest ideal este că, pe măsură ce se apropiau de
vârsta adultă, acești copii aveau tot mai multe lacune la capitolul lecții esențiale de
viață. În anii în care creierul lor se dezvolta au fost condiționați să se aștepte la tot mai
multă idulgență pe parcursul vieții. Orice idee aveau, oricât de ilogica, a fost considerată
validă.
Astăzi culegem roadele acestui mod de creștere a copiilor. Zeci de milioane de tineri nu
au învățat ce înseamnă umilința. Nu sunt capabili să accepte că ideile și percepțiile lor
pot fi contestate și nici nu pot trece dincolo de ei înșiși pentru a înțelege percepțiile
celorlalți. Tind să se simtă ofensați foarte repede și nu știu cum să reacționeze când se
întâmplă asta. Au o percepție atât de bună despre ei, încât nu pot gestiona momentele
când sunt contraziși. Pentru ei, ceea ce simt ei este mai important decât logica.
Hipersensibilitatea și vulnerabilitatea sunt consecințe majore, însă cea mai mare victimă
este Adevărul. Adevărul nu mai este ceva fundamental, ci este ”opțional”, subiectiv,
relativ și de mai mică importanță decât faptul că cineva ar putea fi ofensat.
Înainte vreme, studenții erau intimidați când li se prezenta o carte intitulată ”Elemente
de calcul si geometrie analitică”. Însă cărțile astea avea un scop. Te pregăteau pentru
lumea adulților, pentru tehnologia care avansează. Înainte, se pleca de la ideea că un
student va învăța (în universitate, dacă nu a făcut-o acasă) să ia în calcul toate punctele
de vedere, inclusiv cele mai puțin plăcute lui. În orele de dezbatere se aștepa să susțină
orice punct de vedere și să argumenteze cât de bine poate”.
Avantajul relativ al est-europenilor și al asiaticilor
”Cât privește generația actuala, ar fi simplu să spunem că acești tineri sunt niște
mutanți la nivel emoțional – niște narcisiști ranchiunoși – care nu pot rezista la școală
dacă nu au spații sigure, prăjiturele, cațeluși și ședințe de îmbrățisări. Criteriile
anterioare au dispărut și în locul lor au apărut cărți de colorat, jucărioare și spații în care
studentul să poată să plângă.
Oricât ar fi de neplăcut, trebuie spus că nu este leac pentru prostie. Toate societățile
care au făcut ca generația copiilor să nu fie capabilă să-și gestioneze realitatea vor afla
că acea generație este una pierdută. Orice societate are momente de decădere.
Generația următoare – cea care a crescut în perioada de după prăbușire – va fi, de
nevoie, generația care își va dezolta abilitățile necesare recuperării. Oare asta înseamnă
că lumea va trăi în haos pentru mai mult de o generație, până când se va dezvolta
generația post-fulgi de nea?
Ei bine, nu. În Europa, unde există trendul milenial, vest-europenii au fost crescuți
alintați și incapabili, în timp ce est-europenii, care au trecut prin greutăți, sunt capabili
să gestioneze orice greutate apare în calea lor. La fel, în Asia este destul de mare
procentul tinerilor crescuți să înțeleagă că trebuie să-și asume responsabilitatea
viitorului. Peste tot în lume, cu excepția UE, SUA și a Canadei, lucrurile stau la fel.
Nu, stimabile, acesta e doar PROIECTUL TĂU CU ROMÂNII TĂI, căci eu, spre exemplu,
nu vreau deloc să trăiesc în ROMÂNIA NORMALĂ pe care mi-o promiți, prezidente… Prin
urmare bănuiesc că nu sunt un „om corect și cinstit”, deoarece Orban Ludovic crede că
doar „cinstiții (ooo!!!, poate „cinstiții”, totuși, da…în funcție de cât s-au „cinstit”, n.n.) și
„corecții” e firesc să-l urmeze neabătut pe impostorul ăsta supradezvoltat pe verticală,
construit astfel numai pentru a ajunge mereu și mereu la slănină, impostor care timp de
aproape cinci ani a avut grijă doar de stomacul lui bombat binișor de-atâta preocupare
pentru „românii mei”… de patul lui de 3,00 x 3,00 metri din dormitorul revărsându-se pe
tot etajul… de euroii lui rezultați din chirii obținute fraudulos, pentru păstrarea cărora ar
întoarce toată România pe dos, ca pe-o mănușă… de netulburatele lui weekend-uri care
încep cam de vineri dimineața și se sfârșesc cam marți, pe la prânz, nu… nu…nu… Mi-e
lehamite de prefăcutul ăsta lipsit de orice sentiment, vânând lacom tragediile pentru a
se cocoța pe ele, cu cheții lui de anelidă enormă, mofturoasă și imperturbabilă, pentru
că orice mort care folosește scenariului său personal e un mort bun, cumsecade, și,
evident, NECESAR!
Detest rutina lui de mecanism înțepenit într-un proiect căznit, pe care oricum nu-l
înțelege, așa cum nu a fost în stare să înțeleagă nici cele două întrebări ale
referendumului propus de el însuși unui public isterizat care nu dorea decât ca Dragnea
să meargă la pușcărie.
Cetățene român, al „lui” sau al oricui vei fi fost matale vreodată, cine îți spune ție asta?
Ce scară a valorilor aștepți de la cel a cărui creație de vârf e lucrarea „De ce e întuneric
noaptea?” căreia i se poate adăuga și niște maculatură, formată din „Pas cu pas” și
„Primul pas” ? Capodopere pe care oricum nu „principialul” le-a scris ci - așa cum ne-a
informat Radu Vancu, pe când era sincer și nu-și dădea seama că ar putea să-l cam
coste momentul de sinceritate - sunt creația unui colectiv care s-a străduit… Căci, nu-i
așa? „Întrebare: Ce-i aceea o cămilă? Răspuns: E un cal proiectat de un colectiv!” Și
chiar „cămile” au ieșit cărțile care trebuiau să prefacă broscoiul-negânditor în prințul-
scriitor-de-bestseller-uri. Ce valori și ce principii are ăsta? Ce toleranță și creativitate?
Cât despre „competență și înțelepciune”, acestea se potrivesc cu personajul nostru cam
cât se potrivesc panseurile lui Gâgâ în Istoria literaturii universale.
Mă gândesc că acela care i-a scris textul și-a râs de el, băgând acolo, îndesate, toate
calitățile de care președintele nostru este complet, dar COMPLET străin.
Când dracului, prezidente, ai luptat tu pentru așa ceva? Nu cumva atunci când după o
HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ DEFINITIVĂ, care te privea direct, pentru că-ți lua o
proprietate dobândită prin fals, spuneai cu barba tremurând: „Această soluție, după
părerea mea nu e bună, mă nemulțumește și împreună cu avocații căutam cele mai
bune căi pentru a contesta această soluție” (16 noiembrie 2015)… păi nu e LEGEA -
LEGE PENTRU TOȚI, adică și pentru tine, ipocritule? Cât despre drepturile și libertățile
individuale, cred că nemuritoarea expresie „nu știu și nici nu mă interesează” ar ilustra
perfect felul în care: „…Pentru asta am luptat în acest mandat și pentru asta voi lupta în
continuare!”
Dar nu pentru mine, care nu sunt „românul lui” a fost discursul prezidențial de astăzi. El
a fost pentru toate râmele care, văzând prea bine că ÎMPĂRATUL LOR E GOL-GOLUȚ și
că îi atârnă, indecent, toate alea, se grăbesc să-i laude strident minunatele straie
inexistente, să-i citeze părți din discurs, să se tragă în poză cu el și să-i copieze
gesturile. Adică pentru Rareș, Orban și Turcan, cei a căror uimitoare obediență va lăsa
în curând amprente unsuroase pe costumul albastru pe care ei se prefac că-l văd și că-l
pipăie, în timp ce el nu e nici măcar în faza de „SEMNE CU LAȚE”!!!
P.S. Din SUPORTUL DE CURS - CONFECȚIONER INDUSTRIAL CROITORIE: „…SEMNELE
CU LAȚE sau largi: Se fac două puncte mici iar la al treilea se lasă un laţ cu lungime de
1-2 cm. SEMNELE CU LAȚE se dau pe linia de desen a cretei care urmărește tiparul,
după ce acesta a fost îndepărtat”.
Creiere achiziționate din UE, în vîrful companiilor rusești. Cine sînt, oficial,
”oamenii lui Putin”
Deși o schimbare de paradigmă pare să fie inerentă, pentru adepții stîngii politice, Rusia
lui Vladimir Putin continuă să stîrnească ”îngrijorări”. Banii lui Putin, influența lui Putin,
oamenii lui Putin. În lumea politică occidentală, principala acuză adusă celor
neînregimentați în tabăra globalistă este că ar fi ”vînduți rușilor”.
”Coșmarul” propagandei mondialiste este că președintele Federației Ruse este ”pe val”
oriunde lumea judecă articulat, nevăzînd în Vladimir Putin vreun suveran care numește
președinți și guverne, ci un partener de afaceri. Pentru că, pînă la urmă, toate se reduc
la bani. Cum, de altfel, Germania se bucură nu doar de piața rusească, fiind prezentă în
federație cu majoritatea companiilor de vîrf nemțești, dar exportînd și creiere. Sigur,
asta deja este meritul rușilor! Dar cine sunt politicieni de vîrf care ajung să lucreze
oficial pentru ruși?
Climatul politic european este împărțit între rusofili și rusofobi. Puțini sînt cei care nu au
o opinie în această chestiune. Dacă ar fi să facem o trecere în revistă doar pe
continentul european, bulgarii cred că repoziționarea față de Uniunea Europeană nu le-
a adus nimic bun în ultimele decenii, dimpotrivă. În plus, nu se simt legați în nici un fel
de ucraineni, deci anexarea Crimeei nu îi afectează și, ca atare, apreciază politicile
Kremlinului și susțin ridicarea sancțiunilor economice aplicate Federației Ruse. Că tot
vorbeam despre Ucraina, rămîne de văzut cum va gestiona noul președinte relația cu
Rusia, dar semnele arată că de pe lista chestiunilor insurmontabile, Crimeea riscă să
dispară foarte curînd.
Slovenia și Croația nu au nimic împotriva lui Putin și, la rîndul lor, nu sînt mulțumite
de sancțiunile împotriva Moscovei. Și pentru aceste țări, schimburile comerciale cu Rusia
au rămas în continuare în sfera interesului imediat. Serbia, care aspiră să adere la UE,
se identifică deschis cu Rusia și fățiș împotriva NATO și a Statelor Unite. De altminteri,
urmele conflictului iugoslav par să se șteargă extrem de greu!
Românii sunt, practic, singuri în aversiunea lor față de Moscova, reprezentînd excepția
în Balcani, la fel ca Polonia în Grupul de la Visegrád.
Fostul prim-ministru slovac Robert Fico s-a pronunțat și el împotriva sancțiunilor UE.
Dacă Polonia, statele baltice și România se tem de Rusia, Fico a declarat că vede un
pericol mult mai mare în prezența trupelor NATO în Europa de Est. După plecarea lui
Fico, noul premier, Peter Pellegrini, avea să continue aceleași relații cu Moscova,
participînd inclusiv la Forumul economic de la St. Petersburg din anul acesta. Ungaria a
avut o poziție echilibrată: pe de o parte a dezvoltat relații economice cu Federația Rusă,
pe de altă parte, a susținut că Polonia și țările baltice, care se simt amenințate, au
dreptul la asigurări suplimentare din partea NATO sau chiar din partea americanilor, însă
temerile manifestate de aceste țări nu ar trebui să pună sub nici o formă în discuție
relațiile pe care le au celelalte țări cu Rusia.
Susținerea politică de care se bucură Rusia, fie și neoficial, cuprinde întreaga hartă
europeană. Cele mai pro-ruse partide europene de ”extremă dreapta” sunt AfD
din Germania, FPÖ din Austria, Golden Dawn din Grecia, Jobbik din Ungaria,
Frontul Național Francez, Liga Nordică a Italiei, Partidul
Independenței Regatului Unit (UKIP) și Vlaams Belang (VB) din Belgia. Pe partea
stîngă, cele mai pro-ruse partide sunt AKEL din Cipru, Die Linke din Germania, KSCM
din Republica Cehă, Podemos și Syriza din Spania. Mișcarea italiană 5 Stele și
Partidul Scut Uman (Živi zid) din Croația fac, de asemenea, parte din tabăra pro-
rusă.
Toate aceste partide, cu excepția Syriza și PVV din Olanda, se opun și sancțiunilor UE
față de Rusia. Toate partidele sunt eurosceptice în grade diferite. Oricît de mult s-a
străduit propaganda de la Bruxelles să niveleze creierele de-a lungul și de-a latul
Europei, rezultatul pare un adevărat fiasco!
Poziția pro-rusă a acestor partide derivă în mare parte din convingere și dintr-o afinitate
ideologică cu Rusia lui Putin. Pe așa-zisa ”extremă dreaptă”, mulți sunt atrași de valorile
conservatoare ale Rusiei, de apărarea creștinismului, suveranității naționale și de
respingere a internaționismului globalist și a intervenționismului Bruxelles-ului.
La rîndul ei, pînă și Angela Merkel consideră Nord Stream 2 ca fiind ”un simplu proiect
comerical”, mai ales că, printre investitori, se regăsesc nu doar Gazprom dar și
companii europene precum E.ON și BASF din Germania, Dutch-British Shell, OMV din
Austria sau ENGIE din Franța. Dublă măsură, ca de obicei! Să nu uităm șirul de alegații
care s-au rostogolit în sfera publică germană privind ”influențarea alegerilor” din
Germania de către Putin, continuînd propaganda antirusească ce își avea originile în
bătălia politică americană dintre democrați și republicani.
Dincolo de retorică și păruieli politice, există însă și o viață economică ce nu pare să țină
cont de cele ce se spun în presă, la TV, la reuniunile politice.
Fostul șef Der Spiegel conduce Camera de Comerț Germania-Rusia
Aceasta are în prezent un sediu central la Moscova, o filială la St. Petersburg, o serie
de agenții regionale în diverse orașe din Rusia, dar și o agenție la Berlin. Potrivit datelor
Camerei de Comerț, investițiile germane în Rusia par înfloritoare!
Regăsim aici investiții de multe milioane de euro din partea unor companii
precum Volkswagen, BMW care și-a anunțat intenția de a construi o fabrică
Kaliningrad, sau Mercedes Benz care se pregătește de lansarea producției chiar anul
acesta la Moscova.
Interesul german se leagă de faptul că rubla este slabă, ceea ce înseamnă costuri
reduse la jumătate pentru investitorii germani din Federația Rusă. Apoi, Rusia abundă
încă de personal calificat și plătit la nivelul unui muncitor chinez, deși are prestații
calitativ superioare.
Pînă atunci, Schröder a ocupat rolul de șef al comitetului acționarilor companiei Nord
Stream, încă din 2005. Începînd cu anul 2016, fostul cancelar joacă același rol în
compania Nord Stream 2, care construiește legătura de gaz Rusia-Germania ce
reprezintp mărul discordiei cu americanii ce își doresc o felie din piața europeană a
energiei.
Ex-cancelarul Christian Kern a semnat un contract cu compania rusească RZD, fiind cea
mai recentă ”achiziție” pentru un post important la o companie de stat din Federația
Rusă.
Rusia a apreciat poziția lui Christian Kern ca oponent față de sancțiunile internaționale
impuse în urma crizei din Crimeea. În 2017, cînd era cancelar, acesta a participat la
Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, unde s-a pronunțat împotriva
sancțiunilor Uniunii Europene asupra Moscovei. Kern a precizat că sancțiunile impuse
Rusiei prejudiciază Austria cu cca. 0,3 la sută din PIB prin limitarea exporturilor către
Federația Rusă.
Kern, care a fost cancelar al Austriei în perioada 2016-2017, va ocupa un loc în Consiliul
de Administrație al Căilor Ferate Ruse ca ”director independent”, potrivit unui anunț al
companiei ruse feroviare de stat.
Kern a fost înainte de asta CEO al companiei de transport feroviar ÖBB din Austria,
începînd cu anul 2010. Se pare că rușii preferă ”precizia nemțească”, căci înaintea lui
Kern, tot la RZD a lucrat și fostul șef al Deutsche Bahn, Hartmut Mehdorn.
În timpul mandatului lui Kern a fost inițiat și înființat Forumul austro-rus din orașul
Sochi, de la Marea Neagră, destinat să contribuie la consolidarea relațiilor bilaterale
dintre cele două țări. Sochi-Dialog a fost lansat oficial în mai 2019.
Pierderile anuale ale Rusiei în era sancțiunilor economice înseamnă nu mai puțin de 30
de miliarde de dolari anual. Investițiile străine directe (FDI) înseamnă abia 0,2% din
PIB pentru perioada 2015-2018, ceea ce situează Federația Rusă sub cele 0,3% ale
Nigeriei, 0,5% ale Venezuelei sau cele 2,7% ale Ucrainei în materie de investiții străine
directe.
Moscova are nevoie de investiții ca de aer, fără de care, ambițioasele proiecte enunțate
de Valdimir Putin – de la investiții în sănătate și pînă la investiții în infrastructură – ar
putea să rămînă doar fantasme. Proiectele Kremlinului ar trebui să se încheie în 2024 și
ar costa în total 388 de miliarde de dolari, dar peste 115 miliarde s-a prevăzut că se vor
încasa din investițiile private rusești și străine.
Iată de ce are Rusia nevoie de figuri proeminente în fruntea companiilor sale! Dar
dincolo de personalități, există și evenimentele: Forumul Economic de la St.
Petersburg, așa-numitul ”Davos rusesc”. Forumul este prezidat chiar de președintele
Putin și strînge anual în jur de 17.000 de participanți, cu toate sancțiunile ce plutesc
în aer.
Anul acesta, între participanți s-au aflat președintele chinez Xi Jinping, președintele
bulgar Rumen Radev, prim-ministrul slovac Peter Pellegrini, prim-ministrul armean
Nikol Pashinyan, secretarul general al ONU – António Guterres. Anul trecut, vedetele
forumului au fost șefa FMI și președintele Franței.
După doi ani de recesiune, în 2017, Rusia a reintrat pe creștere economică și federația
depune toate eforturile ca să rămînă în continuare pe creștere. Restul, e politică și
propagandă.
După ce, prin scrisori deschise sau postări pe Facebook, mai mulţi procurori şi chiar
judecători au încercat să ia apărarea colegilor lor care au fost implicaţi în „Cazul de la
Caracal” şi care au făcut gafe uluitoare ce au împiedicat salvarea vieţii Alexandrei, fata
de 15 ani, răpită şi, probabil, ucisă de monstrul din Caracal, Asociaţia Magistraţilor din
România (AMR) a reacţionat dur, într-un Comunicat trimis redacţiei noastre.
Șerban Cionoff: ”Dar dacă monstrul uită partitura? Sau nu mai vrea să îşi joace
rolul… ”
Există, în potopul de declarații care se bat la cap pe care le-au făcut, în calitate oficială
sau numai pe persoană fizică, mulți dintre cei implicați în cercetarea monstrului din
Caracal, una pe care o socotesc în afara oricărei îndoieli. Deloc întâmplător aceasta
aparținându-i lui Gheorghe Dincă,odiosul personaj. Iarăși deloc întâmplător fiind vorba
despre ce le-a spus el, în direct și fără rețineri, procurorilor care îl cercetează: ,,Hai că
v-am plimbat destul. Vă duc unde am dus-o și pe Luiza’’.
Rețineți, vă rog, expresia ,,v-am plimbat’’, care, în argoul unor indivizi de teapa acestui
nenorocit, dă de înțeles că, de fapt, i-a dus de nas pe procurori. Dovadă că nici până
acum nu s-a dovedit că ar exista certe urme că , măcar de data asta, nenorocitul a spus
adevărul. Cât despre celelalte minciuni pe care el le debitează pe bandă rulantă ,
trebuie să recunoaștem că nici nu i-a fost prea greu să o facă de vreme ce înșiși
procurorii s-au făcut că lucrează încă de la primele ore de după răpirea Alexandrei.
Că această nemernică formă de existență a materiei continuă să își facă mendrele se
vede cu ochiul liber și nu trebuie să fii mare expert în materie de drepturile omului ca să
vezi cu câtă duioșie îl tratează anchetatorii, ba când vrea țigări, ba când vrea apă
proaspătă sau haine curate, ba când acuză căderi psihice și acută demoralizare. Cât
despre rele tratamente,aplicate la poliție, ce să mai zic? Vine curând și vremea lor…
Pomeneam, mai înainte, despre declarațiile care se bat cap la cap și, în aceeași ordine
de idei, am de adăugat faptul că, mai mult sau mai puțin întâmplător, acestea au ca
efect debusolarea opiniei publice. Sau, mai precis, canalizarea atenției spre un anumit
scenariu. Cel al unui Gheorghe Dincă, ins cu grave carențe psihologice și morale, care a
comis odioasele-i fapte numai și numai de capul lui. Ați mai auzit, în ultimele zile, ceva
despre clanurile de proxeneți sau de traficanți de carne vie din Caracal? Poate numai în
trecere și cam pe șoptite. Iar când s-a adus în discuție faptul că măcar unul dintre
tartori avea , ca patron de firmă sau cam așa ceva, contracte cu anumite instituții,
repede s-a mutat vorba către câteva persoane publice. Fără însă a se și aduce dovezi
clare că acestea- și numai acestea!- sunt în relație directă cu unul sau altul dintre
barosanii de la terminalele rețelelor de traficanți. Cât despre beneficiarii serviciilor
acestor rețele, iarăși batista pe țambal, nu de alta dar, din vorbă în vorbă, se putea
ajunge și prin prejma obiectivului strategic de la Deveselu și cine știe pe cine mai
supăram.
Și uite așa, din vorbă în vorbă, îmi aduc aminte că, prin anii *90, tot aici, la Caracal, a
fost săltat de poliție un mahăr al afacerilor dubioase. Reacția publică a fost cvasi-
unanimă:,, La câte pile și relații are, cu siguranță că o să iasă într-o săptămână!’’ Ceea,
ce însă, nu s-a întâmplat nici după trei săptămâni. Așa că i-am cerut părerea hâtrului
meu prieten, Papik(binecuvântată fie-i amintirea!).Răspunsul a fost de-a dreptul
năucitor: ,,Păi da, îl țin de trei săptămâni, fiindcă în prima săptămână l-au bătut să
spună și de două săptămâni îl bat să tacă!’’
Foarte adevărat, au trecut,de atunci, cam douăzeci și ceva de ani , Papik a murit, iar
despre barosanul împricinat nu mai am alte vești. Dar nu știu de ce înclin să cred că
vorbele acelea cu mare tâlc rămân al naibii actuale…
În atenția cititorilor: După cum ați remarcat în ultima vreme am fost preocupat de cazul
din Caracal. Mi-am făcut un țel din a deslușit misterele din acest caz și a afla răspunsul
pe care îl dă realitatea. În zilele ce vor urma voi participa la mai multe emisiuni pentru a
dezbate acest caz. De aceea, sunt interesat de nedumeririle ce le-au ridicat acest caz
cititorilor mei precum și opinia acestora cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat
la Caracal. Aștept să îmi transmiteți, prin intermediul cristoiublog.ro, aceste nedumeriri
și opinii pe parcursul zilei de astăzi și a celei de mâine.
Scriam în numărul anterior că, la fel ca în cazul Jurnaliștii răpiți în Irak, din 2005,
povestea despre ce s-a întîmplat în realitate după ce Alexandra s-a urcat în mașina lui
Gheorghe Dincă, dacă nu chiar înainte de asta, e scrisă și rescrisă în permanență în
funcție de opinia publică. Neîndoielnic, în cazul Caracal își spune cuvîntul un interes de o
rară importanță în postdecembrism. Acela ca nu cumva în opinia publică să-și facă drum
ipoteza unei legături între Gheorghe Dincă și Baza de la Deveselu.
Cum ar fi ca pînă pe 20 august 2019, cînd va avea loc întîlnirea de la Casa Albă, în
opinia publică de la noi, corect sau incorect să se adîncească opinia că Gheorghe Dincă
era colaborator al Serviciile pe linie de controlare a femeilor cu care militarii americani
de la Deveselu își rezolvă nevoile sexuale? Klaus Iohannis ar fi constrîns să abordeze
problema la întîlnirea cu Donald Trump. Dacă n-o face, adio al doilea mandat. Donald
Trump, și el în campanie, ar trebui să dea satisfacție opiniei publice din România, dar și
din America.
Printre preocupările menite a ține Cazul în hotarele acestei teze, astfel încît nici măcar
ideea unei rețele sau complicități să nu se ivească, aș înscrie ținerea sub control a
opiniei publice, astfel încît prin intermediul presei independente, dar și a Internetului să
nu se dezvolte teza Rețelei.
Ceea ce numeam scrierea și rescrierea Poveștii în funcție de întrebările care pot deveni
stînjenitoare la un moment dat prin dezvoltare în opinia publică, în această ținere sub
control își are explicația.
Să luăm un exemplu, din multele exemple, ce pot face conținutul unei cărți.
Duminică seara, după încheierea cazului Alexandrei, prin manipularea Arderea în
butoi, a atins culmea, printr-un mare tărăboi pe televiziunile de știri, cazul Luizei.
Duminică, 28 iulie, seara, Georgiana Hosu, procuror adjunct al DIICOT, venită val-
vîrtej la DIICOT Craiova, care ancheta trafic de minore și viol, anunță că Gheorghe
Dincă a recunoscut uciderea Alexandrei, dar și a Luizei.
Miercuri, 1 august 2019, procurorul șef al DIICOT, Felix Bănilă, într-o conferință de
presă, se referă și la cazul Luiza. Potrivit domniei sale, Gheorghe Dinică a declarat că
Luiza n-a fost arsă, ci aruncată într-o apă curgătoare.
Teza e susținută pînă luni, 5 august 2019.
Vineri, 3 august 2019, avocatul lui Gheorghe Dincă, din oficiu, declara că:
Gheorghe Dincă „nu susține că ar fi incinerat și trupul Luizei”. În cazul Luizei, varianta
arderii în butoiul de tablă a fost respinsă de toată lumea. Ipoteza că și Luiza a fost arsă
în butoi întrece orice fantezie. Ar fi însemnat că Gheorghe Dincă a făcut și-n cazul Luizei
un foc în curte fără ca vecinii să observe. Ar fi însemnat că și-n cazul Luizei, Gheorghe
Dincă s-a enervat și i-a dat un pumn fatal fetei. În cazul Alexandrei, anchetatorii, ajutați
de avocații din oficiu, o scoseseră la vopsea. Gheorghe Dincă ar fi trebuit, potrivit
imaginii făurite de anchetatori, s-o țină pe Alexandra mai mult timp, ca să-și facă
poftele. O pierde, pentru că își iese din minți descoperind că sunase la 112. Cel puțin
așa susține în chip oficial Georgiana Hossu, care nu e o fătucă de la televiziunile de
știri, ci ditamai procurorul șef adjunct al DIICOT. În cazul Luizei, nu știm cum și-a
pierdut cumpătul Gheorghe Dincă atît de tare încît s-o ucidă dintr-un pumn.
În cazul Luizei, de la familie, infinit mai activă mediatic decît familia Alexandrei.
Luni, 5 august 2019, Mihaela Porime, purtătorul de cuvânt DIICOT declară presei:
„A avut loc o conducere în teren în care acesta (n.r.: Gheorghe Dincă) a indicat că a
abandonat un sac care conținea fragmente osoase arse și cenușă. Aceasta trebuie să fie
cernită pentru a vedea ce resturi mai sînt acolo. (…) Din declarația sa, așa spune că este
trupul Luizei. Pînă nu avem rezultatele de laborator, nu putem spune asta”.
„În urma cercetării la fața locului efectuate în cursul zilei de astăzi, la locul mai sus
menționat, după cernerea cenuşei, au fost identificate și alte fragmente osoase și dinți.
Menționăm că, medicii legiști aflați la fața locului au concluzionat faptul că, resturile de
fragmente osoase examinate sunt cu cea mai mare probabilitate de natură umană.”
Luni, fusese găsit un sac cu cenușă și oseminte, indicat de Gheorghe Dincă. Marți, deja
cenușa, oasele și dinții (ca și în cazul Alexandrei, criminalul are mare grijă să nu ardă
dinții, deși în loc să-i îngroape îi lasă în sac sau în butoi) sînt de natură umană. Ce mai
încolo și-ncoace, ale Luizei! Nu cred să fie civil din România (militarii mai pot crede în
varianta oficială), care să nu parieze că de la INML va veni concluzia că e vorba de
Luiza. Și nu-i exclus ca în zilele următoare să se descopere alte recipiente cu cenușă și
dinți, despre care INML să confirme cît ai clipi că sînt ale unei alte victime. Depinde de
cît de mult vor Regizorii să ne convingă de existența unui Monstru.
Firește, civilii se întreabă cum de a zis abia acum, la opt zile de la momentul cînd a
recunoscut totul, unde sînt cenușa și oasele Luizei. O întrebare legitimă, pentru că
Gheorghe Dincă nu numai c-a recunoscut de duminică, 28 iulie 2018, la auzul veștii c-a
venit la Craiova însăși Georgiana Hossu, dar și pentru că potrivit informațiilor oficiale
criminalul a fost audiat.
„«Hai că v-am plimbat toată săptămâna, dar pentru liniştea sufletului meu vă arăt unde
am aruncat-o pe Luiza». Asta le-ar fi spus luni anchetatorilor Gheorghe Dincă,
principalul suspect în cazul Caracal.”
În cazul marilor seriale americane gen Game of Thrones își spun cuvîntul cei care se
numesc showrunners, în traducere, cei care dirijează showul. Rolul lor e de scenarist, de
garant al valorii artistice, dar și producători.
Aceștia au mare grijă, chiar de la început să înscrie personajele principal în hotarele unei
anume logici de comportament, care să le asigure verosimilitatea, crucială în ficțiune,
concurentă a vieții. Desigur, cînd dau rasol, ca să termine mustăria, ca în cazul ultimului
episod din Game of Thrones, ajung să-l facă pe cavalerul fără prihană John Snow să-și
înjunghie iubita (o femeie, ceva imposibil în Codul de onoare din Lumea respectivă) ca
un nemernic de doi lei. În general însă oricît de mult ar dura serialul showrunners se
îngrijesc de logica personajului. Gheorghe Dincă din povestea scrisă și rescrisă pentru
manipularea opinie publice n-are nici o logică. Uneori e criminalul cu sînge rece, care-și
bate joc de anchetatori. Alteori e un maniac sexual.
Această trăsătură de esență intră în conflict cu alta, invocată din cînd în cînd:
După două zile de negări înverșunate, duminică, 28 iulie 2019, Gheorghe Dincă
recunoaște totul. Uciderea nu numai a Alexandrei, dar și a Luizei. Cum e explicată
minunea, rar întîlnită pînă și în filmele polițiste realizate în țări din Lumea a treia?
„Duminică, 28 iulie 2019, Gheorghe Dincă este scos din sediul DIICOT Craiova, unde era
audiat, pentru că i s-a făcut rău și este dus în Arest unde primește îngrijiri medicale.
Avocatul din oficiu al lui Gheorghe Dincă a declarat că acestuia i s-a făcut rău din cauza
remușcărilor, spunînd că nu a dormit în timpul nopții de sâmbătă spre duminică.”
Avocatul a spus că Dincă și-a recunoscut cele două crime și că a oferit „detalii cu privire
la modul săvîrșirii faptelor”. „Și-a recunoscut faptele, are păreri de rău. De aceea a și
ajuns în situația în care i s-a făcut rău. A cedat sub efectul complexului pe care l-a avut,
sub efectul faptelor pe care le-a comis.”
Showrunners-ii noștri se se grăbesc să-l stingă. Scrie presa noastră, din surse, evident:
„Îl apucă plînsul brusc și spune că îi pare rău. Apoi îi trece. Și iar îl apucă. Scenele astea
se repetă de cîteva ori pe zi!” a explicat o sursă din anchetă pentru Adevărul.
Păstrarea logicii personajului și a acțiunii e în cazul serialelor din Occident rodul unor
showrunners cu talent.
Uriașele fracturi de logică din povestea spusă opiniei publice în cazul Caracal ne arată
limpede că showrunners-ii noștri n-au pic de talent. Mai mult ca sigur nu sînt civili.
Neavând împotriva a ce să protesteze, imbecilii ăia din piaţă o fac pe spatele cadavrelor
bietelor fete din Caracal. E pregătită naraţiunea încă de la Untold.
Se aruncă în faţă cu pozele acelor fete fără să se pună că ele sunt victimele sistemului ai
cărui stăpâni sunt fix jigodiile care se află în spatele protestului.
Poate ar trebui să ne uităm în spatele pozelor acelor fete şi să vedem conturul bazei de
la Deveselu, unde DeepState-ul american îi ajută pe puştanii ăia cărora le spun militari
să-şi descarce banii prin femei – majoritatea minore – droguri şi băutură. Toate
intermediate de interlopii „dă bine” din zonă.
Poate ar trebui să ne uităm în spatele acelor fete despre care numai Dumnezeu ştie pe
unde zac şi să ne gândim la sutele de „transporturi speciale” constând în femei semi-
conştiente împachetate de-aici pentru uzul armatei americane de aiurea.
Poate ar trebui să ne uităm mai atent şi să vedem figura bizară a lui Klemm făcând
pelerinaje pe la Ministerul de Interne şi transmiţând directiva „să se acopere rapid
povestea asta”.
Şi dacă tot vă uitaţi la pozele fetelor acelea, ar trebui să vă uitaţi şi la Poza lui Epstein,
acest mega-Dincă de peste Ocean care tocmai ce-a fost sinucis. Epstein, pe care site-ul
de ticăloşii al companiei Digi îl prezintă ca „prieten al lui Trump”, în ciuda faptului că
perversul se încura cu toţi imbecilii Partidului Democrat, în frunte cu Clinton. Şi-n ciuda
evidenţei că Epstein avea interzis în orice cazino al lui Trump.
Hai, faceţi un exerciţiu: ieşiţi din naraţiunea oficială şi uitaţi-vă cu milă la vitele acelea
din piaţă. Dacă scoţi dintre ele minoritatea ticăloşilor care se află în spatele afacerii,
rămân exemplarele cele mai precare din punct de vedere intelectual ale naţiei. E vina
noastră că ăştia, în loc să vidanjeze, să tragă la plug sau să termine Canalul Dunăre-
Bucureşti fac dezordine în piaţă. E doar vina noastră!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Toți analiștii știu, dar știu și cititorii cât de cât avizați, că din nefericire sociologii noștri
s-au plasat și ei cu arme și bagaje în diferite tabere politice. Sociologii de la CURS sunt
alături de PNL și de Klaus Iohannis. În paranteză fie spus, încă înainte de a fi fost
tranșată negativ pentru el poziția de președinte al Consiliului European, Klaus Iohannis a
prezentat o schiță a caietului de sarcini unor societăți străine, dedicate strategiilor
electorale, suma pusă la bătaie numai pentru plata prestației fiind de cinci milioane de
euro. Cum s-a finalizat acest concurs de oferte, în favoarea cui, la ce preț și în ce
condiții, nu am aflat. Încă. Cu certitudine însă, sunt alocate sume considerabile în
această campanie și institutelor de cercetare de piață. Dacă nu direct, atunci indirect.
Cum se întâmplă de obicei. Iar de obicei se întâmplă prin intermediul unor grupuri
media. Închid paranteza.
1). La origine a fost anunțată o demonstrație a diasporei. S-a văzut că diaspora este
extrem de dezbinată, atunci când se pune problema unui cocktail exploziv între
societatea civilă și partidele politice. Așa se explică de ce două organizații extrem de
importante, cea din Italia și cea din Germania, s-au retras, refuzând să transforme
manifestația într-un miting politic, și numărul mult mai mic de particanți decât cel
estimat de organizatori. Organizatoriii au anunțat un sfert de milion de participanți în
Piața Victoriei, un număr care nici nu poate să încapă acolo, iar în realitate în cel mai
bun caz cifra a fost de zece ori mai mică.
2). În tentativa de a se urca pe val – numai că nu prea a fost un val – partidele din
opoziție au sunat adunarea generală, ceea ce presupune că au încercat să-și trimită nu
numai liderii în Piață, ci și activul și electoratul. Și cu toate acestea, un partid cum e
PNL, care în București are cel puțin 50.000 de membri, nu a fost capabil, cum s-a văzut,
să mobilizeze decât un număr insignifiant. USR s-a bătut cu cărămida în piept imediat
după europarlamentare, afirmând repetat că este primul partid politic din București și că
are de la distanță în Capitală cel mai mare electorat. Circa 40%. Unde au fost cei 40%
sâmbătă? Niciunde.
3). A treia concluzie vizează imoralitatea politică. Este profund imoral ca fix în ziua în
care este anunțată și asumată o demonstrație civică, partidele politice să inițieze cu
mare pompă campania de strângere de semnături pentru alegerile prezidențiale, care
sunt evident alegeri politice. A comis-o PNL. A comis-o și USR. E drept, fără prea mare
succes. Dar faptul în sine, cum spuneam, este imoral. Și cum spun acum, trădează și o
oarecare panică. Dacă cei doi candidați prezidențiali, Klaus Iohannis și Dan Barna ar fi
siguri că intră în turul doi, nu s-ar fi precipitat și nu și-ar fi asumat imoralitatea. Dar nu
sunt siguri. De observat că liderii partidelor din arcul puterii nu au inițiat sâmbătă cu
pompă strângerea de semnături.
5). Până la urmă, demonstrația civică a fost dominată de demonstrația politică. Pentru
că laitmotivul a fost tot „ciuma roșie”, care, în viziunea oamenilor din Piața Victoriei, ar
trebui „măturată de la putere”. Numai că acești oameni au fost alarmant de puțini, dacă
ne gândim la importanța uriașă a momentului politic.
În concluzie, eu afirm că în plan imagistic frontul anti-PSD ar fi arătat astăzi mult mai
puternic dacă nu ar fi avut loc nicio demonstrație. Cu atât mai mult cu cât, existând în
fine o asumare, deci o legitimitate și o legalitate a manifestației, nu au existat nici
provocări, care să bulverseze forțele de ordine și să le oblige să recurgă la măsuri prea
ferme, cu riscul de a deveni excesive.
Acest moment e punctul final al unei întregi perioade, conținînd anunțul politicianului că
va candida, desemnarea de către un for colectiv de mai mică importanță, și punctul de
început al unei noi perioade, bine strunite de echipa de campanie, înscriind deplasări în
țară, întîlniri cu alegătorii, interviuri în presă, participare la dezbateri. Joi și sîmbătă, în
prezența lui Klaus Iohannis, PNL a organizat Spectacolul lansării:
Reuniunea Consiliului Național al PNL, cu participarea a 3200 de persoane, avînd la
ordinea de zi chestiuni organizatorice, dar care a fost practic reuniunea națională de
lansare a lui Klaus Iohannis.
Din momentul cînd și-a anunțat candidatura – 23 iunie 2018 – Klaus Iohannis n-a mai
fost președintele României. A fost candidatul unui partid – PNL – la prezidențialele din
noiembrie 2019. Despre grava încălcare a Constituției înfăptuită de președintele Klaus
Iohannis prin încheierea mandatului de președinte nu în noiembrie 2019, ci în iunie 2018
am mai scris. Putem vorbi atît de o scurtare anticonstituțională a mandatului de cinci ani
la trei ani și jumătate, cît și de o faptă imorală.
Ceilalți competitori au fost nedreptățiți de acest furat al startului. În cazul unora – Dan
Barna – abia s-au încheiat procedurile de desemnare. În cazul altora – Viorica Dăncilă,
Călin Popescu Tăriceanu – nici nu știm sigur dacă vor candida.
Klaus Iohannis a părut că se străduiește din răsputeri să facă din prestația sa la cele
două ceremonii o culme a mediocrității care definește secțiunea de mîntuială, să fie
acolo. clișeul.
Nici la Piața Universității n-a lăsat impresia unei minime osteneli. Întreaga sa prestație a
dezvăluit un om sîcîit de gîndul că după patru ani de somn ușor la Cotroceni a trebuit să
sară din pat și să facă efortul de a se spăla pe dinți. Indiscutabil, Klaus Iohannis va
dobîndi un al doilea mandat. Și-l va dobîndi ușor. Lucrează pentru asta nu numai
neghiobia adversarilor, dar și Sistemul instituțiilor de forță cu atît mai harnic cu cît, prin
grija Vioricăi Dăncilă, aceste instituții bugetare vor primi bani în plus la rectificarea
bugetară. E una dintre cauzele pentru care Klaus Iohannis prestează electoral la minima
rezistență. N-am nici o îndoială că seara anunțării rezultatelor celui de-al doilea tur, îl va
prinde la Otopeni, în drum spre insulele vacanței de huzur.
Socotind că s-a istovit anul acesta, Klaus Iohannis își va lua un concediu de cinci ani.
Ne așteaptă una dintre cele mai plicticoase campanii electorale din postdecembrism.
Dar, spre deosebire de alte situații de acest gen, cîștigătorul nu catadicsește nici măcar
să mimeze că se bate.
În drum spre București, în coloana de mașini care intra pe Valea Oltului ca într-o pîlnie,
m-am trezit cu gîndul la cei 250.000 de manifestanți aflați deja pe drum. Ei trebuie să
fie vinovați de traficul bară la bară, de căldura care lipea cauciucurile de asfalt, de știrile
alarmante difuzate la radiouri. Un sfert de milion de oameni la mitingul diasporei!
Mașină de Tulcea, mașină de Teleorman, mașină de Alba, cu doi copii pe bancheta din
spate, cu pălărie de soare și minge înflorată la vedere, familie pe drumul spre mare,
țăran cu pălărie de paie la volanul unei Dacii 1310, plecat probabil la o grădină, la o
rubedenie sau după apă de la Călimănești, cine știe cu ce boală de stomac sau de fiere,
în sfîrșit, un june cu tricolorul României aruncat pe tetierele scaunelor din spatele
mașinii.
Camioane, microbuze, tiruri, automobile, praf și gaze de eșapament marcau peisajul iar
ei, tacticoși și nepăsători, pe scăunelele lor de pensionari, luau un fel de prînz improvizat
și întîrzîiat, fericiți că fac o excursie în chinuita aceea de natură. Cînd ți se pare că
România este un fel de paradis ignorat, exact atunci dai peste un român care înțelege
lumea pe dos.
Seara, la Realitatea TV, în locul de protestele lui Adrian Videanu, ale lui Gheorghe
Ștefan- Pinalti și Radu Berceanu, ale lui Traian Băsescu și ale Elenei Udrea, ale lui Cocoș
și ale Ancăi Boagiu și ale lui Neluțu Olteanu-Mexicanu, retrași cu abilitate în spatele
frontului, la vedere și cu gura mare hămăiau doar Rareș Bogdan și Oreste, Cîțu și cîțiva
useriști cu dicționare subțiri, de parcă limba română n-ar fi avut decît 150 de cuvinte.
Noua oaste a PNL-ului striga pe rupte „PSD-ciuma roșie!”, de parcă toată banda lui
Traian Băsescu ar fi dispărut din istoria marilor infracțiuni huiduite în cei 10 ani de
afaceri nebune și toată lista din preajma marinarului ar fi primit bilet de intrare în
Paradis.
Iar în locul unei mări de diasporeni, mitingul de sîmbătă seara s-a arătat a fi opera
acelorași indivizi care îi păpușează pe Dide și Mălin Bot and comp., unitatea de
zgomote, isterie și proteste în preajma căreia se strîng mii și mii de oameni sinceri și
nemulțumiți de acest mers de-a-ndoaselea al republicii.
Mi-a plăcut că din comuna Ilva Mică (județul Bistrița Năsăud), diaspora a venit un
banner scris cu emoție, în vreme ce din partea românilor din Italia, Spania, Germania,
Anglia și Franța, chiar și din Suedia n-am văzut nici măcar o înjurătură.
Privind transmisiile televizunilor (dezamăgite că nu mai are loc nici un scandal), m-am
trezit încurcat de un gînd:
–Toți protestatarii aveau dreptate și toți cei dotați cu materiale de propagandă sau
vorbind în numelele protestatarilor erau doar uneltele cuiva!
10 august 2019… ghemuită în sine însăși România își ține respirația: căci din clipă-n
clipă stă să-nceapă giganticul protest a … al… al nu știu cui, de fapt, căci Tommy
Tomescu Joul, șefuʹ luʹ DIASPORA PENTRU ROMÂNIA a zis că el este inițiatorul dar eu
mă îndoiesc grav că domnul cu nume de motan e în stare să strângă măcar câteva sute
de persoane în jurul dumnealui, darămite 350 000 de cetățeni protestatari, căci dânsul
gândește și vorbește cam așa:
„Buna… ăăă seara, prieteni… ăăă într-această seară… ăăă vom discuta despre…
aprobarea mitingului diasporei… ăăă din data de 10 august 2019… Primăria… capitalei…
ăăă nu ne-a băgat în seamă… A trebuit să-i chemăm… ăăă în judecată… cu această
ocazie am discutat… ăăă despre posibila aprobare… ăăă a protocolului și o eventuală
semnare a lui. S-au discutat… ăăă condițiile necesare… ăăă pentru desfășurarea acestui
miting ăăă… care sunt… ăăă destul de multe… ăăă destul de complexe… ăăă…și pentru
care… ăăă noi am pregătit… ăăă… foarte multe lucruri cum ar fi: ăăă… un plan de
evacuare a celor cărora poate li se va face rău sau… ăăă nu se simt bine, ăăă… trebuiesc
planuri de așezare… ăăă a ambulanțelor, vom avea nevoie de toalete ăăă… sunt foarte
multe lucruri… amplasarea unei scene… ăăă noi acuma așteptăm și întrebările voastre…”
Atât am rezistat să ascult. Și-n timp ce ascultam, mă treceau niște fiori reci pe șira
spinării, gândindu-mă că nenea ăsta care leagă cu așa de mare greutate câteva cuvinte
vrea să-mi organizeze mie viața deoarece a văzut „…cum au fost bătuți români în cadrul
(!!! n.n.) mitingului din 10 august 2918” și dorește să se implice ca să nu se mai
întâmple. Am căutat listoiul grupului civic, cu cele 75 de revendicări, după cum ne
amenință Joul. N-am găsit listoiul ci doar listuța: „Finalizarea anchetelor şi judecarea
violenţelor din 10 august 2018, timpul revoluţiei şi mineriadelor / Implementarea
numărului maxim de 300 de parlamentari şi a proporţionalităţii acestora /
Implementarea punctului 8 de la Timişoara într-o formă legală şi actualizată /
Reinstituirea libertăţii de exprimare prin modificarea legii adunărilor publice ce permite
în acest moment abuzul autorităţilor / Centrele Comunitare Româneşti din diaspora /
Modul de desfăşurare a alegerilor, repatrierea, traficul transfrontalier în scopul
exploatării sexuale şi discriminarea copiilor români din Austria/ Demararea anchetei
privind actele false şi infracţiunile membrilor Consiliului Românilor de Pretutindeni.”
Astea-s cele mai importante revendicări? Astea-s… Păi, ce naiba să facem dacă între
timp l-au arestat pe Dragnea, cel care anul trecut pe vremea asta călărea tunul de apă
orientând sălbatic jetul dușmănos ce i-a rupt o mână lui Mălin Bot (nu se știe exact care,
căci în poze era când cu stânga, când cu dreapta bandajată) și astfel principala
revendicare a cetățenilor furioși a făcut implozie? Chiar așa, zic, de unde știa DIASPORA
PENTRU ROMÂNIA în ianuarie 2019, pe când calcula numărul optim de toalete ecologice
pentru mitingeală că până în august toate problemele stringente ale patriei nu se vor fi
rezolvat și că, poate, nu va mai fi motiv de protest?
Pentru ce ieșiți, așadar, băieți, în stradă? După opinia mea, strict deoarece… aveți-n-
aveți treabă, la 17,00 trecute fix pe 10 august 2019 trebuie să strigați ceva cu CIUMA
ROȘIE sub ferestrele Palatului Victoria. Am voie să-mi fie lehamite de protestul vostru
care se va coace domol sub soarele unui august fierbinte, protest inutil, forțat și plicticos
de moarte? Revendicările voastre or fi fost oare discutate în prealabil cu guvernul, care
este astăzi moale și pufos ca o clătită, fără jalbe-n proțap scoase-n Piața Victoriei? Nu,
că-i mai mișto să vă „exhibiționați” artistic în stradă, împreună cu Tudor Chirilă,
Cristian Dide și Raluca Turcan, decât să participați la discuții care nu vă oferă
vizibilitatea la care visați.
Aștept ca după uriașul protest din 10 august 2019 să puneți și de-un partid, ca să fie
lucrurile clare. Căci s-au mai născut partide în focul bătăliilor și în „aplauzele grele a
canaliei de uliți”.
În fine, sper că doamna Oana Pellea și prietena ei Natalie Ester, cea care obișnuia să
lăcrimeze de indignare în timp ce aduna gunoiul rămas de pe urma mitingurilor
PESEDEULUI, vor fi amândouă pe fază, înarmate cu mănuși de menaj, găleți, mături cu
coadă și saci pentru colectarea diferențiată a deșeurilor pentru a strânge, cu sentimentul
datoriei împlinite și al participării depline, cele 10 000 de butelii de apă puse cu dragoste
la dispoziția protestatarilor de către Primăria Capitalei și care vor rămâne goale și
abandonate în Piața Victoriei, costumul „tip penis” al lui Cristian Dide, bandana rătăcită
a lui Sandy Matei precum și resturile de parizer rămase în urma actorului Marius
Manole, deoarece de când i-a dublat CIUMA ROȘIE salariul acesta își permite, în sfârșit,
să iasă la proteste cu un ghiozdănel plin de sandvișuri nu doar cu un sandviș sfios, vârât
într-un șervețel, așa cum se întâmpla înainte de mărire.
Să sperăm că protestatarii se vor gândi și la cele două eroine civice și nu vor mai veni,
ca anul trecut, cu pungi cu urină și cu… cu… mă rog, cu ce produse de digestie au mai
avut ei prin gospodărie, căci n-aș vrea ca doamna actriță Natalie Ester să plângă de să
se zgâlțâie cămașa pe dânsa de-așa o soartă crudă care nu i-a pus la dispoziție și sac
special pentru acest tip de gunoi!
...fi-mi-ar sila de cum macelaresti scrisul in limba romana, madam Luminița Arhire!
Cert este doar că pentru ca Untoldul să poată exista, autoritățile locale, în frunte cu Emil
Boc, încalcă an de an o pletoră de legi din cele mai variate domenii: administrarea
domeniului public, ordinii publice, circulației, cheltuirii fondurilor publice, protecției
mediului, sănătății publice etc.
Contează însă enorm cînd aceștia taie apa de la cișmelele publice, doar ca să vîndă apă
plată cu 8 lei celor pe care-i ademenește la Cluj. E o chestie de neam prost! O imagine
nemeritată ce i se atașează acestui oraș care nu este nici proprietatea lui Buta și nici
proprietatea lui Boc. Un cuplu de țărani ce nu merită să fie numiți clujeni.
Pentru patru zile și patru nopți de nesomn, în vibrații la limita suportabilității, nimeni nu
a spus vreodată o vorbă simplă precum ”ne pare rău”, încercăm să vă deranjăm cît mai
puțin. Dimpotrivă!
Pe de o parte, Untold confiscă o parte din oraș și dispune de spațiile publice, producînd
un deranj monstruos (zgomotul produs zile și nopți fără încetare – acea cacofonie
auditivă ce combină sunetele de pe 10 scene diferite cu sonorizări și ritmuri diferite,
asezonate cu elicopetere ce zboară pe sus și diverse focuri de artificii ce izbucnesc cînd
și cînd), lăsînd a se înțelege sau pe alocuri spunînd explicit că cei cărora nu le convine,
nu au decît să se mute din oraș.
De remarcat că, pentru a ajunge totuși la sumele vehiculate, deja ”festivalierul” nu mai
cheltuie la Cluj 150 de euro, cum se spune în comunicat, ci 500 de euro, adică nimica
toată de 23 de milioane de lei vechi! Pentru unii, suma asta reprezintă venitul lunar!
Asta pe lîngă o intrare ”simplă”, ne-VIP, ne-figuri, de 617 lei, apoi transport pînă la Cluj
și acasă. Pe bune?
Din total participanților, 20% au fost din județul Cluj, 20% din străinătate, iar restul de
60% din toată România, apreciază organizatorii, într-un comunicat. Turiștii străini au
venit din peste 100 de țări, între care Marea Britanie, Olanda, Franța, Belgia, Austria,
Polonia, Ungaria, dar și Argentina, Brazilia, India, China.
”La o prima estimare, din cei peste 370.000 de participanți, cei 300.000 veniți din afara
Clujului au cheltuit fiecare în medie, în cele 4 zile, cel puțin 150 euro, pe cazare,
transport, restaurante, terase, cumpărături, vizite la muzee etc. La un calcul simplu,
acest lucru înseamnă o infuzie de capital în comunitatea clujeană, de peste 45 milioane
euro. Acești bani se vor regăsi apoi în impozite și taxe locale, dar și în încasări pentru
business-urile locale sau pentru oamenii care au profitat de numărul mare de turiști
prezenți, punându-și apartamentele sau casele la închiriat”, se arată în comunicat, care
precizează că bugetul festivalului, pentru ediția aniversară, a depășit 16 milioane de
euro.
Și acum să vedem cum a cîștigat Clujul 45 de milioane de euro! Untoldule, hai să facem
calculul după cifra reală! Adică nu au cheltuit 300.000 pe care nu i-a văzut nici mama
Untoldului, ci vreo 90.000. După cum spuneam, cu bunăvoință. Ca atare, suma
cheltuită, chiar și la 150 de euro de participant, abia ajunge la 13 milioane! Necum la
45! Okie dokie? E de clasa a 2-a elementară, chiar și cineva de la Untold ar putea să
facă un calcul aritmetic atît de simplu!
Din cei 90.000 de plătitori de bilete la Untold, cam jumătate (dacă nu peste jumătate)
sînt elevi de liceu sau chiar de gimnaziu. Pe ce au cheltuit, bre? Pe muzee? 45 de
milioane de euro? Serios? Afară de ”muzeul Untold” ăștia nu au văzut mare lucru. Dar,
revenind la realitate, cam 45.000 e cifra puberilor. Ăia care dorm 10-15 într-o cameră,
dacă nu direct pe malul Someșului sau la cort, prin diverse înjghebături unde dau 100
de lei pe 4 zile, și beau cîte doi o sticlă de vodcă cu Hell. Adică, departe de a cheltui 150
de euro, adică vreo 7 milioane vechi. Aialaltă zicere, cu 500 de euro hai să ne facem că
nici n-am auzit-o! Poate că există și ”VIP”-uri de astea, dar numărul lor nu cred că e
semnificativ.
Apoi, cum organizatorii s-au învățat să își încuie publicul într-un țarc de unde nu vor să
le mai dea drumul, bașca toate cheltuielile se fac via brățărica electronică pre-pay – de
unde nu se mai restituie banii neam, cam greu de crezut că foarte mulți s-ar fi aruncat
aiurea asupra restaurantelor ori că ar fi făcut cine știe ce cumpărături. Afară de alcool și
băuturi energizante.
Singura zonă unde au fost văzuți ”festivalieri” este zona centrală, mai exact Piața
Muzeului și Piața Unirii, unde într-adevăr, în anumite momente, au existat și
consumatori care veniseră la Untold. Nu permanent. Departe e însă de suma de care se
povestește pe aici nota lor de plată… Cu o mie de oameni poți umple toate terasele, iar
dacă te gîndești că au băut o bere sau o cafea, adică au consumat de 2-3 euro, plus o
porție de mîncare ce nu depășește 10 euro, greu de crezut că ieșim din zona zecilor de
mii, dar imposibil de crezut că se poate ajunge la milioane. Și chiar dacă și-au dublat
sau triplat prețurile proprietarii de localuri, ca de Untold, tot nu trecem mai sus de
100.000-200.000 de euro oricît ne-am forța.
Exact la fel stă treaba și cu zona de mîncăruri și de băuturi. Toate se găsesc în interiorul
țarcului Untold, nu e nevoie să părăsești incinta. Potrivit organizatorilor, 20% din
veniturile realizate e asigurat din vânzarile de mâncare şi băuturi şi
merchandising, față de 40% cît reprezintă încasările din bilete. Nu e de colo!
Înseamnă, dacă e să ne luăm după organizatori, 600.000 de euro! Atîta iau cei de la
Untold! De la cine? De la fraierii care vor să-și vîndă marfa în incinta festivalului.
Ajungem și la hoteluri! Hai, și aici, mai încet cu încasările pe scări! Că nici hotelurile din
Cluj nu stau tocmai goale! Anul trecut, pe cifre reale, gradul de ocupare a fost de 46,6%
și oricum aș lua-o, pot să fac pariu că și fără Untold cam tot pe acolo ar fi fost. E
adevărat că Untoldul înseamnă 4 zile de ocupare totală a camerelor, dar nici asta nu
reprezintă vreo minune pentru industria hotelieră. Oricum ar fi, și veniturile de aici, hai
să le tăiem la jumătate!
Iată ce relatează Ziar de Cluj: ”Țâșnitoarele din interiorul, dar și din exteriorul,
festivalului nu sunt funcționale. Pe scurt, s-a tăiat apa în mijlocul verii pentru a-i face pe
oameni să plătească pentru ceea ce, în mod normal ar trebui să fie gratis. Conform
surselor Ziar de Cluj, tăierea apei la țâșnitori este o manevră de marketing a celor de la
Untold, deciși să facă profit maxim de pe urma oamenilor prezenți la festival. Pentru că,
matematica simplă ne arată că 8 lei (atâta cât costă o sticlă de apă plată de 0.5L în
interiorul festivalului) e o afacere infinit mai bună decât să lași oamenii să bea apă gratis
de la țâșnitori. Mai grav e faptul că au fost oprite și țâșnitorile din afara perimetrului
Untold, exceptând-o pe cea de lângă Opera Maghiară”.
Cei care au cîștigat bine oficial au fost magazinul de băuturi alcoolice de pe Barițiu,
magazinul non-stop cu mîncare de pe Barițiu, pensiunile, hotelurile, serviciul de ridicări
auto (care s-a întrecut pe sine!), parkingurile.
Traficul către festival este prioritar pentru primărie și, ca atare, transportul public este
deviat deja cu o săptămînă înainte. La fel și circulația. Se închid străzi. Închirierea
stadionului şi a parcului în care se ţine festivalul este la preţ preferenţial, iar întregul
spațiu este îngrădit, iar clujenii nu mai au acces nici aici. La fel și cu Sala Polivalentă și
cu perimetrul sălii, unde anul acesta s-a amenajat și un fel de bîlci.
Paza şi protecţia sînt asigurate gratuit de autorităţi (că de-aia e o inițiativă privată și
scoate milioane de euro an de an). De la poliţia locală, până la pompieri, salvare,
jandarmi şi chiar trupe anti-tero. Spitalele clujene se golesc forțat și stau în așteptarea
”festivalierilor” în comă sau vomitînd spume colorate funcție de drogurile utilizate. Doar
5 anul acesta. Apoi, 1.741 de persoane au primit asistenţă medicală din partea
personalului SMURD, dintre care 72 au ajuns la Urgenţe, 15 au fost internaţi. La
Ortopedie-Traumatologie au ajuns 76 de pacienţi, iar la Oftalmologie 16 pacienți.
S-au comis 106 fapte penale! În rest, au fost aplicate 374 de sanctiuni contraventionale.
Ar mai fi distrugerile de pe domeniul public, dar cine să le mai pună la socoteală?
Flăcările chinuie coronamentul, dar efectul e mișto! Dă așa o notă de… nespus.
Nu e nici o problemă dacă ”refacerea” anterioară a parcului a zămislit un copăcel uscat!
Îl umple specialistul de la Untold cu bazaconii și arată super!
Ar mai fi apoi sîrme, cabluri, piroane, țevi, cuie, scoabe, tot ce se poate utiliza pentru a
”îmbogăți cultural” spațiul verde, fostul parc.
Organizatorii, cu maximă condescendență, au anunțat că au alocat bani pentru
refacerea parcului. Sămînță de iarbă de 200.000 de euro și 63.000 euro – ”investiție
suplimentară în înfrumusețarea altor peste 50.000 mp din parc”. Desigur, aceste
”înfrumusețări” înseamnă cîteva tufe supraevaluate. Am să cred o iotă din ce spun ăștia
după ce vor exista din nou arbori în parc! Că mare lucru n-a mai rămas… Dar, să
aruncăm o privire la ce au lăsat în urmă!
Anual, niște milioane de euro intră în buzunarele lui Bogdan Buta, proprietarul Untold.
Și Clujul primește ceva: sămînță de iarbă. De 200.000 de euro! Ai jura că vor să facă
vreo pășune. Mai primește munți de gunoi, fecale. Oameni în comă. Și ură…
Ceea ce nici Boc și nici Buta nu par să fi aflat, este că lucrurile s-ar putea face și cu o
undă de respect. Cu un comunicat înainte și altul după. Două vorbe spuse clujenilor. Nu,
nu Boc a pus Clujul pe hartă! Boc a pus Clujul pe harta haznalelor. A găurilor infecte
unde nu curge robinetul de la cișmea ca să nu bea cel venit la Cluj, în august, o gură de
apă. Unde se scumpește transportul public. E locul unde acești mitocani sugrumă pînă și
micii artizani sau vînzătorii de cafea, unde îi închid în țarc pe cei veniți la festival ca să
nu cheltuie bani prin oraș. Totul e doar căpătuială și țeapă. Zgomot și frustrare. Iar
răspunsul clujenilor e pe măsură. Rămîne de văzut ce se va alege de Untold în clipa în
care Boc (care nu e etern) va pleca de la Primărie. Pentru că acest festival nu e al
clujenilor și nu va fi niciodată.
Un bun prieten la care țin mult, Iulian Capsali, scrie pe Facebook că a fost foarte
îngrijorat pentru că nu a văzut opinia mea cu privire la situația de la Caracal. Dacă
acesta este un criteriu de îngrijorare, atunci, Iulian ar fi trebuit să observe că nici
anterior nu mi-am exprimat opinia cu privire la diferite manipulări și că nu m-am dus
după fentă. Nici în viitor nu voi mai comenta teme ”servite”, ci doar teme în care cred.
Totuși, sunt dator să dau o explicație. De regulă, când apare un subiect sensibil, mai
ales pentru instituțiile de forță, apare și o temă diversionistă, care acoperă cu totul
subiectul inițial. În urmă cu o lună de zile, o nație în care violența intra-familială
constituie un model cultural, în care copiii sunt abuzați emoțional și fizic, cu peste
50.000 de copii abandonați de familiile lor naturale etc., s-a trezit deodată cunoscătoare
și apărătoare a drepturilor copiilor.
În ceea ce privește cazul de la Caracal, pentru mine lucrurile sunt mult mai simple.
Înainte de a fi internat în spital (29 iulie), am declarat că acest caz este total
compromis, mai ales prin mediatizarea intensă, așa-zisele anchete de presă și presiunea
publică pusă asupra instituțiilor statului cel mai adesea fără nicio justificare. Înainte de a
mă interna în spital, am văzut din nou blonde sau brunete prompteristie specialiste în
criminalistică și criminologie (specializare dobândită prin lectura unora romane polițiste
și vizionarea seriei CSI și Criminal Minds) și aceiași moderatori, care fiecare în parte
conduce câte o anchetă penală. Și, la fel ca în cazul anterior, aceiași politicieni din toate
partidele, dându-și cu părerea. Când am ieșit din spital, în data de 9 august, am avut
senzația că timpul a stat pe loc. Nimic nu se schimbase în cazul Caracal. Doar numărul
de prostii emanate și numărul de ”specialiști” a crescut exponențial: ziariștii își fac
rating, politicienii notorietate, analiștii analizează, avocații încasează onorarii și le crește
clientela, iar foști absolvenți ai școlii de miliție de la Băneasa își crează un culoar spre
societatea ”civilă”. Însă am observat un lucru grav: apelurile la linșaj, inclusiv linșaj
fizic, la judecată în piața publică și la încălcarea drepturilor omului (care oricum sunt în
lux, cum a spus doamna Ministru al Justiției cu nume de fruct). În acest moment, sunt
convins că ancheta va fi un eșec în ceea ce privește dezvăluirea tuturor aspectelor
criminologice legate de caz. Oricât de bun specialist ai fi, în condițiile în care ai un caz
de criminal în serie – atât de rare în România (eu nu cunosc decât patru cazuri de acest
tip în 49 de ani de profesie) –, și ești hărțuit de tot felul de indivizi fără nicio pregătire în
domeniu, nu ai altă posibilitate decât să mergi pe piste false sau facile și nu poți să te
manifești în profesionalismul tău. Cazul Caracal trebuie rezolvat și sub aspect
victimologic. Ce este victimologia?
În anul 1985, criminologul Vasile V. Stanciu publică la Paris volumul „Les droites de la
victime”, iar în volumul „Criminalitatea Parisului”, apărută în 1987, prezintă condițiile în
care victima poate fi implicată în conflictul agresional. În România, înainte de 1989,
abordarea domeniului a fost rezultatul unor cercetări inițiate de Gheorghe
Scripcaru, Tadeusz Pirojinski, Rodica Stănoiu, psihologul Tiberiu Bogdan etc.
După 1989, lucrări de specialitate au fost elaborate de Aurel Dineu, Ion Gheorghiu-
Brădet, Iancu Tănăsescu, Nicolae Mitrofan, Tudorel Butoi etc. În 2003, publicăm
împreună cu profesorul Gheorghe Scriparu o carte (Gheorghe Scripcaru, Vasile
Astărăstoae, Criminologie clinică, Editura Polirom, 2003) și evidențiam că între făptuitor
și victimă există relații complexe în producerea actului infracțional, neputând fi exclusă
contribuția victimei din sfera unui model cauzal. În aceste condiții, în ceea ce privește un
criminal în serie și pentru a descoperi alți factori favorizanți sau predispozanți, o analiză
victimologică este obligatoriu de efectuat. Se poate face acest lucru în România?
În concluzie, nu voi scrie nimic despre cazul Caracal, mai ales că observ cu îngrijorare
că astfel de cazuri sunt folosite ca justificare pentru a modifica legislația, a limita
drepturile cetățenilor, a crește periculos de mult limitele pedepselor și a face acceptabilă
o rectificare bugetară cu minus la Sănătate și Educație și cu plus la organele de forță.
Unul dintre economiştii de top ai PSD, profesorul ASE Cristian Socol a acordat un
interviu ECONOMICA.NET, în care cere continuarea politicii de dezvoltare a României pe
baza creşterilor salariale, indiferent de guvernările care vor veni. El admite că deciziile la
nivel economic sunt exclusiv politice şi aparţin conducerii PSD.
Cât la sută din programul de guvernare, la care ştim că aţi contribuit, aţi făcut
până acum? Ce nu s-a făcut încă?
73%. Sunt rămâneri în urmă în ceea ce privește investițiile, mai ales în infrastuctură.
Dacă nu se va implementa un salt investițional imens anul acesta și în 2020, rata de
creștere economică se va plafona la 4%, ceea ce înseamnă o viteză de convergență
nesatisfăcătoare față de media UE28. La blocajul pe care îl vedem în aceste zile
(amânarea repetată a adoptării Bugetului 2019 de către preşedintele Klaus Iohannis –
n.r.), sincer, nu cred că obiectivele programului de guvernare vor mai putea fi atinse în
calendarul stabilit. Mai sunt întârzieri la îmbunătățirea colectării veniturilor la buget și la
analiza raționalizării cheltuielilor bugetare.
„Daţi-mi o bază de date şi voi schimba România”, scriam într-o opinie din 2007 publicată
în Ziarul Financiar şi argumentam: „Din Guvernul României lipseşte un ministru:
preşedintele Institutului Naţional de Statistică. Politicile guvernamentale, legile, deciziile
de zi cu zi ale echipelor de conducere din ministere, toate ar trebui să se bazeze pe
informaţiile de la Statistică.
Fiecare şedinţă de guvern nu poate să înceapă fără analiza ultimelor date apărute:
demografice, economice, despre infrastructură, despre evoluţia salariilor, despre
evoluţia preţului locuinţelor, despre numărul de noi locuri de muncă apărute. Autorităţile
duc o lipsă acută de informaţii, iar din această cauză foarte multe decizii sunt corectate
pe parcurs pentru că nu sunt suficient de bine fundamentate.”
12 ani mai târziu, nevoia de informaţii organizate la nivel administrativ a rămas aceeaşi.
Cu toate că s-au cheltuit miliarde de euro în infrastructuri informatice, statul român este
aproape orb în relaţia cu cetăţenii, cu tranzacţiile de business sau cu evoluţiile sociale.
„Datele din diverse instituţii nu lucrează între ele. Firmele şi persoanele fizice ar trebui
să poată beneficia de un număr unic în relaţia cu statul, astfel încât odată introdus
acesta în sistem, Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Educaţiei ar
trebui să poată identifica tot istoricul relaţiei între instituţie şi persoana fizică sau juridică
respectivă. Ministerul Finanţelor este cel mai avansat în această direcţie, în schimb în
Ministerul Sănătăţii şi în cel al Educaţiei, informaţia este fragmentată şi exploatată
ineficient. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ar trebui să ştie în orice moment ce
medicamente compensate a cumpărat o anumită persoană fizică în ultimul an, ce medici
plătiţi de Casă a consultat sau în ce spitale a fost tratat. «Daţi-mi un punct de sprijin şi
voi răsturna Pământul», a spus Arhimede. Daţi-mi o bază de date şi voi schimba
România, ar trebui să spună primul-ministru.“
Aşa se încheia textul din 2007. Cazul Oracle ne arată însă că mesajul a funcţionat în
realitate altfel: luaţi o bază de date şi voi pune câteva milioane de euro în conturi în
Elveţia.
În cazul Oracle, furnizorul numărul 1 din lume de software de baze de date, prezent în
infrastructura critică de IT a României din finanţe, sănătate, educaţie, autorităţi publice,
locale şi centrale, se dovedeşte acum că totul a fost subminat din interior. Deşi tocmai
cei acuzaţi astăzi clamau pe la conferinţe ce nevoie are România de interoperabilitatea
bazelor de date şi de investiţii în digitalizarea sistemelor administrative, iată că
interesele erau cu totul altele.
Ani după ani, miliarde de euro cheltuite, cu toate acestea sistemul IT al Casei de
Sănătate crapă zeci de zile pe an, ANAF-ul tot aşteaptă marea digitalizare, iar în
instanţe munţii de dosare sunt regula.
Un sistem putred unde regula este scurgerea de bani către terţi. Ce matrice similară:
cheltuieli imense şi rezultate infime, atât în infrastructura din IT, cât şi în infrastructura
rutieră.
Tocmai zona care ar fi trebuit să facă lumină, sistemul chemat să transparentizeze şi să
dea posibilitatea contribuabilului să fie la un clic distanţă de rezultatele cheltuirii banului
public, tocmai acest sistem arată astăzi o uriaşă impostură. Aceasta în condiţiile în care
sectorul IT&C este steagul economiei româneşti în ultimii 10 ani, cu o creştere de 10-
15% pe an.
Cazul Oracle nu este, dacă acuzaţiile se vor dovedi, numai o tragedie individuală. Este o
lovitură la adresa întregii industrii IT&C din România – luată în ansamblu. Pentru că în
jurul softului de baze de date se construiesc aplicaţiile, iar Oracle a fost în ultimii 10 ani
în prima linie a creşterii acestui sector, măcar şi pentru zecile de mii de IT-işti care au
trecut prin acest uriaş laborator şi au crescut mai departe propriile companii sau în alte
companii.
Din păcate 2019 vine în IT-ul românesc cu o mare lumină, UiPath, dar şi cu
demonstraţia practică a cauzelor profunde pentru care România nu înaintează şi nu este
încă ţara dorită.
Pentru că la vârf, în punctele sale cheie, există fie trădări, fie neputinţe.
Cum putem găsi anticorpii necesari, acea armadă de 300, care să înceapă tocmai de la
eficienţa cheltuirii banilor şi să meargă până la capăt?
Tocmai în punctele unde România ar fi trebuit să fie sprijinită în relaţia sa cu cel mai
puternic aliat, în infrastructura rutieră şi în infrastructura de IT, tocmai acolo relaţia nu a
funcţionat cum trebuia.
Cineva trebuie să evalueze şi să treacă peste cei care cu bună ştiinţă, din lăcomie sau
din greşeală au subminat aceste puncte cheie.
A fost Bechtel, a fost Microsoft, acum Oracle. E de ajuns. Ce trebuie reparat să se repare
pentru a nu fi aruncaţi în derivă.
...pai cine s-o faca? veorica cu ''profesionalistii'' ei? daca stii ceva despre IT&C trebuie sa fii nebun sa
accepti sa lucrezi pentru cineva care nu stie limba romana, desi s-a nascut pe plaiuri mioritice... veorica
stie ce e aia DB, SQL, Oracle, cloud si Internet of Things, latime de banda si backup, sincronizare si
update? sa fim seriosi... ne conduc niste idioti agramati, fomisti ca si noi, vinduti altora sau propriei
insatietati... asa ca totul este doar o f*utere de vint...
Jyske Bank din Danemarca (a treia bancă din sistem) oferă credite ipotecare pe zece
ani cu o dobândă de -0.5% p.a. Da, aţi citit bine şi nu e nicio greşeală! Banca respectivă
te plăteşte ca să te împrumuţi, iar la sfârşitul perioadei suma plătită este inferioară
sumei primite iniţial.
Oficialii băncii spun că acel minus din faţa dobânzii ar fi cârligul prin intermediul căruia
ar vrea să prindă clienţii, iar în final şi-ar recupera banii din comisioanele pe care ar
urma să le plătească acei clienţi. Un alt fel de-a da vrabia din mână pe cioara de pe
gard. Chiar şi-n aceste condiţii e cel puţin imoral – din punct de vedere strict capitalist –
să oferi dobânzi negative. Aruncă în aer orice teorie. Dar să nu ne aventurăm aiurea!
În primul rând, ar trebui să remarcăm că în Danemarca, de mai bine de patru ani,
dobânda de intervenţie a Băncii Naţionale este de 0.05%. E o valoare infimă, specifică
perioadelor de criză profundă. În Danemarca, conform statisticilor, „economia duduie”.
Şi-atunci de ce e nevoie de acest artificiu? De ce Banca Centrală menţine aiurea dobânzi
mega-anemice în condiţiile în care la o viitoare criză n-ar mai avea ce să facă?
Cam acesta e contextul şi aceştia sunt banii. Din ce în ce mai fluizi şi mai disponibili.
Motivul? Mascarea mizeriei. Nimic mai mult. Exact aşa cum în 2007 FED-ul masca
dezastrul bravând, acum toată lumea face QE-uri şi diminuări de dobânzi. Încă de pe la
începutul crizei trecute spuneam că intrăm într-un joc extrem de periculos în care noua
variabilă introdusă în sistem este masa monetară infinită. Însă, aşa cum ştim, în afară
de dimensiunea fizică a universului despre care ştiinţa se pronunţă că e infinită absolut
totul pe lumea asta e limitat. Inclusiv aroganţa de a transforma banul într-un vector fără
dimensiune. Cu toate că unii au creierii înfierbântaţi, în timp ce alţii fac în pantaloni la
fiecare nou trilion produs din neant, treburile acestea nu merg la infinit. Iar de sfârşit se
va sfârşi rău. Când, Dumnezeu ştie! Dar fiecare clipă care trece adânceşte dezastrul.
Ceva mă face să cred că suntem la nivelul la care nici nu mai contează cât se întârzie.
I-am spus unde ma gasesc, desi domnia-sa stia foarte bine, fusesem doar monitorizat
permanent, inclusiv prin MONSAT. Mai mult, au programat perchezitia in asa fel incat
eu sa nu pot fi prezent si sa nu ii incomodez in derularea planului elaborat in acest sens.
L-am intrebat de ce sunt acuzat, dar a refuzat sa imi spuna. Nu a fost nicio problema,
am aflat imediat de la cei din media, care primisera toate detaliile si care m-au apelat sa
le dau un punc de vedere. Nu asteapta insa sosirea avocatului, o cohorta de indivizi
mascati inarmati pana in dinti se napusteste in curtea mea, iar apoi in casa.
Acolo dau peste sotia mea, care, luata prin surprindere, sub amenintarea pistoalelor
mitraliera, purtate de niste namile mascate, care racneau din toti bosogii ca o impusca
daca nu se culca pe podea, se prabuseste pe fotoliul existent in holul de la intrarea in
locuinta. Se aude ceva asemanator si la bucatarie, unde fata care matura era
amenintata in acelasi mod, si somata sa lase din mana arma atat de periculoasa, adica
matura.
Nici nu se dumireste bine sotia ce se intampla, ca alti indivizi, fara sa spuna ce cauta
acolo, se napustesc in dormitoarele de la etaj. Intr-unul din ele zacea soacra-mea, care
era bolnava si se deplasa foarte greu. Sarmana femeie s-a speriat asa de tare cand i-a
vazut pe invadatori, incat a rupt-o la fuga pe scara, parca nici nu atingea treptele,
strigand cu disperare: “Sariti…, saaaariti..., au venit hotii..., au venit calaii…, ne
prapadesc…!” La fel au procedat si in locuinta fiicei mele Ana-Maria, unde se napustisera
cu furie in camera copilului acesteia, ce e drept care reprezenta un real pericol pentru ei,
cu toate ca avea doar doi ani. Cu greu au fost convinsi sa ii lase pe parinti sa ia in brate
copilul, care se speriase asa de tare incat plangea sa lesine. Dupa un timp, dupa ce s-au
convins ca fiinta din fata lor nu este atat de periculoasa pe cat isi inchipuiau, au cedat
rugamintilor tatalui de a-si scoate cagulele si a parasi rolul de sperietoare pentru copil.
Dupa mai multe ore de cautare asidua, procurorul asistat de seful grupului SRI, ii
cheama in curte pe sefii echipelor care faceau perchizitia si acestia il informeaza ca nu
au gasit nimic. Vadit suparat si preocupat, le spune acestora sa continue cautarile ca nu
se poate sa nu gaseasca ceva. Este si imprudent, se lasase intunericul si nu observase
ca la cativa pasi mai incolo se aflau doi membri ai familiei care auzisera fara sa vrea
intregul dialog. Spre dimineata s-a terminat perchezitia, au luat tot ce se putea lua, si
au plecat. Au luat calculatorul meu, tableta, telefoanele mobile. La fel au procedat si cu
fiica mea Ana-Maria, careia printre multe altele, i-au luat calculatorul in care avea
instalat programul “AutoCAD”, ea fiind arhitect, luandu-i posibilitatea de a munci si a-si
asigura cele necesare existentei.
M-a apelat din nou domnul Panaitescu si m-a intrebat cand revin in tara. I-am raspuns
ca ajung in Bucuresti dupa cinci zile si ca ma voi prezenta la sediul DNA pentru audiere.
A spus ca este OK si ca ma asteapta. Vazand insa cum se deruleaza lucrurile, am decis
sa renunt la examenul medical si sa ma intorc imediat in tara. Fiind cu un mijloc de
transport auto am reusit sa revin in Romania doar in doua zile. Am anuntat avocatul ca
sosesc mai devreme cu trei zile si l-am rugat sa comunice acest lucru celor de la DNA,
ceea ce a si facut. Dupa intrarea in tara, mi-am pregatit bagajul si le-am spus celor care
ma insoteau sa nu se sperie daca vom fi opriti pe drum de catre cei de la DNA si voi fi
luat si dus cu mandat la sediul acesteia. Stiam ca nu au gasit nimic la perchezitie, desi
nu asistasem si nu vazusem procesul verbal, nu imi faceam probleme pentru ca in casa
nu aveam nimic care sa fie folosit impotriva mea si cel mai important stiam ca sunt
nevinovat.
Cum am anticipat, asa s-a si intamplat. Am fost oprit la intrarea in Sibiu, si preluat de o
masina a DNA. Nu intelegeam de ce au facut acest efort sa vina pana la Sibiu, de ce au
facut risipa de timp si bani, cand puteau foarte simplu sa ma astepte la intrarea in
Bucuresti, mai ales ca dupa ce am plecat din Franta am lasat pe mobil activat programul
de stabilire a locatiei pentru ca cei de la SRI si DNA sa stie in orice moment unde ma
aflu si care este itinerariul de deplasare. Oricum ei o puteau face si fara sprijinul meu,
dar am zis sa simplific lucrurile. Nu pot sa nu mentionez faptul ca ofiterul de politie
judiciara, un comisar sef, care m-a insotit in masina pana la sediul DNA, a avut un
comportament civilizat, manifestand respectul necesar, chiar precizandu-mi ca nu si-a
luat cu el nici catusele si nici armamentul, stiind ca sunt o persoana responsabila si care
nu va crea probleme. A incercat insa cu insistenta sa ma convinga sa dau declaratie
cand ajung la procuror, sa cooperez cu ei, spunandu-mi ca avocatii doar incurca lucrurile
pentru a-ti lua cat mai multi bani. L-am aprobat si i-am spus ca asa o sa procedez, fiind
convins ca nu au nicio proba si vor sa aiba ceva la dosar, adica declaratia mea. Vazand
ca accept propunerea, s-a luminat la fata si a sunat la Bucuresti la cineva careia i se
adresa cu apelativul “SEFA”.
Cum nu era greu de imaginat cu cine vorbea, am plusat in directia care-l interesa si i-
am spus ca doresc o cooperare deschisa si deplina cu ei pentru rezolvarea imediata si
legala a situatiei. Ulterior a mai fost apelat de cateva ori de “SEFA” pe care a asigurat-o
ca totul este sub control si ca lucrurile sunt rezolvate. Am ajuns la sediul DNA, o
multime de camere de la diverse televiziuni, focalizate spre mine, reporterii se
imbulzeau si imi puneau care mai de care intrebari. Deja pe toate canalele de stiri se
dadeau informatii certe ca am fost arestat, ca sunt vinovat de o fapta penala deosebit
de grava, adica de trafic de influenta, si ca voi primi ani grei de puscarie. In fond despre
ce era vorba. Eram acuzat ca am facut demersuri sa imi angajez fiica arhitect la o firma
privata de arhitectura. Unde vedeau ei caracterul ilicit al faptei nu pot sa va spun. Va
pot prezenta doar faptul ca era aceasi situatie cu cea in care mergeti pe bicicleta pe un
drum privat si va opreste politia si va cere permisul de conducere, iar pentru ca nu il
aveti va face dosar penal ca v-ati permis sa conduceti un vehicul fara permis. Dar sa
revenim la momentul anterior. Chiar daca as fi dorit sa le raspund, nu puteam sa o fac
pentru ca am fost condus imediat spre poarta de control tehnic antiterorist aflat la
intrarea in institutie. Am fost condus intr-un birou, unde sigur era tehnica de inregistrare
si unde m-am intalnit cu avocatii mei, si ei vadit marcati de situatie. Le-am spus in
cateva cuvinte despre ce este vorba si atunci li s-au descretit fruntile. Specialisti de
prim-rang, avocatii m-au sfatuit sa nu dau declaratie decat daca mi se prezinta dosarul,
de fapt ceea ce si eu gandisem in urma dialogului cu insotitorul din partea DNA. Am
intrat in biroul procurorului Pancescu, unde se aflau si doi ofiteri de politie judiciara.
Mi s-a prezentat Ordonanta de incepere a urmaririi penale, si faptele de care sunt
acuzat, iar apoi mi s-a solicitat sa dau declaratia promisa, anchetatorii avand un
comportament decent, total diferit de ceea ce imi inchipuiam eu. Am raspuns ca dau
declaratia, dar dupa ce mi se prezinta dosarul. Toti au ramas consternati, nu le venea sa
creada ca le cer asa ceva, parca ii lovisem in moalele capului. Dupa cateva minute ne-au
rugat sa mergem pe hol si sa asteptam acolo, fiind supravegheati de un ofiter de politie
judiciara. La un moment dat am observat ceva agitatie si l-am recunoscut pe seful
grupei de politisti care trebuia sa ma duca la “Beciul Domnesc” si care le dadea
dispozitie subordonatilor, vadit suparat. Am solicitat sa mi se permita accesul in biroul
procurorului unde in geanta aveam o sticla cu suc, spunand insotitorului ca imi scade
glicemia si ca pot intra in coma hipoglicemica daca nu consum ceva dulce. A mers cu
mine in birou si i-a spus procurorului despre ce este vorba si nu pot sa nu va relatez
despre surprinderea pe care am avut-o cand s-au oferit ei sa ma serveasca cu suc si o
felie de tort. Am acceptat sucul si le-am multumit frumos. Cand sa ies din birou, m-au
oprit si, profitand de absenta avocatilor, au incercat sa ma determine sa le spun cine
este persoana din DNA care m-a informat despre diverse evenimente. Le-am raspuns ca
nu exista o asemenea persoana, si am iesit.
Dupa cateva minute, echipa de politisti a plecat, se facuse tarziu, aproape miezul noptii,
suparati ca au asteptat atatea ore. Am fost chemati in biroul procurorului. Mi-a spus ca
nu poate sa imi prezinte dosarul, si a inceput sa dicteze procesul verbal. I-am raspuns
ca astept ordonanta de retinere pentru 24 de ore, ca sa nu mai tinem oamenii sa
astepte si ca oricum vad dosarul a doua zi la instanta. A spus ca nu imi va fi prezentat
dosarul pentru ca nu voi fi retinut, ca sunt liber sa plec si ca nu a luat niciun fel de
masuri in ceea ce ma priveste. Am plecat din sediul DNA fara sa raspund reporterilor
care imi barasera drumul. Deja pe majoritatea televiziunilor reporterii isi puneau
problema daca nu este un balon cu aer, facut doar pentru imagine si pentru a fi
condamnat de opinia publica. La cateva zile am fost chemat pentru perchezitia
informatica. Am fost surprins de faptul ca se ceruse mandatul la o instanta inferioara
celei competente, adica un mandat total ilegal, dar nu am spus nimic, lasandu-i pe cei
care au facut-o sa isi dea seama de gafa inadmisibila la un asemenea nivel. Nici acum
nu au realizat acest lucru. Cartea, bat-o vina…!!! Au trecut aproape cinci ani si nu s-a
mai lucrat nimic in dosar, doar eu continuand sa fiu suspect si “penal” asa cum ii place
sa spuna Herr Iohannis. Vazand ca nimeni nu doreste finalizarea anchetei, am cerut
avocatului sa le faca o solicitare in scris si, in caz ca nu se iau masuri, sa ii chemam in
judecata, sa ii oblige instanta. In urma demersului nostru au audiat trei persoane, doua
dintre ele care nici nu ma cunosteau, si vazand ca nu gasesc nimic de ce sa se agate, au
dispus, prin ordonanta, pe 17 Iulie 2019, clasarea dosarului.
Dupa 5 ani, timp in care am fost “SUSPECT” si PENAL”, s-a clasat dosarul meu cu Art.
16 lit. b si c, adica fapta nu intruneste elementele infractiunii, nu exista fapta penala si
nu exista probe…!!! Explicatia pe care am primit-o: “O inlantuire de intamplari
nefericite”. Aceasta este JUSTITIA “INDEPENDENTA” pe care o protejati, Herr Iohannis,
o justitie care a intrat cu bocancii in intimitatea si in casa mea, care mi-a terorizat
familia de parca as fi fost cel mai mare criminal, o justitie care a incercat sa compromita
imaginea unui General cu patru stele, unul dintre fondatorii sistemului de aparare si
siguranta nationala, militar care s-a pus in slujba acestei tari inca de la varsta de 14 ani
cand a pasit pe portile Liceului Militar, si care nu si-a permis sa dezonoreze niciodata
uniforma militara si armata din care a facut parte, si al carui comandant, din nefericire,
sunteti. Pentru toate acestea, cei vinovati trebuie sa raspunda, de la procuror, la
judecatorul care a aprobat mandatul de perchezitie, fara sa aiba un minimum de indicii
ca s-a savarsit o fapta penala, si pana la cei de la SRI, care si-au permis sa intre ilegal
in locuinta mea, fara a-i eluda pe cei care le-au ordonat sa o faca.
Pentru toate acestea autorul moral este blestemul care a lovit Romania, adica
Presedintele ei, care nu a vazut si nu vede abuzurile din justitie si ale celor care o
pastoresc, cei din SRI. Ce spuneti, Herr Iohannis, am dreptate sau nu… Sper sa nu va
trebuiasca timp pana ce vi se incheie mandatul ca sa cititi si sa intelegeti ce am scris in
aceasta postare….!!! Daca unui general cu patru stele i se poate intampla asa ceva, ce i
se poate intampla unui om obisnuit, a carui vizibilitate publica este foarte redusa si ale
carui sanse sa i se faca dreptate sunt practic inexistente… Din acest motiv a venit
decizia mea da a aduce la cunostinta publicului aceasta speta, sa auda si sa vada si cel
din fruntea statului, pe care pare ca l-a lovit “SURDA” si “ORBUL GAINILOR”…
...''General cu patru stele, unul dintre fondatorii sistemului de aparare si siguranta nationala, militar care
s-a pus in slujba acestei tari inca de la varsta de 14 ani cand a pasit pe portile Liceului Militar''...
1. Cum au fost obtinute cele patru stele? Cu ce fapte de vitejie? Pe ce teatru? Ori pentru ce altceva?
2. Sint in tara asta zeci de mii care s-au ''pus in slujba acestei tari inca de la varsta de 14 ani''... ei sint
anonimi, decenti, tacuti... nu clameaza nimic, nu reclama nimic... isi vad de amarul lor si de banii mizeri
dati de statul carora i-au slujit...
3. Ne poti spune cuantumul pensiei actuale? Jur ca o fac publica si eu pe a mea, sa le comparam... si am
''slujit'' si eu de la 14 ani... Aaaa? Te bagi?
4. In cit timp ai luat cele patru stele?
...clanțău profitor...
Vara lui 1990 a fost marcată de demonstrațiile de protest din București, între care s-a
detașat Marșul Cămășilor albe. Ca Istoric al clipei, am urmărit aceste proteste, le-am
sprijinit și comentat în publicațiile pe care le conduceam. Sînt convins acum că aceste
proteste de stradă, ca și Piața Universității, de altfel, au fost singurele mișcări civice
sincere, pure, fără implicarea Sistemului blestemat al Instituțiilor de forță din ultimii 15
ani de postdecembrism.
Printre alte slogane strigate la demonstrațiile de protest din 1990 s-a numărat și cel
care viza Adevărul despre evenimentele din decembrie 1990. Va rămîne în Istoria
României sloganul 16-22/ Noi am tras în noi! Opinia publică punea deja la îndoială
versiunea FSN-istă despre răsturnarea lui Ceaușescu și despre Teroriști. Se adîncea tot
mai mult în opinia publică suspiciunea că așa-zisa Revoluție fusese o lovitură de stat
pusă la cale de Moscova pentru a înlocui regimul Ceaușescu, regim comunist dictatorial,
considerat învechit, cu un regim comunist liberal, perestroikist, gîndit de Gorbaciov ca o
formulă de salvare a comunismului.
Aflarea Adevărului despre evenimentele din decembrie 1989 era văzută de presa cu
adevărat independentă, de societatea civilă care nu fusese acaparată de ONG-uri
controlate de Sistem, drept principal mijloc de luptă împotriva Puterii întruchipate de
FSN-ul lui Ion Iliescu. Azi, prin trimiterea în instanță a Dosarului Revoluției din
decembrie 1989, avem confirmarea oficială a suspiciunilor din opinia publică a anului
1990. Și anume că versiunea oficială asupra evenimentelor era o minciună sfruntată. N-
a fost nici o Revoluție, cum susținea regimul Iliescu. A fost o Lovitură de stat pusă la
cale de Moscova. N-a fost nici un terorist. A fost o diversiune sîngeroasă pentru
rămînerea la putere a echipei gorbacioviste de la București.
La vremea respectivă – nu mai trebuie să mai amintesc – m-am aflat în prima linie a
bătăliei pentru aflarea Adevărului despre evenimentele din decembrie 1989. În Piața
Universității, la care mergeam seară de seară, un orator de la Balcon a semnalat
articolele mele în care puneam la îndoială versiunea oficială despre evenimente.
Oratorul n-o făcuse întîmplător. Punerea la îndoială a versiunii oficiale despre
evenimentele din decembrie a fost una dintre temele de esență ale manifestării rămase
în istorie sub numele de Piața Universității. Pe un ecran atîrnat pe peretele Arhitecturii s-
au proiectat casete video în premieră despre decembrie 1989, între care s-a detașat cea
care surprindea comedia formării FSN dintr-o sală a CC în după amiaza lui 22 decembrie
1989.
Argumentelor de pînă acum în sprijinul suspiciuni că ne aflăm în fața unei afaceri supuse
așa-zisei Rațiuni de stat le-aș adăuga unul mai puțin invocat:
Atacarea sălbatică a celor care pun la îndoială versiunea oficială, dublată de susținerea
necondiționată, fără nici un argument, a versiunii oficiale.
Atacarea sălbatică a celor care pun la îndoială versiunea oficială am mai întîlnit-o atît în
cazul Revoluției din decembrie, cît și în cel al Răpirii jurnaliștilor. În ambele cazuri nu era
nici un motiv ca suspicioșii să fie atacați violent. În definitiv, cei care puneau sub semnul
îndoielii versiunea oficială nu făceau nici un rău. Dacă aveau dreptate, făceau un lucru
bun. Dacă băteau cîmpii, riscau discreditarea din partea opiniei publice. Pentru a-i ataca
sălbatic însemna că pozițiile lor sînt periculoase pentru autorii Diversiunii. La fel se
întîmplă și în cazul Caracal. Mă număr printre cei care pun la îndoială versiunea oficială
și care cer ca să se descopere Adevărul. În cazurile Revoluției și Răpirii jurnaliștilor am
fost țintă vie a atacurilor. Acum văd că nu se mai întîmplă cu mine așa ceva.
Deocamdată.
Nu știm cu ce se va solda concret până la urmă, dar amnistia fiscală decisă este măcar
un prilej de a evalua fiscalitatea din România și mult evocatul, dar din păcate
arhimistificatul subiect al evaziunii fiscale, de care se leagă direct amnistia în discuție.
Mai mult sau mai puțin oficial, evaziunea fiscală – adică obligațiile fiscale ale
contribuabililor neachitate într-un an – este estimată la cel puțin 16-17% echivalent
PIB. Evident, dacă se are în vedere „stocul“ de datorii neplătite în contul obligațiilor
către stat, suma se dublează, triplează… Multe semne de întrebare se ridică în legătură
cu dimensiunea evaziunii fiscale, pentru că nu este clar în cazul fiecărei categorii de
impozit ce este considerat a fi de achitat la stat. Exemplul cel mai relevant este cel
privind fiscalizarea profiturilor. Nu este pe deplin precizat dacă ceea ce încasează
concret statul în contul impozitului pe profit este din profiturile declarate sau din
profiturile ce ar trebui declarate. Diferența este imensă. Companiile străine din România,
la o cifră de afaceri de peste jumătate din total, obțin, la rata de rentabilitate cu care
lucrează, cel puțin 70% din ansamblul profiturilor, dar, umflându-și fictiv cheltuielile și
măsluind prețurile de transfer din relațiile cu subsidiarele surori de pe alte piețe, declară
profituri ridicol de mici (ba chiar și pierderi), per total fiind vorba doar de vreo 10-15%
din cele reale. În funcție de care dintre profituri – cele reale sau cele declarate – este
calculată evaziunea fiscală?
Oricum, suma avută în vedere, care nu constituie mare lucru din adevărata evaziune
fiscală, nu este totuși de colea, reprezentând nici mai mult, nici mai puțin de 40% din
încasările anuale ale statului din taxe, ceea ce vorbește de la sine despre evaziunea
fiscală din România și batjocura la care statul român este supus de așa-numitul mediu
privat de business sau, altfel spus, despre faptul că statul român nici nu prea există, nici
în materie de Fisc, ca și în zeci de alte domenii!
Dar și din datoriile de circa 100 miliarde lei pe care statul ar fi îndrituit să le încaseze nu
este vorba în acțiunea cu pricina decât de vreo pătrime! Atât reprezintă (potrivit
comunicării Ministerului de Finanțe – adică vreo 25 miliarde lei) datoriile către stat ale
companiilor cu debite peste 1 milion lei, respectiv cheia întregii acțiuni, căci de la acest
segment de datornici ar spera statul să obțină ceva în schimbul unor facilități de plată
între 30% și 50%! Nu sunt avute în vedere companiile deja în insolvență și cu programe
aprobate de restructurare a datoriilor. Aprofundând cifrele, nu prea se mai înțelege bine
cam cât ar vrea statul să obțină prin minunata „restructurare a datoriilor“! Doar de la
cine este mai clar: este vorba tot de mărunții contribuabili români care, văzând cum își
bat joc mai marii străini de statul român, se încumetă și ei să-l tragă-n piept cât pot! Și
pentru a nu exista controverse în legătură cu cine își plătește și cine nu-și plătește
datoriile către buget, să menționăm că în proporție de 90% este vorba de datornici
privați, cei de stat figurând cu doar puțin mai mult decât ponderea derizorie a acestora
în economie!
Deci este de hulit sau de lăudat „amnistia fiscală“? Păi, ce să ne mai împiedicăm în cele
25 miliarde lei pe care aceasta le are în obiectiv! Problema de fond vizează, de fapt,
evaziunea fiscală în sine, abordarea ei conceptuală, dincolo de dimensiunile ei
apocaliptice în România! Dragi capitaliști din România, întrucât, potrivit înseși
preceptelor după care vă ghidați și pe care le promovați și ridicați în slăvi, banii din
evaziunea fiscală rămân la îndemâna aceluia considerat de voi înșivă cel mai minunat
administrator (sectorul privat), în loc să se ducă la cel mai prost administrator (statul),
care i-ar irosi în cine știe ce activități nerentabile sau măsuri populiste, de ce vă mai
încurcați cu păcălirea statului, prin diferite stratageme de neplată a obligațiilor fiscale, și
nu treceți direct la sistarea plăților, lăudând deschis, în chiar spiritul propriilor concepții
și idei, evaziunea fiscală?! Ați fi consecvenți cu voi înșivă! Și, nu vă sfiiți, statul vă
încurajează! Dacă nu poate cânta și el cu voce tare evaziunea fiscală, o face închizând
ochii sau prin amnistii!
Cea mai importantă știre de ieri în scandalul Caracal a fost una care m-a lăsat cu gura
căscată. DIICOT-ul și Poliția au dus la Casa groazei o aparatură sofisticată care să-i
ajute să detecteze conținutul gropilor betonate. Tot satul așteaptă să afle rezultatul
cercetărilor cu miraculosul ochean de privit în adîncul pămîntului și al betoanelor.
Și, dacă nu găsesc nimic? Și dacă găsesc un camion de oase, România tot acolo se află,
pe locul în care era în momentul în care a fost obligată să descopere și să accepte
proporția corupției din instituții. În cazul de față, acest tsunami al corupției și al
neprofesionalismului a spart ușile Poliției și ale parchetelor și ne-a lăsat să privim la
polițai în chiloți, la procuori înfrățiți cu polițaii, la mafii locale îmbîrligate în jurul
primarului, al procurorului șef și al polițiștilor.
Oare nu era mai bine ca în locul sofisticatului aparat de scanat gropile Ministerul de
Interne sau Guvernul să fi trimis la Caracal și la Slatina un ochean de scrutat instituțiile
publice? Să vadă ce-i stricat și ce merge, ce-i blocat și cine-i incompetent și corupt? Veți
spune că un asemenea aparat nu există. Este adevărat, unul care să coste sute de mii
de euro încă nu a fost inventat. Dar unul ieftin, cu care să putem depista starea
instituțiilor din Caracal, din Slatina și din multe alte orașe ale României există. El se
numește ”ochiul liber”. Se vede cu ochiul liber că instituțiile României de azi nu mai au
nevoie de aparate de evaluat și de măsurat, ci de măsuri. Mai ieri-alaltăieri, primul
ministru ieșea la rampă și ne anunța o schimbare de atitudine, un început de campanie
care să mobilizeze toate sunt forțele. Unde sunt acestea? Unde este campania? Cu un
aparat trimis să citească în gropi nu facem mare brînză. Iată ce afirma Viorica Dăncilă
pe 31 iulie:
Care sunt măsurile? Că șeful Poliției locale, după o carieră de speriat lumea, a ieșit la
pensie ca un mare boier? Ce măsură este aia că faimosul Buda de la comanda Poliției a
fost trecut la Poliția de Frontieră? Mă tem că acestea sunt doar sancțiuni, iar nu măsuri
menite a schimba spectaculos starea lucururilor.
Între timp, ies la iveală nenumărate alte cazuri. Un caracalean și-a vîndut casa și averea
ca să-și caute fiica răpită. S-a blocat tot la Poliție. Ziarele au redescoperit procesul cu
rețeaua de prostituate din același Caracal, condusă de interlopul Cocoș, lichidat în
penitenciar. Și tot un dosar îngropat de autorități. Dosare similare se găsesc peste tot în
țară. Și rețele, și protectori, și dispăruți. Iese la iveală un tip de comerț transfrontalier în
care româncele sunt marfa de preț a Europei de Est.
Fenomenul se arată de proporții care nu mai lasă loc vorbelor goale și promisiunilor
politice.
Declarațiile imediate ale Vioricăi Dăncilă făcute după izbucnirea scandalului au venit ca
un pansament. Dar, pe măsura trecerii timpului, ele tind să pară doar promisiuni
deșarte. Au trecut 20 de zile și încă nu avem un proiect de pentru un departament care
să se ocupe de traficul de minori, de soarta dispăruților. Sau altceva care să însemne o
schimbare importantă.
”Sunt femeie, sunt mamă, am crescut un copil, ştiu ce înseamnă grija, ştiu câtă nevoie
avem să ne ştim copiii şi familia în siguranţă. De aceea, mă voi implica personal în
această reformă. Voi urmări şi voi coordona toate eforturile de eradicare a acestor
fenomene. Fără milă, fără menajamente, fără compromisuri şi fără amânări, declar
război împotriva criminalităţii!”, a spus Viorica Dăncilă.
Tragedia de la Caracal ne-a arătat o față urîtă a țării noastre și nu-i mai lasă timp nici
măcar de o cuvîntare.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: Cotidianul
...''aparatură sofisticată''... de fapt un amarit si comun LIDAR... vad ca dau pe spate toti comentatorii si
specialistii despre... nimic... se poate cumpara de pe aliexpress sau banggood... evident ca al nostru, pe
multi bani, e luat de pe la strategicii din otan...
O tristețe enormă s-a putea așeza la Florica, peste memoria Brătienilor. Papioane,
fluturi, cravate și steaguri colorate. Nimic din astea nu mai are legătură cu liberalismul.
Și nici cu ceea ce îi trebuie României.
Atunci când Brătienii, care au dominat și condus acest partid (pe alocuri dinastic și
nedemocratic), au lăsat spre urmași PNL-ul, nu l-au lăsat unor securiști, sinecuriști,
politruci.
PNL își are, de fapt, originile în cel mai mare politician român din toate timpurile.
Kogălniceanu îl cheamă. Ăla, da, era liberal. A impus mai multe reforme decât labă
poate face Rareș Bogdan pe banii noștri în 24 de ore, la Bruxelles. Scuze, dar exact ăsta
este nivelul de comparație. Pe lângă Kogălniceanu, R.B. este o pată pe batistuță.
Vorbim despre moșteniri istorice, despre legacy, despre ce vreți voi. Dar lucrurile sunt
simple: oricare dintre Brătieni ar fi vrut să facă o poză în care să pară că face sex cu un
câine, n-ar fi folosit un câine, ci ar fi apelat la Ludovic Orban. Cam asta e diferența de
clasă.
Din păcate, partidul pentru care mulți au suferit în timpul mineriadei din 1990, înainte și
după aia, a devenit o trambulină servicistică spre putere.
Să ne amintim momentul în care PNL a fost sfătuit să-l propună pe Regele Mihai drept
candidat la președinție. Inducția a venit de la Dorel Șandor, ai cărui epoleți nu se văd,
dar se simt. PNL a dispărut câțiva ani din viața noastră, din păcate.
Nu e superb?
Sigur că e. Un singur partid, istoric reușește să adune, la vârf, două Servicii care-s în
competiție. Asta și-ar fi dorit și colaboraționistul Radu Câmpeanu. Un vis împlinit.
Burduja și Bogdan, mâini împletite peste timp. În sfârșit, aripile contondente ale
Securității își dau mâna, în același partid.
Șinele pe care merg politicienii de „vârf“ sunt construite pe dosare. Fie penale, fie din
arhivele inaccesibile ale CNSAS. Există o jenă, în presă, în a o descrie, de exemplu, pe
Raluca Turcan, așa cum e ea. Povestea e tristă și amuzantă, în același timp. E singurul
caz în care presa românească acționează și funcționează după principiile presei franceze.
Iar eu am fost exmatriculat din presa românească, acum un an. Pot să scriu.
Dar să revin: de la Dorel Șandor la Rareș Bogdan și Sebastian Burduja, PNL n-a
mai fost, vreo clipă, un partid. ci doar un showroom pentru cele mai reușite exponate
ale Securității.
Curios lucru. Klaus Iohannis a avut o discuție cu ziariștii care urmează să-l însoțească în
vizita oficială pe care o întreprinde în Statele Unite la invitația lui Donald Trump. Să
înțeleg că delegația de presă este desemnată de Administrația Prezidențială?
Nu redacțiile sunt cele care decid? Ocazie cu care le-a spus ce isprăvi va face la Casa
Albă. Iar una dintre realizări m-a lăsat perplex. Se va ruga de Exxon, prin intermediul
lui Donald Trump, să înceapă degrabă extracțiile de gaze naturale din subsolul Mării
Negre. Pentru ca astfel România să devină independentă energetic. Este scamatoria
maximă.
Am trăit să o văd și pe asta. Guvernul României îi livrează lui Klaus Iohannis muniția
necesară, pentru ca uriașul peșcheș pe care a decis să îl ofere în plină campanie
prezidențială aliatului nostru strategic, prin intermediul lui Exxon Mobil, să fie perceput
de opinia publică nici mai mult nici mai puțin decât drept un ajutor pe care Statele Unite
ni-l oferă cu generozitate, fix atunci când avem mai multă nevoie de el. Iar nebunia este
că argumentul i-a fost dat pe tavă chiar de Executiv. Și, mai concret, de Ministerul
Energiei. Asumat de ALDE. Acum voi explica despre ce este vorba.
Klaus Iohannis este invitat în mod oficial în Statele Unite, chiar în momentul în care, de
facto, competiția prezidențială a început. Inevitabil el va fi credibilizat de către Casa
Albă, personal de către președintele Dnald Trump și consolidat în calitatea sa de
candidat la cea mai înaltă funcție în stat. Ar fi naiv să ne imaginăm că această
neașteptată generozitate a Casei Albe este gratuită. În numele României, Klaus Iohannis
se pregătește să plătească la greu gestul partenerului strategic. Cu gaz românesc.
Exxon Mobil a fost una dintre societățile specializate care a preluat un perimetru din
subsolul Mării Negre, a făcut explorările și a ajuns la concluzlia că acolo există mari
rezerve de gaze naturale. În consecință se pregătește să înceapă exploatarea
zăcământului. Exploatare care se face pe baza unei legi. Faimoasa Lege offshore. În
toate statele cu capul pe umeri, care dispun de bogății naturale, atunci când un
investitor străin face exploatarea acestora, își asumă trei obligații: să ofere gratuit cota
parte din produsul extras – în materie de gaze naturale aceasta poate ajunge până la
40%; să plătească redevențe – care, conform practicii internaționale, ajung până la
28%; să ofere garanții vizând protecția și reabilitarea mediului. Așa a fost și la noi, pe
vremea când aveam o lege a petrolului. Dar cum va fi după ce, cu chiu cu vai, la capătul
unei succesiuni stresante de negocieri, de presiuni și de constrângeri politice,
Parlamenul s-a scremut și a scos Legea offshore?
Ceea ce România obține concret, adunând cu maximă generozitate toate sumele care ar
putea să ajungă în bugetul de stat, dacă partenerii vor fi corecți și dacă autoritățile
statului vor verifica acest lucru cu scrupulozitate și fermitate, este un procent de
maximum 25% din valoarea propriei bogății. S-ar putea ajunge aici din redevențele
infime adunate cu impozitele pe profit, care vor putea fi reținute de Ministerul
Finanțelor, cu taxarea forței de muncă implicate, în special a unor societăți care vor
realiza pe litoralul românesc stațiile de epurare și conductele de transport. Se ajunge la
acest procent luând în calcul și o condiție pusă de Legea offshore și anume ca minimum
40% din cantitatea extrasă de gaze naturale să fie comercializată pe teritoriul României.
Ceea ce, atenție, nu înseamnă că vreun metru cub de gaz ne va aparține. Vom putea
cumpăra aceste gaze la fel cum oricine altcineva le poate cumpăra de pe Bursa din
București. Acest procent de 40% însă, comercializat în România, ne-ar permite să
devenim cel mai important hub est-european în comerțul cu gaze. Pentru a concluziona,
rezultanta confruntării dintre voința majorității parlamentare, susținută intens de o parte
a opiniei publice și presiunile extraordinae exercitate prin guvernele lor de marile
companii, Exxon fiind doar una dintre ele, a fost un compromis care aduce slabe
beneficii statului român, dar totuși aduce unele beneficii. Însă nici nu a ieșit bine Legea
offshore, că au urmat și sunt în curs noi presiuni pentru a o modifica, astfel încât statul
român să se aleagă cu și mai puțin, iar companiile care vor exploata gazele americane,
austriece, maghiare și rusești să se aleagă cu și mai mult. În acest context, Klaus
Iohannis ne lasă cu gura căscată, anunțând că unul dintre principalele demersuri pe care
urmează să le facă pe lângă președintele Donald Trump este acela de a determina
compania Exxon să se apuce de treabă. Președintele României pur și simplu a răsturnat
logica lucrurilor. Noi ar trebui să ne rugăm de ei și nu ei ar trebui să se roage de noi.
În acest demers, extrem de păgubos pentru interesul național, Klaus Iohannis a primit,
cum arătam, o susținere solidă din partea Guvernului României, prin Ministerul Energiei.
Ca prin minune, domnul ministru Anton Anton de la ALDE a lansat, fix după ce vizita
în Statele Uite a fost anunțată, un document de o importanță cardinală. El se intitulează
astfel: „Strategia energetică a României 2019-2030, cu pespectiva anului 2050”. Acest
amplu studiu se referă în mod explicit la modul în care România își va putea asigura în
viitor independența energetică, cu referire, în mod evident și explicit și la zăcămintele de
gaze offshore. Adică cele din subsolul Mării Negre. Niciunde însă în conținutul acestui
document oficial, intitulat pompos „strategie”, nu se precizează cum ne vom asigura în
mod concret independența în materie de gaze naturale extrase din Marea Neagră, în
condițiile în care statul român nu va primi nici măcar un metru cub din cantitățile care
vor rezulta. Repet, în viitor, dacă dorim gaze din gazele noastre, le vom putea cumpăra
de pe piață, în aceleași condiții în care oricare alt stat va putea cumpăra. Adică la același
preț. Cu ce voi fi mai independent, dacă voi cumpăra gaze românești și nu voi cumpăra
cantitățile de gaze necesare din altă parte? Poate chiar la un preț mai bun?
Până când nu vine domnul președinte Klaus Iohannis sau premierul PSD Viorica Dăncilă
sau ministrul ALDE Anton Anton sau oricine altcineva care reprezintă statul român să ne
explice cum Dumnezeu, în mod concret, vom deveni independenți energetic, când
gazele offshore le extrag și le comercializează alții, în beneficiul lor, pentru mine cel
puțin toate aceste personaje se transformă în oameni politici care sacrifică deliberat și
pentru o lungă perioadă de timp interesele naționale ale României. Cu atât mai mult cu
cât, în cârdășie unii cu alții, se pregătesc să mai facă o ispravă. Să modifice legea
offshore, care și așa e proastă, și să o facă și mai proastă sub aspectul beneficiilor
rezervate statului român.
...''Noi ar trebui să ne rugăm de ei și nu ei ar trebui să se roage de noi''... asta a fost buna stanescule...
desi tot ce spui e pe invers... da' nu ma mira nika in tara asta... nici macar... proprietatea cuvintelor...
Am scris, nu demult, un material științific absolut genial, prieteni, care se încheia așa:
„… ca urmare, putem găsi acum, la sfârșit, în sinteză, câteva capete de acuzare pentru
ceea ce a însemnat regimul instaurat în 2004, pe o perioadă de zece ani, perioadă în
care a fost inventat STATUL PARALEL, acesta cunoscând însă o neînchipuită înflorire și
după expirarea celor două mandate ale președintelui Băsescu Traian, respectiv în timpul
primului mandat al președintelui Iohannis Werner Klaus, același Werner Klaus care se
pregătește astăzi, vesel, pentru încă cinci ani de huzur, lansându-și candidatura în
neașteptate situații și-n nenumărate rânduri.”
Iată, cetățeni, pe puncte, principalele capete de acuzare din sinteza materialului meu
despre intervalul istoric 2004-2019:
Priviți ce a ieșit :
„1. Abandonarea intereselor naționale prin servilism în relațiile cu URSS.
2. Anihilarea statului de drept și a PLURALISMULUI prin înscenări și fraude.
3. Distrugerea partidelor politice și a continuității constituționale a statului român, prin
ABDICAREA FORȚATĂ A REGELUI MIHAI
4. SOVIETIZAREA totală, prin forță, a României, mai ales in perioada 1948-1956.
5. Politica de anihilare a UNOR ÎNTREGI CATEGORII SOCIALE în numele LUPTEI DE
CLASĂ.
6. Utilizarea mizeriei morale, precum și a fricii, ca instrumente de menținere a PUTERII
COMUNISTE.
7. Distrugerea reperelor morale ale societății românești și a valorilor ei de solidaritate.”
Mă uit la cele două texte, prieteni, și nici nu știu ce să spun de așa o coincidență
stranie… mă și întreb cum de Volodea n-a observat uluitoarea asemănare dintre ceea ce
înfierează cu ură și ceea ce slujește cu pătimașă devoțiune astăzi, „simultan și deodată”.
Infecta campanie de discreditare a celor care pun la îndoială versiunea oficială în Cazul
Caracal are drept unul dintre punctele principale acuzația că astfel se seamănă
neîncredere în opinia publică față de instituțiile statului nostru de drept, care instituții au
nevoie ca de aer de convingerea cetățeanului că se dau de ceasul morții pentru a-i
garanta lui, cetățeanului, siguranța vieții, bla, bla, bla. Acuzația nu e deloc nouă.
Pe vremea comunismului, chiar și a celui ceaușist, mai descuiat decît cel dejist, dacă
puneai la îndoială o decizie a Partidului, erai imediat taxat de semănător de neîncredere
în partid, în comunism, în poporul român. Instituțiile noastre, în frunte cu Securitatea,
nu puteau fi decît perfecte. Din simplul motiv că erau instituții ale poporului muncitor.
Alături de această acuzație, se cultiva pe scară largă menită a sugruma din fașă orice
încercare de a afla adevărul, o alta la fel de aiuritoare.
Zicerea sau scrierea ta despre realitățile din jur, dacă era critică, servea propagandei
imperialiste. Nu se judeca o clipă dacă ai sau nu dreptate. Nici n-avea importanță.
Corectă sau incorectă, falsă sau adevărată, afirmația, suspiciunea, îndoiala, bombăneala
ta servea fără ca tu să știi sau vai de tine! cu bună știință imperialismului american.
Imperialismul american a dispărut din campaniile de discreditare a celor care nu vor
altceva decît să afle adevărul încă încredințați că democrația înseamnă transparență,
opusăsecretoșeniei de tip dictatorial.
Te întrebi uneori de ce abia se ține pe picioare în plină zi Jean-Claude Juncker? Faci jocul
propagandei ruse. Și dacă mai ai și ghinionul ca spunerea sa să fie preluată și lăudată
(așa cum făcea pe vremuri Europa Liberă cu tot ce era cîrteală antisocialistă) de vreun
site declarat rusesc (precizez, declarat, deoarece adevăratele site-uri rusești sînt sub
acoperire de site-uri pro-occindentale) imediat ești ghilotinat ca agent de influență al
Rusiei.
Trucul ăsta mizer e folosit și în discreditarea celor care pun la îndoială versiunea oficială
privind Cazul Caracal. Ferească Dumnezeu să zici și tu acolo că s-ar putea ca afacerea
să aibă legătură cu Deveselu!
Neîndoielnic, propaganda rusă abia așteaptă să facă mare caz de implicarea militarilor
americani de la Deveselu în Cazul Caracal. Înseamnă asta că noi n-avem voie să credem
și în ipoteza cu Deveselu, ba mai mult să afirmăm asta public? Înseamnă asta că pur și
simplu – vorba cronicarului – se sparie gîndul?
Militarii americani de la Deveselu sînt și ei oameni. Din cîte știm de la hitiți încoace,
printre oameni sînt și porci. De ce n-ar fi și printre militarii americani de la Deveselu?
Chiar dacă prezența lor lîngă Caracal ține de parteneriatul nostru strategic. Eu unul n-
am susținut în public implicarea militarilor americani de la Deveselu. De fapt n-am
susținut nici o ipoteză privind Cazul Caracal. N-am făcut altceva decît să semnalez în
numele opiniei publice zecile de nedumeriri privind felul în care se desfășoară ancheta
încă de la ora 6, vineri, 26 iulie 2019. Și văzînd contradicțiile, tîmpeniile, aberațiile,
bîlbîielile din documentele oficiale, am susținut, jurnalist convins că avem buni
profesioniști și în instituțiile de forță, că nu pot fi atîția proști în același timp și același
loc. Prin urmare, am zis și voi zice că explicația contradicțiilor și bîlbîielilor stă nu în
prostie, ci în efortul uriaș de a ascunde adevărul. Care efort nu poate fi explicat altfel
decît prin intrarea în joc a Rațiunii de stat.
În America s-a ivit și a înflorit Scandalul sinuciderii miliardarului Jeffrey Epstein într-o
închisoare de maximă siguranță. Miliardarul era acuzat de trafic sexual cu minori, și în
folosul unor personaje suspuse din America și din lume. Dacă respectivul ar fi vorbit,
sărea în aer America. Sinuciderea din America a stîrnit zeci de întrebări din partea presei
și a opiniei publice. Explicațiile autorităților conturează o Operațiune secretă decisă la cel
mai înalt nivel. Scandalul pune la îndoială multe dintre instituțiile americane. E o
pagubă. Sînt sigur că la cel mai înalt nivel s-au pus în balanță două pagube produse
Americii. Una ivită din dezvăluirile miliardarului, alta, din sinuciderea sa dubioasă. S-a
conchis în cele din urmă că paguba produsă de dezvăluiri ar fi infinit mai mare decît cea
produsă de sinuciderea cu cîntec. Și s-a optat pentru sinucidere.
Rațiunea de stat e prezentă în mii de asemenea cazuri din Istoria lumii. În timpul celui
de-al Doilea Război Mondial n-a ordonat Churchill să nu fie apărat Coventry de
bombardamentele nemțești deși prin deținerea Codului Enigma se știa de lovitură? A
făcut asta pentru ca nemții să nu se prindă că le fusese spart Codul. Au murit sute de
englezi. Ei și? A contat rațiunea de Stat. De ce n-am crede că și în cazul Caracal e vorba
de o rațiune de Stat? S-au luat în calcul pagubele produse de imaginea publică a
anchetei dezastruoase și pagubele produse de descoperirea Adevărului. Și s-a conchis,
ca și în Scandalul din SUA, că pagubele produse de prostiile din anchetă –
compromiterea unor instituții, de exemplu – sînt de preferat celor produse de
dezvăluirea adevărului despre Cazul Caracal.
Poate că Gheorghe Dincă era un pion dintr-o rețea controlată de Servicii care punea la
dispoziția militarilor americani de la Deveselu femei în afara oricărei suspiciuni.
Poate că era un simplu furnizor de femei unui client de la Bază. Casa era pe post de
bordel de lux. Așa s-ar explica hălăduirea lui din 25 iulie 2019 prin Caracal și Craiova
după ce o lăsase acasă pe Alexandra.
Poate că acest client a omorît-o pe Alexandra din greșeală sau surprinzînd-o cu telefonul
în mînă.
Poate că fata moartă a fost luată de ceea ce în Servicii se numesc curățătorii, cei
specializați în dispariția cadavrelor.
Poate, poate…
Poate ne înșelăm.
...dinca este un ''idiot util''... Alexandra si nu numai ea, a fost o victima... restul, presupun, o operatiune
speciala a unei institutii romanesti care, prin ceea ce facea cu ajutorul clanurilor din zona, isi ''bagau
nasurile'' prin treburile ''aliatilor strategici''... adicatelea asa, sa fim siguri si eventual sa avem si un atu in
plus la o adica... ca nu se stie cum sta treaba cu ''parteneru' strategic''... nu noi stringem bani albi pentru
zile negre?
Transumanism și pedofilie
Aceasta este noua mișcare eugenică, iar dacă ajunge în anumite mâini, s-ar putea
transforma într-o filosofie nouă a supraomului.
Și, vai, el dorea să-și „însămânțeze propriul ADN” în populația lumii – cu siguranță fără
legătură cu visul transumanist obișnuit:
„Cu mai multe prilejuri, începând cu anii 2000, domnul Epstein le-a spus oamenilor de
știință și afaceriștilor cu care se întâlnea despre ambiția sa de a-și folosi ferma din New
Mexico drept bază unde femeile vor fi inseminate cu lichidul său seminal și vor da
naștere copiilor săi, potrivit a doi oameni de știință laureați și a unui consultant de
prestigiu, cărora domnul Epstein le-a vorbit despre planurile sale. Nu era un secret.
Consultantul, de pildă, a afirmat că i s-a spus despre acest plan nu doar de către
domnul Epstein, la o reuniune la vila sa din Manhattan, dar a aflat-o și de la un membru
important al comunității de afaceri. Unul dintre oamenii de știință a spus că domnul
Epstein și-a divulgat planul la o cină ținută în același loc. Celălalt și-a amintit că domnul
Epstein a discutat această idee cu el la o conferință ținută în 2006 în St. Thomas în
Insulele Virgine.”
Și cu toate aceste păcate, unii dintre cei mai importanți oameni de știință și cercetători
au acceptat fără probleme prietenia și fondurile sale.
Visul la veșnicie poate fi foarte seducător iar, pentru unii, scuză multe păcate.
...si unii mai cred in egalitatea de sanse, etica sociala, altruism, opere caritabile si alte marote cotidiene...
elitistii nu dau doi bani pe fraie_ri, nu au nici un fel de stima si consideratie fata de goimi... da' astia ies in
strada si urla lozinci dictate tocmai de cei care isi apreciaza mai mult pudelul decit pe ei... useful idiots...
Florian Colceag s-a nascut in 1951, in judetul Gorj, si antreneaza genii. Are zeci de
medalii de aur obtinute de olimpicii pe care i-a ghidat la un moment sau altul la
competitiile internationale de matematica. E presedintele unei asociatii pentru copii
supra-dotati si probabil singurul profesor din Romania care nu educa, ci calauzeste. Nu
doarme mai mult de patru ore pe noapte, telefonul mobil ii suna fara incetare, iar in
curtea casei sale din apropierea Bucurestiului ar putea fi confundat cu un fel de Epicur
modern, care isi strange discipolii la o sueta despre frumusetea simpla si uitata a vietii.
Taran?
Da, sunt un taran care a devenit matematician, un matematician care a devenit
psihopedagog si un psihopedagog care a devenit un economist. Dar la baza sunt taran si
mi se pare absolut normal sa recunosc asta. Eu iubesc tara, imi place natura.
Ce plantati?
Rosii.
Le mancati dumneavoastra?
Desigur, sunt foarte bune.
Dela0.ro: Ce este geniul, domnule Colceag? Cum se vede el din postura omului
care lucreaza cu tineri supra-dotati?
Florian Colceag: In general, geniul este confirmat de istorie. Rareori cineva este
descoperit ca fiind genial in cursul vietii proprii. Faptele pe care le-a comis, ce a
descoperit si asa mai departe ii confirma genialitatea. Asta este intotdeauna post-
factum. Dar acum, din punctul de vedere al profesionistului care lucreaza cu persoane
cu abilitati foarte inalte, va pot spune ca oamenii acestia, cei care au potentialul de a fi
recunoscuti mai tarziu ca genii, au o hotarare, o dorinta de cunoastere si o deschidere
intelectuala uriase. Practic sunt de neoprit in dorinta lor de a rezolva problemele, de a
descoperi solutiile optime si de a sparge portile cunoasterii.
In rest, sunt oameni cat se poate de normali. Geniile sunt, in primul rand, niste oameni
extrem de modesti. Daca intrebam un geniu daca e geniu va raspunde nu. Va spune ca
e un om absolut obisnuit si ar avea dreptate. Genii sunt oameni care isi cunosc lungul
nasului si aici intervine sfera cunoasterii a lui Platon: ignorantii au sfera cunoasterii
foarte redusa, dar si contactul lor cu necunoscutul este foarte mic, iar din cauza asta au
impresia ca daca vor mai afla cateva lucruri vor sti, de fapt, tot.
Goana lor dupa profit, dupa spaga, sa mai puna mana pe ceva inainte sa crape totul –
ceea ce se vede si din faptul ca toti cumpara terenuri pe care sa le vanda mai tarziu, sa
le tranzactioneze si speculeze, intrucat, de fapt, e o specula ordinara –, goana lor asadar
arata ca nu le-a pasat de nimic si nu le pasa de nimic. Dar ei nu se gandesc la faptul ca
se intoarce roata.
Dar tocmai acest lucru nu il mai putem face pentru ca ne vindem pamanturile pe nimic,
poluam mediul si il distrugem ceea ce va produce efectul contrar. Cei care vor cumpara
terenuri pe care le stiu productive se vor pacali odata cu inceperea mortii albinelor. Iar
asta se va produce din cauza exploatarii gazelor de sist si din cauza Rosiei Montane.
Si atunci, in loc sa cumpere un pamant care este fertil si prosper si pe care se poate
face orice, vor cumpara un semi desert. Iar cei care au transformat Romania intr-un
semidesert vor fi priviti, bineinteles, cu prea putina ingaduinta de ceilalti, extorcati,
inselati si jefuiti de politicienii nostri. Asa ca nu stiu prin ce gauri de sarpe sau de soareci
se vor ascunde acesti politicieni in clipa in care ii vor cauta mafiotii care le-au cumparat
pamanturile.
Poate gresiti plecand de la premisa ca majoritatea populatiei cunoaste circuitul
pe care il expuneti.
Nici nu mai conteaza, vrand-nevrand acest lucru va devine vizibil in termen scurt. In
Franta mai sunt jumatate din albine. Albinele mor de poluare si de o viroza. Singura
pavaza impotriva acestei viroze este un mediu curat. Dar noi am reinceput industria
poluanta. Din momentul asta eu nu vad bine nici Romania, nici pe cei care au vandut-o,
au tradat-o si au facut-o praf.
Cand s-a mai intamplat sa avem asa o vanzare masiva de pamanturi? La 1907. Si ce
scris Cosbuc? „Sa nu dea Dumnezeu cel sfant sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu
vom mai putea rabda, cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa nici in
mormant.”
Deci, daca incepe o reactie populara impotriva politicienilor care vand tot, va fi un al
doilea 1907. Ce se intampla acum la Pungesti este un prim semnal. Asa a fost si atunci.
Modul de gandire al poporului roman ramane acelasi. Nu a fost distrus nici de
Hollywood, nici inselat cu tot soiul de percepte. Romanii si-au pastrat cultura, ei
continua sa fie tarani.
Sunt peste o mie de miliarde de euro disparuti in ultimii 20 de ani din Romania, bani
care nu sunt in contabilitati. Asta inseamna peste o treime din produsul intern brut pe
an furat in fiecare an. Si au facut-o pe diverse cai, falimentand intreprinderile,
vanzandu-le la fiare vechi si asa mai departe. Dar asta este rezultatul.
Daca-mi permiteti o gluma, s-ar putea nici sa nu fie asa rau. Vi se pare
Germania un model prost de tara?
Nu e problema de administrare. Germania a administrat Bulgaria la un moment dat cand
tara era in faliment si nu a administrat-o rau. Problema este, insa, ca distrugi o cultura.
Iar asta este un lucru foarte grav. Vedeti, oamenii sunt mai destepti, mai putin destepti,
mai etici, mai putini etici, dar cultura are radacini foarte vechi. Cultura este singura
valoare pe care noi o pastram in timp si care ne da nu numai identitate, ci si rol
functional in cadrul celorlalte natiuni.
Iar marea problema este pierderea acestui bagaj cultural, intrucat prin
intermediul acestui bagaj stravechi noi aveam o relatie buna cu mediul si ne
intoarceam la mediu. Noi eram niste gestionari ai pamantului, nu niste
distrugatori. Noi eram oamenii pamantului, nu era doar pamantul al oamenilor.
Eram niste intretinatori ai ecosistemului si ai pamantului.”
Ganditi-va la drama petrecuta cand Tibetul a fost cucerit de China si au plecat localnicii
care incotro. Ei au imprastiat nucleul cultural budist in lume. Inainte de asta, budismul
era o religie locala, acum a devenit o religie principala de o importanta maximala.
Tibetanii aveau nucleul de cultura cristalizat si au venit cu principii care s-au potrivit pe
problemele existente. Ei au adus o contributie uriasa, reusind sa mai echilibreze cate
ceva din dezechilibru decizional colosal.
Noi avem, de asemenea, niste resurse de cultura pe care le pierdem inainte sa se
valorifice. Exodul aceasta de creiere dupa zeci de ani de comunism nu mai produce si o
diseminare a culturii bunului-simt care ar putea sa ne dea o sansa sa rezistam ca specie,
sa nu ne autodistrugem.
Dela0.ro: Modelul cultural romanesc pe care l-ati invocat mai devreme a fost
suficient de puternic incat sa reziste comunismului, incat sa mai avem acum
ceva de salvat?
Florian Colceag: Filonul acestui model este foarte vechi, el apartine popoarelor care au
trait pe teritoriul Marii Negre inainte sa comunice Mediterana cu Marea Neagra prin
Bosfor si Dardanele. Aici este un nucleu care s-a imprastiat odata cu revarsarea apelor
mediteraneene. S-a imprastiat radial pe toata zona europeana, in Asia Mica si chiar in
nordul Africii, pana acolo a ajuns. Iar prin marile invazii a ajuns pana in India.
Daca stai si cauti sa vezi care este scheletul acestui filon, afli ca el tine de familie, de
respectul stramosilor, de respectul mediului, de bunul-simt si bucuria vietii.
Stiti ca in calatoriile lui Magellan sau ale lui Columb se ajunsese sa se vanda un sobolan
de cala de vapor pe un diamant, pe o piatra pretioasa. Resursele de hrana erau
minimale si atunci vindeau orice sa mai supravietuiasca o zi. Daca noi mergem pe ideea
minimala ca businessul lor conteaza, as vrea sa ii intreb si eu pe acesti politicieni daca
vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir. Caci pana la urma tot acolo ajungem. La ce le
va folosi? Ei cred ca totul e vesnic.
Nu am dat drumul la programele de gifted education, desi ele sunt introduse in legea
educatiei. Legislatia secundara a zis nu, a luat-o ca De Gaulle sau ca tot soiul de
ministrii care imi spuneau: „domnule Colceag, dar de ce sa ii sprijinim pe astia destepti,
sa ne ia locul?”
Aceste centre pilot sunt hranite de scoli care ii selecteaza pe toti copiii prea incomozi,
prea destepti, care ii deranjeaza pe profesori, au prea multe raspunsuri, au prea multe
intrebari, au prea multa cunoastere, sunt hiperactivi. Copiii acestia sunt foarte
deranjanti pentru sistemul educational obisnuit.
Cunoasteti vreo tara care functioneaza la scara larga dupa acest model?
Da. Prima care a pornit a fost Australia acum vreo 40-50 de ani. Australia nu stie ce e
aia criza, in afara de criza de mediu. Acolo nu se mai simte mirosul oceanului din cauza
poluarii si distrugerii algelor.
Pai, in spiritul discutiei anterioare, inseamna ca geniile de acolo nu si-au facut
treaba foarte bine.
Abia in momentul asta au ajuns si ei sa isi faca treaba, pentru ca trebuie timp ca sa
dezvolti oameni si trebuie timp sa ii si plasezi acolo unde au putere de decizie. Australia
este liderul mondial pe nanotehnologie si lucreaza intr-un stil incredibil ca sa rezolve
problemele de mediu. Si este o preocupare permanenta in directia asta si care da
rezultate.
Dar sistemul nu a ramas doar in Australia, s-a imprastiat in toata lumea. Se imprastie
cu viteza inclusiv in tari in care nu te-ai fi asteptat, cum ar fi tarile arabe unde pot sa
traiasca linistiti cu burta la soare pentru ca le vin banii din petrol. Ei bine, au inceput sa
inteleaga foarte bine ca resursele se epuizeaza, ca oamenii sunt niste puturosi, ca s-au
invatat sa nu faca nimic, ca le-au venit subventiile de la stat, ca viitorul este extrem de
nesigur si investesc acum enorm in educatia geniilor, dezvoltand cu ajutorul lor
tehnologii care sa fie inlocuitoare de petrol.
Iar la polul opus, sustineti, este Romania care ignora stimularea si valorificarea
celor supra-dotati?
Nu ignora, se teme. Romania se teme de genii, se teme de copiii extraordinari, pur si
simplu se teme.
De ce spuneti ca se teme?
Uitati-va bine, de exemplu, la bursa guvernului Romaniei in care au fost copiii extrem de
inteligenti trimisi sa invete administratie europeana. Nici unul nu au fost angajat in
administratie. E o dovada ca se tem sa apara niste oameni care se pricep, pentru ca
sistemul administrativ e folosit la jaf, la furt. Din pacate, noi suntem in situatia de a ne
uita in urma si de a vede ca suntem condusi de Ali Baba si cei 40 de hoti. Care nu mai
sunt 40, sunt mai multi hoti. Dar paradigma este aceeasi.
Lucrati singur?
Nu, suntem mai multi. Si suntem din ce in ce mai multi care dorim acest lucru. Pentru
ca e pacat sa distrugem ceea ce rezista de mii de ani, doar pentru ca au venit niste
lacuste care consuma tot. Reactia populatiei incepe sa fie din ce in ce mai clara. Si vad
ca este profesionala.
Se formeaza ligi profesionale care incep sa actioneze, se formeaza aliante de tineri, de
oameni de afaceri care incep sa faca politici sociale, sa ajute acolo unde e nevoie, deci
vad ca incepe sa creasca nivelul de coeziune a populatiei care inainte era atomizata.
Inca nu actioneaza ei foarte bine, dar a inceput sa apara un fenomen. Va dau un
exemplu. Recent a fost ziua Romaniei. Vi s-a mai intamplat vreodata ca de ziua
Romaniei romanii sa isi trimita sms-uri cu la multi ani?
Eu nici macar nu imi pun problema credintei, eu imi pun problema cunoasterii. Sunt in
situatia de a avea o fereastra deschisa directa, prin care inteleg ca exista. Dumnezeu
exista si actioneaza.
...DEX - ''MANUALITÁTE s. f. funcționarea predominantă a uneia dintre cele două mâini. (< fr.
manualité)''... si uite, asa cum este in firea noastra, sa dam cu ... in fasole, incercind (asemenea multora
dintre noi, in mai toate situatiile similare) sa para mai ''telijent'' si mai cult decit in realitate, autorul
interviului intreaba ''cu pretiozitate'': ''Aveti manualitate in sensul asta?'' referindu-se la lucratul in
gradina... si cum, din sclifoseala, in loc sa spuna simplu, corect, cuvintul potrivit, ''indeminare'', ajunge la
o constructie lingvistica imposibila si inepta... apoi, spre final arunca ''Recent doi matematicieni germani
au demonstrat acelasi lucru, ca Dumnezeu exista.''... aiurea... urechism si aproximare... a auzit-o si el si
o baga acum, crezind ca este oportun in context si pentru a dirija discutia intr-un anume sens... vreau sa
te intreb asa, degeaba: cum ii cheama pe cei doi nemti? cind este localizat acest ''recent''? ori este doar o
''gaselnita'' jurnalistica, sa pari mai...? ...ca cercetarile si demonstratiile cu ''God exist'' dateaza de ceva
decenii... iar cei doi cercetatori germani sint de fapt americani si chestiunea in cauza a a avut loc intr-un
campus universitar cu taaare mult timp in urma, pe vremea cind calculatorul chestionat era ridicat cu
macarale si statea in incaperi climatizate... iar alti cercetatori lL ''cauta'' pe Dumnezeu de prin 1940... asa
ca, spune-mi citeva cuvinte, fa pe ''desteptul'' un pic si ma lamuresc cu cine vorbesc... da' in ziua e azi
mai conteaza asemenea amanunte? traiasca urechismul! ca nu doare si nici nu se prind multi...
Cei mai binevoitori ar fi tentați să facă o paralelă între ultimele trei momente în care
președintele Klaus Iohannis a dat dovadă de lipsă de reacție. Extragerea Sorinei din
România, crimele de la Caracal și regretabilul incident în epicentrul căruia s-a aflat un
militar american în timpul ceremoniei consacrate Zilei Marinei. Aceștia sunt dispuși să
pună totul pe seama unor neatenții.
Sau, dacă sunt mai puțin eleganți, să considere pur și simplu că cel care se bate în
prezent pentru un nou mandat este o persoană nesimțitoare în raport cu suferințele
altora. Numai că lucrurile nu stau deloc așa. Eu le citesc într-o cu totul altă cheie. În
fiecare dintre aceste situații, Klaus Iohannis și-a băgat deliberat capul în nisip. Făcându-
se că plouă.
Vă mai amintiți reacția pe care a avut-o președintele Klaus Iohannis atunci când un
ursuleț a fost omorât din greșeală în Sibiu? A ținut ditamai discursul. A turnat gaz peste
emoția colectivă. A vorbit despre lipsa de proceduri. Despre vulnerabilitatea unor
instituții ale statului. Despre România lucrului bine făcut. Cred că și astăzi ursulețul,
acolo în Cer, unde e, îl pomenește.
De ce tace președintele atunci când avem de-a face cu victime umane? Este el mai
sensibil la suferința animalelor? Sau există un cu totul și cu totul alt motiv, care ar putea
fi laitmotivul absenței reacției în cele trei cazuri enumerate mai sus?
Al doilea caz este cel care a electrocutat literalmente de trei săptămămâni întreaga
societate românească. Cazul crimelor de la Caracal. Pe agenda opiniei publice, vrem nu
vrem, ne place sau nu ne place, cap de afiș sunt de trei săptămâni tragicele evenimente
petrecute într-un oraș oarecare din Oltenia și în proximitatea acestuia. Dacă
președintele Klaus Iohannis ar fi intervenit, din nou, ar fi trebuit să se exprime acuzator
la adresa unor instituții pe care le-a apărat cinci ani cu sârg și de care va avea mare
nevoie în continuare. Cumplitele vulnerabilități legate de acest caz, dezvăluite zi de zi de
presă și recunoscute vrând nevrând și de oficiali ai statului român, demonstrează grave
probleme în modul de funcționare a trei tipuri de instituții. Instituții aflate în subordinea
președintelui, cum sunt STS și chiar SRI, după cum a reieșit din declarații făcute joi de
persoane cât se poate de autorizate. Instituții aflate în subordinea Guvernului, cum este
de pildă poliția. Instituții plasate sub puterea judecătorească. Cum este procuratura,
care și-a dovedit pe deplin iresponsabilitatea și incompetența în acest caz. Președintele
a băgat capul în nisip și tace, pentru că nu are cum să acuze selectiv. Ar fi o greșeală
intenționată mult prea evidentă.
Toate cele trei exemple ne arată că, pentru Klaus Iohannis, interesul său personal este
mai important decât orice altceva. Iar interesul său personal este să obțină cu orice preț
încă un mandat la Cotroceni. Pentru acest mandat este dispus să calce totul în picioare.
Să apere până în pânzele albe instituții care nu trebuie apărate, decât atunci când sunt
pe nedrept atacate. Să treacă nepăsător pe lângă suferințele unor persoane.
Și mai adaug ceva ce mi se pare extrem de important. Așa cinic cum este, președintelui
Klaus Iohannis îi convine toată această traumă prin care trece societatea românească.
Dacă de trei săptămâni discutăm despre tragedia de la Caracal și dacă cetățenii nu văd
că mecanismele dereglate ale statului sunt puse în ordine, se va mai discuta mult și bine
pe marginea acestui subiect. Ceea ce însemană că se va vorbi mai puțin despre ce nu a
făcut președintele Klaus Iohannis în mandatul său de cinci ani, despre cum nu și-a
îndeplinit el niciunul dintre angajamentele asumate în campania prezidențială
precedentă și despre tot ce a făcut rău în acest interval de timp, sacrificând de mult
prea multe ori interesul național în beneficiul propriei persoane.
...intrebari timpite:
- ce empatie, fata de cazul Sorinei, poate avea cineva a carui sotie a intermediat si a traficat patru copii in
anii '90, in folosul unor canadieni?
- ce sentimente de intelegere, ca parinte, poate avea cineva fata de cazurile a doua adolescente, Luiza si
Alexandra, cind traiesti de o viata intr-un cuplu sterp?
- care este gradul de ''simtire'' in cazul traficului criminal de trupuri tinere, de ordinul miilor anual, cind cei
care pastoresc acest trafic sint cei care ii alimenteaza cu ''material proaspat'' chiar pe aia care ar trebui
sa-i ''vineze'' si care, la rindul lor, il sustin chiar pe acest malac in fruntea bucatelor?
- a bagat cineva de seama ce suma se cheltuie anual, DIN BANII NOSTRI, pentru hranirea cotarlelor de la
Cotroceni? cotarlele sint importante, nu oamenii...
- cine naiba se asteapta de reactii umane de la un... sifonier?
- mai stie cineva proverbul ardelenesc ''Fie sasu' cit de prost, numa' 'nalt sa fie, sa ajunga la slana''... tipic
pentru a intelege cam cum ii vedem noi pe astia... numai ca acum mai este si o doza imensa de
ticalosenie si ipocrizie aberanta...
- cum sa perceapa realitatea cind, de ani de zile, aceasta realitate este negata, rastalmacita si afisata
altfel de cum este si o vad oamenii sanatosi la cap?
- vede cineva ca totul si toate au luat-o razna? procuroarea la volan, procuroarea cu Sorina, focuri de
arma in trafic, rapiri de adolescente in miezul zilei, reglari de conturi in strada, alegerea ''sefului'' prin
bataie directa intre candidati (nu asa ar trebui sa fie si in toamna?), abuzuri ale lulutei, onea si
portocala... cind sefu' cel mai mare calca in picioare Constitutia si legile iar ciracii lui ii cinta osanale
publice sub semnul impunitatii, sa nu ne asteptam la un viitor mai sigur sau mai bun... viitorul este al lor,
al celor cu ceafa lata si a nemernicilor PLATITI DE NOI sa ne asigure o viata demna... servicii secrete
tradatoare si lacome, judecatori, procurori si politai ghiftuiti de NOI, cu bani grei, ne calca pe grumaz zi de
zi...
- stie malacu' ca in cazuri similare Putin (Da! Putin), s-a oprit si s-a dus imediat la soldat? dar de George
Bush jr.? ca si ala s-a oprit si a manifestat ingrijorare... insa aia sint oameni totusi si era normal sa aiba
reactii umane... sifonieru' nu are simtire...
Votul final în Comisia de politică externă a Senatului SUA pentru confirmarea lui Adrian
Zuckerman ca ambasador în România a fost amânat, printr-o înțelegere bipartizană,
până când Casa Albă va răspunde cererii Democraților de a se clarifica acuzațiile de
hărțuire sexuală aduse candidatului. Este vorba de presupuse acte de hărțuire care ar fi
avut loc cu decenii în urmă.
Această decizie prelungește practic mandatul lui Hans Klemm probabil până la
închiderea anchetei privind disparițiile adolescentelor de la Caracal și consumarea
viitoarelor alegeri prezidențiale din România.
Se poate deduce astfel cât valorează România pentru opozanții Președintelui Trump. Să
sperăm că ea va valora la fel de mult și pentru acesta. Mingea este acum în curtea Casei
Albe. De felul în care va fi jucată depinde “normalizarea” comunicării diplomatice între
România și SUA, cu consecințele ei asupra arhitecturii de securitate în Europa centrală și
de est.
Ce mai trebuie înțeles este că oricât ar valora România în jocul strategic american și
global, prețul ei nu se plătește românilor, ci se negociază și se plătește între trumpiști și
anti-trumpiști, ori între aceștia și alți jucători regionali și globali.
Confrați mai tineri cu adevărat independenți mi-au semnalat o secvență unică în felul ei
nu numai în postdecembrism, dar și în Istoria României, dacă nu chiar a Lumii. La
ceremoniile dedicat Zilei Marinei, de la Constanța, desfășurate joi, 15 august 2019, în
timp ce Klaus Iohannis își citea, într-o interpretare de absolvent al unei Școli populare
de artă de pe vremea Anei Pauker, discursul plin de clișee, un militar american dintre cei
din aflați în spatele său a leșinat.
S-a creat mare agitație. Normal. Cineva care cade, pentru că i s-a făcut rău brusc
trebuie ajutat de cei din jur. Din simplul motiv că aceștia sînt oameni. Și unde se află
oameni, chiar și străini față de persoana căreia i se face rău, aceștia se întrerup din ceea
ce fac și sar să dea o mînă de ajutor. E o reacție instinctivă, venind din gena de om.
Așa cum se vede din filmul dat doar de anumite televiziuni de știri, ocolit de multe site-
uri, televiziuni, unele PSD-iste sau apropiate de PSD, Klaus Iohannis își continuă
discursul netulburat, fără să tresară măcar, de întrerupere pentru a vedea ce se întîmplă
sau – și mai și – de a sări în ajutor persoanei, nici vorbă; Klaus Iohannis termină
discursul și, deși acum n-avea treabă, pleacă de la tribună fără măcar să arunce o
privire spre locul în care alții ajută persoana căreia i se făcuse rău.
Nici într-un film cu Stan și Bran nu poate fi întîlnită o asemenea secvență comică,
secvența în care un tip solemn, țeapăn ca un dulap de tablă, continuă să citească un
discurs de lemn în timp ce în jur toată lumea se agită pentru a da un prim ajutor cuiva
căruia i s-a făcut rău.
Reamintesc:
Klaus Iohannis a continuat să citească un discurs în limbaj de lemn, care oricum nu era
ascultat de nimeni.
N-a continuat să facă sex, activitate despre care se presupune că l-ar rupe de lumea din
jur.
A continuat să țină un discurs anost, plictisitor, așteptat să se termine de toți cei din fața
sa.
Dumneavoastră ce credeți?
Prima mare îndoială legată de numărătoarea voturilor a apărut după alegerile din 2004,
cînd Adrian Năstase a fost pus în fața unei schimbări spectaculoase de procente. Pe la
amiază avea un avans copleșitor, iar seara și noaptea a aflat că a pierdut la mustață în
favoarea lui Traian Băsescu, cel care, încă din campania electorală anunțase țepele din
Piața Victoriei, adică anticorupția care avea să urmeze în cei 10 ani de afaceri nebune
ale celor din preajma sa și de arestări spectaculoase ale adversarilor săi. Bănuieli legate
de corectitudinea numărării voturilor au existat și la alegerile din 2009, cînd, la Paris,
Traian Băsescu a beneficiat de celebrul vot-mitralieră.
Nici Klaus Iohannis nu a scăpat de bănuieli, el fiind beneficiarul marii agitații stîrnite de
diasporeni în jurul centrelor de votare din Europa. Si care vînzoleală și tărăboi ar fi
generat teribila recuperare de aproape două milioane de voturi față de primul tur.
Experiențele democratice tipic românești au dus la o creștere a îndoielilor legate de
acuratețea rezulatelor. Indoielile au persistat chiar și după introducerea de tehnologii
moderne și de preluarea de către STS a procesului de transmitere a datelor.
Comisia parlamentară de anchetă privind alegerile din 26 mai n-a descoperit mare
brînză. N-avea cu cine, cu ce și nici convingerea fermă că procesul electoral trebuie scos
din zona gestiunii militarizate. Ba dezbaterile legate de funcționarea echipamentelor de
la STS au dus și la acuzații spectaculoase:
“În spatele unei false dorințe de aflare a adevărului despre alegerile din 26 mai, ancheta
PSD-ALDE a virat astăzi în mod clar spre Sistemul informatic de monitorizare a prezenței
la vot și de prevenire a votului ilegal. A fost susținută mutarea sistemului de la Serviciul
de Telecomunicații Speciale (STS) către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) chiar
de către Carmen Dan, după audiere. Ne paște un mare pericol deoarece PSD a înțeles că
în momentul în care se folosește numărare electronică, cu chei de verificare, e mult mai
greu să te mai înțelegi cu doi primari de-ai tăi dintr-un colț de județ care să-ţi mai
completeze puțin cifrele, pentru că totul e electronic, lucrurile sunt mult mai
verificabile”, a declarat deputatul Daniel Popescu, reprezentantul USR în Comisia de
anchetă privind alegerile de pe 26 mai.
Dumneavoastră ce credeți?
...dumnea_eu cre'ca tehnologia a timpit oamenii, i-a facut comozi si irationali... uite la mataluta
nistorescule, cum ne adresezi cuvintele prin intermediul tehnologiei... plin de greseli, desi tehnologia te-ar
putea ajuta sa nu le faci... de ''spell checker'' ai auzit? da' mai conteaza? da-o naibii de limba romana! ca
de respect fata de cititori, ce sa mai zic... avem calculatoare, laptop-uri, tablete si telefoane smart si ne
sufocam in hirtogarie mai rau ca pe vremea creionului chimic umezit pe limba mov... cit despre respect si
simtul masurii, ce sa spun? avem ''proceduri'' si ''protocoale''... astea tin loc de umanitate, intelegere,
empatie, corectitudine si, in ultima instanta, de constiinta... iar matale, nistorescule, azi faci pe
deontologu', dupa ce ani de zile ai demolat dintre cele sfinte din tara asta... si azi, ca si cristoiu si ctp-ul
va mirati de rezultate... toti ''formatorii de opinie'' din ultimii 30 de ani, din Romania, ati facut asta...
badea, oreste, banciu, blondele ipocrite, cei care erati ''pe val'' in anii '90, toti ne-ati modelat chipurile de
care azi va minunati... asa ca, vorba cuiva, ciocu' mic! nu ne mai intreba nika si vezi-ti de zgiriatul (era sa
zic hirtiei) tabletei si lasa-ne in durerea noastra...
Conform specialiștilor, empatia este procesul prin care ajungi să trăiești emoția pe care
o observi la altcineva. Ca să fie empatie, trebuie să bifezi trei condiții: să trăiești o
emoție, să fie aceeași emoție pe care ai observat‑o la celălalt și să fii conștient că o
trăiești fiindcă ai observat‑o. Mai pe românește, ca să simți empatie trebuie să fii o
persoană vie, nu un robot care trece impasibil peste orice tragedie.
Paltonul și nepăsarea
Episodul paltonului de la Paris ne-a arătat un Iohannis care se crede pe moșia lui, nu
într-o funcție publică și care consideră că cei de la SPP sunt sclavii lui, nu ofițeri români
care trebuie să-l protejeze pe președinte, nu să-i ducă paltonul. Dar totuși, acel episod
ne arată o mentalitate destul de des întâlnită, mulți din cei ajunși într-o funcție înaltă se
comportă astfel.
În schimb, ceea ce s-a întâmplat la Ziua Marinei, la Constanța, este absolut incredibil.
Ne arată că președintele nostru își continuă impasibil discursul, deși unul dintre soldații
din gardă leșină. Practic, Iohannis a arătat ca un roboțel care avea un program, nimic
nu-l poate abate de la programul său pentru că acela este programul. Putea să înceapă
ploaia, să vină o tornadă, să crape cerul, el și-ar fi rostit în continuare discursul fără
întrerupere.
În timp ce rostea un discurs despre Marină și despre Fecioara Maria, e clar că Iohannis
nu era conectat la ceea ce spunea. Nu poți vorbi despre religie, despre onoarea militară,
despre Fecioara Maria și totuși să asiști impasibil la leșinul unui om.
Pentru viitoarele alegeri deja nu-mi mai doresc un președinte competent, drept, care să
respecte literea și spiritul Constituției, imi doresc doar un om. Unul care să poată, în
momente critice, să se conecteze la poporul care l-a ales.
Mai jos am selectat câteva reacții ale președinților și oamenilor politici atunci când în
audiență leșină un om.
https://www.youtube.com/watch?v=xAavvsHYXuw
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=QDmOKEWx5zQ
https://www.youtube.com/watch?v=Ju6Wb7t4pMY
https://www.youtube.com/watch?v=ixQxPJMfm6M
Păi, cred că tot aşa şi cu Gregoire Cartianu… indiferent ce formațiuni politice și ce nume
ar parazita insul, datele lui de identificare rămân aceleaşi. Cred că i se aplică şi
binecunoscutului său emul, marele Mălin Bot.
Dan Diaconu: ”În urma întâlnirii Plăvanului cu Trump, nota noastră de plată va
creşte teribil”
Dacă vreţi să înţelegeţi protestele din Hong Kong, daţi un ochi în Congresul SUA, acolo
unde republicanii se luptă să urgenteze aprobarea unei vânzări de arme către Taiwan în
valoare de… 8 mld$. Adică o nimica toată de 66 avioane F16-V întrucât actuala flotă
e învechită.
Treaba e logică în ochii taiwanezilor. Sunt proteste împotriva Chinei în Hong Kong (care
e teritoriu chinez de fapt şi de drept!), asta înseamnă că China şi-a intensificat
agresiunea asupra vecinilor. Un moment numai bun de creştere a cheltuielilor militare la
aproximativ 13 mld.$. E o creştere imensă pentru micuţul stat insular. Ceea ce e şi mai
interesant e că, în urmă cu o lună, taiwanezii mai făcuseră cumpărături militare din SUA
în valoare de 2.2 mld. $. Aşadar, din imensul buget pentru apărare, SUA deja a înghiţit
8.2 mld. $. Un mizilic, desigur.
Din punct de vedere al dreptului internaţional, Taiwanul e parte a Chinei. Timp de mai
bine de jumătate de secol au ţinut sus şi tare că, de fapt, ei sunt adevărata China, iar
guvernul de la Beijing nu e China. E un punct de vedere interesant, dar nu aşa
funcţionează lumea. Oricum am da-o, Taiwanul e parte a Chinei şi trebuie să se întoarcă
acolo. Retorica ieftină întreţinută de Washington, banii băgaţi de aceiaşi americani în
agitaţiile din Hong Kong şi stupida politică de învrăjbire sunt cele care ţin departe
Taiwan-ul de ţara-mamă şi care sporesc aberant cheltuielile militare în vederea cârpăcirii
cadevericului buget american.
Ceea ce trebuie să înţelegem noi din toată această poveste este că, în urma întâlnirii
Plăvanului cu Trump, nota noastră de plată va creşte teribil. Se va pune din nou
problema „agresiunii ruseşti” – care Rusie pentru a ne agresa ar trebui mai întâi să
agreseze Ucraina şi Republica Moldova! – şi a necesităţii intensificării colaborării în
„Parteneriatul pentru Pace”. Adică, pronunţându-se „pace”, e de la sine înţeles că
trebuie să plusăm la ceva achiziţii militare. Şi cum avioanele F16 pe care le avem sunt
deja depăşite, poate c-ar trebui să le schimbăm. Cu vreo 6 bucăţi la miliard ne-am
aranjat. Şi, ca să fie treaba treabă, pentru întărirea securităţii, urmează să se mai
construiască o mega-bază militară în Ardeal pe care o vom plăti tot noi. O bază precum
cea de la Incirlik (absolut tot proiectul e identic) în care armamentul nuclear de la turci
să-şi găsească o nouă casă. Şi uite-aşa, Plăvanul şi Prostănacul ne vor transforma într-
un hub atomic, după schema folosită peste tot pe unde au asemenea dispozitive:
populaţie sărăcită şi îndobitocită, corupţie ca-n codru şi comerţ ilicit cu droguri şi carne
vie. Raiul pe pământ!
Chiar vă miră faptul că Iohannis și-a continuat imperturbabil discursul, fără a schița cea
mai mică urmă de empatie, de reflex uman, firesc, față de militarul leșinat, spre
deosebire stridentă față de modul în care au reacționat în situații similare nenumărați
alți lideri politici, de la Trump la Bernie Sanders, sau de la Obama la Prințul William? (e
plin youtube-ul de exemple)
E același individ care și-a trântit ghiolbănește dosul prezidențial pe unul din scaunele
Mesei Tăcerii și, încântat de acest lucru bine făcut, s-a mai și lăsat fotografiat.
E același individ căruia îi ardea de ședințe foto în care să-și afișeze rictusul fix în zilele în
care o țară întreagă urmărea cu inima sfâșiată povestea Alexandrei.
Un „comunicat”, la naiba! e o chestie pe care mai întâi o gândești, apoi o scrii, pe urmă
o recitești și o corectezi din punct de vedere ortografic, mai strângi o piuliță pe unde
trebuie, mai rindeluiești un cuvânt… în fine, treburi de-astea… la sfârșit o dai pac! la
HOT NEWS !
Ei, și după ce le-a înfăptuit dânsa pe toate cele de mai sus, sunteți oare curioși să aflați,
prieteni, ce a ieșit? Iată:
Zău că nici n-am știut unde s-o încadrez pe Macovei: la euforia bahică… la umorul
voluntar din scheciurile de-altădată sau la umorul sinistru și involuntar marca Bogdan
Camelia, din zilele noastre… cu toate că umorul este ultima etichetă pe care m-aș fi
încumetat să o lipesc pe fruntea de sub celebrul breton.
Dar, dacă mă gândesc mai bine, poate că Macovei este capabilă, totuși, de o formă
rudimentară de umor sau autoironie. Spun asta pentru că mi-am amintit că în octombrie
2012, a fost subiectul unui PICTORIAL în ”Harper’s Bazaar”, după modelul Margaret
Thatcher, Madonna, Jackie Kennedy și Elena Udrea… E un pictorial destul de tare, dar
am observat că nici fotografii profesioniști de la ”Harper’s Bazaar” nu sunt chiar atât de
cinici, încât să pozeze, fără scrupule, orice li se cere: ca urmare, cea mai tare poză din
grupajul lu′ Macovei este aia în care stă cam cu spatele și i se vede doar coafura.
Suntem în faţa unei crize majore, cu profunde implicaţii în absolut orice domeniu. De la
săpătorii de şanţuri care, probabil, nu vor mai avea ce să sape şi până la „marii maeştri”
ai sistemului care-şi văd pământul fugind de sub picioare, absolut toţi sunt ameninţaţi
de criza care vine. Spun asta nu pentru a epata, ci pentru a vă atrage atenţia că
găuroiul e atât de mare încât nici şeful lor suprem, cu toate legiunile sale lăsate libere,
nu mai poate face mare lucru.
Treaba ar fi funcţionat, doar că la vârful sistemului sunt plasaţi indivizi care n-au
răbdare ca inflaţia să-şi desăvârşească în linişte crimele. E în natura omului să fie grăbit,
doar „viaţa nu aşteaptă”, mai ales într-un sistem clădit strict pe un materialism dement.
De-aceea se provoacă uneori dezechilibre atât de mari încât se pune însăşi existenţa
sistemului în discuţie. Pentru acest gen de probleme există un alt mecanism de urgenţă
care promite un „hard reset” al sistemului: criza economică. Criza se declanşează în
general atunci când dezechilibrele provocate de speculanţii de la vârful sistemului sunt
atât de mari încât nu mai pot fi cârpite. Şi-atunci se taie în carne vie. De-aceea uneori,
în marile crize, mai pier şi mahări din vârful sistemului.
Criza însă nu e o chestiune atât de impredictibilă pe cât pare. Cheia oricărei crize se află
în mâna Băncii Centrale. Când Banca Centrală apasă butonul STOP, totul îngheaţă şi cei
prinşi pe picior greşit o înhaţă în plină meclă. Ar fi greşit să nu înţelegem că există şi la
acest nivel insiderii care ştiu bine cum stau lucrurile. Şi care, înainte de dezastru, se
aruncă făcând aşa-numitele „gesturi inspirate” care-i fascinează pe proşti. În fapt, acele
gesturi nu-s decât nişte tranzacţii având la bază informaţii confidenţiale. Prost să fii să
nu le pui în aplicare!
Crizele sunt elemente ultime ale corecţiei. Ele se diferenţiază doar prin anvergură şi,
teoretic, ar trebui să acopere suficient de bine găurile. Asta doar teoretic. Practic, în
momentul în care apar marile acumulări de capital, dublate de marile interese şi de şi
mai marile lăcomii, distorsiunile sunt atât de mari încât este imposibilă corecţia prin
intermediul crizelor. La nivel naţional apar aşa-numitele „stabilizări”, momente în care
se preschimbă moneda suport, iar excesul acumulat în vechea monedă e topit. E un
fenomen de sărăcire în masă. Într-adevăr, dispar şi câţiva dintre şmecherii sistemului,
însă cei care suportă cel mai greu sunt tot amărâţii care-au strâns un biet spor printr-o
activitate suplimentară şi care-şi văd economiile de-o viaţă topite în furnalele stabilizării.
Ultima asemenea stabilizare a fost mascată de trecerea la EURO. În acest fel, statele
dezvoltate ale UE din primul val au putut să-şi corecteze dezechilibre grave. Desigur,
întrucât am avut de-a face iniţial cu o monedă de cont, şmecherii şi-au spălat sumele
negre, astfel încât adevărata stabilizare i-a prins acoperiţi. Însă, reţineţi că pentru
sistemele financiare din primul val mişcarea a fost benefică.
Pentru cei care-au aderat la EUR după primul val, a fost un dezastru. De ce, e simplu de
explicat: întrucât deja exista o monedă în care şmecherii să-şi convertească banii negri,
la aderare, distorsiunile economice se propagau, astfel încât aderarea, în loc să fie un
reset era o accelerare a dezastrului. Asta s-a întâmplat cu Grecia şi cu Cipru, ţări lovite
profund şi sărăcite de ultima criză.
Să revenim însă la sistemul financiar internaţional. Ultima criză n-a putut salva fundul
SUA. Largile dezechilibre generate de băncile locale n-au putut fi acoperite nici măcar
prin eliminarea unuia dintre mega-vampirii financiari, anume Lehman Brothers. Pentru
peticirea sistemului s-au folosit atât mişcări coordonate ale Băncilor Centrale – în
premieră istorică – cât şi modificări legislative care-au permis ignorarea mizeriei din
bilanţurile marilor bănci. Aceasta a deschis calea a ceea ce am numit sistemul cu masă
monetară infinită.
Însă nimic nu funcţionează la infinit fără o bază reală. Aşa se întâmplă şi acum. La
început apare neîncrederea în procesele economice, apoi cea în monedă. De-aceea orice
criză financiară e precedată de o neîncredere în economie (oamenii încearcă să scape de
produse pentru a se refugia în bani). La fel s-a întâmplat în 2007-2008, când lumea a
ieşit de pe imobiliare pentru a reintra pe bani provocând cea mai aprigă criză a istoriei,
întrucât imobiliarele respective erau legate de produse piramidale care valorau cu de
câteva ori mai mult decât PIB-ul mondial. În aceste condiţii, refugiul în monedă de la
baza sistemului se lăsa cu pierderi fabuloase la vârful său.
Setup-ul fiind acelaşi, mă aştept ca marea falie să apară tot prin zona imobiliară, mai
ales că e plin de „investiţii” intens sprijinite (subvenţionate?) de către bănci. Cu un
asemenea setup şi cu mizeria rămasă prin contabilităţile marilor bănci internaţionale, e
logic să vedem o explozie care-ar putea pune sub semnul întrebării întreaga finanţă
mondială. Întrucât, în momentul în care treaba se îngroaşă, goana nu mai este cea după
bani, ci cea pentru satisfacerea necesităţilor de bază.
Aceasta fiind perspectiva, şmecherii din spatele sistemului (pentru care unul precum
Soros e doar un căţeluş) au pus la punct şi metoda de ieşire: schimbarea întregii
economii. Pentru aceasta se tot propagă utopia referitoare la gazele cu efect de seră şi
tot pentru aceasta aşa-zisele partide ecologiste (în fapt o altă faţă a mafiei mondiale) ies
în scenă cu scenarii dezastruoase şi cu propuneri legislative pe măsură. Întreaga utopie
a schimbării climatice efectuate de om e falsă, e o fraudă menită a acoperi gravele
sincope ale sistemului financiar actual. Încercând redirecţionarea întregii economii spre
falsul verde se crede că se va salva şi căruţa marilor interese financiare mondiale. În
fapt, cam asta stă în spatele filmuleţelor în care o nulitate precum Al Gore lansează
teorii abracadabrante sau Germania obligă întreaga Europă s-o vireze „pe verde”.
Scriu aceste rânduri și nu îmi pot ascunde emoția și bucuria cu care am primit această
frumoasă veste. Aparțin, recunosc, acelei generații aflată, cu cinci decenii, la vârsta
marilor întrebări și a primelor iubiri. Tineri care urmăream, unii la fața locului, iar cei mai
mulți la radio sau la televizor, ediția inaugurală a festivalului. Eram în anul 1963, iar
primele semne ale relativei, dar realei, deschideri politice și culturale începeau să apară.
Pasionat fiind,ca de altfel mai toți cei din generația mea,știam că, de pildă, la San Remo,
se ținea un festival de creație și de interpretare, iar multe dintre șlagărele lansate acolo
le fredonam și noi, învățându-le de pe discurile Electrecord sau chiar de pe partiturile
care începeau să se găsească în librării sau în recent înființatele magazine ,,Muzica’’. De
data asta, însă, eram foarte mândri că un festival de o asemenea anvergură se ținea
aici, la noi, în România.
Din păcate, în ultimii ani- din motive despre care o dată și odată va trebui să discutăm
fără eufemisme de circumstanță- Festivalul de la Mamaia a intrat într-un con de
umbră,așa după cum valorilor autentice, trainice și cu ales și generos mesaj educativ și
estetic, le-au luat locul, cu o agresivă aroganță,subproduse și non valori crase, având
pretenția că exprimă ,,altceva’’ decât am fost noi- generația expirată zice-se!- să
apreciem și să promovăm. Nimic mai fals! Iar dovada convingătoare că Festivalul de la
Mamaia se adresează în primul rând tinerelor generații și dorește, foarte sincer, să vină
în întâmpinarea așteptărilor lor,o avem în însuși faptul că în cadrul acestei ediții a
festivalului, alături cele două secțiuni consacrate(interpretare și creație) a fost introdusă
o secțiune nouă. Este vorba despre secțiunea de creație și compoziție fusion electronic,
al cărei scop este acela de a aduce în atenția tinerilor cele mai fumoase melodii din toate
genurile muzicale. ,,Ne-am bucura foarte mult- îmi mărturisea Doru Dinu Glăvan- dacă ,
după ce a căzut cortina finală a apropiatei ediții a festivalului, tinerii vor fredona și vor
aprecia melodii nemuritoare, care, în acest fel, cunosc, ele însele, o nouă tinerețe’’.
Iată numai câteva dintre motivele pentru care consider că parteneriatul convenit de
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Electrecord Production SRL în vederea
relansării Festivalului de creație și interpretare Mamaia transmite un convingător mesaj
de colaborare, de sinceră susținere colegială a actului creator, sub însemnele promovării
și afirmării valorilor autentice, reprezentative ale peisajului muzicii ușoare românești.
Compozitori, textieri și interpreți care sunt adevărații exponenți și promotori ai vocației
umaniste a artei și culturii românești și(de ce nu?) competitori cu solide atu-uri la
viitoarele festivaluri europene sau internaționale de muzică ușoară.
...mereu si mereu ma intreb daca acest Moș Tăgîrță al presei va invata cindva sa foloseasca in mod corect
semnele de punctuatie... huuuoooo! la scoala bre! in clasele primare...
Iulian Capsali: ”Măi fraților, țara asta geme de psihopații lui Johannis &
Barna?!”
După ce veselul scriitor Florin Iaru a făcut furori la feminizde povestind cu mândrie
progresistă cum producea el avorturi în apartamente, cum salva el viața femeilor
nenorocite de copiii ce stăteau să se nască dacă nu ar fi intervenit acest ciuri-buri cu
furtunașul lui înfipt în uterul prietenelor, citesc azi siderat mărturia lui Busuioc-Vreme-
ProTV. Ăla de-a scăpat de infarct de curând, primind zile în plus de pocăință.
Florin Busuioc vorbește la tv despre fiul pe care l-a abandonat la o lună de la naștere:
”Mă simt vinovat, dar nu regret”.
Florin Jr., fiul lui Florin Busuioc, locuiește împreună cu mama lui, Marieta, și, de-a lungul
copilăriei sale, nu a avut o relație cu tatăl lui, acesta mulțumindu-se să-i plătească
pensia alimentară.
“Mi-am lăsat familia şi nu regret. Pentru că dacă n-o lăsam, n-aş fi fost astăzi aici
(vedetă – n.n.), pentru că se împiedicau cariera şi devenirea mea de condiţia de a fi
acolo, în familie”.
Nu știu dacă puteți înțelege ce înseamnă pentru o femeie să fie abandonată după ce a
născut un copil purtat 9 luni în pântece. Am cunoscut cazuri, rare ce-i drept, dar există
imbecili care fug de responsabilitate când își văd pruncul.
Dar să nu regreți că ți-ai bătut joc de o nenorocită a cărei singură vină era aceea că
tocmai îți născuse copilul, să faci public actul tău de cinism, asta cred că intră în zona
patologicului.
Mai mult, genul ăsta de psihopați sunt eroizați de masa de cetățeni ai Minunatei Lumi
Noi.
Devin modele.
P.S.: Am văzut și modul mecanic în care Johannis, ăla care își făcea poze cu fetițe la
debutul tragediei din Caracal, și-a citit imperturbabil discursul în timp ce un soldat
american leșina lângă el.
...vorbim de scoala de nemernici de la pro tv? pai numai nebunii nu au vazut ce fac astia din 1 decembrie
1995... mi-au trebuit, atunci, trei zile ca sa ma lamuresc... si nu i-am mai vazut... dar am vazut, am auzit
lumea din jurul meu ''dind pe spate'' cu mizerabilii de acolo care scuipau pe tot ce era sfint... si au crescut
la caldurica vremurilor, prin tunul dat de ''fiu' de ardelean'' petre-roman-fara-de-git, cel care i-a dat lu'
nemernicul de sirbu 200.000 de dolari si l-a trimis in SUA sa ne faca ''lobby''... si cind a venit a ''facut un
pro tv''... eu nu am uitat ca trepanatii din tara asta... si da-i cu calinescu, esca, busuioc, las fierbinti si
guristii de la sport, care faceau misto de toate echipele romanesti si alte alea... cum zicea gifiita si
sincopata de esca, cea care era la SOTI, vestitul post cu filme pentru adulti de la mij-ul noptii, ''se f_utu si
asta!''... apoi au ''evoluat'' si au migrat la toate posturile, nu numai ei ci si naravurile lor... la digi tv, la
digi sport, la tvr, peste tot ii gasesti pe pro-tv-isti... cu nemerniciile lor insidioase si bucurosi ca ''nu s-a
prins lumea''... astia sintem si sintem asa si datorita acestor mizerii accidental umane... toti, fara nici o
exceptie, nu sint interesati decit de propriul fomism si propria parvenire, ambele cu o acuta atitudine
antiromaneasca... busu? doar un ratat jalnic si ticalos... mda... ziceau unii... vine iarna!
Fake news grosolan despre decizia CCR într-un articol din „Financial Times”
Acum cîteva zile, în „FINANCIAL TIMES”, care era cîndva una dintre cele mai
prestigioase publicaţii, sub semnătura lui Tony Barber, a apărut articolul „The tides of
illiberalism are beginning to ebb in eastern Europe. Popular mobilisation in defence of
the rule of law deserves western support” (Valurile iliberalismului încep să se estompeze
în Europa de Est. Mobilizarea populară în apărarea statului de drept merită sprijin
occidental).
Textul acesta este o nouă dovadă că unii jurnalişti occidentali scriu după ureche despre
România şi ţările din Est, mai exact după o ureche conectată la ceea ce la noi se
numeşte „Sistem” sau şi mai exact, „Statul paralel”!
Cum altfel să interpretăm articolul lui Tony Barber, din moment ce în textul apărut în
„Financial Times” citim:
„La sfârşitul lui iulie, răpirea şi uciderea unei fete românce de 15 ani a scandalizat într-
aşa măsură opinia publică, încât Curtea Constituţională a respins nişte modificări
controversate la Legile justiţiei, adoptate de social-democraţii (PSD) de la guvernare.
Principalul obiectiv al acestor modificări era subminarea independenţei justiţiei şi
protejarea mai marilor partidului şi a amicilor lor de acuzaţii de corupţie. Însă procurori
şi cetăţeni deopotrivă au profitat de crimă pentru a argumenta că modificările au slăbit
abilitatea statului de a combate infracţiunile grave în general” (traducere HotNews).
Nu ştim ce efect au astfel de afirmaţii iresponsabile asupra cititorilor englezi, dar la noi
ele sună exact ca dracu’ pentru că sînt complet lipsite de logică, nefiind altceva decît
speculaţii ordinare, menite să reîncălzească ciorba rîncedă care a fost mestecată ani de
zile de #Rezist sau procurorii Sistemului.
Este o adevărată nebunie să legi „Cazul Caracal” de Decizia CCR, prin care au fost
respinse modificările Parlamentului la Legile Justiţiei. Şi asta pentru că Decizia CCR
spune exact contrariul, adică faptul că nu a inclus modificarea articolelor declarate deja
neconctituţionale: „Curtea a reţinut, în esenţă, faptul că, în cadrul procesului de
reexaminare a legii, Parlamentul nu a transpus în integralitate deciziile Curţii
Constituţionale incidente în materie penală. Prin urmare, Curtea a constatat că legea
criticată încalcă art. 147 alin. (2) din Constituţie” (Decizia CCR din 29 iulie 2019).
Ce legătură are această constatare a CCR cu „Cazul Caracal”? Evident, absolut niciuna!
Dacă autorul ar fi ştiut despre ce scrie, ar fi deschisConstituţia României pentru a afla ce
scrie la art. 147. al. 2, la care se referă decizia CCR şi ar fi aflat că:
Deci, respingerea modificărilor din Parlament la Codurile penale nu are nici o legătură
nici cu protestele #Rezist, nici cu alegaţiile asociaţiilor procurorilor şi nici cu „Cazul
Caracal”, ci doar cu faptul că acele peste 150 de articole din Codurile penale declarate
neconstituţionale nu au fost incluse, în Legea pentru modificarea şi completarea Legii
nr.286/2009 privind Codul penal, integral şi în forma decisă de CCR!
De-a dreptul odioasă este această speculaţie a lui Tony Barber, autorul articolului din
„Financial Times”, în care se foloseşte tragedia din Caracal pentru a justifica supoziţiile
deja ridicole din vremea DNA-ului condus de Codruţa Kovesi, prin care, în realitate, erau
aplaudate abuzurile procurorilor.
Este suficient, poate, să reamintim că acest Tony Barber este cel care scria în Financial
Times din 16 august 2018: „Romanian government ministers bitterly resent this
procedure. But the chances that the EU might lift it received a blow in July when Laura
Codruta Kovesi, the head of Romania’s independent anti-corruption agency, was fired
after what she described as a politically motivated campaign to neutralise her efforts at
prosecuting corruption in high places”.
Dacă Tony Barner asta a înţeles din revocarea Codruţei Kovesi, că a fost dată afară pe
motive politice, atunci este de înţeles şi dezinformarea pe care o face acum, legînd
„Cazul Caracal” de Decizia CCR, cu care nu are absolut nici o legătură.
...si ce ne f_ute grija de ce spune un dobitoc urechist de aiurea? citi citesc mizeriile alea? ce impact social
au? toate rahaturile alea conteaza exclusiv pentru trompetele de la noi, trompete care ele insele
alimenteaza neterminatii din occident sa scrie mizerii... sau traieste cineva cu impresia ca la ''marele''
Financial Times sint numa' genii? ba eu cred ca pe la aceste mari publicatii sint cei mai cretinoizi indivizi si
panarame jurnalistice... obedientii... acolo se executa ordine, ca asa este in mainstream media... cei care
gindesc, se documenteaza si scriu corect sint jurnalistii independenti... cu cit este mai mare brandu', cu
atit este mai mare josnicia... o intrebare totusi imi pun... noi de ce platim mai mult decit generos un
ambasador si atitia pacalici de la ambasada?
În 2012, presa din Caracal semnala că zeci de minore, cu vîrste cuprinse între 14 şi 18
ani, erau scoase de la ore şi livrate soldaţilor americani de la Deveselu, precum şi unor
austrieci care lucrau la consolidarea unor hidrocentrale. Au autorităţile vreun interes să
le declare probleme de securitate naţională? Să nu credeţi că serviciile secrete şi
seteseul sînt la plajă la Hawaii! Sînt acasă! Numai că lucrează în beneficiul altor state.
Cînd au chef, serviciile astea găsesc fire de păr şi în ouă. În cazurile cusute cu aţă albă,
se dau la fund. Odiosul Dincă este cap de listă pentru a „lua faţa” şi a nu se ajunge la
complicii sus-puşi. Nu-i nevoie să scormonim în realitate ca să observăm nenorocirile!
Însăşi realitatea cruntă ni le oferă pe tavă. Bîlbîială şi bîjbîială, anchetatorii au mers din
prost în mai prost. Şi asta pentru că Dincă e una dintre roţile sistemului criminal şi
mafiot! În curtea lui Dincă ar putea fi îngropat chiar Codruţ Marta sau alţi dispăruţi,
incomozi pentru statul paralel! Instituţiile cheie ale statului sînt pe mînă cu interlopii, iar
noi sîntem ţinuţi îmbrăţişaţi cu propria deznădejde.
Mezalianţa dintre perverşii de stat şi slujitorii lor au angajat România într-un proces de
distrugere! Toată oligarhia servilă şi coruptă va fi la putere atîta timp cît va fi servilă şi
coruptă! Sutele de dispariţii de copii şi tinere, negoţul cu moartea, maşinăriile de
propagandă mincinoasă, comerţul cu discursuri goale, ca politică de stat, cu droguri şi
cu armament, dispreţul faţă de români, minciuna mediatică, afacerile murdare,
fariseismul, corupţia, toate sînt persiflate cu rînjet electoral într-o recentă şedinţă foto
de un preşedinte incompetent şi infatuat! „Omul-sandwich” al Germaniei şi S.U.A., ajuns
preşedinte cu instrumentarul feisbuc şi S.T.S., pozează cu rînjetul acela sinistru
fotografului Simion Buia, îmbrăţişind fiica acestuia pe ritmuri de jazz, la Cotroceni.
Vă amintiţi cum parşivul-şmecher Băsescu l-a vîndut pe Teo Peter americanilor care l-au
ucis. Într-o telegramă a ambasadei S.U.A. la Bucureşti, dezvăluită de WikiLeaks,
Băsescu a promis ambasadorului S.U.A. că soldatul american – zice-se -, extrem de beat
la volan, care l-ar fi ucis pe muzicianul Teo Peter în accident rutier, nu va fi închis în
România. Tot în mandatul lui Băsescu ne-am pricopsit cu scutul de la Deveselu, inutil
nouă, dar prilej de zîzanie între noi şi Rusia. La fel s-a întîmplat cu soldaţii de la
Deveselu, beneficiari ai serviciilor sexuale cu minore! Au fost trimişi urgent în S.U.A.
Iohannis şi Klemm ştiu mai bine. Iată ce a adus scutul de la Deveselu! Reţele de
prostituţie, clanuri de interlopi, droguri, violenţă, moarte!
Tot putregaiul ascuns în carapacea unui verbiaj politic cu specific mafiot, ne livrează,
într-o singură parabolă, imaginea unei ţări sfîşiate şi, fără îndoială, sub papuc economic
şi militar străin. Pe deasupra, grija aproape violentă, această grijă a americanilor, care
ne-au băgat pe gît scuturi, tancuri, mercenari, împrumuturi, armament, avioane „of the
third hand”, vaccinuri cu reacţii inverse, curcubeie L.G.B.T. şi, vezi Doamne, atenţionări
anticorupţie, de la ei, din statele unde colcăie corupţia şi criminalii (ucigaşi în masă în
şcoli, grădiniţe, magazine) care au subjugat, cu războiul, popoare! Cînd nu vom mai
permite acestor acaparatori să ne ţină înjugaţi la căruţele lor atomice? Cînd?
România a cheltuit enorm pe plimbările familiei Iohannis, iar vizita din 20 august la Casa
Albă ne va costa mult! Extrem de mult, pentru rezervele energetice din Marea Neagră
pe care americanii au pus ochii, usturător pentru punguţa cu doi bani a românului.
Pentru că, evident, este şi o vizită electorală! Cu toate că Iohannis a ruinat viitorul
copiilor lor, proiohaniştii continuă să creadă în tîrgurile lui sinistre. Tîrguri pentru
sisteme anti-Rusia, anti-China, tîrguri de avioane second-third hand, tîrguri pe rezervele
noastre naţionale… Întotdeauna americanii au venit să ia pe degeaba, nu să dea. Cel
păcălit va fi Iohannis şi odată cu el, poporul român!
- ''Instituţiile cheie ale statului sînt pe mînă cu interlopii, iar noi sîntem ţinuţi îmbrăţişaţi cu propria
deznădejde.''
- ''Iată ce a adus scutul de la Deveselu! Reţele de prostituţie, clanuri de interlopi, droguri, violenţă,
moarte!''
- ''Preşedinţia lui Băsescu şi a lui Iohannis au umplut instituţiile de incompetenţi şi interlopi!''
- ''Sistemul a ucis şi va mai ucide la comandă pentru fotolii, putere şi bani.''
- ''Tîrguri pentru sisteme anti-Rusia, anti-China, tîrguri de avioane second-third hand, tîrguri pe rezervele
noastre naţionale.''
...ok... constatari... si mai pot adauga eu citeva mii... si multi altii din tara asta... intreb si eu: CINE ESTE
DE VINA? ei? lipsa de reactie duce la proliferarea ticalosilor... si va fi din ce in ce mai rau... va veni ziua in
care vom plati si aerul... si o vom merita pe deplin... altii, prin alte locuri, s-au revoltat pentru mult, infinit
mai putin... noi? sintem niste caricaturi... da' ne laudam cu o ''revolutie''... sarmani naivi! dupa 30 de ani
ne aburim inca singuri ca am facut ceva, ca ne-am schimbat singuri soarta... zau? nu divizia aceea gru?
nu sutele de agenti unguri, sirbi? sub supravegherea atenta a mossad, cia, dgse, bnd si mai stiu eu care
alte servicii... sintem jalnici... si fara nici o sansa... legume... mamaligari... cind kgb-istul iliescu,
constantinescu, grobianul basescu si asepticul kwi au devenit presedintii nostri mai trebuie sa ne miram
de ceea ce am ajuns si de cum ne tirim zilele? nu avem nimic in noi... nu mai avem... doar fomism rapace
si insatietate... peste un egoism si o indiferenta feroce chiar cu noi insine... nu ne mai pasa de tara,
patrie, natiune... nu reactionam decit daca ''ne iese'' ceva... ne-am spart oglinzile pentru ca ne facem
selfie-uri si ne milogim dupa like-uri... murim in fiecare clipa ce trece si ne gindim cum si daca putem
cistiga ceva din asta... da' ne dam scortosi si ne cocosim la oricine ne arunca o realitate in fata... cei care
au acum 20-30 de ani vor vedea la batrinete pe ce pamint calca si cine le va hotari destinele... acum nu le
pasa... nu ne pasa nici celorlalti... asa ca, ce rost mai au toate aceste insiruiri de ''constatari''... solutii?
fapte? actiuni? la vorbe stam bine... si la batiste pe tambal... si la gunoi sub pres... e mai greu sa treci la
treaba si sa-ti faci ordine, sa gindesti, sa actionezi... am ajuns sa nu-mi mai doresc o viata lunga...
Care ar putea fi interesul lui Donald Trump de a se întâlni cu Klaus Iohannis, încălcând
toate protocoalele practicate între state, cu numai două săptâmâni înainte de
declanșarea campaniei electorale pentru alegerile din România? De ce ar face asta? Ce
teme de interes legate de România ar presa Casa Albă? Dacă am putea răspunde corect
la asemenea întrebări, am fi în măsură să cântărim cu o unitate corectă de măsură
greutatea acestei vizite.
Uniunea Europeană cu două motoare, Germania și Franța, refuză să pună jos banii
pentru NATO. Faimosul procent de 2% din Produsul Intern Brut. Și de aceea, nu
întâmplător, în cursul întrevederii extrem de reci dintre Donald Trump și Angela Merkel
din urmă cu doi ani, președintele american i-a arătat cancelarului Germaniei, bătându-i
obrazul și refuzând să dea mâna cu aceasta, nota de plată. O notă de plată uriașă,
neachitată de Berlin.
Ce altceva l-ar mai putea preocupa pe Donald Trump legat de România? O politică ceva
mai fermă în raport cu Rusia. O fermitate neîmpărtășită de binomul franco-german. Din
nou Iohannis ar putea fi prins la mijloc. Și din nou el va risca să piardă susținerea uneia
sau alteia dintre părți.
O temă relevantă este și mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, așa cum
Israelul dorește. Și așa cum Statele Unite au făcut. Și așa cum nu dorește nici în ruptul
capului Germania, impunând acest refuz ferm și Uniunii Europene. Din nou Iohannis își
poate prinde urechile.
Statele Unite au rupt unilateral înțelegerea cu Iranul, o înțelegere care a fost negociată
mulți ani. Uniunea Europeană respectă acordul. Ce va face România în aceste condiții?
Va urma calea trasată de Casa Albă sau calea trasată de Germania, prin Uniunea
Europeană?
În toiul disputelor privind viitoarea armată UE, americanii au anunțat că și-ar putea
retrage cei 30.000 de militari staționați în Germania și care până în prezent au apărat
acest stat de o posibilă agresiune rusă. Asta în condițiile în care Germania refuză să
suporte costurile. Oficialii germani au reacționat extrem de dur. Recomandându-le
americanilor ca atunci când pleacă, să-și strângă toate bagajele. Adică și armamentul
nuclear. În timp ce România s-a arătat dispusă, printr-o decarație făcută de curând de
Klaus Iohannis, să suporte costurile unei suplimentări a forțelor militare americane
staționate în România. Ar merge Klaus Iohannis atât de departe încât, cu riscul de a
zgândări serios Berlinul, să accepte și relocarea în România a unor baze nucleare, care
urmează să fie dislocate din Germania? Sau se joacă o carte și mai mare legat de o altă
relocare pusă la cale eventual tot în România, cea a bazei de bombe termonucleare de la
Incirlik, Turcia? Din nou, Klaus Iohannis ar urma să devină un elefant surprins în timp ce
încearcă să se strecoare prin ochiul unui ac de cusut.
Sunt extrem de curios ce se va ascunde în spatele unei întâlniri aparent benefice pentru
președintele României și pentru România. Și care vor fi până la urmă efectele inclusiv
cele perverse, ale acestei întâlniri la cel mai înalt nivel? Lipsită însă, după cum se
anunță, de prea multe ceremonii. Și fiind afectată de absențele primelor doamne. În
orice caz, nu poate fi o vizită de stat. Atâta timp câ o importantă componentă a statului,
Guvernul României, lipsește cu desăvârșire.
Sau, Doamne ferește, Iohannis îi va promite azi lui Donald Trump schimbarea prin
Ordonanță de Urgență a Legii offshore, pentru a mări profiturile Exxon Mobil în
detrimentul statului român?
...de inceput... ''Cuvântul dizlocate nu este în dicționar. Iată câteva sugestii: dizlocație, dislocare, dislocat,
dislocație, dizloca'' zice DEX-ul... ma rog... dincolo de scaparea asta ma uit si vaz ca Putin este in Franta
lu' macrou, primit cu mare pompa in timp ce slugaciul din Carpati (sluga + sugaci) pe la amerloci... nice
job... ori blow? China si Rusia sint de pork pe meleagurile astea in timp ce TOT OCCIDENTUL nu stie ce sa
mai faca, sa mai inventeze pentru a se apropia de ele si de a face afaceri... orice fel de afaceri... Salvini
cu China, mocroul cu Rusia, purtatoarea de pantaloni de la Berlin cu ambele tari... noi? latram, de fapt
schelalaim ca pudelu' ala de sters ghetele, de dincolo de gard, la rusi, crezind ca insemnam ceva... si,
daca stranuta o divizie ruseasca spre noi, divizie de mileniul trei cum se vede pe YouTube, nu formate din
burtosi puturosi ca pe plaiurile mioritice, n-o sa avem timp nici sa ne luam paracetamolu'... sintem
nebuni? rusii dau cu prastia in noi, si au peste 180 de milioane de prastii, contra a maxim 15 milioane, iar
noi mizam pe unii aflati peste doua continente si un ocean... sintem dusi chiar de tot? nemtii nu stiu cum
sa-i faca pe ''pacificatori'' sa-si ia viteza din Europa iar noi marsam, supralicitam pe doi amariti de
cosasi... si ne batem cu aia care isi joaca pe fata royala... ne vindem, ne dam pamintul, copii, fetele,
musamalizam tot numa' ca sa fie bine ca sa nu fie rau... pentru inca mandat? in loc sa ne vedem de
amaru' nostru, de mizeriile noastre, nu numai ca facem in poteca, da' mai dam si cu palma'n dinsu'...
chiar nu sintem constienti ca ultimul din tara asta care a facut ceva politica externa a fost Ceasca? o sa
fim aburiti, mai mult ca sigur cu vizele si fomistii din Romanika vor rinji fericiti ca au un nou continent la
buna placere, fara a mai fi obligati sa urmeze procedurile de pina acu'... de parca aia de au vrut nu au
ajuns deja acolo... iar dorel si gheorghe vor comenta printre rigiiturile de la bere, ''ce baieti faini
americanii astia... ne-au dat voie fara vize la ei''... sarmani prostovani, nici macar prin minte nu le va
trece ca ei si tot neamu' lor nu vor ''pupa'' America never ever... ce vizita? ce protocoale? nu se vede ca a
fost chemat la ordin? sa-l vaz acu' in dihotomia aiasta... merkel-trump, merkel-trump, merkel-trump... e
clar ca i se va epuiza duracellu' de atitea optiuni... asa muri si amaritu' ala de soarece cu gitu' pe lama...
brinza-cascaval, brinza-cascaval... halimai mare... acu' mi-as dori sa fiu Musca aia, sa il vad dincolo de
pozele oficiale, acolo, intre patru ochi, cu ''marele blond''... priceless... da' hai ca m-a plictisit si se arde
neuronu'...
Pe când articolul intitulat „Nu este crimă organizată, este război hibrid!” (reprodus pe
această pagină) era pe punctul să apară, iar eu nu încetam să mă minunez de tupeul cu
care Ana Birchall își publica pe FB poze cu participarea la Ziua Marinei, în loc să își
anunțe demisia după ce i-a comunicat mamei Alexandrei Măceșanu, „ca de la mamă la
mamă”, informația mincinoasă că expertiza medico-legală, în realitate inexistentă, ar fi
confirmat moartea copilului ei, am primit textul de mai jos, din partea unui distins și
bine informat jurist.
C. Această din urmă rețea exploatează minorele răpite pe mai multe căi:
D. Deși nu există până în prezent nici o probă privind traficul de minore, întrucât
ancheta s-a ferit ca dracu’ de tămâie să strângă probe în acest sens, procurorii DIICOT
au cerut și au obținut arestarea lui Gheorghe Dincă pentru această infracțiune!
E. Toate așa zisele probe strânse de procurorii DIICOT privesc infracțiunea de omor
calificat care nu e de competenta DIICOT, ci a Parchetului județean Olt sau, după
complexitatea cazului, a Parchetului General. Așadar, toate actele de urmărire penală
sunt nule și urmează a fi înlăturate de judecatorul de cameră preliminară. De aceea
avocații lui Popicu’ stau liniștiți.
F. Popicu’ are trei avocați din oficiu deși asistența din oficiu în materie penala NU poate
fi asigurată concomitent de mai mulți avocați.
G. Ancheta a preluat metoda vestitului Di Pietro din Italia, copiată, la rândul ei, de la
americani, de a planta probe în curtea violatorului și în pădurile din vecinatatea
localității (mai exact fragmente osoase umane, inclusiv dentare și cenușă), pentru a
susține concluzia criminalului în serie solitar, și de a falsifica expertizele medico legală și
genetică. Omorul presupune un cadavru, iar cenușa și resturile osoase de la incinerare
induc ideea unui cadavru, prezentând însă „avantajul” că nu permit identificarea prin
ADN.
H. Alexandra, Luiza și probabil alte minore au fost răpite de Gheorghe Dincă, violate și
apoi livrate rețelei care le-a dus în afara granițelor, fapt recunoscut și de bătrânul
turnător Traian Băsescu-Petrov, într-o emisiune televizată.
I. La momentul la care Popicu se plimba prin fața camerelor de luat vederi din Caracal și
Craiova, pentru a-și asigura un alibi, Alexandra era extrasă de complicii acestuia. Deci,
atunci când fata spunea la telefon că vede o mașină gri, aceasta nu era a lui Gheorghe
Dincă, ci o altă mașină, de aceeași culoare, a complicilor, iar atunci când fata spunea
„vine, vine”, nu venise Gheorghe Dincă, ci complicii acestuia. De altfel, se pare ca
transcriptul real al conversației evidențiază că fata nu a spus „vine, vine”, ci „bine,
bine”.
J. Modul de operare era urmatorul: Popicu identifica fetele, le răpea, le viola, anunța
rețeaua, iar apoi, a doua zi, dădea telefoane de liniștire părinților și pleca de acasă, timp
în care complicii veneau și ridicau marfa, care era dusă la „export”.
K. Câteva întrebări esențiale își așteaptă răspunsul, dar acesta se găsește chiar în ele:
P.S.: Miliardarul american Epstein, trimis în pușcărie pentru pedofilie, unul din
beneficiarii acestei rețele, s-a „sinucis” zilele acestea în închisoarea din New York. Pe
când Popicu?”
Birchall? cred ca este o greseala... eu stiam ca se scrie Bitchall... a dreaq litera... ador nickname-ul ei...
oare ce o fi insemnind? ca suna tare bine fonetic...
Pe toate posturile (TV / radio), în toate ziarele, pe internet etc. sunt rostogolite
informații neverificate, scenarii, ”anchete” jurnalistice, care pot să blocheze orice
anchetă profesionistă. Deja ne-am obișnuit ca diferiți moderatori diletanți în domeniu, cu
aer de Torquemada, să producă emisiuni în care personaje superficiale și fără scrupule
își creează notorietate nesusținută de cunoștințe profesionale.
Recent, un fost milițian înainte de 1989, într-un limbaj pe care cu binevoință îl putem
numi colocvial, ne explica pe toate posturile TV cum a rezolvat el 10 cazuri de crime în
serie. Confuzia pe care o face fostul milițian este între criminal cu mai multe victime la
activ și criminal în serie. Însă nu spune nimic despre contribuția sa la una dintre cele
mai mari erori judiciare din România – cazul Samoilescu. Cum aflu că acum este
profesor universitar la Facultatea de Drept, pentru studenții săi fac precizările de mai
jos.
O chestiune fundamentală în orice crimă este elucidarea motivului care a stat la baza sa.
Nu există crimă fără motiv ci, poate doar, crime cu motive mai puțin evidente. F.
Tennyson Jesse, în cartea sa „Murder and its Motives”, identificășase clase de
motive care pot sta la baza comiterii crimelor: obținerea unui câștig, gelozie,
răzbunare, eliminare, poftă (lust), convingere. Cercetările de criminologie și psihiatrie
medico-legală efectuate pe criminali în serie au evidențiat o a șaptea categorie de
motive: plăcerea, emoția (thrill). Specific pentru criminalii din plăcere în serie este faptul
că, deși în cadrul crimelor poate avea loc și abuzul sexual, motivul crimei nu este
obținerea gratificației sexuale, ci dorința de a avea o experiență; actul de a ucide în sine
este recompensa așteptată de acești criminali. Dar sunt puține crimele care se
încadrează strict într-una dintre aceste categorii sub aspect motivațional. Cele mai multe
trec barierele convenționale ale unei clasificări, astfel că la baza lor putem găsi intricate
două sau mai multe motive.
Anii 1970 – 1979 au fost reprezentativi prin „apariția”criminalilor în serie. De fapt, acest
tip de criminali își făcuse simțită existenţa cu mult timp în urmă – să nu uităm de
vestitul Jack Spintecătorul care a terorizat Londra în 1888. În anii 1970, însă, s-a
făcut identificarea, delimitarea, pe baze științifice a acestui tip de criminal. În SUA, a
început să se dezvolte din ce în ce mai mult domeniul psihologiei
criminale (profiling), care are ca scop realizarea unui profil fizic, psihologic și
comportamental al criminalului, pornind de la aspecte de la locul crimei, trăsături ale
victimei, modul și locul comiterii crimei ș.a. Începând cu anii 1980, s-a constatat o
creștere a numărului criminalilor în serie. Un studiu, arăta că, în SUA, au existat în anii
1980 circa 50 de criminali în serie activi, iar un alt studiu (din 1990) estima că, în SUA,
circa 5000 de persoane ar putea deveni victime ale criminalilor în serie în fiecare an.
2. Evoluția criminalității este influențată de o serie de factori între care nu putem face
abstracție de mass media. Mass media, și mai ales televiziunea, au introdus în lume o
cultură standardizată care conduce la alienare. Efectele asupra comportamentului
au fost că a determinat o laxitate a moravurilor, un model de gândire unică și
uniformizată, o propagare a modelelor aculturale și estomaparea sensului vieții.
Încă din secolul al XIX-lea, Lombroso spunea că ”ziarele excită apetența oamenilor
spre violență”. Statisticile demonstrează că promovarea senzaționalului și a actelor
antisociale influențează în mod direct modul de comportament. Studiile rețin că excesul
de violență oferit de televiziune interferează negativ cu achizițiile școlare. Același lucru îl
determină și mediatizarea în presa scrisă a criminalilor. Peste 30% dintre criminalii
în serie din SUA au copiat modele mediatizate și au dorit să-și capete
notorietate prin depășirea acelor modele.
P.S.: Tot despre presă: Viorica Dancilă a fost la Iași. Ce i-a interesat pe ziariștii activiști
de la Ziarul de Iași? Finanțarea reconstrucției Institutului de Boli Cardiovasculare? Nu.
Era un subiect nesemnificativ. Mor niște pacienți, nu moare întreaga națiune. Pe
deontologi i-a intersat de ce călătorește Prim-Ministrul cu elicopterul, de ce nu răspunde
la întrebarile de pe Facebook ale lui Mihai Chirica, când dă bani pentru autostradă etc.
De aici putem vedea noi arta şi dibăcia la care au ajuns aceşti stăpâni ai lumii, după
cum au reuşit să transpună în mințile noastre comunismul drept democrație, cenzura
drept libertate, încât au ajuns să desăvârşească această artă demonică, arta minciunii;
trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării, încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca
persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi
nefireşti.
Se lucrează cu informarea şi dezinformarea în aşa grad, încât nici tu nu mai ştii care
este partea reală a lucrurilor. Ca să distingi azi adevărul de minciună e greu şi pentru
oamenii duhovniceşti şi cât de cât aşezați; este nevoie de o mare atenție şi trezvie, să
ne cunoaştem inamicul ce ne stă înainte. Este însuşi tatăl minciunii şi îşi adună în
laboratorul minciunii toate uneltele acestea prin care lucrează şi pe care le compromite
neîncetat. Ei folosesc astfel de tehnici pentru un scop foarte important „să inducă
confuzia”, această armă importantă a sionismului internațional. Prin îndoială şi confuzie
anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la baza unei civilizații. Adică este o
descompunere şi morală, şi spirituală a omului, încât el nu mai există ca ființă umană;
este o depersonalizare a ființei umane. Acesta a fost de altfel şi scopul lor, de a aduce
omenirea într-un stadiu de neîncredere. Diavolul, vrăjmaşul de moarte al omului, a
reuşit să îl dezmoştenească pe om de toate calitățile cu care a fost înzestrat în rai.
Prin voia noastră, prin neascultarea noastră de poruncile lui Dumnezeu, am lăsat portițe
deschise pentru tatăl minciunii. Cine mai ține azi seama pentru ce înălțime
duhovnicească am fost creați şi de ce bogăție ne facem lipsiți prin neascultarea noastră?
Cine mai ascultă de sfaturile Părinților Bisericii? Dacă nu suntem într-un rost
duhovnicesc, nu ne aflăm pe o axă bună. Degeaba avem noi rațiuni drepte şi logice,
dacă nu îşi au rostul duhovnicesc, sunt fără valoare; nu eşti acoperit de har.
Discernământul este sarea Harului dumnezeiesc. Ei amestecă lucrurile şi prezintă unele
informații reale, unele false, astfel încât să ne slăbească puterea de a discerne. Acesta
este, de altfel, scopul lor demonic.
Cea mai comună metodă de reeducare, folosită atât de comunişti, cât şi de stăpânitorii
de azi este metoda şedințelor. Înainte erau şedințele de partid, acum sunt şedințe
culturale sau simpozioane. În momentul în care a intrat în presa aceasta a şedințelor şi
a strângerilor de mâini, omul începe deja să aibă îndoieli şi să renunțe la crezul său de o
viață şi astfel să îmbrățişeze doctrina partidului. Nu deodată. Azi, mâine, poimâine,
încet-încet, începe să îşi facă loc în suflet schimbarea concepțiilor pe care le aveai şi aşa
toată ciocăneala asta a lor are până la urmă un rezultat pozitiv pentru ei, chiar dacă la
început pare o tactică banală. Ei conduc lumea din umbră, cu un nucleu de oameni, o
elită a întunericului şi a răutății. Şi noi, dacă am crea o elită duhovnicească am mai
putea realiza ceva şi să le stăm împotrivă.
România la ora actuală nu mai este condusă de români, ci de străini, în special evrei şi
unguri, care au găsit în țara noastră o gazdă plăcută din toate punctele de vedere; din
punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere al laşității românului. Îți dă şi
papucul din picioare, numai să îl laşi în pace acolo să trăiască liniştit în noroiul şi în
greutatea lui. Şi în special aici în Moldova, mai aproape de Răsărit, este o invazie de
evrei, ca astfel să poată avea ei un atu în privința succesului lor iudaic, să poată avea
trecere din zona Occidentului spre Răsărit. Pentru că toate mişcările politice şi teritoriale
nu sunt altceva decât un interes viu pentru viitorul lor, nu un viitor de 10-15 ani, ci un
viitor cu o perspectivă şi de peste 50 de ani, viitor pe care să-l aibă la îndemână şi să îl
pună la dispoziția neamului lor, spre realizarea unui guvern unic mondial.
Citeam într-o carte câteva metode de manipulare evreieşti. Primul secret sionist este
să deruteze cu zvonul opinia publică. Al doilea secret: a înmulți aşa de tare defectele
poporului, obişnuințele, pasiunile, relațiile vieții în comun încât să nu se mai înțeleagă
unii cu alții. Iată rostul minciunii evreieşti. La noi în țară reprezentanţii U.D.M.R. de
ocupă funcții atât importante în fiecare guvernare. La noi în țară au condus şi vor
conduce minoritățile. Dar nu numai la noi în țară, toate conducerile mari ale lumii sunt
dirijate tot de minorități. Ruşii, de pildă, sunt conduşi în cea mai mare parte de evrei.
Americanii, tot de evrei. Pentru că aceste două imperii mari pe care se bazează sunt
forța lor militară. Mafia masonică ține Rusia şi America aşa, față în față – când prieteni,
când duşmani, când binevoitori, când răuvoitori, când în cântece frățeşti, când în
cântece duşmăneşti. Dacă ai să găseşti nişte români puşi în guvern, aceia sunt la
ministerele cele mai neînsemnate, la ape, în agricultură, pe la aviație.
Ungurii niciodată nu ne-au putut avea în sufletul lor şi nici nu ne vor avea,
pentru că e ura acestei rase mongole împotriva rasei latine. Dacă am avea nişte
oameni de jertfă, poate am avea şi altă soartă, dar bineînțeles că aceşti oameni sunt
repede lichidați sau intimidați. Şi cei care ar mai putea face ceva sunt de altfel oameni
foarte obosiți, fiind suprasolicitați. Asta face parte tot din planul lor, să obosească
nația în aşa fel încât să nu mai poată gândi limpede şi să doarmă în momentele
cele mai importante. În parlament, de pildă, vorbeşte unul, ceilalți sforăie. Şi apoi se
întreabă oare când o fi trecut legea cutare? Şi ajung să banalizeze lucrurile de vârf.
Noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese,
cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut cum se
bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai
degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un
act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține
respectul şi evlavia. Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste
tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă
„noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », «
evoluăm » altfel şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea
noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi
convingerile unui neam.
Noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli
un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea
lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața
lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră. Dar se fac studii de
martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri.
Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne
batem joc de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi
cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în
laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu
mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum
ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit
viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de
tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.
La astfel de înşelare şi minciună trebuie să reacționăm, măi, cât mai « latin », pentru că
latinul nu contemplă apa care se duce la vale, şi în urma lui e prăpădul. Latinul
acționează. Cu toții avem mare vină, pentru că nu ne facem datoria la timp. Fiecare
poate şi e dator să contribuie cu ceva ca să scoată din noroiul acesta al străinilor şi
ereticilor adevărul la suprafață. Măcar un paraclis să ne silim să facem şi noi, o metanie
bătută din neputința noastră. Noi nu trebuie să căutăm soluții lumeşti, dar fiecare să
mărturisească şi să lucreze după putere la locul în care este, şi Domnul va da soluția;
Domnul este cel care aduce roadele şi El le rânduieşte pe toate, noi numai să ne aflăm
lucrând țarina şi ogorul. Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Este nevoie de
un număr mare de rugători, astfel încât să se simtă puterea rugăciunii şi să ardă
planurile antihriştilor.
Există şi un pericolul de a cădea în zelotismul imatur care duce la schisme sau alte
rătăciri, după cum ştim că a procedat Părintele Nichita de la mănăstirea Brâncoveni,
despre care se tot discută. Este o încercare de a da o lovitură unității Bisericii noastre.
Pentru că toate aceste atitudini extreme, care nu au altă finalitate decât fărâmițarea în
alte şi alte schisme, sunt lucrarea tot a serviciilor speciale, care şi-a infiltrat oamenii
spre a realiza această dezbinare. Iar bieții creştini naivi, sau creduli, cad în plasa lor.
Dar ca să faci un astfel de act, este nevoie şi de puțină mândrie, să te crezi tu puțin mai
special, vrednic de harul şi mântuirea lui Dumnezeu. Toate aceste biserici schismatice şi
rătăcite pot reveni la Trupul Bisericii din care s-au desprins, doar atunci când capii lor îşi
vor înmuia cerbicele şi se vor smeri să recunoască adevărul. Dar cum să îşi piardă ei
scaunele şi autoritatea? Doar aşa am mai putea nădăjdui la o revenire a lor. Părintele
Nichita era un duhovnic deosebit, care aduna oameni în jurul lui şi îi învăța o conduită
bună, dar uneori se poate ca şi din cauza mândriei să aluneci. Mai greu este că după
tine se duc valuri şi valuri de ucenici, şi te faci pricină şi începătură a căderii şi altor
suflete. Încrederea în propriile forțe şi propriile cunoştințe mereu a dat greş.
Părintele Nichita este victimă a propriei sale înşelări. Ce înseamnă a minți? A te
ascunde în spatele unui adevăr. Şi atunci când stai cu spatele la adevăr, ce să mai
vezi?
Dacă noi am avea o stare de rugăciune cum se cuvine unui creştin, am avea puterea să
întoarcem răul spre bine. Să facem din țara asta un Canaan de rugăciune. Iar dacă
vom avea smerenie, Dumnezeu ne va învrednici şi de darul rugăciunii care să ridice
solzii de pe ochii minții. Dar o smerenie îmbrăcată în haina demnității, o smerenie
nesupusă potrivnicilor lui Hristos, aceasta ne va acoperi şi vom trece prin cuptorul
cel de foc al ispitelor nevătămați”.
Notă: Adaptarea după un fragment al dialogulului dintre P.C. Justin Pârvu şi Monahia
Fotini – 18 octombrie, 2010.
Un jurnalist de doi bani care isi da aere de expert in drept, a descoperit ca militarii
americani suspecti de implicare in sex cu minore prin anii 2012, pe buna dreptate nu au
fost supusi nici unei urmariri penale intrucat sclavia, inclusiv cea sexuala, nu ar fi fost
incriminata de codul penal roman decat in 2014. Pana atunci, chipurile, era liber la
exploatarea sexuala a femeilor si de aceea orice acuzatie la adresa americanilor ar pleca
de la o premisa falsa. Ce conteaza ca fapta era deja pedepsita printr-o lege speciala? Ca
sa nu mai vorbim ca interzicerea sclaviei face parte dintre regulile imperative ale
dreptului international. Americanii au fost ok! Sunt ok prin definitie. Nu-i asa?
De ce se intampla toate astea? Trebuie sa facem distinctie intre cei care ii apara pe
traficantii de carne vie si organe (crima care nu se poate savarsi decat cu o organizare
de tip industrial) si cei care apara un mit (cel al superioritatii morale a Americii si, in
subsidiar, a NATO). Cele doua situatii se intrepatrund fara a se confunda cu totul.
Ancheta de la Caracal trebuie urgent oprita iar concluziile reduse la vinovatia unei
singure persoane – sinistre, diabolice, dar singure – intrucat in functionarea traficului de
carne vie sunt implicati si interesati nu numai niste interlopi de rand, ci persoane cu un
statut social si financiar important din tara de origine (in speta Romania), dar si din
tarile de destinatie (care nu se gasesc cu nici un chip in Africa sau Asia).
Pe de alta parte, ancheta trebuie sa sugereze ca ucigasul oltean, un arierat atipic chiar
si pentru „poporul roman bland, harnic si primitor”, a fost si unicul beneficiar al pradei
sale intrucat altminteri mitul moralitatii Occidentului euro-atlantic, care justifica,
indiferent de circumstante, geopolitica acestuia in ochii propriilor popoare, ca si ai
aliatilor sau vasalilor sai, ar primi o lovitura mortala. Or, la acest tip de opium al
popoarelor nu se poate renunta.
Sub acest ultim aspect trebuie spus ca ancheta de la Caracal opereaza intr-un mediu
plin de prejudecati si minciuni cronice, sufocat de o propaganda moralista. Ni s-a bagat
in cap (inca din timpul cruciadelor, ca sa nu mai vorbim de cel al regimului comunist) ca
pe lumea asta suntem prinsi in lupta dintre bine si rau, in care noi si aliatii nostri ne
aflam, evident, de partea binelui, iar nu intr-un concurs de interese in care fiecare
foloseste toate mijloacele aflate la dispozitia sa spre a-si atinge obiectivele. Militarii
americani (sau NATO) s-ar afla aici (la Deveselu, Kogalniceanu etc.) intr-o cruciada,
iar nu intr-o confruntare geostrategica. Ei ar fi depus, asemenea templierilor, si un
juramant de castitate, iar nu numai pe cel de a apara cu arma in mana „libertatea”
noilor „popoare alese” si dreapta lor credinta in Evanghelia Noului Ierusalim.
Adevarul este cu totul altul. De cand este lumea, militarii au avut nevoi biologice care au
inclus sexul. Departe de casa si in izolare, aceste nevoi naturale – si naturalia non sunt
turpia / ceea ce este natural nu este imoral – nu au putut fi satisfacute decat prin
recurgerea la practicantele celei mai vechi meserii. Chiar si cruciatii au facut acest lucru.
Au facut-o francezii, nemtii, japonezii, ca sa nu mai vorbim de rusi. De ce ne ascundem
dupa deget?! Nici o lege si nici o politie din lume nu poate schimba rosturile naturii. Mai
ales atunci cand este vorba despre un instinct esential, atat de amplu cercetat si explicat
de savanti reputati precum Siegmund Freud.
Ceea ce trebuie si poate fi evitat este siluirea (satisfacerea nevoilor sexuale prin
violenta) si implicarea minorelor. Mai ales atunci cand violul, sclavia, pedofilia devin
industrie – iar asta nu se poate realiza fara complicitatea celor care detin puterea
publica si puterea banului – represiunea trebuie sa fie maxima. Ceea ce nu exclude si
masurile de preventie. (Chiar si „codul moral” nescris al inchisorilor ii supune pe
violatori, pedofili si traficantii de organe celor mai aspre tratamente.)
Or, eforturile de a scoate din cauza cu orice pret pe militarii de la Deveselu au doua
efecte negative. Primul este acela ca intaresc tocmai convingerea ca ei sunt vinovati de
ceva, ca sunt implicati in ticalosiile de la Caracal. Altfel, de ce atata efort pentru a fi
scosi de sub orice banuiala? Al doilea efect nefast este concentrarea atentiei asupra unor
crime care s-au mai savarsit in trecut si, din pacate, se vor mai savarsi in viitor, si
abaterea ei de la ceea ce este cu adevarat demn de mobilizare nationala, respectiv
cercetarea, judecarea si sanctionarea incapacitatii institutiilor statului de a lupta cu
industria crimei sexuale conexata cu cea a traficului de organe. O incapacitate de
sistem, agravata de actiunea subversiva a unui „stat paralel” in care „interlopii privati” si
„interlopii publici” sunt infratiti, precum si de servilismul statului oficial in relatiile
internationale.
Daca asta este razboi hibrid, inseamna ca nu mai stim ce este aceea crima organizata si
tradare de tara!
De acord sa ii scoatem pe militarii americani din ecuatie, dar nu pentru ca sunt sfinti, ci
pentru ca ei fac parte din alta poveste. Nici aceea frumoasa, poate, dar care se judeca in
alti parametri. Daca este ca ei sa ramana in tara noastra, este nu pentru ca ii iubim, ci
pentru ca avem nevoie de ei. Iar nevoia nu este vesnica. Ea dureaza atat timp cat
interesele noastre strategice sunt convergente sau compatibile cu interesele tarii din
care vin. Cand nu va mai fi asa, le vom multumi si le vom spune la revedere.
Totul presupune respectul pentru ordinea interna a statului nostru si a suveranitatii sale.
Altminteri nu stiu ce mai apara si la ce bun ar mai fi primiti aici militarii straini. Daca nu
putem combate crima organizata pentru a nu leza mitul inocentei si castitatii lor, iar
crima aceasta mananca din trupul neamului, la ce mai servesc scuturile lor impotriva
unor rachete care, in lipsa acestora, nu ne-ar tinti atat pe noi, cat tara lor?
Ion Cristoiu: ”Data trecută, Donald Trump l-a bătut pe Klaus Iohannis pe
umărul drept. Ne-a costat șase miliarde de dolari. Acum cît dracu o să ne coste
bătutul pe celălalt umăr?!”
Președintele Klaus Iohannis se află la Washigton într-o vizită de două zile avînd drept
principal moment întîlnirea de la Casa Albă cu președintele american Donald Trump.
Despre această vizită opinia publică din România a aflat dintr-un Comunicat al
Administrației prezidențiale dat publicității pe 6 august 2019. Cităm: „Președintele
României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 19-20 august a.c. o vizită la
Washington D.C., la invitația Președintelui Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J.
Trump.„
Casa Albă a difuzat și ea un Comunicat, din care cităm: „Președintele Donald J. Trump îl
va primi la Casa Albă pe președintele României Klaus Iohannis pe 20 august 2019.”
Momentul nu e o premieră în relația dintre Klaus Iohannis și Donald Trump. Pe 9 iunie
2017, a avut loc o întîlnire la Casa Albă între Klaus Iohannis și Donald Trump. Un
Comunicat al Administrației prezidențiale din 1 iunie 2017 ne anunța evenimentul. Citez:
„Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 4-9 iunie a.c. o
vizită în Statele Unite ale Americii. Elementul central al acestei vizite este constituit de
întrevederea oficială a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Președintele
Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump, în data de 9 iunie a.c.”
Casa Albă a difuzat la vremea respectivă un Comunicat din care cităm: „Președintele
Donald J. Trump îl va primi pe președintele României, Klaus Iohannis, la Casa Albă, pe 9
iunie, pentru o vizită de lucru.” Din start sesizăm o uriașă diferență între cele două
momente. În 2017 avem de a face cu o vizită de mai multe zile a lui Klaus Iohannis în
SUA, care culminează cu întrevederea de la Casa Albă. În 2019, avem de a face cu o
vizită în SUA avînd întrevederea de la Casa Albă drept singur obiectiv.
În 2017, imaginea publică sugerată era a unei vizite mai ample (Klaus Iohannis s-a
întîlnit cu o sumedenie de oficiali americane) în cadrul căreia a avut loc întîlnirea de la
Casa Albă. Momentul de la Casa Albă, chiar dacă o culme a vizitei, e înscris din punctul
de vedere al comunicării publice, în seria de întîlniri la nivel înalt ale președintelui
român. Nu-i exclus ca și acum Klaus Iohannis să se întîlnească cu oficialități americane.
Sigur e că s-a dus în America special pentru această întîlnire. Sigur e că, spre deosebire
de momentul din 2017, Klaus Iohannis se deplasează la Washington la invitația lui
Donald Trump.
„Cu prilejul întrevederii, Președintele Klaus Iohannis și Președintele Donald J. Trump vor
discuta despre întărirea și dezvoltarea în continuare a Parteneriatului Strategic puternic
și dinamic dintre România și Statele Unite ale Americii, în toate dimensiunile sale,
inclusiv în plan securitar și economic.
„Cei doi lideri vor discuta cum vor putea înfrunta mai bine provocările pe securitate pe
care le întîmpină Statele Unite și România precum și promovarea parteneriatelor
imparțiale și reciproce pentru comerț și energie. Vizita va avea loc pe parcursul
comemorării României a 30 de ani de la căderea comunismului și a celui de al 15-lea ani
de cînd România a devenit membru NATO. Președintele așteptă cu nerăbdare să
celebreze aceste comemorări alături de președintele Iohannis.”
În ambele Comunicate, Klaus Iohannis ține să-și ia un fel de angajament public înaintea
întîlnirii. Aflăm astfel, în 2017, că Președintele Iohannis „va reconfirma angajamentul
ferm al țării noastre de a rămâne un aliat predictibil, stabil și de încredere al Statelor
Unite”, iar în 2019, „va evidenția, și cu această ocazie, faptul că țara noastră va
continua să fie un partener strategic solid și un aliat responsabil și de încredere al
Statelor Unite ale Americii”.
Excesul de precizie naște confuzie, zicea Camil Petrescu. De ce ține Klaus Iohannis să
reietereze angajamentul privind parteneriatul strategic?
Dacă nevasta nu-ți pune la îndoială faptul că-i ești credincios, e absurd s-o asiguri de
dimineață pînă seara de angajamentul tău că n-o vei înșela cu alta. La fel și în cazul lui
Klaus Iohannis. De ce e nevoie să-și tot reia angajamentul de loialitate față de America?
Răspunsul ni-l dă o scurtă privire asupra politicii lui Donald Trump din ultimul timp.
Președintele american se află într-un război deschis cu Germania, actuala stăpînă a
Uniunii Europene. Acest adevăr a depășit demult nivelul informațiilor de culise. Războiul
e pe față. Din acest război fac parte și încurajările fățișe ale lui Donald Trump pentru
liderii europeni care cîrtesc împotriva celui de-al patrulea Reich, de la Mateo Salvini
pînă la Victor Orban. Klaus Iohannis și-a dobîndit nu numai în România, dar și în
Europa, renumele de pudelul lui Angela Merkel. A fost și este în România o slugă a
Germaniei. Ceva asemănător domnilor fanarioți în raport cu Înalta Curte Otomană.
Klaus Iohannis știe că Donald Trump știe că e pudelul lui Angela Merkel. Vrînd să fie
bine cu ambele părți în conflict, potrivit năravului românesc al celor două luntri, el nu
contenește să facă lui Donald Trump jurăminte de credință.
Donald Trump se laudă pe toate drumurile cu talentul său – format de pe vremea cînd
era om de afaceri - de a obține de la cineva tot ceea ce-și propune. Donald Trump se dă
de ceasul morții să mai găsească pe planetă un neghiob, care, în schimbul unei strîngeri
de mînă sau a unei bătăi pe umăr, să- i dea tot ceea ce vrea el. Ceva cu care să se dea
apoi mare în fața americanilor: Vedeți ce geniu al negocierilor sînt?! Că acesta e scopul
chemării lui Iohannis la Casa Albă ne spun și declarațiile lui Klaus Iohannis de la o
întîlnire informală cu presa despre vizita în SUA. După ce a pus flașneta cu vizele, Klaus
Iohannis a lăsat să se înțeleagă că e chemat de Donald Trump pentru a face grave
concesii președintelui în mai multe chestiuni de interes național:
Asta e ceea ce i s-a zis înainte de vizită că trebuie să facă în schimbul onoarei electorale
de a fi primit de Donald Trump. Donald Trump e faimos și pentru imprevizibilitatea sa.
Cine știe ce-i va mai trece prin cap să-i ceară lui Klaus Iohannis chiar în timpul vizitei!
Cum adică Klaus Iohannis ar putea veni de la Casa Albă cu o serie de angajamente în
numele României care n-au făcut obiectul unor discuții? Ce știe Viorica Dăncilă și nu ne
spune? Nu cumva că Klaus Iohannis, interesat electoral să fie bătut de Donald Trump și
pe celălalt umăr, e gata să ne vîndă cu țară cu tot numai să se pricopsească el cu un al
doilea mandat?
N.B. La întîlnire de va discuta și Cazul Caracal? Nu de altceva, dar noi credem că finalul
poveștii pe care scenariștii nu l-au scris încă depinde de discuția de la Casa Albă. De
aceea anchetatorii trag de timp în chip evident. Ca să vadă cum se va încheia discuția
de la Casa Albă despre Cazul Caracal.
...''promovarea parteneriatelor imparțiale și reciproce pentru comerț și energie''... au zis bine amerlocii...
pentru comert... adica vom ''achizitiona'' alte scule obosite zeci de ani de altii... si energie... adica s-a dus
dreaq gazu' din Marea Neagra... ca sa priceapa toti, ''parteneriatele imparțiale'' sint doar intr-un singur
sens... platim ca sa fim fu_tuti... evident, conform proverbului nostru, si fu_tuti si cu banii luati...
Marius Ghilezan: ”Omul de zahăr” care ar putea scoate din clești România
Pierduți în amănunte legate de a cui e poșetuța albastră din mașina monstrului din
Caracal, de incertitudinea AND-urilor victimelor sale, cuprinși de tensiunea dezbaterilor
despre cum arde sau nu un om într-un butoi, românii pierd esența încremenirilor
instituționale.
Acțiunea de tip #metoo, prin care se caută legături amoroase ascunse, delațiuni de tip
bolșevic, se referă la cazul secretarei de la biroul avocatului nominalizat care a
destăinuit că Adrian Zuckerman a vorbit o dată cu o amantă la telefon. Totul s-a încheiat
printr-un proces, prin care presupusa victimă și-a retras plângerea. În SUA, la fel ca în
orice stat democratic, un dosar de instanță închis nu mai e de interes public.
Precum #rezist în România, așa și-n stratosfera politicii americane. Chiar dacă cea mai
democratică uniune de state garantează prezumția de nevinovăție, iată că și
nominalizatului Zuckerman (în traducere liberă ”omul de zahăr”) i se pun stigmata în cel
mai înalt for american.
Marinarul a și adus din ambrozia instituțională toți scaieții în chip de caporali, peste care
se putea pune șaua transcontinentală. Ce a urmărit președintele Băsescu? Să-și asigure
liniștea domniei. Mare pișicher, a pregătit țărușii, capetele de mort, vipuștile și fustele
gata de ridicat pentru marea cucerire.
Adrian Zuckerman vine din lumea normală. A business-ului privat. Și asta îi zăpăcește
pe oamenii rețelei diplomatice. Ei preferă oameni controlabili, precum Hans Klemm,
care a pus în practică toate temele impuse de predecesorul Mark Gittenstein, omul de
casă al lui Joe Biden.
Până la venirea în România, Hans Klemm era un conțopist care putrezea în post. Părea
că nimeni nu-i mai dă veun rol. A trebuit să apară Gordon care l-a propus. Și a început
să-și intre în rol de jupân. A decorat torționarii, s-a amestecat în treburile guvernelor, a
dat ordine, de parcă era un Baron pe plantație. Sigur că i s-a dat nas. Doar nu a venit
degeaba Madam Nuland să traseze planuri de acțiune?
Recent, anunțul lui Rudolph Guliani că va pleca spre Kiev pentru a cere sprijinul
guvernului ucrainean privind afacerile de corupție ale lui Joe Biden i-a scos din pepeni pe
adversari.
După cum se știe, Joe Biden va fi mai mult ca sigur challengerul lui Donald Trump la
viitoarele alegeri prezidențiale. Pe vremea când fiul său era anchetat de procurorul
general din Ucraina, s-a deplasat la Kiev pentru a-i cere președintelui, în schimbul unui
miliard de dolari ajutor de stat, să-l schimbe pe acesta.
În România, prietenul său de-o viață, Mark Gittenstein face afaceri de miliarde cu Fondul
”Proprietatea,” dăruit cu atâta gratitudine de oamenii lui Băsescu. În cazul sosirii unui
outsider s-ar putea demantela rețeaua căptușită cu acoperiți, oameni ai serviciilor și
politicieni ținuți în lesă.
Omul de zahăr ar putea relansa dezvoltarea României, prin scoaterea din cleștii
caracatiței, pentru că nu e parte dintr-un sistem ce a pus lesa pe români și pe elitele lor.
Dan Diaconu: “Zece motive pentru care oligofrenul nostru e partenerul ideal
pentru Trump”
Nu ştiu ce părere aveţi, dar opinia mea e că oligofrenul nostru e partenerul ideal pentru
Trump. Iată zece motive:
1. Lui Trump îi place să vorbească, Plăvanului să tacă. Faptul că Plăvanul spune doar
„Yes, sir!” pentru Trump e semn de inteligenţă.
3. Plăvanul e sigurul preşedinte care atunci când e întrebat de Trump „Cu ce anume
trebuie să vă înarmaţi?” răspunde inspirat: „Cu orice aveţi de vânzare!”
4. Cum cu doar câteva ore înainte de sosirea Plăvanului lui Trump i s-a născut al zecelea
nepot, astfel încât Iohannis îşi poate depune şi CV-ul pentru un post de dădac.
6. Trump a rămas profund impresioant că atunci când i-a spus Plăvanului „Fuck you!”,
acesta i-a răspuns cu „Yes you can!”.
7. Idealul Plăvanului în viaţă e concediul, astfel încât Trump îi poate oferi cazare oriunde
în lume. La preţul corect, desigur! În plus, Trump are şi-o grămadă de terenuri de golf.
La standard, nu jucării precum cele inaugurate de Plăvan.
8. Trump i-a spus Plăvanului că abia aşteaptă să-i facă o vizită la… Budapesta. Plăvanul
nu l-a corectat deoarece speră să prindă moka un concediu acolo.
9. Cei doi au numeroase subiecte comune de discuţie. Despre Miami, spre exemplu!
10. Plăvanca se crede zână, fapt care-o face pe Melania să se prăpădească de râs.
MOTTO: “Întâlnirea cu strigoii vechii Republici e, desigur, neplăcută. Pentru asta m-am
înarmat cu funia de usturoi!” (Mihail Neamțu, intrând intempestiv pe scenă cu o funie de
usturoi în mână, pe 5 iulie 2012, la mitingul anti-USL și de sprijin pentru Traian
Băsescu, cu prilejul celei de-a doua suspendări a acestuia în vederea demiterii prin
referendum)
„În fiecare zi, merită să luptăm pentru o Românie deșteaptă, adică trează spiritual,
sănătoasă trupește, prosperă economic, puternică militar și întinerită demografic. În
marele concert al națiunilor europene, vocea noastră are un timbru aparte.” (12 august
2019)
Nu mai spune, dragă! Păi, nu-i așa? Mai bine sănătos și frumos decât ofticos și rupt în
dos! Așadar, cu prima teorie care mi-a sărit în ochi din gândirea fascinantă a lui Mihail
Neamțu am fost imediat de acord… mare om, zic… mie nu mi-ar fi dat prin minte…
Și pe 11 august 2019 marele gânditor a produs o chestie minunată, cu care iar am fost
de acord:
Și-atât.
Pe 10 august 2019, filosoful din Mihail Neamțu s-a împletit fericit cu scriitorul. Și a
rezultat asta:
„Străpuns de săgețile trecutului, am rămas un idealist. Așa cum există un vis american,
cred că există și-un vis românesc. Îl văd realizat atunci când un tată și-o mamă își duc
copiii de mână, pe o creastă din Carpați sau într-un parc de castani, curat și îngrijit. Îl
văd când familia întreagă se strânge-n jurul mesei, la ceas aniversar, și povestește
despre vremuri apuse sau drumeții viitoare.”
Mi s-a părut suficient de cuprinzător ce-am citit, căci panseuri de Gâgă adult și plin de
sine eu am mai văzut.
Dând ochii peste cap teologul ne spune ce mare creștin este el, spre deosebire de
spurcatul de Barna. Dar, așa, de curiozitate întreb, mai știți când ați auzit de Mihail
Neamțu sau pe unde l-ați mai văzut pe constructorul ăsta de ROMÂNII DEȘTEPTE? Vă
zic eu, nu vă mai frământați dacă n-ați nimerit din prima…
E ăla cu aspect de cățeluș, gâfâind vesel, cu limba pe epoleții madamei Macovei, ieșit de
jumătate pe fereastra toaletei de la mansarda sediului de campanie al lui Băsescu
Traian, la vreme de seară, pe când am pierdut, noi, poporul, Referendumul nr. 2 de
demitere a lui Petrov… e ăla care se plimba împreună cu alți imbecili castrați sufletește
în jurul reședinței din Zambaccian, purtând la gât un fular cadrilat și plin de ketchup, în
seara de 20 iunie 2012, pe când un premier al României tocmai ratase o sinucidere…
același care umbla cu o funie de usturoi la brâu, pe la mitinguri pro-Băsescu, pentru ca
să alunge comunismul cu acțiune remanentă din atmosferă… și tot dânsul, dându-se
drept evreu, a dat iama la un moment dat, într-o sărbătoare populară, urlând „Trăiască
UE …Mc Donald’s… Coca–Cola!”… și e intransigentul care cerea în 2016, aflat în fruntea
Partidului Noua Republică (PNR), premierului Dacian Cioloş, „…să identifice de urgenţă
soluţii pentru creşterea capacităţii administrative a sistemului judiciar, în special pentru
ÎNZECIREA numărului de procurori şi poliţişti judiciari care activează în cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie (DNA)”.
El este. Chiar așa. Și, cu aceste fapte de arme în spate vrea el să ajungă președintele
României. Îmi și imaginez de ce… pentru că tot uitându-se de cinci ani la Klaus, a
observat că nu există lucru mai simplu în patria noastră decât să fii președinte: practic,
nu-ți trebuie vreo pregătire, nu e necesar decât să știi „de ce e întuneric noaptea” și să-
ți îndeși pe țeastă șepcile nostime pe care ți le oferă Trump, în timp ce toată lumea se
amuză de un așa prostănac găligan și umil executant, poți să stai în weekend 3-4 zile
fără să observe cineva că lipsești de la serviciu, poți să vizitezi Pompeiul când îți tună,
chiar dacă ar fi trebuit să te afli, de fapt, la reuniunea Consiliului European, poți să faci
din Constituție avioane de hârtie și să te joci cu ele pe terasa vilei LAC 3. Poți să fii tot
timpul în vacanță și să te ocupi de tâmplărie oricând dorești să-ți domolești angoasa
existențială.
Mi se pare că între cele descrise mai sus și năvala, cu ochii ieșiți din orbite și cămașa în
devălmășie în miezul unui miting pro-Băsescu, agitând o funie de usturoi, distanța nici
nu e cine știe ce…
„Candidatul pe care noi am decis că îl vom susține în lupta pentru funcția supremă în
stat este liderul de opinie, creștinul militant, omul de cultură, analistul politic, teologul și
scriitorul Mihail Neamțu. Un președinte creștin, pentru o Românie creștină.”
Nu ține degetele greblă prin timp, fă-ți căuș ca atunci cînd erai copilandru și
mergeai la izvor!
Într-o zi vom lăsa totul baltă. Ne vor rămâne hainele-n dulap, cheile și telefonul cine știe
pe unde, folia de medicamente pe noptieră neterminată, poate și ciorba la foc molcom
pe plită.
Nu trăi fără să te gândești la toate astea. Ziua aceea poate fi oricând, pentru oricine.
Bagă de seamă ce șerpi îți ies pe gură. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.
La noi se zice: animalul se leagă cu funia și omul cu vorba bună. Ce te costă să gândești
înainte de a deschide gura?
Caută să fii drept și nu biciui cu șfichiul verbului obrazul nimănui. Nu fi o curvă de om,
nu umbla cu cioara vopsită, nu mânca la rahat aiurea.
Nu te crede nemuritor și nu ține degetele greblă prin timp. Fă-ți căuș ca atunci cînd erai
copilandru și mergeai la izvor. Nu puteai bea apă direct din șuvoi, nu-i așa?
Fă din vorbe alean pentru cineva. Să vezi cum îi vor da lacrimi pe obraz. Dacă trebuie să
asculți, ascultă. Dacă nu ai nimic de spus, taci. Tăcerea e mană cerească la timpul ei.
Aud că moare lumea. Clopotele anunță trecerea în neființă a vreunei ființe. Doamne, ce
tristețe și cît amar, dar ne-a promis cineva, cîndva, nemurirea?
Supărată că nu vin, mi-a zis mama într-o duminică demult: Așa-i că dacă aș muri mîine
ai veni repede și ți-ai smulge părul din cap de durere că ai rămas fără mamă? De ce nu
ai venit ieri cînd te-am chemat că am făcut ardei umpluți? Ne bucuram, rîdeam,
povesteam și noi ca fetele…
Pe la 40 de ani mi-am dat seama că trăiam prea repede. Aveam atît de multe de
făcut încît toată frumusețea vieții și tihna treceau pe lîngă mine. Pînă cînd, într-o
dimineață cînd toți dormeau și eu priveam răsăritul doar cu gîndul la cît de multe am de
făcut, fără să pot uita o clipă de asta, mi-am zis: Ho, nebuno! Unde alergi așa? Într-o zi
îți rupi gîtul și-ai trecut prin viață ca gîsca prin apă.
Începînd de atunci m-am așezat să scriu și mi-am găsit în asta bucurie. Parcă trăiam
mai încet și parcă vedeam mai bine. Căușul meu de prețuit timpul: scrisul.
Atunci mi s-au tocit sitele răbdării, am închis moara și-am scris pe ușă: De astăzi nu mai
macin griji, decît arareori!
Alergăm ca chiorii către nicăieri în loc să mergem încet și cu bucurie. Hai să fim mai
smeriți, oricum ultimul cuvînt nu-l are nimeni pe pămîntul acesta decît moartea. Nu vă
sfiiți și nu uitați de ea. Totul, totul se poate schimba într-o clipă, iar sufletul poate lua
oricînd calea spre vămile cerului. Faceți cumva să nu fie pustiu și gol. Auriți-l cu puțină
bunătate, bucurie și grijă pentru viață.
Într-o zi vom lăsa totul baltă. Pe nepusă masă vom fi luați fără a fi întrebați: vrei să vii?
Atunci vom simți pe pielea noastră cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc: Să vezi cînd se
oprește răsuflarea ce importantă este clipa.
Ilie Șerbănescu: ”Transferul imens de resurse din colonii spre puterile coloniale
duce inevitabil la stagnare pe ansamblu. Deja se vorbește de o „japonificare“ a
zonei euro!”
Deși este imposibil să nu-l fi observat, economiști de marcă din țări dezvoltate par să se
arate preocupați nu de fenomenul în sine, ci mai degrabă de ceea ce, în fond, îl produce
din punct de vedere tehnic: economisirea în aceste țări depășește net investițiile, iar
costul banului (dobânzile) nu poate scădea îndeajuns încât să facă investițiile într-atât
de ieftine spre a le împinge la cotele economisirii.
În acest timp, în colonii dezastrul se adâncește. Spațiul pentru investiții în acestea este
imens, cel puțin prin faptul că nu există constituită baza minimă în infrastructura rutieră,
feroviară, de ocrotire a sănătății și de educație. Dar transferul sistematic și fabulos de
bogăție înspre statele-centre coloniale răpește coloniilor resursele necesare pentru
investițiile în aceste componente infrastructurale, iar investițiile directe externe din sens
invers Doamne păzește să se îndrepte cumva spre componentele infrastructurii, care nu
dau profituri imediate și, oricum, asigură recuperări doar în zeci de ani, ci, urmărind
țintit profitul sigur și pe termen scurt, se orientează spre exploatarea materiilor prime și
energiei, spre imobiliar și retail și, predilect, spre exploatarea forței de muncă ieftine. S-
a ajuns într-o fază dramatică, în care și coloniile înregistrează creștere economică fără
investiții pentru simplul motiv că minunata creștere economică din colonii este cea
generată de investițiile străine din statele coloniale, investiții care urmăresc profitul cert
și rapid prin exploatarea resurselor ieftine de aici și înainte de toate a forței de muncă.
Coloniile obțin creștere economică, dar profiturile sunt externalizate, în timp ce coloniile
rămân pe mai departe în starea de subdezvoltare. Transferul imens de resurse din
colonii spre puterile coloniale duce inevitabil la stagnare pe ansamblu. Văduvite de acest
transfer, coloniile stagnează în mod obiectiv, dar nu pe scara creșterii economice, ci pe
treptele dezvoltării, dacă nu chiar dau înapoi! Creșterea economică pe care o obțin nu
este a lor și, cu cât este mai mare, cu atât mărește transferul de resurse către puterile
coloniale și cu atât mai mult le transformă pe acestea din urmă în state-rentier.
Rentieratul colonial induce sațietatea. Și sațietatea înseamnă stagnare. Oricum, nevoile
imense nesatisfăcute din colonii nu pot scoate puterile coloniale din stagnarea indusă de
sațietate, pentru că însuși mecanismul colonial face ca orice succes economic al unei
colonii să însemne un transfer mai mare de resurse spre rentierele state-puteri
coloniale.
Oricât de ciudat ar părea pentru unii, oamenii chiar nu sunt paltoane, nu sunt rochii
deasupra genunchilor, nu sunt costume impecabile agățate pe un umeraș robotic.
Oamenii sunt oameni și merită mai multă considerație. Nu că hainele n-ar avea sufletul
lor și că nu merită tratate egal, dar, totuși, cu toată deferența, oamenii nu sunt
paltoane, iar paltoanele nu sunt oameni.
Mandatul președintelui nostru, Excelența Sa domnul Klaus Werner Iohannis, s-a făcut
remarcat, încă de la început, prin modul imperial în care Măria Sa și-a azvârlit, nervos,
paltonul regal pe mașină, pentru că aghiotantul de la SPP nu a fost îndeajuns de ager
încât să i-l ia de pe umeri la timp. Iar asta se întâmpla pe un aeroport din Franța, țara în
care astfel de fițe s-au sfârșit, în cele din urmă, la ghilotină. Ghinion.
După #Colectiv, Klaus Iohannis a părut, o vreme, uman. A anulat recepția de 1
Decembrie de la Cotroceni, a impus, cumva, o decență îndoliată. Până când s-a dus să
bată pas de gâscă, pe covor roșu și cu fanfară, la instalarea unui ministru din, în sfârșit,
„guvernul lui“. Nu e o problemă majoră. Omului îi plac ceremoniile, fireturile, fanfarele,
bățoșeniile. Nu-i plac oamenii, însă. Îi plac mai mult imobilele. “Noi nu avem copii, deci
alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile“.
Asta spunea președintele nostru în 2014, în campania electorală. Multora li s-a părut
irelevant. Aia e, ne-am zis. Ăsta e meșterul Manole, neînduplecat, ferm, dar dur, capabil
să ne zidească pe toți numai să vadă construcția gata. Din păcate pentru noi,
mănăstirile simbolice nu se construiesc în vacanțe prelungite, în absențe îndelungate și
în total dispreț față de oameni.
Cumva, după 30 de ani, nu mă prea mai interesează cum îl cheamă și cine este
președintele țării. Aș vrea, totuși, ca el, oricine ar fi și oricum l-ar chema, să dea semne
de umanitate. Să pară, măcar, viu. Fie și din rațiuni electorale. Când, de Ziua Marinei, la
Constanța, actualul președinte a manifestat o superioară nepăsare în posterior față de
leșinul unui soldat, la doi metri de el, lucrurile au devenit destul de clare.
Ieri, Institutul Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici’’a emis o Notă de Informare
Publică, semnată de către directorul institutului, prof.univ. dr.Curcă George Cristian, din
care, într-o categorică disjuncție cu unele afirmații care circulă în spațiul public, a reieșit
că nu există concluzii definitive ale INML privind rezultatele expertizelor medico legale
asupra materialului biologic colectat la Caracal.
După cum reiese foarte clar din nota de informare,rezultatele sunt parțiale, iar analizele
vor continua ,,în interesul justiției’’, deși materialul osos pus la dispoziție se află într-un
stadiu avansat de degradare. Ulterior, răspunzând întrebărilor adresate de Adina
Anghelescu-Stancu de la ,,Lumea Justiției’’, directorul INML, prof.univ.dr. Curcă George
Cristian, a precizat că au fost expertizate numai o parte din fragmentele osoase găsite la
liziera de pădure la indicațiile lui Gheorghe Dincă și că, până în prezent, nu au fost
descoperite urme de ADN. Ceea ce, iarăși, nu confirmă, că oasele aparțin Alexandrei
Măceșanu sau altor victime ale lui Gheorghe Dincă.
Putem și trebuie,atunci, să ne întrebăm de unde și până unde, încă din ziua de 5 august,
a ajuns ministrul de justiție, Ana Birchall, la concluzia că Alexandra Măceșanu este
moartă? Și nu doar că a ajuns la această concluzie, dar a și dat telefon familiei
Alexandrei spre a-i transmite nenorocita veste și a-i prezenta condoleanțe. Se
ridică,numaidecât, întrebarea: de unde a primit doamna ministru această informație, de
vreme ce DIICOT neagă că ar fi sursa? A fost vorba despre o comunicare oficială, pe
baza unor date provenind dintr-o sursă avizată sau despre o scurgere de informații, iar
doamna ministru, condusă de cele mai bune intenții, s-a grăbit să dea telefon familiei
Alexandrei? Muțenie deplină până în ziua de astăzi. Ceea ce nu face decât să ne ducă cu
gândul la o mai veche și, din păcate, încă actuală meteahnă a modului în care unele
instituții înțeleg să comunice:nu discutăm subiectele incomode în primele trei zile după
ce ele au apărut pe piață, fiindcă, după asta, vin alte subiecte de prima pagină, iar ele
vor fi date uitării. În plus, încă de aseară, textul Notei de Informare Publică a INML, a
dispărut, brusc și instantaneu de pe mai multe pagini de socializare pe care era intens
discutat, ceea ce, iarăși, spune ceva despre vigilența cu care operează cenzura atunci
când interesele o cer…
După cum bine îmi amintesc, după ce în spațiul public a apărut știrea despre telefonul
pe care ministrul de justiție. Ana Birchall, l-a dat familiei Alexandrei Măceșanu, Victor
Alistar, membru al CSM, i-a cerut demisia. Invocând, în acest sens, un set de
argumente. Cerere care, poate, unora sau altora li s-a părut exagerat de severă. Numai
că, acum, după ce a fost publicată Nota de Informare a INML avem motive să credem că
atât telefonul dat familiei Alexandrei Măceșanu, cât și tăcerea prelungită ministrului de
justiție, Anei Birchall, sunt de natură să dăuneze prestigiului și credibilității actului de
justiție și așa grav și dureros afectate de abuzurile și de verdictele la comandă politică.
Tare rușinoase la care se adaugă monstruozitățile de la Caracal,precum și situația creată
de foarte discutabila comportare a Anei Birchall.
Ce face, în acest caz, primul ministru, Viorica Dăncilă? Păi face exact ceea de face
ministrul Ana Birchall, păstrează aceeași tăcere imperturbabilă.Ciudat lucru, atunci când
Ecaterina Andronescu, la acea dată ministru al educației, a spus într-o emisiune
televizată, că, atunci când era de vârsta Alexandrei, fetele erau educate de părinți să
nu se urce în mașina unor persoane necunoscute, tot primul ministru, Viorica Dăncilă, s-
a făcut foc și pară și a demis-o pe loc. Acum, nu că aș fi eu un mare pricinos, dar, dacă
vom compara cele două ieșiri publice, cea a Ecaterinei Andronescu și cea a Anei Birchall,
tare mă tem că nu cea a fostei ministru al educației a fost cea mai ,,profund greșită’’, de
natură să încalce normele elementare de corectitudine ale informației transmise pe
canale oficiale și într-o calitate oficială. În plus, nu am știință că avertismentul dat, cu
același prilej, de către doamna prim ministru și anume că,,orice alt derapaj din partea
membrilor Guvernului va fi,de-acum înainte, sancționat în același mod’’, a fost, între
timp abolit.
Doctor Radu Golban, cunoscut analist politic și economic, l-a provocat pe Donald
Trump. Exact ieri, când acesta l-a primit la Casa Albă pe președintele României.
Provocarea este legată de un aspect sordid din biografia lui Klaus Iohannis. Iar textul
scrisorii deschise a fost trimis și principalelor ziare americane. Se referă la succesiunea
Grupului Etnic German, organizație nazistă, declarată drept criminală, către Forumul
Democratic al Germanilor din România, condus timp de 15 ani de Klaus Iohannis. Cum
va răspunde, dacă va răspunde, Casa Albă?
Conform acestor documente cardinale, asumate în primul rând de către Statele Unite,
Grupul Etnic German – organizația naziștilor români de origine germană – a fost
considerat pe bună dreptate o organizație criminală. A fost scos în afara legii, prin
urmare desfințat printr-un decret semnat de Regele Mihai, iar bunurile sale, cele mai
multe luate cu japca, au fost confiscate în beneficul statului român.
Cunoscutul analist politic și economic român dr. Radu Golban publica scrisoarea deschisă
adresata președintelui Statelor Unite, cu privire la o posibilă provocare de securitate, în
contextul intalnirii anunțate dintre președintele Donald J. Trump și președintele Klaus
Iohannis pe 20 august 2019.
Scrisoarea atrage atenția asupra faptului că, în contextul creşterii intensităţii mişcărilor
extremiste la nivel mondial, România a creat precedentul periculos al reabilitării unei
organizaţii fasciste şi a deschis astfel calea revizuirii tratatelor de pace. Acest enunț este
susținut de expertize semnate de personalităţi cu reputație internațională în materie de
Drept Public, atașate în anexa comunicatului. Expertizele demonstrează că, prin deciziile
instanţelor române de a recunoaște Forumului Democrat al Germanilor din România
calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German (GEG), România reînființează
în drept și în fapt o grupare nazistă și încalcă obligaţiile asumate prin tratatele de la
sfârşitul războiului.
Presa din Romania a relatat in detaliu aceasta speta unica la nivel mondial si a
mentionat rolul activ al actualului presedinte Klaus Iohannis, care a girat, a facilitat si a
fortat, în cei 12 ani de mandat ca președinte al FDGR, recunoașterea legală a FDGR ca
succesor al unei organizații naziste. In speta, GEG.
Potrivit anuntului publicat de Casa Albă pe site-ul oficial, subiectele abordate de cei doi
lideri in cursul intalnirii sunt securitatea regionala și modalitățile de a promova
parteneriate comerciale și energetice corecte și reciproce. Mass media a avansat si
posibilitatea ca, pe agenda discutiilor, sa se afle si chestiuni legate de alegerile
prezidentiale.
In acest context, va juca președintele Statelor Unite cartea Trump - interesul economic
al Americii în primul rând - în cazul actualului presedinte al Romaniei, Klaus Iohannis,
asa cum a jucat în cazul scandalului legat de o posibila implicare a prințului mostenitor
al coroanei saudite in asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi? În pofida tuturor
ingrijorarilor legate de securitatea regionala invocate?
Mai mult, prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, Puterile Aliate și Asociate au
convenit, iar România s-a angajat, că ”statul român nu va îngădui în viitor
existența și activitatea unor organizații de această natură care au drept scop
lipsirea poporului român de drepturile sale democratice”.
Instanța română s-a pronunțat, printre altele, pe baza mărturiilor fostului ofițer Waffen
SS - Paul Philippi, membru fondator al FDGR, președinte al Forumului între 1992-1998
și președinte de onoare al FDGR până la moartea sa în 2018.
Concret, în baza recunoașterii calității sale de succesor în drepturi al GEG, așa cum
rezultă și din datele oficiale ale Guvernului român, FDGR a depus în instanță 136 cereri
de retrocedare a unor imobile, între care unele aflate în circuitul public.
”Apreciez că retrocedarea bunurilor confiscate unei organizaţii naziste echivalează cu
reînfiinţarea acesteia, aşa cum subliniaza experţii consultaţi”, precizează dr. Radu
Golban.
”Îmi exprim speranța că Puterile Aliate vor exprima o poziție fermă cu privire
la reabilitarea unei organizații naziste, printr-un act care contravine obligațiilor
asumate de România prin Tratatul de pace de la Paris, punând sub semnul
întrebării status qvo-ul mondial postbelic.
Dr. Radu Golban mai precizează că a fost afectat personal de o îngrădire a dreptului la
liberă exprimare după ce, în urma exprimării concluziilor de mai sus într-o emisiune la
un post național de televiziune, postul TV a fost sancționat, iar domnia sa a fost dat în
judecată de FDGR – organizaţie condusă în perioada 2002-2013 de actualul preşedinte
al României, Klaus Werner Iohannis.
În încheierea scrisorii sale, dr. Radu Golban subliniază că “perpetuarea situaţiei actuale
ar putea induce suspiciunea rezonabilă că actualul preşedinte al României luptă
împotriva corupţiei numai atunci când aceasta se află în ograda adversarilor politici,
ceea ce ar periclita sănătatea statului de drept. Denunţarea unei erori judecătoreşti ar
reprezenta, însă, pentru domnul Klaus Werner Iohannis, o demonstraţie a bunelor sale
intenţii».
E tare de tot chestia asta – “ambasadorul” Romaniei in SUA, Maior, fost (si, cel mai
probabil, actual) șef al neo-sekurității românești, semnează cu americanii niște acorduri
esențiale pentru vasalitatea economică a României față de SUA pe urmatorii 50 de ani.
Cu mandat de la guvern. Acel guvern care, cică, se luptă cu statul paralel. Sau se lupta,
cândva.
Maior este suspect într-un dosar penal (care o privește și pe Chioveși). A fost citat de
două ori. A refuzat să vină de fiecare, sub pretextul că ar fi bolnăvior. Cam același
pretext pe care l-a utilizat si mme Johannis “șase case de sași”.
Macron, la întâlnirea de ieri cu Putin, a vorbit despre o apropiere între Rusia și Uniunea
Europeană, precum și între Moscova și Paris, evocând conceptul unei Europe ”de la
Lisabona la Vladivostok” (!)
Interesant este că Macron preia conceptul lansat de generalul de Gaulle, care a vorbit
acum aprox. 50 de ani despre o “Europă unită, de la Lisabona până la Urali”.
Nota bene, acordurile economice semnate între Macron și Putin sunt secrete. Oare de
ce?
Trump, tot ieri, în timp ce dulapul național era în vizită la Casa Albă, a declarat că este
în favoarea reintroducerii Rusiei și revenirea la formatul G8, al celor mai industrializate
state din lume (Rusia fusese exclusă în 2014, după alipirea Ucrainei). Întâlnirea “greilor”
economici va avea loc peste câteva zile, tot în Franța.
Am o întrebare: lui Caramitru și lui Radu Tudor, le-a cerut vreunul dintre cei doi
președinți sfatul?
Altă întrebare: în afară de abrogarea legii gazelor offshore, care oricum fusese
“edulcorată” pe final de Dragnea, ce alte concesii a mai făcut Plăvanul la Marele Licurici?
Am auzit ceva despre Porțile de Fier? Evident, dacă nu este și în acest caz tot un secret.
Vizita lui Klaus Iohannis în Statele Unite am putea-o defini ca fiind lipsită de legitimitate.
Nu se știe pe cine a reprezentat președintele în America, știm doar că individul este
gregar, relativ recent îmburghezit și nu foarte ager la minte. Marioneta perfectă! La
solicitarea Guvernului de a veni cu unele precizări privind vizita la Casa Albă, Iohannis a
replicat în stilul mitocănesc ce-l caracterizează că doamna prim-ministru e simpatică,
dar că ar trebui să mai studieze lucrurile.
Sigur că în Statele Unite, prostul a fost Iohannis. Nu i s-a spus, el n-a băgat de seamă.
Chiar și pentru asta ai nevoie de o oarecare abilitate cognitivă. Cum să nu realizezi că
ești luat de prost cînd primești o șepcuță ”Make Romania Great Again” în timp ce ți se
fură hidrocarburile și ți se taie o factură pe echipamente militare pe care tu nu le vrei?
Doar că, Iohannis a fost prost pe banii noștri și pe banii generațiilor viitoare! Cum exact
în aceeași situație se aflau și George Maior și Bogdan Aurescu, care e greu de
presupus că aveau vreun mandat din partea Guvernului. Dacă încă pe Aurescu „îl
recomandă” faptul că între 2010 și 2011 a fost negociator-șef al Acordului româno-
american privind apărarea antirachetă, pe Maior nu-l recomandă decît „vocea și
talentul”!
În mod frapant, potrivit informațiilor ulterioare, reiese că George Maior ar fi fost mandat
în secret de Guvern ca să semneze cu Ambasadorul Klemm memorandumul de
înțelegere cu privire la dezvoltarea tehnologiei 5G, care exclude compania
chineză Huawei din licitația pentru serviciile 5G în telecomunicații. Același Maior care
refuză să vină în țară, pentru a răspunde acuzelor formulate în raportul Comisiei SRI
legat de faptul că utiliza SRI în scopuri persoale. Același Maior care refuză să apară în
fața Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în dosarul aducerii lui Nicolae
Popa în România, în care și Laura Codruţa Kovesi are calitate de inculpat.
Măcar așa, rolul Vioricăi Dăncilă în noua structură de putere devine un pic mai limpede:
cîrpă de șters pe jos pentru Iohannis și marionetă a serviciilor. Cum la fel de limpede
este și poziția PSD!
Pentru cei care au nevoie și de o traducere mai amplă: Guvernul este rezultatul votului
cetățenilor care își trimit aleșii ca să îi reprezinte în Parlament, iar acel Parlament
alcătuiește un executiv care să gestioneze treburile țării. Președintele nu are astfel de
atribuții de gestionare a economiei sau finanțelor, el poate însă reprezenta ca imagine
interesele țării. Cum nu o face! Iohannis nu doar că nu avea mandat ca să se afle la
acea masă, ci mai grav, a reprezentat interesele americanilor!
Apetența lui Iohannis de a se face de rîs în străinătate nu este ceva cu adevărat nou. L-
am urmărit la diversele reuniuni internaționale mișcîndu-se ca un sicriu printre ceilalți
șefi de state sau de guverne, participînd la conferințe de presă la care nu scotea nici un
sunet, doar zîmbea tîmp și cabalin, dar faptul că îi lipsește o minimă abilitate în
societate nu ar fi un capăt de lume. Ajungem, însă, la trista situație în care, cel puțin
ipotetic, orice șef de stat care constată că are vreo jenă financiară, ar putea să-l
convoace pe președintele omnipotent al României și să-i rupă pur și simplu o factură. Iar
el, bucuros că a fost băgat în seamă și că i s-a recunoscut grandoarea, să vină acasă și
să arunce factura pe masa Guvernului, scobindu-se între dinți după sărățelele
consumate la masa bogatului care a decis să-i zgîndăre orgoliul.
Aud apoi vocea „patrioților” care subliniază valorea istorică a momentului, importanța
covîrșitoare a achitării noilor note de plată, recunoașterea României și a „valorilor” pe
care le vîntură peste ocean. Îl doare în șepcuță pe Donald Trump de Iohannis și de
România! ”Minunată țară, cu o problemă devastatoare: corupția”, concluzionase Trump.
Atîta s-a putut. S-a mai aruncat o dată același rahat al corupției în același ventilator al
„statului de drept” pentru a se justifica episodul american.
Poporul, însă, nu greșește! Are mereu dreptate! Și cînd îl alege pe Boc primar la Cluj și
cînd îl alege pe Iohannis președinte. E aceeași scîrbă față de normalitate. Aceeași
ignoranță și fudulie asociată.
Klaus Iohannis: “UE va beneficia de gaze la preţ redus dacă am permite Exxon să
exploateze gazele din Marea Neagră, întreaga UE ar scăpa de dependenţa de
Rusia. [fals!] Chiar dacă s-au negociat redevenţe zero nu putem acum schimba regulie
în timpul jocului, [cine le schimbă?] Exxon a investit sume uriaşe în România [n-a
investit nimic!] fără să extragă nimic! De aceea, trebuie abrogată Legea Offshores
care suprataxează [fals! – România poate să taxeze conform negocierilor]
tranzitul de gaze din Marea Neagră spre UE, chiar dacă iniţial România nu va câştiga
mare lucru, va cîştiga UE care va importa gaze la preţ redus [pentru că probabil
Exxon e instituție de binefacere] şi astfel va câştiga şi România respectul
partenerilor noştri”.
“Am semnat cu preşedintele Trump acordul de exploatare a gazelor din Marea Neagră de
către Exxon şi cer imperativ guvernului României să abroge redevenţele suplimentare
impuse prin Legea Offshores, trebuie să ne respectăm parteneriatele strategice“.
Ca și cum, Iohannis mi-ar da casa în care stă, ca eu s-o vînd, iar el să se aleagă cu
respectul meu! Ceea ce acest gen de parveniți nu înțeleg este că respectul nu se acordă
nevertebratelor. Dimpotrivă, vizează în general pe cei care au șira spinării, stau cu capul
sus și discută de la egal la egal. Discuția vizează un contract comercial, nicidecum
altceva, iar Exxon este o entitate privată care urmărește un singur scop: obținerea de
profit de pe urma unei tranzacții comerciale.
Și președintele Poloniei, Andrej Duda a fost la Casa Albă. S-a pozat, mîndru, cu acordul
semnat cu președintele american. Polonia nu cumpără cu ochii închiși armament depășit
și supraevaluat, cum vrea Iohannis, ci compania WZE, care operează în cadrul unui grup
de companii de armament polonez a semnat un acord pentru producerea – în Polonia –
a sistemelor de apărare integrate (IDS) ale Raytheon SUA, anume, a modulului terminal
de legătură de date pentru sistemul de apărare aeriană Patriot.
Componenta, care va fi livrată în cadrul programului Wisła, este un element vital care
controlează întregul lansator de rachete. Deci Polonia „nu vrea să cîștige respectul
aliatului strategic”, ci muncește și face bani. Din acest motiv Polonia este o țară
dezvoltată, a 18-a economie mondială, iar România este groapa de gunoi a
americanilor. România cumpără F16, despre care Trump spunea pe la diversele întruniri
electorale că sînt atît de depășite încît nu se mai găsesc piese nici în cimitirele de
avioane ca să le cîrpești! Și, minune, țara respectată rămîne Polonia!
Fie să fim!
România a ajuns, fără să vrea, la o răscruce de drumuri. Și este prea impotentă ca să-și
aleagă singură calea. Departe sînt zilele în care Băsescu a ales să „i-o sugă” Licuriciului
Democrat de la Casa Albă. Celui care propovăduia multilateralismul și globalismul. Acum
e alt Licurici, care e adeptul bilateralismului și valorilor conservatoare. A remarcat cineva
din România? Sigur că nu! Avem o moluscă de ambasador, trimisă ca să ronțăie rahat
pe la Wahington. Pe bază de troc politic. Avem vreun grup de lobby pe acolo, vreo
misiune economică? Nici vorbă.
Taberele care s-au constituit, cît timp noi urlăm pe străzi că ciuma e nasoală, sînt Franța
și Germania pe de o parte, cu serioase probleme economice, care își duc zilele de azi pe
mîine și depind de piața rusească unde exportă în draci, și unde funcționează peste
5.000 de firme nemțești care au investiții directe de peste 1,6 miliarde de euro în 2017,
și unde 500 de firme franțuzești au investit 17 miliarde de dolari în 2018, fără să mai
spunem că depind și de bunăvoința chinezilor cu care, iată, tocmai intrăm într-un
inexplicabil război economic. Nu în ultimul rînd, și Franța și Germania depind de piața
internă a UE, fiind nevoite să își ajusteze pe creștere, în fiecare an, exporturile în
această zonă, pentru a nu intra în deficit, șomaj etc. Iar noi, avem unica treabă să le
achiziționăm produsele.
Avem, apoi, Europa Centrală, căreia i se adaugă țările din Balcanii de Vest și țările
baltice, care au înțeles TOATE că Franța și Germania nu doresc nimic altceva decît să le
spolieze, să le țină în subdezvoltare și să le utilizeze ca simple piețe de desfacere, în
paralel cîntînd partitura frăției europene, în care unii sînt mult mai egali decît ceilalți. Ca
atare, pe axa Polonia-Croația, americanii au găsit o breșă prin care să pătrundă cu gazul
lichefiat american și cu instalațiile pentru regazeificare, ca să poată comercializa în
întreaga zonă gaz ieftin american. Cel puțin, gaz mai ieftin decît cel rusesc. În paralel,
americanii boicotează Nord Stram2, care dublează Nord Stream1 și care reprezintă
legătura directă dintre Rusia și Germania – care își asigură peste jumătate din necesarul
de energie tocmai de la taica Putin.
Ați ghicit, nici Putin nu caută să obțină „respect”, ci fix bani pentru gazele pe care le
livrează.
Care e partea „pro”? Există un singur aspect pozitiv în tot „parteneriatul strategic”.
Oprirea migrației, homosexualizării, globalizării, toate acestea fiind apanajul
democraților americani și a partenerilor lor franco-germani și mai nou spanioli și nordici.
Desigur, pentru a profita de orice parteneriat sau presupus parteneriat, ar trebui să
avem oameni capabili la conducerea țării. Deocamdată nu e cazul.
În final, hai să vedem și cu cine a semnat Iohannis! Cu trimisul lui Dumnezeu. Trump a
fost trimis pe Pămînt ca să se lupte cu chinezii și cu UE. O spune cu subiect și cu
predicat. Da, Trump poate fi un bun președinte. Dar nu pentru români, ci pentru
americani. Românii, însă, îl iubesc pe prostalăul de la Cotroceni…
https://www.facebook.com/Breitbart/videos/412280442741929/
...daca vrea sa vada cineva, la modul cel mai realist, ce fel de natiune sintem, sa -si arunce o privire
deasupra postarii mele... astia sintem azi... schizoizi aroganti si aberanti, pe romaneste spus, o pisica
riioasa cu coada pe sus si deraiata de la normalitate...
Știți cu ce ne-am ales din vizita președintelui Iohannis la Washington în afară de celebra
șepcuță pe care Klaus Iohannis s-o agațe deasupra portretului său din biroul trapezoidal
de la Cotroceni? Cu trei interviuri cu George Maior!? Președintele a fost mut la Casa Albă
și a îndrugat două-trei răspunsuri făcîndu-se că răspunde la o conferință de presă
încropită la Ambasada României și gata.
În schimb, pe George Maior l-a lovit limbarița. Realitatea TV, Adevărul și HotNews
au avut ”agenți” care au apucat să-i smulgă interviuri cunoscutului ambasador al SRI și
al președintelui Iohannis. EL este principalul contributor la dobîndirea popularei șepcălii
prezidențiale. Fără munca lui George Maior, președintele nostru s-ar fi ales cu o pălărie
de cowboy sau ar fi rămas cu faimoasa sa căciulă de nurcă. Cum a izbutit George Maior
să aranjeze celebra șepcălie cadou?
– Chemați-l pe 20 pe Iohannis!
În afara eforturilor pentru dobîndirea valorosului trofeu, George Maior a folosit prilejul
pentru a se arăta poporului român (de care se tot ferește de cînd este chemat de
procurori să dea cu subsemnatul) căruia, după întunecatul succes de la Washington, a
ținut să-i transmită că o concluzie importantă:
Și că propoziția președintelui Trump legată de vize pentru români (ne vom gîndi la asta)
este o mare victorie diplomatică.
Dupa mintea lui George Maior ”această declarație e un semn foarte, foarte bun și
încurajator pentru noi și trebuie să fim optimiști. Domnia sa nu face asemenea
declarații în orice context și foarte ușor”.
Junele absolvent de facultate de la Cluj, angajat imediat la Consulatul American din
urbea Untold-ului, unde tăticu a valorificat imediat relațiile sale strînse cu marea putere
de peste Ocean, folosește unul dintre principiile de bază ale propagandei:
– Repetă prostia de cîte ori ai ocazia și într-o bună zi tot se lipește la niște proști!
–”Nu există un stat paralel, există un stat care poate fi mai slab sau mai
puternic, mai vertical sau mai strâmb, mai democratic sau mai puțin
democratic. Dacă lupta unor instituții în cadrul constituțional, al mecanismelor
democratice pentru a avea un stat vertical și democratic este porterizată din
diverse interese ca expresie a unui stat paralel, e treaba celor care fac
asemenea aserțiuni și proiectează asemenea constructe în spațiul public să le
și demonstreze”.
Nu-i exclus ca în această toamnă să avem parte de chiar demonstrația statului paralel în
cazul lui George Maior. Este vorba despre faimosul denunț al lui Tiberiu Urdăreanu
(UTI) privind darea de mită. Adică de 500.000 de euro, dosar pe care ”minunata și
preacinstita și dottore” Laura Codruța Kovesi l-a îngropat pentru a salva obrazul SRI și
al lui Gabriel Oprea și al UNPR și pentru a ascunde funcționarea multiplă a statului
paralel.
Dacă nu au fost deschise dosare penale înseamnă că statul paralel nu există? Și dacă se
deschide dosarul lui George Maior începe să scoată fum?
Și dacă asemenea operațiuni sunt făcute de americani prin alte țări sunt dovezi ale
statului paralel sau nu? Probabil că mult prea preocupat de dobîndirea șepcăliei pentru
Klaus Iohannis, George Maior n-a mai apucat să citească ziarul american The Hill
pentru a afla ce a făcut Victoria Nuland, George Soros și ambasada SUA în Ucraina
(pe cale de consecință ar trebui să ne imaginăm că și în România s-au folosit aceleași
practici și tehnici). Și pentru că afumatul și aglomeratul nostru ambasador de cînd
aleargă după șepcuțe nu mai are timp de citit, îi reproducem noi un mic fragment din
investigația ziarului The Hill, publicația care precizează că procurorul general al Ucrainei
a fost demis la presiunea SUA, iar în locul său a venit Iuri Luțenko, un apropiat al
președintelui Petro Poroșenko. Imediat, acesta a fost invitat la Ambasada SUA.
-”Luțenko mi-a spus că a rămas uimit când ambasadoarea «mi-a dat o listă cu oameni
pe care să nu-i pun sub acuzare». Pe listă era numele fondatorului Centrului de Acțiune
Anticorupție și doi deputați care susțineau vocal acest ONG, spune o sursă care a avut
acces la întâlnire”.
Ambasador, politician și mega-agent, George Maior se crede marele furnizor de șepci și
profesor universitar gînditor de prefețe. Adică om politic de anvergură pe care nu-l
ajunge din urmă nici un dosar.
Crede el!
...o turma de porci tradatori... de de panarame tip ministresa bitch_all, tradatoare si ele dar care mai sint
si specialiste in blowjob...
S-a incheiat si drumetia lui Herr Iohannis la Washington, D.C. facuta in prag de
campanie electorala, multi legand-o de interesul vadit al presedintelui de a arata ca are
sustinere puternica de peste Oceanul Atlantic, ori Pacific (in functie din ce directie
sosesti), si, in felul acesta, sa influenteze electoratul, care se subtiaza pe zi ce trece, sa
il voteze din nou, sau mai bine zis sa influenteze structurile de forta, care l-au adus
presedinte in 2014, sa o faca si acum.
Este si aceasta afirmatie adevarata, dar nu ea primeaza. A fost invitat, spun altii, de
catre Trump, care chiar si-a intrerupt concediul sa il primeasca. In parte si acest lucru
este adevarat. Ceea ce nu este adevarat vi se ascunde, nu vi se prezinta, si este
adevarul crunt. Iohannis nu a fost invitat la Washington, asa cum spre exemplu a fost
invitat Presedintele Poloniei, Excelenta-Sa Andrzej Duda, ci a fost convocat, chemat de
catre Trump, pentru ca americanii nu invita la intalniri slugile, agentii lor sau ai altor
state, doar le cheama la ordin.
Lui Trump i s-a prezentat, de catre importantele structuri statale mentionate anterior si
care au actionat coordonat, oportunitatea de a rezolva cateva chestiuni majore pentru
SUA si prietenii ei. Sunt arhicunoscute interesele americanilor in ceea ce priveste
ascensiunea Chinei in diverse domenii, dar mai ales in cel al inaltelor tehnologii si cel al
armamentelor strategice de ultima generatie. De fapt, Trump nu se poate impaca cu
gandul de a pierde pozitia de lider mondial in zona economica, si este pe punctul de a o
pierde si pe cea militar-strategica, si ca atare face eforturi disperate pentru a bloca
acest proces, mai ales ca in ultimii ani s-a constatat o cooperare din ce in ce mai stransa
intre China, Rusia si chiar India in zonele de referinta, cooperare care prevesteste
aparitia unui nou centru global de putere, de fapt cel mai important, si din care nu
numai ca SUA sunt excluse, dar mai mult este indreptat impotriva lor, considerandu-le
cel mai periculos inamic.
Tendinta Rusiei si Chinei de a-si spori influenta in diverse zone, dar mai ales in Europa,
este atat de pregnanta incat i-a pus pe jar pe americani, si ei cauta solutii disperate sa-
si pastreze zonele de influenta, mai ales ca in ultima perioada actiunile primilor au dat
rezultate creand brese inclusiv in interiorul NATO – a se vedea atitudinea ostila a Turciei,
a doua putere militara ca marime din Alianta, fata de SUA si favorabila Rusiei, de la care
a inceput sa achizitioneze tehnica militara de ultima generatie. Disperarea SUA este cu
atat mai mare, cu cat si alte state europene puternice, ma refer la Germania si Franta,
dar nu numai ele, s-au aratat reticente la demersurile americane in acest sens, interesul
lor national primand si neriscand sa nu ocupe un loc si sa aiba relatii avantajoase cu
actorii noii zone de putere. Daca mai-marii Europei ezita sa colaboreze, atunci Unchiul
Sam si-a indreptat atentia spre actorii mai mici dar care au o pozitie geostrategica
semnificativa, pe care sa-i atraga in confruntarea cu China si Rusia, si oricine se alatura
efortului este binevenit.
Mai ales ca, fata de Romania, sunt si alte interese, in special resursele sale din Marea
Neagra pe care le vor multinationalele, dar pe care americanii, la solicitarile ungurilor,
vor sa le repartizeze si la ei. Nu sunt insa singurele vizate, ci multe altele, pe care le-am
prezentat in postarile anterioare, printre care sunt si cateva obiective strategice
neprivatizate, adica neluate cu japca de ei si companiile lor. Atragerea Romaniei si
Poloniei si a altor tari din Centrul si Estul Europei le asigura americanilor premizele
realizarii blocadei pe care doresc sa o creeze in calea expansiunii Rusiei si Chinei pe
batranul Continent. Daca adaugam la toate astea si posibilitatea unor noi vanzari catre
tara noastra de armament si tehnica de lupta de cateva miliarde de dolari, dar si
miliarde importante pentru finantarea trupelor americane stationate pe teritoriul tarii
noastre – cat despre vize luati-va gandul, stapanii sunt obisnuiti doar sa primeasca, nu
sa si dea – deci vom realiza usor de ce Trump s-a lasat convins sa-si intrerupa concediul
si sa il cheme la ordin pe Iohannis, mai ales ca interesul personal al acestuia din urma
se suprapunea perfect peste interesul americanilor.
Doctorul Mihai Petcu este fermierul care a construit ceea ce astăzi numim
Agroindustriala Pantelimon, singura fermă de vaci de lapte rămasă din jurul
Capitalei. Medic veterinar cu multă experiență.
Mihai Petcu este cunoscut ca fiind un naționalist convins care în ciuda tuturor ofertelor
pe care le-a primit în ultimii ani a ales să nu își vândă afacerea și să continue să producă
lapte românesc.
Până la urmă acest lucru este cel care ar trebui să primeze și este motivul care a stat la
baza modificărilor aduse la Legea 321/2009. În opinia crescătorului de bovine de lapte,
produsele românești sunt foarte calitative și au o trasabilitatea clară, lucruri care ar
trebui să primeze atunci când consumatorul alege un produs.
Este până la urmă o normalitate, mai ales în contextul în care consumatorul trebuie să
aibă acces la produse proaspete.
Am certitudinea că produsele autohtone din punct de vedere gustativ, dar mai ales din
punct de vedere al beneficiilor pentru sănătate sunt cele mai bune pentru că se
cunoaște trasabilitatea lor.
În aceste produse sunt înmagazinate toată istoria noastră, toate tradițiile și obiceiurile
noastre culinare. Un exemplu este și faptul că, un american, de profesie bucătar a venit
în România, a gustat din produsele noastre și a luat decizia să se mute în țara noastră.
Asta spune multe despre calitatea acestor produse.
Faptul că sunt ale noastre și le știm trasabilitatea suntem cu atât mai mult obligați ca
români, să consumăm cu precădere produsele noastre.
Cred că până la urmă românii se vor sensibiliza și vor face acest lucru din dragoste de
țară și din necesitatea de a avea la masă produse de o calitate excepțională”, susține
crescătorul de animale din județul Ilfov.
Acest lucru este demonstrat în ultimul timp de tot felul de produse europene care sunt
retrase de pe piața românească, din cauza neconformităților identificate.
”Este păcat că am decăzut atât de mult și am ajuns să fim sufocați de mizeriile pe care
Europa le aduc la noi în țară, produsele europene care ajung la noi nu sunt cele mai
bune calitativ, lucru demonstrat și de faptul că recent s-au retras de pe piață cantități
importante de ouă cu salmonela din Polonia.
Ce să mai zicem de acele produse care sunt scoase din rezervele naționale și care apoi
ajung la noi pe piață la un preț destul de mic.
Este păcat că, în condițiile excepționale pe care le are România, de a produce furaje, de
a crește animale și de a aduce prin asta bani la bugetul național, agricultura a devenit o
îndeletnicire pe cale de dispariție, la fel ca și produsul românesc”, și-a exprimat
dezamăgirea fermierul român.
Doctorul Mihai Petcu își dorește că producătorul român să reziste în continuare pe piață
și speră ca naționalismul să primeze atunci când consumatorul ajunge la raft.
”Către producătorul român mesajul este cam eliptic cam șchiop, pentru că cei care
produceau în România au dispărut într-un mare procent.
Faptul că mai avem un milion, față de 7 milioane de vaci cât erau la Revoluție, faptul că
am ajuns la lucruri de necrezut, o vacă se vinde cu 2 lei kilogramul în viu sau un porc cu
3 lei, acest lucru face ca mesajul meu pentru producător să se rezume la a rezista pe
piață, chiar și în aceste condiții.
În schimb dacă cumpărați un produs adus din Europa contribuiți la îmbogățirea unui alt
stat, în timp ce noi vom ajunge să nu mai producem nimic”, a declarat pentru
Agrointeligența-Doctorul Mihai Petcu, proprietarul Agroindustrialei Pantelimon, rămasă
singura fermă de vaci din jurul Capitalei.
Sursa: KiloCalorii
La premiera uneia dintre piesele sale, George Bernard Shaw i-a trimis lui Winston
Churchill o invitaţie însoţită de câteva rânduri: „Vă trimit o invitaţie pentru
dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră – dacă aveţi vreunul”. Churchill i-a trimis
înapoi invitaţia, împreună cu următorul mesaj: Nu pot participa la premieră, dar mi-ar
plăcea să vin la a doua reprezentaţie – dacă va mai fi vreuna” (Alleen P. Nilsen, 1999, p.
204).
Aş începe discuţia despre umor şi persuasiune amintind că Lactantius (cca 240 – cca.
320 î.Hr.), apologet al creştinătăţii (supranumit Cicero Christianus), observa că „orice
lucru plăcut convinge cu uşurinţă şi, în timp ce oferă plăcere, se fixează în suflet” (apud
Sullivan, 1998/2004, p. 87). De asemenea, aş preciza de la început că umorul face
parte din viaţa noastră şi din fiinţa noastră. Victor Raskin (1985, p. 2) consideră că
umorul reprezintă o trăsătură umană universală. Nu a existat societate şi cultură în care
oamenii să nu aibă într o măsură sau alta simţul umorului. „În societăţile contemporane,
el este pretutindeni: îl găsim în filme, la TV, în cărţi şi ziare, în conversaţiile noastre şi în
graffiti” (Berger, 1987, p. 6). Aş adăuga la cele spuse de Arthur A. Berger că umorul se
găseşte cu prisosinţă şi în discursurile persuasive ale politicienilor, profesorilor şi
părinţilor.
Este un fapt documentat prin numeroase cercetări teoretice şi emipirice că între umor şi
creativitate există legătură puternică. Umorul intervine în fiecare etapă a procesului de
creaţie, de la „aaa!” (mirare, punerea problemei), la „aha!” (culegerea şi prelucrarea
informaţiilor) şi la „ha-ha-ha!” (găsirea soluţiei). Cred cu toată convingerea că umorul
bine dozat şi de bună calitate are un impact pozitiv asupra persuasiunii. Cercetările mai
vechi, ca şi cele mai recente conduc la concluzia că umorul corelează pozitiv cu
creativitatea. Meta-analiza realizată de Dorothy Markiewicz a relevat că în treisprezece
cercetări comparative privind efectele „mesajelor umoristrice” şi ale „mesajelor serioase”
asupra atitudinilor, în zece cazuri nu s-au observat diferenţe, în două cercetări s-a
evidenţiat eficacitatea „mesajelor umoristice” faţă de „mesajele serioase” şi într-un
studiu concluzia a fost că „mesajele serioase” au o eficacitate mai mare faţă de
„mesajele umoristice” (Markiewicz, 1974, p. 410).
Ce este umorul?
Termenul „umor”, preluat în limba română din greaca veche prin filieră franceză,
semnifica, în concepţia lui Hipocrat din Kos (460 377 î.Hr.), fluidul sau umoarea (sânge,
flegmă, bila galbenă, bila neagră). Dezechilibrul dintre aceste patru umori ar sta la baza
multor boli, inclusiv psihice – considera „părintele medicinei”. Echilibrul umorilor ar
produce starea de bine. Cu timpul, cuvântul „umor” a început să fie utilizat pentru a
desemna starea de bine în care se găseşte o persoană şi cuvântul „umorist” pentru a
caracteriza persoanele care au abilitatea de a i binedispune pe ceilalţi. Termenul „umor”
a devenit o „umbrelă” care acoperă sensul mai multor cuvinte (râs, veselie, bucurie,
glumă etc.).
Umorul în viaţa de zi cu zi
Unele cercetări au adus în discuţie rolul umorului în selecţia sexuală. Nu este un secret
că atât bărbaţii, cât şi femeile preferă să intre în relaţii intime cu persoanele care au un
simţ al umorului dezvoltat. Interesant este ce au dezvăluit aceste cercetări: bărbaţii
apreciază la partenerele lor capacitatea de receptare a umorului, în timp ce femeile
valorizează în egală măsură producerea şi receptarea umorului. Se poate spune că,
raportat la gen, preferinţa pentru umor funcţionează diferit: bărbaţii caută să
impresioneze partenerele prin glume de bună calitate.
Femeile sunt bune evaluatoare ale umorului. Râd, zâmbesc, se înveselesc. Devin şi mai
atractive. Când femeile râd zgomotos la glumele făcute de un bărbat cu care discută, ele
îşi arată nu numai admiraţia pentru inteligenţa interlocutorului – umorul este un bun
predictor al inteligenţei generale şi verbale, al creativităţii (Greengross, Miller, 2011, p.
188) –, dar şi disponibilitatea de a intra într o relaţie intimă cu acesta. Bărbaţii care şi
au cultivat simţul umorului au mai mult succes în relaţiile sexuale. Într un studiu în care
au fost incluşi 400 de studenţi, cu media de vârstă de 29,6 ani (200 de studente şi 200
de studenţi), înscrişi la cursurile de psihologie de la University of New Mexico (SUA),
profesorii Gil Greengross şi Geoffrey Miller (2011, p. 192) au constatat că inteligenţa
verbală şi abilitatea de a produce umor au la bărbaţi un rol mai important decât la femei
în atracţia partenerelor/partenerilor în relaţii intime. În aceasta ar consta rolul umorului
în selecţia sexuală.
Jean-Marc Defays este de părere că în filozofie problema râsului a fost una crucială: „De
la Socrate până la Jankélécitch, trecând pe la René Descartes şi Immanuel Kant, rari
sunt cei care nu au fost tentaţi să limpezească statutul sau funcţionarea râsului”
(Defays, 1996/2005, p. 18). Umorul, declanşator al râsului, de-a lungul secolelor a fost
deopotrivă elogiat şi blamat, dar şi contrapus „seriosului”. Platon nota că râsul este
nedemn pentru oamenii liberi, pentru nobili şi pentru societate. Doar sclavilor,
nebunilor, proştilor şi bufonilor li se îngăduie să râdă. „Sub pretextul că Iisus nu râde
niciodată” – spune Jean-Marc Defays (1996/2005, p. 19) – părinţii Bisericii au dezvoltat
o concepţie diabolică asupra râsului. Seriosul semnifică gravitatea, implicarea,
adeziunea: alungă râsul. Dar râsul înseamnă şi bucuria vieţii, şi solidaritatea umană. Nu
râdem când suntem singuri, totdeauna râdem cu cineva.
Din perspectiva esteticii, Tudor Vianu teoretizează: „Comicul este totdeauna o impostură
demascată şi făcută, o dată cu aceasta, neprimejdioasă. Umoristicul este şi el o
demascare, dar una care ajunge să descopere valoare înaltă sub aparenţele umile sau
stângace care o ascund. Râdem în ambele împrejurări, dar în primul caz pentru a
pedepsi şi în cel de-al doilea pentru a răscumpăra” (Vianu, 1934/1965, p. 369). Din
punctul de vedere al lui Jean-Marc Defays, umorul este o specie a comicului, înţeles ca
„termen generic pentru toate fenomenele verbale sau nonverbale care au proprietatea
de a provoca râsul” (Defays, 1996/2005, p. 9).
Bibliografie
Bass, Bernard M., Avolio, Bruce J. (1994). Improving Organizational Effectiveness through
Transformational Leadership. Beverly Hill, CA, Sage.
Berger, Arthur A. (1987). „Humor: An introduction”, American Behavioral Scientist, 30, 1, pp. 6
16.
Bremmer, Jean, Roodenburg, Herman (1997). A Cultural History of Humor: From Antiquity to the
Present Day. Cambridge, Polity Press.
Cantor, Joanne R., Venus, Patt (1983). „The effect of humor recall of a radio advertisement”,
Journal of Broadcasting, 24, 13-22.
Defays, Jean-Marc [1996] (2005). Comicul. Principii, procedee, desfăşurare. Iaşi, Editura Institutul
European.
Greengross, Gil, Miller, Geoffrey (2011), „Humor ability reveals intelligence, predicts mating
success, and is higher in males”, Intelligence, 39, 4, pp. 188 192.
Gruner, Charles R. (1997). The Game of Humor. A Comprehensive Theory of Why We Laugh. New
Brunswick, NJ, Transaction Publishers.
Hurley, Matthew M., Dennett, Daniel C., Adams, Reginald B.(2011). Inside Jokes: Using Humor to
Reverse Engineer the Mind. Cambridge, MA, MIT Press.
Kilbourne, Edwin D. (1996). „Humor in Science”, Proceedings of the American Philosophical
Society, 140, 3, pp. 338-349.
Panaitescu, Val (2003). Humorul. Sinteză istorico teoretică (2 vol.). Iaşi, Editura Polirom.
Markiewicz, Dorothy (1974). „Effects of humor on persuasion”, Sociometry, 37, 3, pp. 407-422.
Nilsen, Alleen P. (1999). Living Language: Reading, Thinking, and Writing. Boston, Allyn and
Bacon.
O’Quin, Karen, Aronoff, Joel. (1981). „Humor as a technique of social influence”, Social Psychology
Quarterly, 44, 4, pp. 349-357.
Raskin, Victor (1985). Semantic Mechanism of Humor. Boston, D. Reider.
Sullivan, Luke [1998] (2004). Hei, Whipple, încearcă şi asta. Un ghid pentru a crea reclame de
excepţie. Bucureşti, Editura Brandbuilders.
Stefanic-Allmayer, Karl [1965] (1970). 33 de principii de conducere a întreprinderii. Bucureşti:
Editura Politică.
Şchiopu, Ursula (1997). „Umor”, în U. Şchiopu (coord.), Dicţionar de psihologie (p. 711).
Bucureşti, Editura Babel.
Vianu, Tudor [1934] (1965). Estetica. Bucureşti, Editura pentru Literatură.
Yip, Jeremy A., Martin, Rod A. (2006). „Sense of humor, emotional intelligence, and social,
competence”, Journal of Research in Personality, 40, 6, pp. 1202 1208.
...perfect de acord excelenta... ce ne facem noi, romanii, insa? acum, in zilele pe care le traim aici... toate
cele de mai sus sint aidoma, intr-o societate normala... la noi umorul a fost inlocuit de mistocareala ieftina
si gratuita, de ''arogante'' stupide... iar risul a fost inlocuit de hahaiala bezmetica a lui becali sau grobiana
si mirlaneasca a lui basescu... condimentate din belsug cu ''panseuri'' si ''aforisme'' tipice celor doi
''corifei'' ai societatii romanesti... cit despre rinjetul inghetat al lui kwi, cred ca acesta nu si l-ar schimba
nici la fluturarea unui tramvai rosu de catre madam merkel... mai avem, noi romanii umor? mai stim sa
ridem? ar fi interesant de citit un material informativ pe tema asta... pentru ca nu am mai ris cu adevarat
de tare mult timp... vad doar incrincenare, confruntare, invrajbire, invidie si manelism social... mi-e dor
de romanii mei spontani si plini de spirit...
„În timpul vizitei sale în lacul Baikal (vizită oficială la invitația lui Nichita Hrusciov, în
1963, n.n.), unde pescuia cu geologii sovietici, Fidel Castro a fost abordat într-o zi de un
tânăr cu un pui de urs. Bărbatul a spus că a călătorit prin taiga pentru a-l vedea pe
liderul revoluționar cubanez vorbind cu oamenii la un miting public din regiune, dar l-a
întâlnit accidental în pustia lacului. I-a dat în dar lui Castro ursul său, pe care Fidel l-a
numit mai târziu Baikal. Ursul a călătorit apoi cu Castro în Cuba.”
(RT.com, 26 noiembrie 2016)
UN PUI DE URS -adică un simbol al puterii, libertății și bărbăției
2. O sabie, 2004
„Premierul Adrian Năstase, aflat ieri la Ankara într-o vizită de lucru, a declarat în urma
întâlnirii cu omologul sau turc, Recep Tayyip Erdogan, că partea turcă a fost de acord să
trimită în România copia sabiei lui Ștefan cel Mare. Prim-ministrul roman i-a spus șefului
guvernului de la Ankara că Ștefan cel Mare a lăsat următorul sfat pentru urmașii săi la
tron: «Dacă va trebui să vă alegeți un partener dintre țările vecine, atunci să-i alegeți pe
turci». (ADEVĂRUL.ro, 8 mai 2003 - promisiunea avea să fie onorată cu prilejul vizitei
oficiale a lui Erdogan în România, un an mai târziu )
Sabia lui Stefan cel Mare - chiar și în copie, simbol al puterii și bărbăției
„Preşedintele american, Barack Obama, s-a întâlnit sâmbătă pentru prima dată cu peste
zece omologi ai săi din America de Sud, în Republica Trinidad şi Tobago, pe fondul
profilării unei apropieri americano-cubaneze în cea de-a doua zi a summitului Americilor.
Oaia neagră a Washingtonului în timpul administraţiei lui George W. Bush, şeful statului
venezuelean, Hugo Chavez, a adoptat din nou o atitudine conciliantă faţă de Obama,
oferindu-i acestuia o carte.Cartea, numită «Las Venas Abiertas de America Latina»
(«Venele deschise ale Americii Latine»), scrisă de uruguayanul Eduardo Galeano este o
fabulă despre resursele continentului de-a lungul secolului şi a devenit o operă clasică.”
(MEDIAFAX, 16 aprilie 2009)
O carte – celebră pentru simbolistica ei, cea a ridicării Americii Latine din genunchi, cu
bărbăție sinucigașă. „…În venele deschise ale Americii Latine … am vrut să adun ceea ce
alții au risipit. Istoria ascensiunii Europei și a Statelor Unite este una și aceeași cu istoria
umilirii Americii Latine.” (Eduardo Galeano)
„Ministrul austriac de externe Karin Kneissl şi invitaţii la nunta ei vor avea ocazia să
asculte muzică tradiţională rusească, graţie preşedintelui rus Vladimir Putin, a cărui
participare la acest eveniment a stârnit controverse în Austria, relatează agenţiile DPA şi
AFP. Vladimir Putin va veni la nuntă cu 10 membri ai unui cor tradiţional rusesc,
prestaţia acestora fiind cadoul său de nuntă pentru Karin Kneissl, au declarat vineri
agenţiei DPA surse diplomatice.” (17 august 2018, AGERPRES.ro)
„Președintele Klaus Iohannis a primit un CADOU ORIGINAL din partea omologului său
american, Donald Trump, în timpul întâlnirii bilaterale. Liderul american, cunoscut în
campania sa pentru că purta șapca roșie pe care scria «Make America Great Again»
(«Să facem America măreață din nou»), i-a dat cadou lui Klaus Iohannis o șapcă albă pe
care scrie «Make România Great Again», care s-ar traduce «Să facem România măreață
din nou».”
O ȘEPCUȚĂ. Klaus a făcut frumos pentru poză și și-a tuflit-o în cap. Lumea a aplaudat
râzând în hohote. A râs și el - că i-a văzut pe ceilalți veseli, iar doamna Delia Dinu de la
protocol, care le știe pe toate, i-a spus că dacă toată lumea râde să facă și el la fel.
„Aripile” identităţii naţionale ne sunt frânte din interior, deşi ar trebui să ne servească
drept argument de forţă în vremuri de restrişte. […] suntem subminaţi de clasa politică
şi de unii intelectuali autohtoni care răspândesc în lume ideea că românii nu au o
identitate naţională şi nu sunt buni de nimic la ei acasă? Profesorul Ioan Scurtu, unul
dintre istoricii de marcă ai ţării, este universitarul patriot şi temerar, pe care-l preocupă
pericolul în care se află identitatea românească, supusă unor atacuri nedemne şi lăsată
pradă unor interese uşor de identificat.
„Realizarea unui grup statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia, cu prilejul centenarului
Marii Uniri, ar trebui să constituie un obiectiv esenţial al guvernanţilor”
În curând, vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire. La Alba Iulia nu există încă un
monument dedicat acestui eveniment. Mai este timp pentru construcţia unui grup
statuar sau a unei alei dedicate „măreţelor umbre” de la 1918? Realizarea unui grup
statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui să
constituie un obiectiv esenţial al guvernanţilor. Personal cred că un asemenea
monument ar putea fi amplasat pe platoul din faţa Catedralei Încoronării. Şi în Bucureşti
ar trebui să existe un astfel de monument, eventual în Piaţa Unirii. Asemenea opere
necesită timp de gândire şi de execuţie, iar 2018 „bate la uşă”. Ministerul Culturii ar
trebui să lanseze concursul, pentru a nu intra în criză de timp, dacă se doreşte cu
adevărat inaugurarea unor asemenea monumente. Desigur, poate fi realizat şi un „rond
special” – de felul celui aflat pe Câmpia Libertăţii de la Blaj sau în faţa Mausoleului de la
Mărăşeşti. Idei pot fi multe, important este ca guvernul să ia iniţiativa şi să asigure
susţinerea financiară.
În opinia mea, cei mai mulţi dintre politicienii români nu au înţeles ce înseamnă
integrarea europeană. Slugarnici şi lipsiţi de coloană vertebrală, aceştia nu au negociat
cu adevărat aderarea României la Uniunea Europeană, ci au acceptat tot ce li s-a cerut,
pentru a demonstra că sunt „democraţi” şi deschişi spre „economia de piaţă”. Aceasta
este principala explicaţie a faptului că, după aderare, România nu numai că nu şi-a
consolidat statutul internaţional, dar a devenit o ţară fără o politică naţională,
preocupată doar „să facă frumos” în faţa Bruxelles-ului. De aici şi un anumit dispreţ
pentru România, care nu este tratată ca un membru cu drepturi depline, ci ca unul care
nu merită să stea decât în colţul mesei şi să i se aducă mereu reproşuri. În consecinţă,
eu înţeleg declaraţia recentă a preşedintelui României ca o hotărâre de a se înceta cu
această atitudine faţă de ţara noastră şi de a fi tratată ca un stat care este pe deplin
integrat în Uniunea Europeană. Eu nu înţeleg, prin Europa unită, un continent uniform,
croit după un model al teoreticienilor de laborator sau impus de statele puternice şi
mari. Eu doresc o Europă armonioasă, în care fiecare ţară vine cu propriile sale valori, o
Europă a civilizaţiilor, a cetăţenilor egali în drepturi şi în obligaţii. În acea Europă,
România îşi va avea locul meritat, prin mărimea teritoriului şi resursele naturale, prin
populaţia ei inteligentă şi creativă, prin zestrea intelectuală şi trecutul său milenar. Cu
condiţia ca liderii politici să scape de complexul de inferioritate de care sunt dominaţi în
faţa „celor mari”, să acţioneze cu hotărâre pentru progresul ţării lor şi pentru o
propagandă activă pe plan internaţional. Vreau ca istoria naţională să-şi capete locul
cuvenit în şcoală, în mass-media, în societatea românească în general, pentru ca
românii să fie mândri de trecutul lor, aşa cum sunt toate popoarele civilizate din lume.
Atunci denigratorii de profesie, precum cei menţionaţi mai sus, nu vor mai avea succes
şi nici credibilitate, vor deveni nişte epave jalnice într-o lume care-i cunoaşte cu
adevărat pe români şi-i respectă aşa cum se cuvine. Am studiat programul TV publicat
vineri 16 ianuarie 2015 şi am constatat că la TVR istoria românilor beneficia până de
curând doar de „5 minute de istorie” pe programul 2, în timp ce „Cultura minorităţilor”
are câte o jumătate de oră în cinci zile din săptămână, pe acelaşi program. „Partea
leului” revine emisiunilor „Maghiarii de pe unu” (TVR 1) şi „Maghiarii de pe doi” (TVR 2),
câte o oră şi jumătate de fiecare, trei zile pe săptămână. Şi se zice că TVR este
„televiziune naţională!”.
Dacă s-ar reveni la regimul monarhic, nici unul dintre actualii membri ai
familiei regale nu poate ocupa tronul.
Având în vedere contextul în care regele a fost nevoit să abdice, ar fi util un referendum
prin care românii să se pronunţe dacă doresc ca România să fie monarhie sau republică.
Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că toate constituţiile din vremea monarhiei
ereditare (1866, 1923, 1938) prevăd: „Puterile constituţionale ale regelui sunt ereditare
în linie coborâtoare directă şi legitimă a Majestăţii Sale regele Carol I de Hohenzollern
Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul primogenitură şi cu excluderea perpetuă
a femeilor şi coborâtorilor lor. Coborâtorii Majestăţii Sale vor fi crescuţi în religiunea
ortodoxă a Răsăritului” (Constituţia din 1923, art. 77). Ca urmare – dacă s-ar reveni la
regimul monarhic şi se va aplica acest articol – nici unul dintre actualii membri ai familiei
regale nu poate ocupa tronul. În 1997, regele Mihai a numit-o pe principesa Margareta
în calitatea de succesoare la conducerea Casei Regale, fapt ce ţine de organizarea
internă a acestei Case şi nu de regimul politic din ţara noastră. Un rege al României
trebuie să fie bărbat, prim născut, din familia de Hohenzollern, ceea ce pare a fi o
imposibilitate practică. Sau, odată cu referendumul, să se renunţe la această prevedere
constituţională, inclusiv în privinţa religiei, dacă este avut în vedere principele Nicolae,
nepotul regelui Mihai, care şi-a oferit „”serviciile” declarând: „Dacă ţara, românii mă vor
chema, sunt pregătit să răspund chemării lor”. Dar acestea sunt mai curând speculaţii,
monarhia fiind o instituţie istoriceşte depăşită.
Ion Antonescu a fost un militar român care şi-a adus contribuţia la făurirea unităţii
naţionale, în calitate de şef al Biroului Operaţii din Cadrul Marelui Cartier General.
Apreciind rolul său în războiul din 1916-1918, regele Ferdinand l-a decorat cu cea mai
înaltă distincţie militară – Ordinul „Mihai Viteazul”. A avut un rol important în cadrul
delegaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920), care a recunoscut, prin
tratate, unirea Bucovinei, Transilvaniei şi Basarabiei cu România. În calitate de ataşat
militar la Londra şi Paris, de şef al Şcolii Superioare de Război, de şef al Marelui Stat
Major al Armatei Române, Ion Antonescu s-a remarcat prin exigenţă, corectitudine şi
patriotism. Şi-a asumat conducerea ţării în condiţiile dramatice de după sfărâmarea
graniţelor României, când toţi politicienii, în frunte cu Iuliu Maniu, s-au dat deoparte,
promiţându-i sprijinul. A crezut că, angajând România în război alături de Germania,
poate reface graniţa de Est, eliberând Basarabia şi nordul Bucovinei ocupate de sovietici,
dar până la urmă a eşuat. A aplicat în România politica antisemită, deportând sute de
mii de evrei în Transnistria, dintre care 123.710 (după calculele lui Dinu C. Giurescu) şi-
au pierdut viaţa. O asemenea politică nu poate avea nici o justificare, deoarece nu viza
opozanţi ai regimului, ci bătrâni, femei, copii, bolnavi, pe toţi evreii în general, care au
fost ridicaţi din casele lor şi trimişi peste Nistru (în Transnistria), unde au murit fără a fi
avut vreo vină (mulţi au murit datorită bolilor, nu neapărat ucişi premeditat – n.r.).
Totuşi, nu poate fi trecut cu vederea faptul că în timpul regimului Antonescu a
funcţionat, în Bucureşti, singurul Teatru Evreiesc din Europa şi că, la sfârsitul acestui
măcel, în România trăia cea mai numeroasă comunitate evreiască de pe acest continent.
“Asistăm la ştergerea identităţii naţionale a poporului român!”? NU! participam activ, in fiecare clipa la
asta... prin actiuni tradatoare sau prin pasivitate, neimplicare, nesimtire...
Coca Cola și-a retras campania publicitară pro-LGBTQI din Ungaria după
boicotarea produselor sale și în urma unei petiții semnate de peste 40.000 de
oameni
Cel mai mare producător de băuturi răcoritoare din lume și-a retras campania publicitară
de promovare a homosexualității în Ungaria, după ce politicienii conservatori și o petiție
online au făcut apel la boicotarea la nivel național a produselor Coca Cola.
Reclamă Coca Cola pro-LGBTQI în Ungaria. Partidul lui Viktor Orban cere boicotarea campaniei
Coca-Cola a început să difuzeze în Ungaria reclame în care apar cupluri de același sex sărutând și
îmbrățișând sticlele cu băutura răcoritoare. Compania este intens criticată de politicienii de la Budapesta și
de activiști conservatori care au cerut boicotarea băuturilor companiei americane.
Coca-Cola a lansat campania „Love is Love" (Dragostea este dragoste) în Ungaria cu câteva zile
înainte de festivalul de la Sziget, care urmează să înceapă la Budapesta în această săptămână. Posterele
conțin slogane precum „Zero zahăr, zero prejudiciu”.
Reclamele pot fi văzute în gări, precum și în alte părți din capitală, potrivit mai multor publicații locale.
Compania a publicat imaginile și pe pagina de Facebook din Ungaria în weekend.
István Boldog, membru al parlamentului și lider al partidului Fidesz, a cerut boicotarea produselor Coca-
Cola până când anunțurile vor fi îndepărtate. „Lobby-ul homosexual a asediat Budapesta, nelăsând niciun
loc pentru a evita acest lucru”, s-a plâns un alt politician ungar, Pesti Sracok.
O petiție online care solicită boicotarea și ca oficialii locali să interzică reclamele a obținut aproximativ
jumătate din obiectivul său de 50.000 de semnături.
În prezent, autoritățile ungare recunosc uniunile legale pentru cuplurile de același sex, dar partidul Fidesz
și liderul său, premierul Viktor Orban, se opun legalizării căsătoriilor cu persoane de același sex.
„Începem prin boicotarea Coca-Cola. Iar în petiția noastră, cerem ajutor în eliminarea
afișelor cât mai curând posibil și în limitarea unui lobby homosexual care se adresează
copiilor, familiilor și societății în ansamblul său”, a declarat Eszter Zaymus, directorul de
campanie al CitizenGO Ungaria.
Coca-Cola a replicat, tot printr-un mesaj online: „Credem că atât heterosexualii cât și
homosexualii au dreptul să iubească pe cine doresc, așa cum își doresc. Cu această
(campanie) vrem să transmitem un mesaj: credința noastră este că toată lumea are
dreptul la afecțiune și dragoste; că iubirea este la fel pentru toți (#loveislove)”.
Luni, gigantul american a cedat, sub presiunea tot mai mare privind boicotarea
produselor sale, și a acceptat să retragă reclamele controversate din Budapesta, a
anunțat CitizenGO. Inițiatorii campaniei de boicotare a produselor Coca Cola susțin însă
că retragerea afișelor a fost doar o „semi-victorie”, întrucât compania le-a înlocuit cu
altele, în care sloganul „Love is Love” a răms afișat în mod ostentativ.
De aceea, semnatarii petiției vor să boicoteze în continuare compania care „nu stopează
afișarea mesajelor prin care se promovează homosexualitatea”.
„Copii sub 18 ani nu pot intra în magazinele care vând țigări, iar părinții lor sunt
avertizați dacă conținutul unei emisiuni TV nu este adecvat pentru ei. Dar o ieșire în
Budapesta face imposibil ca părinții să-și protejeze copiii de conținutul care promovează
homosexualitatea”, a explicat Eszter Zaymus.
Fix acum șapte ani, celebrul tefelist Lucian Mîndruță, o combinație între Ioana Ene
Dogioiu, Moise Guran și Oana Pellea, era de părere că foștii ofițeri ai Armatei
Române nu doar că fac umbră pământului degeaba dar, și mai grav, votează și, astfel,
nu mai pun mâna pe putere ăia pe care îi considera el demni de pretențiile sale. La acea
vreme, Mîndruță era cam ceea ce Andrei Caramitru, fiul primului sâsâito-fonfăit al
scenei românești, încă nu visa să fie, un soi Caranica&Belimace ateu, cu bicicletă, cască,
cotiere și bidonaș cu apă între picioare. Ei bine, la acea vreme, sub impresia spuselor
lui, am scris și eu un text pe care i l-am adresat public, despre unul dintre foștii ofițeri ai
Armatei Române, care pe atunci încă mai făcea degeaba umbră pământului lui Lucian
Mîndruță, tatăl meu.
La câteva zile după ce senatorul Florin Cîțu, un altfel de Lucian Mîndruță, dar unul cu
vlagă și mânecuțe de contabil, tefelist și el chiar dacă cu chelie, a descoperit că bugetarii
cu salariile lor cât al lui, ăla de senator – sigur, mai puțin securiștii și magistrații, de
ăștia nu este bine să zici nimic – fac umbră degeaba pământului său, am descoperit din
întâmplare textul meu de atunci. Și am mai descoperit ceva: că pe oamenii proști și răi
timpul nu-i desparte, ci îi unește. Așa cum i-a unit pe Lucian Mîndruță și pe Florin Cîțu,
siamezi în a identifica problemele Cetății și a detecta pricina răului social în semeni de-ai
lor și în a sugera ceea ce Stalin afirma fățiș: un om poate reprezenta o problemă, dacă
omul dispare, dispare și problema.
Dar iată textul pe care l-am scris în august 2012, pe vremea când tatăl meu încă mai
trăia și, cu câte un vot, își permitea să le strice mîndruților și cîților năzuințele
electorale:
”Tatăl meu, domnule Lucian Mîndruță, colonel inginer genist în retragere, un bătrân de
78 de ani, altfel „pensionar nesimțit”, încadrat de tine la „nostalgici, revanșarzi, ratați și
complexați de tot felul, reacționari roș-maronii cu trese purtate în nici un război”, este
unul care se zbate, așa cum bine zici, pentru democrație. Asta când nu face matematică
cu nepoțica sa, fiica mea, și asta, după ce toată viața a desfăcut bombe, după ce
camarazi de-ai săi și-au pierdut viața la un metru de el, sau au rămas fără mâini.
Când faci și desfaci bombe, Lucian, ți se întâmplă ceva foarte plăcut, ai senzația că
trebuie să faci pipi la intervale de câteva minute. Din toată cariera sa, i-a rămas drept
amintire exact acest reflex, generat de zeci de ani de frică, de spaimă animalică. Drept
pentru care, nu poate pleca cu mama în vreo călătorie, prin vreo stațiune, la vreun
tratament, la vreo plimbare mai lungă de zece minute, nu se poate duce la un spectacol
de teatru sau la vreun film, nu se poate duce în vreo vizita mai simandicoasă, iar cu
fetița mea nu se poate duce decât prin parcuri care au wc-uri publice.
Altfel, tata este băiat de liberal arțăgos, chestie care era menționată chiar pe coperta
dosarului sau de cadre, pentru ca din vreo greșeală să nu fie luat de lângă bombe și pus
în vreo funcție de comandă.
Da, n-a avut parte de războaie! Asta nu înseamnă ca a decis el asta sau că ar fi
dezertat. A fost pregătit însă să moară. În 1968, când trupele Tratatului de la Varșovia
au invadat Cehoslovacia, ca tânăr căpitan inginer a fost chemat să-și apere tara. Era
într-o noapte, cam pe la ora 1. A venit în camera băiatului sau, elev în clasa a doua, l-a
trezit blând, si i-a spus așa: „băiatul lui tata, este posibil ca tata să nu mai vină
niciodată acasă, să știi însă că dacă nu va mai veni, este pentru că s-a dus să te apere
pe tine, pe mama, să-și apere țara și casa”. Lucian, atât de puternică este amintirea
asta, încât simt și acum în nări mirosul de spirt medicinal de pe obrazul său proaspăt
bărbierit.
Mai târziu, în 21 dec. 1989, seara târziu, l-am sunat de la un telefon public, din holul
stației de metrou Piața Universității, la unitatea sa, pe care în sfârșit o comanda, pentru
a-i spune: „Tata, armata ne împușcă aici, trage în oameni în plin. Dacă te scot ăștia și
pe tine, nu cumva să tragi în lume!”. „Fii foarte liniștit, așa mă cunoști? Dacă se va pune
problema, știu exact ce am de făcut!”
Aveam sa aflu peste câteva zile ce ar fi făcut, i-ar fi împușcat pe CI-ști și pe secretarii de
partid ai unității și apoi și-ar fi tras și lui un cartuș în cap.
Câteva luni mai târziu, îmbrăcat în uniforma militară, dădea interviuri din Piața
Universității, în vremea „golanilor”, unor televiziuni străine. N-a fost dat afara din
armata, doar pentru că eu eram deja un ziarist de temut.
A fost însa pensionat înainte de vreme, pentru că eu am dezvăluit afacerea „Țigareta 1”,
afacere din care colegi de-ai săi au devenit milionari în dolari. Colegii ăștia au intervenit
la tata să mă oprească din scris, tata i-a băgat în locurile cuvenite, drept pentru care
ministrul Niculae Spiroiu l-a trecut în rezerva înainte de vreme.
De ce ți-am povestit astea? Ca să aflu de la tine, pentru ca-ți observ o fina și adâncă
înțelegere a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și o mare propensiune pentru
operarea cu adevăruri, noțiuni și sentințe absolute, ca sa aflu de la tine, deci, dacă tata
mai are sau nu voie să se zbată pentru democrație. Pentru că încă se mai zbate, bietul
de el! Sigur, atât cat mai poate, într-o discuție cu vecinii, cu un vot, cu vreo înjurătură
cazonă, cu d-astea!
De atunci, așa cum am spus, au trecut șapte ani. În răstimpul ăsta tatăl meu a plecat la
camarazii lui din toate oștirile lumii și ale istoriei, nepoata lui pe care a învățat-o să
socotească mai are un an și termină liceul, iar eu, fiul lui, încep să semăn din ce în ce
mai mult cu el, atunci când el devenea un bătrân. Mai toate s-au schimbat exact după
cum a lăsat Dumnezeu.
Doar prostia și răutatea sunt neschimbate! Ne privesc fix, ca într-un coșmar, cu ochii
larg deschiși, două insecte hidoase încremenite de o glaciațiune, rămase tinere în
cristalul apei care le-a încleștat pe veci.
Prima doamnă, (în ordinea intrării în scenă), este doamna poreclită Ministrul Sănătății –
Sorina Pintea. Aceasta, după ce recunoaște că nu are pregătire medicală, emite tot felul
de judecăți fără acoperire potrivit cărora Ministerul Sănătății s-a comportat
impecabil. Vina este exclusiv a infirmierelor, a asistentelor și, bineînțeles, a
medicilor de la Sapoca.
Prin urmare, soluția este dosare penale pentru toți și, dacă se poate, chiar și pentru
spital în buna tradiție inaugurată de procurorul Marius Iacob la maternitatea Giulești
(acarul Păun a fost tot o asistentă medicală nevinovată). Nu am multe informații
actuale despre Spitalul Sapoca. Însă ceea ce știu este că, în acest spital de maximă
siguranță, acoperirea cu personal nu depășește 65%. Știu că nu există personal
specializat în intervenții rapide pentru a imobiliza pacienții violenți. În ziua
incidentului, pe secție, erau de gardă o infirmieră, o asistentă și un medic. Într-o
încercare de a masca adevărul, Doamna Ministru ne comunică câți erau de gardă pe
întreg spitalul. Știe doamna poreclită Ministru al Sănătății care este normativul de
personal în unitățile psihiatrice din țările U.E.? Apoi vine cu o nouă propunere:
modificarea legislației, în sensul de a permite internarea non-voluntară doar pe baza
unei aprecieri a medicului de gardă, încălcându-se astfel drepturile bolnavilor cu
afecțiuni psihice. O sfătuiesc totuși să verifice câte convenții și protocoale internaționale,
privind drepturile bolnavului psihic (acceptate /ratificate de România) se încalcă cu o
astfel de propunere.
A doua doamnă a cărei intervenție m-a siderat este o doamnă fost procuror
actualmente poreclită avocat și prezentă frecvent pe sticla televizoarelor. Este vorba
despre doamna Alice Drăghici. Aceasta, înfierând cu mânie proletară (de procuror)
cadrele medicale, afirmă că în domeniul psihiatriei dorește o țară ca afară. Și, în
momentul în care este contrazisă de Mugur Ciuvică, se simte ofensată și continuă
(ofuscată) cu aceleași afirmații. Doamnei procuror poreclită avocat țin să-i spun că nu
ne-a specificat ce fel de țară din afară dorește să aibă drept model. Dacă dorește o
înăsprire a legislației privind bolnavii psihici, atunci, înțeleg că dorește să urmeze
modelul unor țări precum Coreea de Nord, Cuba, Zambia, Uganda etc. Acolo drepturile
bolnavului psihic nu sunt recunoscute, el este izolat și marginalizat în societate. Cu toate
acestea, delicvența patologică este deasupra mediei din țările europene. Dacă
dorește o țară ca în Vestul Europei sau SUA, Canada, ar trebui să știe că politica
este de dezinstituționalizare a asistenței bolnavului psihic și că (excepție secțiile
de psihiatrie judiciară) există puține instituții cu paturi de asistență psihiatrică.
Societățile civilizate respectă drepturile omului și își asumă riscul de a utiliza psihiatria
comunitară în locul unei psihiatrii spitalicești. Dacă doamna Alice Drăghici dorește să fie
în siguranță, îi comunic că sunt alte metode în afară de izolarea și marginalizarea
bolnavului psihic. De asemenea, ar trebui să știe că delicvența patologică și mai
ales violența extremă, este de cinci ori mai mică în populația psihiatrică decât
în populația generală. Acele cazuri din populația psihiatrică sunt într-adevăr mult mai
șocante și de aceea atrag atenția publicului.
A treia doamnă este tot o doamnă avocat, dar și parlamentar PNL, Cristina Trăilă. În
acea emisiune pe care cu greu am urmărit-o până la capăt, doamna Trăilă (în trecutul
căreia întâlnim funcții ocupate strict pe criterii politice), în consens cu Sorina Pintea
(PSD), este foarte îngrijorată de funcționarea sistemului sanitar și mai ales de salariile
pe care le are personalul medical. Cu alte cuvinte, o liberală atacă profesiile liberale
și în loc să fie preocupată de veniturile avocaților, este îngrijorată de
îmbogățirea medicilor. Aș vrea să îi spun doamnei Trăilă că personalul medical nu
a primit pomană, a primit retribuirea corectă a unei munci desfășurată în
condiții de risc și stres pe care domnia sa este incapabilă să o înțeleagă. Mai
mult, nu întreg personalul medical a beneficiat de aceste măriri justificate. Peste o
treime dintre medici, asistente și personal auxiliar au fost în afara acestor
prevederi legale – mă refer la cabinetele medicilor de familie, la cabinete individuale de
specialitate și alte unități din sectorul privat. În același timp, ar trebui să vadă care sunt
veniturile personalului medical din țările din Uniunea Europeană. Cu această majorare,
personalul medical din România a ajuns la valoarea medie comparativ cu Uniunea
Europeană. Iar în ceea ce privește propunerile pe care le făcea doamna avocat
Trăilă legat de noua reforma a sistemului de sanatate, sper că ele nu sunt ale PNL-ului,
pentru că dovedesc un diletantism cras, iar măsurile propuse sunt luate după
ureche.
...cind o persoana, accidental primul meu ministru, imi rosteste cu o morga grava, in direct, cuvintul
''profesionalistii'', las deoparte orice urma de respect, curtoazie si intelegere si schimb repede canalul sa
nu o mai aud... asa ca, iertaciune, dar pe ultima o pot gratula cu orice da' nu cu apelativul de ''doamna''...
madam, da! toa'șa da! IN NICI UN CAZ doamna!
Ei, dragii moșului… ce dracului ne făceam noi dacă nu-l aveam pe tânăr-și-neliniștitul
Rareș Bogdan care să ne explice pe-ndelete ce-am văzut noi în imaginea aia din jurul
unei mese ovale, dintr-o birou mai puțin oval, dintr-o casă spoită-n alb, care se află în
Whasington D.C., imagine cu niște inși aplaudând ghiduș și râzând în hohote de un alt
ins cu o șepcuță caraghioasă pe creștet care ins, neștiind ce să facă, râdea și el ca…
ăăăă… deșteapta-n târg când vinde linguri (sau cam așa ceva). Păi, dacă nu elimina el,
Rareș viteazul, pișicherul de pixel albastru care ne-mpiedica pe noi să vedem realitatea
măreției insului cu șepcuță, și-acum credeam că dânsu-i doar un prostovan care a
nimerit din întâmplare într-o glumă a istoriei… Pe când așa… ia să vedem cum ne
povestește Rareș ce-a fost acolo:
„Donald Trump a văzut, firește, câte lovituri în genunchii președintelui au venit (!!!,
n.n.) din Kiseleff 10, grota bolșevică (Rareș o fi având proprietatea termenilor?!!! n.n.) a
PSD. Dar și faptul că șefului statului pe care îl are ca partener strategic NU-I TREMURĂ
PICIOARELE. Ca România să meargă înainte, alături de SUA, trebuie să se scuture odată
de flagelul corupției, de clanurile și grupurile de interese care rod fibra sistemică (ooo!!!,
curat sistemică!!!n.n.) a statului. Iar domnul Iohannis, a spus-o CU TOȚI DINȚII Trump
(!!! n.n.), este omul care poate, și trebuie să rezolve problema. Acel «Make Romania
great again» de pe șepcuța făcută cadou de șeful de la Casa Albă e un simbol de forță
pe care numai nătărăii sau cei rău-intenționați nu îl pricep.” (Rareș Bogdan, 22 august
2019, pe pagina lui de FACEBOOK)
Trei lucruri m-au impresionat până la lacrimi în fragmentul de mai sus: în primul rând
faptul că Trump a stat cu fundul în sus și s-a uitat pe sub masă, constatând că deși
genunchii lui Klaus sunt mai beliți decât cei ai duduii Birchall, totuși rotulele
președintelui sunt „încremenite în proiect” și nu tremură, în al doilea rând că același
Trump i s-a adresat prezidentului purtător de șepcuță „cu toți dinții!!!”, ceea ce îmi
spune mie că în convorbirile cu alți omologi, mai puțin apreciați, dânsul nu consideră
necesar să-și și pună proteza mobilă a’ bună, de ceremonie, ci și-o arborează pe cea
„casual” - cu un dinte-da, un dinte-ba… așa, de-al naibii! iar în al treilea rând că o
nătăroaică așa de rău intenționată ca mine n-a observat „simbolul de forță” reprezentat
de șepcuța derizorie înfundată între două urechi ca două toarte ale unei oale lipsite total
de conținut…
În textul lui Rareș Bogdan apare evident că personajul principal, ăl mai important și mai
ocoș din întâlnirea bilaterală la nivel înalt este Klaus al nostru.
„Din fruntea celei mai puternice democrații, Donald Trump ne-a spus că suntem pe
drumul cel bun, că președintele Iohannis a decis bine când a pornit lupta. Ne-a transmis
că șeful statului român trebuie să continue să vegheze, riscând mereu, pentru
respectarea unor valori, iar asta reprezintă cheia succesului relației bilaterale. Noi,
românii, aveam nevoie să ne spună cineva semnificativ că nu suntem singuri.” (Rareș
Bogdan, 22 august 2019, pe pagina lui de FACEBOOK)
Ei, na-ți-o frântă că ți-am dres-o! Ce dracului luptă a „pornit” leneșul ăsta patentat,
care-n afară de „somnic pufos la el acăsică”, într-una dintre cele cinci reședințe din
Sibiu, precum și de abandonul fericit în diferite vacanțe, nu știe mare lucru? Și cu cine
se luptă dânsul, „riscând mereu”?… nu se înțelege din textul vibrant al bardului de la
Cluj, dar cunoscând personajul, formularea e, oricum, de râs!
În același spirit avântat, Rareș citește în zațul din ceașca de cafea a președintelui Trump
și ne informează ce-a văzut acolo:
„Mesajul lui Trump de dincolo de cuvinte: Nu sunteți singuri! Americanii ne vor aproape
de ei, și nu oricum. Nu în genunchi. Ci având căciulile pe frunte, nu în mână” (Rareș
Bogdan, 22 august 2019, pe pagina lui de FACEBOOK)
Aha! deci a remarcat și CIA căciuloiul lui Klaus și i-a făcut o amplă informare lui Trump,
că altfel nu avea de unde să bage în discuție Rareș „cloșca” prezidențială… Nu știu cum
să spun, dar întâlnirea asta la cel mai înalt nivel mi se pare ca a fost bazată oarecum pe
obiecte numai bune de pus pe căpățâni… șepcuțe, căciuli, tichii de mărgăritar…
De câte ori citesc astfel de texte scrise de micul Rareș, mă întreb de ce naiba l-am dat
noi jos pe Ceaușescu și am afurisit, ca niște nechibzuiți, cultul personalității… că măcar
pe-atunci treaba o făceau profesioniști adevărați, care puneau suflet când o dădeau cu
„Carpatul gândirii”… cel mai iubit fiu al poporului”… „ctitor de geniu”… „conducător
vizionar” și „strateg genial”, nu neghiobi fără pic de imaginație care cred că pupatul
artistic în cur poate fi executat de oricine și că nu-ți trebuie o pregătire specială pentru
asta, ci e suficient să fii absolventul Facultății de Științe Politice și Administrative a
Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj!
Ajunsă în acest punct, îmi aduc aminte un text postat de Rareș Bogdan pe FACEBOOK și
reluat în ZIUA DE CLUJ.ro, pe 11 februarie 2019, text care spunea așa:
„Totuși, nu reușesc să înțeleg, cei din PSD sunt pur și simplu cretini, sau doar unii din
PSD, mulți rău (!!!!!) sunt extrem de cretini? Aceasta este întrebarea care mă chinuie în
dimineața aceasta. Are cineva o idee despre câți cretini se află totuși în acest partid
devenit din ce în ce mai ridicol, cu ajutorul direct A (corect: AL, n.n.) reprezentanților lor
la vârf?”
P.S. Cel pe care Rareș Bogdan îl considera „extrem (!!!!) de cretin” este Nicolae
Bacalbașa. O mică biografie, conform WIKIPEDIA:
„A urmat Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, după care a absolvit Facultatea de Medicină Generală
din București.
Din 1972 a lucrat ca medic specialist la Spitalul Județean Galați, iar din anul 1995 a fost șef al secției de
Terapie Intensivă a acestui spital, și purtător de cuvânt al acestuia.
Din 1993 a fost șef de lucrări la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați – Facultatea de Medicină. În
anul 2002 a obținut gradul de conferențiar, iar din 2006 este profesor universitar la aceeași universitate.
Tatăl său a fost profesor universitar la Universitatea din Galați, iar mama sa medic la spitalul de Boli
Infecțioase din Galați. Este născut în București. Are 16 cărți publicate (singur sau ca și coautor) de
specialitate medicală și 93 de articole științifice în reviste naționale și internaționale.
De asemenea, este cunoscut ca scriitor de beletristică, având opt cărți publicate, printre care „Fals tratat
de navigație” (1977), „Taci și înoată” (2000), „A muri pe mare” (2008) .”
Ion Cristoiu: ”Numirea lui Gîrbovan, o manevră electorală sub semnul blatului
dintre Dăncilă și Iohannis”
Comitetul Executiv Național al PSD a decis vineri, 23 august 2019, desemnarea unor
titulari pe posturile ocupate de interimari. Ocupate de interimari. Precizez asta, deoarece
Unitățile Militare din Presă, de mai mult timp cu ordin să-o alinte pe Ana Birchal drept o
Monica Macovei a PSD-ului, au făcut mare caz de o revocare a distinsei din funcția de
ministru al Justiției. Ana Birchal era interimar la Justiție, postul de bază fiind cel de
vicepremier. Pentru că interimar a fost numită ca o soluție de avarie, ar fi trebuit să
opteze și n-o văd lăsînd jilțul de vicepremier pentru scaunul cu trei picioare de la
Justiție.
Ion Cristoiu precizează că PSD-ul condus de Liviu Dragnea a avut multe slăbiciuni, dar
“a fost un partid care și-a păstrat identitatea, a fost chiar foarte activ”. “Doamna
Dăncilă, după ce a ajuns președinte, a mișcat mult partidul către dreapta, mai avea un
pic și-l înscria în USR. Asta a dus la o ostilitate a baronilor locali și a electoratului PSD
față de Viorica Dăncilă, tot mai mult suspectată că este o marionetă a sistemului, a
statului paralel, la Palatul Victoria. În perspectiva Congresului de mâine, dar și a
campaniei, ea a făcut această manevră cu numirea celor doi. Ca să înțelegem numirea
lui Gîrbovan, trebuie să plecăm de la o axiomă. Pentru PSD, Guvernul PSD, în perioada
următoare până la prezidențiale, nu are importanță cine este ministrul Justiției,
deoarece s-a dovedit că nici măcar Tudorel Toader nu a putut face nimic. Este greu de
presupus că pe Dana Gîrbovan s-a pariat că ar porni o luptă împotriva statului paralel,
împtriva amestecului serviciilor în justiție”, a spus, pentru MEDIAFAX, jurnalistul.
“După părerea mea, s-au întrunit două condiții electorale, una Viorica Dăncilă se
apropie, se reîntoarce la PSD-ul lui Liviu Dragnea, al PSD-ul adevărat, de care se
îndepărtase, pentru că doamna Gîrbovan are imaginea ca luptătoare contra statului
paralel și aici o să fie un lucru paradoxal, îl ajuă foarte mult și pe Klaus Iohannis, ceea
ce mă face să suspectez că este vorba de o decizie pe fondul blatului dintre Cotroceni și
Victoria, dintre Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis.
E clar, câștigă Viorica Dăncilă și în perspectiva intrării în al doilea tur. Pentru ca Dăncilă
să intre în al doilea tur, are un mare interes un domn pe nume Klaus Iohannis, deci prin
această mișcare Dăncilă crede că are șanse să intre în turul al doilea. Prin trimiterea la
Cotroceni și prin luarea măsurilor de prudență din partea Danei Gîrbovan, și anume să
fie și acceptată de președinte, i se oferă candidatului Klaus Iohannis posibilitatea de a o
respinge. În momentul în care o respinge, Iohannis câștigă în fața principalului adversar,
și anume Dan Barna. Dan Barna a mușcat de data asta, dacă ar fi fost mai inteligent, ar
fi tăcut și l-ar fi lăsat pe Iohannis în capcana de a o desemna, dar domnul Barna s-a
grăbit, l-a somat să nu o desemneze. În aceste condiții, este foarte ușor și profitabil
pentru Klaus Iohannis să o respingă fără a o supăra pe Dăncilă pentru că și ea a
desemnat-o pe Gîrbovan electoral, considerând, cred eu, că dacă nu e numită nu
contează, contează faptul că ea a desemnat-o”, a completat Ion Cristoiu.
Jurnalistul nu crede că baronii locali și Viorica Dăncilă au vreun interes, de fapt, ca Dana
Gîrbovan să fie numită la Ministerul Justiției, pentru că “e greu de crezut că ar lua
măsuri pentru corupți”.
“Deci Dăncilă nu pierde nimic, ba chiar câștigă totul dacă Iohannis o respinge. A propus
lăsând impresia că este o lovitură dată Anei Birchall și o manevră prin care o pedepsește
pe Birchall pentru acea ordonanță într-un fel anti-PSD și în același timp îi oferă lui
Iohannis ca în fața electoratului userist, de dreapta, să poată să îi spună lui Dan Barna
“uite eu chiar am respins-o”, a spus analistul politic.
Degeaba dăm cu ştampila la votul din noiembrie! Vom avea un preşedinte dorit
de servicii, de Washington şi Bruxelles…
Alintat şi mîngîiat pe frunte de Occident pentru gogomăniile sale, băieţelul Iohann a fost
sfătuit să se arate sobru în ţarcul de joacă intern, încît, bietul de el, nu mai poate face
diferenţa între căderea unei frunze şi a unei bombe. I-au fost furnizate fel şi fel de
tertipuri ca să pară nevinovat, deşi, el e cel care a turnat smoală în galoşii noştri şi ne-a
tratat de sus, cu rînjet scleroid şi cu sictir, cînd tălpile iadului (Coldea, Koveşi, Lazăr,
Portocală) au fost prinşi cu capetele de acuzare în sac! S-a tot făcut el că nu mai are
nimic în comun cu ei, dar nici la mimat nu se pricepe.
Mimica este o artă! Băieţelul Iohann e prea redus ca să ştie ce fel de mîncare este arta.
Cu toate că a simţit cu vîrf şi îndesat împunsăturile cu acul în părţile moi, băieţelul
Iohann a strîns din fălcile tari şi a mers mai departe cu bicicleta pe sens interzis. Pentru
acadeaua care i s-a topit în gură a promis că va asculta de părinţii Europei şi de unchiul
Sam şi că nu va abuza de nicio prerogativă, menită să se descopere că e un mare
borfaş. Aşa a ajuns băieţelul Iohann robot al bucătăriei bruxelleze şi americane, al
Justiţiei şi serviciilor speciale.
Un mandat întreg a făcut cînd pe el, cînd pe oliţă la Cotroceni şi în excursii, cu degetul în
gură sau făcînd balonaşe de spumă pentru popor, iar sondajele astea false şi
manipulatoare l-au crescut pe băieţelul Iohann, încît a ajuns să se uite nebunul în
oglindă şi să zică: Oau! Mi s-a abdatat mintea, mi-au crescut muşchii, sînt tocmai bun
de încă un mandat! Tot timpul injectat cu hormoni, a crescut, a tot crescut în sondaje,
încît, la un moment dat, va cădea din pat şi se va trezi după poarta palatului de cleştar!
Abia aştept votul ca să-i aplic ştampila fix în partea dorsală. Degeaba mă iau cu gluma,
şi tot degeaba dăm cu ştampila la votul din noiembrie! Vom avea un preşedinte dorit de
servicii, de Washington şi Bruxelles. Luînd în considerare conflictul inventat cu Rusia, cu
care americanii ne tot sperie, pentru cele două entităţi de putere este de importanţă
majoră cine va conduce România! Extrem de important este ca noul preşedinte să fie
disciplinat, să facă temele lor, să fie ascultător în executarea ordinelor americane, ale
N.A.T.O. sau ale U.E. Cu alte cuvinte, pentru S.U.A., N.A.T.O. şi U.E. nici nu încape
discuţia să accepte la Bucureşti un preşedinte independent, naţionalist, care să nu le
ascute poruncile. N-au nevoie de un preşedinte preocupat de interesul propriei naţiuni.
Întotdeauna U.E a avut faţă de ţările din blocul estic, mai abitir faţă de România, o
atitudine parşivă, duplicitară! U.E. se preface că promovează nediscriminarea, dar
practică discriminarea conjuncturală convenabilă, impunînd tot felul de obligaţii, restricţii
financiare şi salariale, inclusiv în sistemul de pensii, în ţările conduse de roboţi precum
Iohann, dar nu le aplică în toată ograda europeană. Vrem egalitate, strigă U.E, dar nu
pentru căţei! Şi aşa încheieturile pline de reumatism ale U.E. trosnesc sub bocancii
corupţi ai propriilor instituţii, sub cei ai migranţilor, trimişi special să destabilizeze
Europa. Şi uite cum europarlamentarii români au făcut şi fac umbră degeaba în P.E. Bat
drumul pentru agrement la Bruxelles pe banii noştri!
Deci, România va avea, fără voia noastră, un preşedinte fidel S.U.A., N.A.T.O. şi U.E. Că
nu degeaba există Institutul „Non-Violent Resistance” de la Harvard şi agentul
american Chris Worman (creatorul mişcării #rezist din România), demarată de facto
prin acţiunile stradale din 2013, prin programul ambasadei S.U.A. numit „ReStart
România”[1].
Cam în acest mod poate fi conturată povestea băieţelului Iohann, care a plecat din Sibiu
pe un drum sinuos cu bicicleta, ca să aducă pe faţa României lacrimi amare, şi acestea
confiscate de vîntul statului paralel de sub mantila sa. Aşa am ajuns la concluzia că
întreg sistemul trebuie reformat. Nu doar în materie de corupţie! Parlamentarii s-au
înmulţit ca rîia, numărul lor a crescut faţă de numărul populaţiei! Mulţi dintre ei ar trebui
să dea cu subsemnatul la D.N.A. pentru averile fabuloase – ce trebuie confiscate şi
redate Ţării – şi să fie plasaţi ca „chiriaşi” penali pe termen lung la Mititica. Cu mutrele
lor îmbuibate, ar trebui declaraţi monumente ilegale, interzişi prin legi organice, lăsaţi
fără salariile şi pensiile uriaşe, ca să simtă pe pielea lor cum trăiesc românii, pentru
care, cu greu, le scapă din pix o mică mărire la leafă sau pensie!
Noroc cu mafia internaţională care ne-a adus „democraţia” cu forţa! Altfel tot căzuţi din
copaci am fi rămas! Şi nu aş fi reuşit să vă spun povestea băieţelului Iohann, care are
multe, extrem de multe bube pe cap. Mă întreb care este „chirurgul” curajos şi cu ce
instrumente poate secţiona, printr-o operaţie de rutină legală, organismul reţelei, ca să
arunce în afară, conţinutul mizerabil al bubei incizate, în aşa fel încît pacientul Iohann să
rămînă în picioare? Va fi imposibil să-l vindecăm de rînjetul tîmp, calculat şi distrugător,
încît rămîne să te întrebi de unde şi cum a acumulat atîta mizerie şi frustrări în lăuntrul
său? Ei, măi, dragă Iohann, nu eşti copilul genial al Vestului şi, ce-i cu asta? Eşti doar un
transfer de interes, ca la fotbal, un ocupant de fotoliu paraşutat dintr-o ligă străină.
Dacă Iohann mă caută pe mine, care sînt un impresar cu experienţă, îi voi elibera un
certificat oficial, care să ateste că nu este idiot decît pentru servicii şi pentru occidentalii
care îl manipulează. Pentru tot mai mulţi români e pacientul potrivit pentru Sopoca!
Certificatul va avea toate parafele şi ştampilele necesare, astfel încît, de fiecare dată
cînd românii de bună credinţă vor îndrăzni să-i pună la îndoială sănătatea mintală,
inteligenţa, cinstea, Iohann va putea spune cu mîndrie că posedă un certificat
cetăţenesc în acest sens. Doar e învăţat cu tribulaţiile veninoase, acest große Gauner
sau poate din naştere, laş şi corupt.
Din acest motiv, in Memorandumul privind justitia din 2016, votat de majoritatea
covarsitoare a adunarilor generale ale instantelor, chiar la primul punct s-a precizat ca
“Justiția trebuie să aibă ca și preocupare esențială protecția, promovarea și garantarea
tuturor drepturilor și libertăților cetățenești. În fața judecătorului cetățeanul este egal cu
statul.”
Situatia cantitativa a justitiei in acest moment, conform raportului privind starea justitiei
pe 2018, arata ca pe rolul instantelor in 2018 au fost 2.946.106 dosare.
Datele arata ca instantele si parchetele din primul grad sunt cele mai incarcate si ca, in
continuare, exista diferente foarte mari pe volumul de activitate gestionat de
judecatorii/procurorii de la acelasi grad de jurisdictie.
In spatele fiecarui dosar din instanta si cauza penala de la parchet sunt destine care-si
cauta dreptatea. In spatele numerelor de judecatori si procurori sunt oameni care sunt
chemati sa infaptuiasca justitia sau sa participe la aceasta, iar statul trebuie sa le puna
la dispozitie toate resursele necesare sa-si poata indeplini obligatiile constitutionale.
De ani de zile, atunci cand s-a vorbit despre justitie, societatea s-a concentrat pe partea
spectaculoasa a unor cazuri penale de notorietate, ignorandu-se insa milioanele de
cauze din instante si parchete care pe stau pe umerii catorva mii de judecatori si
procurori.
1. Degrevarea instantelor
Dupa cum am aratat mai sus, volumul de munca in instante este imens. Sunt judecatori
ce pronunta si motiveaza peste o mie de hotarari anual, ceea ce este inuman.
Numarul mare de dosare pe judecator isi pune in mod direct amprenta asupra calitatii
actului de justitie.
Cauzele cresterii numarului de litigii este multiplu, le amintesc doar pe cele mai
importante:
Cauza 1: Exista un numar mare de litigii in care statul, prin institutiile sale, are
calitatea de reclamant sau parat. Numai cauzele de contencios au ajuns sa reprezinte
30% din numarul dosarelor aflate pe rolul curtilor de apel si 48% din dosarele aflate pe
rolul ICCJ. Aceste date releva un clivaj tot mai mare intre stat si cetateni, ingrijoratoare
din prisma raporturilor de incredere reciproca ce ar trebuie sa existe intre acestia.
Cauza 2: Exista legi care genereaza mii de litigii similare, care nu doar ca incarca rolul
instantelor, dar genereaza practica neunitara, fapt ce naste cetatenilor justitiabili un
sentiment de frustrare si neincredere in justitie.
O solutie la aceasta problema ar fi instituirea unui proceduri similare cauzei pilot sau
legiferarea actiunilor colective. Alte solutii ar fi respectarea de catre administratie a
jurisprudentei instantelor si implementarea eficienta a mijloacelor alternative de
solutionare a litigiilor, in special a medierii. Exista, de altfel, recomandari europene in
acest sens. Exista insa si alte solutii, ce urmeaza a fi discutate cu reprezentanti ai
sistemului judiciar.
Nu in ultimul rand, Curtea de conturi trebuie sa isi schimbe abordarea vis a vis de
functionarii care exercita automat caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti sau
pastreaza o practica administrativa contrara hotararilor date de instante. Cheltuirea
responsabila a banului public inseamna in primul rand evitarea litigiilor de catre stat, nu
incurajarea acestora. Atunci cand practica administrativa este vadit contrara
jurisprudentei constante ori deciziilor obligatorii ale ICCJ, inseamna un litigiu pierdut din
start si cheltuieli de judecata care, chiar daca sunt platite cetateanului, sunt in fapt
suportate din bugetul public, adica tot de cetatean.
Am aratat deja ca acesta este unul din obiectivele principale, ce necesita insa o abordare
integrata, care sa includa, alaturi de Ministerul Justitiei si Ministerul Public, Ministerul de
Interne, Ministerul Muncii, ONG-uri specializate. Dincolo de strategii deja existente,
ONG-urile ce lucreaza la firul ierbii, cu victimele traficului, pot oferi informatii esentiale
despre problemele reale cu care se confrunta si oferi solutii concrete, de aceea prima
intalnire pe care as avea-o ar fi cu acestea.
3. Combaterea coruptiei
Combaterea coruptiei este o necesitate pentru orice stat ce are respect pentru cetatenii
sai. Lupta impotriva coruptiei nu trebuie insa transfomata in ideologie, sub umbrela
careia sa fie permise derapaje sau abuzuri. Am aratat in mod constant ca toleranta fata
de derapaje sau abuzuri nu ajuta lupta impotriva coruptiei, ci o decredibilizeaza. Ca
atare, o combatere a coruptiei sustenabila in timp trebuie dusa prin dosare facute
profesionist, care sa reziste controlului instantelor de judecata, dublata de focalizarea pe
recuperarea prejudiciilor.
In relatia cu Comisia Europeana cea mai facila raportare este de a promite declarativ ca
implementezi orice recomandare, fara nici o analiza. Ar fi insa o solutie demagogica, cu
rezultate contrare, paradoxal, chiar obiectivelor urmarite de Comisie. O recomandare
trebuie sa aiba in spate o baza factuala corecta si completa. In lipsa acesteia concluziile
sunt, inevitabil, eronate. Din acest motiv dialogul, comunicarea si cooperarea sunt
fundamentale in cadrul acestui mecanism.
Dupa o consultare cu Sectia pentru judecatori a CSM si cu ICCJ, voi propune o initiativa
legislativa pentru rezolvarea acestei probleme recurente.
Dezavuez din start orice intelegeri subterane in privinta numirii procurorilor sefi. In nici
un caz, daca voi fi ministru, numirea procurorilor sefi nu va fi rezultatul vreunor
intelegeri politice, asa cum din pacate s-a intamplat in trecut, cu efecte vadit nocive
pentru justitie.
Sunt multi procurori profesionisti in sistem si este momentul ca acestia sa isi si asume
raspunderea de a conduce la varf activitatea parchetelor.
Logistica in foarte multe instante si parchete este la pamant, acestea functionand, spre
exemplu, cu computere vechi de peste 10-12 ani, care mai mult se strica decat
functioneaza.
8. Digitalizarea justitiei
Digitalizarea justitiei a devenit norma in foarte multe state deoarece scade costurile si
creste eficienta si echitatea.
Unele curti de apel, urmand modelul Curtii de Apel Cluj, au implementat dosarul
electronic. Cererea de chemare in judecata se poate depune direct pe siteul Curtii, toate
actele sunt scanate, iar partile au acces la ele prin intermediul unei parole. Acest lucru
ajuta enorm si avocatii, care nu mai trebuie sa stea la rand la arhiva pentru a citi fizic
dosarul.
Sistemul trebuie extins la toate instantele si perfectionat, astfel incat sa permita, printre
altele, plata taxei de timbru on line direct pe portal, notificare pe email sau telefon cand
s-a primit un nou act la dosar etc.
Toate aceste lucruri se pot face cu un sistem IT bine facut, la constructia caruia sunt
convinsa ca si-ar aduce aportul exceptionalii IT-isti romani.
9. Transparentizarea justitiei
Personalul auxiliar reprezinta partea mai putin vazuta a justitiei. Aportul acestora la
infaptuirea actului de justitie este unul esential, iar eforturile depuse de acestia, in
conditii de multe ori suprasolicitante, este unul ce trebuie recunoscut si respectat.
Proiectul privind statutul acestora se afla in dezbatere publica si sunt deschisa oricaror
propuneri de imbunatatire a acestuia.
In 2017 a fost adoptata Hotararea de Guvern nr. 410/9 iunie 2017, avand ca obiect
“unele masuri referitoare la arhiva fostei Directii Generale de Protectie si Anticoruptie”.
Prin aceasta hotarare, Guvernul a decis constituirea unei Comisii care va inventaria,
declasifica sau, acolo unde va fi cazul, va trece la un alt nivel de clasificare sau de
secretizare documentele din arhiva DGPA, dupa care le va preda institutiilor cu
competente in domeniu.
De la data adoptarii acestei hotarari au trecut mai bine de doi ani, fara ca vreun raport
sau informatie privind arhiva SIPA sa fie facuta publica. Trebuie verificate si facute
publice stadiul procedurilor si, in functie de concluziile verificarilor, gasite solutii la
problema spinoasa a arhivei, solutii ce trebuie discutate si stabilite in comun cu CSM.
Daca dupa 1989 au existat foarte multe studii despre fosta Securitate, ba chiar avem un
Consiliu National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, exista insa foarte putine studii
tehnice, critice, juridice, istorice cu privire la justitia din perioada comunista. Daca fosta
Securitate ii zdrobea pe oameni in anchete, a fost justitia din perioada comunista cea
care i-a condamnat.
In concluzie, proiectele de solutii pe care le-am prezentat sunt o parte dintre obiectivele
pe care l-as urmari, obiective ce au in vedere atat cetateanul, ca destinatar al actului de
justitie, cat si pe cei din sistemul de justitie, care infaptuiesc justitia sau contribuie la
infaptuirea ei. Atributiile Ministerului Justitiei sunt insa mult mai complexe, incepand cu
rolul primordial in domeniu legislativ – in initierea sau avizare de acte – insa nu este
locul si rolul acestei postari de a prezenta o strategie exhaustiva.
P.S. Am fost intrebata de ce nu am scris nimic despre sistemul penitenciar, care e sub
MJ. Intentionat nu am facut-o, pentru ca doresc prima data sa ma consult cu factorii
decizionali si sindicatele din sistemul penitenciar. Vreau sa-i ascult pe ei prima data, sa-
mi spuna cu ce probleme se confrunta si ce solutii de rezolvare intrevad. De principiu,
voi sustine orice propunere care va ajuta la imbunatatirea sistemului penitenciar.
Avocatul Gheorghe Piperea: ”Și noi, consumatorii, suntem ipocriți (sau doar
comozi)!”
Dupa toate probabilitatile, mii de hectare de padure amazoniana ard si, odata cu ele, un
milion de catedrale Notre-Dame de Paris, anaconde, capibara, arbori de cauciuc,
palmieri, flori de fructe ale pasiunii, macaci, tucani, lenesi, pesti arapaima, pentru ca
oamenii de afaceri vor mai mult teren pentru plantatii de trestie de zahar si soia si, mai
ales, pentru culturi de plante modificate genetic si pasuni pentru cresterea vitelor de
carne*.
Se face profit din agricultura amazoniana, deci aceste crime contra viitorului umanitatii
“se merita”. Lumea cumpara din ce in ce mai mult zahar “ecologic” din trestie de zahar,
mai multa soia pentru vegan steak – urile americanilor, ale europenilor si ale
australienilor eco-friendly si, desigur, din ce in ce mai multa carne de vita crescuta ne-
industrial, pe pasuni largi, cu deschidere galactica.
Daca lumea cumpara, este clar ca vanzatori se gasesc, iar productia se face, chiar cu
sacrificiul oxigenului planetei. Nu conteaza nici ca Monsanto, Du Pont sau alte corporatii
– frankenstein fac viitorul sumbru producand in Amazonia defrisata si, ulterior, bagand
in noi orgamisme modificate genetic, cu riscul schimbarii constitutiei noastre biologice.
Conteaza doar profitul.
Sa fie clar, nu numai Jair Bolsonaro este de aratat cu degetul pentru ca, desi Brazilia are
legi dure de protectie a mediului, se preface ca ploua, lasand buldozerele sa culce la
pamant padurile multimilenare ale Amazonului si sa le dea foc, din cand in cand, pentru
a le “reda” agriculturii.
La fel face si Trump, inchide ochii sau refuza sa accepte ca viitorul copiilor nostri e deja
compromis de consumul aberant, chiar criminal, al resurselor naturale.
Ziarul The New York Times este, la randul sau, de o mare ipocrizie, alaturi de marile
corporatii care se ingrijoreaza virtual pentru incalzirea climatica, reducerea rezervei de
apa si oxigen sau consumul impropriu, infantil, al combustibilului fosil, impunand
propriilor salariati tot felul de reguli idioate eco-friendly. Nimeni nu face, insa, nimic
concret, cata vreme curge profitul in cantitati amazonice in buzunarele unui numar din
ce in ce mai mic de actionari si manageri, pe care NYT ii ridica in slavi, incasand miliarde
cu titlu de publicitate si sponsorizari de la eu.
Ironic, in urma cu cateva zile, acelasi ziar ultra-bogat, scris de bogati pentru bogati,
publica un manifest al managerilor primelor 100 de mega-corporatii globale, care cerea
renuntarea la scopul unic de a face profit cat mai mare, in favoarea unor scopuri
umaniste si sociale. Nimeni insa nu a impus vreun embargo asupra zaharului, a soiei si a
carnii de vita care vin din Brazilia, de pe solurile “redate” agriculturii prin distrugerea
padurii amazoniene.
Si noi, consumatorii, suntem ipocriti (sau doar comozi). Nici noi nu ne punem problema
de a manca mai putina carne de vita sud-americana si de a renunta la zaharul de
trestie. Putem noi, romanii, sa consumam ceea ce se produce la noi, renuntand la
importurile care inlocuiesc oaia din Bucovina si din Marginimea Sibiului, porcul din
Timisoara, Harghita si Braila, vita din Giurgiu, Mures si Bistrita? Putem, dar e mai comod
sa cumparam din Mega Image.
*A se vedea, in acest sens, articolul de azi din The New York Times International Edition de azi, semnat
de o anume Vanessa Barbara, corespondent din Sao Paolo al NYT.
Până la urmă, intelectualii de curte ai regimului Băsescu se întorc la tătucul lor turpid și
securist. Deși se anunța candidat prezidențial (părea că susținut de AD, care află din
presă că candidatul nu mai e al lor), M. Neamțu devine purtătorul de cuvinte al
partidului grobianului național, care vede ca soluție a traficului de carne vie, în cea mai
bună tradiție conservatoare, nici mai mult nici mai puțin decât legalizarea prostituției.
Prezidențiabilul lui Petrov, pe locul de pe care s-a dat la o parte candidatul Neamțu,
devine Toader Paleologu, cel care o susținea pe metresa șefului, Udrea, în lupta din,
pe atunci, PDL.
Monica Macovei și Dacian Cioloș sunt doi exponenți ai rețelelor vechii securități care
s-au descurcat foarte bine în politica încurcată a anilor ’90. Monica Macovei este fostă
procuroare comunistă. În fişa de apreciere, Ioan Hăineală, tatăl fostei șefe a Consiliului
Superior al Magistraturii, Oana Schmidt Hăineală, o lăuda pe fosta procuroare Monica,
membră a PCR, procuror la Procuratura locală Sector 1 în 1989, pentru modul „ferm” în
care făcea arestări. După 90, Monica Macovei s-a reprofilat și împreună cu Renate
Weber, Silviu Brucan și intelectualii de Revista 22, au luat calea ONG-ului și au format
rețeua Soroș în România, care mai apoi a fost împărțită în rețele mai mici, în funcție de
nevoi și interese.
Dacian Cioloș face și el parte dintr-o familie de campioni. Unchiul său este Virgil
”Vulpea” Ardelean, fost șef la UM215 și sora sa este angajată la aceeași unitate. În
carieră, tânărul Dacian a fost ajutat de unchiul lui, care mai întâi l-a pus paznic la ușa
disidentei Doina Cornea, ca mai apoi să-l pună șef la tineretul partidului de sorginte
securistă ”Vatra Românească”.
Când lucrurile nu au mai mers bine la Vatra Românească, Dacian a fost trimis cu bursă
în Franța unde, se speculează, a luat prima dată contact cu serviciile secrete franceze.
După tinerețea tumultoasă, parcursurile lui Macovei și Cioloș sunt cunoscute. Cioloș
ajunge comisar european și premier cu sprijinul Franței, iar Macovei ajunge Ministrul
Justiției și parlamentar european cu sprijinul rețelei Soroș.
Când a fost numit comisar european, Cioloș a beneficiat din plin de relațiile Monicăi
Macovei la Bruxelles. Acum, când Cioloș este lider de grup la partidul european al lui
Macron și pe cai mari în țară, atașat la remorca USR, trebuie să-și plătească datoria.
Deja se aude pe surse că PLUS își dorește ca într-un eventual guvern USR-PLUS, Monica
Macovei să fie propunerea lor pentru portofoliul Justiției. În felul acesta, Cioloș face un
joc complex, își plătește o datorie și își ține aproape o rețea importantă cu încrengături
la Bruxelles. Este posibil ca cei de la USR să nu fie chiar încântați de propunere, dar
după ce ani de zile au avut o singură temă, justiția, este greu să iasă public și să o
refuze pe Macovei.
Ce a fost la Romexpo? Oda Bucuriei politice cîntată de liberali n-a fost decît o reuniune
bombastică, dedicată unui fals erou care n-a făcut mai nimic în cei cinci ani de odihnă la
Cotroceni.” (COTIDIANUL, editorial de Cornel Nistorescu, 9 august 2019, după pseudo-
lansarea lui Klaus Iohannis la Consiliul Național al PNL).
Pentru că, așa cum arată acum, acest tip de „media” e un spectacol cu deținători de
microfoane colorate, vârâte ca baionetele în ochii oricui, cu știriste, și hai, ca să nu fiu
acuzată de discriminare, cu știriști, pe care n-ai putea să-i suspectezi că ar fi absolvit
școala primară, cu moderatori înșurubați total în partizanate larg afișate și pătimașe la
extrem, cu texte afișate pe prompter, necorectate de vreun ”cap limpede”, deoarece
„capii-ăștia-limpezi” - și nu-mi atrageți, vă rog, atenția, că am greșit pluralul - trebuie
plătiți, deci mai bine dă-i naibii, că iese „telejurnalul” și fără ei, cu știri de breaking news
citite din studio și contrazise aproape instantaneu de relatările din teren, cu Roxana
Ciucă, o! cu Roxana Ciucă… ființă imponderabilă înzestrată cu capacitatea stranie de a
răpăi, în aceeași relatare, aceleași lucruri de minimum douăzeci de ori, introducând și
sfârșind propozițiile prin „vom afla cu exactitate”, pentru ca noi să nu observăm că
dânsa are o singură idee, și aceea nedusă la capăt…
Sigur, mai sunt și unii seniori ai presei românești, care prestează în platou… dar n-ați
vrea să știți…
Pentru isteria totală și deruta sinucigașă a populației așa zisele televiziuni de știri au o
responsabilitate majoră.
Faptul că în România „canal de știri” a ajuns să fie doar un cuvânt mult folosit, dar fără
pic de conţinut, nu trebuie să mire pe nimeni.
Deoarece domnul care citeşte este în viața de zi cu zi flasc precum o moluscă aţipită,
înfundată pe jumătate în nisip, nu reuşesc să-mi dau seama dacă este de acord sau nu
cu ceea ce recită cu o oarecare intonație deoarece expune uneori publicului o uimire în
crescendo pentru textul citit la prima vedere. Astfel încât mi se pare mult mai lesne să-
mi imaginez că avem la conducerea ţării - că aşa a ales poporul român - un fel de
balaur, o fiară octocefală (scuze dacă am greşit numărul de capete deoarece nu ştiu
exact câţi consilieri, cronicari şi scribi deţine dânsul în momentul de faţă) care se
prezintă în public sub o formă amintind vag de Arnold Schwarzenegger în „Cactus Jack”
- adică mare şi blond. Atât.
Interesant este că nici unul dintre capete nu-i aparţine lui Klaus.
Şi mai interesant este că nici nu ştim dacă domnul Klaus are, totuşi, cap.
P.S. Nu vă spun nimic despre divorțul anului, cel dintre PSD și ALDE. Căci fiecare pasăre
- fie că-i PASĂREA ELEFANT, fie că-i PASĂREA MUSCĂ, pre limba și pre limbuția ei piere.
Ion Cristoiu: ”Showrunners-ii l-au rescris din nou pe Gheorghe Dincă. Nu mai e
Monstrul din Caracal. E un om de treabă care face urît la beție”
Am mai scris că lungirea anchetei în Cazul Caracal își are cauza în faptul că
showrunnersii (în traducere, cei care dirijează show-ul, asumîndu-și rolul de scenariști,
garanți ai valorii artistice și producători) n-au găsit încă finalul. Un final care să
mulțumească opinia publică.
Operațiunea a avut și are loc atît prin comunicate oficiale, cît și prin scurgeri din dosarul
de anchetă. Da, scurgeri din dosarul de anchetă, unul dintre cele mai grave fapte ale
acestui Scandal.
Evenimentul zilei: Soția lui Gheorghe Dincă a rupt tăcerea. Declarații incendiare la
DIICOT: „O luase razna”
Adevărul: De ce a plecat soţia lui Gheorghe Dincă din Caracal după o lună, deşi a
primit-o cu trandafiri roşii. Detaliile primei declaraţii a femeii.
Cancan: Soția lui Gheorghe Dincă a dezvăluit ce s-a întîmplat în beciul din casa groazei:
„mi-a dat o palmă peste faţă şi…”
Antena 3: Cazul Caracal. Soția lui Gheorghe Dincă, în fața procurorilor: „Am observat o
schimbare în comportamentul lui. A început să devină violent și vulgar în exprimare din
noiembrie 2018”.
Bugetul.ro: Declarații făcute de soția lui Gheorghe Dincă! „Începuse să consume alcool”
BZI: Fiica lui Gheorghe Dincă, declarații incredibile: „Avea în mînă o pungă sau plasă de
mărime medie, de culoare închisă”
ActiveNews: Unul dintre fiii lui Gheorghe Dincă le-a spus procurorilor că nu avea o
relație bună cu tatăl său: Eu cînd veneam în România mergeam direct la socrii mei în
comuna Deveselu.
Mediafax: Ediţie specială Marius Tucă Show. Alexandru Bogdan, primul avocat al lui
Gheorghe Dincă: „Dincă spune de Alexandra că au dormit în acelaşi pat, dar nu s-au
consumat raporturi sexuale”
Gandul.info: Interviu integral. Marius Tucă Show. Bogdan Alexandru, primul avocat al
lui Gheorghe Dincă, despre momentul în care ucigaşul şi-a recunoscut faptele şi cum a
reacţionat soţia lui DigiFM: Primul avocat al lui Gheorghe Dincă: inculpatul susține că nu
a violat-o pe Alexandra
Click: Primul avocat al lui Dincă: «Nu l-am văzut impulsiv. Am avut o comunicare bună»
Aceste titluri sînt date unor materiale care reproduc, scurse din dosar, declarații făcute
în fața procurorilor de Gheorghe Dincă și de membrii familiei în primele zile ale anchetei.
Unele titluri trimit la o realitate ciudată:
Membrii familiei au luat cu asalt televiziunile de știri pentru a-și prezenta punctul lor de
vedere asupra faptelor comise de Gheorghe Dincă.
Primul avocat al lui Gheorghe Dincă își amintește brusc după trei săptămîni de la
audierea din 28 iulie ce-a zis Dincă procurorilor de la DIICOT Craiova.
Din Declarațiile prezentate ca scurse din dosar, după opinia mea date presei de către
conducerea DIICOT, se conturează un alt Gheorghe Dincă decît cel scris pînă acum de
showrunners-ii.
Pînă acum, Gheorghe Dincă a fost prezentat ca un criminal în serie, un monstru care
răpea fete cinstite, le ducea acasă, le viola și le omora, după care le ardea în butoi.
Săptămîni întregi, așa-zis criminaliști, jurnaliști scoși din cămară ca niște conserve
expirate, informații date pe surse și burtiere halucinante ale televiziunilor de știri au
explicat asasinarea fetelor printr-un comportament de criminal în serie. Monstrul, cum a
fost botezat, răpea fetele (fetele, și nu cele două fete, deoarece lui Dincă i se puneau în
seamă 20 de victime) pentru a le putea ucide și a le arde. De aici și imaginea de
criminal cu sînge rece, care-și joacă pe degete anchetatorii.
La această variantă s-a renunțat. Se testează o nouă variantă: Gheorghe Dincă nu mai e
Monstrul din Caracal. E un om de treabă care face urît la beție.
Ne răspunde declarația Elenei Dincă, soția lui Dincă, în fața procurorilor DIICOT cu
săptămîni în urmă:
„De la data de 24.04.2019 am avut o relaţie foarte bună (normală) cu soţul meu pînă la
data de 23.05.2019, când soţul meu a uitat că a spart o damigeană cu vin din beci cu o
zi înainte dînd vina pe mine şi reproşîndu-mi acest lucru, moment în care mi-a şi aplicat
o palmă în zona feţei. A doua zi, respectiv 25.04.2019, soţul meu şi-a amintit că el
spărsese damigeana cu vin, cerîndu-şi scuze.
Imaginea propusă e cea a unui om de treabă, la locul lui, dar care o ia razna cînd se
îmbată. Cu țuică și vin. Formula, cu țuică și vin se va regăsi ulterior și în mărturiile unor
femei scoase în fața opiniei publice pentru a schița imaginea lui Dincă de om violent din
punct de vedere sexual cînd se îmbăta.
De ce le-a omorît Gheorghe Dincă pe cele două fete? Nu din porniri de criminal în serie,
de ins care răpește fete pentru a le viola și ucide apoi, ci din greșeală.
Un alt document din dosarul plasat de autorități presei – Declarația lui Gheorghe Dincă
din 28 iulie 2019, cînd a recunoscut – încearcă să prezinte opiniei publice varianta
omului de treabă: „Am intrat în casă și am deschis ușa și am observat că fata se
dezlegase de la pat și umbla legată la picioare, avînd telefonul în mînă”.
– Conform declarației, a urmat o altercație, Dincă a plesnit fata și aceasta a căzut lîngă
o masă. Dincă a văzut ca nu mai mișcă și că „îi curgea sînge din nas și din urechea
dreaptă”;
– Pentru ardere a folosit lemne, cîrpă îmbibată cu motorină, resturi din curte, o pungă
cu vaselină și un carton de smoală. „Focul a ars pînă la orele 20”.
La fel s-au petrecut lucrurile și în cazul Luizei. Alexandru Bogdan merge și mai departe
cu îmblînzirea imaginii lui Gheorghe Dincă susținînd că acesta a dormit în pat cu
Alexandra fără să-i facă nimic. N-am nici o îndoială că Gheorghe Dincă așa a declarat în
28 iulie 2019, cînd și-a recunoscut crimele. A încercat prin asta să-și micșoreze
pedeapsa la nivelul crimei din accident. N-am nici o îndoială că așa au declarat și
membrii familiei. Problema, marea problemă e alta. Aceste documente se află în dosarul
anchetei. Pînă acum din dosar n-au apărut documente. Au apărut informații pe surse,
dar nu documente. Dincolo de caracterul penal al scurgerii (pentru cei care le dau, nu
pentru cei care le publică) apariția acestor documente, singurele din dosar, au menirea
de a-l prezenta pe Gheorghe Dincă opiniei publice în postura de om bun care devine rău
la beție. La ce servește această rescriere?
La minimalizarea responsabilității celor care s-au făcut că investighează de-a lungul zilei
de 25 iulie 2019. Una e să nu intervii în cazul unui monstru, și alta în cazul unui om de
treabă, care o ia razna la beție.
Unul din cei mai buni avocați de penal din Cluj, Radu Chiriţă către denigratorii
Danei Gîrbovan: ”Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi…”
Pe vremurile negre în care unul dintre lucrurile bune erau bancurile cu securişti, circula
un banc în registrul de umor negru al anilor ’80. Cică la coadă la pâine – pentru cei cu
memoria scurtă sau a căror vârstă începe cu 1, 2 sau 3 se stătea cu orele şi nu erai
sigur că prinzi – unul din participanţii la coadă se apucă să zică cu voce tare tot felul: că
nu se găsește de mâncare, că e frig în casă, ca Ceauşescu e aiurea etc. Altul începe şi
el: că în occident este libertate, că mai bine fuge din ţară. După ce se incinge bine
treaba, primul scoase o legitimație de securitate, i-o băgă sub nas și îi spune: “Sunt
locotenent de Securitate, așa că vii cu mine şi nu mai pleci“. Ălalat: “Tati, eu sunt
căpitan de Securitate, așa că tu vii cu mine.” În timp ce ăştia se ceartă care e mai tare
în grade şi în provocări mai vine unul de la coadă şi le spune: “Bine lucrat, băieţi! Io
sunt colonel de Securitate. Sfatul meu: stați mai răsfirați, măi băieți, stați mai
răsfirați…“
Nu m-o mirat asta. M-o mirat stilul de kamicaze a Danei, dispusă să fie târâtă în lături
de toţi porcii, pentru a încerca să treacă de la vorbe la fapte timp de câteva luni, că nu
cred că va dura prea mult acest guvern. Şi să îşi asume riscul de a fi sabotată atât de
pesede – care nu va fi încântat de unele dintre chestiile pe care ştiu sigur că vrea să le
facă – cât şi de colonei. Nu cred că are vreo şansă rezonabilă să reuşească ceva, cu
toată lumea aşteptând să-şi rupă gâtul. Că vrea să facă bine sunt convins, măcar din
zecile de discuţii pe care le-am avut în ultimii 10 ani pe subiect, că ştie ce să facă sunt
convins, că unde nu ştie o să întrebe iară sunt convins. Ca va reuşi ceva nu sunt deloc
convins şi de aia m-a mirat profund gestul ei. Însă, ca să revin, atacul masiv şi
concertat nu m-a mirat.
M-au scârbit însă o parte din rahaturile lansate. Am stomacul rezistent, dar tot am băut
o limonadă. Io ştiu că oamenii au memoria scurtă, dar unii care au vorbit în ultimele zile
ar trebui să îşi şteargă rahatul de gură înainte să o deschidă. Adică, pune Danileţ
întrebări despre cum ajunge un jude ministru, iar el o fost consilier al ministrului în timp
ce era jude? Dă-o dracu… Pune tot el întrebări despre reprezentativitate, după ce o fost
revocat de sute de judecători? Dă-o-n mă-sa de treabă. Ne explică doct Horaţiu
Dumbravă despre conflicte de interese, după ce o candidat la INM în timp ce controla
INM-ul din postura de membru al CSM??? Zic doar de ei doi, pentru că pe ei îi cunosc şi
ştiu suficient de multe încât să fi sperat că vor avea decenţa să tacă din gură, în ciuda
ordinului pe unitate.
P.S. Că tot veni vorba despre ipocrizie, dublă măsură şi afirmarea unor principii numa’
când ne convin, nu mă pot abţine să nu pun o întrebare. Facultăţile de drept – inclusiv a
mea – asociaţiile de profesionişti ai rechizitoriului anual etc. nu dau comunicate legate
de intenţia de modifica codul penal şi cel de procedură penală prin OUG? Că acum ceva
vreme, gemea internetul de comunicate în care se afirma principial că statul de drept se
opune legifirării în penal prin OUG…
Fără îndoială, câmpul de luptă în ultimii 10 ani s-a mutat pe facebook. Deși principiile
informării (sau dezinformării) au rămas aceleași, sintagme celebre precum ”ați mințit
poporul cu televizorul”, nu-și mai au corespondentul astăzi în această lume minunată
a tuturor posibilităților - feisbuc. Spre deosebire de televizor, internetul ne oferă astăzi o
posibilitate de a ne exagera ego-ul în fel și chip, prin urmare, el nu poate fi un dușman,
un manipulator pervers, e ”imposibil”, iată, că ne e…”prieten”
Cel puțin așa văd lucrurile cîteva milioane de percepții și conștiințe umane ale căror
instrumente de publicare sunt folosite zilnic, formând un număr colosal de date livrate în
cloud. Nori de informație și meta informație se cern și disipă zilnic, coborînd de sus în
jos, și urcînd de jos, de la noi, în sus, de fiecare dată cînd un zîmbet este pozat și
autopozat cu un smartphone conectat la internet. Televizorul a fost odată dușmanul
omului: el nu oferea nimic în plus, ca obiect de consum, spre deosebire de facebook. Și
atunci, mai poate spune cineva astăzi că ”mințim poporul cu facebook”, în timp ce nația
se scaldă în milioane de petabiți, și nu simpli, ci din aceia care le aduc doza zilnică de
fericire, hrănindu-se cu like-urile și comentariile superficiale, de consum, ale celorlalți
oameni, bazate adesea pe compulsivități de moment. Asta ca să cernem mai bine
pădurea. Dincolo de toate acestea, sau mai exact, localizat precis, ÎN INTERIOR, zace
ceea ce e cu adevărat important: informația, extrasă din contexte și alte scrieri: o
abundență colosală de date care se cere analizată, manipulată și în sfîrșit, corectată, în
caz că ceva nu este în concordanță cu agenda națională și chiar internațională, mai nou,
de ”bîrfe”, la care omul de rînd să se conecteze la unison. Globalizarea informațională
începe și se termină cu newsfeedul pe feisbuc: ceea ce ni se etalează, înaintea
ochilor, atît nouă cît și celorlalte miliarde de oameni conectați la aceeasi bază de date
gigant, numită internet.
În acest cîmp de luptă, din cînd în cînd, sau poate mai des decît ne așteptam (sîc), apar
și oameni care spun adevăruri. Si spun adevăruri, pentru că adevărul absolut nu poate fi
aflat dialectic, după cum bine se știe, prin urmare el reflectă conținutul minții unui om,
totalitatea perceptelor și corelațiilor sale, în conformitate cu structura sa psihologică
etc. Ei bine, din cînd în cînd, acești oameni să știți că trebuie dezarmați. Nu o zic eu, o
zic acțiunile în masă care se petrec în rețea. Dacă observați cu atenție liderii de opinie,
veți vedea că în preajma lor, atent lipiți de profilul lor, de postările lor, se perindă alte
profile (oamenii adevărați mai degrabă se află în lumea reală, personală), cu interese
mai mult sau mai puțin dăunătoare. Alteori acești indivizi apar să întărească
convingerile, alteori să le denatureze sensul, să disimuleze și în sfîrșit, să batjocorească,
după cum vom vedea în cele ce urmează să zic. Iată adevărații postaci în acțiune: lipiți
de persoane de interes, oscilează între a simpatiza cu ei, și a-i detesta din tot sufletul,
veșnic aflați într-o psihopatie specifică timpurilor, și vom vedea de ce, mai jos.
Într-o lume atât de complexă a informației, a spune adevărul poate fi un act de curaj,
dar și de cruzime, iar a spune adevăruri mici, servite precum picătura chinezească,
poate fi o abordare tactică, asemeni unui luptător care-și extermină dușmanul –
”minciuna”, cu propriile arme. De asta se ocupă (din când în când) presa, liderii de
opinie de bună credință, și alții. În acest câmp de bătălie, ca în oricare alt câmp,
dezarmarea poate fi o tactică menită să nimicească artileria adversarului, (adică a celui
drept) și nu oricum, ci prin tehnici psihologice deja cunoscute de toți. Dintre toate, am
să o pomenesc pe cea mai importantă, și ușor de exersat pe canalele de social-media:
dezarmarea.
...intr-o lume a trepanatilor si a celor care au ajuns zombi sociali, ADEVARUL este prima victima... restul
sint doar constatari ale acestui adevar...
http://roncea.ro/