E pustiu. Din nou. Ca atunci cand ne-am cunoscut. Mai stii?

Atunci cand totul parea pierdut, fara speranta pentru zile mai
bune, atunci cand in fata durerii singura arma pe care o aveam
se rezuma la o tigara rulata dupa ora patru si uneori putina
vointa de a continua. Atunci cand simteai nevoia sa ma iei in
brate si sa imi spui ca totul va fi bine.

Destinul poate, s-a intamplat sa ne aduca impreuna intr-un

moment cand mare era nevoia de prezenta unuia in viata
celuilalt. Poate trebuia doar sa invatam, sa vedem fiecare ca se
poate si altfel. Sa rupem rutina monotoneala, rutina din viata
noastra. Sa spargem realitatea. Sa iesim din matrice. Sau cel
putin sa ne-o construim dupa propriile reguli.

Ai cunoscut

Ceva din mine s-a rupt, si totusi nu ma simt mai usor. fix
21 grame s-au rupt Simt ca sunt mai greu chiar. Apasat de o
durere pe care nu stiu in ce dracu sa o inec, in lacrimi alcool
sau droguri. Durerea nu poti sa o ineci pentru ca nu dispare,
poate cumva o diluezi dar ea totusi ramane acolo acoperita gata
mereu sa te acapareze la cel mai mic declansator. Isi modifica
doar forma dar structura ramane aceasi(iubirea). Singura metoda
este sa o dizolvi sa o eliberezi sa renasca in ceva frumos. Si
totusi Ramane intiparita pentru totdeauna in corp, acolo undeva
ascunsa in fiinta ta. Poti mereu sa o accesezi. Sa o transformi
in frumusete sau sa devina o arma cu care sa manipulezi. Sau sa
o lasi sa treaca, sa curga prin tine fara sa te agati de ea.
Fara sa o mai alimentezi. Ca o flacara care arde inviyibila
aproape mocnind gata mereu sa sa iybucneasca. Cere mereu
combustibil,vrea mereu sa se hraneasca cu tine si din tine,
uneori prin tine. La fel si iubirea. Poti sa ii dai curs sau sa
o temperezi, sa o reglezi trebuie doar sa ii gasesti butoanele
potrivite. Off cat de usor este uneori sa lasi totul in urma, in
trecut acolo unde ce este al trecutului sa ramana al trecutului.
Sa devii fara forma fara identitate. Sa devii una cu totul. Este
parte din tine. Este a ta si poti sa faci ce vrei cu ea.

Am inceput sa ma simt iar singur

 Vreau sa ma imprietenesc cu singuratatea din mine sa o
iubesc sa-i spun ca sunt acolo. Sa o imbratisez\

Simt ca mi-ai dat foarte putin din cat aveai de oferit si

atunci cand ai plecat ai luat tot, tot ce era important. 11
uncii atat am avut. Era toata averea mea. Aveam o comoara pe
care ti-am dat-o tie in grija, fara sa ma gandesc de doua ori.
Si ai rupt-o, ai imprastiat-o peste tot. Ti-am dat tot la schimb
pentru o mica samanta de lumina pe care ai plantat-o acolo,in
cufar, printre lucrurile mele. Sa o pot accesa la nevoie asa am
crezut. Acum am cea mai mare nevoie de ea. Dar unde este?
Trebuie sa ma apuc sa o caut in lumea larga din nou. Sa o
regasesc. Sa reaprinda dorinta, vointa. Cand naaiba am sa ma
opresc. M-ai despartit de tine, m-ai indepartat. Sunt constient
ca am cerut prea mult mereu, mai mult decat puteai sa imi oferi.
Dar macar sunt impacat ca am fost sincer. Stiu ca Niciodata nu
am sa ma multumesc cu putin. Putinul pe care il are de oferit
viata, am sa il iau si am sa il cresc repede cu viteza luminii.
Nu o sa ma rabdare sa trec pe mare. Am sa o despart sa ajung
repede la destinatie. Asa am vrut sa ajung si la tine, la cine
esti tu cu adevarat si la ceea ce ar trebui sa manifesti in
viata ta la ceea ce ar trebui sa areti lumii. Direct la sursa,
fara deviatii, fara asteptari inutile. Timpul este
pretios.fiecare secunda s-a dus. Este o prostie sa te adaptezi
la ceea ce spune societatea. La niste reguli impuse de altii.
Poate ca au functionat pentru ei. Dar eu prefer sa imi croiesc
singur drumul, sa ma ghidez dupa propriile reguli chiar daca
pasesc mereu in necunoscut. Chiar daca ma arunc in gol. Doar asa
am sa invat sa zbor si sa fiu liber. Fara drama faurita cu
mainile proprii. M-ai facut sa cred ca eu spun povestea vietii
mele. Nu mai stiu cum sa ma uit la tine. Trebuie sa imi inchid
ochii pentru a te putea percepe cu adevarat. Ce-i cu haosul ala
din tine. Nu uita ca tu esti in centru la tot toarnada aceea
emotionala. Nuuita ca dincolo de nori cerul este mereu limpede.
Deasta e necesar sa te arunci in gol. E nevoie sa faci de un act
de credinta sa poti sa treci de tot cacatul emotional in care ne
regasim. Cercul trebuie sa se rupa, pe verticala, sa inceapa sa
urce sa devina spirala, sa urce dincolo de nori unde este lumina
si speranta.

M-ai lasat sa imi alimentez iluzia, de unul singur. Ce este

o iluzie? O minciuna ambalata frumos. Dar pana si iluzia poate
sa prinda radacini, daca sunt doi. Sa nu mai pluteasca in bule,
pe rolercoaster. Iluzia poate sa creasca daca e alimentata cu
iubire si nu cu alte minciuni. O sa doara daca este alimentata
frumos. Dar asa este si un dinte, doare pana creste si se
transforma intr-un zambet ce radiaza lumina.

Dincolo de tot iti multumesc.

Pentru tot.

M-ai cumparat cu un pret mic.Si acum am sa platesc un pret

foarte mare pentru tot ce mi-a fost luat, sa recuperez. Dar ce
sa recuperez?

Ceea ce am fost, nu vreau sa mai fiu. Simt ca nu mai am

nimic de dat. Dar asta nu o voi mai arata. Am sa imi pun masca.
Ai fugit acolo unde nu aveai ce sa mai cauti. N-ai reusit sa te
rupi si nodul s-a strans si mai tare. Daca tragi el tot mai tare
o sa se stranga, pana ai sa paralizezi. Si ai sa te transformi
intr-o marioneta si papusarul o sa faca ce ceea ce vrea cu tine.
Si nu o sa fie placut. Poate durerea o sa amorteasca durerea si
ai sa iti pierzi toate simturile, si iti va crea dependenta Dar
durerea nu rezista. Nu este ceva natural. Trebuie sa se
transforme

Nu ai vrut sa dansezi cu mine, ai mers intr-un loc unde

muzica e doar zgomot. Unde totul e rigid si plin de reguli
scrise, compuse de altcineva.

Te iubesc a devenit un zgomot care deranjeaza si ma sperie,

ma face sa fug.

Unde dracu sa fug? Universul nu contine asa o distanta de

mare incat sa plec. Am sa raman Mi-ai dat mici shoturi de
romantism. M-ai imbatat cu fericire. Si cand m-am trezit m-am
regasit in acelasi cacat existential, fara nici un fel de urma
de fericire. Fara urma ta. Tu esti fericire. Iubirea a fost
combustibilul meu si s-a ars tot, tot. Nu mai exista nici o
picatura. Trebiue sa ma apuc din nou de strans. Nu stiu cat o sa
imi ia. Dar stiu ca acolo undeva departe in interiorul meu
exista. Si cand o sa dau de ea nu o sa o mai pot contine o sa
dea afara. O sa se raspandeasca peste tot.
 Cuvinte au fost rostite promisiuni au fost facute fara
nevoie de cuvinte.

Acum secundele par minute, minutele par ore, orele par zile
si asa mai departe. Durerea tinde spre infinit.

Ma simt iar singur in multime. Nu pot sa nu ma intreb cum

ar fi sa lasam toata drama toate filmele toate interpetarile si
sa mergem inainte fara se ne uitam in urma. Oare este posibil?

Nu stiu ceea ce urmeaza sa se desfasoare in urmatoarele

capitole din viata noastra. Cred ca s-a ajuns in punctul in care
fiecare v-a pleca pe drumul sau si sa lasam acest capitol in
urma chiar daca doare.

Un monstru cu jumatate de fata descoperita. Ai temperat

bestia si putinul frumos din mine care a mai ramas l-ai scos la
iveala putin cate putin

Nici un gand nici un cuvant nu poate contine ceea ce simt

pentru tine si ceea ce vad in tine. In Forma asta pe care o
insir eu aici nu pot sa iti arat tot ceea ce reprezinti tu.

Te iubesc dincolo de toate limitarile.

Mi-e frica sa nu te pierd dar asta nu tine de mine. Iubirea

schimba tot nu face altceva decat sa transforme si durerea si
tot. E sentimentul acela despre care vorbeai, ca simti ca te
arunci in gol.

Atata m-am zbatut pana am obosit, si am reusit sa accept ca

nu mai esti langa mine fizic, dar totusi esti, acasa la mine in
inima. De ce conteaza atat de mult restul? De ce trebuie sa fie
o competitie? Conteaza cine ce cat si unde are? Nu vreau sa mai
uit sa traiesc, niciodata. Iti multumesc ca mi-ai aratat asta.

Exista o parte din mine care nu poate trai fara tine. Si

este necesar ca acea parte sa moara. Si daca nu poate sa moara o
sa fac toate eforturile sa o omor.

Simt ca daca ma desprind acum, daca rup legatura o sa te

las in urma, tare si imi este frica ca niciodata nu o sa mai
poti prinde pasul cu mine sa mergem pe acelasi drum, impreuna.
Dar imi dau seama ca este o iluzie si este de datoria mea sa ma
desprind ca sa poata sa imi fie bine si tie la fel, oricat de
multa durere implica asta.

Este o iluzie frica pentru ca Este alegerea ta daca vrei sa

recuperezi si durerea in timp se va dizolva intr-o forma sau
alta.