GhGhid de bune practici în activitatea de expertiză psihologică

Stefan Iulian-Laurentiu, PhD. Copyright © Stefan Iulian-Laurentiu

Ce este un expert psiholog?

Fundamentarea domeniului de competenţă

Realitatea profesională şi judiciară de astăzi reclamă necesitatea profesionalizării

expertizelor psihologice, pentru asigurarea unei independenţe profesionale reale a experţilor
psihologi şi dezvoltarea acestora în cadrul corpului profesional din care fac parte.
Titlul de expert psiholog (expert witness, forensic psychologist) este utilizat deja în practica
de specialitate, de către părţile sau organele judiciare interesate.
Expertizele psihologice sunt expertize profesionale, diferenţiindu-se de categoria
expertizelor medico-legale sau de anchetele psihosociale, care sunt acte administrative, realizate de
către instituţii publice.
Expertizele psihologice sunt parte integrantă a actelor profesionale ale psihologului, care
constau în culegerea de date și informații relevante psihologic și efectuarea unor analize profesionale
complexe, fără caracter administrativ sau instituţional , nereprezentând acte de constatare şi nefiind
realizate de către comisii/angajaţi/funcţionari din cadrul instituţiilor publice.
Răspunderea pentru actul profesional al profesioniştilor psihologi, numiţi experţi psihologi, este
directă şi individuală, fără intermediari.

Expertul psiholog trebuie să fie credibil din punct de vedere profesional pentru a putea fi validat
în calitate de participant la procedurile judiciare.
Expertiza psihologică trebuie să fie utilă în demersul/ procesul judiciar, astfel încât proba ce
reiese din concluziile expertizei psihologice administrate, să aibă un efect direct asupra convingerii
intime a magistratului, organului judiciar care va introduce în cercul analizei judiciare complexe şi
opiniile de specialitate furnizate de către expertul psiholog.
Expertul psiholog trebuie să fie o persoană atestată şi matură profesional, specializată,
pragmatică şi lucidă, independentă şi obiectivă, recunoscută de către breasla profesională din care
face parte, Colegiul Psihologilor din România; acesta depăşeşte limitele de competenţă ale
teoreticianului, cadrului universitar sau cercetătorului, îşi conştientizează statutul profesional, drepturile
şi obligaţiile, precum şi responsabilitatea ce reiese din specializarea în expertiză psihologică.
Expertul psiholog trebuie să cunoască şi să respecte prevederile legislaţiei în domeniu, rigorile
sistemului judiciar, să înţeleagă contextul social al activităţii sale şi, mai ales, efectele judiciare ale
concluziilor pe care le înaintează într-o cauză.

Expertul psiholog trebuie să utilizeze metode/tehnici psihologice adecvate şi argumente

credibile în domeniul judiciar, fără a transforma expertiza psihologică într-o aplicare a testelor
psihologice sau într-un alt act formal standardizat, ci în unul specific, adaptat nevoilor justiţiei, respectiv,
ale cazului dedus judecăţii, pentru a da sens şi utilitate unui act individual, independent şi irepetabil,
însă valid, credibil şi util în context judiciar.
Sub aspectul competenţei profesionale, expertiza psihologică reprezintă o specializare de sine
stătătoare în cadrul specialităţii psihologie clinică, ce aparţine profesiei de psiholog, astfel încât
disponibilitatea expertului psiholog pentru sistemul judiciar să nu fie una secundară, periferică,
auxiliară, iar acesta să conştietizeze că specializarea serveşte obiectivelor sistemului de justiţie,
înţelegându-i scopul, rigorile şi principiile de funcţionare.

1
 Expertiza psihologică nu este o activitate accidentală a unui psiholog profesionist dintr-un
domeniu de activitate, care accesează sistemul de justiţie ca pe un domeniu extern, periferic în
ansamblul activităţii sale, ci trebuie să reprezinte o preocupare profesională permanentă a acestuia,
bazată pe un interes profesional direct, nemijlocit, care nu reiese din ocuparea vremelnică a unei funcţii
sau din calitatea de funcţionar/angajat în slujba unei autorităţi/instituţii publice.
Din acest motiv, potrivit Standardelor de calitate în serviciile psihologice (SCSP), competenţa
profesională a psihologului în activitatea de expertiză psihologică poate fi obţinută numai după o
specializare complementară în domeniul expertizei psihologice (curs de formare profesională
complementară /curs universitar de master /doctorat), nefiind suficientă o simplă specializare generală
în specialitatea psihologie clinică, asemenea altor domenii.
Sistemul judiciar a constatat în practică, faptul că cele mai multe dintre cauzele judiciare civile,
inclusiv din domeniul minori şi familie sau cauzele judiciare penale, în care, pentru soluţionarea
acestora, sunt relevante elementele psihologice, nu mai pot fi soluţionate în mod eficient de către
magistraţi fără contribuţia profesională a experţilor psihologi.
Un rol important în percepţia publică actuală cu privire la experţii psihologi îl au magistraţii, în
administrarea dreptăţii şi identificarea soluţiilor judiciare optime, dar şi apărătorii (avocaţii), care sunt
interesaţi şi solicită noi mijloace de probă în vederea susţinerii propriilor concluzii şi pledoarii.
Rolul expertizei psihologice poate fi înţeles astăzi numai din perspectiva importanţei acestui
mijloc de probă, fără de care nu se mai poate concepe temeinicia şi utilitatea unei hotărâri judecătoreşti,
într-un caz care vizează abuzul emoţional, abuzul psihologic, exercitarea drepturilor părinteşti sau
săvârşirea unor infracţiuni de către persoane având capacitatea psihică afectată ş.a.m.d. După cum
ştim, nu poate fi temeinică decât o hotărâre judecătorească care se sprijină pe probe (să nu fie interzise
de lege, să fie verosimile, pertinente şi concludente).
De multe ori, hotărârile judecătoreşti sunt netemeinice, tocmai din cauza insuficienţei probelor
sau din imposibilitatea desluşirii, înţelegerii şi aprecierii corecte a probelor de către magistraţi, în special
atunci când probele administrate nu sunt concludente şi nici utile cauzei.
Din perspectiva sistemului de justiţie, expertiza psihologică nu este nimic altceva decât un
mijloc de probă la care magistraţii apelează în situaţia în care, pentru stabilirea adevărului obiectiv,
apreciază că este nevoie să-şi lămurească unele împrejurări de fapt, în special din zona laturii
subiective (voinţă, vinovăţie, intenţie etc.), pentru elucidarea cărora sunt necesare competenţe
profesionale dintr-o anumită specialitate şi un domeniu de specializare, competenţe profesionale pe
care magistraţii nu le deţin.
Persoanele chemate de către magistraţi să lămurească aceste împrejurări de fapt, de natură
psihologică, în calitate de auxiliari ai justiţiei, sunt numite de către magistraţi, prin încheieri de
şedinţă/ordonanţe, după caz, experţi psihologi.
Activitatea experţilor psihologi poartă denumirea de expertiză psihologică, care poate fi
judiciară, în cazul în care aceasta este admisă de organul judiciar, indiferent de entitatea/entităţile care
achită onorariul aferent, fiind apreciată ca utilă în probatoriul administrat în cadrul unui proces judiciar,
şi extrajudiciară, dacă se realizează la solicitarea părţilor, înainte să fie admisă de către un organ
judiciar, într-o cauză aflată pe rol.
Expertiza psihologică este un demers profesional unic şi specializat, intuitu personae,
nestandardizat, distinct de expertiza medico-legală psihiatrică, de evaluarea psihologică, de
psihodiagnostic şi de ancheta psihosocială, atât din perspectivă terminologică, cât şi din cea
epistemologică.
Expertiza psihologică reprezintă o activitate profesională continuă, specializată, realizată sub
această denumire profesională, fără a putea fi confundată cu practica accidentală în domeniu, realizată
de către un profesionist sau un neprofesionist.
Principalul “instrument” utilizat în expertiza psihologică este chiar expertul psiholog, a cărui
atestare/ competenţă profesională este în afara oricărui dubiu şi care, pe baza analizei psihologice
2
complexe realizate, culegând, comunicând şi corelând date/informaţii, atât la nivel cognitiv, cât şi la
nivel conativ, pe baza unei procesualităţi specifice, asimilate în urma procesului de formare şi a
experienţei profesionale/ personale, exprimate printr-un discurs profesional unic, formulează opinii de
specialitate, concretizate prin elaborarea unor răspunsuri cu valoare de predicţie la întrebări(obiective)
vizând funcţionarea psihologică a subiecţilor expertizaţi.
Având în vedere cazuistica complexă şi distinctă din sistemul judiciar, precum şi practica
internaţională în domeniu, experţii psihologi utilizează analiza psihologică complexă drept metodă
principală şi obligatorie, alături de anamneză, ghiduri de evaluare biografică, interviu, observaţie şi
metode/ tehnici proiective, precum şi ghiduri specifice de analiză psihologică pentru sistemul judiciar.
O altă resursă importantă a expertului psiholog o reprezintă construirea unei metodologii
proprii, etalonate si validate pe populatii judiciare specifice (interviuri, chestionare, fişe de observaţie,
ghiduri, etc.), specifice fiecărui expert psiholog, pe baza experienţei profesionale, a cazuisticii judiciare
întâlnite, a formării şi a specializării acestuia.
Metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică generale, standardizate sau
nestandardizate, au numai un rol de ghidare, fiind utilizate în scopul confirmării/infirmării concluziilor
demersului analitic investigativ. Rezultatele aplicării metodelor şi tehnicilor de evaluare generale
standardizate pe populaţia generală nu se pot corela întotdeauna pozitiv/negativ cu rezultatele
metodelor expertizei psihologice aplicate pe grupuri de populaţii specifice, asemenea celor întâlnite în
procesele judiciare.

Obiectul expertizei psihologice îl constituie tocmai lămurirea unor împrejurări de fapt, a unor
probleme de ordin psihologic, de care depinde soluţionarea unei cauze judiciare, cu ajutorul unor
dovezi obţinute pe baza utilizării unor competenţe (experiențe analizate și validate sistematic)
profesionale de specialitate.
Aşadar, toate împrejurările care se pot lămuri de către un magistrat nu pot forma obiectul unor
expertize psihologice.
Concluziile expertizelor psihologice nu pot conţine aspect de drept (aprecierea sau
recomandarea interzicerii /limitării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, pedepse sau alte măsuri
judiciare, prezentarea situaţiilor judiciare ale părţilor, interpretări juridice ale actelor, faptelor, atitudinilor
sau comportamentelor, identificarea unor persoane, etc.) şi nici sugestii privind soluţionarea unei cauze
judiciare, dar nici aprecieri din alte domenii de activitate ori teoretice, care nu au rezultat în mod direct
sau indirect (corelativ, logic si deductiv) din expertiza psihologică.
Având în vedere practica judiciară existentă şi aprobarea de către Comitetul director al
Colegiului Psihologilor din România a primului standard de formare profesională complementară,
propus spre avizare de către Institutul de Psihologie Judiciară în domeniul expertizei psihologice, încă
din anul 2012, putem deja vorbi de o practică legală în domeniul formarii și practicii în expertiza
psihologică din Romania, ca efect al aprobării standardului de formare în expertiza psihologică şi al
obţinerii competenţelor profesionale de către psihologii absolvenţi, fapt care a permis elaborarea
prezentelor Standarde de calitate în activitatea de expertiză psihologică.
Având în vedere nevoia tot mai mare a sistemului de justiţie, funcţionarea sistemului de
formare profesională complementară în domeniu, numărul psihologilor (experţilor psihologi) care
exercită deja această competenţă profesională, recunoaşterea de către reprezentanţii naționali, dar și
internaţionali a domeniului din Statele Unite ale Americii şi Europa (David L. Shapiro, Lenor Walker,
Veronika Polisenska,Svetlana Rusnac), precum şi dovedirea utilităţii expertizei psihologice în practica
judiciară, a devenit tot mai evidentă necesitatea armonizării practicii în domeniu şi creării unor
standarde de calitate unitare la nivel naţional, fapt care a avut loc in anul 2016.

3
 Dispoziţii generale privind Expertiza Psihologică (proceduri şi ghiduri)
 Noţiunea de expertiză psihologică
 Definiţia actului professional

Expertiza psihologică este un act profesional de concepţie analitică, o cercetare psihologică

cu caracter investigativ, realizată de către un psiholog atestat în specialitatea psihologie clinică,
specializat complementar/universitar în domeniu, admisă de către un organ judiciar sau solicitată de
către una/mai multe părţi, finalizată printr-un raport de expertiză psihologice, care conţine opiniile de
specialitate ale expertului psiholog desemnat/contractat cu privire la unele împrejurări de fapt, enunţate
prin unul sau mai multe obiective, în vederea utilizării ca probă pentru soluţionarea cauzei judiciare.

Clasificarea actelor profesionale după criteriul solicitării/admiterii

a) expertiza psihologică judiciară este expertiza psihologică admisă ca mijloc de probă de către
organul judiciar, din oficiu sau pe baza solicitării uneia/mai multor părţi, indiferent care este entitatea
care achită onorariul aferent;
b) expertiza psihologică extrajudiciară este expertiza psihologică realizată la cererea părţilor
interesate (persoane fizice sau juridice), fără aprobarea organului judiciar.
Expertizele psihologice sunt deocamdată expertize facultative, însă reglementarea acestora
pentru anumite domenii va permite ca în anumite cause, acestea să devină obligatorii, pentru a fi
utilizate aceste resurse regulate de către sistemul judiciar în vederea identificării unor soluţii judiciare
mai bune şi adaptate realităţii psihologice. Expertizele psihologice judiciare pot fi dispuse din oficiu de
către organele judiciare sau pot fi admise de către organele judiciare, la solicitarea uneia/mai multor
părţi interesate.
Expertizele psihologice extrajudiciare pot fi solicitate de către orice persoană fizică sau juridică,
direct sau prin reprezentanţi (reprezentant legal, avocat etc.). Potrivit Codului deontologic al profesiei
de psiholog cu drept de liberă practică, beneficiarul serviciilor psihologice este persoana asistată
psihologic (beneficiar direct), pe când beneficiarul contractual este persoana fizică sau juridică care
contractează serviciile psihologice.
Titlul profesional utilizat în practica profesională şi judiciară: expert psiholog (numirea si
utilizarea procedurilor specifice).
Expertul psiholog este denumirea generică dată psihologului cu drept de liberă practică
specializat în domeniu, numit de către organul judiciar cu acest titlu, printr-o hotărâre judecătorească,
încheiere de şedinţă, ordonanţă /o altă rezoluţie sau potrivit contractului de prestări servicii psihologice,
pentru a realiza o expertiză psihologică şi de a înainta un raport care să conţină opinii de specialitate
cu privire la obiectivele formulate de către organele judiciare/părţi.
În actualele condiţii legislative, expertul psiholog nu poate fi numit în general, ci numai în raport
cu o cauză concretă, având obiective specifice, dedusă judecăţii, astfel încât actul de numire devine
intuitu personae.

Dispunerea/contractarea expertizei psihologice

Organele judiciare dispun efectuarea expertizei psihologice judiciare, fără nicio altă formalitate,
realizarea acesteia fiind obligatorie atât pentru părţi, cât şi pentru expertul psiholog desemnat. Condiţiile
4
efectuării expertizei psihologice judiciare, inclusiv termenele, locaţia şi onorariile în cauză, precum şi
părţile care urmează a fi expertizate se aprobă de către organul judiciar care a admis expertiza
psihologică, acestea neputând constitui subiect de negociere sau dezbatere între subiecţii
expertizaţi/terţi şi experţii psihologi.
În cazul expertizelor psihologice judiciare, raportul între organul judiciar care a dispus
efectuarea expertizei psihologice şi expertul psiholog desemnat este un raport juridic direct, interesat
şi condiţionat. Contractul de prestări servicii psihologice se încheie în cazul expertizei psihologice
extrajudiciare, pe când în cazul expertizei psihologice judiciare dispoziţia organului judiciar este
suficientă pentru realizarea actului professional.
În expertizele psihologice extrajudiciare, experţii psihologi încheie cu beneficiarii, în mod
obligatoriu, contracte de prestări servicii psihologice, potrivit Hotărârii Comitetului director al Colegiului
Psihologilor din România nr. 1/2006. Toate obligaţiile administrative care decurg din executarea
contractului de prestări servicii psihologice sunt în sarcina expertului psiholog şi a beneficiarului
contractual, pe când obligaţiile ce ţin de asigurarea confidenţialităţii actului profesional şi dreptul la
informare, dreptul de a participa sau de a se retrage în cadrul expertizei psihologice privesc beneficiarul
direct (persoană fizica expertizată) şi expertul psiholog.

Formarea şi atestarea profesională/autorizarea expertului psiholog

Formarea profesională a expertului psiholog trebuie să se realizeze printr-un curs de formare

profesională complementară/curs universitar în domeniul expertizei psihologice, în condiţiile
Hotărârii Guvernului nr. 788/2005 şi Standardelor de calitate în serviciile psihologice (SCSP), care
cuprinde în mod obligatoriu o formare profesională complementară, având o durată de minimum 2 ani
şi conţinând minimum 550 de ore de formare profesională, existând cel puţin următoarele discipline:
a) Evaluare psihologică clinică şi psihodiagnostic clinic la copil și adult /vârstnic;
b) Psihologie clinică şi psihopatologie la copil şi adult/vârstnic;
c) Introducere în expertiza psihologică (noţiune, procedură şi prevederi legislative, statutul
expertului psiholog);
d) Redactarea raportului de expertiză psihologică;
e) Expertiza psihologică a discernământului la copil şi adult (discernământ, axiologie, conştiinţă,
psihopatie);
f) Expertiza psihologică a copilului şi familiei (pentru exercitarea autorităţii părinteşti);
g) Expertiza psihologică a copilului abuzat/neglijat;
h) Audierea copilului în procedurile judiciare;
i) Expertiza psihologică în cazul violenţei domestice şi de gen;
j) Expertiza psihologică în procesul judiciar penal (făptuitor/autor/coautor, victimă, martor etc.);
k)Expertiza psihologică a persoanelor aflate în stare privativă de libertate;
l) Expertiza psihologică a înscrisurilor, înregistrărilor şi altor probe materiale;
m) Construcţia, etalonarea şi validarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică
utilizate în psihologia clinică;
n) Practică de specialitate clinică.
Examenele de absolvire ale cursului de formare profesională complementară se susțin în cadrul
furnizorului de formare profesională.
Atestarea profesională a psihologilor cu competenţă în expertiza psihologică se realizează de
către Colegiul Psihologilor din România.
În cazul reglementării procedurilor de autorizare a experţilor psihologi pentru sistemul judiciar
de Ministerul Justiţiei, expertul psiholog urmează să fie autorizat.

Recunoaşterea practicii profesionale specializate în domeniul expertizei psihologice

5
 Potrivit standardelor American Psycological Association – APA şi European Federation of
Psychologists’ Associations – EFPA, în domeniul forensic psychology, practica este recunoscută
psihologilor clinicieni care au o formare profesională specializată în domeniu, utilizează titlul de expert
psiholog (expert witness) şi numesc activitatea psihologică expertiză psihologică pentru instanţa de
judecată (forensic psychology).
Astfel, reglementarea profesională a expertizei psihologice în România necesită câteva
delimitări conceptuale. Aşadar, există o diferenţă terminologică şi epistemologică între expertiza
psihologică şi evaluarea psihologică, între expertiza psihologică şi expertiza medico-legală psihiatrică,
între expertiza psihologică şi ancheta psihosocială, dar şi între expertiza psihologică şi actele de
constatare/ acte administrative întocmite de către funcţionarii publici cu privire la elemente psihologice
aparente.
Pentru recunoşterea practicii profesionale specializate în expertiza psihologică trebuie
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) atestarea profesională în domeniul psihologiei clinice, având minimum treapta de specializare
psiholog practicant în regim autonom;
b) specializarea prin formarea profesională complementară/universitară în domeniul expertizei
psihologice;
c) organizarea activităţii profesionale printr-o formă de exercitare a profesiei de psiholog cu drept
de liberă practică;
d) asigurarea independenţei, obiectivităţii şi echidistanţei raporturilor profesionale, prin excluderea
oricăror raporturi de prepuşenie sau a confuziei cu privire la poziţia din care acţionează profesional;
e) asumarea individuală şi deplină a răspunderii pentru calitatea actului profesional în expertiză
psihologică;
f) utilizarea oficială a titlului de expert psiholog şi denumirea activităţii de expertiză psihologică,
respectiv, raport de expertiză psihologice

Etapele de realizare a expertizei psihologice

1. Admiterea expertizei psihologice ca mijloc de probă, numirea/contractarea expertului

psiholog/experţilor psihologi, după caz, şi formularea obiectivelor expertizei psihologice;
2. Comunicarea actului de admitere a expertizei psihologice, a obiectivelor stabilite şi de numire a
expertului psiholog/experţilor psihologi în cauză;
3. Comunicarea pentru confirmare a condiţiilor de realizare a expertizei psihologice (datele
expertului psiholog, obiectivele expertizei psihologice şi eventual reformularea acestora, subiec-
tul/subiecţii ce urmează să fie expertizaţi, precum şi datele de contact ale acestora, data şi locul
de efectuare a expertizei psihologice, intervalul orar şi numărul de şedinţe, elementele psihologice
avute în vedere pentru realizarea expertizei psihologice, termenul de prezentare a raportului de
expertiză psihologică, onorariul şi alte cheltuieli efectuate în cauză, termenul de plată a onorariului
şi contul bancar, precum şi alte condiţii privind realizarea expertizei psihologice);
4. Confirmarea expresă sau tacită a condiţiilor de realizare a expertizei psihologice;
5. Convocarea subiecţilor şi a părţilor, după caz, ce urmează a fi expertizaţi, cu prezentarea
condiţiilor de participare la expertiza psihologică;
6. Informarea subiecţilor ce urmează a fi expertizaţi cu privire la condiţiile metodologice şi
administrative de realizare a expertizei psihologice şi metodele şi tehnicile utilizate în expertiza
psihologică, precum şi cu privire la dreptul acestora de a putea participa, de a se retrage oricând
din expertiza psihologică şi de a participa la efectuarea acesteia şi obţinerea consimţămânului
prealabil;

6
7. Efectuarea operatiilor de colectare a datelor si informatiilor psihologice relevante pentru
obiectivele expertizei psihologice, pe baza metodelor și tehnicilor precizate (efectuarea
demersului investigativ direct);
8. Încheierea procesului verbal de finalizare a expertizei psihologice și recepționarea/
soluționarea problemelor și observațiilor ridicate de către părți sau de către experții
consultanți, după caz;
9. Analiza psihologică complexă finală a datelor obţinute şi redactarea raportului de expertiză
psihologică;
10. Comunicarea raportului de expertiză psihologică către organul judiciar/ părţi, după caz.

Clasificarea experţilor psihologi. Limitele competenţei profesionale.

Expert consultant este expertul consilier, ales/nominalizat şi recompensat de către una dintre
părţi, fiind încuviinţat de către organul judiciar care a admis expertiza psihologică să participe la
efectuarea acesteia fără să îi tulbure/să îi împiedice desfăşurarea, realizând o activitate de consiliere
pentru partea care l-a ales, pe baza unui raport care conţine propria abordare cu privire la caz, cu
referire la obiectivele expertizei psihologice, fără a emite judecăţi de valoare/puncte de vedere cu privire
la calitatea expertizei psihologice oficiale, cu privire la raportul de expertiză psihologică oficial sau cu
privire la calitatea expertului psiholog desemnat de către organul judiciar.
Expertul oficial este expertul desemnat de către organul judiciar să efectueze expertiza
psihologică, fie din oficiu, fie la solicitarea/ propunerea uneia/mai multor părţi.
Pentru efectuarea în bune condiţii a expertizei psihologice judiciare, relaţia stabilită între
expertul psiholog şi subiectul expertizat/subiecţii expertizaţi nu trebuie subminată/deteriorată de către
nici o persoană, inclusiv de către experţii psihologi consultanţi. În acest sens, se recomandă ca
observaţiile, recomandările şi sugestiile experţilor psihologi consultanţi să fie aduse la cunoştinţă
expertului psiholog oficial fără să afecteze expertiza psihologică, în timp util, dar şi prin raportul realizat
de către expertul psiholog consultant, care are obligaţia comunicării concluziilor sale către expertul
psiholog oficial, înainte ca acesta să redacteze raportul oficial de expertiză psihologică
Astfel, expertul psiholog oficial va putea să se refere în raportul de expertiză psihologică oficial
la observaţiile, recomandările şi sugestiile experţilor psihologi consultanţi, în interesul evitării unor erori
de înţelegere/ comunicare şi obiectivării opiniilor de specialitate.
În cazul nominalizării şi aprobării mai multor experţi psihologi consultanţi de către una dintre
părţi, aceştia vor elabora un singur raport, cu consemnarea, după caz, a observaţiilor, recomandărilor
şi punctelor de vedere diferite.
Materializarea actului profesional: raportul de expertiză psihologică şi participarea expertului
psiholog în procesul judiciar.
Raportul de expertiză psihologică conţine opiniile de specialitate ale expertului psiholog cu
privire la împrejurările de fapt enunţate în unul sau mai multe obiective formulate de către organul
judiciar/părţi, după caz.
În raportul de expertiză psihologică toate opiniile de specialitate se argumentează şi se referă
strict la obiectivele avute în vedere, fără a fi redate detalii din timpul efectuării expertizei psihologice
sau dialogul cu subiectul expertizat (exceptie: strict și limitativ, doar în cazul în care o anumită expresie
sau termen rezumă/fundamentează concluzia).
Raportul de expertiză psihologică se redactează într-un limbaj accesibil şi persoanelor fără
studii de psihologie, fără aprecieri bombastice, fără utilizarea termenilor de specialitate, fără
reproducerea/ redarea dialogului din timpul expertizei psihologice, fără trimiteri repetate la elemente
bibliografice, evitând inflaţia de referinţe bibliografice şi fără a sugera organului judiciar soluţia judiciară
în caz.

7
 Raportul de expertiză psihologică nu poate conţine concluzii sau opinii de specialitate cu privire
la probleme juridice sau de drept, care formează obiectul analizei organului judiciar competent.
Raportul de expertiză psihologică trebuie depus la organul judiciar cu 10 zile de înainte termenul
de judecată, cu excepţia cazurilor când întârzierea este motivată şi acceptată de către organul judiciar.
Chiar dacă experienţa de până în prezent nu susţine o asemenea practică, având în vedere
experienţa internaţionalăîn domeniu, apreciem că expertul psiholog poate şi trebuie să staruie pentru
a-şi prezenta raportul de expertiză psihologică în cadrul procesului judiciar, pentru a se asigura că
opiniile sale de specialitate sunt corect interpretate şi analizate în contextul întregului probatoriu, dar şi
pentru a sta la dispoziţia organelor judiciare, părţilor sau apărătorilor cu precizări şi explicaţii privind
expertiza psihologică realizată.

Utilizarea actului profesional, materializat prin raportul de expertiză psihologice

Raportul de expertiză psihologică este utilizat şi valorificat în ansamblul probator de către

organul judiciar, dacă acesta este apreciat că fiind valid, concludent şi pertinent.
Opiniile de specialitate exprimate prin raportul de expertiză psihologică pot fi valorificate de
către organul judiciar în adoptare a soluţiei judiciare sau pot fi respinse, prin raportare la procesul de
celelalte mijloace de probă administrate şi cu convingerea intimă a magistratului.
Utilizarea uneia sau mai multor părţi din opiniile de specialitate exprimate prin raportul de
expertiză psihologică în hotărârile/ încheierile de şedinţă/ordonanţele/rezoluţiile organului judiciar nu
atrage răspunderea juridică a expertului psiholog care l-a întocmit. În ceea ce priveşte conţinutul
raportului de expertiză psihologică, orice persoană care se simte lezată într-un drept sau interes legitim
poate formula plângere pentru încălcarea prevederilor cu caracter deontologic de către expertul
psiholog care l-a întocmit.
!!! Datele şi informaţiile (probele psihologice) directe obţinute şi rezultatele aplicării metodelor şi
tehnicilor de expertizare sunt date cu caracter confidenţial, inviolabile, în condiţiile legii, acestea
neconstituind parte a raportului de expertiză psihologică.

Evitarea conflictului de interese/rolului multiplu în activitatea profesională a expertului

Expertul psiholog trebuie să cunoască şi să respecte dispoziţiile Codului de procedură civilă sau
Codului de procedură penală, după caz, precum şi ale Codului deontologic al profesiei de psiholog cu
drept de liberă practică, cu privire la drepturile şi obligaţiile sale în procedurile judiciare.
!!! Expertul psiholog nu poate efectua expertiza psihologică într-un caz în care a realizat
activitatea de consiliere psihologică/ psihoterapie cu privire la acelaşi subiect.
!!! De asemenea, expertul psiholog nu poate efectua expertiza psihologică dacă s-a pronunţat
asupra unor elemente psihologice ce ţin de subiect, raportate la obiectivele expertizei, înainte de
realizarea expertizei psihologice/ numirea acestuia pentru efectuarea expertizei psihologice.
!!! Expertul psiholog nu poate efectua expertiza psihologică dacă anterior desemnării a acţionat
dintr-o altă poziţie profesională/ administrativă, în relaţia cu subiectul care urmează să fie expertizat
(de exemplu, calitatea de angajat/funcţionar personal contractual, în autorităţi publice care gestionează
situaţia subiectului).

8
 Standarde etice în expertiza psihologică
raportate la dispoziţiile Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică şi Standardelor de calitate în serviciile psihologice (SCSP) (prevederi şi
detalieri specifice expertizei psihologice)

1. Principiul competenţei, specializării şi integrităţii profesionale

Psihologii cu competenţă în expertiza psihologică respectă, în mod obligatoriu, condiţiile
generale ale exercitării profesiei, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 213/2004, Standardelor de calitate în
serviciile psihologice (SCSP) şi Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.
Psihologii cu competenţă în expertiza psihologică trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiţii pentru exercitarea profesiei în domeniu:
a) deţin atestat de liberă practică în specialitatea psihologie clinică, având minimum treapta de
specializare psiholog practicant, în regim autonom;
b) au absolvit un curs de formare profesională complementară de specializare/curs universitar de
master/doctorat în expertiză psihologică, avizat de către Colegiul Psihologilor din România;
c) sunt titulari/salariaţi într-o formă independentă de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de
liberă practică, certificată în specialitatea psihologie clinică;
d) nu sunt suspendaţi disciplinar pentru încălcarea dispoziţiilor Codului deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică;
e) nu sunt suspendaţi automat, pe cale administrativă, pentru neplata cotizaţiei de membru al
Colegiului Psihologilor din România;
f) nu se află într-o situaţie de interdicţie sau conflict de interese, în raport cu prevederile Legii nr.
213/2004 şi Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.
Psihologii cu drept de liberă practică cu competenţă în expertiza psihologică, experţii psihologi,
trebuie să evite conflictul de interese, precum şi orice altă situaţie care ar putea crea o stare de
suspiciune cu privire la integritatea lor profesională.

2. Principiul responsabilităţii ştiinţifice şi profesionale

Metodele ce pot fundamenta opiniile de specialitate, prezente într-un raport de expertiză
psihologică, care rezultă din realizarea expertizei psihologice, nu pot consta numai în aplicarea
tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică etalonate, validate şi standardizate pe populaţia generală
a României, deoarece expertiza psihologică se realizează, în principal, printr-o analiză psihologică
complexă, care corelează date şi informaţii obţinute prin mai multe probe/tehnici, aplicată într-un caz
concret, raportat la obiectivele expertizei, stabilite în funcţie de nevoia judiciară a părţilor sau organului
judiciar, după caz.
Metoda specifică expertizei psihologice este analiza psihologică complexă, constând în
utilizarea concurentă sau comparativă a mai multor metode, care implică analiza verbală şi nonverbală
(analiză psiho-comportamentală) a subiectului, precum şi analiza psihologică a personalităţii
subiectului în context judiciar, în funcţie de poziţia procesuală, prin raportare la un interes concret,
obiectiv şi individualizat.
Metodele şi tehnicile psihologice adecvate, standardizate sau nestandardizate, în expertiza
psihologică sunt:
9
 a) anamneza/interviul anamnestic/ghid autobiografic;
b) interviul clinic structurat/semistructurat/nestructurat;
c) observaţia clinică, potrivit unei fişe de observaţie raportată la indicatori psihologici prestabiliţi,
relevanţi în cauză;
d) metoda narativă;
e) metode de screening/ghiduri de identificare a situaţiilor de risc/de identificare a elementelor
psihologice clinice şi psihopatologice;
f) metodele de evaluare psihologică generală a nivelului cognitiv şi de personalitate;
g) metodele de evaluare psihologică ale comportamentului simulat şi disimulat;
h) analiza psihologică a scrisului/înscrisurilor/documentelor/corespondenţei/ înregistrărilor
audiovideo, precum şi a altor probe materiale;
i) autopsia psihologică/reconstituirea psihologică;
j) metoda raţionamentului logico-matematic;
k) metodele şi tehnicile proiective, pe baza manualelor de interpretare publicate;
l) alte metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică, standardizate sau nestandardizate,
psihometrice, teste psihologice standardizate, chestionare, inventare, fişe de observaţii,
interviuri, alte metode sau tehnici apreciate ca fiind utile în practica de specialitate
Rezultatele expertizei psihologice nu pot fi exprimate în scoruri brute, obţinute pe baza
aplicării metodelor sau tehnicilor utilizate, şi nici în concluzii ale aplicării acestora, răspunsurile la
obiectivele expertizei psihologice fiind formulate pe baza unei analize psihologice complexe, exprimate
prin opinii de specialitate.
În mod limitativ, pentru acurateţea demersului profesional, a analizei psihologice şi pentru
securizarea opiniilor de specialitate, în cazuri justificate, cu acordul subiecţilor expertizaţi sau a
reprezentanţilor acestora, după caz, expertul psiholog poate înregistra audio/video şedinţele de
expertiză psihologică. În termen de maximum 15 zile de la data finalizării expertizei psihologice,
expertul psiholog este obligat să distrugă înregistrarea audio/ video utilizată în interes profesional, cu
excepţia cazului când instanţa de judecată dispune altfel.

3. Principiul independenţei, nediscriminării şi imparţialităţii profesionale

Psihologii cu competenţă în expertiza psihologică, experţii psihologi, trebuie să cunoască şi să
respecte principiile de funcţionare ale sistemului de justiţie, legislaţia privind statutul expertizelor şi
experţilor, drepturile şi obligaţiile experţilor, precum şi însemnătatea rolului lor în actul de justiţie. În
acest sens, psihologii numiţi în expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare nu trebuie să
servească interesului singular şi personal al beneficiarului care le contractează serviciile psihologice
sau le achită onorariile, ci numai interesului profesional, interesului justiţiei, precum şi interesului
magistratului în aflarea adevărului şi soluţionarea cauzei judiciare.
În cazul expertului psiholog consultant, acesta trebuie să formulize puncte de vedere şi
observaţii pertinente şi concludente, în acord cu principiul contradictorialităţii, în spiritul asigurării
transparenţei şi garantării dreptului la un proces judiciar echitabil, pentru garantarea apărării drepturilor
omului, fără a prejudicia în vreun fel prestigiul profesional al membrilor Colegiului Psihologilor din
România, imaginea publică a acestora, precum şi psihologia ca ştiinţă.
În vederea asigurării independenţei şi imparţialităţii profesionale, onorariul stabilit pentru
realizarea expertizei psihologice trebuie să fie, achitat expertului psiholog integral, înainte de începerea
procedurilor,de realizare a expertizei psihologice, evitându-se plata acestuia la data efectuării
expertizei psihologice, în timpul sau după finalizarea acesteia, cu excepţia situaţiilor când plata se
asigură din fonduri publice alocate special expertizelor judiciare/alte fonduri ale bugetului de stat.

4. Principiul asigurării demnităţii şi respectului pentru fiinţe

10
 Expertiza psihologică este benefică sănătăţii şi dezvoltării fiinţei umane, nu are efecte
negative/nocive pentru om, astfel că orice încercare de a stopa sau împiedica realizarea acesteia nu
corespunde interesului acesteia.
Experţii psihologi trebuie să respecte întotdeauna voinţa subiecţilor expertizaţi, în limitele legii,
indiferent de consecinţele procesuale şi judiciare cu privire la aceştia, informând în acelaşi timp părţile
şi/sau organele judiciare, după caz, asupra tuturor problemelor apărute în realizarea expertizei
psihologice.

5. Principiul primordialităţii interesului fiinţei umane

În toate deciziile profesionale ale expertului psiholog, acesta trebuie să ia toate măsurile ca
interesul fiinţei umane şi protecţia drepturilor acesteia să prevaleze interesului vremelnic de natură
procesuală, economică, familială, socială sau ştiinţifică.
Expertul psiholog se asigură că a luat toate măsurile necesare şi suficiente astfel încât
interesul superior al minorului să fie apărat, inclusiv prin sesizarea de îndată a oricărui caz de abuz
fizic/emoţional identificat, care ar putea să pună în pericol viaţa, integritatea fizică şi psihică a minorului
sau procesul său de dezvoltare fizică şi psihică.

6. Principiul liberei concurenţe profesionale

Expertiza psihologică nu este o activitate comercială, ci o activitate profesională a psihologului,
iar competenţa sa profesională nu poate fi comercializată, dată publicităţii sau promovată prin reclamă
comercială.
Expertul psiholog este promovat prin Tabloul Experţilor Psihologi sau altă publicaţie similară
ori prin firmă, numai prin prezentarea titlului profesional, a treptei de specializare, a specialităţii
profesionale, a formei de exercitare a profesiei, a datelor de contact şi a competenţelor în domeniu,
fără a furniza informaţii/detalii despre cazurile soluţionate, opiniile beneficiarilor, rezultatele înregistrate,
preţuri, onorarii sau calitatea serviciilor prestate.
Oferta individuală de servicii de expertiză psihologică către beneficiar poate cuprinde
descrierea serviciilor, onorariul şi portofoliul de clientelă detaliat.
!!! Practicile neconcurenţiale între experţii psihologi sunt interzise şi se sancţionează în
condiţiile Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

7. Principiul evitării conflictului de interese

Expertul psiholog nu poate fi numit şi trebuie să se abţină să realizeze o expertiză psihologică
dacă a acţionat anterior în calitate de psiholog, acordând subiectului ce urmează să fie expertizat
servicii de consiliere psihologică sau psihoterapie.
!!! Expertul psiholog numit într-un caz în care are calitatea de rudă a subiectului până la gradul
al IV-lea inclusiv, soţ sau a acţionat/acţionează concomitent în calitate de funcţionar public/angajat,
care avea/are obligaţia acordării asistenţei de specialitate sau instituţionale acestuia, nu poate realiza
expertiza psihologică, fiind obligat să atenţioneze părţile sau organul judiciar, după caz, cu privire la
activarea unui conflict de interese. Expertul psiholog trebuie să evite dublul rol în relaţia cu subiectul
expertizat.

8. Principiul confidenţialităţii şi păstrării secretului profesional

Expertul oficial sau expertul consultant este obligat să se abţină de la acţiuni care ar duce în
eroare părţile, reprezentanţii acestora sau organele judiciare prin comunicarea datelor brute, a modului
de interpretare a acestora sau a datelor personale cu caracter confidential, obţinute în urma expertizării,
în vederea respectării secretului profesional şi confidenţialităţii actului profesional.

9. Principiul informării şi obţinerii consimţământului prealabil

11
 Expertizele psihologice judiciare se realizează la solicitarea organului judiciar, cu informarea
prealabilă a subiecţilor expertizaţi cu privire la condiţiile de efectuare ale expertizei psihologice,
confirmată prin declaraţia privind consimţământul prealabil al subiecţilor, sau extrajudiciar, la solicitarea
părţilor, prin încheierea contractului de prestări servicii psihologice şi în baza declaraţiei privind
consimţământul prealabil al subiecţilor.
În cazul expertizei psihologice, declaraţia privind consimţământul prealabil al subiecţilor nu
priveşte acceptul acestora pentru realizarea expertizei, ci numai confirmarea informării asupra
condiţiilor de realizare a acesteia, care poate fi realizată prin mai multe mijloace. În cazul expertizei
psihologice extrajudiciare, acceptul privind realizarea acesteia este dovedit prin semnarea contractului
de prestări servicii psihologice, pe când, în cazul celei judiciare, dovada obligaţiei de a realiza expertiza
psihologică se face prin decizia organului judiciar
Expertiza psihologică a minorilor are prioritate şi se realizează cu celeritatea cerută de către
organul judiciar, în vederea respectării interesului superior al minorului.
În cazul expertizei psihologice judiciare a minorului nu este necesar acordul vreunui
părinte/reprezentant legal pentru, realizarea acesteia, însă expertul psiholog trebuie să se asigure că
minorul a înţeles condiţiile de realizare a expertizei psihologice, iar reprezentanţii săi au fost informaţi,
în prealabil, cu privire la acestea. Părintele/reprezentantul legal al copilului poate stopa realizarea
expertizei psihologice a acestuia, dacă constată că sunt încălcate drepturile şi interesul superior al
copilului, cu asumarea deplină a răspunderii pentru această decizie.
În cazul expertizei psihologice extrajudiciare cu privire la un subiect minor, expertul psiholog
trebuie să se asigure că a obţinut consimţământul prealabil din partea a cel puţin un reprezentant legal
al acestuia, având obligaţia să înştiinţeze toţi reprezentanţii legali ai minorului asupra condiţiilor
realizării expertizei psihologice şi asupra posibilităţii de a participa/ asista minorul sau să convoace
reprezentanţii legali în vederea expertizării sau participării la expertiza psihologică, după caz.

10. Principiul formării profesionale continue

Actualizarea formării profesionale a experţilor psihologi garantează beneficiarilor calitatea
serviciilor psihologice furnizate, realizându-se prin activităţi de formare profesională continuă asigu-
rate anual de către furnizori de formare profesională avizaţi în domeniul expertizei psihologice, activităţi
de intervizare profesională, coordonare profesională, activităţi de colaborare naţională şi internaţională,
precum şi activităţi de susţinere a practicii în procesul de formare profesională complementară în
expertiza psihologică.
La debutul în domeniu, pentru primele 5 cazuri, expertul psiholog va solicita în mod obligatoriu
coordonarea din partea a cel puţin un expert psiholog cu experienţă, având statut de coordonator.

11. Principiul confraternităţii şi colegialităţii

Între experţii psihologi nu sunt admise conflictul public, denigrarea, calomnia, insulta,
prezentarea unor opinii de specialitate contrare, asumarea rolului de apărător al părţilor cu interese
procesuale diferite sau alte practici necolegiale, înafara cadrului limitativ al Codului deontologic al
profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.
Relaţia de încredere şi comunicare profesională între experţii psihologi, oficiali sau consultanţi,
este obligatorie. Înainte de realizarea expertizei psihologice, în timpul sau după finalizarea acesteia,
experţii psihologi sunt obligaţi să-şi comunice reciproc opiniile profesionale cu privire la abordarea
cazului şi observaţiile reţinute, având în vedere interesul comun al acestora în realizarea unui act
profesional valid şi efficient
Expertul psiholog oficial este obligat să comunice cu experţii consultanţi şi invers, aceştia
dovedindu-şi reciproc disponibilitatea şi cooperarea. Experţii consultanţi au acces la datele obţinute de
către expertul oficial. Experţii consultanţi verifică obiectivele, formularea şi reformularea acestora, după
caz,procedura expertizei, precum şi imparţialitatea expertului. Când pentru securizarea actului
12
profesional şi a relaţiei dintre expert psiholog oficial şi subiectul expertizat, expertul oficial apreciază că
prezenţa experţilor consultanţi nu este benefică, experţii consultanţi nu participă în mod direct în şedinţa
de expertiză psihologică (interviu, metodă narativă, aplicarea unor metode/ tehnici specifice etc.) pentru
asigurarea realizării acesteia în bune condiţii. Însă, după finalizarea şedinţei, expertul oficial pune la
dispoziţia experţilor consultanţi datele obţinute, precum şi metodele şi tehnicile de expertizare utilizate.
În cazul în care persoana numită să realizeze expertiza psihologică sau să fie consultant al
unei părţi nu îndeplineşte condiţiile legale sau profesionale de exercitare a profesiei sau a competenţei
în domeniul expertizei psihologice, expertul psiholog competent este obligat să atragă atenţia de îndată
organului judiciar care a numit expertul, iar în cazul în care acesta îşi menţine decizia, să menţioneze
în raportul său această lipsă de competenţă profesională constatată, comunicându-le părţilor interesate
posibilitatea de a contesta această numire, acest fapt fiind un demers în apărarea drepturilor şi
intereselor psihologilor competenti şi în interesul justiţiei.
După finalizarea expertizei psihologice, experţii consultanţi redactează un raport care poate
conţine propria opinie cu privire la: obiectivele stabilite de organul judiciar/părţi, modul de formulare şi
reformulare a acestora, consistenţa, subiecţii expertizaţi şi cercul de subiecţi ce ar fi trebuit expertizaţi,
elementele psihologice ce sunt avute în vedere, termenul acordat pentru realizarea expertizei psiholo-
gice, competenţa profesională atestată a experţilor numiţi, precum şi cu privire la respectarea
procedurilor de expertizare.
Raportul expertului consultant va putea conţine şi propriile opinii de specialitate cu privire la datele
transmise de către expertul oficial, însă fără a se referi la opiniile de specialitate ale expertului oficial şi
fără a formula observaţii directe cu privire la acestea. Rapoartele experţilor consultanţi se comunică
expertului oficial, potrivit termenului stabilit, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare înainte de expirarea
termenului acordat pentru comunicarea raportului de expertiză psihologică, în vederea completării
acestuia cu menţiuni, precizări sau observaţii care să trateze şi concluziile raportului experţilor
consultanţi.
În caz de abuz sexual/abuz fizic cu urmări grave/violenţă domestică/incest/ adulter/prostituţie,
în vederea securizării psiho-emoţionale a victimelor, martorilor sau autorilor, experţii psihologi
consultanţi nu participă la şedinţa de expertizare directă a subiecţilor, asigurându-se înregistrarea
audio/video a şedinţei, cu acordul subiectului, în scopul comunicării profesionale. În termen de 15 zile
de la data finalizării expertizei psihologice toţi experţii psihologi au obligaţia distrugerii înregistrărilor
audio/video, dacă instanţa de judecată nu dispune altfel.
Orice interpretare prin prisma contradictorialităţii a rapoartelor prezentate de către psihologi
într-o expertiză psihologică este interzisă, aceasta neputând avea statut de raport de contraexpertiză.

12. Principiul nemedierii psiholog-beneficiar/pacient

Opiniile de specialitate ale experţilor psihologi cu privire la elementele psihologice ale structurii
unui subiect se formulează numai pe baza unei expertize directe/ nemijlocite a acestuia. În cazul în
care contactul direct/nemijlocit nu este posibil, expertiza psihologică poate privi numai anumite
fascicule ale existenţei unui subiect/ anumite evenimente/contexte situaţionale, ale cărui protagonist
este subiectul.
Atunci când expertiza psihologică este admisă cu privire la date sau informaţii neconfirmate de
către organele judiciare, expertul psiholog va evita să menţioneze nume sau prenume certe/sigure.
Expertiza psihologică care constă în analiza psihologică a documentelor sau a înregistrărilor
audio/video nu reprezintă o analiză asupra unor persoane identificate, ci o analiză psihologică/psiho-
comportamentală a unor subiecţi/situaţii ce nu pot fi identificaţi/identificate nominal decât de către
organele judiciare, pe baza unor proceduri criminalistice/legale, care excedează cadrului profesional al
expertizei psihologice.

13
 Expertiza psihologică a documentelor sau a înregistrărilor audio/video se realizează de fiecare
dată în mod obiectiv, dar generic, fără raportare la persoane/ situaţii sau contexte exacte/sigure, în
vederea asigurării obiectivităţii demersului professional.

13. Principiul obligaţiei de mijloace în activitatea psihologică

Expertul psiholog demarează cu celeritate expertiza psihologică şi stăruie pentru realizarea
acesteia în condiţii de siguranţă pentru subiectul expertizat. Expertul psiholog nu poate garanta şi nu
trebuie să garanteze finalizarea expertizei psihologice, participarea subiecţilor la expertiza psihologică,
posibilitatea de a răspunde la toate obiectivele formulate de către organul judiciar sau posibilitatea de
a formula întotdeauna opinii de specialitate complete.

14. Principiul dreptului beneficiarului la o a doua opinie de specialitate

Încrederea în psihologie şi în specialiştii psihologi reprezintă un deziderat al oricărui psiholog,
experţii psihologi fiind obligaţi să urmărească promovarea acestor valori în rândul beneficiarilor
serviciilor psihologice. În cazul în care beneficiarul doreşte să i se confirme rezultatele unei expertize
psihologice, precum şi îndeplinirea tuturor cerinţelor pentru realizarea acesteia, el are posibilitatea fie
să solicite încuviinţarea unui expert consultant, care să participe alături de expertul oficial la efectuarea
demersului profesional, în cazul expertizei psihologice judiciare, fie să contracteze mai mulţi experţi, în
cazul expertizei psihologice extrajudiciare. Totodată, pentru convingerea intimă, beneficiarul expertizei
psihologice/organul judiciar poate solicita efectuarea mai multor expertize psihologice, având aceleaşi
obiective.

15. Principiul obligaţiei de finalizare a activităţii psihologice

Activităţile psihologice în general, iar expertiza psihologică în special, răspund unei nevoi a
societăţii, motiv pentru care finalizarea demersului profesional este obligatorie în cazul în care aceasta
depinde în mod exclusiv de expertul psiholog. Expertul psiholog nu poate refuza finalizarea expertizei
psihologice sau redactarea raportului de expertiză psihologică, cu excepţia cazurilor expres prevăzute
în legislaţia specială.

14