Conac Bellu

Muzeul „Conacul Bellu” Urlați, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie

Prahova, este parte a unui complex arhitectonic ce datează de la jumătatea
secolului al XIX-lea și care i-a aparținut familiei Bellu. Aici este expus un bogat
patrimoniu de artă plastică și decorativă, etnografie, cărți rare în ediții de lux,
mobilier din diverse epoci, icoane și arme din sec. XVIII-XIX. Muzeul deține și o
cramă boierească, construită cu bolți stil Avella, cu piese cioplite în piatră
(linuri, călcătoare) din sec. II - III şi alte utilaje şi vase pentru producerea
vinului, ce prezintă practica viticulturii în zona Dealu Mare din cele mai vechi
timpuri şi până în prezent.

Muzeul „Foișoru Bellu” Urlați, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie

Prahova, este amplasat la intrarea pe domeniul Bellu, fiind construit după modelul
clopotniței de la Mânăstirea Vărbila. Expoziția permanentă „Alexandru Bellu –
artist fotograf și pasionat colecționar”, care a fost vernisată la 1 octombrie
2011, reconstituie universul fotografic al lui Alexandru Bellu, univers în care
principala temă a fost țăranca româncă, dar prezintă și piese valoroase de
mobilier, costume naționale, icoane pe sticlă și alte obiecte de artă care au făcut
parte din colecția sa.

Clădirea

Conacul Bellu este monument de arhitectură (codul PH-II-a-A-16805), construit în

stil arhitectonic vechi românesc, la jumătatea secolului al XIX-lea. A fost casa
familiei baronului Alexandru Bellu. Celelalte clădiri ale complexului nu au
rezistat și rând pe rând au dispărut.[2]

Monument de arhitectură (inventariat sub nr. 2410, în Lista monumentelor de

arhitectură din 1956) compus din construcția ce adăpostește astăzi muzeul (parter
supraînălțat cu nouă încăperi spațioase – odinioară dependințe – și pivniță), care
are numeroase elemente arhitectonice împrumutate de la casa țărănească din zona
Cricovului Sărat, foișorul-culă de intrare (construit după modelul turlei-
clopotniță a Vărbilei), fundațiile conacului propriu-zis, distrus la cutremurul din
1977 (24 de încăperi dispuse pe două nivele, operă a meșterului zidar Barbu
Bezdedeanu de pe la mijlocul sec. al XIX-lea), ruinele acareturilor (magazii,
grajduri și atenanse pentru argați, grăjdari, rândași și unde au fost tolerați să-
și încheie zilele ultimul vlăstar al familiei Bellu și soția sa, o franțuzoaică
modestă) și un parc monumental de cca. 5 ha, în care se afla și o pitorească poartă
de lemn lucrată în stil popular (maramureșan). Prin 1927, toate acestea au fost
donate de Barbu B. Bellu Academiei Române.

Conacul Matac

u mult înainte de a planifica minivacanța pe "Drumul Vinului", auzisem de Conacul

Matac din Valea Călugărească. Așadar, atunci când a venit vremea stabilirii
detaliilor, Conacul Matac din Valea Călugărească și-a făcut repede loc pe lista
obiectivelor de vizitat. Contactând Centrul Local de Informare Turistică Valea
Călugărească, între altele, am întrebat dacă se poate vizita Conacul Matac, dacă
este obiectiv turistic sau proprietate privată cu acces restricționat pentru
vizitatori. Răspunsul a venit scurt: "Matacul este în paragină. Avem Muzeul Crama
1777." Insistând să aflu dacă se poate ajunge la Conacul Matac pentru a fi văzut
măcar la exterior, mi s-a răspuns tot scurt, dar mulțumitor: "Da, în exterior se
poate!". Era tot ceea ce voiam să știu. Conacul Matac era deja pe lista noastră.

În Valea Călugărească, mai înainte de a ne prezenta la Pensiunea "Fetească Neagră"

unde ne rezervaserăm cazarea, pe lângă Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru
Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, am continuat spre Valea Mantei. GPS-
ul ne informase că nu aveam de străbătut decât 1,5 km, cu toate astea, pentru că nu
era semnalizat în nici un fel, pentru că vegetația era foarte densă pe ambele părți
ale drumului nepermițându-ne să distingem ceva dincolo de primul rând de arbuști,
parcă mergeam spre nicăieri.

Deodată, pe partea stângă, observăm doi stâlpi de cărămidă mărginind o poartă

deschisă larg. "Ce-o fi aici? Aici o fi?" Până să ne dumirim, mașina a depășit
poarta. Mai mergem puțin în speranța că vom avea un indiciu cât de mic, dar nu
vedem nici urmă de conac. Întoarcem și curând ajungem din nou la poarta cu pricina.
Ne facem curaj și ne aventurăm pe drumul și mai îngust, flancat de arbori înalți,
un drum care aparent ar fi putut fi al unei gospodării boierești. La capătul lui...
o clădire mare, sufocată de vegetație. O altă mașină - cu doi tineri curioși ca și
noi - ne face loc să parcăm (locul nu este tocmai larg acolo) și suntem informați
că am ajuns chiar acolo unde ne doream, adică la Conacul Matac.

Conacul nu se vizitează. Știam. Fusesem avizată prin mesajele pe care le primisem

de la Centrul Local de Informare Turistică Valea Călugărească. Locul este atât de
frumos, atât de proaspăt și de verde încât nu ai o clipă impresia că te afli lângă
un conac părăsit. Te aștepți ca din moment în moment ușa să se deschidă, iar în
cadrul ei să apară stăpânul casei invitându-te să îi treci pragul. Dacă vreți să
ajungeți la Conacul Matac, să-l vedeți atât cât se mai poate, faceți-o când sunt
frunze pe copaci. Am văzut imagini ale Conacului Matac surprinse în anotimpul rece.
Cu lujerii de pe ziduri dezgoliți de frunze, clădirea este tristă și pare cu
adevărat pustie.

Am urcat scara până pe terasa largă, cu grilaj de fier și policandre tot de fier,
ornamentate cu viță de vie. Pe această terasă, în 1984, a fost filmată o scenă din
"Secretul lui Bachus". Vă mai amintiți? Gheorghe Dinică, în rolul Gheorghe Cercel -
directorul IAS "Vinicola" - proprietarul conacului, este servit la masa rotundă de
pe verandă de majordomul interpretat de Jean Constantin.

În interior, prin geamul ușii de la intrarea principală, am văzut un șemineu

impresionant, realizat din teracotă albă și albastră într-un aranjament inspirat,
precum și câteva piese de mobilier de epocă, prăfuite, abandonate. Și în camera din
stânga, prin ușa rămasă deschisă de cine știe când, se zăresc niște mobile la fel
de uitate de lume. Am încercat să fotografiez, dar geamul murdar mi-a blurat
imaginea făcând-o numai bună de aruncat, așa că... poate găsiți pe internet câteva
fotografii din interior.

Despre Conacul Matac

Despre Conacul Matac din Valea Călugărească se știe că a fost construit în perioada
1901-1903 pe o fostă moşie a Cantacuzinilor. Proprietarul ei a fost Barbu Matac, un
înalt funcţionar de la Căile Ferate Române. Bijuterie arhitectonică amplasată într-
un splendid cadru natural, Conacul Matac - vechi de peste 115 ani - a fost lăsat în
părăsire și se degradează cu fiecare zi ce trece.

În prezent clădirea se află în inventarul Ministerului Finanţelor şi în

administrarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi
Vinificaţie de la Valea Călugărească. În anul 2011 s-a încercat un parteneriat
între Consiliul Județean Prahova, Primăria Valea Călugărească și Institutul de
Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Valea Călugărească în
vederea restaurării conacului și a introducerii lui în circuitul turistic, pe
"Drumul Vinului". Inițiativa era bună dat fiind că vechiul conac boieresc face
parte din patrimoniul naţional, este localizat într-o zonă viticolă reprezentativă
pentru viticultura judeţului Prahova și, în plus, ar fi devenit o atracție pentru
turiștii amatori de degustări de vinuri.

Din păcate, totul a rămas pe hârtie. Lucrările de restaurare s-au încheiat mai
înainte de a începe. Între timp, pentru ca ploile să nu pătrundă în interior
grăbind și mai mult degradarea, s-au făcut reparaţii la acoperiş. Nostalgicii spun
că în vremurile bune ale Conacului Matac, au fost invitați la degustări de vinuri
președintele american Richard Nixon și liderul cubanez Fidel Castro. Localnicii își
amintesc de faptul că și Ceaușescu a vizitat crama de la Conacul Matac. Dar, vremea
lui de glorie a trecut. Pradă nepăsării, conacul zace în uitare, închis de mai
mulți ani.

Despre Valea Călugărească

Situată într-o zonă de deal, la doar câțiva kilometri de Ploieşti, comuna Valea
Călugarească este una dintre cele mai mari unităţi administrativ-teritoriale rurale
ale judeţului Prahova. Are în componență nu mai puțin de 15 sate. În partea de
nord, înșirate pe dealuri, de-a lungul unor văi, multe dintre aceste sate au fost
denumite "Valea": Valea Largă, Valea Mantei, Valea Nicovani, Valea Poenii, Valea
Popii, Valea Ursoii și… Valea Călugărească - satul reședință întinzându-se de-a
lungul șoselei DN1B (care leagă Ploieștiul de Buzău).

Valea Călugărească, recunoscută pentru podgoriile sale, face parte din șirul
localităților care alcătuiesc "Drumul Vinului", un traseu rutier turistic ce unește
mai multe localități din zona podgoriilor Dealul Mare și a celor din împrejurimi.
În Valea Călugărească, locul unde se obțin mai multe sortimente de vinuri de
calitate superioară (roșii - Pinot Noir, Fetească Neagră sau albe - Pinot Gris,
Sauvignon), se află și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și
Vinificație.

Pentru promovarea tradiţiilor legate de cultivarea viţei de vie, de prelucrare a

strugurilor și de valorificare a vinurilor, Primăria şi Consiliul Local Valea
Călugărească organizează în fiecare an, începând din 2002, Sărbătoarea Vinului -
cel mai mare târg al viticultorilor din Podgoria Dealu Mare. Festivalul vinului
care are loc la sfârşitul lunii septembrie, este un prilej de bucurie și de
sărbătoare pentru localnici, dar și pentru vizitatori. Valea Călugărească dispune
de două locații de cazare care pot oferi găzduire oaspeților veniți de departe -
Hotel Colina Grande situat central și Pensiunea "Fetească Neagră" situată la
ieșirea din sat, spre Albești Paleologu. Nu știu dacă - împreună - cele două pot
face față solicitărilor din perioada Sărbătorii Vinului.

Ce se poate vizita în Valea Călugărească?

În primul rând Muzeul "Crama 1777", o interesantă reconstituire a celei mai vechi
crame din zonă, despre care voi povesti în viitor dacă timpul îmi va permite, apoi
Conacul Matac pe care tocmai l-am prezentat. Tot la Valea Călugărească se află
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie.

Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor

istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl arheologic din
livada Grupului Școlar Agricol, unde s-au descoperit urme ale unei așezări din
epoca fierului. Dacă aveți curiozitatea, dacă vă aflați în Valea Călugărească,
încercați să mergeți acolo! Iar dacă vreți să vizitați o fostă mănăstire, luați-o
la deal, spre satul Schiau! Biserica ruinată vă va impresiona.

P. S. Atașez două mici filme care ilustrează, în două etape, drumul de întoarcere
de la Conacul Matac până în Valea Călugărească.