Sunteți pe pagina 1din 4

Video: Mama mă manipulează https://www.youtube.com/watch?

v=7mh0lUp3xZo
G – gând, problemă, obsesie etc
Î – întoarcerea G gândului
Lucrarea (Byron Katie) "Mama ma manipuleaza"
(după subtitrarea automată din video)
Katie: - Scumpo, hai să auzim ! Ni se poate întâmpla și nouă...
Eleva: - Așa este! G Sunt furioasă pe mama mea fiindcă e egoistă, vrea să dețină controlul și e manipulatoare.
Katie: - Ok. Este adevărat ?
Eleva: (stă puțin, zâmbește și oftează încurcată)
Katie: - Dă-ne un exemplu despre cum te manipulează.
Eleva: - Când discutăm, ea încearcă mereu să mă controleze și să îmi impună părerile ei.
Katie: - Dă-ne un exemplu. Cum face asta ? Un exemplu despre cum te manipulează. Cel mai rău și cel mai
dureros exemplu cu putință...
Eleva: - În general, când vorbim... ea spune că înțelege... dar apoi repetă ce crede ea că aș fi spus eu. Înțelegeți ?
Katie: - Desigur ! Ea înțelege ce crede ea că înțelege...
Eleva: - Exact! și... (râde nedumerită și stânjenită)
Katie: - Deci, cu alte cuvinte, oamenii ar trebui să te înțeleagă! E adevărat ?...
Eleva: (....)
Katie: - Asta nu e posibil !... Auzim ce spui, dar nu ''auzim'' ce vrei să spui, pentru că noi ne transpunem
propria ta poveste, în ceea ''ce credem noi'' că spui tu... Și asta e tot ! ...apoi ieșim și le spunem altora
ce ne-ai povestit tu și... E atât de departe de adevăr, ceea ce le spunem.
Eleva: - Întocmai !
Katie: - Păi acest lucru e treaba ta ! Ți-l arată mama ta !
Eleva: (râde oarecum încurcată..., râde și lumea din sală)
Katie: - Cum o tratezi pe mama ta când gândești: ''Nu vreau să mă rănească, vreau să mă înțeleagă !''... și ea nu o
face ?
Eleva: - Atunci decid: ''Ce rost are ?'', ...așa că nu mai vorbesc cu ea.
Katie: - Și ce simți când nu mai vorbești cu mama ta ?
Eleva: - E dureros !
Katie: - Poți să vezi vreun motiv pentru care să renunți la povestea asta: ''Vreau să mă înțeleagă'' ?
Eleva: - Da!
Katie: - Poți să vezi vreun motiv care nu este stresant și care să te facă să urmezi povestea: ''Vreau să mă
înțeleagă'' ?
Eleva: - Nu !
Katie: - Cum ai fi fără această poveste ''Vreau să mă înțeleagă''..., trăind împreună cu mama ta ?
Eleva: - Aș fi foarte fericită !
Katie: - Mama ta poate spune orice despre tine... Poate să înțeleagă ce vrea ea să înțeleagă...
Eleva: - Asta e treaba ei !
Katie: - Așa este, e treaba ei ! (lumea râde și râde și eleva)
Eleva: (râde oarecum aprobator dar jenată că lumea râde de ea)
Katie: - Deci, care este reversul la ''Vreau să mă înțeleagă''. Întoarce-l !
Eleva: - Î Vreau ca eu să mă înțeleg pe mine!?
Katie: - Da ! Asta e cea ce contează !Tu ești cea care contează aici. Asta e ceea ce contează.
- Înțelegerea ei nu-ți va oferi niciodată ce-ți dorești. Înțelegerea ei îți va ofer doar o proptă de care să te
''sprijini'' și să te umfli în pene, crezând că ai dreptate... Doar înțelegerea ta e importantă.
- Hai acum să inversăm toate acestea !
Eleva: - Bine! (întoarcerea la G''Sunt furioasă pe mama mea fiindcă e egoistă, vrea să dețină controlul și e manipulatoare.'')
- Î Sunt furioasă pe mine însămi, fiindcă sunt egoistă, vreau controlul și sunt manipulatoare!?
(eleva o privește (pe Katie) întrebător așteptând confirmarea că a făcut bine Întoarcerea)
Katie: - Da, mai ales în ce o privește pe mama ta... Nu-i permiți nici măcar să înțeleagă ce vrea ea !
Eleva: (râde, și râde și sala, și Katie)
Katie: - Și uite cum încerci s-o controlezi, oferindu-i tratamentul tăcerii !
Eleva: (dă din cap oarecum... nelămurită total)
Katie: - Cât de manipulator!
- Și când asta (cu tăcerea) nu merge, cum îi vorbești ?
- Hai să vedem punctul doi...
Eleva: - G Vreau ca mama să-mi respecte valorile, părerile (credințele) și standardele, să mă iubească și să mă
înțeleagă așa cum sunt eu, să nu încerce să mă schimbe.
Katie: - Ar trebui să-ți respecte valorile, e adevărat ? Unde ai auzit tu una ca asta ?
(eleva râde și dă din cap cu sensul de: ''Ce tare, la asta nu m-am gândit'')
- Din ce carte de povești ai scos tu asta ? Că mamele trebuie să respecte valorile ficelor ?
- Ești absolut sigură că e adevărat ?
Eleva: - Nu !
Katie: - E un mit ! Noi putem spune povestea ta și o putem respecta! Noi putem spune povestea ta, și să n-o
respectm !Iar toate astea nu au nici o legătură cu tine! Tu ești povestea noastră... Iar dacă nu-ți faci
calea, noi nu te respectăm. Pentru că produci dezordine în povestea noastră.
- Cum o tratezi pe mama ta când te atașezi de acest gând, că ar trebui să-ți respecte valorile iar ea nu
face asta ?
Eleva: - Mă necăjesc... și îi servesc același tratament, dacă mă provoacă. Mă supăr pe ea.
Katie: - Îți dai seama cam cum îi vorbești..., cum o privești..., ce figură ai..., cum reacționează corpul tău... ?
Eleva: - ... toate la modul negativ...
Katie: - Și cum te simți ?
Eleva: - Îngrozitor !
Katie: - Și rezolvi ceva ?
Eleva: - Nu !
Katie: - Vezi vreun motiv pentru care să renunți la:''Vreau respectul mamei. Vreau ca ea să-mi respecte valorile!''?
- Nu te întreb asta ca să renunți la această poveste... Doamne ferește!
- Repet ! O fi asta vreo credință veche, că mamele ar trebui să respecte valorile ficelor? Nu, încă nu, pe
planeta asta ! Deci..., nu asta e realitatea !
- Vezi vreun motiv ca să renunți la asta ?
Eleva: - Da.
Katie: - Vezi vreun motiv, lipsit de suferință, ca să o păstrezi ?
Eleva: - Nu.
Katie: - Cum ai fi tu, fără povestea asta, în prezența mamei tale ?
Eleva: - O fică iubitoare.
Katie: - Inversează !
Eleva: - Î (înspre sine) Eu vreau să-mi respect propriile valori, standarde, păreri (credințe), să mă iubesc și să mă
înțeleg așa cum sunt eu, fără să încerc să mă schimb.
Katie: - Da, da, da, da ! Nu e treaba ei... E treaba ta... așa-i ?!
- Dacă valorile tale sunt așa minunate, fă bine și respectă-le !
Eleva: - Ok ! (râde aprobator. Râde și sala. Katie dă din cap în semn de: vezi cam cum stau lucrurile?)
Katie: - Inversează iar !
Eleva: - Î (înspre mamă) Vreau să respect valorile mamei, standardele și părerile ei...
- ... Aici e greu... !
Katie: - Așa zice și ea ! (râde toată sala)
- Îmi place partea în care celălalt ar trebui să poată... dar tu nu poți !
Eleva: - Da ! Așa este ! (râde ușor încurcată și rușinată de neputința ei)
Katie: - Deci, fă-o tu scumpo, și experimentează calea asta. Și după aia poți să spui: ''Da, e o treabă grea'' !
Eleva: - Î (înspre mamă (continuare de unde a rămas)) Vreau să respect valorile mamei, standardele și părerile
ei, s-o iubesc și s-o înțeleg pentru ceea ce este, fără să încerc să o schimb.
Katie: - Da ! (dă din cap în sens aprobator cu iz: ''Ce zici de asta'')
Eleva: - Are mare putere (efect/influență) !
Katie: - Da. Are un foarte mare efect!
- Vezi draga mea, mamele nu știu cum să facă asta ! Cunoști expresia: ''Copilul ne va arăta calea'' ?
Cam așa poate fi! ... așa se întâmplă!
- Noi toți suntem copii, și așteptăm un învățător. Adevărul nu are vărstă. Nu are legătură cu respectul, cu
valorile, cu moralitatea sau cu filosofia. Așa arată adevărul ! Cea ce este aici (ce fac ele amândouă acolo).
E vorba de moralitatea ta, nu a restului oamenilor! Deci, moralitatea ta nu o trăim noi... pe noi nu ne
interesează... trăiește-o tu ! În asta constă fericirea ta !
Eleva: - Da!
Katie: - Să mergem mai departe...
Eleva: - Î (înspre opus) Mama ar trebui să recunoască greșelile pe care le-a făcut... (râde cu poftă pt. că își dă seama
de adevăr... apoi continuă) ... și șă-și asume responsabilitatea faptelor sale, să accepte consecințele și să
înceteze să mai fie așa egoistă.
Katie: - Este adevărat ? Ești absolut sigură că este adevărat ?
Eleva: - Nu !
Katie: - Nu... ... (Katie zice 'nu', cu un iz de: vezi, vezi care este adevărul?)
- Cum te porți cu ea când te atașezi de gândurile acestea (pe care tocmai le-a spus) ?
- Știți că lucrez cu unii copii de 4-5 ani care vorbesc la fel ? Și care sunt la fel de atașați (legați) de
toate astea ca un om de 80 de ani ? Conceptele astea sunt un fel de religie... și sunt singurele lucruri pe
care punem preț (deși nu trebuie prețuite de loc). Dar ele sunt uneori date la o parte, când le analizăm.
- Hai să inversăm rolurile cu ele date la o parte.
- Cum o tratezi pe mama ta, fiind atașată de aceste gânduri ? ...care nici măcar nu sunt ale tale! De unde le-
ai învățat aceste gânduri ?
Eleva: - Nu știu. Sunt aceleași mereu, vin la fel.
Katie: - Nici măcar nu sunt ale tale... !
Eleva: - ... da... și pur și simplu ne distrug relația...
Katie: - Da.
- Nu le-ai analizat! Ai crezut de la sine că sunt adevărate!
- Deci, vezi motivul pentru care poți renunța la povestea asta ? Chear dacă eu nu îți cer să renunți ?
Eleva: (confirmă dând din cap)
Katie: - Cum ai fi tu fără aceste concepții învechite ?
Eleva: - Aș fi o persoană fericită. M-aș concentra doar asupra faptului de a mă iubi și respecta pe mine însămi. Iar
asta nu m-ar împiedica s-o iubesc și pe mama.
Katie: - Exact prin asta am trecut și eu !
- Bravo !
- Ăsta este sfârșitul războiului! O iubești și nu te poți opune, iar aceste concepte stau între tine și
înțelegerea faptului că-ți iubești mama. Iar atunci când analizezi aceste concepte..., toate zidurile cad... și
atunci vii cu brațele deschise !
- Hai să inversăm rolurile și să vedem cum ar fi... ?
Eleva: - Î (înspre sine) Eu ar trebui să-mi recunosc greșelile mele și să fiu responsabilă de faptele mele, să-mi
asum consecințele și să nu mai fiu atât de egoistă...
Katie: - Da! Și un mod bun de a începe asta, este să iei foaia acasă și să-i citești mamei tale aceste inversări de
roluri. - ''Mamă, toată viața m-am raportat la ceea ce făceai tu, însă de azi am început să mă raportez la
mine, la ce fac eu... și uite ce-am descoperit !'' ''Că te manipulez, că nu te respect etc'' ''Am aflat și cum
am făcut toate acestea.'' ''Așa că te rog să ai răbdare cu mine!'' ''Îmi dau toată silința!''
Eleva: (dă aprobator din cap și mai scapă câte un da. Pare oarecum încurcată, gândindu-se la cum va face toate astea)
Katie: - E o cu totul o altă perspectivă ! Da ?
Eleva: - Da !
Katie: - Nimic nu se compară cu prezentul ! E foarte incitant !
- Cum o tratezi acum pe mama ta așa îți vei trata și soțul, copiii... și așa își vor trata și ei copiii..., ș.a.m.d.
- Acesta e un nou mod de a trăi... Altfel decât discutând, altfel decât gândind... Pur și simplu trăind, trăind
în adevăr. - E foarte bine acolo !
- Să mergem mai departe... !
Eleva: - G Vreau ca mama să mă asculte și să mă înțeleagă cu adevărat.
Katie: - E adevărat ?
Eleva: - Nu !
Katie: - În sfârșit ! Bravo !
- Realitatea... cât e de minunată ! Uiță-te câte eforturi ai depus pentru asta !
- Cum ar fi viața ta, atașată de toate lucrurile făcute până acum..., acum când ai aflat adevărul ?
Eleva: - O viață oribilă...
Katie: - Da ! Vezi motivul de a renunța la povestea asta ?
Eleva: - Da !
Katie: - Cum ai fi tu fără povestea asta ?
Eleva: - O fică sănătoasă, fericită și iubitoare...
Katie: - Întoarce !
Eleva: - Î (înspre sine) Vreau ca eu să mă ascult și să mă înțeleg.
Katie: - Da, asta e! Tu contezi ! Nu sta după mama ta ! Ea are viața ei !
- Continuă cu întoarcerea !
Eleva: - Î (înspre sine) Vreau să o ascult și s-o înțeleg pe mama.
Katie: - Da. Ce lume ar fi așa... !
- Mamele ar fi ațât de înțelepte..., toți ar fi foarte înțelepți... de îndată ce noi am înceta să le mai dăm
l e c ț i i ! (râde toată lumea)
- Să mergem mai departe...!
Eleva: - G Mama e egoistă, iresponsabilă, vrea controlul și e manipulatoare.
Katie: - Repet. Cum a încercat să te manipuleze ?
Eleva: - Încercând să controleze valorile mele, spunând că sunt greșite și ale ei sunt corecte.
Katie: - Deci, ea spune că... Îți vine în minte un exemplu când a zis că tu greșești ?
Eleva: - Da ! Am realizat o carte a valorilor... am vrut să fie perfectă, culoarea, descrierea... totul. Apoi, am mai
scris de ce toate lucrurile erau importante și ce însemna această carte pentru mine... Când i-am arătat-o
sa uitat la mine și mi-a zis: ''Toate astea sunt greșite !'', ''Valorile tale ar trebui să fie cutare și cutare...''
Iar eu m-am gândit: ''Stai așa ! Astea sunt valorile mele, nu sunt ale tale !''
- Deci iată, un exemplu concret.
Katie: - ... și cum te-a manipulat ?
Eleva: - Păi, încerca să le schimbe...
Katie: - Este adevărat ? Ea îți spunea părerea ei. Tu ai spus-o pe a ta. Ce vroiai ? Vroiai să te mintă ?
Eleva: (rămâne surprinsă de ce aude. Face cu capul în semn de ''asta chear așa este, are dreptate !'' apoi, râde surprinsă și
mulțumită.)
Katie: - Când ți-a spus adevărul – adevărul ei, nu al tău – tu ai încercat apoi să schimbi valorile și să-i spui: ''Nu,
așa trebuie !''
Eleva:(se simte încurcată să dea un răspuns afirmativ. Dă din cap în sens că ''nu știu, nu mi-a venit, nu m-am gândit la asta'' )
Katie: - Nu știu... ! Ai încercat să o umilești pentru valorile în care crede ?
Eleva: - Nu ! Dar... cred că ''m-am supărat'' pentru că a fost sinceră cu mine.
Katie: - Ok... Da, fiindcă valorile tale nu se potriveau cu ale ei... Ai întrebat-o: ''Ce părere ai ?''.
- Uită-te (meditează, reflectă) la asta și vezi ce crezi, ce părere ai... !
- Deci, hai să inversăm...! (nu o face acum ci mai târziu. Sări peste fraza asta Sanda)
- ... e plăcut scumpo, când mergi acasă să stai și să reflectezi (meditezi) în profunzime la: ''Cum m-a
manipulat mama ?'' Să începi să scrii despre asta făcând ''Lucrerea'' și întrebându-te '' Este adevărat ? '' și
să vezi apoi ce descoperi... Să-ți lămurești toate problemele mai departe, până când vei vedea ce
prețioasă e mama ta mereu... Abia atunci ''Lucrarea'' și-a atins scopul. Mamele sunt grozave ! Când tu
creezi că ai conectat toate butoanele... știe care este ultimul buton de apăsat.
- Hai să inversăm...
Eleva: - Î (înspre sine) Eu sunt egoistă...
Katie: - Mai ales în ce o privește pe mama ta... nu-i permiți nici măcar să aibă propriile sale valori... Dacă nu se
potrivesc cu ale tale, te înfurii.
Eleva: - Așa este !
Katie: - Da.
Eleva: - Î (înspre sine) Eu sunt iresponsabilă, vreau controlul și sunt manipulatoare.
Katie: - Uneori... Da, uneori... O să lucrăm altădată la asta... - Să mergem mai departe...
Eleva: - Refuz să mai fiu vreodată controlată, dezamăgită și manipulată din nou.
Katie: - ''Vreau să...''
Eleva: - Î Vreau să fiu controlată, dezamăgită și manipulată din nou.
Katie: - Da, fiindcă dacă tu crezi că ea te controlează în vreun fel..., înebunești în clipa aceea ! Iar mânia pe care
o simți din cauza aceasta..., este indiciul că tu ai o problemă, nu mama ta. - ''Lucrarea'' se referă la 100%
responsabilitate. - Deci, cum te-a controlat ea vreodată ? (nu te poate controla niciodată nimeni...)
Eleva: - Așa este... presupun că mereu m-am purtat cum am vrut și am luat ce decizii am dorit.
Katie: - Da. Renunță la ''presupun'' (''cred că'') și înlocuiește-l cu: Sunt Sigură !
Eleva: - Da !
Katie: - Întotdeauna a fost așa, chiar și când erai mică...
Eleva: - Da...
Katie: - Când privim în urmă, reușim să înțelegem că e adevărat.
- Ești o tânără uimitoare și e un privilegiu să fiu cu tine aici.
Eleva: - Vă mulțumesc !
Katie: - Și eu îți mulțumesc !
- Deci... '' Eu sunt ceea care vrea să fie...''
Eleva: - Eu sunt cea care vrea să fie controlată, dezamăgită și manipulată din nou. (cu skepsis)