Émile Durkheim

Émile Durkheim, născut pe 15 Aprilie 1858 în Franța, a fost sociolog, psiholog social și
filosof. A fost supranumit arhitect principal al științei sociale moderne și tată al sociologiei.
O mare parte din munca lui Durkheim a fost axată pe modul în care comunitățile ar putea să
mențină integritatea și coerența lor în modernitate, într-o eră în care legăturile sociale și
religioase tradiționale nu mai sunt asumate. Prima sa lucrare sociologică a fost „Diviziunea
muncii în societate ” (1893). În 1895, el a publicat „Regulamentul metodelor sociologice ”,
înființând astfel primul Departament European de Sociologie. „Formele elementare ale vieții
religioase ” (1912) prezintă o teorie religioasă, în care Durkheim compară viața socială și
culturală ale comunităților autohtone și moderne.
Una dintre preocupările sale majore a fost aceea ca sociologia să fie acceptată ca știință. A
adus în atenția tuturor o altă față a pozitivismului, diferită ce cea a lui Auguste Comte. Pentru
el, sociologia a fost o știință a instituțiilor, scopul acestora fiind descoperirea unor noi fapte
structurale sociale.
De-a lungul carierei sale, Durkheim a încercat să analizeze și să soluționeze 3 dileme. În
primul rând, a dorit să stabilească sociologia ca o nouă disciplină academică. În al doilea rând,
a analizat modul în care comunitățile ar putea să mențină integritatea și coerența lor într-o
epocă modernă, când fondul religios și etnic comun nu mai poate fi asumat. În acest scop, el a
scris mult despre efectul legilor, religiei, educației și forțele similare asupra societății și
integrității sociale. În cele din urmă, a fost preocupat de implicările practice ale cunoașterii
științifice. Importanța socială a integrității a fost exprimată de-a lungul întregii sale munci.
Munca lui Durkheim se învârte în jurul studiului faptelor sociale, un termen inventat pentru a
descrie fenomene care au o existență în sine, nu apar datorită acțiunilor indivizilor, dar au o
influență coercitivă asupra lor. El a susținut că faptele sociale au de-a lungul generațiilor ca
obiectiv existența independentă, și apar datorită scopurilor indivizilor ce compun comunitatea.
În ceea ce privește societatea în sine, Durkheim a văzut-o ca un ansamblu de fapte și instituții
sociale. Chiar mai mult decât „ceea ce comunitatea este”, el a fost interesat să răspundă „cum
este o societate creată” și „ce deține o societate împreună „. În privința diviziunii muncii, a
încercat să răspundă la întrebarea „ce ține societatea legată ”. El presupune că oamenii sunt în
mod inerent egoiști, dar normele, credințele și valorile (conștiințele colective) constituie baza
morală a societății, care rezultă din integritatea socială. Conștiința colectivă este de o
importanță esențială pentru societate, constituind o funcție necesară fără de care comunitatea
nu poate supraviețui.
Émile Durkheim a murit pe 15 Noiembrie 1917, la Paris, în Franța.