Sunteți pe pagina 1din 3

Analiza Biologică a Apelor

Metode de analiză a datelor

1. Indicele Margalef (perifiton, nevertebrate bentonice, pești)

Da 
S  1
log N

Da – indicele Margalef,
S – numărul de specii din comunitatea analizată,
N – numărul total de indivizi înregistrat.

2. Indicele Shannon – Wiener (perifiton, nevertebrate bentonice, pești)

s
log  pi 
H s   pi *
i 1 log 2
xi
pi 
N

Hs – indicele Shannon – Wiener,


s – numărul de specii din comunitatea analizată,
xi – numărul de indivizi al fiecărei specii,
N – numărul total de indivizi.

3. Procentul de diatomee sensibile (perifiton): se calculează ca suma abundențelor relative


ale speciilor considerate sensibile; valori mari indică o calitate bună a apei, iar valorile mici,
poluare recentă.

4. Procentul de Achnantes minutissima (perifiton): se calculează ca abundența relativă a


speciei; valori mici indică o calitate bună a apei, iar valorile mari, poluare recentă.

5. Similitudinea procentuală a stațiilor (perifiton)

SP   min( Ai , Bi )
i
Ai: procentajul speciei i în stația A
Bi: procentajul speciei i în stația B

variază de la 0 (nu există similitudine) până la 100% (stații identice).

1
6. Indicele biotic belgian (nevertebrate bentonice)

Indicele biotic belgian reprezintă un mod sintetic de exprimare a stării ecologice a


sectoarelor de râu. Acesta se determină pe baza prezenţei (frecvenţei) a 7 grupe de
macronevertebrate bentonice cu rezistenţe diferite la poluarea organică (tab. 1).

Tab. 1. Tabel standard pentru calculul indicelui biotic belgian.


Numărul de unităţi sistematice
Scor Grupe indicatoare Frecvenţa 0-1 2-5 6-10 11-15
Indice biotic
1 Plecoptera sau - 7 8 9 10
Ecdyonuridae
1 5 6 7 8 9
2 Trichoptera - 6 7 8 9
1 5 5 6 7 8
3 Ancylidae sau - 5 6 7 8
Ephemeroptera (excepţie 1–2 3 4 5 6 7
Ecdyonuridae)
4 Odonata
Gammaridae sau toate grupele 3 4 5 6 7
Mollusca (excepţie indicatoare de
Sphaeridae) mai sus sunt
absente
5 Asellidae sau Hirudinea -
sau Sphaeridae sau toate grupele 2 3 4 5
Heteroptera indicatoare de
mai sus sunt
absente
6 Tubificidae sau
Chironomidae cu sau fără toate grupele 1 2 3 - -
grupul thummi - indicatoare de
plumosus mai sus sunt
absente
7 Syrphidae (Eristalinae)
toate grupele 0 1 1 - -
indicatoare de
mai sus sunt
absente
Acest indice ia valori între 0 şi 10; valoarea maximă descrie cea mai bună stare şi se
obţine atunci când în probe s-au găsit un număr mare de specii sensibile la poluare şi un
număr mare de unităţi sistematice.

2
Valorile indicelui biotic belgian pot fi grupate în 5 clase care corespund claselor de
calitate a apei (tab. 2) (N. De Pauw şi colab. 1992).

Tab. 2. Categoriile de calitate a apei în funcţie de valorile indicelui biotic belgian.


Valoare indice
Clasa biotic Categorie calitate Culoare standard
I 10 - 9 Ape nepoluate albastru
II 8-7 Ape slab poluate verde
III 6-5 Ape poluate, situaţie critică galben
IV 4-3 Ape foarte poluate portocaliu
V 2-0 Poluare excesivă roşu

7. Indicele biotic Hilsenhoff (nevertebrate bentonice)

Acest indice se bazează pe toleranţa diferenţiată la poluarea organică a grupelor de


macronevertebrate bentonice.
m

 n * t 
i i

IBH  i 1

IBH – indicele biotic Hilsenhoff,


ni – numărul de indivizi aparţinând fiecărui grup taxonomic considerat,
N – numărul total al indivizilor din probă,
ti – nota toleranţei la poluare atribuită fiecărui grup sistematic considerat,
ti ia valori cuprinse între 1 şi 10, 1 se atribuie pentru cea mai scăzută toleranţă la
poluare, iar 10 pentru toleranţa cea mai mare la poluare.

În funcţie de valorile indicelui Hilsenhoff se disting 7 clase de calitate a apei (tab. 3).

Tab. 3. Clasele de calitate a apei în funcţie de valorile indicelui Hilsenhoff.


HBI Calitatea apei Grad de poluare organică
< 3,75 excelentă nu există poluare organică
3,76 – 4,25 foarte bună poluare organică foarte
slabă
4,26 – 5,0 bună poluare organică slabă
5,01 – 5,75 acceptabilă poluare organică moderată
5,76 – 6,50 nesatisfăcătoare poluare organică
substanţială
6,51 – 7,25 slabă poluare organică gravă
7,26 – 10,0 foarte slabă poluare organică severă

Notele toleranţei la poluare atribuite grupelor considerate în cazul acestui studiu sunt:
Plecoptera – 1; Ephemeroptera – 3,5; Anisoptera – 2, Zygoptera – 7; Trichoptera (excepţie
Hydropsychidae) – 1,8; Hydropsychidae – 3,8; Coleoptera – 4,6; Chironomidae (exceptând
Chironomus sp.) – 5; Chironomus sp. – 8; Tipulidae – 3; Amphipoda – 4, Isopoda – 6,
Oligochaeta (exceptând Tubifex sp.) – 8; Tubifex sp. – 9,5; Hirudinea – 8; Turbellaria – 6,
Ancylus fluviatilis – 4,5. (D. M. Rosenberg, V. H. Resh, 1993)