Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a

aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea, constituie

o reactie împotriva parnasianismului, a romantismului,
dar si a naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala
modalitati care sunt de domeniul epicului sau al
dramaticului, optând, în schimb pentru o lirica a
inefabilului realizata prin sugestie, aluzie, analogie,
corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare,
precise, preferând sa exprime impresii vagi, stari sufletesti
neclare, sa cufunde sufletul în reverie. Sensibilitatea
simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate,
nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar.

SIMBOLISMUL
Simbolismul este o miscare artistica si literara de
la sfârsitul secolului al XIX-lea - începutul secolului
XX, care se
opunea naturalismului[1] si parnasianismului[2];
potrivit simbolismului, valoarea fiecarui obiect si
fenomen din lumea înconjuratoare poate fi
exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor.

Simbolismul: Corepondente, sinestezii si muzica

Simbolismul ia nastere in a doua parte a secolului
XIX, in Franta, ca reactie impotriva insensibilitatii
promovate de parnasianism si obiectivitatii
exagerate a naturalismului. Termenul de simbolism
a fost pentru prima data utilizat de poetul Jean
Moreas, care in 1886, a publicat un celebru articol-
manifest, "Le symbolisme", dand astfel un nume
curentului literar.

Astfel, in urma dezgolirii de sentiment a poeziei de

catre scriitorii parnasieni, adeptii simbolismului
restituie operelor literare emotia, sensibilitate,
trairea, insa nu direct, asemenea romanticilor. Poetii
simbolisti recurg la aluzie, la analogie, la sugestie,
adunate intr-un limbaj poetic deosebit. Starile
sufletesti sunt vaporoase, vagi, fiind descoperite
treptat, sugerate, si nu descrise.

Desi Moreas a dat startul acestei miscari literare,

parintele literar este considerat Charles Baudelaire,
care a concentrat in poemul
sau "Corespondente" trasaturile principale ale
simbolismului: dezvaluirea corespondentelor intre
universul exterior si lumea sentimentelor, a
analogiilor intre elemente, a sinesteziilor.
Sinestezia este un procedeu artistic specific poeziei
simboliste care consta in alaturarea mai multor
senzatii de natura diferita: olfactive, vizuale,
auditive intr-un epitet metaforic sau o metafora
("sunet violet", "Primavara ... o pictura parfumata
cu vibrari de violet").

Obiectul principal al scriitorilor simbolisti il

reprezinta sugerarea obiectului, caci acestia nu
povestesc, nu relateaza, nu nareaza, nici nu il
descriu. Sentimentele, emotiile nu sunt numite, ci
sunt sugerate. In privinta acestui crez artistic,
Stephan Mallarme, reprezentant de seama al
simbolismului francez, spunea: "a numi un obiect
este a suprima trei sferturi din desfatarea poemului,
care e facut din fericirea de a ghici putin cate putin,
a-l sugera, iata visul!".