DESPRE

RUGĂCIUNEA LUI IISUS

PRIMUL TOM

[1]
 DRUMUL SAU RUTINA OMULUI SPRE DUMNEZEU*

PLAN:

1. Despre rugăciune în general:

1.1 Felurile rugăciunii. Difiniţie;

1.2 Sfintele taine un rol important în sloganul rugăciuni;

1.3 Un pelerinaj istoric în trecutul rugăciuni;

2. Rugăciunea tainică (a lui Iisus):

2.1 Metodele de practicare pentru începători;

2.2 Metodele pentru progresaţi;

2.3 Metodele pentru desăvărşiţi;

3. Rugăciunea curată:

3.1 Rugăciunea minţii;

3.2 Rugăciunea inimii;

3.3 Rugăciunea văzătoare;

4. Roadele rugăciunii tainice:

4.1 Alungarea gândurilor rele şi dezrădăcinarea patimilor sufleteşti;

4.2 Limpezirea duhului şi iluminare minţii;

4.3 Lacrimile sufleteşti şi bucuria inimii;

5. Treptele rugăciunii tainice:

5.1 Rugăciunea verbală (buzelor);

5.2 Rugăciunea minţii în inimă prin propriile eforturi;

5.3 Rugăciunea minţii în inimă acordată de dar;

5.4 Rugăciunea minţii în inimă devenită neîncetată;

5.5 Rugăciunea văzătoare;

[2]
5.6 Rugăciunea contemplativă (uimire sau extaz);

5.7 Rugăciunea duhovnicească;

6. Spre Iisus, adâncul nostru:

6.1 Dragostea şi nepătimirea;

6.2 Cunoaşterea şi Lumina Dumnezeiscă;

6.3 Despre îndumnezeire;

[3]
Cuprins:

1. Despre rugăciune în
general……………………………………………………..............................................

1.1 Felurile rugăciunii.

Difiniţie…………………………………………………………………………………………..

1.2 Sfintele taine un rol important în sloganul

rugăciuni………………………………………………….

1.3 Un pelerinaj istoric în trecutul

rugăciuni……………………………………………………………………..

2. Rugăciunea tainică (a lui Iisus)

…………………………………………………………………………………………….

2.1 Metodele de practicare pentru

începători…………………………………………………………………….

2.2 Metodele pentru

progresaţi…………………………………………………………………………………………..

2.3 Metodele pentru

desăvărşiţi………………………………………………...........................................

3. Rugăciunea
curată………………………………………………………………………………………………………………….

3.1 Rugăciunea
minţii…………………………………………………………………………………………………………..

3.2 Rugăciunea
inimii…………………………………………………………………………………………………………..

3.3 Rugăciunea
văzătoare…………………………………………………………………………………………………….

4. Roadele rugăciunii
tainice…………………………………………………………………………………………………….

4.1 Alungarea gândurilor rele şi dezrădăcinarea patimilor

sufleteşti………………………………

4.2 Limpezirea duhului şi iluminare

minţii……………………………………………………………………….

4.3 Lacrimile sufleteşti şi bucuria

inimii…………………………………………………………………………….

5. Treptele rugăciunii
tainice…………………………………………………………………………………………………….

5.1 Rugăciunea verbal (buzelor)

………………………………………………………………………………………….

[4]
 5.2 Rugăciunea minţii în inimă prin propriile
eforturi………………………...............................

5.3 Rugăciunea minţii în inimă acordată de

dar…………………………………………………………………

5.4 Rugăciunea minţii în inimă devenită

neîncetată…………………………………………………………

5.5 Rugăciunea
văzătoare…………………………………………………………………………………………………….

5.6 Rugăciunea contemplative (uimire sau extaz)

…………………………………………………………….

5.7 Rugăciunea
duhovnicească……………………………………………………………………………………………

6. Spre Iisus, adâncul

nostru……………………………………………………………………………………………………..

6.1 Dragostea şi
nepătimirea…………………………………………………..............................................

6.2 Cunoaşterea şi Lumina

Dumnezeiscă…………………………………….......................................

6.3 Despre
îndumnezeire………………………………………………………………………..............................

1. DESPRE RUGĂCIUNE ÎN GENERAL

Omul se naşte şi primeşte Sf. Taină a botezului în Biserica Apostolică
şi se îmulţesc păcatele, apoi le mărturiseşte duhovnicului, iar duhovnicul i-
a decizia, dacă n-a săvârşit un păcat strigător la cer, ci foloseşte cântarul de
canoane a Sfinţilor Părinţi. Apoi primind Sf. Împărtăşanie, omul i-a
legătura cu Fiinţa Divină, care este pentru creştini ortodocşi o mare onoare,
când este împărtăşit cu Sf. Taine: trupul şi sângele Domnului, dar pentru a
primi acestă onoare, duhovnicul care face o mare responsabilitate pentru a
lecui pe creştin fiecare în partea lui, cu specificul lui deosebit.
Pentru această dezlegare de păcate sau patimi duhovnicul care este
legătura directă a omului cu Dumnezeu cum azis Mântuitorul:”şi orice vei
lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi
dezlegat şi în ceruri ”1. Această lege nouă dat de Mântuitorul Iisus Hristos
este lege pastoral-misionară pentru fiecare creştin şi mai ales pentru
slujitori sau preot a bisericii ortodoxe. Preotul are misiunea de-a aduce
veşti bune, ce este un înger întrupat, episcopi de-a sfinţi obştia sau eparhia

1 MT. 16, 19; IN. 20, 23

[5]
sa, dar mai cu seamă sfinţire se face printr-un act liturgic, care este
rugăciunea de obşte ce e Sf. Liturghie, sau mai simplu pentru fiecare creştin
să ştie că rugăciunea particulară face un act sfinţitor care se adresează lui
Dumnezeu cu căinţă şi inimă arzătoare şi zdrobită până la lacrimarea
ochilor care este un act de curăţire a sufletului şi trupului şi se mai numeşte
al doilea botez.

Aş face o paranteză pătrată, care aduc consimţământul personal

pentru creştini ortodocşi:[Fraţilor, am ajuns la aşa timp că nu ştim a ne mai
ruga cum ni se rugau strămoşi noştri, copii cum se nasc, ei ne mai salvează cu
rugăciunile lor, dar noi am degradat foarte tare în privinţa – cum ne rugăm noi
azi, am ajuns la aşa timp cu un termen aşa zisul – formalism, aduc la cunoştinţă
ce e aceasta, în biserică când ne rugăm, nu ne rugăm din toată inima, către
Domnul, nu cu mintea înălţată spre El, nu cu duhul străpuns de Harul Duhului
Sfânt, dar cu mici rugăciuni de- a avea bani, a avea oaspeţi, a avea sanătate, a
avea tot, dar raiul unde l-am piedut, dacă vrem tot ce e mai bun pe pământ, nu
zicem Doamne, trimite-ne necaz azi pentru păcate săvârşite, trimite boală că am
supărat pe un frate, dar dorim ce-i mai bun.] Dreptul Iov trăia bine, când a
primit răul tot trăia bine 2.
Voi aduce la cunoştinţă ce este rugăciune în general, cum se săvârşeşte
ea de fiecare creştin în parte, chiar şi pe slujitorii Bisericii Ortodoxe, voi
face instrunctaj pentru a practica “rugăciunea tainică” a lui Iisus, că preotul
este şi el monah, dar pe linia albă a duhovniciei, dar linia neagră, din care
fac parte monahii cum ar fii inocii, ierodiaconi, ieromonahii, stareţii şi
egumenii până la patriarhi. Aşadar, ce este rugăciunea? Aşa o întrebare
catehetică:“Rugăciunea este ridicarea minţii şi voii noastre către Dumnezeu.
Evagrie Monahul zice că:“rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu”. De
aceea se cuvine că atunci cănd stăm de vorbă cu Dumnezeu, adică atunci când
stăm la rugăciune, să alungăm din gândul nostru orice grijă şi să îndreptăm
puterile duhului nostru numai la Dumnezeu. Adică, cugetul să găndească la El,
ţinerea de minte (memoria), să uite de toate cele pământeşti, iar inima, vorbind
cu El, să salte de bucurie şi de dragoste. Căci “cel ce iubeşte pe Dumnezeu de-a
pururi stă de vorbă cu Dînsul, cum ar sta cu un tată, alungănd orice gând
pătimaş”. A cugeta la Dumnezeu, numai nu înseamnă rugăciune; că şi demoni
cugetă la Dumnezeu, dar de rugat nu se roagă” 3.
Aşa am făcut cunoştinţă ce este rugăciunea din punct de vedere
catehetic, mai repet că rugăciunea este înălţarea minţii spre Dumnezeu,

2 IOV. 2, 21 gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi întoarce-n matca mea; Domnul a dat, Domnul a luat; aşa I-a
plăcut Domnului, aşa s-a făcut; fie numele Domnului binecuvântat

3 CATEHISM, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE ORTODOXĂ ROMÂNE , BUICUREŞTI, 2000, P. 192

[6]
cam grea întrebare, dar mai simplu pentru creştini este că putem vorbi cu
Dumnezeu, da întradevăr pudem vorbi cu Dumnezeu şi aceasta este
rugăciunea, să nu căutăm stareţi răsturnând ţara, dar mai bine vorbind
direct cu Dumnezeu; şi El ne va trimite pe stareţ, că el are experienţă mai
mare decât orice preot, să nu căutăm care-i mai bun, că Dumnezeu e mai
bun decăt toţi, dacă cerem şi ştim să cerem de la El cu inimă arzătoare şi
vărsând lacrimi şi ploaia va veni în timpul secetei, da care varsă lacrimi de
pocăinţă ştie a chema mila Domnului spre pământ şi acesta este un dar de
la Dumnezeu, cel ce cere a primit acest dar poate fi un monah, sau preot şi
chiar un creştin care practică “rugăciunea lui Iisus”.
Din punct de vedere liturgic rugăciunea în cult face parte: “cântarea
religioasă, lecturile, predica şi mărturisirea de credinţă constituie formular
verbal sau textul sfintelor slujbe, iar actele (mişcările liturgice) sânt partea
ceremonială (externă), adică ritualul liturgic. Ele sunt semnele văzute ale
cultului, care nu numai că exprimă credinţa noastră în Dumnezeu,...Textul
în cult are o bogată şi înaltă semnificaţie spiritulă” 4. Rugăciunea liturgică
învaţă pe credincioşi să se roage dincolo de interesele proprii şi de cei
prezenţi, să se roage pentru cei absenţi, pentru cei de departe, pentru toate
lumea şi pentru unirea tuturor5... Rugăciunea ortodoxă se adresează lui
Iisus ca Mântuitor şi Răscumpărător a lumii, ca Fiul lui Dumnezeu,
Mijlocitor al al rugăciunilor noasre6.
“Omul e creat din trup, suflet şi duh”7 şi duhul multor oameni este
pierdut, pentru că nu-l caută mereu în comuniunea bisericească care sunt:
Sf. Taine Bisericeşti, cum am vorbit mai sus că rugăciunea este „încordarea
minţii”8 spre Dumnezeu, dar şi demoni pot cugeta, corect şi ei pot a se ruga,
numai că ei nu au aşa zis virtute “smerenia”, că fug de ea ca de trupul şi
sângele Domnului acestă virtute, creştini trebuie să o capete numai decât,
aşa că pentru a practica rugăciunea lui Iisus, mai întâi trebuie creat
fundamentul, ca la orice casă sau cetate şi acest fundament, să fie virtuţiile
cardinale care se găseşte Faţa frumosă a smereniei în ea, dar ea este în
întregime şi la celelalte virtuţi cardinale, numai că este învăţătoare pentru
dragostea perihoretică a Sfintei Treimii ce interscendează şi nădejdea şi
credinţa.

4 ARHIM. ERMOGHEN ADAM, Conspect la Liturgica Generală, CHIŞINĂU, 2002, p. 138.

5 IBIDEM., p. 139.

6 OP.CIT., p. 139.

7 SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL, Arta Rugăciuni, WWW.SCRIBD.COM, p. 1

8 IDEM, Viaţa Lăuntrică, WWW.SCRIBD.COM, p. 1-???

[7]
 Această virtute smerenia se găseşte mai mult la Sf. Taină a mărturisirii,
când te spovedeşti de orice păcat săvârşit şi găseşti libertate de-a comunica
cu duhovnicul, de parcă întradevăr ai avea un glas în legătura cu
Dumnezeu zicând toate problemele care le ai faţă de El. Acest glas care ne-
a instalat Dumnezeu în noi, este conştiinţa morală; ea ne ajută să ne
mărtusim, ea ne zice cu glas încetişor şi lin ce îl supărăm mai tare pe
Dumnezeu. Ce este conştiinţa morală? Aşa o întrebare delicată, ea:”este
glasul lui Dumnezeu în sufletul credinciosului, glasul care-l îndeamnă la
împlinirea legii morale. Glasul acesta îl poate cunoaşte fiecare, căci după
credinţa noastră conştiinţa s-a născut deodată cu omul. Ea este de obărşie
dumnezeiască” 9.
Conştiinţa ca să o cunoaştem mai bine, e momentul că omul când
greşeşte, păcatul săvârşeşte, atunci glasul lui Dumnezeu se aude lin şi încet
arătând greşeala care am săvârşit-o. Conştiinţa “ea domină toate actele vieţii
sufleteşti. Ea raportează către eul nostru procesele fizice ale exercitaţiei
nervoase şi le transformă în acte psihice, transformând actul mecanic al
exercitaţiei în cel reflectat şi conştient al senzaţiei. Cum poate ajunge materia
singură în stare de conştiinţă, cum se poate reflecte pe sine, iată marea
problemă deschisă de actul conştiinţei. ,,Ea este şi rămâne cu desăvârşire şi
penrtu totdeauna de neînţeles - aici zice marele fiziolog du Bois Reymond – că
unui număr de atomi de carbon, hidrogen, oxigen etc. să nu-i fie indiferend
faptul cum afost aşezaţi şi cum sau mişcat, sau cum se vor aşeza şi cum se vor
mişca”. În niciun chip nu este de priceput cum din combinarea lor a început să
nască coştiinţa. Ea nu este decât prefacerea de energie, fără a lăsa vreun rest,
care să explice producerea conştiinţei.”10 După săvârşire păcatului eul nostru
fizic este îngreuiat, străpuns de întuneric, chiar dacă nu-l luăm în seamă
acest păcat în timp mai îndelungat, atomi de oxigen scad, iar cei de carbon
şi hidrogen rămân. Aşa zis exercitaţie nervoasă se măreşte, se măreşte
tensiunea arterială după săvârşirea păcatului, ce mulţi nu ştiu de unde se
ridică tensiunea, energie omul are mai puţină, pentru a o căpăta la loc sau
tensiunea să scadă, cea mai bună soluţie este Sf. Spovedanie, dar dacă nu
găsim un preot, atunci e ajutătoare şi “rugăciunea lui Iisus”. Am ajuns iar la
termenul de rugăciune, că aşa este circuitul energiei, sau atracţiunea
corpului se mişcă în sensul spiralei spirituale: păcat – mărturisire –
pocăinţă – împărtăşanie ş.t.a.m.d.

9 CATEHISM, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE ORTODOXĂ ROMÂNE , BUICUREŞTI, 2000, P. 192
10
PROF. DR. ION GHEORGHE SAVIN, Apararea credinţei – Tratat de Apologetică, editura Anastasia, 1996, p. 70.
11
SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL, Arta Rugăciuni, WWW.SCRIBD.COM, p. 10

10

[8]
 Aşadar cunoaştem ce e smerenie, ea se cunoaşte mai mult prin trăire şi
nu prin cuvinte scrise; ce e conştiinţa morală, se revelează în mod spontan
după fapta păcatului; ce este rugăciune în general, e legătura omului cu
Dumnezeu în plină deprindere spirituală, cu conştiinţă curată şi smerenie
străpunsă în inima omului, acum să cunoaştem care este esenţa rugăciuni
lui Iisus? “Esenţa rugăciunea este înălţarea duhovnicească a inimii către
Dumnezeu. Mintea, închisă în inimă, rămâne în plinătatea conştiinţei faţă în faţă
cu Dumnezeu, plin de adorare şi îşi varsă iubire înainte Lui. Aceasta este
rugăciunea duhovnicescă şi aşa trebuie să fie orice rugăciune. Esenţa rugăciunii
nu se află în vorbe, ci în adâncul minţii şi al inimii omului. De altfel toate
rugăciunile Bisericii sunt astfel alcătuite, într-un sentiment adânc de iubire,
încât atrage atenţia către Dumnezeu”11. [Plinătatea conştiinţei faţă în faţă cu
Dumnezeu aşa difiniţie mică], răspuns la întrebarea de mai sus. Altă
întrebare fundamentală cum se poate căpăta rugăciunea tainică?
Această întrebare deacum este practica propriu zis pentru fiecare în
parte şi o vom discuta la alt capitol la metodele de practicare, iar acum
vom lua cunoştinţă cu câteva sfaturi Spiritual Patristice începând de la
Maica Domnului cum a fost învăţată în altar Sf. Arh. Gavriil şi alegând pe
cei mai renumiţi isihaşti care au practicat “rugăciunea tainică”, da cei care
au practicat rugăciunea lui Iisus se numesc isihaşti, “denumire vine de la
cuvântul grecesc “ησυχίας” în pronunţie medievală şi modernă “isihia”, care
înseamnă tăcere, linişte, concentrare interioară”12 sau cei singuratici în
sânul naturi, sihaştri, care au primit “iarna cu blândeţe şi raiul cu bucurie”13.
Sfânta Tradiţie a naţiunilor ortodoxe se ţine minunea cum Maica
Domnului a fost de mic copil dăruită la Biserică de părinţii ei Ioachim şi
Ana, ea a fost educată în mod special de Sf. Arh. Gavriil, a fost învăţată de
arhistrateg cum se roagă sf. îngeri pentru că va naşte pe Mântuitorul şi
Domnul Iisus Hristos. Această rugăciune se numeşte tainică că o aflăm de
ea mai mult în Sf. Tradiţie, ea este o practică vie a Bisericii Ortodoxe. După
moartea Domnului şi înviere şi după înălţare la cer la Cincizecime Sf.
Apostoli află şi ei de la Maica Domnului, mai găsit documentar găsim în
epitola I - către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel, unde zic: ”Rugaţi-vă neîncetat”
14
.

1112 PR. PROF. DR. VASILE RĂDUCA, Ghidul creştinului ortodox de azi, editura Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 99.

1213 ARHIM. EFREM ANTHONITUL, Comori Duhovniceşti din Sfântul Munte Athos , editura BUNAVESTIRE, 2009, p. 99-???
14
I TES. 5, 17.

13

14

[9]
 Un studiu însemnat în pelerinul rus găsim:”rugăciunea este cea mai
însemnată şi mai potrivită unealtă în viaţa fiecărui creştin. Rugăciunea
alcătuieşte în sine atât prima treaptă, cât şi cununa unei vieţi petrecute în
duhul evlaviei. Căci, în timp ce pentru alte fapte creştineşti sunt rânduite
anumite ceasuri, zile şi luni, pentru rugăciune este potrivită orice vreme”15.

1515 ARHIM. PAULIN LECCA, Pelerinul Rus, editura Sofia, Bucureşti 2002, p. 158.

[10]
 BIBLIOGRAFIA:
1. ARHIEPISCOPUL PROF. DR. BARTOLOMEU VALERIU ANANIA , Sfânta Scriptură, Versiunea electronica neoficială,
WWW.SCRIBD.COM, 2011, p. 1708.
2. CATEHISM, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE ORTODOXĂ ROMÂNE , Bucureşti, 2000, P. 192.
3. ARHIM. ERMOGHEN ADAM, Conspect la Liturgica Generală, CHIŞINĂU, 2002, p. 138.
4. SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL, Arta Rugăciuni, WWW.SCRIBD.COM, p. 1
5. IDEM., Viaţa Lăuntrică, WWW.SCRIBD.COM, p. 1-???
6. PROF. DR. ION GHEORGHE SAVIN, Apararea credinţei – Tratat de Apologetică, editura Anastasia, 1996, p. 70.
7. PR. PROF. DR. VASILE RĂDUCA, Ghidul creştinului ortodox de azi, editura Humanitas, 1998, p. 99.
8. ARHIM. EFREM ANTHONITUL, Comori Duhovniceşti din Sfântul Munte Athos , editura BUNAVESTIRE, 2009, p. 99-???
9. ARHIM. PAULIN LECCA, Pelerinul Rus, editura Sofia, Bucureşti 2002, p. 158.WWW.SLIDESHARE.COM

[11]
[12]
[13]
[14]
[15]
[16]
[17]
[18]
[19]
[20]
[21]
[22]
[23]
[24]
[25]
[26]
[27]
[28]
[29]
[30]
[31]
[32]
[33]
[34]
[35]
[36]
[37]
[38]
[39]
[40]
[41]
[42]
[43]
[44]
[45]
[46]
[47]
[48]
[49]
[50]
[51]
[52]
[53]
[54]
[55]
[56]
[57]
[58]
[59]
[60]
[61]
[62]
[63]
[64]
[65]
[66]
[67]
[68]
[69]
[70]
[71]
[72]
[73]
[74]
[75]
[76]
[77]
[78]
[79]
[80]
[81]
[82]
[83]
[84]
[85]
[86]
[87]
[88]
[89]
[90]
[91]
[92]
[93]
[94]
[95]
[96]
[97]
[98]
[99]
[100]
[101]
[102]
[103]
[104]
[105]
[106]
[107]
[108]
[109]
[110]
[111]
[112]
[113]
[114]
[115]
[116]
[117]
[118]
[119]
[120]
[121]
[122]
[123]
[124]
[125]