Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Specialistii in public speaking recomanda cateva tipuri de introduceri care au sanse mult
mai mari sa capteze atentia spectatorilor si sa te pozitioneze ca pe o persoana
interesanta, care merita ascultata:
„Doctorii sunt de aproximativ 9.000 de ori mai periculosi decat posesorii de arme.”
– Incepe cu o statistica sau o afirmatie surprinzatoare care sa ii faca pe oameni sa
ciuleasca urechile si sa-si doreasca sa afle mai multe.
„Vara trecuta, cand a trebuit sa ma duc la…” – Incepe cu o poveste (atentie, nu una
cunoscuta – vezi mai sus). Tuturor oamenilor le place sa auda o intamplare
interesanta, mai ales daca este originala, bine spusa si daca este o experienta
personala a vorbitorului cu care se pot conecta emotional. Evident, povestea, oricat de
frumoasa, trebuie sa aiba legatura cu subiectul.
„Va rog ridicati mana daca…” – O strategie buna de a implica imediat spectatorii este sa
ii faci sa se miste si sa aiba senzatia ca participa si ei pe viu la crearea discursului.
Odata ce s-au implicat de la inceput, sunt sanse mai mici sa le pierzi atentia pe parcurs.
„Amintiti-va ultima data cand ati…” – Determina-i pe spectatori sa se gandeasca la
experientele lor si sa acceseze o emotie legata de subiectul tau. Odata ce s-a creat
o conexiune emotionala, este ca o fundatie pe care iti poti ridica discursul. Ai grija sa fie
vorba de o exprienta comuna majoritatii oamenilor pentru ca ei sa se poata recunoaste
in ea.
„Va voi da 5 motive pentru care…” – Spune-le oamenilor de la inceput de ce este
interesant subiectul abordat de tine si ce vor avea de castigat daca te vor asculta.
„V-ati gandit vreodata de ce…?” – Pune o intrebare provocatoare sau care indeamna la
meditatie sau, de ce nu, la dezbatere. Oamenii vor fi mult mai interesati sa-ti asculte
argumentele pentru a le compara cu ale lor, fie mental, fie in sesiunea de intrebari si
raspunsuri de la final.
Introduceri celebre
Cu siguranta acesti oameni au stiut ce sa spuna ca sa atraga atentia. :)
Astazi vreau sa va spun trei povesti din viata mea. Atat. Nu cine stie ce. Doar trei
povesti.
— Steve Jobs, in speech-ul inaugural din 2005 de la Universitatea Stanford (care are
peste 17 milioane de vizualizari pe YouTube)
• Cat de mult timp avem la dispozitie pentru discurs, inclusiv pentru intrebari si raspunsuri? .
• Care este scopul pe care il urmarim? Sa informam sau sa educam? Sa distram? Sa convingem sau sa
impunem o hotarare? Sa stimulam o actiune?
• Mesajul il formulam simplu. Daca nu il putem redacta in una sau doua propozitii, atunci probabil ca
nu am delimitat prea bine subiectul pe care vrem sa il tratam.
• Decidem asupra modului de redactare a discursului. Vrem sa il scriem complet? Credem ca doar
cateva fise cu problemele principale sunt suficiente? Orice alegem, folosim litere mari si spatii duble sau
triple. Nu capsam paginile. Numerotam paginile. Nu despartim o idee pe pagina urmatoare.
• Exersam rostirea discursului. Repetam discursul in fata oglinzii, ne inregistram cu o camera video
sau un casetofon. Stam in picioare si vizualizam audienta ca si cum ar fi in fata noastra.
• Analizam sala in care vom vorbi. Daca este posibil, mergem in sala in care vom rosti discursul ca sa
eliminam surprize mai putin placute. Raspunsurile la cateva intrebari sunt importante.
• Exista un podium?
Rostirea discursului
• Ne imbracam potrivit situatiei. Purtam ceva confortabil si conservator. Evitam camasile albe
stralucitoare, bijuteriile mari sau orice altceva care straluceste si poate distrage atentia.
• Stam in picioare si respiram adanc. Flexam mainile si ridicam pieptul cand respiram. Este o
modalitate buna sa calmam nervii.
• Mentinem contactul vizual cu audienta. Cautam priviri prietenoase aflate in centrul salii si incepem
discursul ca si cum ne-am adresa lor. Continuam apoi sa mutam privirea in jurul salii rostind fiecare idee
catre o alta persoana.
• Variem tonul si viteza cu care vorbim. Manifestam entuziasm prin voce pentru fiecare problema pe
care o abordam. Nu vorbim prea incet, prea tare, prea rar sau prea repede. Nu folosim filtre cum sunt
„hm', „a'. In locul lor facem o pauza.
• Folosim eficient gesturile si expresiile faciale. Zambim catre audienta. Folosim gesturile cu mana in
mod potrivit. intre gesturi, ne odihnim mainile sau le punem incet pe pupitru. Ne aplecam usor inainte.
Ne deplasam de langa podium daca este posibil.
• Sa fim pregatiti sa raspundem la intrebari. Ne gandim la patru intrebari care au un grad ridicat de
probabilitate sa fie puse si la alte patru de care ne este teama mai mult. Pregatim raspunsurile la aceste
opt intrebari. Dam raspunsuri scurte si la obiect.