Sunteți pe pagina 1din 17

Sisteme de organizare a activităţii de transport intern şi de manipulare a unei

întreprinderi
1. Concept, importanţă şi obiective
Transportul intern este o activitate de servire a întreprinderii. Din cadrul activităţii de transport intern fac parte :
� transportul de la furnizor a materiilor prime şi materiale, descărcarea şi recepţia acestora (în cazul în care transportul
se efectuează cu mijloacele de transport proprii ale întreprinderii consumatoare);
� transportul acestor materiale la secţiile de producţie şi pe locurile de muncă;
� manipulările acestor materiale pe locurile de muncă în cadrul proceselor de fabricaţie.
Activitatea de manipulare reprezintă activitatea de deplasare a materialelor sau produselor în vederea alimentării sau
evacuării locurilor de muncă.
Importanţa activităţii de transport intern derivă din faptul că acesta contribuie în mod direct la desfăşurare procesului
de producţie şi ocupă o pondere mare în totalul activităţilor desfăşurare în cadrul întreprinderii industriale. În acest
sens, se poate exemplifica:
a) în industria siderurgică, pentru obţinerea unei tone de fontă se transportă şi manipulează 120-180 t de diverse
materii prime şi materiale;
b) în industria textilă pentru obţinerea unui kg de ţesături, se transportă şi manipulează 300-350 kg de materii prime şi
materiale;
c) în industria extractivă, a lemnului şi a materialelor de construcţii volumul transporturilor şi al manipulărilor
reprezintă peste 50% din totalul volumului de muncă.
Activitatea de management a transportului intern este asigurată în întreprinderea industrială de un compartiment
specializat de "Transport intern".
Dintre obiectivele urmărite de acest compartiment, putem menţiona:
� asigurarea deplasării materialelor în interiorul întreprinderii, potrivit cerinţelor de desfăşurare ritmică a procesului
de producţie;
� îmbunătăţirea folosirii mijloacelor de transport prin utilizarea unor mijloace de transport de mare randament;
� micşorarea costurilor legate de activitatea de transport intern, prin reducerea volumului de muncă necesitat de
această activitate, a distanţelor de transport, a consumul de combustibil etc.

2. Tipologia transporturilor şi a mijloacelor de transport


Datorită unei mari varietăţi a modurilor de efectuare a transportului intern este necesară o clasificare a acestuia după
mai multe criterii.
a) În funcţie de modul de realizare, transporturile interne se clasifică în:
� transporturi pe sol;
� transporturi pe apă;
� transporturi aeriene.
Transportul desfăşurat pe sol este la rândul său:
− transport rutier;
− transport pe calea ferată.
Transportul rutier se desfăşoară între unităţi de producţie apropiate şi cu opriri frecvente. Mijloacele de transport
specifice sunt autocamioanele, tractoarele cu remorci, cărucioare etc.
Transportul pe cale ferată se foloseşte în întreprinderile care au de transportat cantităţi mari de materii prime şi
materiale, cum sunt întreprinderile metalurgice, siderurgice sau de materiale de construcţii, pe linii ferate cu
ecartament îngust sau normal, prevăzute cu instalaţii specifice: macazuri, transbordoare etc.
Acest tip de transport are unele dezavantaje faţă de transportul rutier:
� distanţe mari de transport impuse de amplasamentul căilor ferate;
� blocarea circulaţiei în timpul operaţiilor de încărcare-descărcare;
� utilizarea unor suprafeţe mari pentru amplasarea instalaţiilor specifice transportului pe calea ferată.
Transportul pe apă este utilizat atunci când întreprinderea se găseşte în apropierea unor cursuri de apă, prin folosirea
unor mijloace de transport ca şlepuri, remorchere etc.
Transportul aerian are avantajul deplasării materialelor pe distanţele cele mai scurte şi economisirea suprafeţelor de
producţie, cu ajutorul podurilor rulante, conveiere, monoraiuri etc.
b) În funcţie de gradul de continuitate transportul intern poate fi:
� cu deplasare continuă efectuat cu ajutorul benzilor rulante şi conveiere;
� cu deplasare discontinuă, efectuat cu ajutorul autocamioanelor, electrocarelor sau podurilor rulante.
c) În funcţie de direcţia de deplasare transporturile interne sunt:
� orizontale;
� verticale, efectuate cu ajutorul macaralelor sau ascensoarelor.
� pe planuri înclinate.
3. Sisteme de organizare a activităţii de transport intern
Sistemele de organizare a activităţii de transport intern diferă după gradul lor de regularitate.
Astfel, în întreprinderile cu producţie de serie mică şi individuală, fluxurile de transport sunt variabile şi deci în aceste
cazuri transportul intern se desfăşoară la cerere sau pe bază de planuri zilnice.
În cazul întreprinderilor cu producţie de serie mare sau de masă, fluxurile de transport au un caracter permanent şi în
acest caz, organizarea transportului intern se face pe baza unor grafice de transport, întocmite pe perioade mari de
timp.
În această situaţie se spune ca transportul are un caracter regulat şi este de două feluri:
a) transport pendular;
b) transport inelar.
a) Transportul pendular are loc atunci când deplasarea materialelor se FACE între două puncte constante. Acesta
poate fi de trei feluri:
� transport pendular într-o singură direcţie;
� transport pendular în dublă direcţie;
� transport pendular în evantai.
Transportul pendular într-o singură direcţie este atunci când mijlocul de
transport se deplasează încărcat de la depozit la o secţie şi se întoarce descărcat de la secţie la depozit.
Schema de realizare a acestui sistem de transport este următoarea:

Fig.1 Schema sistemului de transport pendular în simplă direcţie

Transportul pendular în dubla direcţie presupune deplasarea mijlocului de transport încărcat atât de la depozit la
secţie cu materii prime şi materiale, cât şi de la secţie la depozit cu produse, semifabricate etc. Schema de realizare a
acestui sistem de transport este următoarea:

Fig.2 Schema sistemului de transport pendular în dublă direcţie


Transportul pendular în evantai presupune existenţa unui singur centru de
expediţie şi a mai multor centre de destinaţie. În funcţie de modul în care circulă
mijlocul de transport, acest sistem este în simpla direcţie sau dubla direcţie.
Schemele de transport în aceste cazuri sunt următoarele:
Fig.3 Schema sistemului de transport în evantai simplă direcţie

Fig. 4 Schema sistemului de transport în evantai în dublă direcţie


b) Transportul inelar se caracterizează prin aceea că mijlocul de transport pleacă de la un punct de expediţie şi trece
pe la mai multe puncte de destinaţie, întorcându-se la punctul de plecare, efectuând în acest fel un traseu inelar. În
funcţie de modul în care circulă mijlocul de transport, sistemul de transport poate fi:
− sistem de transport inelar cu flux aproximativ constant;
− sistem de transport inelar cu flux crescător;
− sistem de transport inelar cu flux descrescător.
Sistemul inelar cu flux aproximativ constant presupune faptul că mijlocul de transport pleacă de la punctul de
destinaţie încărcat; pe traseul de transport descarcă şi încarcă aproximativ aceiaşi cantitate de materiale la fiecare
punct de destinaţie, întorcându-se cu aproximativ aceiaşi cantitate de încărcătură la punctul de expediţie din care a
plecat. Schema acestui sistem de transport este următoarea:

Fig.5 Schema sistemului de transport inelar cu flux aproximativ constant


Sistemul de transport inelar cu flux crescător se caracterizează prin aceea că mijlocul de transport pleacă gol de la
punctul de expediţie şi încărcă în mod succesiv de la fiecare punct de destinaţie cantităţi variabile de materii prime şi
materiale, astfel încât se întoarce la punctul de expediţie plin. Schema acestui sistem de transport este următoarea:

Fig.6 Schema sistemului de transport inelar cu flux crescător

Sistemul inelar cu flux descrescător se caracterizează prin aceea că mijlocul de transport pleacă de la punctul de
destinaţie încărcat şi descarcă pe traseu cantităţi variabile de materii prime şi materiale, ajungând gol la punctul de
plecare. Schema acestui sistem de transport este următoarea:

Fig.7 Schema sistemului de transport inelar cu flux descrescător


.4 Planificarea activităţii şi a mijloacelor de transport intern
4.1 Elaborarea planului de transport intern
Pentru planificarea activităţii de transport intern este necesar să se rezolve următoarele probleme:
a) determinarea cantităţilor de materii prime şi materiale care vor circula de la depozite la secţii şi între diferitele secţii
de producţie;
b) determinarea distanţelor medii de transport;
c) determinarea capacităţii medii de transport pe diferite grupe de utilaje.
a) Determinarea cantităţilor de produse care circulă de la depozite la secţii se determină în tabelul următor:
Tabelul 5.1

În tabelul de mai sus variabila Mij reprezintă cantitatea de materii prime şi materiale care soseşte la secţia i de la
depozitul j.
Pe baza datelor din acest tabel se poate determina cantitatea totală de materii prime şi materiale care circulă în
interiorul secţiilor de producţie, a produselor finite fabricate de către acestea şi cantitatea de deşeuri rezultata din
procesul de fabricaţie. Ansamblul tuturor acestor elemente formează cantitatea totala de transport din interiorul
întreprinderii, prezentata în tabelul următor:
Tabelul 5.2
În acest tabel variabila mij reprezintă cantitatea de materiale care circulă între secţiile de producţie i şi j.
b) Distanţa medie de transport pe întreprindere se obţine pornind de la fiecare obiectiv de transport (secţie, atelier,
depozit) în parte. Astfel, spre exemplu calculul distanţei medii de transport pentru secţia 1 se poate face utilizând
relaţia:

Calculul distanţei medii de transport se poate face în două moduri:


1) ca medie aritmetică simplă a distanţelor medii de transport pentru fiecare obiectiv în parte;
2) ca medie aritmetică ponderată între cantităţile de transport şi distanţele medii de transport.
Determinarea distanţei medii de transport pe baza mediei aritmetice simple a distanţelor medii de transport se obţine
cu ajutorul relaţiei:
A doua variantă de calcul a distanţei medii de transport, pe total întreprindere, constă în efectuarea mediei aritmetice
ponderate a cantităţilor şi a distanţelor medii de transport, după relaţia:

c) Capacitatea medie de transport se exprimă atât pentru fiecare grupă de utilaje cât şi pentru toate utilajele din
întreprindere. Pentru o grupă de utilaje capacitatea medie de transport se determină după relaţia:

Timpul mediu pentru efectuarea unui ciclu de transport se determină pe baza relaţiei:
Timpul cursei al unui mijloc de transport se defineşte ca fiind timpul necesar pentru parcurgerea distanţei medii de
transport dus-întors. De aceea relaţia de calcul a acestui timp este:

În aceste condiţii, relaţia pentru calculul timpului mediu de transport devine:

Aceşti indicatori prezentaţi anterior stau la baza planificării activităţii şi necesarului de mijloace de transport ai
întreprinderii industriale.
5.4.4.2 Fundamentarea necesarului de mijloace de transport intern.
Necesarul de mijloace de transport al unei întreprinderi se fundamentează pentru fiecare categorie de mijloace de
transport în parte. Relaţia generală de calcul a necesarului de mijloace de transport este următoarea:

Pentru o perioadă mai mare de un schimb de lucru, numărul mediu de cicluri de transport se determină după relaţia:

Pornind de la relaţia generală de calcul a necesarului de mijloace de transport, se vor determina relaţiile de calcul a
necesarului de mijloace de transport pentru diferitele sisteme de transport.
Necesarul de mijloace de transport pentru sistemul pendular
În ultimele două relaţii, n reprezintă numărul transporturilor pendulare în simplă, respectiv în dubla direcţie.
Necesarul de mijloace de transport pentru sistemul circular
În ultimele două relaţii n reprezintă numărul punctelor de încărcare, respectiv descărcare ale mijlocului de transport.
Relaţia generală de calcul a necesarului de mijloace de transport în cazul în care se cunoaşte distanta şi viteza medie
de deplasare a mijloacelor de transport este următoarea:
5. Utilizarea metodelor de programare liniară pentru optimizarea planului de transport
Transportarea diferitelor cantităţi de materii prime şi materiale de la furnizori la diferiţii consumatori trebuie să se facă
în condiţiile asigurării efectuării transportului cu costuri cât mai reduse. Elaborarea planului optim de transport, în
aceste condiţii se poate realiza prin folosirea metodelor de programare liniară, cărora li se asociază modele de
programare liniară specifice pentru fiecare problemă concretă care trebuie rezolvată.
Pentru modelarea matematică a unei probleme de transport, să presupunem că există m furnizori de materii prime şi
materiale, pentru n consumatori.

Pe baza acestor notaţii se poate scrie modelul general al unei probleme de transport:
Modelul de programare liniară al problemei de transport se poate rezolva cu ajutorul metodelor Simplex sau cu
pachetele de programe informatice specifice acestui model, de tipul OPALINE.
Fundamentarea mărimii indicatorilor specifici activităţii de
transport intern
Studiu de caz
În cadrul unei societăţi comerciale, există 3 secţii de produc ţie: S 1, S3, care se aprovizionează cu materii prime
şi materiale de la două depozite, DI şi DII.
Produsele fiind rezultate în urma prelucrării vor fi transportate de la sec ţiile S 2, şi S3 la depozitul de produse
finite DIII. Mijloacele de transport care execută activitatea de transport intern în cadrul societ ăţii au urm ătoarele
caracteristici tehnice:
- viteza medie de deplasare: 5 km/h;
- capacitatea unitară de transport: 2t;
- coeficientul de utilizare a capacit ăţii unitare de transport: 0,90;
- timpul mediu de încărcare-descărcare a unei tone de materiale: 10 min;
- regimul de lucru al mijloacelor de transport este cu s ăpt ămâna de lucru întrerupt ă în dou ă schimburi a 8 ore.
Figura 1 Schema de transport a societăţii comerciale
Săgeţile dintre obiectivele de transport sunt însoţite de c ăsu ţe care au trecut în partea de sus distan ţele de
transport, iar în partea de jos, cantităţile transportate.
Distanţele dintre obiective sunt măsurate în metri, iar cantit ăţile transportate, în tone.
1.1 Elaborarea planului de transport intern
a) Determinarea cantităţilor transportate de la depozite la sec ţiile de produc ţie.
Tabelul 1

b) Determinarea cantităţilor de materiale care circul ă în interiorul sec ţiilor de produc ţie.
Tabelul 2