BIOFIZICA MEDICALA
Manual de laborator
Partea I
2018-2019 1. Determinarea densitifii lichidelos si solidelor
1.1 Nofiuni introductive
Densitatea unui material este 0 marime fizicd intrinsecd numeric egal cu masa
Unitatii de volum din materialul respectiv.
In cazul unui material omogen densitatea se poate exprima sub forma:
m
re a)
unde m reprezint masa materialului considerat ca fiind omogen iar V reprezint& volumul
acestuia. Avand in vedere ca raprtul m/V nu depinde de dimens
le_sistemului
respectiv, putem spune c& densitatea unui corp este 0 marime fizica intensiva.
Unitatea de masurd a densita
in Sistemul International de Unitayi de Masura (SI)
este:
[rly _ | Ae
ao (2)
lela Wy im Q)
Avéind in vedere relatia (2), in care unitatea de masurd a den:
unitati
Alte unitati de masuré pentru densitate, cunoscute ca si unitafi de masurii tolerate, cat gi
se exprima cu ajutorul
+ fundamentale m si kg din SI, putem spune cd densitatea este o mérime derivata,
factorul de conversie al acestora in SI sunt prezentate in Tabelul 1
‘Tabelul 1: Densitatea gi unitatile de masura ale acesteia
Unitateade | Unitagi tolerate Factor de
Densitatea | masurd in SI conversie
zg i
| 1X} dotositain
aa 1000
sistemul CGS (centimetru
gram secunda))
1000
echivalenta eu 1%.
em
metric —tone 10"
7
1 Trebuie menfionat cd in anumite situafii este mult mai convenabil sé exprimam densitatea
{in unitafi din sistemul CGS decat in unitati din SI.
Densitatea unor solide cristaline pure este prezentatd in Fig, 1. Dupi cum se poate
observa, densitatea depinde de numarul de masa al atomilor constituenti dar depinde si de
‘modul de impachetare al atomilor in faza cristalin& sau mai exact de structura cristalin& a
materialelor respective. Astfel, sodiul cu Aya=
2.9898 va avea o densitate mai mica
comparativ cu magneziul cu Ayy=24.305 (0.97 versus 1.74 g/em’). Pe de alta parte, cele
doua faze cristaline ale carbonului, diamantul gi grafitul, au densitati diferite 3.5
respectiv 2.21 giem’). Cele doud alotrope au structuri cristaline diferite, diamantul avand
© structura mai compacta comparativ cu cea a grafitului, Prin urmare, structurile cristaline
mai compacte au o densitate mai mare comparativ cu cele cu o structura cristaliné mai
deschisa.
2p,
1 =
me | |
C (diamond) 7
= Es} 4
Be " 8
g [com f, pte :
s: ry | Bul A ad
ca 10} °K 4
.
‘y . e | pre |
ie
state ge
hoy sin ans ge asteapqeBTsC ey ca aaa an re
acres
mass number (A)
Fig. 1 Densitatea unor solide cristaline in functie de numarul de masa al acestora
Datorita fenomenului de dilatare termica densitatea oric&rui material, indiferent de
starea de agregare a acestuia, depinde de temperatura acestuia. Spre exemplu,
dependentele de temperatura ale densitajilor apei pure (distilate) (1130), alcoolului etilic
(CoH.O) si a aerului sunt ilustrate in Fig. 2. In general, se remarcé c& densitatea scade
odatd cu eresterea temperaturii. O exceptie reprezint& apa a cdrei densitate creste odata cu temperatura in intervalul [0, 4 °C]. Aceast comportare atipica a apei in jurul temperaturii
de 4 °C este cunoscuta sub denumirea de anomalia dilatarii termice a apei. Pe de alta
parte, gheafa (apa in stare solida) este mai putin densi comparativ cu apa in stare lichida.
Trebuie sa mentionim c& aceste doud caracteristici ale apei alaturi de proprietatile
izolatoare ale acesteia sunt de imporanga crucial pentru organismele vii. De asemenea,
din
ig. 2 trebuie remarcat c& densitatea apei lichide este mai putin senzitiva la variatia
temperaturii comparativ cu densitatea apei solide sau a etanolului.
0.95
=
i f t
2 09 0.9988 = is
a 0246 8 wiz
4 H,0 (ice) temperature (°C)
H,0 (ligid)
0.85 | c3H,0
? .
08 4
(a) ” ° +
15-10 o 5 10 15 20 25
et Faas
g 125 “-
Biz . 4
3 () J
ys Le ee a es
° 5 10 18 20 25
temperature (°C)
Fig. 2 Densitatea apei (a), etanolului (b) si a aerului (c) in functie de temperatura. In
inset-ul din Fig. 2(a) este reprezentata densitatea apei in intervalul de temperatura [0, 16
°C] si se poate observa anomalia dilatarii termice a apei. nat ca in cazul gazelor alituri de temperatura densitatea acestora mai
depinde gi de presiune in timp ce in cazul lichidelor si solidelor densitajile acestora sunt
mult mai pufin sesibile la variatia presiunii.
Pentru un sistem (material) heterogen densitatea se poate exprima sub forma:
unde av(?) reprezinta volumul elementar situate in pozitia 7 din sistemul respectiv iar
dm(#) masa acestuia. Tinand cont de expresia (3), masa unui material heterogen a c&ui
densitate este cunoscuta poate fi exprimata cu ajutorul relatiei:
m= fJomay (4)
Mai trebuie sé mentionim ci in cazul unui material omogen densitatea acestuia este
constant
intreg materialul respectiv pe cand in cazul unui material heterogen acest
lucru nu mai este valabil.
In anumite situatii este preferabila inlocuirea densititii absolute cu o valoare
relativa definité in raport cu o substan de referinjé (standard). In cazul lichidelor
substanfa standard este apa, Astfel densi
forma:
itea relativa a unui lichid se poate exprima sub
Proton 1 _V m
Puo Vitag Myo
6)
Tindnd cont de relafia (5), densitatea relativa a lichidului este practic egal cu raportul
dintre masa de lichid gi masa de apa pentru acelasi volum ocupat de acestea.
Densitatea materialelor poate furniza multe informafii utile despre acestea. Spre
exemplu, puritatea sau compozifia substanfei respective. Orice modificare a valorii
density
unui material poate fi asociaté cu o modificare a compozitiei acestuia sau cu prezena unor defecte in materialul respectiv. Spre exemplu in cazul solidelor, prezenja
uunor porozitafi sau cavitati in interiorul acestora va duce la diminuarea densitaii acestora.
1.2 Determinarea densitafii unor solut
1.2.1 Determinarea den:
Obiectivul luerarii
Determinarea densitifii unor soluti
Materialele necesare:
© Balanta electronica,
© Pipeta automata,
© Picnometru.
* Apa distilata,
le de studiat.
Picnometrul este un balon de sticl& folosit pentru determinarea densitatii lichidelor sau
solidelor (vezi Fig. 3a), Gatul balonului de sticla este slefuit iar capacul de inchidere este
Prevazut cu un tub capilar. De asemenea, exista si picnometre prevazute cu termometru
(Fig. 3b) utilizate pentru determinéri precise ale densitatii in functie de temperatura.
capac cu +— thermometru
capilar
aac
(a)
(b)
e tipuri de picnometre. Picnometru simplu (a), picnometru cu termometru
integrat (b). Modul de lueru
© Se curatéi cu atentie picnometrul cu acetona, alcol etilic sau apa gi se usucd
inainte de folosire.
© Se calibreaza balanta.
© Se inregistreazé temperatura camerei.
Se determina masa pienometrului gol (m{) prin céntirire cu ajutorul balantei.
Atentie! In timpul tuturor masuratoril
picnometrul trebuie sa fie inchis eu dopul
de sticla. In cazul in care se cntireste masa picnometrului umplut cu un anumit
lichi, trebuie s& fim atengi s& nu rman bule de aer
interiorul acestuia gi si fie
complet umplut cu lichidul care urmeaza sé-I studiem, inclusiv capilarul dopului.
‘* Se umple picnometrul cu apa si se determind masa acestuia (i? ).
* Se goleste picnometrul, se usucd si apoi se umple cu solugia de studiat
© Se cantireste masa picnometrului umplut cu solutie (1 juny)
© Folo:
id ecuatia (7) se determina densitatea solujiei (solutiilor) studiate.
* Se completeazé Tabelul 2 cu datele experimentale gi cu valorile determinate ale
densitagilor.
Din moment ce acelasi picnometru este utilizat pentru api si soluti, in toate masuratorile
volumul de apa si respectiv solufie va fi acelasi. Notaim cu my... $i Me masa de apa gi
respectiv masa de solugie din picnometru. Astfel,
‘my, ~masa de apa din picnometru va fi egal eu: my. =mPy
‘Maotuie= masa de solute din picnometru va fi egal CU, My = m2,
Prin urmare, volumul picnometrului poate fi exprimat astfel:
Myo _ Mio ~™.
v ©
Pro
In final, densitatea solutiei poate fi exprimata sub forma:
Motue Mesure ~ OG _ Mietyye — MS
Hatin = 0 7)
Puc v Vv megem, Pars a Trebuie notat c& relatia (7) se poate objine si in mod direct cu ajutorul densitati relative a
solutici, Priam ! Pro = Marae! Mayo +
‘Tabelul 2: Tabelul de date pentru densitatea solutiilor.
[| mio | mbae | mPEr=HUFE | p,.. | Prome | Paoue
1®] @ | CO) | gem? | gfem® | key?
a
(salina) |
Solutia 2
(aleool ete) |
Observatie: pentru valorile densititii apei se folosese tabelele disponibile in laborator. In
caleulul densitéjii solutiilor se vor utiliza valorile densitatii apei corespunzatoare
temperaturii camerei.
Fig. 4 Montajul experimental utilizat pentru determinarea densitatii solutiilor 1.2.2 Determinarea densitifii solidelor cu ajutorul picnometrului
Obiectivul lucrarii
Determinarea densitifii unor solide,
Materialele necesare:
Balanga electronica,
Pipetd automata,
Picnometru,
Apa distilata.
Materialele solide (probele) de studiat.
Modul de lueru
La fel ca gi in cazul solufiilor lichide, se curafé cu atentie picnometrul si se usucd
inainte de folosire.
Se calibreaza balanja.
Se inregistreaza temperatura camerei,
Se umple picnometrul cu apa si se determina masa acest
ia (fo)
Se céintareste materialul de studiat (m,).
Atengie! Materialul solid trebuie s& fie complet uscat cand se cantareste. De
asemenea, materialul de studiat este firmitat
bucati de dimensiuni mici astfel
‘incét acestea s poati fi introduse in pienometru. Pentru a avea o determinare cat
mai corect& a densititi
materialului solid, masa (volumul) de substangi solid&
trebuie sa fie relativ mare,
Se introduce materialul de studiat in picnometru dup care acesta se umple
complet cu apa distilata si in final se inchide cu dopul de sticla.
Se cantareste masa picnometrului care confine materialul solid de studiat
rest este umplut cu apa (7},..,,).
Folosind ecuatia (10) se va determina densitatea materialului solid. © Se completeazi Tabelul 3 cu datele experimentale gi cu valorile determinate ale
densitagilor.
Masa de apa care iese din picnometru la introducerea materialului solid (mj,,.) se
poate exprima sub forma:
Myo = (Miro +™,)—~ Mo, (8)
Avand
vedere ci valoarea densitatatii apei distilate este cunoscuta, volumul de ap&
Aistilatd care iese din pienometru se poate exprima sub forma:
mi Mino + M,)— Mh oes
= Tite Mio FM) Mow (gy
Pao Puro
Tinand cont de faptul c& volumul de apa care iese din pienometru (Vj,.) este egal cu
Volumul materialului soli
introdus in picnometru (V,), densitatea solidului (Pus) se va
putea exprima sub forma:
F :
oe )
ta Pav Geom) =armee So
Tabelul 3: Tabelul de date pentru densitatea solidelor determinaté cu ajutorul
icnometrului.
m™ | mio | mig, | emperaura | py, | pois | Paw
©] @ | @ CO) | gem? | g/m’? | kg/m?
lul solid 1
'materialul solid T
10 1.2.3 Determinarea densitifii solidelor prin metoda imersiei
Metoda imersiei poate fi folosita pentru determinarea densi
care nu plutesc la suprafafa apei fara. a mai fi necesard farmifarea acestora in bucdi mi
ca si fn cazul metodei picnometrice. De asemenea, aceasti metod’ de misurare a
densitiii este recomandati in cazul solidelor de forma oarecare (neregulata) si a caror
‘volum nu poate fi determinat prin mésuratori directe.
Asupra unui solid aflat in imersie, spre exemplu, in api, acfioneaza pe lénga fora
de greutate (G) si forta arhimedica (F,) (vezi Fig. 5S). Conform legii lui Arhimede, forfa
arhimedic& poate fi exprimata sub forma,
ii tuturor solidelor
Fy = Pils ay
unde V; reprezint& volumul de apa dislocuit de solid,
Fig. 5 Forfele ce actioneazi asupra unui corp aflat in imersie in apa
Cantarind corpul aflat in imersie in ap, masa acestuia in imersie (m)) va fi mai mic&
decét masa acestuia cand este cAntarit in aer (mo). Tindnd cont de faptul c& densitatea
aerului este cu trei ordine de marime mai mic& decat densitatea apei, forta arhimedica in
aer va fi neglijabild. Pe de alté parte, diferenta dintre greutatea corpului (Gc) i greutatea
aparent& a acestuia in imersie in apa (G) va fie gala cu forta arhimedica ce actioneazd
asupra corpului.
GG, = (mom, B= Fy = Pugh, & (12)
Din ecuatia (12) se poate exprima volumul solidului:
v, =a eH 13)
In final, densitatea solidului se va putea exprima sub forma:
=P (14)
m= m,
Poa =
ul Obiectivul lucrart
Determinarea densititii unor solide prin metoda imersiei,
Materialele necesare:
Balanf& pentru masuratori in imersie (Fig. 6).
Pahar Berzelius,
Apa distilata.
Materialele solide de studiat
Modul de lueru
Se calibreaza balanga,
Se inregistreaza temperatura camerei.
Se céintdreste solidul de studiat (ma).
Atentie ! CAntrirea solidului se face in aer. Avesta se poate ageza fie pe platanul
balanjei fie se poate agata de cérligul de sub balang’, rezultatul mésuratorii fiind
acelagi in cazul cinta
in aer.
Se cAntareste solidul aflat in imersie in apa (m,)
Folosind ecuatia (14) se determina densitatea solidului (Pia).
‘Se completeaz Tabelul 4 cu datele objinute experimental si cu valorile calculate
ale dens
tilor solidelor studiate,
Folosint Fig. 1 sau datele din literatura se vor identifica materialele solide
studiate.
Table 4: Tabelul de date pentru densitatea solidelor determinat& prin metoda imersiei
| mo | my | temperatura |p, | Psoia | Poot
@) @ CC) | gi? | efem? | kg/m?
Solid 1
Solid 2 pan
© |< below-scale
Fig. 6 Montajul experimental pentru determinarea densitaii solidelor prin metoda
imersici
Bibliografie
1. M. Telia, M, Dangoreanu, A. Gavrus, D. Talos, V. Lupea, H. Porumb, Lucrari
Practice de Biofizied Medicald, Editia a \ll-a,
1986,
itogratia IMF, Cluj-Napoca,
1. D, Halliday, R. Resnick and J. Walker, Fundamentals of Physics. IL. Metode calorimetrice
11.1.1 Coeficienti calorici
Caldura este o forma de energie care caracterizeazii schimbul de energie dinire un
stem termodinamic si mediul exterior. Cantiatatea de céldurd (AQ) necesar’ pentru a
modifica temperatura unei substanfe fard a-i modifica compozitia chimica depinde de: (1)
Variatia de temperaturé (AT), (2) masa de substan (m) sau numarul de moli (n) si (3) de
natura materialului din eare este confectionat corpul respectiv.
Definim trei marimi fizice numite coefi
ti calorici pentru a descrie schimbul de
cldura dintre un sistem termodinamic si mediul exterior:
|. eapacitatea caloried definita ca fiind cantitatea de caldura necesar& unui corp
Pentru a-si mdifica temperatura cu un grad:
1.42
Cc ar dy
2. eiildura specifica definita ca si cantitatea de caldurd necesar& unitatii de masa
din corpul respectiv pentru a-si modifica temperatura cu un grad:
1AQ
—= (2)
maT 2
3. eildura molard definita ca si cantitatea de cildura necesar& unui mol din
substanfa respectiva pentru a-si modifica temperatura cu un grad.
Catan’
n aT
GB)
Caldura fiind 0 forma de energie, unitatea de masuré a acesteia in sistemul
international joule-ul (J). O unitate de masurd tolerat& pentru caldurd este caloria sau mai
exact caloria de 15 °C. Caloria de 15 °C se defineste ca fiind cantitatea de calduraé
Necesaré unui gram de apa, la presiune atmosfericd normal, pentru a-si creste
temperatura de la 14.5 la 15.5 °C gi fiind egala cu 1.486 J.
Coeficientii calorici, schimbul de caldura dintre un sistem termodinamic gi mediul
exterior si unitatile de masur& ale acestora sunt redate in Tabelul 1. Tabelul 1: coeficientii calorici gi unitigile de masura ale acestora,
Coeficientul | Expresia Relatia dintre | Schimbul de
calorie | matematicd Unitatea acestea eildurs
Lisa
C (capacitatea | (,_ AQ K AQ=C-AT
calorica) ar calorie |
eG
| (1 calorie=4.186 J)
sy |
c (caldura kg K © _ Cote | AQ=m-C-AT
specifica) calorie nM
Ene
Ww |
Cooter (Cldura mol K a AQ=n-C-AT
molara) lcalorie a
mol -”C |
In anumite situatii substanfa poate suferii o tanzifie de faz dintr-o stare de
agregare in alta. In astfel de sitatii, pentru a caracteriza schimbul de energie cu mediul
exterior, este necesar si ludm in considerare si schimbul de cdldur& asociat cu tranzitia de
faza. In general, tranzitiile de faz au loc la temperatura constanta. Caldura latent a
tranzitiei de faza (4) se defineste ca find cantitatea de c&ldura necesara unitatii de mas&
pentru a efectua tranzitia de faz. Denumirea de caldura latenta provine de cuvéntul latin
latere care inseamna ascuns. Trebuie notat ca aceasta forma de caldura nu implica si 0
de temperatura a sistemului termodinamic.
a=42
m
Unitatea de masura a cildurii latente in SI va fi 1 J/kg iar ca unitate toleraté se poate
folosi gi 1 calorie/g,
11.1.2 Calorimetrie
Calorimetria este o metoda fizicd utilizaté pentru determinarea schimbului de
caldura dintre dou sau mai multe substante aflate in contact termic si care inifial, la
momentul punerii in contact, aveau temperaturi diferite. Prin metoda calorimetric’, determinarea schimbului de cildurd se face pe baza masurarii temperaturilor corpurilor
atdt inainte cat si dupa punerea lor in contact termic.
Calorimetrul este un vas cu perefi dubli intre care se afl un material izolator, spre
exemplu aer, si care permite schimbul de cAldur& doar intre corpurile aflate in interiorul
acestuia dar nu permite schimbul de cdldura cu mediul exterior (Fig. 1).
stirrer thermometer
insulating cap
inner and
outer cups
insulating support
Fig. 1 Calorimetrul
CAnd doua corpuri cu masele m; si m2 aflate inigial la temperaturile T, si respectiv T2
(T1>*T2) sunt puse in contact termic gi izolate de mediul exterior, intre acestea va avea loc
tun schimb de cldura iar dup& un anumit interval de timp vor ajunge la echilibru termic.
Avand in vedere ci T.>T2, corpul de mas m; cu temperatura mai ridicata va ceda 0
cantiate de cildur& corpului de masa m2 cu temperatura mai sc&zuta. In final, la echilibru
termic, ambele corpuri vor avea aceeasi temperatura T;, de valoare intermediara intre T;
si T2 (T>-TPT2). Avand in vedere c& schimbul de cAldur& se realizeazi doar intre
corpurile aflate in contact termic dar care sunt izolate de mediul exterior, lecgea
conservarii energiei impune c& [Qn] = Quins UNdE Qoeasr reprezinté cAldura cedata de
corpul de masa m; $i Quiscri feprezinta caildura absorbita de corpul de mas ms.
ment, -T]= me, -7,)=me(T,-7) (5)
Presupunem ca avem un material solid de mas& m, aflat la temperatura Ty care se
introduce intr-un calorimetru cu capacitatea caloric’ C in care se afla'o mas de apa my.
iar ambele, calorimetrul si apa din acesta, au o temperaturt T, mai decat
temperatura T;. Dupa ce calorimetrul, apa din acesta si corpul de masa m, ajung la
echilibru termic, temperatura va fi Ty. La fel ca si in exemplul precedent, legea
conservarii energie’ impune:
[Quen 801d = Onsonia(4PA) + Qrtanns(Calorimetrn) (6)
16 sau:
me(T -T)=Myo(T;-T,)+CT, -7,) (1)
Relatia (7) reprezint& ecuatia calorimetrica, Rezolvand aceasta ecuatie se va putea
determina caldura specifica a materialului solid studiat, c,
oe @)
(mano +O
I1.2. Determinarea caldurii specifice a corpurilor solide cu ajutorul
calorimetrul
Obiectivele luerarii:
Invatarea metodei calorimetrice
* Determinarea céldurii specifice a unor metale, spre exemplu, fier, alam, plumb
etc.
Montajul experimental utilizat pentru determinarea caldurii specifice a solidelor prin
metoda calorimetricd este ilustrat in Fig. 2.
Materialele necesare:
Calorimetr.
Egantioane metalice (fier, alama si plumb).
Termometru digital.
Baie de apa sau plita electric’,
Apa distilata,
Cilindru gradat.
Balangi electronica.
Pahare berzelius.
Modul de lueru
* Se céintrese corpurile metalice de studiat.
* Se introdue 100 mL. de ap& distilata in calorimetru sau un volum suficient de mare
de apa pentru a acoperi in intregime esantioanele metalice.
Atentie! Volumul de apa distilata se masoard cu ajutorul cilindrului gradat.
Se introduc esantioanele metalice in baia de apa si se asteapté pana cénd
temperatura se stabilizeazd la valoarea punctului de fierbere al apei (100 °C).
Incalzirea corpurilor metalice se poate face si intr-o cana cu apa incalzita pe plita
electrica.
Cu agitatorul, se amestecd apa din calorimetru iar in momentul in care
temperatura acesteia raméne stabild, se inregistraza valoarea acesteia (T)). * Cand temperatura csantionului metalic a ajuns la valoarea corespunzatoare
punctului de fierbere al apei, se scoate cu mare atentie esantionul din baia de apa
si se transferd rapid in calorimeteu.
Atengie! Pentru transferul corpurilor de studiat din baia de apa in calorimetru se va
folosi o penseti.
‘* Se agit apa din calorimetru si in momentul in care sistemul ajunge la echilibru
termic (temperatura ramane constant) se inregistreaza temperatura acestuia (T;).
Cu ajutorul ecuatici (8) se determina c&ldura specificd a corpurilor de studia
Se completeaza Tabelul 2 cu datele experimentale si cu valorile determinate ale
c&ldurilor specifice.
Tabelul 2: Tabelul de date pentru caldura specifica
, C (caldura o |™|™o)4 |] &
specific’ a orgk | ®] @ [CO] CO) eo
calorimetrului) | or cal/g °C) | (calig °C)
WK or cal°C) |
Font | aes
[alam | r
Caldura specific’ a apei are valoarea de 1 cal/g-°C iar capacitatea caloricé a
calorimetrului este inscriptionata pe acesta. Conform Tabelului 1, 1 calorie=4.186 J
Fig. 2 Montajul experimental utilizat pentru determinarea cildurii specifice a
solidelor
18 I
Determinarea variafiei entalpiei in procesul de dizolvare
Procesele energetice care au loc in sistemele termodinamice i respectiv biologi
pot fi caracterizate cu ajutorul unor marimi fizice numite parametri de stare. Aceste
mérimi fizice depind doar de starea sistemului termodinamic gi sunt total independente de
istoria anterioara a sistemului termodinamic. Modificarile parametrilor de stare ne permit
si descriem procesele termodinamice care au loc in sistem cat si schimburile energetice
dintre acesta si mediul exterior. Unul dintre parametrii de stare utilizafi in termodinamic&
este entalpia, H, care se defineste ca fiind suma dintre energia interna a sistemului
termodinamic si produsul pV unde p este presiunea sistemului si V reprezinté volumul
acestuia.
H=U+pV (9)
Entalpia este un parametru de stare intensiv care depinde de presiunea si volumul
sistemului termodinamie si prin intermediul energi
interne si de temperatura acestuia.
In cazul unui proces termodinamic care are loc la presiune constanté (proces
izobar), variatia entalpi
i sistemului termodinamic poate fi exprimata sub forma:
AH =AU+p-AV (10)
Unde AU reprezinta variatia energiei i
itene a sistemult
termodinamic si AV variafia
volumului acestuia iar produsul p-DV reprezinta lucrul mecanic schimbat de sistem cu
exteriorul. Conform principiului I al termodinamicii, schimbul de energie dintre sistemul
termodinamic si mediul exterior poate fi scris sub forma:
Q, = AU + p-AV = AH ren))
Astfel, in procesele termodinamice care au loc la pre
ine constant, entalpia sistemului
termodinamie este parametrul de stare a c&rui variafie descrie schimbul de caldura dintre
istem si mediul eexterior.
reactie chimicd care are loc in calorimetru se produce practic la o presiune
constant, egal cu presiunea atmosferica, iar schimbul de caldura va avea loc doar intre
substanjele din interiorul calorimetrului, Procesele chimice care au loc in organismele vi
se desfigoaré de asemenea la presiune constant si din acest motiv entalpia este un parametru de stare foarte important atét pentru procesele fizice cét si chimice, fiind
conectata in mod direct cu céldura absorbit& sau cedatd in aceste procese.
11.2.2 Variafia entalpici in procesul de dizolvare al KCl in apa
Entalpia de dizolvare reprezinta cantitatea de caldura degajaté sau absorbita la
formarea unei solutii, dizolvarea solutului in solvent. Presupundnd ca in procesul de
formare al solujiei presiunea raméne constanté, schimbul de c&lduré va fi descris de
variatia entalpi
procesul de dizolvare. Schimbul de céldur& in procesul de dizolvare
va folosi la ruperea legaturilor chimice dintre moleculele de solut pe de-o parte si
moleculele de solvent pe de altd parte si respectiv la formarea noilor legaituri chimice
intre moleculele de solvent si solut. Astfel vatiajia entalpiei in procesul de dizolvare
depinde de fortele de interacti
ine intermolecular dintre moleculele de solut gi respectiv
de solvent, aceste interacfiuni duednd in final la formarea solutiei
Sa considerim procesul de
‘olvare al clorurii de potas
apa. KCI este 0
substanta cristalina ionicd, consténd din ioni de K*si Cl- legati intre ei prin legaturi
ionice de natura electrostaticd in timp ce in molecula de apa avem legaturi covalente intre
atomii de hidrogen si cel de oxigen. Cu toate c& molecula de apa este neutra din punct de
vedere electric, aceasta este polarizta, centrul sarcinii pozitive nu coin:
le cu cel al
sarcinii negatice, comportindu-se ca un dipol electric. La interactiunea moleculelor de
apa cu clorura de potasiu, legaturile ionice K*CI~ se rup i se formeaz& solujia de clorurd
de potasiu. Reactia chimic& care are loc se poate scrie astfel:
K°CI(8)K “(aq)+CI(aq) (12)
Daca procesul de dizolvare are loc in calorimetru, energia se va conserva:
Mri + AQeronmern * AQuiute = 0 3)
Unde AQ. smn =C-AT (C reprezentind capacitatea caloric a calorimetrului) si
AQuiaic = Mance “Caoine AT (Meoutie flind masa de solujie si cyiuie Feprezentand céldura
specifica a solusiei).
Astfel:
MQ nacre = AH = —(M cinion
oinon FC)*AT (14)
20 Daca AT>0, procesul de dizolvare este exoterm iar dacd AT<0 acesta va fi endoterm. In
ambele situafii schimbul de caldura se realizeaza practic cu solutia care se formeaza si cu
vasul calorimetri
Observatie: variatia entalpiei in procesul de dizolvare este 0 mirime intensiva care
depinde de cantitatea de solut
olvaté. AH/njoiy va fi o marime intensiva care
caracterizeaza procesul de disolvare al KCI in apa si de formare a solufici.
Obiectivele luerari
© Utilizarea metodei calorimetrice pentru studiul formarii unei solu
‘© Determinarea variafiei entalpiei in procesul de dizolvare,
Materialele necesai
* Calorimetry
* Termometru digital.
© Cronometru,
© Eprubete
© Balanga electronica,
© Cilindru gradat.
© Apa distilata.
* KCL
Modul de lueru:
‘* Se umple calorimetrul cu o anumita cantitate de apa distilatd,
* Se cAntareste 0 cantitate de KCI care trebuie sa fie in raportul molar de 1/100 cu
apa distilata,
© Se introduce clorura de po
iu intr-o eprubeté iar apoi aceasta se introduce in
calorimetru (vezi Fig. 3 gi 5).
Se agit cu ajutorul agitatoru
apa din calorimetru si se masoara temperatura
timp de cinci minute din 30 in 30 de secunde,
21 Dupa cinci minute se toarn conginutul eprubetei in calorimetru iar apoi, aceasta
se
itroduce inapoi in calorimetru pentru a pastra sistemul termodinamic
neschimbat.
Cu ajutorul agitatorului, se agit din nou solujia timp de cinei minute gi se
inregistreaz temperatura din 10 in 10 secunde in primul minut si din 30 in 30 de
secunde in urmatoarele patru minute.
Se reprezint& grafic temperatura din calorimetru in funtie de timp iar apoi se
determin cu ajutorul graficului variagia temperaturii in procesul de dizolvare
(vezi Fig. 4).
Pe baza variatiei temperaturii in procesul de dizolvare se va determina daca acesta
este exo- sau endoter.
Cu ajutorul relafiei (14) se va determina variatia entalpiei si respectiv variagia
entalpiei per mol dizolvat pentru solufia de clorurd de potasiu.
agitator
termometru
eprubeta
Fig. 3 Variatia entalpiei in procesul de dizolvare, montajul experimental fms
E .
Fig. 4 Dependenta de timp a temperaturii in procesul de dizolvare (notafi c in acest
grafic este reprezentata variatia temperaturii intr-un proces oarecare, altul decat cel al
dizolvarii KCI in apa)
Fig. 5 Montajul experimental utilizat pentru determinarea entalpiei de formare a solutiei
de clorura de potasiu
Bibliografie
1. M, Telia, M. Dangoreanu, A. Gavrug, D. Talos, V. Lupea, H. Porumb, Lucrdri
Practice de Biofizicé Medicald, Edisia a I11- 1986.
Litografia IMF, Cluj-Napoc:
2. D, Halliday, R, Resnick and J. Walker, Fundamentals of Physics.
3. P. Atkins and J. Paula, Physical Chemistry. IIL. Tensiunea superficiala a solufiilor. Determinarea coeficientului de tensiune
superficial cu ajutorul stalagmometrului Traube
ILI Nofiuni introduetive
Starea de agregare lichida este o stare intermediara intre starile solida gi respectiv
gazoasi, avand unele proprietifi comune cu fiecare din acestea, Forfele de interactiune
dintre moleculele unui lichid, numite si forge coezive, sunt mult mai intense decat fortele
intermolecular care actioneaz4 intre moleculele unui gaz dar sunt mai slabe comparativ
cu forfele de interactiune din solide. Forfele de coeziune dintre moleculele unui lichid
sunt forfe de interactiune de tip atractiv cu raza scurta de actiune si sunt produse de
legaturile de hidrogen care apar intre moleculele de lichid gi/sau de catre interactiunile de
tip van den Waals. Aceste interacjiuni au preponderant o naturd electrostatic si menfin
moleculele lichidului in contact unele cu altele, Datorita interactiunilor intermoleculare,
lichidele au o structuré compact asemAnatoare cu cea a solidelor, find caracterizate
printr-un yolum propriu, independent de forma vasului in care acestea sunt continute. Pe
de alt& parte, interactiunile mai slabe comparativ cu cele din starea de agregare solida
face ca lichidele sé aiba o structura mai dezordonata comparativ cu solidele gi in acelasi
timp s& nu aiba o forma proprie si si ia forma vasului in care acestea sunt continute.
Suprafafa liber a unui lichid aflat in contact cu aerul de deasupra acestuia
actioneaz ca o membrand elastic’, aceasti proprietate find asociaté cu fortele de
tensiune superficiala care apar la suprafafa lichidului. Considerim un lichid continut intr-
un vas (vezi Fig. 1). Forfele de coeziune dintre moleculele lichidului sunt fore atractive
cu raz scurté de actiune care scad rapid odatd cu eresterea distanfei intermoleculare,
acjiondnd doar intre moleculele cele mai apropiate. Moleculele de lichid din volumul
acestuia, sunt inconjurate practic simetric de alte molecule iar rezultanta fortelor ce
acjineaza asupra unei molecule este nul (Fig. 1). Definim raza de actiune molecular ca
find distanja fat de 0 molecula la care forfele de interactiune intermoleculare devin
neglijabile. Stratul de la suprafafa unui lichid cu o grosime aproximativ egal cu raza de
actiune moleculard se numeste strat superficial al lichidului, Datorité densitaii mai mici a
24 gazului de deasupra I
idului, forfele de coeziune din stratul superficial nu mai sunt
compensate ca gi in interiorul volumului de lichid iar asupra moleculelor din stratul
superficial va actiona o fort rezultant& indreptat& spre interiorul lichidului.Datorit&
faptului c& moleculele de lichid din stratul superficial sunt practic atrase spre interiorul
acestuia, stratul superficial va exercita o presine suplimentard asupra lichidului. Aceasta
presiune suplimentara poarté denumirea de presiune interna si poate atinge valori de pana
la 10000 de ori mai mari comparativ cu presiunea atmosferic& care actioneaz4 asupra
lichidului, Valoarea foarte ridicaté a presiunii interne exercitati de stratul superficial
asupra_liel
lului, explicd de ce lichidele sunt practic incompresibile, peentru 0
comprimare sesizabila fiind necesar s acfionam cu presiuni comparabile cu presiunea
interna.
Cand 0 molecula din interiorul volumul
le lichid se deplaseaza inspre stratul
superficial al acestuia, asupra moleculei va acfiona o forfi indreptat& spre interiorul
lului, La trecerea in stratul superficial, energia potenfialé a moleculei va creste,
indu-se pe seama scAderii energi
sale cinetice. Pe de alt& parte, numérul
de molecule din stratul superficial este proporfionalii cu aria acestuia, Astfel energia
potentiald a stratului superficial (Ep) va fi proporfionali cu aria acestuia:
oA dd)
unde coeficientul de proportionalitate o depinde de proprictitile lichidului si poarta
denumirea de coeficient de tensiune superficial’.
n relatia (1), coeficientul de tensiune
superficial reprezinté practic energia potential a unitiii de suprafati a stratului
superficial, avand unitatea de masurd in SI
Asupra stratului superficial acfioneaz& forte de tensiune superficiala tangente la suprafata
acestuia si normale la conturul suprafefei libere a lichidului, Ricdnd ca acesta si se
comporte ca o membrand elastica (Fig. 2). Suprafaga liberd a
lichidului
Stratul superficial de la suprafaga
licidului (grosimea acestuia este
evalii eu raza de actiune
Forfa rezultanté
acjiondnd asupra unei
molecule in volumul de
lichid este nula
In stratul superficial asupra
moleculelor de
actioneaza o fort orientaté
sore interiorul lichidului
Fig.1 Forfele de eoeziune dintre moleculele unui
id in volumul acestuia gi la
suprafafa liehidului
Sistemele fizice sunt stabile cand energia potenfiala a acestora este minima. Astfel
suprafafa liberd a lichidelor va tinde spre starea in care aria acesteia este minima. Pentru
un volum dat, 0 mas& de lichid aflaté in stare de imponderabilitate va avea suprafata
exterioara de arie minima cand volumul acest
va fi de forma sferied. Aceasta explicd
de ce
“Aturile de lichid au forma sferic& in stare de imponderabiltate iar la suprafaga
pamntului, datorita actiunii forfei gravitafionale, acestea vor avea o forma aproximativ
sferica.
x
Fig. 2 Forfele de tensiune superficiala actionand asupra unui lichid. Volumul de lichid are
forma unei semisfere iar forfele de tensiune superficiala (F,) sunt tangente la suprafata
acestuia si in acelasi timp tangente la conturul suprafejei libere
26 Substanfele organice confindnd atat grupairi polare (hidrofile) cat si lanuri
hidrocarbonate neutre (hidrofobe) au tendinfa de a se fixa pe stratul superficial al solutici,
reduedindu-si astfel energia liber. La fixarea acestor molecule pe stratul superficial al
solufiei, lanqurile neutre (hidrofobe) vor fi excluse din faza apoasa in timp ce gruparile
polare (hidrofile) vor raméne in faza apoasd. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea
de adsorbtie. Concentratia de moleculele adsorbite in stratul superficial va fi mai mare
decat in interiorul solutiei, va reduce interactiunile dintre moleculele de solvent din
stratul superficial si va determina o scadere a tensiunii superficiale a solusiei comparativ
cu solventul pur.
Substanfele adsorbite in stratul superficial al unei solufii si care determin 0
scidere a tensiunii superficiale a acesteia poarté denumirea de substanfe tensioactive,
Cantiatea de substangi tensioactiva creste odata cu cresterea_concentrati
solutiei
determindnd 0 scidere progresiva a coeficientului de tensiune superficial pana in
momentul in care suprafata liberd a acesteia devine saturat cu molecule tensioactive,
In contrast cu substanfele tensioactive, substanfele hidrofile, spre exemplu,
electrolifii sau substantele alcatuite din molecule puternic polarizate, au molecule care
interactioneazi putemic cu moleculele de apa. Datorit& acestui fapt, la dizolvarea acestor
substanfe in apii, energia mis
i se va obfine cand moleculele de solut sunt inconjurate
de molecule de apa. Astfel, aceste molecule vor avea tendinja de a se acumula in
interiorul solutiei nemodificdnd coeficientul de tensiune superficial8, Substanfele care nu
modificd coeficientul de tensiune superficiald se numese substanfe tensioinactive.
11.2 Misurarea coeficientului de tensiune superficiala cu ajutorul
stalagmometrului Traube
Stalagmometrul Traube este un tub picurator confectionat din sticka (Fig. 3 si 4).
In partea de mijloc acesta prezinté un rezervor calibrat iar in partea de jos se termin& cu
un tub capilar care face ca lichidul de studiat s& picure. Capatul de jos al
stalagmometrului este aplatizat si slefuit pentru a obfine © suprafata de picurare cat mai
mare (picituri de volum et mai mare pentru a putea fi numarate edt mai ugor).
21 Picdturile de lichid care se formeaza la capatul stalagmometrului se vor desprinde
de acesta in momentul in care greutatea acestora va egala forfele de tensiune superficiala.
Daca li
hidul de studiat uda varful stalagmometrului putem scrie:
mg =Qm)o 8)
unde m reprezinta masa picdturi
, raza exterioard a capatului stalagmometrului iar 2xt
reprezinta circumferinja acestuia. Din relatia (3) se observa cd raportul m/o este acelagi
pentru toate lichidele si depinde doar de caracteristici
stalagmometrul
unde m, si mz sunt masele picdturilor de lichi
iar 61 si G2 sunt coeficientii de tensiune
superficiala a
acestora, Relafia (4) mai este cunoscuta gi sub denumirea de legea lui Tate.
Dac folosim un lichid cu tensiunea superficial cunoscuta, spre exemplu, apa,
coeficientul de tensiune superficiala al solutiei de studiu se va putea exprima sub forma:
m,
C= One
G)
>
G
(b)
Fig. 4 Stalagmometrul Traube (a), fortele care actioneazi asupra picdturii care se
@
formeaza la capatul stalagmometrului (b)
28 Liniile de reper de deasupra si dedesubtul rezervorului stalagmometrului
delimiteaza un volum de solufie AV. Acest volum de solutie va avea masa AM=psouseAV
Valoarea medie a masei unei picaturi va fi m=Am/n unde n reprezinté numarul de picdturi
mésurate pentru solutia studiata. Substituind valoarea maselor picdturilor de apa si solugie
{in ecuatia (5), coeficientul de tensiune superficiala al solutiei de studiat va fi dat de
relafia:
Myo
T= Ony
©)
Pao
Fig. 4 Montajul experimental utilizat pentru determinarea coeficientului de tensiune
superficial’,
Obiectivele lucr’
Invajarea metodei stalagmometrice si aplicarea acesteia pentru determinarea
coeficientului de tensiune superficial a unor solutii de alcool etilic.
© = Evider
ierea caracterului tensioactiv al moleculelor de alcool etilic.
Determinarea pe cale graficd a concentrafiilor unor solufii de aleool etilic,
Materialele necesare:
© Stalagmometru.
29 © Stand verical.
+ Pipete automate de volum fix sau variabil.
© Numarator.
© Apa distilata.
‘© Solutie standard de alcool etilic (80%).
© Pahare Berzelius.
© Termometru.
Modul de lucru
© Se spal si se usuca stalagmometrul.
© Se fixeazi stalagmometrul pe standul vertical.
© Se inregistrazd temperatura camerei
* Se aspird apa distilata in rezervor.
Atengie! Volumul de apa distilata sau de solujie trebuie si depaseascé volumul
rezervorului stalagmometrului. Pentru aspirarea acestui volum de lichid se va utiliza 0
siringa care se va ataga de capatul de sus al stalagmometrului printr-un tub de plastic.
Pentru a evitd formarea unei depres
in interiorul stalagmometrului,
timpul
masurarii numarului de picaturi, siringa nu va rmane conectat& cu acesta.
* Se masoarii numarul de picdturi de apa, n,.. corespunzitor volumului calibrat
AV al stalagmometrului. Pentru o determinare cét mai exacté a numérului de
picdturi, se vor efectua mai multe masursitori si se va lua in considerare valoarea
medie a acesteia.
‘+ Din solutia de alcool etilic de 80%, prin dilujii succesive, se prepara soluti
40%, 20%, 10% si respectiv 5%.
‘+ Se determina pentru fiecare solufie in parte numarul me
de picaturi,
Folosind ecuafia (6) se determina valoarea coeficientului de tensiune superficiald
pentru fiecare solutie,
Se reprezinté grafic dependenta de concentrajie a coeficientului de tensiune
superficiala.
30 Pentru solutia de concentratie necunoscuté se determina pe cale experimental
cocficientul de tensiune superficiala iar apoi pe cale graficd se va determina
concentrafia acesteia,
Se va completa Tabelul 1 cu datele experimentale si cu valorile determinate ale
coeficienfilor de tensiune superficial.
Tabelul 1: Tabel de date pentru coeficientul de tensiune superficiala al solutiilor de alcool
atilic
Densitatea soluiei
Concentragia Ps G
solugiei% g/cm? 10° Nim
(*10° kg/m3)
7
0
2
5
3
10
7
20
3
40
80
31 Bibliografie
1, M. Telia, M. Dangoreanu, A. Gavrug, D. Talos, V. Lupea, H. Porumb, Lucrart
Practice de Biofizicd Medicala, Editia a I11-a, Litografia IMF, Cluj-Napoca, 1986.
2. D. Halliday, R. Resnick and J. Walker, Fundamentals of Physics.
3. . Atkins and J. Paula, Physical Chemistry
32 IV. Vascozitatea lichidelor. Determinarea coeficientului de vascozitate.
IV.1 Nofiuni introductive
Fluidele sunt substanfe care au proprietatea de a curge. Lichidele si gazele, cu
toate c& au stiri de agregare diferite, sunt ambele fluide si au anumite proprietai fizce
comune descrise de aceleasi legi. Proprietiile fluidelor joact un rol important in
fenomenele care au loc in natura. Spre exemplu, functiile sistemului circulator al
organismului uman sunt determinate de curgerea sangelui, Pe de alta parte, plantele
itatile
tr-un fluid a earui proprietafi sunt
depind de apa pe care acestea o absorb din pamant. In plus, findnd cont de simi
dintre lichide si gaze, putem spune c& traim in imer
de importangé major pentru sistemul respirator.
Curgerea fluidelor poate fi decrisi specificand viteza particulelor de fluid in
funetie de timp in fiecare pozitie din spafiu. Avand in vedere complexiatea unei astfel de
reprezentiri, este mult mai util s4 considerdm liniile din interiorul fluidului care au
tangent in fiecare punct vectorul viteza al particulelor de fluid. Atribuind acestor linii un
sens identic cu cel al vectorului vitez objinem asa numitele
de curent (Fig. 1). In
cazul in care viteza particolelor de fluid ramane constant in timp, depinzind doar de
Pozitia acestora in spafiu, curgerea fluidul
© numeste stationara. In cazul curgeri
stafionare, liniile de curent coincid practic cu traictoria particulelor de fluid. In plus, in
cazul curger
stafionare liniile de curent nu se intersecteazé si forma lor ramane
neschimbata in timp (Fig. 1).
B
Fig. | Liniile de curent intr-un fluid aflat in curgere stationar&
33 Consideram un fluid care curge printr-o conduct de forma oarecare. Definim
debitul volumic ca fiind volumul de fluid care curge printr-o secfiune transversal a
conductei in unitatea de timp.
Unitatea de masura a debitului volumic in SI este Im’/s.
Definim debitul masic ca
ind cantitatea de fluid care trece printr-o seciune transversal
a conductei in unitatea de timp.
Am
2,
7% Q)
Unitatea de masura a debitului masic in SI este [kg/s.
Tinand cont de faptul ca masa de fluid Am care trece prin secjiunea transversala a
conductei poate fi exprimata sub forma Am=pAV unde r este densitatea fluidului, intre
debitul masic si cel volumic vom avea urmatoare relatie:
2, = 9-2, 8
Curgerea fluidelor poate fi laminard sau turbulenté. Spre exemplu in cazul curgerii
Jaminare a unui lichid, curgerea acestuia este uniforma, liniile de curent nu se
intersecteaza si straturile de lichid paralele aluneca unul peste altul de-a lungul directiei
de curgere. In cazul curgerii turbulente, miscarea particulelor (moleculelor) de
hid este
‘mult mai complicata, se genereaza curengi turbionari care interactioneaza intre et si care
determina un consum energetic mai mare comparativ cu cel din cazul eurgerii laminare.
In plus, din punet de vedere fizic, curgerea laminara poate fi deseris& cu exactitate in timp
ce caracterizarea curgerii turbulente este mult mai difcild.
Una din proprietajile importante a fluidelor este reprezentata de vascozitatea
acestora. Vascozitatea fluidelor este determinaté de forjele de frecare care apar intre
Straturile de fluid care alunecd unul peste altul in procesul de curgere si determina
rezistenja la curgere (Inaintare) a fluidului, Vascozit
itea unui fluid este determinata atat
de unele proprietati intrinseci ale acestuia cum ar fi dimensiunile moleculelor cat si de
34 factori externi cum ar fi, spre exemplu, temperatura. Astfel, lichidele alcatuite din
ic
molecule cu dimensiuni mai reduse vor curge mai usor in comparafie cu lichidele
alcituite din molecule mai mari. In plus, odata cu cresterea temperaturii_ vascozitatea
lichidelor va scddea,
S& considera dou plici orizontale separate printr-un strat de lichid. Una din
acestea este fix’, spre exeplu, cea de jos, in timp ce cealaltd se poate migca liber (Fig. 2).
Dacd se actioneaz asupra plicii mobile cu o fora orizontala F, dupa un anumit interval
de timp aceasta se va migca uniform cu viteza vo, dovedind astfel prezenfa forfelor de
frecare interna care apar in lichidul dintre cele dowd placi. Straturile de lichid dintre cele
doua placi sunt antrenate in migeare de catre placa mobilid. Stratul aflat in contact cu
aceasta se va migca practic cu viteza vo in timp ce stratul de lichid aflat
contact cu
placa fix va avea o vitez nula. Asfel viteza straturilor de fluid va creste liniar de la
placa stafionara inspre cea mot
De asemenea,
tre cele doua plici va fi un gradient
liniar de viteza, perpendicular pe directia de inaintare (curgere) a lichidului (Fig, 2).
placa = ee
mobila
profilul
vitezei
@
placa
stafionara
(o)
Fig. 2 Curgerea unui lichid intre doud placi dintre care una este fixa gi alta mobil (a),
profilul vectorului
itezB a lichidului care curge intre cele dows placi (b). Curgerea
lichidului este determinata de deplasarea cu vitez& constant a placii
superioare.
Experimental se poate demonstra c& forta necesara deplasatii cu viteza vo a placii
superioare este proportionala aria comung a celor doua plici A si cu gradientul de viteza
Av/Ax al lichidului antrenat in miscare de cdtre placa superioara.:
35 A
oe
ay
F
@
unde constanta de proportionalitate 1 depinde de natura lichidul
si se numeste
coeficient de vascozitate dinamica. Unitatea de masurd a cocficientului de vascozitate
dinamic& in SI este 1 =1Pa-s in timp ce in sistemul CGS acesta are unitatea
= |Poise . Relatia (4) este cunoscuta sub denumirea de legea lui Newton. Toate
om
fluidele pentru care este valabila aceasta lege poart denumirea de lichide newtoniene. In
cazul in care h depinde de viteza de curgere, fluidul se va numi ne-newtonian. Spre
exemplu, sdngele este un lichid ne-newtonian,
Considerim curgerea laminara a unui lichid newtonian printr-o conducté de
ine transversald circulard cu r si de lungime | (Fig. 3). Considerdim c& diferenta de
presiune ‘ntre capetele conductei este Ap=pi-pr iar coeficientul de vascozitate al
lichidului este h, Pentru ca lichidul si curga de la dreapta spre stnga, presiunea la
capaitul din stanga trebuie s& fie mai mare decat la cel din dreapta, Straturile de lichid care
alunec unul peste celalalt in procesul de curgere au forma cilindric&. Viteza acestora va
fi nula in dreptul peretilor conductei si va reste pe masur& ce ne apropiem de centrul
acesteia. Profilul vitezei de curgere a lichidului prin conducta de forma cil
forma parabolica (Fi
\dricd va fide
3). Debitul volumic al lichidului depinde de diferenga de presiune
Intre capetele conductei, raza gi lungimea acesteia cat si de vascozitatea lichidului care
curge prin aceasta. Combindnd acesti factori, debitul volumic poate fi exprimat sub
forma:
pat
By.
Relatia (5) este cunoscuta sub denumirea de legea Hagen-Poiseuille (J. L. M. Poiseuille a
Q, (5)
fost un medic francez care a studiat circulatia singelui in organismul uman si a formulat
aceasta lege in anul 1835), Trebuie s& menfioném c& legea Hagen-Poiseuille se aplic&
36 numai lichidelor newtoniene in timp ce lichidele ne-nevtoniene au o vascozitate a cdrei
valoare depinde de viteza de curgere gi nu respectii aceasta lege.
Fig. 3 Curgerea unui lichid newtonian printr-o conduct& de forma cilindric’.
Curgerea unui lichid printr-o conducta este laminara dac& viteza de curgere a
lichidului este mic&. Caracterul curgerii lichidului poate fi descris cu ajutorul marimii
adimensionale:
Re=2" 6)
a
unde p) este densitatea lichidului, v reprezinta viteza de curgere a acestuia, r este raza
conductei si n coeficientul de vasco:
ite al lichidului. Marimea Re este cunoscut& sub
denumirea de numarul lui Reynolds. In cazul in care Re<2000 curgerea lichidului este
laminara iar dac& Re>4000 curgerea este turbulent. In intervalul 2000
S-ar putea să vă placă și
- The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good LifeDe la EverandThe Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good LifeEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (5819)
- The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological SuspenseDe la EverandThe Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological SuspenseEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (1139)
- The 7 Habits of Highly Effective PeopleDe la EverandThe 7 Habits of Highly Effective PeopleEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (353)
- The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good LifeDe la EverandThe Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good LifeEvaluare: 4.5 din 5 stele4.5/5 (20108)
- Pride and Prejudice: Bestsellers and famous BooksDe la EverandPride and Prejudice: Bestsellers and famous BooksEvaluare: 4.5 din 5 stele4.5/5 (20479)
- Remarkably Bright Creatures: A NovelDe la EverandRemarkably Bright Creatures: A NovelEvaluare: 4.5 din 5 stele4.5/5 (5787)
- Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On ItDe la EverandNever Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On ItEvaluare: 4.5 din 5 stele4.5/5 (3313)
- Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of StrategyDe la EverandArt of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of StrategyEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (3321)
- The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics EditionDe la EverandThe 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics EditionEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (2487)
- American Gods: The Tenth Anniversary EditionDe la EverandAmerican Gods: The Tenth Anniversary EditionEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (12956)
- Habit 1 Be Proactive: The Habit of ChoiceDe la EverandHabit 1 Be Proactive: The Habit of ChoiceEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (2559)
- How To Win Friends And Influence PeopleDe la EverandHow To Win Friends And Influence PeopleEvaluare: 4.5 din 5 stele4.5/5 (6703)
- Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and ExecutionDe la EverandHabit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and ExecutionEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (2508)
- Habit 6 Synergize: The Habit of Creative CooperationDe la EverandHabit 6 Synergize: The Habit of Creative CooperationEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (2499)
- The 7 Habits of Highly Effective PeopleDe la EverandThe 7 Habits of Highly Effective PeopleEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (2572)
- Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)De la EverandWuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)Evaluare: 4 din 5 stele4/5 (9975)
- The Iliad: A New Translation by Caroline AlexanderDe la EverandThe Iliad: A New Translation by Caroline AlexanderEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (5734)
![American Gods [TV Tie-In]: A Novel](https://imgv2-1-f.scribdassets.com/img/audiobook_square_badge/626321117/198x198/22ab6b48b6/1718315036?v=1){kind=icon}
