Sunteți pe pagina 1din 10

CURTEA DE APEL TÂRGU-MUREŞ

SECŢIA I CIVILĂ
MATERIA: CAUZE CIVILE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI
SOCIALE ŞI CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

MINUTĂ

Întocmită cu ocazia întâlnirii trimestriale a


judecătorilor, pentru unificarea practicii judiciare şi
formarea profesională continuă
8-9 decembrie 2017

CUPRINS:

1. Reluarea judecării procesului în cazul suspendării


judecăţii dispuse în temeiul art. 413 alin. 1 Cod
procedură civilă
2. Incidenţa art. 729 alin. 3 C.pr.civ. în situaţia urmăririi
pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale
3. Perimare. Modul de calcul al termenului de perimare
4. Calculul termenului de decădere în cazul cererilor de
validare poprire
5. Admisibilitatea acţiunii având ca obiect accesiune
imobiliară
6. Calitatea procesuala pasivă a administratorului
fondului locativ de stat, în procesele având ca obiect
obligarea proprietarului de imobil la plata cheltuielilor
comune lunare de întreţinere, întemeiate pe dispoziţiile
art. 50 din Legea nr. 230/2007
7. Competenţa materială în soluţionarea apelurilor
declarate împotriva hotărârilor pronunţate în materia
contestaţiei la executare/încuviinţării executării silite,
raportat la interpretările oferite prin Decizia RIL nr.
18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

1
CONŢINUT:

1. Reluarea judecării procesului în cazul suspendării judecăţii


dispuse în temeiul art. 413 alin. 1 Cod procedură civilă

Materia: civil
Subcategorie: -
Obiect din ECRIS: -
Act normativ incident: 413 alin. 1, art. 415, art. 418 alin. 1, art. 420
C.pr.civ.

În situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse în temeiul


prevederilor art.413 alin.1 Cod procedură civilă, procesul se reia la
cererea părţii interesate

Argumente:

Potrivit art.413 alin.2 Cod procedură civilă „Suspendarea va dura


până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea
a devenit definitivă”.
Conform art.418 alin.1 Cod procedură civilă „Cursul perimării este
suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de
instanţă în cazurile prevăzute de art.413, precum şi în alte cazuri stabilite
de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a
părţilor în judecată”.
Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de
perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii
pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea. Judecătorul repune
cauza pe rol din oficiu, în vederea constatării perimării (art. 420 Cod
procedură civilă).
Pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei
cereri de către partea interesată, deoarece:
- în acest mod se dă eficienţă principiului disponibilităţii procesuale
care guvernează procesul civil;

2
- dispoziţiile art.415 Cod procedură civilă nu prevăd posibilitatea
instanţei de a repune cauza de rol din oficiu, în vederea continuării
judecăţii;
- un argument în plus este dat de conţinutul art. 413 alin. 3 Cod
procedură civilă, care reglementează cu titlu de excepţie, posibilitatea
instanţei de a repune cauza pe rol din oficiu doar pentru situaţiile expres
prevăzute în acest text legal.
În situaţia unui dosar în care s-a dispus greşit suspendarea
judecăţii în temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, cu toate că
una dintre părţi solicitase judecarea cauzei în lipsă, în interiorul
termenului de 6 luni partea interesată nu a atacat încheierea de
suspendare a judecăţii şi nici nu a solicitat redeschiderea judecăţii, iar
partea interesată a declarat recurs după împlinirea termenului de
perimare, până la acel moment dosarul rămânând în nelucrare, sens în
care instanţa de fond nu pronunţase o hotărâre judecătorească prin care
să constate perimarea s-a pus problema dacă într-o asemenea situaţie,
recursul este tardiv sau inadmisibil, raportat la prevederile art.414 alin.2
Cod procedură civilă –„ recursul se poate declara cât timp durează
suspendarea cursului judecării procesului”.
Cu majoritate de opinii s-a concluzionat că împrejurarea încetării la
momentul declarării căii de atac, a efectelor încheierii de suspendare
atrage inadmisibilitatea recursului.
Perimarea de drept poate fi amintită în considerentele deciziei,
doar ca argument în sprijinul soluţiei de inadmisibilitate a recursului.

2. Incidenţa art. 729 alin. 3 C.pr.civ. în situaţia urmăririi pensiilor


acordate în cadrul asigurărilor sociale

Materia: civil
Subcategorie: executare silită
Obiect din ECRIS: contestaţie la executare
Act normativ incident: 729 alin. 1, 3 C.pr.civ.

Dispoziţiile art. 729 alin. 3 din C.pr.civ. sunt incidente şi în situaţia


urmăririi pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale.
Astfel, în situaţia în care pensia asupra căreia s-a înfiinţat poprirea
pentru drepturi de pensie încasate necuvenit este mai mică decât
jumătate din venitul minim pe economie, aceasta nu mai poate fi
urmărită.

3
Argumente:

Alineatele 1 şi 3 ale art. 729 C.pr.civ. reprezintă o dublă


condiţionalitate în privinţa urmăririi veniturilor băneşti.
Deşi nu s-a păstrat enumerarea de la alin. 1 al art. 729 din
C.pr.civ., pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale se încadrează în
sintagma „orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt
destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia”, astfel că
dispoziţiile art. 729 alin. 3 C.pr.civ. sunt aplicabile şi pensiilor, iar dacă
pensia asupra căreia s-a înfiinţat poprirea este mai mică decât jumătate
din venitul minim pe economie, aceasta nu mai poate fi urmărită.

3. Perimare. Modul de calcul al termenului de perimare

Materia: civil
Subcategorie: -
Obiect ECRIS: -
Act normativ incident: art. 416 alin. 2 Cod procedură civilă

Data de la care trebuie calculat termenul de perimare este data


pronunțării încheierii de suspendare a pricinii, iar nu data comunicării
încheierii de suspendare.

Argumente:

Data de la care trebuie calculat termenul de perimare este data


pronunțării încheierii de suspendare a pricinii , indiferent dacă încheierea
de suspendare a fost sau nu comunicată părţilor, întrucât atât luarea
măsurii suspendării cât şi lăsarea cauzei în nelucrare se datorează
culpei părţilor, lipsei de stăruinţă a acestora în vederea judecării litigiului.
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. 2 C.pr.civ. termenul de perimare
curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă,
aceasta fiind o normă specială faţă de dispoziţiile art. 184 alin. 1
C.pr.civ., potrivit cărora termenele încep să curgă de la data comunicării
actelor de procedură.

4
4. Calculul termenului de decădere în cazul cererilor de
validare poprire

Materia: civil
Subcategorie: executare silită
Obiect ECRIS: validare poprire
Act normativ incident: art. 784 alin. 1 şi art. 790 alin. 1 Cod
procedură civilă

Termenul de decădere în cazul cererilor de validare poprire se


calculează de la ultima adresă de înfiinţare a popririi emisă de executor.

Argumente:

În situația în care în cadrul dosarului de executare se emit mai multe


adrese de înființare a popririi, la diverse intervale de timp, către același
terț poprit, iar cererea de chemare în judecată se raportează la ultima
adresă emisă, termenul de decădere se calculează de la data ultimei
adrese.
În aplicarea prevederilor art.790 alin.6 Cod procedură civilă se
poate ivi si situaţia în care creditorul face o cerere de validare a popririi,
cu solicitarea aplicării unei amenzi terţului poprit în temeiul art.790 alin.6
Cod procedură civilă şi totodată obligarea acestuia la plata cheltuielilor
de judecată, pe baza următoarelor elemente de fapt: poprirea vizează
sume cu scadenţe succesive (venituri obţinute din salarii); terţului poprit i
se comunică adresa de înfiinţare a popririi şi îşi îndeplineşte obligaţiile ce
îi revin, la scadenţa plăţii drepturilor salariale; cu toate că această dată
depăşeşte cu mult momentul comunicării adresei, terţul poprit nu îl
înştiinţează pe creditor; creditorul, pentru a se încadra în termenul de o
lună prevăzut de art.790 alin.1, sesizează instanţa de executare în
vederea validării popririi şi solicită totodată amendarea terţului poprit în
temeiul art.790 alin.6 Cod procedură civilă şi obligarea acestuia la plata
cheltuielilor de judecată. În condiţiile respingerii cererii de validare a
popririi, se poate reţine reaua-credinţă a terţului poprit constând în
refuzul de a-şi îndeplini obligaţiile privind efectuarea popririi şi totodată,
culpa procesuală a acestuia pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de
judecată ocazionate de creditor ?
S-a concluzionat că doar în situaţia în care executorul judecătoresc
anexează adresei de înfiinţare a popririi şi o adresă formulată în temeiul

5
art.660 alin.2 Cod procedură civilă, prin care solicită terţului poprit să îi
comunice data scadentă a salariului, se poate reţine reaua-credinţă
prevăzută de art.790 alin.6 Cod procedură civilă şi culpa procesuală
pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În acest sens, s-a apreciat că din cuprinsul prevederilor art.787
alin.1 Cod procedură civilă rezultă că terţului poprit îi revine obligaţia de
consemnare a sumelor de bani, în termen de 5 zile calculate, în cazul
concret supus discuţiei, de la scadenţa acestora - obligaţie îndeplinită în
speţă.
Terţul poprit nu are şi obligaţia de a înştiinţa creditorul cu privire la
data scadenţei.
O asemenea obligaţie se naşte în condiţiile art.660 Cod procedură
civilă, în situaţia în care executorul judecătoresc solicită terţului
asemenea informaţii.

5. Admisibilitatea acţiunii având ca obiect accesiune


imobiliară

Materia: civil
Subcategorie: drepturi de proprietate şi alte drepturi reale
Obiect ECRIS: accesiune imobiliară
Act normativ incident: art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, art. 577
Cod civil

Acţiunea având ca obiect accesiune imobiliară prin care


proprietarul terenului solicită constatarea dobândirii dreptului de
proprietate asupra construcţiei edificate pe acesta, fără autorizaţie de
construire este în principiu admisibilă.
Cererea privind înscrierea dreptului de proprietate asupra
construcţiei astfel edificate în cartea funciară nu este admisibilă.

Argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 577 alin. 2 din Codul civil când lucrarea este
realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele
altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naşte în favoarea
proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura
realizării ei. Prin urmare, dobândirea dreptului de proprietate asupra
construcţiei are loc de drept, din momentul începerii lucrării, motiv pentru

6
care, în principiu, acţiunea în constatarea dobândiri dreptului de
proprietate asupra construcţiei prin accesiune este admisibilă.
În ceea ce priveşte însă cererea privind înscrierea dreptului de
proprietate asupra construcţiei astfel edificate în cartea funciară, Legea
nr. 50/1991 prevede o procedură administrativă specifică.
Potrivit prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991,
construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu
nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată
recepţia la terminarea lucrărilor nu se consideră finalizate şi nu pot fi
intabulate în cartea funciară.
Dispoziţiile de drept material privind dreptul de proprietate sunt
distincte de procedurile administrative necesare pentru intrarea în
legalitate a construcţiei.
În soluţionarea unei asemenea cereri de chemare în judecată se
poate doar constata dreptul de proprietate asupra construcţiei
nefinalizate (fără drept de intabulare până la intrarea în legalitate în ce
priveşte construcţia), în acest sens fiind şi prevederile art.37 alin.5 din
Legea nr.50/1991.
Un capăt de cerere subsidiar având ca obiect înscrierea
construcţiei în cartea funciară trebuie respins. Prevederile art.37 alin.6
din Legea nr.50/1991 stabilesc documentele necesare pentru înscrierea
dreptului de proprietate asupra construcţiilor în cartea funciară. Pe de
altă parte, un asemenea petit apare şi ca lipsit de interes în condiţiile în
care acest demers pentru înscriere în cartea funciară, trebuie făcut de
parte la organul competent (Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară) în
procedura prevăzută de Legea 7/1996.
Pentru primul capăt de cerere (constatarea dobândirii dreptului de
proprietate prin accesiune), acţiunea în constatare este admisibilă,
întrucât Legea nr.50/1991 nu reglementează dobândirea dreptului de
proprietate. Prin urmare reclamantul nu are la îndemână o acţiune în
realizarea dreptului.
Autorizaţia de construire şi procesul-verbal de recepţie la
terminarea lucrărilor, prevăzute în Legea nr.50/1991, nu constituie titlu
de proprietate.
Suntem în prezenţa unei acţiuni în constatare interogatorii, iar
calitatea procesuală pasivă aparţine unităţii administrativ-teritoriale care
poate să ridice pretenţii asupra imobilului.

7
6. Calitatea procesuala pasivă a administratorului fondului
locativ de stat, în procesele având ca obiect obligarea
proprietarului de imobil la plata cheltuielilor comune lunare
de întreţinere, întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr.
230/2007

Materia: civil
Subcategorie: pretenţii
Obiect ECRIS: acţiunea în pretenţii
Act normativ incident: art. 50 din Legea nr. 230/2007

În litigiile având ca obiect obligarea proprietarului imobilului la


plata cheltuielilor comune lunare de întreţinere, întemeiate pe
dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 230/2007, are calitate procesuală
pasivă unitatea administrativ teritorială sau statul român, iar nu
administratorul fondului locativ de stat.

Argumente:

Imobilului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la


dezmembrămintele dreptului de proprietate publică, anume art. 866
şi următoarele Cod civil, întrucât nu face parte din domeniul public.
Bunul face parte din proprietatea privată a statului, fiind înscris
în cartea funciară ca atare, administratorul fondului locativ de stat
neavând calitate procesuală pasivă, nefiind titularul dreptului de
proprietate cu privire la imobilul închiriat. Dispoziţiile Legii nr.
230/2007 sunt în sensul că prin proprietar al spaţiului, respectiv al
apartamentului, se înţelege persoana fizică sau juridică, de drept
public ori de drept privat, care are în proprietate acel spaţiu,
respectiv apartament, într-un condominiu, iar prin cotă de
contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari se înţelege suma
corespunzătoare din cheltuielile asociaţiei, pe care fiecare
proprietar este obligat să o plătească lunar. În atare condiţii
asociaţia de proprietari nu se poate îndrepta împotriva
administratorului fondului locativ de stat, acesta neavând calitate
procesuală pasivă.

8
7. Competenţa materială în soluţionarea apelurilor
declarate împotriva hotărârilor pronunţate în materia
contestaţiei la executare/încuviinţării executării silite,
raportat la interpretările oferite prin Decizia RIL nr.
18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Materia: civil
Subcategorie: executare silită
Obiect ECRIS: încuviinţarea executării silite, contestaţie la
executare
Act normativ incident: art. 712 alin. 3, art. 666 alin. 5 C.pr.civ.,
art.226 din Legea nr. 71/2011

În privinţa încheierilor de încuviinţare a executării silite a


contractelor de credit, supuse controlului judecătoresc prin contestaţia la
executare reglementată de art. 666 alin. 6 coroborat cu art.713 alin.2 din
Noul Cod de procedură civilă, competenţa funcţional procesuală în calea
de atac se impune a fi stabilită în favoarea tribunalului specializat.

Argumente:

După intrarea în vigoare a Codului civil, natura şi obiectul litigiilor


nu mai pot fi stabilite pornindu-se de la vechea reglementare şi nici de la
enumerarea exemplificativă cuprinsă în art.226 din Legea nr.71/2011 ci,
aşa cum înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, trebuie avute în
vedere natura şi obiectul litigiilor. Relevant este în acest sens izvorul din
care s-a născut raportul de drept material, întrucât acesta stabileşte
natura relaţiei dintre părţi, obiectul pricinii şi, indisolubil legate de
acestea, oportunitatea judecării cauzei de către o instanţă specializată.
Argumentele de mai sus se impun a fi reţinute şi prin prisma
dispoziţiilor art.666 alin 6 din Noul Cod de procedură civilă, dispoziţii
potrivit cărora încheierea prin care se dispune încuviinţarea executării
silite este suspusă controlului judecătoresc pe calea contestaţiei la
executare.
Potrivit art.712 alin.3 din Noul Cod de procedură civilă, obiectul
unei astfel de contestaţii vizează neîndeplinirea condiţiilor legale, condiţii
enumerate de art.666 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru a se putea dispune încuviinţarea executării silite trebuie
cercetate aspecte ce ţin de caracterul executoriu al înscrisului,

9
certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei precum şi alte
impedimente prevăzute de lege etc.
Nu în ultimul rând potrivit dispoziţiilor art.713 alin. 2 din Noul Cod
de procedură civilă, în cazul executării silite în temeiul unui alt titlu decât
o hotărâre judecătorească, se pot invoca, în contestaţia la executare, şi
motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul
executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu
executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.
În legătură cu competenţa tribunalului specializat în ceea ce
priveşte contestaţiile la executare îndreptate împotriva titlului executoriu
reprezentat de contractul de credit, Curtea de Apel Târgu-Mureş - Secţia
I civilă a statuat în mod constant că, aceste litigii, raportat la natura şi
obiectul lor, sunt de competenţa Tribunalului specializat.
Întrucât, în privinţa contractului - titlu executoriu în prezenta cauză
- legea nu prevede o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui iar
singura posibilitate a debitorului de a invoca motive de fapt sau de drept
privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu este contestaţia la
executare, s-a apreciat că, pentru identitate de raţiune, în privinţa
încheierilor de încuviinţare a executării silite a contractelor de credit,
supuse controlului judecătoresc prin contestaţia la executare
reglementată de art. 666 alin. 6 coroborat cu art.713 alin.2 din Noul Cod
de procedură civilă, competenţa funcţional procesuală în calea de atac
se impune a fi stabilită în favoarea tribunalului specializat.

Preşedinte,
Camelia Rusu

10