DIMITRIE GUSTI

13 februarie 1880, Iași - 30 octombrie 1955, București

 Sociolog, profesor, filosof, istoric și etnograf român.

 Considerat a fi creatorul sociologiei românești.
 Fruntaş al intelectualităţii noastre din perioada interbelică.
 Model, atât în ceea ce priveşte erudiţia şi opera sa, dar şi implicarea socială şi dragostea
pentru satul românesc.
 Membru al unei loji masonice din Iași.
 Important susţinător al activităţii ştiinţifice şi culturale, în special în perioada domniei lui
Carol al II-lea.
 Întreaga sa viaţă a fost dominată de credinţa în cunoaştere şi organizare, care asigură
succesul.
 Prezintă satul și țăranul ca elemente centrale ale națiunii române, iar despre sat susţine că
este o problemă ce trebuie să fie rezolvată prin educație şi igienă.
 Adept al Societăţii Naţiunilor, considerând că aceasta aşeza relaţiile dintre state pe baze
mai echitabile.
 Teoretician de marcă în filosofia socială.
 L-a preocupat cooperarea intelectuală internaţională (schimburi intelectuale cu asociaţiile
şi fundaţiile sociologice internaţionale), fiind el însuşi creator de şcoală de nivel european, în acord
cu cele mai moderne metode de cercetare de teren.
 Concepea realitatea socială ca pe o sumă de "manifestări" (economice, spirituale, juridice
și politice), înăuntrul unor "unități sociale" concrete (ex. satul, orasul, familia). Aceste "manifestări"
sunt condiționate, după Gusti, de acțiunea simultană a mai multor factori ("cadrul cosmologic",
"biologic", "psihologic" și "istoric") și guvernate de "legea paralelismului sociologic".
 Și-a petrecut copilăria, la Gropnița (unde părinții aveau o moșie) și la Iași.
 1891-1898 - Face şcoala primară la internatul „Caracaș” și liceul la „Institutele Unite”, din
Iași, unde îi are ca profesori pe Alexandru Philippide, A.D. Xenopol, Petru Poni.
 1898-1899 - Urmează un an la Facultatea de Litere, Drept şi Ştiinţe a Universităţii din Iaşi,
apoi pleacă la Berlin.
 1899 - Se mută la Universitatea „Friedrich Wilhelm”, din Berlin, timp de un an.
 1900 - 1904 - Urmează cursuri susţinute de W.Wundt, K. Bucher, P. Barth, K. Lamprecht și
Fr. Ratzel la Universitatea din Leipzig, iar în 1904 obţine doctoratul la Facultatea de Filosofie a
Universităţii din Leipzig, cu teza „Egoism şi altruism. Asupra motivării sociologice a voinţei practice”.
 1905 - Revine la Universitatea din Berlin, unde studiază sociologie, drept, economie şi
statistică/
 1908 - Prezintă, la Universitatea din Berlin, teza asupra fundamentelor dreptului de presă
şi exegeza din corpus juris canonici, pentru obţinerea doctoratului în drept, însă renunţă la
susţinerea examenului oral. Studiază sociologia la Berlin cu Georg Simmel, Ferdinand Tönnies,
Leopold von Wiese și Max Weber, filosofia cu Friedrich Paulsen și jurisprudența cu Franz von
Liszt și Rudolf Stammler.
  1908 - Merge la Paris pentru a se întâlni cu sociologul Émile Durkheim.
 1910 - Devine profesor la Universitatea din Iași și începe să predea „Introducere în cursul
de istoria filosofiei greceşti, etică şi sociologie”, la Catedra de Istoria Filosofiei Antice, Etică şi
Sociologie a Facultății de Litere de la Universitatea din Iaşi.
 1915 - Scrie lucrarea ”Sociologia războiului”, în care abordează problema războiului cu
instrumentele sociologiei. Metoda de cercetare propusă de Gusti este metoda monografică, ce
presupune o cercetare interdisciplinară a unităților sociale, o cercetare de teren.
 1919 - 1943 - A înființat și a condus revista „Arhiva pentru știința și reforma socială”.
• 1918 - Contextul în care se desfășurau lucrurile în perioada aceea: se sfârșește Primul
Război Mondial. Regatul României se află în tabăra câștigătoare, reușind să împlinească un vis al
multor generații: se unesc sub aceeași conducere toate principatele în care se vorbește limba
română. Toate acestea duc la mărirea teritoriului țării (aproape dublu), la dublarea numărului de
locuitori (20 de milioane), dar și la venirea altor cetățeni, de alte etnii (unguri, bulgari, ucraineni,
ruși, evrei, germani, romi). Populația urbană era, la momentul acela, de doar 20,2%, ceea ce a cauzat
o reală problemă în spațiul rural.
 1919 - Devine membru al Academiei Române.
 1919 - 1921 - Fondează și conduce Asociaţia pentru Ştiinţă şi Reforma Socială,
transformată, în 1921, în Institutul Social Român, un for de dezbatere, documentare, informare şi
cercetare ştiinţifică.
 1919 - 1943 - Conduce revista „Arhiva pentru știința și reforma socială”
 1920 - Se transferă la Universitatea din Bucureşti, la catedra de Sociologie, Etică și Estetică
a Facultății de Litere, unde organizează seminarul de sociologie, avându-l drept asistent pe G.
Vlădescu-Răcoasa, începând opera sa de creare a primei şcoli sociologice româneşti.
 1921 - 1939 - Conduce Institutul Social Român.
 1925 - 1948 - Inițiază și îndrumă acțiunea de cercetare monografică a satelor din România,
care ia sfârşit în contextul politic şi social postbelic.
 7 ianuarie 1928 - are loc Adunarea Generală de Constituire a Societăţii de Difuziune
Radiotelefonice din România şi este aprobat Statutul de Funcţionare, constituindu-se primul
Consiliu de Administraţie al noului serviciu public. Acesta se compune din nouă membri, şase numiţi
de Guvern şi trei de acţionari. Profesorul Dimitrie Gusti este ales membru în acest Consiliu, alături
de profesorul Dragomir Hurmuzescu - preşedinte, Ion Al. Brătescu - Voineşti - vicepreşedinte şi prof.
Teodor Alexianu, comandor Cezar Boerescu, prof. Ştefan Bogdan, Alexandru Mavrodi, prof. Gheron
Netta şi Mihail Roşca.
 1928 - Din 10 iulie până în 10 august, are loc a patra campanie de cercetare monografică,
la Fundu Moldovei, Câmpulung. Se face un nou chestionar, ca o adaptare a celor folosite în cele trei
cercetări precedente. Echipa se extinde; existau deja 62 de cercetători împărţiţi în echipe, între care,
pentru prima oară, apare Mihai Pop. Notiţele nu se mai iau pe caiete, ci pe fişe depuse în dosare
tematice. Se continuă strângerea de obiecte din sat, organizate ulterior într-o expoziţie a
seminarului de sociologie. Apoi, obiectele sunt duse în Pavilionul Românesc de la Expoziţia
Universală de la Barcelona, din 1929.
 1929 - Între 13 iulie şi 16 august are loc cea de-a cincea monografie, la Drăguş, Fagăraş;
momentul culminant al activitaţii monografice gustiene; echipa ajunge la 89 de cercetători. În toate
campanile monografice se organizează biblioteci săteşti, unde o mare parte dintre cărţi sunt donate
de cercetători, dar şi „şezători”, concepute de monografişti, în care aceştia îşi prezintă intenţiile şi
câștigă prietenia şi colaborarea sătenilor.
 1932 - 1933 –Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor. În calitate de ministru,
creează învățământul sociologic în școlile secundare și normale. De asemenea, întemeiază școli
sătești și cămine culturale.
 1934 - Începând cu acest an, ține numeroase conferințe în străinătate legate de programul
sociologic român:
- Acțiunea monografică în România
- Sociologia unităților sociale
- Legea serviciului social în România
 1935 - Înființează revista de sociologie „Sociologia militans”
 10 mai 1936 – Are loc deschiderea oficială a Muzeului Satului, creat de Gusti, împreună cu
Victor Ion Popa, H.H. Stahl şi G. Focşa; deschiderea a avut loc în prezența regelui Carol al II-lea, însă
inaugurarea pentru marele public avea loc la 17 mai 1936. În discursul său de atunci, Dimitrie Gusti
arăta că Muzeul Satului este un muzeu original, care nu a fost creat după modelul muzeelor în aer
liber existente în acea vreme în Europa, acestea fiind ”prea etnografice și, în mare măsură,
romantice”. Gusti adăuga că muzeul trebuie să ”înfățișeze lucruri adevărate”, fiind o sinteză a satelor
din toată România. După un an de la deschidere, organizează pavilionul românesc la Expoziția
Internațională de la Paris.
 1936 - 1944 - Înființează și conduce revista „Sociologie românească”.
 1939 - Organizează pavilionul românesc la Expoziția Internațională de la New York.
 1939 - Obține legiferarea serviciului social prin care se instituționaliza, pentru prima oară
în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acțiunea socială practică și cu pedagogia socială.
 1939 - 1944 - Conduce Institutul de Științe Sociale al României.
 1941 - Scrie opera sa de căpătâi - „60 de sate româneşti”.
 1944 - După invadarea și ocuparea României de către Armata Roșie, Partidul Comunist din
România a încercat, în zadar, să-l câștige pe Gusti de partea sa, cu oferte de colaborare.
 1944 - 1946 - Devine Preşedinte al Academiei Române.
 1944 - 1948 - Conduce Institutul Social Român.
 1947 - 1948 - Devine Preşedinte al Consiliului Național de Cercetări Științifice.
 1948 - În viaţa publică, se manifestă ca partizan al instituţiei monarhice şi al regelui Carol al
II-lea, iar drept consecinţă este exclus din „noua Academie” a Republicii Populare România, fiind
repus în drepturi abia în anul 1990.
 1955 - Moare la București și este înmormântat la cimitirul Bellu.
 Enunță legea unităţilor sociale, susţinând că realitatea socială este rezultatul diverselor
manifestări individuale - economice, spirituale, juridice şi politice, fiecare într-o proporţie şi
prioritate diferită - şi al influenţelor unor factori istorici, psihologici, biologici, cosmici.
 Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt:
- 1904 - Egoism și altruism
- 1915 - Sociologia războiului
- 1915 - Studii de sociologie și etică
- 1929 - Cosmologia elenă
- 1938 - 1943 - Enciclopedia României (4 volume)
 - 1939 - Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (2 volume)
- 1940 - Problema sociologiei
- 1941 - Știința realității sociale (publicată în limba franceză)
 Sociologia = Competența dezinteresată a oamenilor de știință care au în vedere doar
interesele generale și permanente ale națiunii. Această știință pare să fie capabilă de reformarea
societății prin cercetare, și prin propunerea de soluții pentru diferite probleme.
 Sociologia monografică îmbină, într-o nouă sinteză, teoria cu faptele, dând celei dintâi un
conținut și o fundamentare, iar celor din urmă o formă rațională și o structură științifică.
 Sociologia nu se poate mărgini numai la studiul relațiilor sociale sau la studiul manifestarilor
de viață, ea trebuie, în toate cercetările ei, să deslușească gruparea socială, ca și unitatea
manifestărilor de viață.
 Sociologiei îi lipsește legătura directă cu faptele, adică îmbinarea cu metoda monografică.
De asemenea, ceea ce le lipsește monografiilor sociale este fundamentarea sociologică.
 Societatea - formată din unități sociale (grupuri de oameni, familie, gospodărie, grupuri
etnice) legate între ele prin organizare activă și interdependență sufletească.
 Națiunea = unitate socială autonomă de scop și mijloace; o comunitate culturală.
 Etnicitatea = o realitate virtuală.
 Voință socială = „motorul” societății. Este condiționată de cadrele societății.
 Cadrele și manifestările - Pentru a fi completă, o monografie trebuie să cuprindă un studiu
al tuturor cadrelor.
 Cadre:
- Cadrul cosmic - geografie, cum e așezat satul, cum e determinată viața locuitorilor la
sat de restul teritoriului
- Cadrul biologic - studiul populației, alimentației, igienei
- Cadrul istoric - trecutul satului
- Cadrul psihologic - conformism, inovație, conflicte (colectivitatea psihică țărănească)
 Manifestări:
- Manifestări economice - producție, câștiguri, comerț
- Manifestări spirituale - religioase, artistice, morale, ideologice
- Manifestări juridice - obiceiuri juridice locale, forme de reglementare a conflictelor
- Manifestări politice - forme de organizare și administrare
 Orice schimbare, în timp, a societății este un rezultat obținut din fuzionarea acestor
factori.
 Legea paralelismului are loc între manifestări, între cadre, și între cadre și manifestări.
Toate există și se manifestă separat, dar concomitent, fuzionând pentru a defini în totalitate o
societate. Totodată, se află într-un permanent proces de adaptare socială.
 Sistemul său sociologic se poate rezuma în câteva enunţuri:
- Societatea se compune din unităţi sociale, adică din grupări de oameni legaţi între
ei printr-o organizare activă şi o interdependenţă sufletească.
- Realitatea socială, cristalizată în unităţi sociale, este condiţionată de patru cadre ce
explică geneza faptelor sociale, condiţiile şi potenţialităţile fenomenelor sociale:
 Cadre naturale:
 cadrul cosmic
  cadrul biologic
 Cadre sociale:
 cadrul psihic
 cadrul istoric
- Totodată, realitatea socială cuprinde patru categorii de manifestări, care exprimă
valorile obiective ale societăţii, genurile de activităţi ce definesc viaţa socială în
integralitatea ei: manifestări economice, manifestări spirituale, manifestări
politice, manifestări juridice.
- Esenţa societăţii este voinţa socială. Toate manifestările unităţilor sociale sunt
expresii ale voinţei, „forme ale activităţii omeneşti”.
- Voinţa socială depune, ca manifestări de viaţă, o activitate economică şi una
spirituală, reglementate de o a activitate juridică şi de o activitate politică.
- Voinţa socială este condiţionată, în manifestările ei, de o serie de factori sau cadre
care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic şi istoric.
- Schimbările suferite de societate în decursul timpului, prin activităţile ei şi sub
înrâurirea factorilor condiţionanţi, se numesc procese sociale.
- Începuturile de dezvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezentă şi, deci,
le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinţe sociale.
 Plecând de la acest sistem, sociologul a fundamentat metoda monografică, metodă ce
presupune abordarea simultană, multidisciplinară a subiectului pe cadre şi manifestări, folosind
echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc.
Această cercetare este menită să ofere o imagine panoramică care să surprindă inventarul faptelor
sociale, a stărilor de lucruri, asupra cărora se aplică apoi o interpretare şi o corelare raţională a lor.
Obiectul monografiei sociale, pentru Dimitrie Gusti îl constituie unităţile sociale, la toate nivelurile
societăţii, până la naţiune şi statul naţional ca unităţi integratoare.
 Metoda monografică se cristalizează pornind de la seminarul de sociologie de pe lângă
Catedra de Sociologie, Etică şi Politică din cadrul Facultăţii de Litere Bucureşti, în anul universitar
1924-1925, când Dimitrie Gusti le cere membrilor seminarului să alcătuiască un plan de cercetări
monografice. La 8 februarie 1925, în cadrul seminarului de sociologie condus de Gusti, avându-l ca
asistent pe G. Vlădescu-Răcoasa, începe pregătirea primei ieşiri pe teren. Se impune necesitatea
lucrului în colectivitate, implicând specialişti în diverse domenii, pentru a acoperi toate aspectele
vieţii din comunităţile rurale.
 Această cercetare complexă presupune o organizare specifică, şi oameni potriviţi, deoarece
„calitatea roadelor unei monografii atârnă de însuşirile monografiştilor. Cum va fi monografistul,
aşa va fi şi monografia”, afirma Gusti, care defineşte un cadru larg de cercetare a satului, confom
teoriei sale sociologice a cadrelor şi manifestărilor. Astfel, monografiștii trebuie să cerceteze geneza
fenomenelor sociale și să studieze factorii care le condiţionează. Până la prima cercetare
monografică, în Goicea Mare, sociologia era o ştiinţă de cabinet. Ieşirea pe teren, pentru observaţia
directă, ilustrează concepţia gustiană.