CURRICULUM SI INFORMATICA :

IAC (INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR)

„Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor

de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte
formale, neformale şi chiar informale.El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili,
cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi.” (
Curriculum Teorie şi dezvoltare Lect.Dr. Ioana Velica )
Prima definiţie porneşte de la concepţia clasică, prin care procesul de predare-învăţare este
definit, în principal, de conţinut. Această concepţie poate fi întâlnită în formă modificată în teorii
ale învăţării, chiar şi în cele orientate spre scopul predării.
În domeniul educaţiei, conceptul "curriculum" fiind utilizat în anul 1582 la Universitatea
din Leyda (Olanda) şi în anul 1633 la Universitatea din Glasgow (Scoţia), ca răspuns al
autorităţilor statale la autonomia mare a universităţilor.
„In perioada barocă Morhof introduce in 1688 conceptul Ratio, Ordo, Institutio ,stabilirea
cunoştinţelor necesare pentru generaţia care creşte, adică ceea ce ar fi trebuit să înveţe, pentru a fi
pregătiţi pentru activităţi sociale şi sarcinile pe care vor trebui să le îndeplinească în decursul
vieţii. Aceste cunoştinţe sunt cele care determină predarea.” ( Curriculum Teorie şi dezvoltare
Lect.Dr. Ioana Velica )
Când sau introdus în scolii în decursul secolului 18 în statele naţionale de pe continent
(curentul iluminist în Germania, Franţa sau Anglia) sau stabilit programe şcolare pentru diversele
tipuri de şcoli. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă
Conţinuturile erau obligatorii. Ele erau stabilite de comisii speciale, numite de stat, dându-li-se
astfel şi legitimitatea necesară. Programele şcolare erau tipărite şi publicate, fiind obligatorii
,tradiția fiind păstrată şi astăzi!
Programa (curriculumul) cuprindea o înşirare de conţinuturi culturale importante
individual sau în context social, înţelese în sensul transmiterii lor si alegerea, aranjarea, stabilirea
scopului, selectarea metodelor, verificarea, pregătirea predării etc. Erau legate toate în mod direct
de problema conţinutului. La inceput, acestea (metodele de predare, mijloacele de predare,
formele de organizare) nu erau considerate importante.
Curriculumul in ziua de azi include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii,
forme
comportamentale, valori, forme simbolice de exprimare, medii şi idei care sunt în legătură cu
acestea. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. Oamenii devin
prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală.

Funcţiile curriculumului
1. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii
2. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare, asigurarea posibilităţii de comparare
3. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului
4. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare; oferirea de
posibilităţi pentru studiul interdisciplinare
5. Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de
predareînvăţare
(elev şi profesor)

Tipurile de curriculum
Curriculumul formal/ oficial, intenţionat(prescris oficial,are un statut formal şi cuprinde
toate documentele şcolare; oficiale, care stau la baza proiectării activităţii instructiv-
educative la toate nivelele sistemului şi procesului de învăţământ.)
Curriculumul neformal/nonformal(obiectivele şi conţinuturile activităţilor instructiv-
educative neformale/nonformale,care au caracter opţional,sunt complementare şcolii,
structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat extraşcolar
Curriculumul informal (ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare indirecte,care
apar ca urmare : a interacţiunilor celui care învaţă cu mijloacele de comunicare în masă
(mass-media), si a interacţiunilor din mediul social, cultural, economic, familial, al
grupului de prieteni, al comunităţii, etc.
Curriculumul general/ curriculum comun/ trunchi comun de cultură generală/ curriculum
central/ core curriculum/ curriculum de bază este asociat cu obiectivele generale ale
educaţiei şi cu conţinuturile educaţiei generale ( sistemul de cunoştinţe, abilităţi
intelectuale şi practice, competenţe, stiluri atitudinale, strategii, modele acţionale şi
comportamentale de bază etc. Acestea sunt obligatorii pentru educaţi pe parcursul primelor
trepte ale şcolarităţii.
Curriculumul de profil şi specializat, Formarea şi dezvoltarea : comportamentelor,
competenţelor, abilităţilor şi strategiilor .Caracteristice unor domenii ale cunoaşterii, care
îşi găsesc corespondent în anumite profiluri de studii (ştiinţe exacte, ştiinţe umaniste,
muzică, arte, sporturi, etc.)
 Curriculum ascuns/ curriculum implementat / curriculumul subliminal este ansamblul
experienţelor de învăţare şi dezvoltare directe sau indirecte, explicite sau implicite,
rezultate din ambianţa educaţională şi din climatul psihosocial general, în care se
desfăşoară activitatea instructiv-educat
Curriculumul recomandat este susţinut de grupuri de experţi în educaţie sau de autorităţi
guvernamentale şi este considerat ghid general pentru cadrele didactice.
Curriculumul scris are caracter oficial şi este specific unei anumite instituţii de învăţământ.
Curriculumul predat/ operaţionalizat/ în acţiune se referă la ansamblul experienţelor de
învăţare şi dezvoltare oferite de educatori celor educaţi în activităţile instructiveducative
curente.
Curriculumul de suport cuprinde ansamblul materialelor curriculare auxiliare: culegeri de
probleme, culegeri de texte, îndrumătoare didactice, atlase, software, resurse multimedia
etc.
Curriculumul învăţat/ realizat/ atins se referă la ceea ce educaţii au asimilat ca urmare a
implicării lor în activităţile instructiv-educative.
Curriculumul evaluat/ testat se referă la experienţele de învăţare şi dezvoltare apreciate şi
evaluate cu ajutorul unor probe de evaluare, respectiv la partea de curriculum evaluată.
Curriculum mascat/neintenţionat se referă la ceea ce elevii învaţă implicit şi neprogramat,
graţie mediului şcolar general.
Curriculum exclus / eliminat reprezintă ceea ce în mod intenţionat sau nu, a fost lăsat în
afara curriculumului.
Curriculumul local include ofertele de obiective şi conţinuturi ale activităţilor instructiv-
educative propuse de către inspectoratele şcolare (şi aplicabile la nivel teritorial) sau
propuse chiar de către unităţile de învăţământ, în funcţie de necesităţile proprii şi de
solicitările înregistrate.

Introducerea tehnologiei informaţiei în toate domeniile de activitate a influenţat şi sistemul de

învăţământ. Utilizarea calculatorului în procesul de predare – învăţare – evaluare reprezintă o
metodă modernă de activitate didactică, interactivă şi dirijată.
Oricât ar părea de curios, calculatorul, este capabil să execute o multitudine de operaţii
instantaneu, nu poate înlocui învăţătorul de la clasă, dar poate să-l ajute. Nu pledăm pentru
renunţarea la metodele învăţământului tradiţional, mai ales în primii ani de şcoală, când influenţa
personală a educatorului rămâne determinantă, totuşi utilizarea tehnologiilor moderne, a softurilor
educaţionale reprezintă o necesitate a procesului educativ la particularităţile individuale ale
fiecărui elev. Informatizarea învăţământului este o realitate a zilei de astăzi. La orice disciplină se
pot folosi softuri educaţionale, fiind posibilă o altfel de înţelegere a fenomenelor şi a
cunoştinţelor. Prin utilizarea calculatorului şi a softurilor educaţionale, elevii sunt mult mai atraşi
de studiu, îşi măresc interesul pentru şcoală, le creşte responsabilitatea, motivaţia învăţării, îşi
lărgesc sfera de cunoaştere.

Cultura societăţii postindustriale, a societăţii informaţionale, a societăţii cunoaşterii conferă

tehnologiei calitatea de ştiinţă aplicată, ce reflectă mutaţiile înregistrate la nivel global prin:
 susţinerea legăturilor dintre dimensiunile normativă (calitatea proiectelor), materială
(calitatea mijloacelor folosite) şi socială ale tehnologiei (calitatea consecinţelor psihologice
angajate la nivelul personalităţii şi al colectivităţilor umane);
 reducerea distanţei în timp dintre descoperirea ştiinţifică şi aplicaţia socială a acestei
descoperiri.

Tehnologia vizează procesul de aplicare a cunoştinţelor prin intermediul unor instrumente,

metode, mijloace, norme etc. utilizate în domeniul producţiei. Structura tehnologiei acoperă trei
dimensiuni funcţionale :
 materială, tehnică, reprezentată prin: maşini, unelte, instrumente, instalaţii etc.;
 normativă, reprezentată prin: norme şi strategii de proiectare, organizare şi
valorificare a tehnicilor;
 socială, reprezentată prin: abilităţi, deprinderi, capacităţi, comportamente individuale
şi sociale generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material şi normativ (în viaţa
socioeconomică). „

Educaţia tehnologică este activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane,

proiectată şi realizată prin aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice din diferite domenii,
dobândite la diferite niveluri, în viaţa socioeconomică.
Definirea educaţiei tehnologice presupune explicarea conceptului sociologic de tehnologie
şi interpretarea tehnologiei în sens pedagogic.
Instruirea
Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învăţământ conform
obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în termeni de politică a educaţiei.
Instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete:
- definirea obiectivelor pedagogice pe baza competenţelor profesionale;
- stabilirea conţinutului didactic pe baza obiectivelor;
- aplicarea metodologiei didactice pentru îndeplinirea/realizarea obiectivelor;
- asigurarea evaluării formative a activităţii didactice/educative respective.
 Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia (care se referă
la formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii umane), dar mai cuprinzătoare decât
învăţarea, deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme extradidactice şi
extraşcolare ; cu resurse substanţiale; directe şi indirecte; de natură morală, tehnologică, estetică,
psiho-fizică).

Instruirea asistată de calculator (IAC)

I.A.C. reprezintă o metodă de instruire care valorifică principiile de natură cibernetică ale
activității de instruire ca urmare a contextului nou-creat de extinderea tehnologiilor informatice și
de comunicare în toate domeniile de activitate, inclusiv în educație.( Ionescu, M., (2001),
Demersuri tipice şi creative în predare şi învățare în didactica modernă, coord. M. Ionescu şi I.
Radu, ediţia a II-a, revizuită, Editura Dacia, Cluj-Napoca. )

Dacă în primele două decenii de istorie a instruirii asistate de calculator dominau programele
de tip drill-and practice, ultima perioadă este marcată prin softuri complexe, care încurajează
construcția activă a cunoștințelor, asigură contexte semnificative pentru învățare, promovează
reflecția, eliberează elevul de multe activități de rutină și stimulează activitatea intelectuală
asemănătoare celei depuse de adulți în procesul muncii. Toate aceste elemente fac ca aria
activităților profesorului să se modifice atât cantitativ cât și calitativ.

O modalitate modernă de instruire, foarte agreată de elevi, o reprezintă utilizarea softurilor

educaţionale interactive. Web-ul reprezintă una dintre cele mai promiţătoare platforme de
dezvoltare a acestei modalităţi de predare deoarece este foarte bine standardizată, oferă multe
facilităţi şi este accesibilă tuturor sistemelor de operare.

O activitate didactică în format HTML poate fi realizată relativ uşor şi la parametri calitativi
destul de ridicaţi. Din acest motiv prezintă interes programele cu ajutorul căruia se realizează
pagini Web cu conţinut educaţional interactive care prezintă feedback imediat elevilor şi evaluează
pe loc activitatea desfăşurată.

Calculatorul permite colectarea, selectarea, sintetizarea şi prezentarea informaţiilor în diverse

forme şi dezvoltă la elevii capacitatea de comunicare, de apreciere critică privind acurateţea şi
corectitudinea informaţiilor dobândite din diverse surse. Astfel, fiecare elev poate să parcurgă
materialul avut la dispoziţie în ritmul propriu, să înţeleagă mai bine materialul într-un timp mai
scurt, fără să fie nevoie să reţină cantităţi uriaşe de informaţie. El trebuie să ştie doar să gândească
logic şi să localizeze informaţia de care are nevoie. În concluzie, calculatorul permite elevului să
 cunoască exact la ce nivel este situat, să îşi recunoască limitele şi posibilităţile, să înveţe motivat
devenind astfel o fiinţă capabilă de autoinstruire, o persoană care poate cu uşurinţă să se integreze
social.

Metoda IAC valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de
dirijare euristică şi individualizată a activităţilor de predare-învăţare-evaluare:

 organizarea informaţiei conform cerinţelor programei adaptabile la capacităţile

fiecărui elev;
 stimularea cognitivă a elevului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează
depistarea unor lacune, probleme, situaţii problematice ;
 rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau obţinerea
informaţiilor necesare de la resursele informatice apelate prin intermediul calculatorului;
 realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, module de
studiu: lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, discipline şcolare;
 asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii elevului.

Figura 1.3 prezintă succint activităţile elevului care participă în procesul IAC.

Proiectarea instruirii

Proiectarea instruirii implică organizarea şi ordonarea materialului care urmează să fie

predat în învăţat -» evaluat la nivelul corelaţiei funcţional-structurale dintre profesor şi elev.

Profesorul sau instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete:

a.definirea obiectivelor pedagogice;
b. stabilirea conţinutului;

c. aplicarea metodologiei;

d. asigurarea evaluării respectivei activităţi didactice, educative.

Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC)

Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC) poate fi definită ca fiind dezvoltarea

sistematică a specificaţiilor procesului de instruire utilizând teoriile învăţării şi instruirii pentru a
asigura realizarea calităţii procesului de instruire.
 Proiectarea instruirii este definită de un întreg proces: de analiză a necesarului de deprinderi
şi cunoştinţe şi a obiectivelor învăţării; de concepere a unui sistem de transfer şi livrare a
cunoştinţelor (sub formă de conţinuturi) care să asigure satisfacerea acestor necesităţi.
Proiectarea instruirii include: dezvoltarea unor activităţi şi materiale de instruire;
testarea şi evaluarea tuturor activităţilor de instruire şi învăţare (caracteristice elevului).
Proiectarea instruirii este considerată o disciplină. Este acea ramură a cunoaşterii ştiinţifice
care se ocupă cu cercetarea şi teoretizarea atât a strategiilor de instruire, cât şi a proceselor de
concepere şi implementare a acestora.
Proiectarea instruirii este considerată o ştiinţă. Este ştiinţa creării metodelor precise pentru
conceperea, dezvoltarea, implementarea, evaluarea şi exploatarea (menţinerea) structurilor
funcţionale care facilitează învăţarea pentru unităţi mici sau mari de subiecte ştiinţifice indiferent
de complexitatea structurii acestor unităţi.
Proiectarea instruirii este privită ca o realitate obiectivă. Proiectarea instruirii poate începe
în orice etapă a procesului de proiectare. Cel mai adesea, pornind de la o idee, proiectantul creează
fundamentele situaţiei de instruire. în timp se conturează alcătuirea întregului proces de instruire,
iar profesorul verifică ce considerente ştiinţifice au fundamentat procesul sistematizând munca de
concepţie realizată.

Alte definiţii ale procesului de proiectare a instruirii

Sistem de instruire - este o combinaţie de mijloace (instrumente) şi proceduri care ajută la

desfăşurarea procesului de învăţare.
Proiectarea instruirii - este procesul sistematic de concepere şi realizare a sistemelor
de instruiri»
Tehnologia de instruire - constituie o aplicaţie sistemică şi sistematică a strategiilor derivate
din teoriile comportamentale, cognitive şi constructiviste în vederea soluţionării problemelor care
apar în procesele de instruire. Tehnologiile de instruire sunt reprezentate de suma dintre
proiectarea instruirii şi realizarea procesului de instruire. Tehnologiile de instruire constituie de
fapt aplicarea sistematică a teoriilor şi a altor cunoştinţe sistematizate la conceperea, proiectarea
şi realizarea unui proces de instruire.

Dezvoltarea instruirii. Avantajele proiectării sistematice a instruirii

Prin dezvoltarea instruirii se defineşte întregul proces de implementare a planurilor de

proiectare a instruirii.

Proiectarea sistematică, sistemică şi metodică a procesului de instruire este avantajoasă

deoarece:
 a. susţine instruirea focalizată, concentrată asupra învăţării;
b. menţine o instruire efectivă, eficientă şi atractivă;
c. susţine comunicarea şi colaborarea dintre proiectanţi, profesori, specialişti în
informatică aplicată (reţele informatice) şi utilizatori;
d. facilitează difuzarea şi diseminarea cunoştinţelor pedagogice de către educatorii
profesionişti;
e. oferă soluţii practice, posibile şi acceptabile pentru problemele de instruire;
f. faza de analiză susţine, de asemenea, elaborarea ulterioară a altor tipuri de materiale
didactice;
g. asigură faptul că tot ceea ce se predă este necesar pentru realizarea obiectivelor de învăţare
ale elevilor;
h. facilitează o evaluare corectă şi precisă a procesului de instruire.

Comparaţie între sistemele tradiţionale şi instruirea sistemică

În tabelul 1.1 sunt analizate în antiteză componentele instruirii tradiţionale şi ale celei
sistemice, şi anume: stabilirea obiectivelor; obiectivele; cunoaşterea obiectivelor instruirii de către
elevi; condiţii de admitere ce reflectă capacitatea elevului de a absolvi disciplina; rezultatul propus
(estimat); înţelegerea şi controlul subiectelor; notarea şi promovarea; remedierea; utilizarea
testelor; timpul alocat studiului în raport cu înţelegerea subiectului; interpretarea nivelului de
stăpânire a subiectelor; dezvoltarea disciplinei; secvenţa (secvenţierea disciplinei); strategii de
instruire; evaluarea; revizuirea procesului de instruire şi a materialelor didactice specifice
disciplinei.
Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziţionarea unor cunoştinţe şi
formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată
într-o permanentă evoluţie. Aceştia trebuie să fie pregătiţi, orientaţi cu încredere spre schimbare,
pentru a face fată noilor tipuri de profesii.
Introducerea şi utilizarea calculatorului în procesul educaţional contribuie într-o măsură
mare la creşterea receptivităţii elevilor, a interactivităţii, respectiv la îmbunătăţirea rezultatelor
elevilor.
Acest lucru se datorează în primul rând faptului că tehnicile informaţiei şi a comunicaţiilor
se adaptează nevoilor de învăţare ale elevilor şi nevoilor de predare ale profesorilor.

Tabelul 1.1- Comparaţie între sistemele tradiţionale şi instruirea sistemică

pe baza componentelor instruirii
Componentele Instruirea tradiţională, faţă în Instruirea sistemică (IAC)
instruirii
Stabilirea faţă
- Curriculum tradiţional - Stabilirea şi evaluarea
obiectivelor - Manual pentru disciplină necesarului de cunoştinţe şi
- Referent intern deprinderi
- Analizarea activităţilor
Obiectivele - Formulate în funcţie de -caracteristice
Formulateunei anumite
luând profesii,
în considerare
modul global de prezentare al funcţii (post,
evaluarea slujbă) de cunoştinţe şi
necesarului
subiectului de către profesor Referent extern
-deprinderi

- Aceleaşi obiective pentru - Analizarea sarcinilor de

toţi elevii serviciu formulate în funcţie de
1
nivelul de performanţă al elevului
- Sunt alese în funcţie de
Cunoaşterea - Elevii sunt neinformaţi Sunt informaţi
-competenţele în mod
iniţiale ale precis înainte
elevului
obiectivelor - Trebuie să intuiască şi să de a începe procesul de învăţare
instruirii de către disceamă din lecţii şi manuale
elevi
Condiţii de - Este verificat nivelul iniţial de
admitere ce reflectă cunoştinţe al elevului
capacitatea elevului - Materialele didactice şi
de a absolvi - Nu se testează capacitatea activităţile sunt
disciplina elevului de a parcurge materia proiectate/concepute/evaluate diferit,
- Toţi elevii au aceleaşi în funcţie de capacitatea elevului
obiective, materiale specifice
disciplinei şi execută aceleaşi
activităţi şcolare
Rezultat propus - Curbă normală - Nivel de pregătire ridicat şi uniform
(estimat)
înţelegerea şi - Puţini dintre elevi - Aproape toţi elevii stăpânesc
controlul stăpânesc majoritatea majoritatea obiectivelor
subiectelor obiectivelor
- Exemplele concludente
lipsesc
Notarea şi - Bazate pe stăpânirea obiectivelor
- Bazate pe comparaţia cu
promovarea
rezultatele obţinute de alţi elevi
Remedierea - Cel mai adesea nu este - Este planificată pentru elevii
planificată care au nevoie de ajutor suplimentar
- Nu este permisă
mrvrlifîr'Qri»^ r»hii»r'tivf,lr»r
Utilizarea - Evaluarea şi atestarea
testelor notelor (gradelor)
Timpul afectat
studiului în
raport cu
- Durata în timp este
înţelegerea
constantă
subiectului
- Nivelul de stăpânire
a materiei variază
Interpretarea
nivelului de - Elev bine pregătit sau
stăpânire a elev slab pregătit
subiectelor
Dezvoltarea
disciplinei
- Sunt selectate mai întâi
materialele de instruire
Secvenţa - Se realizează în funcţie
(secvenţierea de logica conţinutului şi
disciplinei) de alcătuirea tematică a
materiei predate
Strategii de
- Selectarea strategiilor de
instruire
instruire se face în funcţie
de preferinţele şi
cunoştinţele de pedagogie
ale profesorului
Evaluarea - Este rareori
planificată
- De cele mai multe
ori nu se realizează
- Este realizată în
funcţie de norme
(standarde)
- Sunt procesate
datele iniţiale
Revizuirea - Are loc în funcţie de
- Este monitorizat progresul elevului pe tot
parcursul desfăşurării instruirii
- Testele determină cunoaşterea deplină a
subiectelor de către elev
-- Durata în timp estedificultatea
Este diagnosticată variabilă predării
Nivelul
-anumitor de stăpânire
subiecte a materiei este constant
- Este revizuită instruirea
- Necesitatea îmbunătăţirii instruirii
- Sunt selectate mai întâi obiectivele instruirii
- Apoi sunt selectate materialele
- Bazată pe necesitatea existenţei unor
cunoştinţe asimilate anterior
- Bazată pe utilizarea principiilor de învăţare
(procesul de instruire)
- Sunt utilizate strategii diverse
- Strategiile folosite se bazează pe rezultatele
teoriilor şi cercetării ştiinţifice
- Este planificată sistematic
- Este un procedeu de rutină
- Se evalează cunoaşterea deplină a materiei de
către elev în conformitate cu obiectivele propuse
iniţial
- Este realizată în conformitate cu anumite
criterii
- Datele referitoare la evaluare sunt furnizate
elevului şi profesorului după parcurgerea unei etape
-a Bazată pe evaluarea datelor
instruirii
Consideraţii şi ipoteze referitoare la proiectarea instruirii

Proiectarea instruirii: pentru a putea proiecta instruirea, profesorul trebuie să aibă o idee clară
privind ceea ce va învăţa şi va aplica elevul în practică după finalizarea instruirii (tabelul 1.2).

Tabelul 1.2 - Realizarea obiectivelor procesului de învăţare

cu ajutorul procesului de instruire

Deziderat al procesului de
instruire Modul de realizare a acestui deziderat
Cel mai bun proces de instruire Există principii ale instruirii care se aplică
este : efectiv, eficient, competent indiferent de vârstă şi pentru toate domeniile
şi interesant.elevilor ar trebui
Activitatea (indiferent trebuie
Evaluarea de conţinutul materiei
să includă predate în
atât aprecierea
evaluată în funcţie de modul în instruirii, cât şi nivelul de performanţă al
cadrul disciplinei).
care îndeplinesc obiectivele de elevului în cunoaşterea subiectului.
învăţare, şi nu prin comparaţie Rezultatele evaluării trebuie utilizate apoi la
Ar trebui să existe
cu rezultatele o concordanţă
obţinute de alţi Elevii trebuie
revizuirea să poată învăţa
materialelor utilizândde
şi a procesului diverse
între
elevi.obiective, activităţile de tipuri de materiale didactice realizate pe diferite
instruire.
învăţare şi evaluarea
Obiectivele învăţării rezultatelor. suporturi
Profesorulmediatice.
„real” nu este întotdeauna necesar.
coordonează întregul proces de
instruire.

Efectivitatea: instruirea facilitează achiziţionarea de către elev a cunoştinţelor şi deprinderilor

practice prescrise.
Eficienţa: instruirea necesită un minimum de timp pentru îndeplinirea obiectivelor învăţării
de către elev.
Elevii trebuie să participe activ, interacţionând mental şi fizic cu materialul care trebuie
asimilat şi învăţat.
 BIBLIOGRAFIE
Adăscăliţei Adrian, (2007) Instruire asistată de calculator. Polirom, Iaşi
Curriculum Teorie şi dezvoltare Lect.Dr. Ioana Velica
Ionescu, M., (2001), Demersuri tipice şi creative în predare şi învățare în didactica modernă,
coord. M. Ionescu şi I. Radu, ediţia a II-a, revizuită, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Bal, Carmen, Instruire asistata de calculator, de la teorie la practică, Editura ALMA
MATER, 2009.