Plăci plane din beton armat:

Clasificare, comportare mecanică, conformare,

prevederi generale

Calculul plăcilor monolite independente armate

pe două direcţii
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.1. Definiţie:
Plăcile sunt elemente structurale, care au două dimensiuni mult
mai mari (deschiderile) în raport cu a cea de-a treia (grosimea),
fiind definite geometric prin suprafaţa mediană şi grosimea.
Plăcile preiau încărcări perpendiculare pe planul lor median şi îi
transmit reazemelor lineare (grinzi, zidărie, diafragme) sau
punctiforme (stâlpi).

Sau

O placă este un element a cărei dimensiune minimă în planul

său este mai mare sau egală cu de 5 ori grosimea (b,leff≥5h)
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor

t
h

l
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
Plăcile sunt elemente sensibile la încovoiere.
În cazul încărcării lor în plan orizontal (seism) se comportă ca o
diafragmă orizontală.
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor

N M Q l/
h
Plăci subțiri sau de grosime
X 10÷40
medie
Plăci foarte subțiri X ≥40
Plăci groase ~ X <10
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
Plăcile groase: planșee dală
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.2 Forme
-Pătrate
-Dreptunghulare
-Triunghiulare

-Trapezoidale

-Oblice

-Circulare
-Inelare
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.3. Tehnologia de execuţie
Din punct de vedere al tehnologiei de execuţie:
• Monolite
• Prefabricate
• Mixte
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.4. Comportare mecanică
- Armate pe o direcţie

l1
0 .5 
l2 l2
l2 2
l1
l2
l1

l1
directie de calcul si armare
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.4. Comportare mecanică
- Armate pe două direcţii:

l2 l1
0.5   2
l2

l1

directie de calcul si armare

2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.5. Conformare structurală
a. Distribuţia materialului în secţiune

Plăci izotrope Plăci anizotrope (de obicei ortotrope) – plăci cu

nervuri dese

b. Continuităţii

pereti pereti
grinzi
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.6. Rezemări, mod de armare
A. Reazeme liniare - Plăci armate pe o direcţie

a. c. e.

b. d. f.
latura libera
latura rezemata directie de calcul si armare

latura încastrata
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
B. Reazeme liniare - Plăci armate pe două direcţii

a. b. c.

d. e. f.
latura libera
latura rezemata directie de calcul si armare

latura încastrata
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
C. Reazeme punctiforme – plăci armate pe 2 direcţii
- Plăci rezemate pe stâlpi
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
C. Reazeme punctiforme – plăci armate pe 2 direcţii
- Plăci prefabricate în faza de manipulare şi montaj
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.7. Deschideri de calcul – SR EN 1992-1-1
leff  ln  a1  a2
ln este distanţa între feţele reazemelor (lumina)
a1 şi a2 se determină la fiecare extremitate în funcţie de
modul de rezemare

a) Elemente simplu rezemate (b) Elemente continue

2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.7. Deschideri de calcul – SR EN 1992-1-1

(c) Reazeme considerate ca (d) Prezenţa unui aparat de

încastrări perfecte reazem

(e) Consolă.
2.1. Conformarea şi calculul plăcilor
2.1.7. Deschideri de calcul – SR EN 1992-1-1
Reducerea momentului calculat pe reazem:

M Ed  FEd ,sup t
8

În care
t lăţimea elementului de reazem
FEd,sup este valoarea de calcul a reacţiunii din reazem.
2.2 Calculul plăcilor monolite independente armate pe
două direcţii
Etapele de calcul:
-Schematizarea reazemelor
-Stabilirea deschiderilor de calcul

-Evaluarea și dispunerea încărcărilor

-Calculul eforturilor secționale (M)

-Determinarea necesarului de armătură și a dispunerii

armăturilor
 2.2. Calculul plăcilor monolite independente armate
pe două direcţii
2.2.1. Calculul static în domeniul elastic
5 4 1 5 4 1
x  Px l x ;  y  Py l y
384 k 384 k
P l 4
P Py/2
 x   y  x  y4  4
Py l x
P  Px  Py Px/2 Px/2

ly
  1  Px  Py Py/2
lx
ly
  2  Px  16 Py
lx
ly
  3  Px  81Py
lx
2.2. Calculul plăcilor monolite independente armate
pe două direcţii
2.2.1. Calculul static în domeniul elastic
Din condiția de compatibilitate a deformateltor, ținând cont de
expresiile săgeților pentru fâșiile considerate simplu rezemate,
rezultă relația dintre forțele Px și Py.
Din relațiile dintre  (raportul dintre deschideri) și forțele Px și Py
se poate observa, că în cazul valorilor ≥2 cea mai mare parte a
încărcării se descarcă pe direcția scurtă.
2.2. Calculul plăcilor monolite independente armate
pe două direcţii
2.2.1. Calculul static în domeniul elastic
2.2.1.1 Metoda fâşiilor (metoda reţelelor elastice)
Se aplică plăcilor rezemate pe un contur l1
dreptunghiular, acţionate de încărcări 1
uniform distribuite q [kN/m2]
şi/sau încărcări concentrate P (kN)
echivalate pentru calculul la 1
l2
încovoiere al plăcii cu încărcare 2
uniform distribuită. q2

q1

1
 2.2.1.1 Metoda fâşiilor (metoda reţelelor elastice)
Ecuaţia de echilibru a plăcii, neglijând momentele de torsiune se
poate scrie în felul următor:
11M1   22M 2  q
Placa va fi discretizată într-un număr variabil de fâşii. Ecuaţia de
echilibru pentru cele două fâşii centrale perpendiculare având
lăţimea unitară:
11M 1  q1  si  22M 2  q2 ,
q1  q2  q
Problema static nedeterminată se rezolvă cu ajutorul ecuaţiei de
continuitate:
1   2
 2.2.1.1 Metoda fâşiilor (metoda reţelelor elastice)
Rezolvând sistemul de ecuaţii, luând în considerare termeni de
corecţie la micşorarea deformatelor fâşiilor ca urmare a conlucrării
fâşiilor învecinate şi a efectelor momentelor de torsiune, momentele
în câmpul plăcii se determină cu relaţii de forma:
M j  a ij  q  l 2j
În această formulă:
i – indice, care indică tipul de rezemare al plăcii pe contur
(i=1÷6 la plăcile cu reazeme liniare pe tot conturul)
j – indice care indică direcţia de calcul (j=1,2)
Mj- momentul încovoietor pe direcţia j pentru fâşia centrală
de lăţime unitară
aij – pentru calculul valorii maxime a momentului în câmp
q – încărcarea totală uniform distribuită pe placă (kN/m2)
lj – deschiderea de calcul pe direcţia j.
2.2.1.1 Metoda fâşiilor
Încărcările corespunzătoare fâşiilor centrale se calculează cu
ajutorul coeficienţilor bij:
qj=bij·q;
Forţele tăietoare maxime în făşiile centrale se pot calcula cu
ajutorul încărcărilor ce revin fâşiilor centrale.

Momentele pe reazeme se calculează cu relaţii de forma:

q j  l 2j
M 'j ( M 'j' )  
kj
ks – coeficient care depinde de tipul rezemării pe direcţia j.
2.2.1.1 Metoda fâşiilor
1. Placă simplu rezemată pe tot conturul:
l1

M1 l
  2 ; M 1  a11  q  l12 ; M 2  a12  q  l22 ;
l2 l1
M2
q1  b11  q; q2  b12  q
q2

q1
 2.2.1.1 Metoda fâşiilor
2. Placă simplu rezemată pe trei laturi şi încastrată pe a patra latură:
l1 l1

M'1 M1 M1
l2 l2
M2 M2
q2 q2
M'2

q1 q1

Dacă latura încastrată este paralelă cu l2: Dacă latura încastrată este paralelă cu l1:
l2 l1
  ; M 1  a 21  q  l1 ; M 2  a 22  q  l2 ; q1  b 21  q; q2  b 22  q  '  ; M1  a 21  q  l12 ; M 2  a 22  q  l22 ; q1  b 21  q; q2  b 22  q
2 2

l1 l2
q1  l12 q2  l22
M 
'
1 M 
'
2
8 8
 2.2.1.1 Metoda fâşiilor
3. Placă simplu rezemată pe două laturi paralele şi încastrată pe celelate:
l1 l1

M''2
M'1 M1 M''1 M1
l2 l2
M2 M2
q2 q2
M'2

q1 q1

Dacă laturile încastrate sunt paralele cu l2: Dacă laturile încastrate sunt paralele cu l1:
l2 l1
  ; M 1  a 31  q  l1 ; M 2  a 32  q  l2 ; q1  b31  q; q2  b32  q  '  ; M1  a 31  q  l12 ; M 2  a 32  q  l22 ; q1  b31  q; q2  b32  q
2 2

l1 l2
q1  l12 q2  l22
M M 
'
1
''
1 M M 
'
2
''
2
12 12
2.2.1.1 Metoda fâşiilor
4. Placă simplu rezemată pe două laturi care se intersectează şi
încastrată pe celelate:
l1

l2
  ; M 1  a 41  q  l12 ; M 2  a 42  q  l22 ;
M'1 M1 l1
l2
M2 q1  b 41  q; q2  b 42  q
q1  l12 q2  l22
q2 M 
'
1 ;M2  
''

M'2 8 8

q1
 2.2.1.1 Metoda fâşiilor
5. Placă încastrată
l
pe trei laturi şi simplu
l
rezemată pe a patra:
1 1

M''2
M'1 M1 M''1 M'1 M1
l2 l2
M2 M2
q2 q2
M'2 M'2

q1 q1

Latura simplu rezemată este paralelă cu l1: Latura simplu rezemată este paralelă cu l2:
l2 l1
  ; M 1  a 51  q  l12 ; M 2  a 52  q  l22 ; q1  b51  q; q2  b52  q  '  ; M1  a 51  q  l12 ; M 2  a 52  q  l22 ; q1  b51  q; q2  b52  q
l1 l2
q1  l12 ' q2  l22 q1  l12 ' '' q2  l22
M M 
'
1
''
1 ;M2   ; M 
'
1 ;M2  M2  
12 8 8 12
2.2.1.1 Metoda fâşiilor
6. Placă încastrată pe tot conturul:
l1

M''2
l2
 ; M 1  a 61  q  l12 ; M 2  a 62  q  l22 ;
M'1 M1 M''1 l1
l2
M2 q1  b 61  q; q2  b 62  q
q1  l12 q2  l22
q2 M M 
'
1
''
1 ;M2  M2  
' ''

M'2 12 12

q1
2.2.2. Calculul static simplificat în domeniul plastic prin
metoda echilibrului limită

Metoda echilibrului limită se bazează pe metoda cinematică.

Conform acesteia, încărcarea de cedare a plăcii este minimă
dintre toate corespunzătoare unor mecanisme de cedare
posibile satisfăcând şi condiţiile de echilibru.

Rezolvarea parcurge următorii paşi:

-Se alege mecanismul de cedare, care satisfac condiţiile
geometrice perimetrale
- se scrie echilibrul sistemului pentru mecanism (sau
mecanisme), utilizând principiul lucrului mecanic virtual, adică
Le=-Li
- se determină valoarea cea mai mică dintre încărcările de
referinţă, adică încărcarea de cedare
 2.2.2. Calculul static simplificat în domeniul plastic prin
metoda echilibrului limită
Ipoteze la construirea mecanismului de cedare:
-Liniile de rupere se consideră drepte, iar pe toată lungimea lor
momentul încovoietor este egal cu cel de plastifiere
- conturul porţiunilor de placă delimitate de liniile de rupere este
convex
- porţiunile de placă se consideră plane
Determinarea mecanismului de cedare:
Determinarea mecanismului de cedare:
2.2.2. Calculul static simplificat în domeniul plastic prin
metoda echilibrului limită
Starea limită de rezistenţă se atinge când momentele încovoietoare
corespunzătoare fâşiilor de placă cu lăţimea unitară ating valorile
momentelor capabile MR,max
M R,max  As f yd za , unde....za  0.9d
Pentru o deplasare virtuală w=1 în câmpul plăcii, lucrul mecanic virtual L2
al forţelor exterioare distribuite q si concentrate Pi(dacă există) se
calculează cu relaţia:

Le   q  w  dA   Pi  wi
unde wi sunt deplasările virtuale în dreptul forţelor concentrate.
Lucrul mecanic virtual Li efectuat de momentele capabile care acţionează
pe lungimea liniilor de curgere pentru aceeaşi deplasare virtuală dată
mecanismului de cedare este:
Li    M j  s j   j
2.2.2. Calculul static simplificat în domeniul plastic prin
metoda echilibrului limită
Pentru cazurile curente de proiectare, la plăci
acţionate de încărcarea uniform distribuită g+p
(kN/m2) lucrul mecanic virtual Le efectuat de forţele
exterioare se reduce astfel:
Le=q·V
Lucrul mecanic interior Li este dat de momentele
capabile ale armăturilor care intersectează liniile
de curgere. Pentru o linie de curgere oarecare,
rotirea relativă a între panourile de placă este:
a a b
a (a b)cos a,
În care a şi b sunt rotirile panourilor de placă în
raport cu axele de rotaţie, iar 2a este unghiul
format de axele de rotaţie.
2.2.2. Calculul static simplificat în domeniul plastic prin
metoda echilibrului limită
Lucrul mecanic interior Li efectuat de armăturile Aa1 şi Aa2, dispuse pe o
fâşie de placă de lăţime unitară:
2
Li   M j  j  ( M 1  sin a  M 2  cos a )   
j 1

Lucrul mecanic interior Li este o mărime scalară având valoarea negativă.

Considerând relaţiile anterioare, expresia lucrului mecanic virtual devine:
  b
Li  ( M 1 sin a  M 2 cos a )(a  b ) a cos a
2

Pentru cazul particular al unui unghi drept (2a=90◦), relaţia anterioară

devine:
 a  b
Li  ( M 1  M 2 )
2
2.2.2. Calculul static simplificat în domeniul plastic prin
metoda echilibrului limită

Exemplu: Placă dreptunghiulară rezemată pe tot conturul

2.2.2. Calculul static simplificat în domeniul plastic prin
metoda echilibrului limită
În cazul plăcii încastrate pe tot conturul ecuația de echilibru a lucrului
mecanic virtual (Le=-Li) se poate scrie:
1
( g  p)(3  l1  l2 )  l22  ( M 1'  2  M 1  M 1'' )  l2  ( M 2'  2  M 2  M 2'' )  l1
12
În care:
M1 , M1' , M1'' , M 2 , M 2' , M 2'' reprezintă momentele încovoietoare în
fâșiile centrale de lățime unitare ale plăcii.
În cazul în care se efectuează reduceri cu 50% ale armăturiloe în fâțiile
marginale în raport cu cele de câmp, ecuația de echilibru devine:
1 3 1
( g  p)(3  l1  l2 )  l22  ( M 1'  2  M1  M1'' )  l2  ( M 2  M1  M 2'  M 2'' )  l1
12 2 2

La plăcile independente rapoartele M1/M’1 se iau aproximativ egale cu 0.5