Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PREGĂTIRE PERSOANALĂ
______
______________________
IMNUL NATIONAL AL ROMÂNIEI
2
De fulgere să piară, de trăsnet si pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie si foc!
3
CAPITOLUL I
INSTRUCTIA TACTICĂ GENERALĂ
Art. 28. Deplasarea luptătorului în câmpul tactic este actiunea prin care
acesta intentionează să se pozitioneze favorabil fată de inamic în scopul
îndeplinirii misiunii primite. Se adoptă în toate formele luptei, ori de cât ori
luptătorul se află în contact cu inamicul sau participă la efectuarea unor
manevre în spatele frontului.
4
Art. 29.(1) În functie de situatia în care se află fată de inamic, luptătorul
poate adopta următoarele tehnici de deplasare: în pas viu (fugă), prin salturi
sau târâs, în pas de manevră.
(2) Alegerea uneia sau alteia dintre tehnici este conditionată de
reactia inamicului, de conditiile oferite de teren si de capacitatea decizională a
luptătorului.
Art. 30. Pe câmpul de luptă tehnicile de deplasare se combină în
permanentă astfel încât luptătorul să se plaseze într-o pozitie avantajoasă fată
de adversar.
Art. 31.(1) Tehnica deplasării în pas viu (fugă) se adoptă de regulă când
luptătorul se află în atac, pe timpul apropierii de o pozitie de apărare a
inamicului puternic neutralizată sau atunci când asupra sa se execută un foc de
mică intensitate, precum si pe timpul urmăririi inamicului care se repliază
(retrage) sau ori de câte ori se traversează zone cu factori de risc ridicat
(incendiate, contaminate etc.).
(2) În conditii dezavantajoase, în lupta de apărare, luptătorul se
deplasează în pas viu pe timpul ruperii luptei si replierii (retragerii) pe o nouă
pozitie defensivă.
(3) La comandă, sau din propria initiativă (atunci când situatia
impune) luptătorul înaintează spre inamic pe directia indicată (sau dedusă) în
ritm rapid, cu pauze scurte, timp în care execută asupra acestuia un foc ochit
din diferite pozitii (culcat, în genunchi sau în picioare) iar ulterior, în functie de
intensitatea focului, adoptă o nouă tehnică de deplasare care să-i usureze
înaintarea si să-i asigure o protectie maximă.
Art. 32.(1) Tehnica deplasării prin salturi este combinată adesea cu
tehnica deplasării târâs, deoarece în majoritatea situatiilor, pe câmpul de luptă,
apropierea sau depărtarea de inamic vor impune ca în zone acoperite
(mascate) să se execute saltul, iar acolo unde terenul este deschis si acoperit
cu foc intens să se adopte procedeele specifice mersului târâs (pe o parte, pe
burtă, pe coate si genunchi etc.).
(2) La comandă sau din propria initiativă, luptătorul se
deplasează prin salturi sau târâs, parcurgând în principal următoarele etape:
– alege procedeul de deplasare dacă n-a fost specificat prin comandă;
– vizualizează itinerarul de deplasare alegând zonele cele mai protejate
(mascate) astfel încât să iasă pe cât posibil de sub focul inamicului;
– execută saltul sau mersul târâs din acoperire în acoperire, pe
segmente de itinerar, mentinând în permanentă sub observare inamicului de la
contact;
– periodic, din pozitii intermediare, execută foc asupra inamicului pentru
a asigura apropierea sau depărtarea fată de acesta.
Art. 33.(1) Tehnica deplasării în pas de manevră este specifică actiunii
curente, de miscare în câmpul tactic, în afara unui contact nemijlocit cu
inamicul si ori de câte ori luptătorul se află în mars pe jos.
(2) Acest procedeu presupune mentinerea unui ritm prestabilit
de deplasare, (4-5 km/h) pe un itinerar ordonat sau ales, cu respectarea
măsurilor de sigurantă nemijlocită.
4. Tehnici de executare a focului pe câmpul de luptă
5
Art. 35. Focul* reprezintă principalul mijloc prin care se îndeplineste o
misiune de luptă.
Art. 36. Orice actiune militară care urmăreste scoaterea din luptă a
inamicului va depinde în mare măsură de abilitatea luptătorului de a utiliza la
timp si cu eficienta maximă armamentul din dotare.
Art. 37.(1) Tehnicile de executare a focului cu armamentul individual se
adoptă în toate situatiile de luptă care necesită devansarea si nimicirea prin foc
a inamicului si sunt dependente de cel putin două elemente: forma de luptă
acceptată sau impusă si de specificitatea obiectivului asupra căruia se execută
focul.
(2) Acestea se clasifică în functie de pozitia de tragere adoptată
si de felul focului, si pot fi:
- după pozitia de tragere: din pozitia culcat (rezemat sau nerezemat), în
genunchi si în picioare;
- după felul focului: lovitură cu lovitură, foc în serii, foc punctual, de
secerare, foc de front, oblic, razant, foc la gura tevii etc.
Art. 38. Alegerea uneia sau alteia dintre pozitiile de tragere cât si a
tipului de foc pe care trebuie să-l execute luptătorul, va depinde în principal de
situatia concretă în care se găseste inamicul (în apărare sau ofensivă, în
stationare sau mars, la mică sau la mare distantă, este izolat sau grupat,
execută sau nu foc asupra luptătorului etc.) de caracteristicile terenului din
zona actiunilor de luptă, de pozitionarea luptătorului fată de inamic, cât si de
existenta lucrărilor genistice.
Art. 39. Tehnica executării focului din pozitia culcat (rezemat sau
nerezemat) se adoptă în special când luptătorul se află dispus într-un locas
individual de tragere, amenajat genistic pentru pozitia - culcat, cât si atunci
când asupra sa se execută un foc de mare intensitate iar adoptarea altei pozitii
îl poate expune excesiv focului inamic.
Art. 40. Tehnica executării focului din pozitia în genunchi sau în picioare
se adoptă în principal pe timpul actiunilor ofensive, atunci când luptătorul
înaintează către o pozitie inamică puternic neutralizată, cât si în lupta de
apărare, când se dispune de lucrări genistice la profil specific.
Art. 41. În functie de natura inamicului (izolat sau grupat), de atitudinea
acestuia fată de luptător - execută sau nu foc, este în miscare sau stationează,
cât si de pozitia sa (dispus de front sau flanc) si distanta la care se află,
luptătorul adoptă unul din următoarele tipuri de focuri:
– foc de front - asupra unui inamic ce înaintează (este dispus)
perpendicular, pe locasul de tragere (directia de tragere);
– foc oblic - se execută pe o directie sau un unghi de incidentă oarecare
cu linia frontului inamic si se adoptă în special când luptătorul îsi apără
propriile flancuri;
– foc punctual - se execută de regulă, lovitură cu lovitură asupra unui
inamic izolat dispus la teren sau aflat în miscare;
– foc de secerare, în serii scurte sau lungi asupra inamicului desfăsurat
pe o suprafată mare (lant de trăgători, coloană în mars sau stationare etc.);
*
Foc - efectuarea de cãtre o armã de foc a tragerilor de orice fel.
6
– foc la gura tevii (pumnal), prin surprindere, asupra unui inamic dispus
la mică distantă, foc în serii scurte sau lungi, combinat adesea cu tragerea prin
secerare).
Art. 42. În apărare sau ofensivă, atunci când luptătorul ocupă un locas
individual de tragere, la comanda: „Asupra inamicului de la reper 1, 4
(înăltătorul), foc lovitură cu lovitură (felul focului), 10 (numărul de cartuse),
foc!“ (momentul deschiderii focului) acesta va proceda astfel:
– identifică reperul si inamicul asupra căruia va executa foc;
– fixează înăltătorul la gradatia specificată si pârghia la foc lovitură cu
lovitură (sau la foc automat după cum s-a indicat în comandă);
– ia pozitia pentru tragere;
– deschide focul asupra inamicului;
– urmăreste si corectează focul până la nimicirea (neutralizarea)
inamicului;
– se protejează, prin adăpostire după fiecare foc executat astfel încât să
nu fie reperat de inamic;
– asigură arma si asteaptă o nouă misiune de foc.
Art. 43. În situatia în care actiunile luptătorului capătă un pronuntat
caracter de independentă, în special pe timpul ducerii luptei, când apar
obiective asupra cărora va deschide focul în urma unei decizii în exclusivitate
personale, va proceda astfel:
– ia pozitia pentru luptă culcat (în genunchi sau în picioare), dacă se află
în afara locasului individual de tragere;
– determină distanta până la inamic si fixează înăltătorul;
– ocheste si deschide focul - lovitură cu lovitură sau în serii, în functie de
natura obiectivului (izolat sau în grup);
– urmăreste efectul la obiectiv si corectează focul până la nimicirea
(neutralizarea) inamicului;
– mentine sub observare câmpul de luptă, în măsură să deschidă focul
asupra unui nou obiectiv de pe directia sa de interzis sau atac;
– mentine sau amplifică măsurile de protectie nemijlocită.
5. Tehnici de observare si de cercetare a inamicului si a detaliilor
de planimetrie si relief
7
(2) Observatorul – este luptătorul numit să supravegheze
inamicul, terenul si spatiul aerian.
(3) Prin observare se asigură:
- descoperirea indiciilor care demască prezenta, activitatea si actiunile
inamicului;
- descoperirea si studierea inamicului, terenului si a obiectivelor din zona
actiunilor de luptă;
- urmărirea efectului focului executat de trupele proprii asupra
inamicului, a incendiilor si distrugerilor produse;
- supravegherea spatiului aerian;
- descoperirea întrebuintării de către inamic a desantului aerian si a
trupelor aeromobile;
- prevenirea actiunilor prin surprindere executate de către inamic.
5.1.1. Alegerea, ocuparea si mascarea locului de observare
Art. 47.(1) Locul din care luptătorul execută misiunile de observare se
numeste loc de observare – când actionează individual sau post de observare –
când actionează în cadrul echipei.
(2) Locul ales pentru executarea observării se dispune în lucrări
genistice, clădiri, copaci, dar si pe tehnica de luptă, autovehicule, elicoptere
sau alte locuri favorabile executării observării terestre si aeriene.
(3) Locul de observare trebuie să îndeplinească următoarele
conditii:
- să permită executarea observării, pe cât posibil circular si pe o distantă
cât mai mare;
- să fie mascat pe o suprafată cât mai mare împotriva observării terestre
si aeriene a inamicului si ferit de focul acestuia;
- să aibă căi de acces ascunse si să asigure conditii favorabile lucrului si
odihnei;
- să nu fie în apropierea unor repere caracteristice si izolate din teren,
care atrag atentia inamicului;
- să permită realizarea legăturii cu comandantul care l-a trimis în misiune
(direct sau prin subunitătile care actionează în apropiere).
Art. 48.(1) Luptătorul care execută misiuni de observare va fi asigurat
cu mijloace de observare pe timp de zi si noapte, cu aparate de cercetare
N.B.C., cu ceas, busolă, lanternă, plansetă, compas, riglă, ustensile de scris,
mijloace de semnalizare si de legătură, hartă, jurnal de observare pentru
evidenta si transmiterea datelor procurate.
(2) Când observarea se execută din transportorul amfibiu blindat
(T.A.B.), masina de luptă a infanteriei (M.L.I.), elicoptere etc. sunt folosite
mijloacele de observare si de transmisiuni existente pe acestea.
Art. 49. Observatorul primeste ordinul de actiune în teren, indicându-i-
se:
- reperele, numerotarea lor si distantele până la ele;
- informatii despre inamic;
- limitele sectorului de observare si directia principală de observat;
- obiectivele de supravegheat;
- modul de raportare a datelor;
8
- indicative, frecvente, semnale;
- locurile posturilor de observare vecine si modul de realizare a legăturii
cu acestea;
- misiunea si modul de actiune pe timpul ducerii luptei;
- data si ora începerii observării;
- secretul (când este nevoie).
Art. 50. Pe timpul executării observării, luptătorul este obligat să
respecte următoarele principii:
- să cerceteze si să observe fără a fi observat;
- să asculte si să audă fără a fi auzit.
5.3. Tehnica cercetării detaliilor de relief
Art. 61. La cercetarea detaliilor de relief luptătorul-cercetas trebuie să
tină cont de natura solului, existenta si natura obstacolelor, de posibilitătile de
observare si de mascare. De asemenea, el trebuie să tină cont si de modul în
care acestea pot favoriza ducerea actiunilor de luptă, dacă este posibilă
deplasarea tehnicii blindate, a artileriei si a trupelor.
Art. 62.(1) La cercetarea formelor de relief există particularităti de care
trebuie să se tină seama pe timpul desfăsurării cercetării:
a) Cercetarea unei înăltimi (creste, vârf) se face în următoarea
succesiune:
- se execută observarea de la distantă:
- se apropie în ascuns de înăltime;
- se observă dacă este sau nu ocupată de inamic;
- dacă este ocupată de inamic se vor stabili: natura si valoarea fortelor
inamicului, dispozitivul inamicului, lucrările genistice, barajele de mine si
obstacole existente;
- caracterul terenului, natura solului;
- existenta acoperirilor naturale;
- existenta căilor de acces spre vârful înăltimii;
- căile de comunicatie ocolitoare;
- posibilitătile de deplasare pe pantele înăltimii si în apropierea acesteia.
Apropierea de înăltime si iesirea la creastă a luptătorului-cercetas se face
mascat, iar locurile pentru oprire se aleg astfel încât să asigure câmp de
vedere si de tragere pe o distantă cât mai mare. Dacă se constată că nu există
inamic, luptătorul-cercetas face semnul pentru continuarea actiunilor.
Dacă se constată că înăltimea este ocupată de inamic se încearcă
nimicirea lui sau ocolirea înăltimii, functie de situatie.
b) Cercetarea unei văi (trecători, defileu):
- se face cercetarea acesteia de la distantă;
- se observă dacă este sau nu ocupată de inamic;
- se determină din vedere: natura solului; lărgimea văii; valoarea
pantelor; natura vegetatiei; acoperirile naturale;
- existenta punctelor obligate de trecere, locurilor unde se pot organiza
ambuscade, atât de inamic cât si de trupele proprii;
- posibilităti de producere a avalanselor;
- căi si posibilităti de ocolire;
- starea comunicatiilor (dacă există);
9
- existenta si caracteristicile cursurilor de apă.
Când valea (trecătoarea, defileul) nu este ocupată de inamic se va
tranzita fără ca trupele proprii să se oprească si luându-se măsurile de
sigurantă ce se impun pe cele două creste paralele. Când este ocupată de
inamic, se vor căuta căi ocolitoare sau functie de natura inamicului se pătrunde
pe flanc si înapoia acestuia pentru nimicirea lui.
(2) Pentru cercetarea celorlalte forme de relief se adoptă tehnici
de actiune asemănătoare celor prezentate, cu particularizări asupra
continutului misiunii.
13
(6) Pentru executarea manuală a culoarelor prin barajele de
sârmă, se destină doi luptători înzestrati cu foarfece de tăiat sârmă sau cu
baioneta-pumnal si mănusi de protectie.
(7) Luptătorul taie mai întâi firele de jos, de lângă par, care se tin
de către celălalt luptător cu mâna, apoi pe cele de sus, din pozitia culcat pe
spate.
(8) Pe măsură ce firele sunt tăiate, acestea sunt aruncate lateral,
dincolo de limitele culoarului, după care echipa se deplasează la următorul
rând de pari.
(9) Barajele de sârmă mai pot fi trecute si prin asezarea pe
acestea a grilelor de nuiele, baloturi de paie, scândurilor, scărilor sau prăjinilor.
(10) Trecerea prin barajele de sârmă putin vizibile sau prin cele
transportabile se execută prin tractarea lor cu gheare de pisică si cârlige sau
prin asezarea grilelor, scândurilor si scărilor transversal peste acestea.
Art. 70. Din categoria barajelor explozive fac parte:
- câmpurile (grupurile) de mine antipersonal, antiblindate si mixte;
- mine plantate izolat (mine cu actiune întârziată, mine cursă, mine
comandate etc.);
- mine de apă (ancorate, afundate, de curent).
Art. 71. (1) Trecerea prin barajele de mine este precedată, de regulă, de
cercetarea acestora. Pentru cercetarea barajelor de mine se folosesc toate
procedeele de cercetare: observare, ascultare, fotografiere, cercetarea
nemijlocită a terenului si incursiunea.
(2) Ca procedeu de bază pentru cercetarea barajelor de mine
este cercetarea nemijlocită a terenului (obiectivului) care se execută atât în
fâsia de teren ocupată de trupele proprii, cât si în dispozitivul inamic.
Art. 72. Barajele de mine executate de inamic în fata limitei dinainte a
apărării sau în adâncimea dispozitivului propriu, prezintă unii indici de
demascare cum ar fi:
- semnele de marcare si împrejmuire a câmpurilor de mine;
- movilele de pământ săpat;
- iarba vestejită a brazdei ce acoperă mina;
- tărusi de plantare;
- sfori întinse;
- scule uitate sau pierdute;
- ambalaje si urme lăsate pe teren sau pe zăpadă.
Art. 73.(1) Luptătorilor destinati să execute cercetarea barajelor de
mine li se asigură sonde, detectoare, mijloace pentru neutralizarea si
distrugerea minelor descoperite, jaloane, indicatoare, stegulete albe si rosii.
(2) Sondele pentru cercetare sunt de două feluri: lungi si scurte.
Sondele lungi sunt de 1,5-2 m si se folosesc pentru lucru din pozitia în picioare.
Sondele scurte sunt de 0,4 m si se folosesc pentru lucru din pozitia culcat.
(3) Pentru lucru, sonda se tine înclinată la 20-25 de grade si se
înfige lin în pământ, din 20 în 20 cm pe o adâncime de 10-15 cm.
(4) Dacă pe timpul cercetării cu sonda se constată un obiect
tare, acest loc se cercetează cu multă atentie. La descoperirea minei, aceasta
se deplantează sau se marchează cu un stegulet.
14
(5) Ghearele de pisică se confectionează cu două, trei sau patru
brate si sunt alcătuite din gheara propriu-zisă si o frânghie de tractiune cu
lungimea de 40-50 m.
(6) Gheara de pisică se foloseste la cercetarea portiunilor de
teren în scopul descoperirii eventualelor mine cu actiune la tractiune, la
cercetarea cursurilor de apă, la căutarea minelor cursă, la scoaterea de la
distantă a minelor nedeplantabile sau necunoscute, la deplantarea de la
distantă a unor obiecte presupuse a fi minate.
Art. 74. Pentru executarea unui culoar prin procedeul manual cu ajutorul
sondelor si ghearelor de pisică, după ce a fost descoperită limita câmpului de
mine, luptătorii destinati pentru realizarea culoarului se organizează astfel: doi
luptători aruncă ghearele de pisică de-a lungul axei viitorului culoar si
draghează în câmpul de mine o portiune de 15-20 m adâncime, în scopul
distrugerii minelor antiinfanterie care actionează la tractiune. Operatiunea se
repetă până la realizarea culoarului pe întreaga adâncime a câmpului de mine.
15
6.3. Tehnici de trecere a portiunilor de teren bătute cu foc de
artilerie
Art. 76.(1) Portiunile de teren în care artileria inamicului execută foc, se
parcurg în fugă, prin salturi, îmbinând tehnicile de deplasare în câmpul tactic
(saltul, mersul târâs etc.).
Saltul începe imediat ce proiectilul a explodat.
(2) Când se aude zgomotul venirii altui proiectil, luptătorul ia
pozitia culcat după cea mai apropiată acoperire; uneori se poate adăposti chiar
în gropile provocate de explozia proiectilelor, deoarece probabilitatea ca
următorul proiectil să cadă în acelasi loc este mică, dar nu exclusă.
(3) După traversarea zonei în care artileria inamicului execută
foc, luptătorul continuă actiunile de luptă pe directia ordonată.
(4) Când focul artileriei inamicului este puternic si nu există
posibilitatea înaintării, luptătorul se adăposteste si asteaptă mutarea sau
încetarea focului artileriei.
16
Art. 81. Apărarea în afara contactului cu inamicul reprezintă
modalitatea de actiune în care lupta este pregătită fără grabă, asigurându-se
timp suficient pentru realizarea dispozitivului de luptă, organizarea sistemului
de foc si amenajarea genistică a terenului.
Art. 82. Succesul în lupta de apărare, se obtine printr-o temeinică
organizare, prin fermitatea si dârzenia luptătorilor, prin folosirea cu iscusintă a
armamentului si terenului, prin amenajarea genistică a acestuia precum si prin
lupta corp la corp.
Art. 83. Apărarea trebuie astfel organizată, încât să respingă atacul
blindatelor si al infanteriei inamicului, iar când acestea au pătruns în
dispozitivul (pozitia) de apărare, să fie nimicite. Apărarea trebuie să asigure
protectia N.B.C., împotriva focului artileriei si a loviturilor aviatiei.
Art. 84. În apărare, luptătorul actionează, de regulă, în cadrul grupei din
care face parte si uneori individual, având de îndeplinit diferite misiuni. Pentru
a îndeplini misiunile încredintate, luptătorul trebuie să stie:
– să aleagă, să ocupe, să amenajeze si să mascheze rapid si cu
măiestrie locasul de tragere, fie din proprie initiativă, fie la comanda
comandantului său, astfel încât, distanta dintre el si militarii vecini, să fie de 6-
8 m (8-12 pasi);
– să descopere la timp inamicul;
– să folosească cu iscusintă focul armamentului din înzestrare si a
grenadelor de mână defensive si antitanc, pentru respingerea atacului
inamicului;
– să nimicească prin foc si prin lupta corp la corp inamicul pătruns în
dispozitivul de apărare;
– să cunoască misiunea grupei si a sa (locul în dispozitivul de luptă,
directia sau sectorul de tragere, semnalul pentru deschiderea focului si munitia
ce se consumă, actiunea pentru nimicirea blindatelor de pe directia
încredintată, rândul la armamentul de serviciu sau ca observator în cadrul
grupei, modul de comportare pe timp de noapte si atunci când actionează în
zone cu factor de risc ridicat);
– să cunoască locul de adunare a rănitilor;
– să stie să organizeze traiul si lupta în conditii de izolare;
– să cunoască data si ora când trebuie să fie gata pentru luptă;
– să stie semnalele necesare ducerii luptei de apărare;
– să stie locul comandantului de grupă si al înlocuitorului acestuia.
Art. 85. La primirea misiunii, luptătorul se pregăteste pentru apărare si
în acest scop desfăsoară următoarele activităti:
– ia pozitia pentru luptă culcat, pune un încărcător complet, încarcă
arma, pregăteste grenadele de mână defensive, lopata mică si mijloacele
individuale de protectie N.B.C.;
– se orientează si repetă misiunea de luptă;
– îsi trasează locasul de tragere cu lopata mică de infanterie, observând
continuu inamicul; începe amenajarea (săparea) locasului individual de tragere;
– stabileste legătura cu vecinii din grupă si cu comandantul său;
– apreciază distantele până la repere (dacă nu le-a primit) fixează
înăltătorul si ocheste la fiecare din ele;
17
– pregăteste armamentul pentru tragere pe timp de noapte si în conditii
de vizibilitate redusă;
– asteaptă ordinul comandantului de grupă.
Art.35 - După natura şi scopul lor acţiunile se concretizează în: forme ale
luptei armate, operaţii în sprijinul păcii, acţiuni asociate luptei armate şi
operaţiilor în sprijinul păcii şi de asigurare a acţiunilor şi protecţiei forţelor.
Art.36 - (1) Lupta armată reprezintă confruntarea militară violentă între
două forţe adverse cu putere de luptă care urmăresc fiecare în parte
îndeplinirea scopurilor propuse.
(2) Formele de luptă armată sunt ofensiva şi apărarea.
(3) În funcţie de situaţie şi eşalon, formele luptei armate se concretizează
ca modalităţi particulare de exprimare, în procedee specifice ofensivei
(apărării) şi acţiunii cu caracter ofensiv (defensiv).
(4) Procedee specifice ofensivei: ofensiva din contact, ofensiva din mişcare, ofensiva
combinată, urmărirea, lupta de întâlnire, ieşirea din încercuire.
(5) Procedee specifice apărării: apărarea mobilă, apărarea pe poziţii - apărarea pregătită din
timp, apărarea pregătită în grabă, retragerea, apărarea pe aliniamente intermediare şi apărarea în
încercuire.
(6) Acţiuni cu caracter ofensiv: cercetarea prin luptă, raidul, atacul
demonstrativ.
(7) Acţiuni cu caracter defensiv: apărarea pentru respingerea inamicului
care execută un contraatac, apărarea pentru consolidarea aliniamentului final
al misiunii, apărarea în cadrul luptei de întâlnire, ambuscada şi capcana.
Art.37 - (1) Ofensiva este forma de luptă armată prin care se urmăreşte
capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului; scopul general al ofensivei
este înfrângerea inamicului şi crearea condiţiilor pentru succesul acţiunilor
ulterioare (sau pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni post-conflict).
(2) Ofensiva din contact este procedeul prin care se realizează atacarea
inamicului aflat în apărare, plecând la ofensivă din poziţiile deţinute în faţa
acestuia.
(3) Ofensiva din mişcare este procedeul prin care se realizează atacarea
inamicului aflat în apărare, după un marş pe o distanţă variabilă.
(4) Ofensiva combinată este procedeul (specific marilor unităţi) prin care
se realizează atacarea inamicului aflat în apărare, cu o parte din forţe din
mişcare, iar cu alta din contact.
(5) Urmărirea este procedeul ofensiv prin care se realizează menţinerea
contactului cu inamicul care-şi părăseşte poziţiile de luptă şi încearcă să se
sustragă acţiunii forţelor atacatoare.
(6) Lupta de întâlnire este procedeul prin care două grupări de forţe
adverse, în mişcare pe acelaşi itinerar, din sensuri opuse, angajează lupta
urmărind realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.
(7) Ieşirea din încercuire este procedeul ofensiv prin care se realizează
scoaterea prin luptă a forţelor încercuite de sub loviturile inamicului.
Art.38 - Cercetarea prin luptă este un atac cu obiectiv limitat executat
pentru a-l sili pe inamic să-şi demaşte dispozitivul, mărimea, efectivul sau
intenţia forţei sale, prin determinarea acestuia să răspundă la acţiunea
ofensivă, dezvăluind astfel punctele slabe ale sistemului său defensiv.
22
Art.39 - Raidul este o operaţie de luptă, un atac de scurtă durată a unui
obiectiv limitat desfăşurat într-un spaţiu redus în teritoriul inamicului, urmărind
nimicirea, distrugerea ori capturarea unuia sau mai multor elemente ale
inamicului cu scopul de a dezorganiza acţiunile acestuia, urmată de o retragere
planificată.
Art.40 - Atacul demonstrativ se execută cu scopul de a distrage atenţia
inamicului fără a încerca angajarea în luptă a acestuia.
Art.41 - (1) Apărarea este forma de luptă armată prin care se realizează
respingerea, oprirea sau întârzierea inamicului în scopul menţinerii spaţiului
(terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului încredinţat.
(2) Apărarea pregătită din timp este procedeul defensiv care permite
forţelor angajate în luptă să-şi pună în aplicare în volum complet elementele
puterii de luptă.
(3) Apărarea pregătită în grabă este procedeul defensiv care permite
forţelor angajate în luptă să-şi pună în aplicare în volum redus elementele
puterii de luptă.
(4) Apărarea pe poziţii este procedeul adoptat în scopul interzicerii,
pentru o perioadă de timp stabilită, a pătrunderii inamicului într-o anumită
porţiune de teren (zonă, raion, obiectiv); nimicirea propriu-zisă a inamicului
constituie un obiectiv secundar; se organizează în scopul menţinerii ferme a
poziţiei de apărare, producerii de pierderi cât mai mari inamicului, respingerii
ofensivei acestuia şi interzicerii pătrunderii lui în adâncime; acest procedeu se
bazează pe un sistem de poziţii combinat cu obstacole, amenajarea judicioasă
a terenului şi manevra rezervelor.
(5) Apărarea mobilă este un procedeu adoptat în scopul nimicirii (înfrângerii) inamicului
printr-un atac hotărâtor executat cu o grupare de forţe de lovire (izbire), într-un moment favorabil;
în acest scop, gruparea de lovire trebuie să aibă o mobilitate mai mare sau cel puţin egală cu a
atacatorului, iar celelalte forţe aflate în apărare să reuşească fixarea inamicului şi direcţionarea
pătrunderii acestuia în sensul dorit.
(6) Retragerea este procedeul defensiv prin care forţele angajate în luptă
întârzie acţiunile inamicului şi se sustrag loviturilor puternice ale acestuia,
schimbându-şi poziţiile de luptă spre înapoi.
(7) Apărarea pe aliniamente intermediare se organizează de către marile unităţi operative,
atunci când inamicul dispune de o superioritate covârşitoare de forţe şi mijloace sau are o situaţie
avantajoasă; scopul apărării, în acest caz, îl constituie câştigarea de timp, producerea de pierderi
inamicului şi sustragerea forţelor proprii de sub loviturile acestuia.
(8) Apărarea în încercuire este procedeul prin care forţele menţin o
suprafaţă de teren (obiectiv), luptând cu un inamic care este dispus în jurul lor
şi acţionează pe toate direcţiile.
Art.42 - Trecerea la apărare pentru respingerea inamicului care execută un contraatac pe
timpul desfăşurării ofensivei are loc atunci când forţele proprii de pe direcţia de contraatac sunt
inferioare numeric, calitativ şi (sau) poziţional forţelor inamicului care contraatacă şi nu sunt în
măsură să le respingă din mişcare.
Art.43 - Trecerea la apărare pentru consolidarea aliniamentului final al misiunii se execută în
cadrul eşalonului superior pentru: asigurarea flancurilor şi spatelui forţelor; respingerea
contraatacului; interzicerea afluirii rezervelor inamicului; crearea condiţiilor favorabile pentru
continuarea ofensivei cu alte subunităţi şi pentru refacerea resurselor necesare luptei.
23
Art.44 - Trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire se execută în
situaţia când inamicul a devansat în desfăşurare forţele proprii sau este
superior în forţe şi mijloace.
Art.45 - Ambuscada este un procedeu de luptă folosit, atât în apărare cât
şi în ofensivă, în scopul întârzierii acţiunilor inamicului, producerii de panică şi
pierderi, precum şi pentru nimicirea acestuia.
Art.46 - Capcana este un procedeu simplu şi eficace de luptă împotriva inamicului care
constă dintr-un ansamblu de acţiuni practice bazate pe folosirea lucrărilor genistice (gropi, furnale,
locaşuri, şanţuri, escarpe, contraescarpe, abatize, avalanşe), dispozitivelor speciale (laţuri, curse,
saci cu pietre, plase şi spirale din sârmă, frânghii cu bile din lemn, fier sau pietre), barajelor şi
obstacolelor improvizate, minelor cursă, terenului mlăştinos sau cu posibilităţi de inundare,
punctelor obligate de trecere, pădurilor, porţiunilor cu drumuri şi căi ferate cu poduri, surselor de
apă şi construcţiilor care oferă posibilităţi de adăpostire, pentru istovirea, întârzierea şi nimicirea
inamicului sau reducerea capacităţii sale combative.
Art.47 - Operaţiile militare în sprijinul păcii sunt acţiuni şi misiuni ale căror
scopuri se îndeplinesc prin alte mijloace decât lupta armată (aceste acţiuni nu
vor fi tratate în prezentul manual, ci într-un manual separat).
Art.48 - (1) Acţiunile militare asociate luptei armate şi operaţiilor militare
în sprijinul păcii sunt măsuri şi activităţi premergătoare sau consecutive luptei
armate şi operaţiilor militare în sprijinul păcii, prin care subunităţile sunt
pregătite sau aduse în starea din care să poată desfăşura misiunea următoare
sau să înceteze misiunea în curs de derulare.
(2) Principalele forme de acţiuni militare asociate sunt: deplasarea,
staţionarea, regruparea şi înlocuirea.
Art.49 - (1) Acţiunile subunităţilor se desfăşoară în una din următoarele perioade (stări)
distincte: de pace, criză, război şi postconflict.
(2) De regulă, acţiunile desfăşurate pe timp de pace, în situaţii de criză şi
în perioada post-conflict fac parte din gama acţiunilor militare în sprijinul păcii.
Art.50 - În toate formele şi procedeele luptei armate, în acţiunile specifice acestora, precum şi
în alte acţiuni militare se execută asigurarea operaţiilor şi protecţia forţelor, conform detaliilor
prezentate în Cap.IX.
24
1.Dispozitive de marş
Ech.A.Pers.
6-8 m
Cdt.gr
.
6-8 m
25
Art.64 - Grupa în săgeată (când acţionează pe jos)
2. Formaţii de adunare
26
Comandant de
Art.67 - Grupa în coloană
grupă
Echipa antipersonal
(Ech.A.Pers.)
Comandant de
grupă
Echipa antipersonal
(Ech.A.Pers.)
Echipa antiblindate
(Ech.A.Bl.)
Echipa
Echipa fixă
antiblindate
(Ech.F)
(Ech.A.Bl.)
Echipa fixă
(Ech.F)
27
3. Dispozitive premergătoare de luptă
Art.68 - Grupa în coloană
6-8
m Ech.A.Per
s.
6-8 Ech.A.Bl.
m
28
4. Dispozitive de luptă
Ech.A.Pers. se desfăşoară în
linie în funcţie de
acoperirile din teren (cu
servantul în dreapta
aprox. comandantului echipei şi
200 m trăgătorul la PM în stânga
acestuia), iar Ech.A.Bl. se
va desfăşura executând un
salt până când vor ajunge
în linie cu Ech.A.Pers. (la
stânga comandantului
grupei se află trăgătorul la
AG-7, iar în stânga acestuia
servanţii), comandantul de
grupă aflându-se între cele
două echipe.
TAB va fi amplasat 50-100
m lateral stânga şi la
aproximativ 200 m înapoia
lanţului de trăgători.
29
Ech.A.Pers. se desfăşoară la
fel ca la lit.a, iar Ech.A.Bl.
va executa saltul identic,
până când ajung în linie cu
Ech.A.Pers., comandantul
de grupă fiind plasat între
cele două echipe în lanţ de
trăgători.
30
Art.71 - Caracteristicile dispozitivelor grupei de infanterie
Caracteristici
Când se Posibilităţi de
Formaţia
foloseşte Control Flexibilitate executare a Securitat
focului e
Permite
Uşurează
executarea
executarea
focului De jur
Formaţie manevrei,
Săgeată Bun puternic către -împrejur
de bază desfăşurarea
flancuri, dar (360)
de flanc şi în
este limitat
adâncime
către front
Permite
În teren executarea
Este
accidentat imediată a
formaţia din
, vegetaţie Cel mai focului către
care se
Coloană deasă, uşor de flancuri, dar Scăzută
execută
condiţii de obţinut foarte slab
manevre cel
vizibilitate către faţa şi
mai greu
redusă spatele
formaţiei
Posibilităţi
Când este
reduse de
necesar Bună către
manevră, Permite
maximum Mai slab înainte,
deoarece maximum de
În linie de putere decât la scăzută către
sunt putere de foc
de foc săgeată flancuri şi
implicate către înainte
către către înapoi
ambele
înainte
echipe
Semnale
Art.72 (1) Semnalele folosite pe timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor militare sunt cele
prevăzute în R.G.-5 “Regulamentul instrucţiei de front”, Ed. 2002, anexele 3 şi 4.
(2) În câmpul tactic se mai întrebuinţează semnalele:
31
ÎNCETINIŢI VITEZA DE DEPLASARE
(când subunitatea se deplasează pe jos)
INAMIC ÎN CĂTARE
ÎNCETAŢI FOCUL
32
GRUPĂ ÎN LANŢ DE TRĂGĂTORI
ECHIPĂ ÎN LINIE
Ridicaţi lateral ambele braţe, până în
poziţia orizontală, palmele către în
jos. Dacă este necesară indicarea
unei noi direcţii, deplasaţi-vă în
acelaşi timp către direcţia dorită.
La semnalizarea făcută grupei se
execută întinderea braţelor fără
balans (deoarece comandantul grupei
va fi încadrat de cele două echipe).
Când semnalizaţi echipă în linie de
luptă, indicaţi către dreapta sau
stânga prin mişcarea în sus şi în jos a
palmei ce corespunde direcţiei de
desfăşurare. Palma corespunzătoare
desfăşurării nu depinde de direcţia în
care este îndreptat cel ce
semnalizează. În linie de luptă stânga
va fi indicată întotdeauna prin
mişcarea în sus şi în jos a palmei
stângi, linie de luptă dreapta palma
dreaptă.
COLOANĂ
33
ECHIPĂ
ŞEFUL ECHIPEI …
GRUPĂ
34
PLUTON
MICŞORAŢI INTERVALELE
35
MĂRIŢI, EXTINDEŢI, INTERVALELE
ÎMPRĂŞTIEREA
LA MINE
36
ÎNAINTE, AVANSAŢI, LA DREAPTA
(STÂNGA), ÎNAPOI (FOLOSIT
CÂND SE PLEACĂ DE PE LOC)
CULCAT, ACOPERIŢI-VĂ
RIDICAŢI-VĂ!
37
AMBUSCADĂ ÎN GRABĂ STÂNGA
(DREAPTA)
ATAC AERIAN
Duceţi braţele lateral sus cu
palmele orientate în jos şi
balansaţi corpul lateral stânga-
dreapta
4. Lupta de întâlnire
Art.116 - Lupta de întâlnire poate să aibă loc pe timpul marşului, în apărare pe timpul
executării contraatacului şi în ofensivă pe timpul ducerii acţiunilor în adâncimea apărării
inamicului.
Art.117 - Lupta de întâlnire se caracterizează prin: organizarea acţiunilor
în timp scurt şi din mişcare; adaptarea rapidă a dispozitivelor la situaţiile create
în scopul lovirii inamicului în flanc şi spate; manifestarea iniţiativei şi prevederii
la nivelul fiecărui comandant de subunitate; situaţii insuficient de clare în
momentul angajării luptei şi schimbări bruşte ale acestora; lupta îndârjită şi
eforturi deosebite pentru câştigarea de timp, cucerirea şi păstrarea iniţiativei;
desfăşurarea luptei în ritm rapid şi pe front larg, cu angajarea succesivă a
forţelor şi mijloacelor; posibilităţi mari de manevră; existenţa flancurilor şi
intervalelor descoperite.
Art.118 - Condiţiile de succes în lupta de întâlnire sunt: executarea
neîntreruptă a cercetării pentru descoperirea la timp a inamicului şi
devansarea acestuia în executarea focului; luarea în timp scurt a deciziei şi
transmiterea oportună a misiunilor de luptă; devansarea inamicului în cucerirea
aliniamentelor favorabile pentru desfăşurare, în executarea manevrei şi în
crearea din timp a unei grupări de forţe şi mijloace capabile să nimicească
forţele principale ale acestuia; alegerea celor mai eficiente forme de manevră
şi desfăşurarea rapidă a forţelor în vederea intrării acestora în mod organizat în
luptă, devansându-l pe inamic în executarea atacului; mutarea rapidă a
eforturilor pe direcţiile unde s-a realizat cel mai important succes; ducerea
unor acţiuni rapide, decisive şi coordonate a forţelor în spaţiul terestru;
manifestarea iniţiativei şi perseverenţei de către toţi comandanţii pentru
obţinerea victoriei.
Art.119 - Grupa de infanterie poate duce lupta de întâlnire independent
ca patrulă de siguranţă, în cadrul plutonului numit pichet mobil de cap sau în
cadrul forţelor principale ale companiei.
Art.120 - Pregătirea luptei de întâlnire se desfăşoară pe hartă, iar
misiunile se precizează pe timpul apropierii subunităţilor de aliniamentul de
atac.
Art.121 – (1) Lupta de întâlnire începe odată cu angajarea patrulei de
siguranţă.
(2) La întâlnirea cu elementele de cercetare ale inamicului patrula de
siguranţă le nimiceşte cu repeziciune după care continuă deplasarea.
(3) Când întâlneşte forţe superioare ale inamicului, grupa ocupă un
aliniament favorabil pe un front larg, produce pierderi inamicului şi asigură
condiţii pentru desfăşurarea şi intrarea în luptă a pichetului mobil de cap.
Art.121 - Pichetul mobil de cap, sub acoperirea focului artileriei şi al
patrulei de siguranţă şi folosind terenul, se desfăşoară din mişcare în dispozitiv
de luptă, nimiceşte elementele de siguranţă ale inamicului şi pătrunde spre
forţele principale ale acestuia, le fixează de front asigurând desfăşurarea şi
manevra forţelor principale ale companiei.
39
Art.122 - (1) Inamicul care a devansat grupa în desfăşurare şi trece la
ofensivă este oprit prin focul concentrat al tuturor mijloacelor de foc.
(2) Dacă grupa se desfăşoară în acelaşi timp cu inamicul, aceasta îl atacă
cu rapiditate şi hotărâre.
(3) Când inamicul se retrage grupa trece imediat la urmărirea acestuia.
5. Ieşirea din încercuire
Art.123 - (1) Ieşirea din încercuire de către grupa de infanterie se execută
în cadrul eşalonului superior; aceasta se execută într-un dispozitiv de luptă
adecvat în vederea ruperii frontului încercuirii, nimicirea inamicului de pe
direcţia respectivă, crearea unui culoar pentru scoaterea şi evacuarea forţelor
şi mijloacelor şi realizarea joncţiunii cu forţele proprii situate în afara încercuirii.
(2) Pentru ieşirea din încercuire se utilizează următoarele procedee:
ieşirea independentă prin acţiuni ofensive, din interiorul raionului spre forţele
proprii; acţiunea ofensivă executată în cooperare cu forţele din afara încercuirii,
care atacă concomitent din sens opus pe această direcţie cu realizarea
joncţiunii pe un aliniament de întâlnire stabilit; despresurarea forţelor
încercuite prin acţiuni ofensive, executate de pe teritoriul liber, până în raionul
forţelor încercuite.
6. Cercetarea prin luptă
Art.124 -(1) Cercetarea prin luptă se execută în scopul procurării de date
şi informaţii asupra dispozitivului de luptă şi a sistemului de lovire al inamicului
care nu au putut fi obţinute prin alte procedee de cercetare sau acţiune,
precum şi de a verifica veridicitatea unor informaţii obţinute anterior.
(2) Cercetarea prin luptă se planifică şi se execută ca urmare a ordinului
eşalonului superior; ea poate fi folosită şi ca mijloc de a menţine inamicul sub
presiune prin cucerirea unor puncte decisive din teren.
(3) Modul de pregătire şi desfăşurare a cercetării prin luptă este similar
acţiunii ofensive.
(4) Grupa de infanterie acţionează în cadrul eşaloanelor superioare.
7. Raidul
Art.125 - Scopul raidului poate fi: distrugerea unor instalaţii (obiective
importante); capturarea sau eliberarea de prizonieri; dezorganizarea conducerii
sau funcţiilor de sprijin ale luptei inamicului.
Art.126 - (1) Grupa poate executa raidul în cadrul plutonului (companiei)
în formele luptei armate.
(2) În funcţie de situaţie, subunitatea care execută un raid poate să nu se
întoarcă în locul din care a plecat în misiune (în dispozitivul forţelor proprii, sau
în raionul de staţionare ales pe teritoriul ocupat de inamic) urmând ca în
această situaţie să ducă acţiuni împreună cu formaţiunile de rezistenţă.
(3) Când forţele proprii se găsesc în ofensivă, compania (plutonul) care
execută raidul va acţiona în întâmpinarea acestora, fără a se mai întoarce în
vechiul raion de dispunere.
Art.127 - Durata unui raid executat de companie este de 2-3 zile. Când
plutonul acţionează independent durata raidului poate să fie de până la 2 zile.
Art.128 - Pe timpul raidului grupa (echipele grupei) poate (pot) acţiona ca:
patrulă (echipă) de cercetare; patrulă (echipă) de siguranţă pe timpul
40
deplasării şi staţionării, iar pentru atacul obiectivelor, în cadrul subunităţii de
asalt (atac şi distrugere) sau al subunităţii de sprijin.
(2) Raidul se pregăteşte la macheta terenului pe care se vor marca
obiectivele ce urmează a fi nimicite sau distruse şi în funcţie de posibilităţi,
într-o porţiune de teren asemănător cu cel în care se vor duce acţiunile.
8. Atacul demonstrativ
Art.129 - (1) Atacul demonstrativ se execută la ordinul eşalonului superior
şi este o acţiune executată de către subunităţi pe o direcţie secundară pe care
nu se urmăreşte cucerirea obiectivului, în scopul inducerii în eroare a
inamicului; el trebuie să fie suficient de credibil pentru a obţine reacţia dorită a
inamicului.
(2) El se desfăşoară fără a avea contact nemijlocit cu forţele luptătoare
ale inamicului, acţiunea constând, de regulă, în folosirea focului şi fumului, a
mijloacelor de război electronic şi tehnicii de comunicaţii, precum şi a
deplasării forţelor.
(3) Pe timpul atacului demonstrativ grupa de infanterie acţionează în
cadrul eşalonului superior.
Schema nr. 1 Sistemul de foc al grupei de infanterie în apărare
41
5. Apărarea în încercuire
Art.212 - Grupa de infanterie acţionează în apărarea în încercuire, în
cadrul eşalonului superior, în una din următoarele situaţii: în apărare, pe timpul
executării contraatacului, pe timpul retragerii şi când se urmăreşte menţinerea
cu orice preţ a unor obiective importante; în ofensivă, ca urmare a
contraatacurilor şi loviturilor concentrice executate de către inamic; pe timpul
urmăririi, în urma luptei de întâlnire desfăşurată nefavorabil pentru forţele
proprii.
Art.213 - (1) Scopul apărării în încercuire, de regulă, constă în:
menţinerea de lungă durată a unor raioane importante; polarizarea unor forţe
numeroase ale inamicului şi producerea de pierderi cât mai mari acestora;
dispersarea forţelor inamicului şi slăbirea puterii sale de luptă în adâncime;
crearea condiţiilor în vederea executării cu succes a acţiunilor viitoare.
(2) Uneori, deşi există posibilitatea sustragerii forţelor de la încercuire,
acestea sunt lăsate preconceput să lupte în încercuire, când raioanele
respective au o importanţă vitală pentru desfăşurarea ulterioară a acţiunilor
prezintă avantaje din punct de vedere al reliefului şi resurselor economice, iar
gruparea încercuită are posibilitatea să lupte vreme îndelungată în aceste
condiţii.
7. Apărarea în cadrul luptei de întâlnire
43
Art.220 - Pentru îndeplinirea misiunii comandantul de grupă trebuie să
acorde atenţie: cunoaşterii situaţiei şi intenţiilor inamicului ce urmează a fi
nimicit în ambuscadă; recunoaşterii amănunţite a locului unde va pregăti
ambuscada şi a căilor ce duc spre acesta; organizării minuţioase a sistemului
de baraje şi distrugeri; constituirii dispozitivului de luptă executării mascării
acestuia, precum şi realizării conducerii.
Art.221 - Locul pentru executarea ambuscadei trebuie să ofere condiţii
pentru intrarea, dispunerea şi executarea manevrei, ieşirea mascată a
echipelor; să asigure observarea la distanţe mari; să reducă posibilităţile
inamicului de a se desfăşura pentru luptă şi să asigure câmp de vedere şi de
tragere, executarea focului de flanc şi încrucişat combinat cu baraje explozive
şi neexplozive.
Art.222 - (1) Dispozitivul de luptă al grupei, constituit în funcţie de natura
şi valoarea probabilă a inamicului, de proprietăţile terenului şi misiunea
primită, de regulă, cuprinde în elemente de asalt (blocare, atac), de sprijin, de
observare şi siguranţă.
(2) În toate situaţiile dispozitivul de luptă trebuie să permită întrebuinţarea mijloacelor de foc
ale grupei pentru lovirea simultană a inamicului, să asigure condiţii pentru executarea manevrei şi
concentrarea focului, pentru intensificarea atacului până la nimicirea completă a acestuia.
(3) Uneori, când inamicul este inferior şi foloseşte armament cu
caracteristici necunoscute, ambuscada se execută fără foc şi prin surprindere;
grupa se dispune într-un loc mascat, iar în momentul intrării inamicului în locul
ambuscadei execută un salt hotărât şi prin lupta corp la corp nimiceşte
personalul, ia prizonieri, capturează modele de armament, se regrupează şi se
înapoiază în locul ordonat.
Art.223 - Pe timp de noapte sau în alte condiţii cu vizibilitate redusă,
militarii acţionează pe jos, TAB sau MLI, iar mijloacele de întărire se dispun cât
mai aproape de căile de deplasare probabile ale inamicului, de regulă, pe o
singură parte a comunicaţiei, pentru a evita lovirea personalului şi tehnicii
militare proprii cu focul armamentului instalat pe acesta.
Art.224 - (1) Inamicul se nimiceşte din momentul intrării forţelor lui
principale în ambuscadă.
(2) Elementele destinate pentru blocare angajează capul şi coada coloanei inamicului prin
foc, interzicând ieşirea acestuia din ambuscadă, concomitent cu deschiderea simultană a focului de
către toate echipele şi cu toate categoriile de armament.; când s-au creat condiţii avantajoase, sub
acoperirea focului echipei de sprijin, celelalte elemente execută un atac rapid pentru nimicirea
completă a inamicului, apoi se regrupează şi se deplasează în raionul stabilit.
(3) După îndeplinirea misiunii, în raport cu situaţia de luptă, grupa
părăseşte locul ambuscadei în ascuns, pe itinerarul recunoscut din timp,
urmând să îndeplinească alte misiuni.
9. Capcana
Art.225 - (1) Capcana se execută după planul eşalonului superior, de
regulă, în apărare (în faţa limitei dinainte, pe limita dinainte, în adâncimea
apărării, la flancuri şi în intervale, precum şi pe teritoriul ocupat de inamic).
(2) Aceasta se realizează în funcţie de: forţele şi mijloacele la dispoziţie;
forţele şi tehnica inamicului ce urmează a fi scoase din luptă; avantajele
44
terenului; timpul la dispoziţie; cantitatea de mijloace neexplozive şi explozive
din înzestrare şi din zona acţiunilor de luptă.
(3) Lucrările se execută pe aliniamente, direcţii, sectoare sau fâşii din
teren, se asigură cu foc, se supraveghează de grupă şi se verifică la orele
stabilite în planul de acţiune al eşalonului superior.
(4) Inamicul poate intra în capcană ca urmare a nedescoperirii sistemului
de lucrări sau este atras prin acţiuni înşelătoare, precum şi prin diferite
indicatoare şi informaţii false care să canalizeze acţiunile forţelor acestuia în
raionul capcanei.
Art.226 - (1) Grupa poate organiza capcana într-o fâşie cu o dezvoltare
frontală de 600 –1200 m şi o adâncime de 300 – 600 m.
(2) Pentru a cuprinde întreaga suprafaţă de teren pe care este organizată
capcana, grupa adoptă un dispozitiv de luptă neuniform compus din: 1-2
observatori; 1 echipă de siguranţă şi sprijin; 1 echipă de asalt; 1-2 pânde (care
pot executa şi paza).
(3) Elementele de dispozitiv se dispun pe unul sau mai multe aliniamente,
pe înălţimi dominante şi acoperite, la distanţe care să asigure continuitatea
observării, legătura de foc şi sprijinul reciproc.
(4) Observatorii se dispun la flancuri şi înapoia primului aliniament de
lucrări pe care le supraveghează permanent; aceştia înştiinţează comandantul
şi celelalte elemente despre apariţia inamicului.
(5) Echipa de siguranţă şi sprijin se dispune central şi înapoi, la distanţa
de unde poate apăra cu foc obiectivul şi sprijini acţiunea echipei de asalt.
(6) Echipa de asalt se dispune aproape de obiectiv, într-un loc din care să
poată interveni rapid pentru capturarea inamicului sub sprijinul focului
celorlalte elemente de dispozitiv.
(7) Posturile de pândă se dispun la 150-200 m în faţa primului aliniament
de lucrări şi acţionează numai pe timpul nopţii pentru a descoperi apropierea
inamicului de locul capcanei.
Art.227 - (1) Grupa execută lucrările genistice, instalează câmpurile de
mine şi dispozitivele special realizate pentru sistemul de lucrări din
compunerea capcanei.
Comandantul de grupă fixează locul şi ordonă executarea lucrărilor genistice,
organizează sistemul de foc, asigură mijloacele de legătură pentru fiecare
echipă (post), stabileşte semnalele de recunoaştere şi numeşte elementul care
să atragă inamicul în capcană.
Art.228 - (1) Inamicul pătruns în capcană este capturat, dezarmat imediat
şi evacuat, potrivit ordinului eşalonului superior.
(2) Dacă inamicul pătruns în capcană ripostează cu foc, acesta va fi
nimicit de către echipa de asalt; comandantul grupei ia măsuri pentru evitarea
surprinderii forţelor şi mijloacelor proprii de către rezervele inamicului trimise
în sprijinul celor căzute în capcană.
Reacţiile grupei pentru ieşirea din ambuscadă organizată de inamic
Art.331 - Situaţie: Dacă grupa intră în sectorul de foc ale ambuscadei şi inamicul iniţiază
ambuscada cu mine capcană şi focul armamentului din dotare, grupa va executa activităţile de mai
jos:
Art.332 - Execuţie:
45
(1) Într-o ambuscadă apropriată (în interiorul razei grenadelor de mână),
militarii iau poziţia pentru luptă culcat, deschid focul imediat, folosesc
acoperirile din teren pentru a se adăposti şi aruncă grenadele defensive şi
fumigene, imediat după detonarea grenadelor, militarii atacă inamicul
combinând focul cu mişcarea;
(2) Militarii care nu au pătruns în ambuscadă imediat execută
următoarele activităţi:
a) identifică poziţiile inamicului;
b) iniţiază focul concentrat asupra inamicului;
c) ocupă poziţii după acoperiri;
d) mută focul când militarii din ambuscadă atacă inamicul.
(3) Într-o ambuscadă îndepărtată (în afara razei grenadelor de mână)
militarii deschid imediat focul de răspuns, iau poziţii după adăpostiri şi câştigă
iniţiativa în luptă prin:
a) crearea ecranului protector de fum ;
b) susţinerea focului concentrat .
(4) Miliarii (echipe sau grupe) care nu sunt în ambuscadă se
deplasează pe o rută mascată spre un flanc vulnerabil al inamicului şi atacă
combinând focul cu mişcarea;
(5) Militarii din ambuscadă continuă focul concentrat şi mută focul când
elementul care manevrează atacă poziţia inamicului.
(6) Când subunitatea beneficiază de sprijin de foc, comandantul se
poate folosi de acesta.
(7) În situaţia în care grupa acţionează îmbarcată, militarii debarcă sub
acoperirea asigurată de focul mitralierelor de pe TAB sau MLI, manevrează şi
atacă un flanc vulnerabil al inamicului.
(8) Comandantul de grupă raportează comandantului de pluton,
reorganizează grupa dacă este necesar şi continuă misiunea.
Modul de reacţie la
ambuscada apropiată a
inamicului.
Modul de reacţie la
întâlnirea inamicului.
46
Modul de rupere a luptei.
47
2. Metode de pătrundere şi verificare a încăperilor
“ Cruce ”
48
Combinaţie a “ Cârligului “ cu “ Crucea”
Mascarea
50
(2) Mascarea personalului şi mijloacelor constituie o obligaţie permanentă
a comandantului de grupă şi se execută pe baza dispoziţiunilor eşaloanelor
superioare.
Art.426 - În toate situaţiile, mascarea se realizează prin:
a) pregătirea în ascuns a acţiunilor de luptă;
b) păstrarea secretului asupra concepţiei şi acţiunilor preconizate;
c) dispunerea dispersată a subunităţilor şi mijloacelor;
d) camuflarea dispozitivelor de luptă, punctelor de comandă, tehnicii
militare, lucrărilor de amenajare genistică şi barajelor;
e) executarea în ascuns a manevrei de forţe şi mijloace, a deplasărilor
şi regrupărilor;
f) folosirea proprietăţilor naturale de mascare ale terenului,
întunericului sau altor condiţii de vizibilitate redusă, a mijloacelor de mascare
din înzestrare şi improvizate;
g) camuflarea personalului şi mijloacelor faţă de aparatura de vedere
pe timp de noapte;
h) vopsirea tehnicii militare în culori adecvate mediului înconjurător;
i) realizarea măsurilor de mascare radio, a surselor de lumină şi
reducerea zgomotelor, luminilor şi deplasărilor;
j) folosirea mijloacelor fumigene din înzestrare şi improvizate.
Art.427 - (1) Pentru executarea mascării se folosesc:
a) mijloace de mascare din înzestrare (costume de mascare de vară
sau de iarnă, plase de mascare individuală şi foi de cort, complete de mascare
pentru armament şi tehnică, plase de mascare de diferite dimensiuni pentru
tehnica militară, lucrări genistice şi mijloace fumigene);
b) mijloace de mascare din zonă (crengi de copaci, iarbă, stuf, paie,
brazde, pământ, zăpadă etc.) fără a schimba aspectul zonei.
(2) Pe timpul nopţii, mascarea acţiunilor de luptă se realizează prin:
a) interzicerea aprinderii focului şi a altor surse de lumină (lanterne,
chibrituri, ţigări);
b) camuflarea sursele de lumină ale tehnicii;
c) reducerea zgomotelor, interzicerea convorbirilor (transmiterea
ordinelor şi comenzilor) cu voce tare;
d) limitarea deplasărilor şi executarea celor strict necesare în perfectă
linişte.
(3) Pentru realizarea camuflării se desfăşoară următoarele activităţi:
a) studierea terenului şi a vegetaţiei existente pentru ca mascarea să
nu contrasteze cu mediul, indiferent de zona în care militarii desfăşoară
acţiuni;
b) camuflarea cu brazde a poziţiei de tragere, precum şi a pământului
scos din acestea împotriva observării terestre şi aeriene a inamicului;
c) folosirea de către militari a mijloacele strict necesare; un camuflaj
prea bogat sau precar ar putea atrage atenţia; mijloacele improvizate (crengi,
tufişuri etc.) se vor aduce de pe o întindere cât mai mare pentru a nu demasca
dispunerea militarilor;
d) camuflarea căştilor cu plase de mascare sau, când acestea lipsesc,
cu noroi aplicat în mod neregulat;
51
e) înlocuirea uniformelor decolorate sau acoperirea cu noroi;
f) mascarea tenului; tenul expus va reflecta lumina atrăgând atenţia
inamicului, de aceea se va folosi machiajul pentru camuflare, chiar şi la tenurile
închise, deoarece şi acestea pot străluci datorită grăsimilor naturale din piele;
pentru realizarea machiajului se va aplica o combinaţie de două culori în forme
neregulate astfel: zonele ce pot străluci (fruntea, pomeţii, nasul, urechile,
bărbia) se vopsesc întunecat; zonele cu umbre (în jurul ochilor, sub nas, sub
bărbie) se vopsesc în culori deschise; se vopsesc toate zonele expuse, inclusiv
ceafa, urechile, antebraţele, palmele (dacă trusa de machiaj lipseşte, militarii
vor folosi noroi sau cărbune).
Protecţia genistică
Protecţia antiaeriană
53
Art.437 - (1) Protecţia antiaeriană se desfăşoară în scopul prevenirii,
acoperirii şi apărării dispozitivelor (obiectivelor) şi menţinerii puterii de luptă a
forţelor, apărării unor detalii de planimetrie deosebit de importante, asigurării
securităţii în spaţiul aerian în zona de responsabilitate a subunităţilor împotriva
cercetării şi loviturilor executate din aer, precum şi pentru nimicirea mijloacelor
de atac aerian al inamicului.
(2) Protecţia se realizează prin măsuri generale de siguranţă antiaeriană,
mascare, cercetare a spaţiului aerian, înştiinţare, dispersare şi adăpostire a
forţelor şi de combatere a mijloacelor de cercetare şi atac aerian ale
inamicului.
Art.438 - (1).Pentru realizarea apărării antiaeriene împotriva avioanelor
(elicopterelor) care acţionează la înălţime mică comandantul de grupă este
obligat să ia următoarele măsuri:
a) să organizeze permanent cercetarea spaţiului aerian în raionul de
dispunere (acţiune);
b) să ia măsuri pentru adăpostirea şi mascarea militarilor şi a TAB sau
MLI;
c) să precizeze modul de folosire a armamentului de infanterie
individual din înzestrarea grupei, inclusiv al armamentului de pe TAB sau MLI şi
să conducă executarea focului asupra ţintelor aeriene care zboară la înălţime
mică.
(2) Înainte de începerea luptei, pe timpul executării marşului şi în
staţionare, întregul personal al grupei trebuie să fie pregătit pentru a interveni
cu toate categoriile de armament. Pe timpul ducerii luptei echipele intervin
numai când sunt angajate nemijlocit în luptă cu inamicul terestru.
Art.439 - Pentru ducerea luptei împotriva mijloacelor de atac aerian ale
inamicului militarii sunt obligaţi:
a) să recunoască şi să deosebească tipurile de avioane şi elicoptere
proprii de cele ale inamicului după aspectul exterior (siluetă) în zbor şi după
însemnele apartenenţei de stat;
b) să execute corect şi repede, la comandă sau din proprie iniţiativă,
foc cu armamentul din înzestrare asupra avioanelor şi elicopterelor care zboară
la înălţime mică şi a paraşutiştilor inamicului pe timpul paraşutării lor;
c) să folosească adăpostirile din teren şi să se mascheze cât mai bine.
Art.440 - Pentru cercetarea spaţiului aerian, în cadrul fiecărui pluton, se
numesc cercetaşi-observatori care au următoarele misiuni:
a) să observe neîntrerupt spaţiul aerian şi să descopere apariţia
ţintelor aeriene ale inamicului;
b) să determine timpul, direcţia, înălţimea şi viteza de zbor;
c) să determine după auz, în caz de vizibilitate redusă (noaptea, pe
ceaţă, nori denşi şi cu plafon jos) poziţia avioanelor şi elicopterelor;
d) să raporteze comandantului datele observării şi alte evenimente
importante ce se petrec în spaţiul aerian stabilit (alarmă aeriană la subunităţile
vecine, desant aerian la diferite înălţimi, avion al inamicului care nu intră în
bătaia armamentului).
Art.441 - (1) Cercetaşul – observator se instalează în apropierea
comandantului de pluton şi trebuie să fie astfel amplasat încât să aibă câmp de
54
vedere circular cât mai mare (fără acoperiri pe direcţia probabilă de apropiere
a inamicului aerian).
(2) Militarii care îndeplinesc misiuni ca cercetaşi - observatori, de regulă,
nu vor primi alte misiuni care ar îngreuna executarea de către aceştia a
cercetării spaţiului aerian şi se schimbă după 1-2 ore de serviciu.
(3) Spaţiul aerian se cercetează permanent, de la dreapta către stânga şi
de jos în sus.
(4) Pe timpul marşului spaţiul aerian se cercetează circular de către
cercetaşi-observatori numiţi în acest scop, instalaţi în fiecare autovehicul.
(5) Cercetaşul-observator are în dotarea sa binoclu, busolă, ceas, ochelari
de soare, mijloace de semnalizare optice şi acustice.
(6) Activitatea cercetaşului-observator se desfăşoară în ordinea:
observarea spaţiului aerian, descoperirea ţintei aeriene, alarmarea subunităţii.
(7) Procedeele folosite pentru indicarea direcţiei de deplasare a ţintelor
aeriene se vor stabili de către comandantul care a numit cercetaşul-observator,
folosindu-se în acest scop indicatoarele de pe cadranul busolei.
(8) Identificarea avionului, elicopterului inamicului trebuie să se facă la
distanţa maximă posibilă, pentru a lăsa timp trăgătorilor în vederea pregătirii şi
deschiderii focului.
(9) Avioanele şi elicopterele inamicului se identifică prin: direcţia de atac,
deschiderea focului asupra subunităţii proprii sau vecine, paraşutarea sau
debarcarea desantului aerian, silueta şi însemnele apartenenţei de stat de pe
fuzelaj, planuri şi ampenaj.
(10) Alarma trebuie să fie dată astfel încât să fie auzită de toţi militarii din
subunitatea respectivă; când cercetaşul-observator se găseşte la o distanţă
mai mare faţă de subunitate, semnalul de alarmă se transmite din om în om.
(11) În misiunea dată cercetaşului-observator, comandantul de pluton îi
indică, de regulă, reperele, informaţii despre inamic (evenimentele ce au avut
loc în ziua respectivă şi acţiunile probabile ale inamicului aerian), locul de unde
execută cercetarea şi modul de amenajare a acestuia, sectorul de cercetare
căruia trebuie să i se acorde atenţie deosebită, semnalele de alarmare despre
pericolul aerian, modul de raportare a datelor cercetării.
(12) Semnalele de alarmare despre pericolul aerian se dau cu ajutorul
mijloacelor acustice, cu vocea sau cu mijloace optice (cartuşe de semnalizare
de diferite culori).
(13) Fiecare militar este obligat să cunoască semnalul de alarmare despre
pericolul aerian şi modul de acţiune la darea acestuia.
(14) La semnalul de alarmare personalul continuă îndeplinirea misiunii. În
staţionare echipajele şi militarii îşi ocupă locurile, de regulă, în TAB sau MLI,
intră în şanţul-adăpost sau în adăposturile naturale cele mai apropiate.
(15) Mijloacele de foc destinate pentru trageri asupra ţintelor aeriene
execută focul după cum s-a stabilit de către comandant sau din proprie
iniţiativă.
55
Art.442 - (1) Apărarea nucleară, biologică şi chimică se realizează în
scopul prevenirii şi protejării forţelor proprii şi elementelor de dispozitiv
împotriva efectelor loviturilor executate de către inamic cu armele nucleare,
biologice şi chimice; evitării, reducerii, evaluării şi înlăturării urmărilor
distructive, sau ale acţiunii în condiţiile folosirii acestora (inclusiv cele cauzate
de emisiile altele decât atacul).
(2) Aceasta se realizează prin evaluarea posibilităţilor şi cunoaşterea
intenţiilor inamicului privind întrebuinţarea armelor nucleare, biologice şi
chimice; determinarea efectelor şi urmărilor în cazul folosirii acestora;
stabilirea măsurilor de protecţie specifice şi executarea decontaminării forţelor
şi terenului.
Art.443 - Misiunile protecţiei nucleare, biologice şi chimice, la care
participă sau pe care le execută grupa de infanterie sunt:
a) descoperirea la timp a pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea
armelor nucleare, biologice, chimice şi sistemelor incendiare şi prevenirea
subunităţilor despre pericolul atacului cu acestea;
b) protecţia nemijlocită a echipelor împotriva armelor nucleare,
biologice, chimice şi sistemelor incendiare;
c) determinarea efectului atacului armelor nucleare, biologice, chimice
şi înştiinţarea personalului despre contaminarea radioactivă, chimică şi
biologică;
d) lichidarea urmărilor atacului cu armele nucleare, biologice, chimice
şi sistemele incendiare;
e) asigurarea cu tehnică, aparatură şi mijloace de protecţie împotriva
efectelor armelor nucleare, biologice şi chimice.
Art.444 - (1) Protecţia nemijlocită a grupei de infanterie se asigură prin:
a) dispersare şi mascare;
b) folosirea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă, a
antidoturilor şi substanţelor radioprotectoare;
c) folosirea proprietăţilor de protecţie ale terenului, tehnicii militare,
construcţiilor şi altor elemente existente în zonă;
d) amenajarea lucrărilor genistice pentru protecţia împotriva armelor
nucleare, biologice, chimice şi sistemelor incendiare (porţiuni de tranşee
acoperite, adăpostiri sub parapet, nişe, adăposturi cu instalaţii de
filtroventilaţie);
e) protecţia tehnicii militare şi aparaturii speciale;
f) asigurarea protecţiei personalului în cazul acţiunii îndelungate în
raioanele contaminate;
g) folosirea celor mai indicate procedee de trecere prin zonele
(raioanele) contaminate şi cu distrugeri;
h) executarea măsurilor sanitaro-igienice şi profilactice speciale.
(2) Dispersarea şi mascarea se execută în scopul de a reduce cât mai mult
pierderile în personal şi tehnică şi trebuie executate astfel încât să influenţeze
pozitiv conducerea focului şi cooperarea.
(3) Protecţia grupei de infanterie care acţionează în medii N.B.C. se
asigură prin îndeplinirea cerinţelor de supravieţuire şi a cerinţelor operaţionale
de bază pentru grupă care se vor îndeplini conform anexei nr.10.
56
Art.445 - (1) Echipamentele de protecţie individuală N.B.C. se folosesc la
ordinul comandanţilor şi din proprie iniţiativă de către fiecare luptător, la
primirea semnalului de înştiinţare despre contaminarea radioactivă, chimică şi
biologică sau când se constată existenţa contaminării în raionul de acţiune
(dispunere).
(2) Mijloacele de protecţie individuală se scot la ordinul comandanţilor şi
numai după ce s-a stabilit, cu ajutorul aparatelor, lipsa pericolului de
contaminare radioactivă şi chimică, iar după indicii exterioare lipsa pericolului
de contaminare biologică.
Art.446 - (1) Trecerea zonelor (raioanelor) contaminate radioactiv se
execută pe mijloace de transport proprii şi se poate realiza prin traversarea
rapidă fără a aştepta scăderea nivelului de radiaţie sau prin ocolirea raioanelor
cu niveluri mari de radiaţie; traversarea lor după scăderea nivelurilor mari de
radiaţie se execută în cazul când ocolirea acestora necesită un timp îndelungat.
(2) Raioanele de teren contaminate chimic şi biologic, de regulă, se ocolesc; când ocolirea nu
este posibilă, traversarea lor se execută pe itinerarele cele mai scurte, folosindu-se mijloacele de
protecţie individuală.
Art.447 (1) Măsurile sanitaro-igienice şi profilactice speciale constau în:
respectarea strictă a regulilor de igienă personală şi de folosire a alimentelor şi
apei potabile; decontaminarea tehnicii şi lucrărilor de apărare; menţinerea
stării sanitare corespunzătoare în raioanele de dispunere; izolarea, evacuarea
şi dispunerea în carantină a bolnavilor.
(2) Decontaminarea imediată se execută de către fiecare luptător, în
scopul de a supravieţui, prin folosirea echipamentelor şi a materialelor din
dotare, fără a întrerupe îndeplinirea misiunii de luptă; cuprinde
decontaminarea pielii, îmbrăcămintei şi/sau echipamentelor individuale.
(3) Decontaminarea operaţională este acţiunea executată de militari,
echipe, grupe, folosind echipamentele de decontaminare din înzestrarea
subunităţilor (completele de decontaminare) pentru reducerea riscurilor de
contaminare a personalului, ca urmare a mânuirii /manipulării echipamentelor
şi materialelor precum şi evitarea transferului contaminării; cuprinde
continuarea decontaminării personalului , a părţilor esenţiale ale
echipamentelor, tehnicii şi materialelor precum şi a unor porţiuni mici de teren.
În anumite situaţii decontaminarea operaţională se execută şi prin intervenţia
subunităţilor specializate de apărare N.B.C.; se execută pe timpul îndeplinirii
misiunilor de luptă, la ieşirea din zona contaminată sau când situaţia din zonă
permite acest lucru.
(4) Decontaminarea totală este acţiunea executată de către grupă cu sau fără sprijin extern,
pentru reducerea contaminării personalului, echipamentelor, materialelor şi/sau raioanelor de
dispunere sau acţiune, la cel mai scăzut nivel posibil, a face posibilă reducerea nivelului optim de
protecţie individuală şi continuarea acţiunilor cu eficienţă cât mai mare; necesită sprijinul
subunităţilor de apărare N.B.C. specializate; se execută, de regulă, la ordinul eşalonului superior, în
afara zonelor contaminate.
Protecţia împotriva sistemelor incendiare
Art.448 - (1) Protecţia împotriva sistemelor incendiare se execută de către grupa de infanterie
folosind forţele şi mijloacele din înzestrare, precum şi pe cele din zona de responsabilitate pentru
57
apărare împotriva efectelor armelor şi muniţiilor incendiare; evitarea, controlul, evaluarea, limitarea
şi înlăturarea efectelor incendiilor în dispozitivele forţelor proprii; ieşirea din raioanele în care se
produc incendii masive.
(2) Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de protecţie împotriva sistemelor
incendiare constă în: descoperirea pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea
sistemelor incendiare; prevenirea despre pericolul întrebuinţării de către inamic
a sistemelor incendiare; protecţia nemijlocită a forţelor şi elementelor de
dispozitiv împotriva efectelor întrebuinţării sistemelor incendiare; stabilirea
caracterului şi volumului lucrărilor de limitare şi înlăturare a urmărilor atacului
cu arme şi muniţii incendiare, în funcţie de natura incendiilor, precum şi de
forţele şi mijloacele avute la dispoziţie; limitarea şi înlăturarea urmărilor
atacului cu sisteme incendiare.
Protecţia informaţiilor
58
a) să verifice dacă toţi militarii au primit în întregime materialele
sanitare pentru autoajutor şi dacă aceştia cunosc modul cum se acordă primul
ajutor;
b) să indice militarilor locul de dispunere a punctului de adunare răniţi
al companiei;
c) să organizeze acordarea ajutorului răniţilor şi bolnavilor pe câmpul
de luptă;
d) să urmărească respectarea de către întregul efectiv de militari a
regulilor de igienă personală;
e) să interzică folosirea de către militari a apei din surse neavizate de
serviciul medical;
f) să ia măsuri ca răniţii sau bolnavii să nu cadă în mâinile inamicului;
g) să urmărească respectarea măsurilor de siguranţă pe timpul
executării decontaminării;
h) să ia măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi a degerăturilor.
Art.453 - (1) Răniţii şi bolnavii de pe câmpul de luptă se strâng pe
companie la punctul de adunare răniţi, cu forţele şi mijloacele acesteia şi cele
primite de la eşalonul superior; aceştia se evacuează împreună cu armamentul
individual, masca contra gazelor şi lopata mică.
(2) Răniţilor şi bolnavilor li se acordă primul ajutor şi ajutorul medical; primul ajutor se
acordă de către militari şi sanitarul companiei pe locul unde au fost răniţi, în adăposturile sau
adăpostirile cele mai apropiate; fiecare militar este obligat să cunoască modalităţile de acordare a
primului ajutor; în cadrul acestui ajutor se folosesc: pachetul cu pansamentul individual, pachetul
antichimic individual, trusele medicale aflate în autovehicule precum şi materialele sanitare şi
medicamentele din genţile personalului sanitar; după acordarea ajutorului medical, răniţii uşor apţi
pentru luptă se înapoiază în subunităţile din care fac parte.
Protecţia mediului
Protecţia muncii
60
(serviciile) publice, în folosul acţiunii, precum şi pentru informarea personalului
asupra acestora.
(2) Aceasta se realizează prin: crearea şi menţinerea unei imagini
favorabile forţelor proprii; informarea corectă asupra misiunilor subunităţilor,
deciziilor politice şi administrative referitoare la armată şi la problemele de
interes pentru acţiunea ce se desfăşoară; creşterea responsabilităţii pentru
îndeplinirea misiunilor; formarea şi dezvoltarea conştiinţei civice; realizarea
unei comunicări biunivoce permanente şi reciproc avantajoase între armată şi
societatea civilă.
Asigurarea topogeodezică
Asigurarea hidrometeorologică
Evitarea fratricidului
61
Art.462 - (1) Pentru evitarea fratricidului, în apărare, comandanţii vor lua
următoarele măsuri :
a) se vor respecta principiile tragerilor pe intervale şi pe deasupra
forţelor proprii;
b) se va coordona misiunile de sprijin de către subunităţile de artilerie;
c) întregul personal va cunoaşte locurile de dispunere a câmpurilor de
mine din adâncimea punctului de sprijin;
d) semnalele între forţele proprii şi elicopterele de asalt care pot
sprijini acţiunile subunităţilor;
e) cunoaşterea indicilor de recunoaştere şi a itinerarelor de deplasare
a elementelor de cercetare proprii, pe timp de zi cât şi pe timp de noapte.
(2) Pentru evitarea fratricidului, în ofensivă, comandanţii vor lua următoarele măsuri:
a) stabilirea aliniamentelor de încetare a focului şi respectarea
întocmai a acestora;
b) respectarea principiilor tragerilor pe intervale şi pe deasupra forţelor
proprii;
c) cunoaşterea de către întregul personal a locului culoarului din
barajul de mine al inamicului;
d) stabilirea semnelor şi semnalelor pentru cooperarea cu elicopterele
de asalt;
e) cooperarea între mijloacele de artilerie şi acţiunile subunităţilor.
Asistenţa juridică
Asistenţa religioasă
62
Dispozitive
Art.20 - Plutonul în coloană (când acţionează pe jos)
Cdt.pl.
EAP
Aj.Cdt.pl.
Militarii se deplasează unul
înapoia celuilalt la distanţa
Cdt.gr. normală, având în faţa
formaţiei EAP, urmată de
comandantul de grupă şi EAB.
Comandantul de pluton şi
ajutorul acestuia se dispun în
EAB flancul drept.
Se adoptă pe timpul marşului.
0,5 m 0,5 m
Art.21 - Plutonul în săgeată (când acţionează pe jos)
63
EAP
Gr. 1 I.
EAB
20 (50) m
Cdt.pl.
EAP
Gr. 3 I
EAB
64
Art.22 - Plutonul în linie cu grupele în săgeată (pe jos)
EAP
Plutonul se constituie în
linie de grupe, grupele fiind
în săgeată. Comandantul de
pluton şi ajutorul acestuia
se dispun în intervalele
dintre grupe (se adoptă în
Cdt.pl. Aj.cdt.pl.
apărare).
Este un dispozitiv
EAB
premergător de luptă.
Gr.1I. Gr.2I. Gr.3I.
EAB E AP Cdt.pl.
Aj.cdt.pl.
Gr.1I. Gr.2I. Gr.3I.
Plutonul se dispune în linie, cu grupele desfăşurate pentru luptă (se adoptă, de
regulă, în lupta de apărare).
Este un dispozitiv de luptă.
65
Art.24 - Plutonul în triunghi cu vârful înapoi cu grupele în săgeată
EAP
Cdt.pl.
Plutonul se constituie în formaţie de
EAB grupe în săgeată, grupa 1 infanterie şi
grupa 2 către înainte la acelaşi nivel,
iar grupa 3 în spate. Comandantul de
pluton şi ajutorul acestuia se dispun
Aj.cdt.pl.
înaintea grupei 3 infanterie (se adoptă
Gr.1I. Gr.2I.
atât în ofensivă cât şi în apărare).
Este un dispozitiv de luptă.
Gr.3I.
66
Art.25 - Plutonul în triunghi cu vârful înainte cu grupele în săgeată
EAP
Cdt.pl.
Aj.cdt.pl.
67
Art.26 - Plutonul în coloană câte unu (pe un rând)
EAP (1)
Cdt.gr.1I.
Cdt.pl.
EAB (2)
Aj.cdt.pl.
Cdt.gr.3I.
EAB (3)
68
Art.27 - Plutonul în coloană câte doi (pe două rânduri)
Gr.1 I
EAB(1)
EAP(1)
Plutonul se dispune cu
grupele împărţite, alternând
Cdt.pl. EAP şi EAB. Echipele se
deplasează în coloană câte unu
(pe un rând) cu distanţa de 68 m
Gr. 2 I între militari (se adoptă pe
EAB(2) EAP(2) timpul deplasării prin marş sau
în patrulă).
Este un dispozitiv de marş.
Aj.cdt.pl.
Gr. 3 I
EAB(3)
EAP(3)
Notă: Intervalele dintre militari şi grupe se micşorează sau se măresc în
funcţie de teren şi situaţia în care se acţionează.
Art.28 - Caracteristicile dispozitivelor plutonului de infanterie:
Caracteristici
Posibilităţi
Dispozitiv Când se
Flexibilitat de
ul foloseşte Control Viteză
e executare a
focului
1 2 3 4 5 6
Permite
Bun executarea
Permite o
Constituie (pentru limitată a
desfăşurare
Plutonul dispozitivul executarea focului către
rapidă către Bună
în săgeată de bază al manevrei în faţă şi spre
în lateral şi în
plutonului şi a înapoi, dar
adâncime
focului) numai către
flancuri
Plutonul Când Greu Minimă Putere Înceată
69
Caracteristici
Posibilităţi
Dispozitiv Când se
Flexibilitat de
ul foloseşte Control Viteză
e executare a
focului
comandant
ul de pluton
are nevoie
de o putere
maximă
în linie cu maximă de
către în faţă,
grupele în foc către
limitată către
linie înainte şi
flancuri
situaţia
inamicului
este
cunoscută
Când
Mai
comandant
Mai uşor înceată
ul de pluton
decât Bune către decât
nu doreşte
atunci înainte şi atunci
plutonul Mai mare
când către înapoi. când
desfăşurat decât atunci
plutonul Nu la fel de plutonul
în prima când
este bune ca în ete
linie. Când plutonul este
dispus în situaţia când dispus în
comandant dispus în
Plutonul linie cu plutonul este săgeată,
ul de săgeată, dar
în linie cu grupele în dispus în dar mai
pluton mai mică
grupele în linie, dar săgeată. Mai rapidă
doreşte să decât atunci
săgeată mai dificil bune decât decât
se când
decât atunci când atunci
pregăteasc plutonul este
atunci plutonul este când
ă pentru dispus cu
când dispus în plutonul
contactul grupele în
plutonul linie, cu este
cu linie
este grupele în dispus în
inamicul.
dispus în linie linie cu
La
săgeată grupele în
apropierea
linie
de obiectiv
Plutonul Când Greu Asigură două Putere foarte Înceată
în datele grupe pentru mare de
triunghi despre executarea executare a
cu vârful inamic sunt imediată a focului către
înapoi vagi şi se focului către înainte şi
aşteaptă înainte şi o flancuri
contactul grupă pentru
cu forţele executarea
acestuia focului în
din faţă situaţia
70
Caracteristici
Posibilităţi
Dispozitiv Când se
Flexibilitat de
ul foloseşte Control Viteză
e executare a
focului
contactului
din flanc ori
spate
Art.73 (1) Marşul constă în deplasarea organizată a subunităţilor în coloane;
se execută noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă; ziua numai pe timpul
desfăşurării acţiunilor de luptă, atunci când este impus de condiţiile situaţiei şi la
depărtări mari înapoia dispozitivului forţelor din contact cu inamicul; marşul pe timp
de zi se execută pe coloane de subunităţi, cu distanţe mari între ele şi necesită măsuri
de siguranţă eficace, în special în punctele obligate de trecere.
(2) Plutonul de infanterie execută marşul fie pe TAB sau MLI, fie pe jos, în
cadrul eşalonului superior sau independent.
71
(3) Când execută marşul pe jos plutonul de infanterie adoptă una din variantele
de dispozitiv prevăzute în capitolul I, secţiunea a 4 –a.
Art.74 (1) În funcţie de urgenţa impusă de situaţie, efortul cerut personalului
şi viteza de deplasare, marşul poate fi normal sau forţat.
(2) Marşul normal se execută, de regulă, pe timp de noapte sau în alte condiţii
de vizibilitate redusă, cu viteze medii de deplasare.
(3) Marşul forţat se execută când situaţia impune trecerea în timp scurt la
îndeplinirea unei misiuni de luptă, cu viteze maxime admise de norme şi teren, de
regulă, fără oprire, folosinduse pentru deplasare majoritatea timpului de zi şi de
noapte; el se execută atunci când se prevede întâlnirea cu inamicul, la introducerea în
luptă, în urmărire, în retragere şi în toate cazurile când există pericol de întrebuinţare
de către inamic a armelor de distrugere în masă şi sistemelor incendiare.
Art.75 (1) Marşul se execută în condiţiile când se prevede sau nu întâlnirea cu
inamicul.
(2) Când se prevede întâlnirea cu inamicul marşul trebuie pregătit şi executat
astfel încât forţele să fie în permanenţă gata de acţiune, capabile să se desfăşoare cu
repeziciune şi să intre la timp în luptă; în acest scop, se iau măsuri pentru
constituirea unui dispozitiv de marş adecvat.
(3) Când nu se prevede întâlnirea cu inamicul marşul se pregăteşte şi se
execută astfel încât subunităţile să ajungă în noul raion în condiţiile unor eforturi
normale; pentru aceasta se aleg cele mai bune drumuri care se pregătesc din timp;
coloanele se formează din subunităţi care au aceeaşi viteză de marş şi capacitate de
trecere.
Art.76 (1) Etapa de marş este distanţa parcursă de pluton în 24 de ore.
(2) În teren şes şi deluros, etapa de marş pe autovehicule poate fi de până la
250 km, uneori mai mare; în teren muntosîmpădurit până la 150 km.
(3) Când plutonul se deplasează pe jos mărimea etapei de marş poate să fie de
până la 30 km.
(4) Viteza medie de marş este media vitezelor parţiale realizate pe diferite
porţiuni de itinerar şi se exprimă în km pe oră.
(5) Viteza medie de marş a coloanelor mixte în teren şes sau deluros, ziua este
de 2030 km pe oră; coloanele de transportare amfibii blindate (maşini de luptă,
automobile) se deplasează ziua cu 3040 km pe oră, iar noaptea cu 2530 km pe oră;
când subunităţile se deplasează pe jos viteza medie de marş este de 45 km pe oră, iar
pe schiuri de 57 km pe oră; când deplasarea se execută pe drumuri cu pante mari sau
72
cu obstacole (bolovani, grohotiş) viteza de deplasare se micşorează până la 1 km pe
oră.
(6) În teren muntos împădurit viteza de marş se reduce cu 30 40% faţă de
cea din teren şes şi deluros.
(7) Pe timp de îngheţ (dezgheţ), pe drumuri desfundate şi în condiţii de
vizibilitate redusă viteza medie de marş poate fi de 1015 km pe oră; la urcarea
pantelor de 68 % viteza este de până la 10 km pe oră, iar la coborâre – de până la 15
20 km pe oră.
(8) Pe căldură mare, pe drumuri cu praf, pe timpul trecerii prin localităţi mari,
pe ceaţă şi ninsoare sau noaptea viteza de marş se reduce cu 1520% şi chiar mai
mult.
(9) Noaptea, când autovehiculele sunt echipate cu aparate de vedere sau când
luminează luna, pe drumurile cu indicatoare luminoase şi cu circulaţie întrun singur
sens viteza medie de marş poate fi aceeaşi ca pe timpul zilei.
Art.77 (1) Pentru menajarea forţelor militarilor, verificarea stării tehnice a
autovehiculelor, executarea întreţinerilor tehnice şi înlăturarea defecţiunilor, se
fixează halte mici, halte mari şi odihna de zi (noapte).
(2) Haltele mici, în cazul deplasării pe autovehicule, se fixează astfel: prima
după 12 ore de marş, iar următoarele, după fiecare 23 ore de marş (iarna după 11,5
ore de marş) şi au durata de 2030 minute; când marşul se execută pe jos se fixează:
prima haltă după 30 minute de la începerea acestuia, iar următoarele din 50 în 50
minute de marş şi au o durată de 10 minute.
(3) Halta mare se fixează la sfârşitul primei jumătăţi a etapei de marş şi are o
durată de 24 ore.
(4) Când distanţa de parcurs este mai mică decât o etapă de marş, noaptea şi
iarna pe geruri puternice nu se fixează, de regulă, haltă mare.
(5) Pe timpul haltei mari se serveşte hrana şi se completează plinurile la
autovehicule, se verifică armamentul şi tehnica militară, se execută întreţinerea
tehnică a autovehiculelor, iar în funcţie de rulajul TAB sau MLI – reglajele
dispozitivelor de comandă.
(6) Odihna de zi (noapte) se fixează după executarea unei etape de marş.
(7) Pentru haltele mari şi odihna de zi (noapte) se aleg raioane care oferă
condiţii favorabile de protecţie şi mascare şi dispun de suficiente surse de apă.
(8) Pe timpul haltei mari şi în raionul odihnei de zi (noapte) subunităţile
părăsesc drumul şi se dispun în raioanele stabilite, astfel încât să fie permanent gata
de luptă şi să poată continua în timp scurt marşul.
(9) În raionul odihnei de zi (noapte) se iau măsuri de asigurare a acţiunilor de
luptă, se distribuie hrană caldă, se completează plinurile de carburanţi şi lubrifianţi şi
se execută lucrările prevăzute la halta mare.
(10) Pe timpul odihnei de zi (noapte) se pot schimba elementele de siguranţa
marşului.
73
(11) Când deplasarea se execută pe jos, după 23 zile de marş se acordă 24 de
ore pentru odihnă.
Art.79 (1) În siguranţa de marş plutonul poate fi destinat ca pichet mobil de
cap (de flanc, de spate), pichet fix de flanc sau patrulă de siguranţă când pichetul
mobil este de valoare companie.
(2) Plutonul ca pichet mobil (fix) poate primi ca întărire 13 tancuri, un pluton de
aruncătoare, 12 pionieri, 12 cercetaşi chimici.
(3) Din cadrul plutonului pot fi aleşi luptători care cunosc raionul şi itinerarele de
deplasare, în special în localităţi, în teren accidentat şi împădurit, în munţi,
îndeplinind, de regulă, rolul de călăuze.
(4) Pichetul mobil de cap se trimite la distanţa de 510 km, iar pichetul mobil (fix)
de flanc şi de spate – până la 5 km.
(5) În localităţi, păduri, munţi, pe timp de noapte sau când mersul se execută pe
jos, aceste distanţe se pot micşora până la jumătate.
9.1. Tehnici de orbire a mijloacelor blindate
Art. 116.(1) Întrebuintarea mijloacelor de orbire se face tinându-se
seama de proprietătile acestora de a produce si întretine fumul, de directia
vântului si de necesitatea ca perdeaua de fum să nu împiedice executarea
observării si a tragerilor de către trupele proprii.
(2) Dacă vântul bate lateral fată de directia de înaintare a
blindatului, grenadele si lumânările se aruncă (asează) în partea din care bate
vântul, pentru ca acesta să ducă fumul peste blindat. Grenadele fumigene se
aruncă în fata pozitiei de luptă a vânătorilor de blindate la distanta de 10-15 m
si la intervale, pe cât posibil, de 15-20 m între ele, iar lumânările fumigene se
asează la interval de 20-60 m.
(3) Dacă vântul bate frontal sau oblic dinspre trupele proprii
spre inamic, grenadele fumigene se aruncă în fata blindatului la interval de 5-8
m, iar lumânările fumigene se asează la interval de 10-15 m.
(4) Dacă vântul bate frontal sau oblic dinspre inamic spre
trupele proprii, nu se folosesc mijloace fumigene.
(5) Lumânările fumigene se pot întrebuinta separat sau
combinat cu grenadele fumigene. Lumânările fumigene se asează câte 2-3 în
vetre amenajate din timp pe directiile cele mai favorabile atacului cu blindate.
Când este posibil, în fata acestei vetre se vor dispune diferite mijloace de
74
distrugere sau baraje. Lumânările fumigene se aprind sub protectia perdelei de
fum realizate cu ajutorul grenadelor fumigene.
(6) Grenadele si lumânările fumigene pot fi întrebuintate cu
succes si prin aruncarea lor direct pe mijlocul blindat sau pe teava tunului,
pentru orbirea directă a blindatului.
(7) Orbirea blindatelor se poate obtine si prin astuparea
vizorilor sau periscoapelor cu diferite mijloace aflate la îndemână (foaie de
cort, pătură, manta, veston etc.). Acest procedeu impune urcarea luptătorului
pe blindat, ceea ce este posibil numai când acesta se deplasează cu viteză
mică sau este oprit.
(8) Un procedeu eficace de orbire a blindatelor îl constituie, de
asemenea, focul executat cu armamentul de infanterie asupra periscoapelor si
vizorilor. Efectul moral se măreste folosind munitie cu glont trasor, munitie care
pentru echipă poate fi confundată cu proiectilele antitanc cu trasor.
(9) Mijloacele fumigene improvizate se dispun în vetre (gropi în
pământ) pe directiile probabile de deplasare a blindatelor. Ele se aprind pe
timpul deplasării blindatelor, astfel încât, la ajungerea acestora în raionul
respectiv, perdeaua de fum să fie realizată.
(10) Sticlele incendiare se întrebuintează pentru orbirea
blindatelor, actionându-se cu ele asupra vizorilor si periscoapelor acestora.
87
(11) Conservarea alimentelor:
a) Conservarea improvizată a cărnurilor se poate face prin diferite
procedee, cum ar fi: uscare, înghetare, afumare, sărare etc.
Toate alimentele, indiferent de originea lor, trebuie să fie păstrate pe cât
posibil la rece. Ca loc de păstrare poate servi o groapă în pământ, iar pe timp
de iarnă pot fi păstrate în zăpadă sau în gheată.
b) Conservarea alimentelor de origine vegetală se face foarte bine în
bordee improvizate, aerisite si uscate.
Plantele se usucă la soare, la aer, la vânt, la foc sau cu ajutorul fumului
cald.
Fructele pot fi păstrate timp îndelungat dacă sunt uscate si tăiate în felii
subtiri.
Ciupercile, dacă se usucă, pot fi păstrate mai mult timp.
10.4. Tehnici privind acordarea primului ajutor sau autoajutorul
Art. 132.(1) Absenta unor facilităti sanitar – farmaceutice normale în
câmpul tactic, actiunea vătămătoare a microbilor, toxinelor, substantelor
chimice si a altor factori nefavorabili în conditii de izolare a luptătorului pot să
producă treptat (în cazul în care nu se iau măsuri) slăbirea organismului si
micsorarea capacitătii sale de rezistentă.
(2) În acest caz, luptătorul trebuie să cunoască tehnicile,
procedeele si măsurile igienice si profilactice care să-i asigure verificarea stării
de sănătate. De o mare importantă sunt tehnicile si cunostintele privind
acordarea primului ajutor sau autoajutorului în tratarea unor afectiuni
provocate de căldură si ger, tratarea rănilor si oprirea hemoragiilor, interventia
rapidă în cazul muscăturilor si întepăturilor veninoase etc. Lipsa de
medicamente va trebui înlocuită cu întrebuintarea plantelor medicinale iar
instrumentele medicale înlocuite cu mijloace avute la îndemână (cutit, ac de
cusut, ată etc.). O prezentare detaliată a tehnicilor de actiune specifice
acordării primului ajutor în asemenea conditii se face în subcapitolul 7.
89
capabili să-si înfrângă frica, teama si în general, trăirile pe care le provoacă
izolarea, fie ea si temporară.
11. Topografie militară
Art. 142. Topografia militară, parte a topografiei generale, are ca obiect
studiul terenului, folosirea hărtilor, fotogramelor sau altor documente
topogeodezice, executarea de măsurări expeditive în teren, întocmirea de
schite ale terenului în vederea organizării si conducerii actiunilor de luptă ale
trupelor.
11.1.1. Relieful
Art. 145.(1) Prin relief se întelege conformatia terenului si ridicăturile
(forme convexe) si a adânciturilor (forme concave) sale.
(2) Principalele ridicături de teren sunt: câmpia, dealul si
muntele. Ele diferă una fată de alta prin aspect, altitudine, diferentă de nivel si
panta maximă.
(3) Înăltimea generală a câmpiei poate fi diferită, dar este
important că nu prezintă diferente de nivel (altitudine) mai mari de 25 m.
(4) Prin regiunile deluroase avem diferente de nivel cuprinse
între 100 si 300 m. Terenurile deluroase se caracterizează, în general, prin
creste late, rotunde păduroase, pante line si văi largi.
(5) Regiunile muntoase sunt caracterizate de înăltimi ce
depăsesc înăltimi de 800 m deasupra nivelului mării, diferente de nivel mai
mari de 200 m, pante în general abrupte (mai mari de 5 0).
Art. 146. Principalele adâncituri sunt: defileul, valea, depresiunea,
viroaga si lunca.
a) Defileul reprezintă o vale îngustă si adâncă cu malurile aproape
verticale si abrupte, în terenuri muntoase, are o adâncime mai mare de 500 m
si o lătime de aproximativ 0,5 – 1 km. Dacă este de dimensiuni mici se
numeste chei.
b) Valea reprezintă o adâncitură prelungită care coboară într-un anumit
sens, având o adâncime mai mică de 500 m si o lătime cuprinsă între 1 – 10
km.
c) Depresiunea – este o adâncitură de teren de forma unei farfurii având
o adâncime mai mică de 500 m, dar o lătime mai mare, de aproximativ 10 –
100 km.
d) Viroaga este o ruptură de teren provocată de ploi torentiale si ape de
izvor, are o adâncime mai mică de 100 m si o lătime mai mică de 100 m.
e) Lunca este o vale largă, cu malurile si fundul usor înclinate, cu o
adâncime mai mică de 100 m, dar cu o lătime mai mare de 10 km.
Art. 147. O ridicătură sau o întindere a mai multor ridicături ce se
dispun într-o anumită directie se numeste creastă.
Art. 148. Linia ce uneste punctele cele mai înalte în lungul crestei si din
care se despart versantii de o parte si de alta se numeste linie de despărtire a
apelor sau creastă topografică.
Art. 149. Înclinarea unui versant reprezintă panta acestuia. Panta se
clasifică în functie de înclinarea lor, astfel:
a) panta lină – înclinare < 150 – accesibilă pentru automobile si tancuri;
b) pantă medie – înclinare < 300 – accesibilă pentru tehnica pe senile;
90
c) panta abruptă – înclinare < 600 – inaccesibilă pentru tehnica de luptă;
d) panta foarte abruptă – înclinare > 60 0 – inaccesibilă pentru tehnica de
luptă.
11.1.2. Detalii de planimetrie
Art. 150.(1) Prin detalii de planimetrie se înteleg anumite elemente
dispuse pe suprafata Pământului grupate în categorii principale.
(2) Detaliile de planimetrie după natura lor sunt:
- naturale;
- artificiale.
Art. 151.(1) Apele existente pe suprafata Pământului pot fi curgătoare
sau stătătoare iar bazinele lor pot fi naturale sau artificiale.
(2) Din punct de vedere militar la o apă trebuie cunoscute:
- lătimea;
- adâncimea;
- natura fundului si malurilor;
- existenta vadurilor pentru trecerea trupelor si tehnicii de
luptă;
- directia si viteza de curgere.
(3) O importantă deosebită o au constructiile existente atât pe
apele curgătoare cât si pe cele stătătoare: baraje, diguri, ecluze, faruri etc.
(4) După viteza de curgere, apele curgătoare se clasifică în:
lente (viteza de curgere 0,5 m/s), medii (viteza de curgere 1,0 m/s), repezi
(viteza de curgere 2,0 m/s) si foarte repezi (viteza de curgere > 2,0 m/s).
Art. 152.(1) Elemente de vegetatie si sol. Vegetatia este constituită
din păduri, tufisuri, izlazuri iar vegetatia cultivată este alcătuită din livezi, vii,
culturi si grădini de zarzavaturi.
(2) Principala formă de vegetatie din punct de vedere militar
este pădurea. Speciile de arbori sunt coniferele si foioasele, precum si
combinatiile acestora.
(3) În functie de distanta dintre copaci, pădurile sunt rare, dese
sau compacte, iar în functie de înăltimea si vârsta copacilor, avem pădure:
tânără, medie si matură.
(4) Solurile sunt: pietroase, argiloase, nisipoase, sărăturoase si
mlăstinoase.
Art. 153.(1) Reteaua de comunicatii si constructii anexă. Reteaua
de comunicatie este formată din:
- sosele, drumuri, poduri si viaducte;
- căi ferate;
- linii aeriene si maritime;
- linii de tramvaie, teleferice si metrouri.
(2) Din punct de vedere militar la o sosea sunt importante:
numărul liniilor de trafic, lătimea, acoperirea, panta, raza de curbură, podurile
etc.
(3) Pentru poduri si viaducte o importantă mare din punct de
vedere militar o au: capacitatea portantă, lătimea, lungimea, înăltimea
deasupra apei, felul constructiei si natura materialului din care este construit.
91
(4) Retelele de conducte si conductori sunt: conducte de petrol,
de gaze naturale, de termoficare, de apă potabilă, menajeră si uzată, precum si
conductorii (liniile) electrici si de transmisiuni. La fiecare conductor sunt
importante „nodurile retelei” respectiv: centrale electrice, statii de transmitere
sau retransmitere radio si T.V., oficiile telegrafice si telefonice.
11.1.3. Aprecierea terenului din punct de vedere militar
Art. 154. Terenul se apreciază de către militari după:
- gradul de accesibilitate;
- posibilităti de observare si mascare;
- proprietăti de protectie.
a) După gradul de accesibilitate, în afara retelei de comunicatie,
avem:
- teren usor accesibil – care nu limitează viteza si directia de deplasare;
- teren accesibil – limitează putin viteza si directia de deplasare, pe
anumite portiuni se cer lucrări de amenajare si consolidare;
- teren greu accesibil – în care masinile pe roti nu se pot deplasa, iar cele
pe senile numai pe anumite portiuni si cu viteze reduse;
- teren inaccesibil – nu permite deplasarea tehnicii de luptă.
b) Posibilităti de observare – se apreciază după existenta, dispunerea
reciprocă si gradul de vizibilitate asupra terenului înconjurător, si terenul poate
fi apreciat ca: descoperit, partial acoperit si acoperit.
În functie de posibilitătile de observare ale inamicului se deduc
mijloacele de mascare (naturale sau artificiale).
c) Pentru aprecierea proprietătilor de protectie se analizează
existenta si dispunerea în teren a adăposturilor naturale (pesteri, râpe,
ramblee, deblee) si respectiv artificiale (ziduri groase, metrouri, canale
subterane, cazemate etc.).
11.1.4. Probleme rezultate în urma studierii terenului de către
militar
Art. 155. Orice detaliu din teren trebuie analizat în functie de anumite
criterii ce caracterizează acel detaliu si anume:
a) localitatea: - locul de dispunere;
- natura si forma terenului înconjurător;
- natura si rezistenta clădirilor;
- clădiri proeminente;
- reteaua de drumuri;
- posibilităti locale de aprovizionare.
b) drumul: - materialul de acoperire, pantă, rază de curbură, lătime;
- locuri grele de trecere;
- posibilităti de mascare a deplasărilor;
- surse de aprovizionare pentru constructia si reparatia
podurilor;
- viteze medii de deplasare, pe sectoare.
c) ape: - lătime, adâncime, viteză de curgere;
- natura fundului apei si a malurilor;
- locuri favorabile pentru trecerea tehnicii de luptă;
- căi ascunse de acces către cursul de apă;
92
- posibilităti de mascare pentru fortare;
- mijloace locale de trecere a cursului de apă.
d) pădurea: - specia, grosimea, desimea;
- conditii de vizibilitate;
- reteaua de drumuri si posibilităti de deplasare;
- relieful, râpe, gropi, mlastini din pădure.
e) solul: - calitatea solului: afânos, pietros, stâncos;
- caracterul solului: argilos, nisipos;
- existenta mlastinilor (posibilităti de trecere, adâncime);
- eventuale modificări ale mlastinilor pe timpul precipitatiilor.
Art. 156. Precizări metodice. Această temă se va executa atât prin
sedinte separate, cât si pe timpul instructiei tactice, de specialitate si a altor
categorii de pregătire.
Art. 157.(1) Criterii de performantă. Pentru a fi „ADMIS” militarul
trebuie să îndeplinească următoarele conditii:
- să definească terenul din punct de vedere topogeodezic;
- să recunoască în teren orice formă de relief;
- să cunoască modul de apreciere a terenului din punct de vedere militar;
- să cunoască ce probleme trebuie să rezulte în urma studierii terenului.
(2) Se notează militarul cu „RESPINS” dacă nu-si însuseste
aceste probleme.
11.2. Orientarea în teren (fără hartă)
Art. 158. Obiective operationale
- cunoasterea metodelor de orientare în câmpul tactic fără a avea la
dispozitie o hartă topografică militară sau alt document topogeodezic.
Art. 159.(1) Orientarea în teren constă în determinarea punctelor
cardinale si a punctului de statie în raport de detaliile înconjurătoare de
planimetrie si relief.
(2) Prin „loc de statie” se întelege locul pe care îl ocupă în
teren, la un moment dat, un militar, o masină de luptă sau o subunitate.
11.2.1. Orientarea în teren cu ajutorul Soarelui si ceasului
Art. 160.(1) Se tine ceasul în pozitie orizontală si se roteste până când
indicatorul orar se îndreaptă pe directia Soarelui.
(2) Bisectoarea unghiului format de indicatorul orar si linia care
trece cifra 12 de pe cadran indică directia sud (vezi fig. 1).
93
Fig. 1. Orientarea în teren cu ajutorul Soarelui si ceasului
11.2.2. Orientarea în teren după Steaua Polară
Art. 161.(1) Steaua Polară se găseste pe prelungirea imaginară a
dreptei ce trece prin ultimele stele (roti) ale Carului Mare, la aproximativ de 5
ori distanta dintre roti si face parte din constelatia Carului Mic (vezi fig. 2).
(2) Directia spre ea indică nordul.
96
Art. 176.(1) Determinarea locului de statie prin intersectie se
aplică atunci când în jurul punctului de statie se află 3-4 sau mai multe detalii
din teren ce pot fi identificate cu usurintă pe hartă.
(2) Din intersectia directiilor către aceste detalii, rezultă pe
hartă, locul de statie (vezi fig. 5). Harta trebuie mai întâi orientată.
97
11.4. Determinarea expeditivă a distantelor în teren
Art. 180. Obiective operationale:
- însusirea tuturor metodelor de determinare expeditivă a distantelor în
teren.
Art. 181. Determinarea distantelor din vedere se bazează pe
aprecierea din vedere a distantelor pe baza unui exercitiu si deprinderi formate
în acest sens.
Art. 182. Pentru a avea o precizie corespunzătoare trebuie să tinem cont
de următoarele:
- un detaliu (obiect) din teren pare cu atât mai mare cu cât este mai
aproape de observator;
- din două obiecte (detalii) situate la aceeasi distantă, cel mai mare pare
mai aproape;
- pe timpul noptii, obiectele mai bine luminate, par mai apropiate decât
cele slab luminate;
- obiectele de culori mai deschise par mai aproape decât cele de culori
închise;
- obiectele din teren par mai aproape dacă sunt observate din picioare;
- obiectele (detaliile) par mai aproape decât sunt în realitate, în teren
descoperit (ses, lac etc.) sau pe zăpadă;
- cu cât contrastul dintre culoarea unui obiect (detaliu) si fondul pe care
se proiectează este mai mare, cu atât acel obiect (detaliu) pare mai apropiat;
- obiectele (detaliile) privite de jos în sus, par mai apropiate decât atunci
când sunt privite de sus în jos (de la vârf spre piciorul pantei).
Art. 183. Determinarea distantelor cu ajutorul sunetului si a luminii se
utilizează, de regulă, pe timpul noptii pentru stabilirea distantei până la
pozitiile de tragere ale artileriei, rampele de lansare a rachetelor, la alte
mijloace de foc.
Distanta se calculează cu formula:
Dm = vs Ts
unde:
vs = viteza sunetului (340 m/s);
Ts = nr. de secunde trecute de la aparitia luminii până la detunătură;
Dm = distanta până la obiectiv exprimată în m.
Pentru aceasta militarul determină timpul trecut de la vederea luminii
sau fumului până la perceperea sunetului.
ştiind că sunetul parcurge 1 km în aproximativ 3 secunde (v s = 340 m/s),
putem utiliza o metodă expeditivă de calcul a distantei până la obiectiv
exprimată în kilometri, folosind formula:
Dkm = Ts/3.
La aplicarea acestui procedeu s-a considerat instantaneu momentul
vederii fumului sau luminii cu momentul plecării proiectilului sau rachetei.
Art. 184.(1) Determinarea distantelor cu pasul. Pentru a aplica
acest procedeu, trebuie ca înainte militarul să aibă pasul etalonat. Etalonarea
pasului se face pe o portiune de teren de aproximativ 200-300 m, care se
parcurge dus-întors. Drept valoare a pasului se consideră media aritmetică a
98
rezultatelor obtinute din cele două măsurări. O măsurare constă în împărtirea
distantei parcurse la numărul de pasi făcuti, rezultând valoarea pasului.
(2) Acest procedeu asigură o precizie corespunzătoare dacă
măsurarea distantei respective se face în conditii obisnuite (teren cu grad de
accidentare redus, conditii climaterice prielnice).
(3) Lungimea pasului este influentată de natura si gradul de
accidentare al terenului, tăria vântului etc.
Art. 185.(1) Determinarea distantelor cu ajutorul riglei gradate.
Acest procedeu se bazează pe recunoasterea dimensiunilor unor obiecte
(detalii) din teren si lungimea bratului uman.
(2) Pentru măsurare, rigla se tine în pozitie verticală, cu mâna
întinsă în fata ochilor. Distanta până la obiectiv (detaliu) (fig. 7) se determină
cu formula:
99
(4) Deci, putem scrie o ecuatie pentru fiecare statie de
observare:
dxH dH
D= si D+B = .
h h
(5) Eliminând necunoscuta (îl scoatem din prima relatie si-l
introducem în cea de-a doua), rezultă distanta sub forma:
h
D= B
h h
Art. 187. Determinarea distantelor cu ajutorul binoclului se face
folosind formula:
1000
xH
D=
N
unde: H = înăltimea (lătimea) obiectivului (detaliului) până la care se
determină distanta din teren; se presupune că este cunoscută;
N = nr. de miimi sub care se vede obiectivul (detaliul) din teren;
Art. 188. Precizări metodice. Se vor efectua mai multe măsurători
pentru fiecare metodă expusă pentru însusirea corectă de către militari a
tuturor metodelor de determinare expeditive a distantelor din teren.
100
Art. 203.(1) Deplasarea în teren după un azimut dat se execută în teren
necunoscut sau în afară de drumuri, pe timp de ceată, noaptea sau în pădure.
(2) Pentru a se face deplasarea până la un anumit reper
(obiectiv) din teren, fără a avea posibilitatea de a fi observat, trebuie să se
cunoască azimutul magnetic si al directiei de deplasare si distanta până la acel
reper (obiectiv) din teren. Se procedează astfel:
- în punctul de plecare se roteste capacul busolei până la
indice, se citeste valoarea azimutului magnetic stabilit pentru deplasare;
- se roteste apoi busola, în plan orizontal, până când vârful
nord al acului magnetic se asează în dreptul gradatiei zero a cadranului, deci
am introdus la busolă valoarea azimutului magnetic de deplasare;
- se vizează, apoi, prin cătare, fără a misca busola, si
căutăm pe această directie un reper (obiectiv) care marchează în teren directia
pe care ne deplasăm;
- după ce ajungem la reperul (obiectivul) ales, fixăm un alt
reper (obiectiv) pe azimutul magnetic dat. Se repetă această operatiune până
se ajunge la punctul final ce a fost indicat;
- între reperele alese se măsoară distanta cu pasul,
parcurgând prin însumare depărtarea de la punctul initial până la punctul dat.
(3) Dacă conditiile de deplasare si de vizibilitate, sunt reduse, si
nu se pot alege repere (obiective) intermediare între punctul de plecare si
punctul de sosire stabilit, se face deplasarea avându-se grijă ca pe timpul
deplasării să păstrăm la indicele de la busolă valoarea azimutului magnetic
stabilit (determinat).
CAPITOLUL III
INSTRUCŢIA MILITARĂ GENERALĂ
105
Pe timpul deplasării la instrucţie şi pe timpul marşului, armamentul se
poartă pe curea în poziţia „pe umăr”, „la piept” sau „la spate” cu încărcătorul
montat. Celelalte încărcătoare se găsesc în portîncărcător.
Pe timpul deplasării pe automobile sau pe transportoare blindate,
armamentul se ţine vertical între genunchi. În timpul transportului pe calea
ferată sau pe apă, armamentul se aşează în rastele speciale. Dacă nu există
rastele, armamentul se poate ţine în mâini sau pe un raft, fără să cadă sau să
se deterioreze;
c. pentru verificarea funcţionării armamentului, a stării de curăţenie, a
ungerii şi a pregătirii pentru trageri se execută controlul armamentului, al
accesoriilor şi al încărcătoarelor.
Soldaţii şi gradaţii controlează armamentul:
zilnic;
înainte de intrare în gardă, înainte de a pleca la instrucţie; în situaţii
de luptă se controlează periodic în cursul zilei şi înainte de
executarea misiunii de luptă;
în timpul curăţării.
La controlul armamentului de către soldaţi şi gradaţi se urmăresc:
existenţa tuturor pieselor armamentului, verificarea fiecărei piese şi
mecanism în parte dacă nu există rugină, murdărie, ciocănituri,
îndoituri, zgârieturi care pot afecta funcţionarea normală a
mecanismelor;
dacă pe piesele din lemn nu există crăpături, aşchieri şi lovituri;
dacă vergeaua este bine fixată;
dacă înălţătorul şi cătarea sunt în stare bună;
dacă în canalul ţevii sunt obiecte străine;
dacă piesele şi mecanismele funcţionează corect;
dacă există curea, accesorii, încărcătoare, portîncărcătoare şi
baioneta pumnal.
Cartuşele de război se controlează înainte de tragere, la intrarea în gardă
şi la ordinul comandanţilor. La controlul cartuşelor se verifică:
dacă pe tuburi nu există rugină şi mâncături, dacă glonţul nu se
clatină în tub;
dacă pe capsă nu există pete verzi şi dacă capsa nu iese în afara
tubului;
dacă printre cartuşele de război nu se găsesc cartuşe de exerciţiu
sau de manevră.
Toate cartuşele defecte se predau la depozit;
d. pregătirea armamentului pentru trageri are ca scop asigurarea
funcţionării lui în deplină siguranţă în timpul tragerii şi comportă următoarele:
se execută curăţarea, se controlează armamentul în stare demontată
şi se unge;
se controlează armamentul în stare montată;
se controlează încărcătoarele;
înainte de tragere se controlează cartuşele şi se încarcă în
încărcătoare.
106
Dacă armamentul a stat un timp mai îndelungat la temperatură scăzută, înainte de încărcare
lui se manevrează energic de câteva ori portînchizătorul.
1.2.3. Grenade de mână
107
Fig. 22. Grenade de mână
Cumulat
Ofensivă
Defensiv
RPG-43
RG-42
RKG-
3EM
ivă
F-1
ă
Caracteristici
112
Fig. 25. Perioadele fenomenului tragerii
a) Perioada preliminară; b) Perioada întâi sau perioada principală; c) Perioada a doua; d) Perioada a
treia sau perioada acţiunii posterioare a gazelor
113
Art. 234.(1) Viteza iniţială a glonţului se defineşte ca fiind viteza pe care o are glonţul după
ce gazele, rezultate în urma arderii încărcăturii de azvârlire, şi-au încetat acţiunea asupra sa, adică
este viteza pe care o are glonţul la sfârşitul acţiunii posterioare a gazelor. Ea se notează cu „V 0” şi
se măsoară în m/s.
(2) Viteza iniţială a glonţului influenţează asupra: bătăii
(distanţa la care ajunge glonţul), duratei de traiect a glonţului până la obiectiv,
curburii traiectoriei, puterii de pătrundere a glonţului.
(3) Viteza iniţială a glonţului depinde de: lungimea ţevii,
cantitatea încărcăturii de azvârlire, greutatea glonţului, temperatura
încărcăturii de azvârlire.
(4) Cu cât ţeava este mai lungă (până la anumite limite) cu atât
mai mult timp presiunea gazelor va acţiona asupra glonţului şi, prin urmare, cu
atât mai mare va fi viteza iniţială a glonţului.
Categorii de Puşcă
armament Pistol Puşcă semiautomat
Mitralieră
Detalii mitralieră mitralieră ă
cu lunetă
Lungimea părţii
ghintuite (în 369 544 550 590
mm)
Viteza iniţială
715 745 825 830
(în m/s)
117
Fig. 28. Traiectoriile conjugate
119
Fig. 31. Influenţa vântului asupra distanţei de tragere
120
Fig. 33. Schema împrăştierii traiectoriilor
(2) Cauzele care influenţează asupra traiectoriei determină
apariţia unui snop de traiectorii ale cărui puncte de cădere se repartizează pe o
suprafaţă numită suprafaţa de împrăştiere. Pe suprafaţa de împrăştiere se
poate determina un punct care va fi mediu în raport cu celelalte puncte. De
regulă, acest punct se determină ca centru de greutate convenţional al
punctelor de cădere. Să considerăm că punctele de cădere sunt puncte
materiale, având aceeaşi masă.
(3) Determinând centrul de greutate al acestui sistem de
puncte materiale, se află de fapt poziţia punctului mediu de cădere. Punctul
mediu de cădere este deci poziţia centrului de greutate convenţional al
tuturor punctelor de cădere (fig. 34). Punctul mediu de cădere se numeşte şi
punctul mediu al loviturilor.
(4) Dreptele verticală şi orizontală trasate prin punctul mediu al
loviturilor se numesc axe de împrăştiere.
121
(9) La tragerea în condiţii atmosferice normale, gradul de
suprapunere a traiectoriei medii cu traiectoria tabelară depinde în principal, de
starea dispozitivelor de ochire şi de precizia de fabricare şi montare a acestora
precum şi de precizia ochirii.
(10) Dacă condiţiile atmosferice diferă de cele normale, atunci
un rol deosebit îl are precizia de introducere a corecţiilor. Punctul de intersecţie
al traiectoriei tabelare cu panoul se numeşte punct de control. Obişnuit,
punctul de control este punctul de ochire. Dacă însă gradaţia înălţătorului nu
corespunde distanţei de tragere, punctul de control nu se suprapune cu punctul
de ochire.
Art. 242.(1) Împrăştierea ia naştere din schimbarea involuntară a
elementelor care influenţează plecarea glonţului din ţeavă şi drumul lui în aer.
(2) Cauzele care generează împrăştierea tragerii pot fi socotite:
obiective şi subiective.
a. Cauzele obiective sunt:
- variaţiile condiţiilor atmosferice în care se produce mişcarea gloanţelor;
- variaţiile de viteză iniţială a glonţului, determinate de muniţie şi
armament.
b. Cauzele subiective sunt:
- inconstanţa în ochirea orizontală şi verticală a armei la fiecare cartuş
(serie de cartuşe trase);
- incorectitudinea poziţiilor pentru tragere, aşezării armei în umăr,
folosirii reazemului şi mânuirii trăgaciului la tragerea fiecărui cartuş (serie de
cartuşe trase);
- vibraţiile neuniforme ale ţevii armamentului automat ca urmare a
mişcării mecanismelor pe timpul reîncărcării;
- inconstanţa şi neuniformitatea în menţinerea armamentului automat în
mână pe timpul tragerii.
(3) Cunoscând cauzele care produc împrăştierea, se poate
micşora influenţa fiecăreia din ele şi, prin aceasta, se va micşora împrăştierea.
Art. 243.(1) Trăgând un număr mare de lovituri, în aceleaşi condiţii
meteorologice şi ochind aproximativ în acelaşi punct pe panou, fiecare lovitură
se abate cu anumite mărimi (verticală şi orizontală) faţă de punctul mediu al
loviturilor. De asemenea, punctele de cădere sunt dispuse după o anumită
legitate (fig. 35), astfel:
122
- punctele de cădere se dispun simetric faţă de axele de împrăştiere.
Dacă se trasează pe panou axele de împrăştiere, acestea sunt axe de simetrie;
- punctele de cădere se dispun neuniform. Cele mai multe sunt în jurul
punctului mediu al loviturilor, iar pe măsura îndepărtării de punctul mediu al
loviturilor, ele se răresc;
- punctele de cădere se repartizează pe suprafaţa unei elipse, ale cărei
axe sunt axele de împrăştiere.
(2) Legitatea de dispunere a punctelor de cădere pe o suprafaţă
poartă denumirea de: lege de împrăştiere.
(3) Împrăştierea (dispersia) traiectoriilor este limitată, simetrică
şi neuniformă. Astfel, la tragerea cu un număr foarte mare de lovituri snopul de
traiectorii ocupă un volum practic limitat (finit). Traiectoriile sunt dispuse
simetric faţă de o traiectorie situată în mijlocul snopului, numită traiectorie
medie (este traiectoria pe care se mişcă glonţul în lipsa tuturor surselor de
împrăştiere), dar dispunerea lor nu este uniformă, astfel încât traiectoriile sunt
mai dese în vecinătatea traiectoriei medii şi se răresc pe măsură ce creşte
distanţa faţă de aceasta.
(4) Legea împrăştierii reprezintă relaţia dintre mărimile
abaterilor punctelor de cădere ale loviturilor faţă de punctul mediu al
loviturilor, denumit centrul de împrăştiere şi posibilităţile producerii lor.
(5) Ca rezultat al împrăştierii simetrice şi neuniforme, loviturile
se repartizează legic pe suprafaţa de împrăştiere. În fâşiile de egală lăţime,
egal depărtate de axele de împrăştiere, se repartizează un anumit număr,
aproximativ egal de lovituri.
(6) Pentru măsurarea suprafeţei de împrăştiere, pentru
compararea împrăştierii gloanţelor la tragerea cu diferite categorii de
armament de infanterie, se folosesc următoarele unităţi de măsură ale
împrăştierii:
- abaterea probabilă;
- abaterea medie;
- abaterea normală;
- abaterea tolerată;
- fâşia jumătăţii favorabile;
- fâşia centrală (fâşia de miez).
a) Abaterea probabilă este egală cu a opta parte din dreptunghiul de
împrăştiere şi reprezintă lăţimea fâşiei învecinate cu axa de împrăştiere, care
conţine aproximativ 25% din punctele de cădere (fig. 36). Se notează cu A p şi
poate fi:
- Apd - abatere probabilă în direcţie;
- Apî - abatere probabilă în înălţime;
- Apb- abatere probabilă în bătaie.
123
Fig. 36. Abaterea probabilă
124
b) Abaterea medie este egală cu două abateri probabile şi cuprinde
50% din cele mai bune puncte de incidenţă. Ca valoare metrică, este egală cu
1/4 din înălţimea (lăţimea) dreptunghiului de împrăştiere.
c) Abaterea normală este egală cu opt abateri probabile (4 abateri
medii) şi cuprinde 100 % din punctele de incidenţă.
d) Abaterea tolerată cuprinde totalitatea punctelor de incidenţă şi este
egală cu 16 abateri probabile sau de două ori dreptunghiul împrăştierilor
normale. Dacă se împarte suprafaţa de împrăştiere la trei fâşii egale atunci în
fâşia centrală se vor găsi 70 % din punctele de cădere, iar în fâşiile laterale
câte 15%.
e) Fâşia jumătăţii favorabile este fâşia care cuprinde 50% din
punctele de incidenţă şi este dispusă simetric de-a lungul axei împrăştierii.
f) Fâşia de miez este fâşia centrală care cuprinde 70% din punctele
de cădere şi se notează cu Fc (fig. 37). Poate fi:
- Fcd - fâşia de miez în direcţie;
- Fcî - fâşia de miez în înălţime;
- Fcb - fâşia de miez în bătaie.
Lăţimea fâşiei centrale este egală cu aproximativ 1/3 din suprafaţă
împrăştierii într-un anumit sens (în înălţime, în direcţie sau în bătaie), măsurată
pe centrul acestei suprafeţe. Partea centrală este dreptunghiul care se obţine
prin intersecţia a două fâşii de miez şi conţine 50% din punctele de cădere
(0,70 x 0,70 = 0,49 0,50 sau 50%).
126
(4) Atunci când există cinci puncte de incidenţă, punctul mediu
al loviturilor se determină pentru acestea în acelaşi mod ca şi în cazul anterior
(fig. 39.e).
(5) La baza stabilirii P.M.L. pentru un număr mare de puncte de
incidenţă stă principiul simetriei împrăştierii. În acest caz P.M.L. se determină
prin procedeul trasării axelor de împrăştiere.
Art. 245.(1) Pentru a lovi un obiectiv într-un timp cât mai scurt şi cu
consum minim de muniţie, trebuie ca tragerea să fie grupată şi precisă (fig.
33).
(2) Tragerea grupată este tragerea în care împrăştierea reală a
loviturilor trase cu armamentul respectiv corespunde normelor de tragere fără
să le depăşească.
129
Fig. 41. Influenţa iluminării naturale asupra preciziei tragerii
(8) Aşezarea în teren a obiectivului în raport cu trăgătorul
are o mare influenţă asupra preciziei tragerii. Astfel, în cazul când ţinta este
dispusă faţă de trăgător la o înălţime mult mai mare sau mult mai mică, este
necesar să se introducă corecţii funcţie de această diferenţă de nivel. Dacă se
trage la înălţimi mijlocii şi mari, eroarea de determinare a unghiului de teren
poate condiţiona apariţia unor abateri însemnate. Când tragerea se execută la
distanţe mici acest factor se neglijează.
(9) De asemenea, precizia tragerii este influenţată şi de
natura terenului (solului) de pe care se execută tragerea, de modul aşezării,
fixării şi rezemării armamentului. Corecţiile de tragere cu armamentul portativ
se fac prin schimbarea punctului de ochire la iniţiativa trăgătorului sau la ordin.
Art. 248. Toleranţele de fabricaţie ale elementelor cartuşelor, atât la dimensiuni cât şi
la încărcătura de azvârlire şi la greutatea glonţului sunt foarte strânse. Uneori însă
diferenţele de greutate şi dimensiuni nominale sunt sesizabile. Aceasta conduce la
modificări ale vitezei glonţului ceea ce se răsfrânge asupra mărimii împrăştierii.
Variaţiile în greutate, dimensiunile şi forma glonţului în limitele toleranţelor
admise, influenţează asupra comportării sale pe traiectorie, mărind astfel
împrăştierea. Interdependenţa între toleranţele la greutatea glonţului, greutatea
încărcăturii de azvârlire, volumul tubului cartuş, la compoziţia şi toleranţele de
fabricaţie ale produselor de ardere şi la viteza iniţială a glonţului pot fi
determinate riguros. Aceşti factori pot produce variaţii ale vitezei iniţiale cu până
la 10 - 20 m/s în jurul valorii medii (tabelare).
Art. 249.(1) Organizarea generală şi particularităţile constructive ale fiecărui model de
armament influenţează diferit caracterul şi mărimea împrăştierii. Modificări
constructive mici pot avea ca efect importante îmbunătăţiri ale preciziei.
(2) În procesul de exploatare a armei, ca urmare a uzurii,
deteriorării parţiale sau chiar pregătirii necorespunzătoare pentru trageri,
precizia tragerilor poate fi diminuată considerabil.
(3) La tragerea cu armamentul neautomat, precum şi la
tragerea cu armamentul automat, după cum arată practica, împrăştierea se
subordonează legii normale de repartiţie. Abateri de la această lege se observă
doar în apropierea limitei maxime a bătăii, aceste cazuri neavând însă
importanţă practica.
(4) La tragerea cu foc continuu cu armamentul automat,
lovitura următoare este influenţată de lovitura precedentă, care având o
130
anumită acţiune asupra armei determină deplasarea întregului sistem,
deformaţii elastice, preluarea unor jocuri între piese şi mecanisme, vibraţii.
Acţiunea loviturii următoare se suprapune peste cea a loviturii precedente,
influenţând diferit împrăştierea loviturilor trase.
(5) În figurile 42, 43, 44, 45, 46 şi 47 este prezentată
împrăştierea următoarelor gloanţe din serie faţă de primul, în diferite poziţii de
tragere.
131
Fig. 46. La tragerea cu pistolul-mitralieră din poziţia în genunchi
132
Natura Poziţia de rezemare În înălţime În direcţie
reazemulu
i
Piatră Inelul inferior al + 15 0
ulucului
Piatră Între inelele ulucului + 14 0
Piatră Inelul superior al + 23 0
ulucului
Pământ Inelul inferior al +7 -2
ulucului
Pământ Între inelele ulucului +5 0
Pământ Inelul superior al + 14 -1
ulucului
(2) Din tabel rezultă că abaterea punctului mediu faţă de
punctul de ochire poate fi însemnată prin rezemarea diferită a armei pe
reazeme diferite. În toate cazurile folosind un reazem mai dur, traiectoria se
înalţă cu valori ce depind de armă şi de natura reazemului. În general, poziţia
de rezemare a armei modifică înălţimea traiectoriei, iar modificarea condiţiilor
de rezemare nu produc abateri ale punctului mediu al loviturilor în direcţie.
136
Ti = timpul întârzietor (necesar pentru mânuirea trăgaciului), care este de aproximativ
0,20 sec.;
- în cazul tragerii prin procedeul aşteptării:
Cd = 2 x Vob x Tg x Sin K;
b) Asupra obiectivelor aeriene care zboară la mică înălţime:
- procedeul însoţirii – constă în deplasarea continuă a liniei de ochire, pe direcţia de
deplasare a obiectivului;
- procedeul focului de baraj – constă în realizarea unei zone fixe de foc concentrat, în
faţa obiectivului, la o distanţă egală cu corecţia de deplasare (Cd): Cd = 2 x Vob x Tg.
3. Instrucţia de transmisiuni
140
Art. 288. În mod obligatoriu, se ia măsura protejării liniilor prin
îngropare la 2040 cm în următoarele cazuri:
– în interiorul punctelor de comandă;
– la executarea trecerilor, peste căile de comunicaţii
terestre – drumuri, căi ferate – pe sub liniile de transport de energie electrică;
– în raioanele probabile de acţiune a blindatelor;
– pe porţiunile expuse deranjamentelor.
Art. 289. În teren frământat, parţial acoperit, liniile se întind pe
marginea râpelor, şanţurilor, folosind pentru consolidare materialele din zonă.
Viroagele şi râpele se traversează aşezând cablul pe jos, dacă au o deschidere
mai mare de 50 de metri. Distanţele mai mici se traversează aerian, luând
măsuri de consolidare la margine.
Art. 290. În teren muntos liniile din cablu de campanie se vor întinde de-
a lungul căilor de comunicaţie terestră – drumuri, cărări, poteci, plaiuri – de
regulă pe partea dinspre creastă.
Art. 291. În terenuri joase, inundabile, mlăştinoase, umede, liniile din
cablu de campanie se întind pe suporţi naturali sau improvizaţi. Se iau măsuri
de suspendare, obligatorie, a nodurilor.
Art. 292.(1) La terminarea fiecărei bobine se verifică linia şi se execută
un nod luând măsuri de asigurarea continuităţii liniei, izolarea nodului şi
mascarea locului unde se află.
(2) Se vor evita, pe cât posibil, liniile permanente aeriene şi din
reţeaua de transport a energiei electrice. Dacă pe acelaşi traseu se întind mai
multe circuite, din cablu de campanie, între acestea să fie o distanţă de minim
50 metri.
(3) Nu este permisă aşezarea cablului pe fundul şanţului din
marginea drumului, pe fundul tranşeei sau şanţurilor de comunicare.
Art. 293. În localităţi, liniile se vor întinde pe la periferie, evitând
arterele intens circulate. Vor fi evitate obiectivele importante – clădiri înalte,
sedii de instituţii, instalaţiile industriale, gara, depozitele – de combustibil şi
altele. Nu se vor folosi stâlpii de la reţeaua electrică de înaltă tensiune.
141
(2) Aparatele telefonice sunt destinate pentru organizarea
staţiilor telefonice finale; pentru asigurarea legăturilor telefonice pe direcţii de
comunicaţii cu fir sau conectate la staţii telefonice centrale.
Art. 297. Posibilităţile aparatului telefonic:
- poate fi conectat pe linii telefonice din cablu;
- poate fi conectat ca abonat la centralele telefonice care lucrează în
sistem cu baterie locală, manuale, cu apel de inductor şi în centrale telefonice
care lucrează în sistem cu baterie centrală, manuale sau automate, analogice;
- poate prelua canalele telefonice ale staţiilor radioreleu;
- poate acţiona de la distanţă staţiile radio;
- poate fi instalat ca staţie telefonică intermediară sau post telefonic de
control.
Art. 298. Caracteristicile tehnice:
- sursa pentru transmiterea apelului către corespondent este un
generator electric, un indicator;
- anunţarea apelului se face cu o sonerie de curent alternativ sau o
sonerie electronică;
- alimentarea electrică a aparatului telefonic o asigură o baterie locală de
4,5 V.c.c. formată din trei elemente R 14 sau R 20 de 1,5 V. Consumul
aparatului este redus, fapt care îi asigură o autonomie de funcţionare de 240-
250 ore;
- microfonul aparatului este de tipul M.D.-1. Are o sensibilitate redusă
faţă de sunetele laterale sau din surse îndepărtate;
- receptorul aparatului este o capsulă receptoare C.R.E.-1. Asigură
redarea fidelă a semnalului receptorului.
- telefonul este asamblat într-o cutie din masă plastică care îi asigură o
protecţie mecanică. Greutatea aparatului este redusă, nedepăşind 2,7 kg.
Poate fi transportat pe umăr, având o cordeluţă pentru transport.
Art. 299.(1) Instalarea aparatului telefonic va fi precedată de
verificarea mecanică şi electrică:
a) verificarea mecanică: se verifică existenţa, integritatea
şi mobilitatea elementelor componente. Toate să fie în bună stare, să se
acţioneze uşor;
b) verificarea electrică: se verifică sursa de alimentare prin
constatarea efectului local. Apoi se scurtcircuitează bornele de linie L1 şi L2 ale
telefonului şi se învârteşte uşor manivela inductorului. Trebuie să se învârtă
mai greu, în trepte. Apăsând butonul de control, învârtind manivela
inductorului, trebuie să se mişte mai uşor iar soneria de apel trebuie să sune.
(2) Conectarea aparatului telefonic la linie, se face, de regulă
pe linie dublă, la bornele L1 şi L2. La o tragere uşoară să nu iasă firul de la
bornă.
142
Fig. 48. Conectarea telefonului la linie, ca staţie telefonică finală
143
- sfârşitul de convorbire este afişat prin aceleaşi diode luminiscente şi
sonerie;
- alimentarea electrică a centralei este asigurată de o baterie locală de
4,5 V.c.c. realizată din trei elemente R20 sau R14 de 1,5 V;
- pentru alimentarea dispozitivelor de semnalizare, optică şi acustică,
centrala mai are o baterie identică de 4,5 V.c.c.;
- autonomia de funcţionare, în condiţii normale de exploatare, este de
minimum 150 ore;
- centrala poate conecta pentru alimentare şi alte surse de curent
continuu, atipice, de 35 V.c.c. având în acest scop borne de conectare;
- asigură şase legături simple şi patru legături circulare, între toţi abonaţii
centralei, acţionarea de la distanţă a staţiilor de radio şi legături cu abonaţii
altor centrale telefonice cu care centrala este interconectată.
Art. 306. În vederea instalării, centrala trebuie verificată din punct de
vedere mecanic şi electric.
a) Verificarea mecanică: presupune inspectarea elementelor
componente, existenţa, integritatea şi starea lor de funcţionare. Se verifică
mobilitatea inductorului, a bornelor, comutatoarelor, butoanelor, a cheii şi
discului de apel.
b) Verificarea electrică presupune verificarea surselor de apel şi a
surselor de alimentare. La fiecare echipament de abonat – la borne – se
conectează succesiv un aparat telefonic în stare bună. Se transmite apel spre
centrală. La primirea apelului centrala trebuie să semnalizeze, optic şi acustic.
Se conectează cu echipamentul operator pe abonatul respectiv şi se verifică
transmiterea/recepţia vorbirii în ambele sensuri. Se verifică transmiterea
apelului spre abonat. Se procedează în acelaşi mod pentru toţi abonaţii.
Art. 307.(1) Abonaţii centralei pot fi conectaţi direct la bornele centralei
sau la cutia de joncţiune, de la nr. 110.
(2) La primele zece locuri de abonat se pot conecta abonaţi
telefonici care lucrează în sistem cu baterie locală sau staţii de radio pentru a fi
acţionate de la distanţă, prin centrala telefonică.
(3) La locurile nr. 11 şi 12 se pot conecta abonaţi care lucrează
în sistem cu baterie locală sau se interconectează cu o centrală telefonică care
lucrează în sistem cu baterie centrală, manuală sau automată.
144
La sosirea apelului sonor abonatul răspunde prezentându-se cu indicativul care
îi este repartizat. Centralistul se prezintă şi îi cere să vorbească, moment în
care îi realizează legătura cu abonatul chemător. După ce se convinge că cei
doi abonaţi se aud reciproc, centralistul se deconectează de pe legătura
realizată.
(2) Legătura unui abonat al centralei telefonice pentru
acţionarea de la distanţă a unei staţii de radio conectată la centrala telefonică
se realizează ca o legătură simplă. În acest caz abonatul care acţionează de la
distanţă staţia de radio este atenţionat că va vorbi prin radio. În consecinţă el
este obligat să respecte toate regulile traficului radio în fonie şi va folosi
indicativul staţiei radio pentru apel şi răspuns la apel pe linia radio.
(3) Legătura circulară sau teleconferinţa, este o legătură
simultană între trei sau mai mulţi abonaţi. La primirea comenzii pentru o
legătură circulară operatorul la centrala telefonică procedează astfel: confirmă
abonatului chemător comanda primită, prin repetarea ei în întregime. Se
conectează pe rând spre fiecare abonat chemat, îi transmite apel şi îl anunţă
despre convorbirea circulară la care este chemat să participe şi îi cere să
rămână la aparat, în aşteptare. Procedează în acelaşi mod cu toţi abonaţii
chemaţi, după care revine la abonatul chemător şi îl anunţă că are legătura
circulară cerută. Operatorul se convinge că abonaţii se aud între ei, după care
el se deconectează.
Art. 309.(1) Anunţarea sfârşitului de convorbire se face prin aceleaşi
anunţătoare de apel, optice ori cu clapă şi acustic. La sfârşitul convorbirii
abonatul chemător, are obligaţia să semnalizeze acest fapt centralei. În acest
scop va învârti scurt, de trei ori, manivela inductorului. La centrala telefonică
aceasta se semnalizează prin iluminarea diodelor de anunţare a apelului la
abonaţii care sunt în acea legătură sau vor cădea clapele anunţătoarelor de
apel ale abonaţilor. Soneria va semnaliza acest lucru.
(2) Operatorul la centrala telefonică verifică, prin ascultare,
dacă convorbirea realizată a luat sfârşit, după care decuplează pe fiecare
abonat în parte.
Art. 310. Traficul efectuat prin centrala telefonică implică participarea
operatorului numai până la stabilirea legăturii. Utilizarea frazelor standard este
obligatorie. Operatorul la centrala telefonică nu va angaja alte convorbiri cu
abonaţii.
Art. 311. Legăturile realizate prin aceste centrale telefonice nu sunt
secretizate. Operatorul la centrala telefonică nu are voie să primească sau să
transmită fonograme sau alte comunicări.
Art. 312.(1) Întreţinerea centralei în stare bună de funcţionare
presupune executarea unei întreţineri periodice, zilnice şi lunare. Pe timpul
exploatării, centrala va fi ferită de acţiunea factorilor atmosferici. La instalare
nu se va aşeza direct pe pământ. În amenajările genistice se vor lua măsuri de
protecţie (Anexa nr. 8 şi nr. 9).
(2) Când nu este folosită se păstrează curată, împachetată, pe
rafturi, în încăperi neîncălzite. Bateriile vor fi scoase din casete şi păstrate
separat.
145
Art. 313. Pentru protecţia personalului şi a echipamentelor centrala
telefonică de campanie are siguranţe fuzibile şi se conectează la o priză de
pământ de rezistenţă mică. Instalarea prizei de pământ este obligatorie şi se
face înaintea conectării liniilor abonaţilor.
Art. 314. Paza şi apărarea staţiei telefonice centrala se asigură printr-un
post de santinelă, serviciu efectuat de către militarii din echipa de deservire a
centralei, în timpul când nu sunt în serviciu operativ.
146
Art. 319. Caracteristici tehnice:
- gama de frecvenţe este de la 20.000 la 80.000 KHz, la unele ajungând
la 107.975 KHz;
- la aceste mijloace, care lucrează cu modulaţie în frecvenţă, ecartul este
de 25 KHz, şi/sau 1 KHz;
- mijloacele radio din această gamă au de la 2000 până la 3120 frecvenţe
fixe sau canale de legătură, mergând până la 50.000 f.f.;
- staţiile realizează următoarele moduri de lucru: telefonie cu modulaţie
în frecvenţă, telegrafie auditivă cu modulaţie în frecvenţă, realizate pe
frecvenţe fixe, în clar. Unele staţii radio pe lângă aceste moduri de lucru, pot
realiza o telefonie cu un anumit grad de secretizare a informaţiei. De
asemenea pot lucra şi în salt de frecvenţe;
- aceste mijloace permit conectarea unor aparate periferice care asigură
schimbul de date, la viteze de transmitere mici şi medii;
- posibilităţile de lucru ale mijloacelor radio diferă de la un tip la altul, dar
sunt câteva comune, astfel:
- pot fi acţionate normal, de la panoul frontal al staţiei, în toate
modurile de lucru;
- pot lucra normal sau cu economizor de energie, fără a afecta calitatea
legăturii realizate;
- pot lucra cu sau fără atenuator de zgomot;
- pot fi acţionate de la distanţă, direct de la un aparat telefonic, sau
prin intermediul unei centrale telefonice, care asigură legătura
abonaţilor săi;
- unele staţii radio pot fi acţionate de la distanţă de către o altă staţie
radio similară sau identică;
- pot lucra în retranslaţie, manuală sau automată;
- staţiile fiind portative, pot lucra instalate pe loc sau samarizate
pentru lucru din mişcare;
- pot fi instalate pe autovehicule de transport sau pe autospeciale, pe
mijloace de luptă, pe blindate, nave şi aeronave;
- pot transmite şi recepţiona un apel tonal.
- puterea este o caracteristică specifică emiţătorului. Aceste staţii fac
parte din categoria staţiilor de putere mică. Au puterea cuprinsă între 12 W
până la 7 W iar la cele mai recente de la 5 la 20 şi chiar 50 W. Puterea este
ajustabilă, de regulă în trei trepte.
Art. 320.(1) În completul acestor staţii sunt, de regulă mai multe
antene. Antena este elementul care radiază energia electromagnetică în spaţiu
la emisie, şi captează o parte din energia radiată, la recepţie. Caracteristica de
directivitate a antenei influenţează mult distanţa până la care se poate stabili
legătura (Anexa nr. 10 şi nr. 11).
(2) Staţiile din înzestrare au în complet antenă baston cu o
lungime între 1,2 m şi până la 4 m. Specific acestui tip de antenă este
caracteristica sa de directivitate; în plan orizontal – este circulară. În acest fel,
un corespondent, sau mai mulţi, aflaţi pe o anumită rază în jurul staţiei radio,
va stabili legătura în condiţii bune. Raza este de ordinul a câţiva km (Anexa nr.
10).
147
(3) Aceste antene se folosesc la lucrul din mers, când se
lucrează cu mai mulţi corespondenţi – în reţea, când nu se cunoaşte locul unde
se află corespondentul etc.
(4) Antena filară, este o antenă cu caracter directiv. Cea mai
mare parte a energiei electromagnetice radiate se propagă pe direcţia pe care
este întinsă - spre corespondent. Se utilizează la lucrul în direcţie radio, punct
la punct, când corespondentul se află la o distanţă mare. Se instalează
orizontal, la o înălţime de un metru deasupra pământului.
(5) Antena fir înclinat, este o antenă cu un pronunţat caracter
directiv. Datorită compunerii, formei şi a modului de instalare, această antenă
canalizează cea mai mare parte a radiaţiei pe o anumită direcţie – pe care este
orientată – formând o petală alungită şi mai mulţi lobi secundari (Anexa nr. 11).
(6) Folosind o astfel de antenă se poate realiza o legătură la o
distanţă comparabil mai mare, cu acelaşi consum de energie. În plus,
probabilitatea interceptării legăturii de către adversar este simţitor redusă.
Art. 321. La lucrul de pe loc, staţiile radio din gama UUS, de putere
mică, asigură o legătură de calitate la 1012 km cu antena baston de 1,2–2,4
m şi 1525 km când bastonul este de 4 m. În varianta vehiculară cu antenele
cu efect directiv, distanţa de lucru ajunge la 3035 km.
Art. 322. Alimentarea staţiilor radio este asigurată de la o sursă de
curent continuu de 12 V.c.c. constituită dintr-o baterie de acumulatoare Ni.Cd.,
reîncărcabilă. Unele mijloace radio acceptă şi alimentarea de la o sursă de
curent continuu de 1832 V.c.c., în varianta vehiculară.
Art. 323. Autonomia de funcţionare este de 1012 ore când raportul de
utilizare a staţiei pe emisie/recepţie este de 1/10. Nu este permis lucrul staţiei
un timp mai lung pe emisie.
Art. 324. Dimensiunile gabaritice şi greutatea sunt reduse; la câţiva dm 3
şi între 4,512 kg, împreună cu sursa de alimentare.
Art. 325.(1) Instalarea staţiei radio se face în locurile cele mai
favorabile pentru stabilirea legăturii. Pentru punerea în funcţiune se parcurg
următoarele etape: alegerea locului de instalare; despachetarea completului;
verificarea stării de funcţionare; instalarea staţiei.
(2) La alegerea locului de instalare se vor avea în vedere:
situaţia tactică şi condiţiile concrete din zonă. Staţia se va instala pe o poziţie
dominantă din teren. Se va căuta să existe vizibilitate între corespondenţi,
astfel vor fi preferate pantele orientate către staţia corespondentă.
(3) În teren frământat, acoperit cu vegetaţie, se va evita
instalarea staţiei la liziera pădurii. Este de preferat, amplasarea ei în teren
deschis, la 100200 metri distanţă de pădure. Când situaţia concretă nu
permite, staţia se va instala în interiorul pădurii, la minimum 50 m de lizieră. În
acest caz se va lua măsura ridicării antenei deasupra vârfurilor copacilor
(4) În teren muntos staţiile se vor instala, cât mai sus. Se vor
evita obstacolele dintre corespondenţi. Este preferată creasta versanţilor.
Atunci când corespondenţii sunt de-a lungul văii, staţiile se pot instala şi
aproape de talveg.
(5) Despachetarea staţiei se face în apropierea locului de
instalare. Când nu sunt alte posibilităţi, lada staţiei se va constitui în suportul
148
pentru instalarea ei. În nici un caz nu se va aşeza staţia direct pe pământ. În
amenajările genistice, sub staţie se va aşeza o scândură sau vergele de lemn,
fascine, ori alte materiale izolante (Anexa nr. 6 şi nr. 7).
Art. 326.(1) Punerea staţiei în funcţiune este precedată de o verificare a
elementelor din completul staţiei. Acestea se vor verifica din punct de vedere
mecanic şi electric.
(2) Verificarea mecanică presupune stabilirea existenţei, stării
de integritate, de întreţinere şi curăţenie a tuturor elementelor din inventar,
prin aspectare. Se examinează exteriorul staţiei, bateria, elementele de
conectică, pentru a sesiza eventualele lipsuri sau defecte mecanice.
(3) Se verifică existenţa şi strângerea corespunzătoare a
şuruburilor, clemelor şi clapelor. Se verifică lupele, lentilele şi ferestrele de
protecţie a scalelor, afişajele electronice, displayul. Butoanele şi
comutatoarele, fixarea şi funcţionarea normală, rotirea lină sau în trepte, după
caz şi stabilitatea lor pe poziţie.
(4) Se verifică opritorile mecanice, dispozitivele şi pârghiile de
blocare, starea lor de funcţionare. Se verifică prin apăsare normală tastele
panoului de comandă.
(5) Se controlează cablurile de legătură, bi şi multifilare,
coaxiale: să nu fie îndoite sub unghiuri mici, secţionate, dezizolate, tăiate,
întrerupte etc.
(6) În final, comutatoarele rămân pe o poziţie apropiată modului
de lucru care urmează a fi realizat iar comutatorul de pornire/oprire pe poziţia
OPRIT.
(7) Conectarea bateriei de alimentare se face polarizat: plusul
la borna „+“; minusul la borna „–“. După conectare se verifică starea de
încărcare a bateriei; la fiecare staţie, în modul indicat de instrucţiuni.
(8) La punerea în funcţiune se va selecta cel mai potrivit regim
de alimentare, sub raport economic, care asigură o legătură stabilă, de
calitate.
(9) Se instalează antena corespunzătoare, modului de lucru şi
distanţei până la corespondent, în situaţia tactică concretă în care se
acţionează.
(10) Se conectează elementele de conectică, periferice:
microreceptor, laringoreceptor, transmiţătorul de date, fill gun, linia de
acţionare etc. Dintre acestea se instalează numai cele care urmează a fi
folosite pentru legătură.
(11) Se poziţionează comutatoarele pe panoul frontal, potrivit
modului de lucru care se va realiza, după care se va porni staţia. Se selectează
parametrii de lucru ai staţiei – frecvenţă, mod de lucru, regim de putere, tipul
antenei, cheie etc. La staţiile model mai vechi se face acordul staţiei pe
frecvenţa de lucru. Se ajustează nivelul la recepţie (volumul) sau nivelul
semnalului, după caz.
(12) Aceste operaţii fiind făcute se consideră că staţia este gata
de lucru, în stare bună de funcţionare.
149
C) Art. 327.(1) Legătura prin mijloacele radio se realizează după
reguli unice pentru toate subunităţile. Nu este permisă nici o
abatere. Încălcarea acestor norme se sancţionează.
(2) Staţia radio trece pe emisie la apăsarea butonului de vorbire
de pe microreceptor sau de pe caseta laringoreceptorului. La 1-2 secunde de la
apăsare se transmite apelul către corespondent, vorbind rar şi clar la microfon.
Înainte de eliberarea butonului de vorbire se pronunţă expresia „RECEPŢIE”,
prin care este anunţat corespondentul că am terminat; trecem pe recepţie şi că
el poate transmite.
(3) De fiecare dată, înainte de a trece staţia pe emisie ascultăm
dacă frecvenţa este liberă; numai când ne-am convins de acest lucru, putem
trece pe emisie.
Art. 328.(1) La lucrul în fonie, pentru apelarea corespondentului se
pronunţă indicativul corespondentului, apoi indicativul propriu şi expresia
„RECEPŢIE”.
(2) Răspunsul la apel se face în acelaşi fel. După stabilirea
legăturii trebuie să verificăm autenticitatea corespondentului. Aceasta se face
prin cererea şi comunicarea parolei. Parola se cere în situaţiile prevăzute de
instrucţiuni. Iniţiativa cereri parolei poate aparţine oricărui corespondent.
Art. 329. Radiotelefonistul va înscrie în jurnalul staţiei toate datele
prevăzute în instrucţiuni, referitor la traficul efectuat. Radiogramele se vor
completa citeţ, fără ştersături şi se vor preda sub semnătură. Despre
convorbirile efectuate prin staţia radio se va consemna în jurnalul staţiei.
Art. 330. Despre întreruperea voluntară a legăturii, pentru un interval
de timp, este anunţat corespondentul. Reluarea legăturii se face la termenul
stabilit sau la ordin. Verificarea corespondentului este obligatorie.
Art. 331.(1) Strângerea staţiei radio se face după ce a fost oprită. Se
deconectează elementele periferice în ordinea inversă instalării. Materialele se
curăţă, se împachetează şi se aşează în lada de transport.
(2) Înlocuirea siguranţelor fuzibile, care au fost arse, se face de
către radiotelefonist, numai cu staţia OPRITĂ.
Art. 332.(1) Pe timpul exploatării, mijloacele radio vor fi menţinute în
stare de curăţenie printr-o întreţinere tehnică zilnică. Pe timpul lucrului din
mers se va evita lovirea, ori bruscarea staţiei, îndoirea antenei ori a
cordoanelor de legătură. Mijloacele instalate pe vehicule sau tehnica de luptă,
vor fi asigurate împotriva desprinderii şi a deteriorării.
(2) O atenţie deosebită se va acorda schimbării sursei de
alimentare. Conectarea bateriei se face după curăţarea bornelor de eventuale
impurităţi. Bornele vor fi strânse cu grijă, şuruburile şi carabinierele de
asemenea.
(3) Când staţia nu este folosită o perioadă mai mare, i se face o
întreţinere, se decuplează bateria de alimentare şi se ambalează în lada de
transport.
(4) Întreţinerea staţiei se va face şi lunar, conform prevederilor
fişei tehnice. Pentru perioade mai mari de timp, staţia se va conserva pentru
păstrare de lungă durată.
150
Art. 333.(1) Pentru prevenirea avariilor şi a accidentelor trebuie
acordată o atenţie sporită lucrului pe timpul conectării alimentării; bateria de
acumulatoare şi îndeosebi la reţeaua de curent alternativ de 220 V, pentru
mijloacele care au această opţiune. Redresoarele pentru încărcarea
acumulatoarelor trebuie protejate prin priză de pământ, ca şi mijloacele radio
alimentate cu tensiuni mari.
(2) Întotdeauna se conectează mai întâi consumatorul şi apoi
sursa de tensiune. La deconectare ordinea este inversă. Staţia radio, ca şi
redresorul vor avea comutatorul de pornire/oprire pe poziţia OPRIT.
(3) Pe timpul deplasării trebuie avut grijă ca antenele, îndeosebi
cele de la variantele vehiculare să nu vină în contact cu reţeaua electrică
aeriană sau să se lovească de obstacole – bare, stâlpi, crengi. Se poate lua
măsura înclinării ori ancorării lor de suportul maşinii.
4. Instrucţia pentru apărarea nucleară, biologică, chimică şi împotriva
mijloacelor incendiare
153
Fig. 51. Radiaţia penetrantă
157
artilerie. Pot fi răspândite pe mari suprafeţe de teren şi în cazul avariilor
produse la centralele nuclearo-electrice.
4.1.3. Arma chimică
Art. 341.(1) Arma chimică, prin acţiunea agenţilor toxici de luptă,
poate să producă pierderi, însemnate în rândul personalului, iar prin
contaminarea chimică a aerului, apei, terenului, tehnicii militare şi materialelor,
lucrărilor de fortificaţii şi altor obiective, să îngreuneze folosirea lor de către
trupe şi formaţiuni. Păstrându-se acţiunea toxică în teren, un timp îndelungat,
îngreunează acţiunile de luptă şi activitatea logistică.
(2) Agenţii toxici de luptă produc efecte letale sau scot
temporar din luptă un număr mare de militari şi luptători, dacă nu se iau la
timp măsuri de protecţie, au rază mare de acţiune, contaminând chimic aerul,
apa, terenul, tehnica militară şi materialele pe suprafeţe întinse, impun măsuri
severe de protecţie, iar tratamentul personalului afectat este complicat şi
uneori de lungă durată, diminuează capacitatea de luptă a trupelor având
îmbrăcate mijloacele de protecţie individuală. Efectele agenţilor toxici de luptă
sunt amplificate de condiţiile meteorologice şi de relief, în situaţia când
acestea sunt favorabile întrebuinţării armei chimice. Mijloacele şi procedeele de
întrebuinţare, clasificarea măsurile de protecţie şi prim ajutor în cazul
intoxicaţiilor cu agenţi toxici de luptă, sunt prezentate în anexele nr. 12, 13 şi
16.
4.1.4. Arma biologică
Art. 342. Arma biologică constituie mijlocul de distrugere în masă
care, prin efectul vătămător al agenţilor patogeni, poate să producă pierderi
mari în rândul trupelor, populaţiei şi animalelor, precum şi distrugerea
(contaminarea) culturilor.
Art. 343.(1) Agenţii patogeni care pot fi folosiţi ca mijloace biologice de
luptă sunt: viruşii, bacteriile, ricketsiile şi toxinele microbiene.
a) Viruşii se amplifică numai în celulele organismelor vii,
au o mare putere de răspândire a infecţiei şi pot scoate din luptă, pentru
aproximativ o săptămână, un număr mare de persoane. Boala apare după o
perioadă de incubaţie scurtă (1-3 zile).
Unele infecţii virale pot avea ca urmare scoaterea din luptă (activitate)
prin deces sau sechele invalidante, a majorităţii personalului îmbolnăvit.
Din punct de vedere militar, pentru personal, prezintă importanţă agentul
patogen al variolei, iar pentru animale – encefalomielita, febra aftoasă.
b) Bacteriile rezistă bine la condiţiile de mediu.
Conservate în condiţii bune îşi păstrează virulenţa timp de mulţi ani.
Personalul se poate contamina atât în mod direct, datorită atacului biologic
executat de inamic, cât şi prin venirea în contact cu animale bolnave sau prin
ingerarea unor produse de origine animală contaminate. Pentru personal
prezintă pericol, pe câmpul de luptă, bacilul pestei, bacilul tularemic şi
bacilul tific, iar pentru animale - bacilul antraxului, bacilul morvei.
c) Ricketsiile sunt microorganisme cu caracteristici între
virusuri şi bacterii, care se pot multiplica, ca şi virusurile, numai pe
organismele vii. Importanţă militară prezintă agentul patogen al tifosului
exantematic şi febra butunoasă.
158
d) Toxinele microbiene sunt produse ale metabolismului
bacteriilor, având efecte toxice asupra organismului uman sau al animalelor.
Acţionează asupra sistemului nervos sau tubului digestiv, după câteva ore
apărând deja tulburările digestive. Cultivarea germenului se face cu uşurinţă în
laboratoarele de microbiologie. Pot scoate din luptă, în timp scurt, pentru o
perioadă de 1-3 zile, efective mari sau pot provoca moartea majorităţii
victimelor.
Dintre toxinele microbiene cele mai periculoase sunt:
- toxina botulinică;
- enterotoxina stafilococică.
(2) Metodele de dispersare a agenţilor patogeni pot fi:
prin diversiune: urmăreşte contaminarea surselor şi punctelor de
aprovizionare cu apă, alimentelor, furajelor, precum şi a încăperilor de
alimentaţie publică;
prin intermediul animalelor şi insectelor: se urmăreşte
contaminarea personalului la venirea în contact cu animalele şi insectele
bolnave;
prin aerosolizare: urmăreşte contaminarea biologică a unor
suprafeţe întinse de teren, precum şi a personalului dispus în adăposturi şi
clădiri;
cu ajutorul rachetelor, aviaţiei şi artileriei constituie metoda
principală de folosire, deoarece efectul exploziilor acestor mijloace nu
afectează capacitatea de contaminare biologică a germenilor folosiţi.
4.1.5. Emisiile altele decât atacul (E.A.D.A.)
Art. 344. „Emisiile altele decât atacul” sunt cauzate de accidentele
nucleare şi chimice (emisii naturale/artificiale, debite mici ale dozelor
absorbite, agenţi chimici toxici industriali, scurgeri de agenţi chimici şi/sau
biologici din muniţii, poluare biologică).
Art. 345.(1) Accidentul nuclear reprezintă provocarea deliberată
sau accidentală a unor focare de contaminare radioactivă ale căror efecte sunt
comparabile cu cele ale armei nucleare, prin folosirea ori avarierea ca urmare a
atacului cu arme convenţionale, sabotajul sau erorii în exploatare a unor
obiective de risc (instalaţii tehnologice) nucleare.
(2) În funcţie de riscul radiologic pentru populaţie şi de
intensitatea sa de acţiune, accidentul nuclear poate fi:
a) accident nuclear minor (de rutină): evenimentul în
care iradierea sau contaminarea populaţiei şi a mediului înconjurător depăşeşte
doza maximă admisă, prevăzută în normele de radioprotecţie;
b) accident nuclear major: acel accident care prezintă
risc biologic mare, prin contaminarea externă şi internă a populaţiei.
(3) Cauzele producerii unor accidente nucleare sunt diverse.
Acestea constau în:
- îmbătrânirea relativă a instalaţiilor tehnologice nucleare;
- scăparea de sub control a unor experienţe nucleare;
- dereglarea sistemelor de control şi siguranţă a obiectivelor de risc
nuclear;
159
- provocarea unor sabotaje sau acte teroriste la obiectivele de risc
nuclear;
- săvârşirea unor erori (din neglijenţă sau necunoaştere);
- lovirea unor obiective de risc nuclear (deliberată sau accidentală) cu
armamentul convenţional;
(4) În urma producerii unui accident nuclear are loc o puternică
contaminare radioactivă, prin depunerea pe sol, pe diferite suprafeţe, în aer şi
în apele de suprafaţă a substanţelor radioactive. Condiţiile meteorologice şi de
relief au o influenţă deosebită în deplasare, acumularea sau dispersia
produşilor de fisiune eliberaţi în caz de accident nuclear. Astfel, vântul poate
antrena produşii de fisiune la distanţe foarte mari de locul producerii
accidentului, iar direcţia de deplasare a curenţilor de aer este puternic
influenţată de formele de relief, care pot crea direcţii preferenţiale şi determina
acumulări în văi şi depresiuni.
Precipitaţiile atmosferice pot antrena particule din norul radioactiv,
determinând, în anumite zone, reducerea conţinutului radioactiv, în atmosferă
şi creşterea acestuia prin depuneri radioactive pe sol şi în apele de suprafaţă.
(5) În cazul producerii unui accident nuclear, din punct de
vedere al contaminării radioactive, există următoarele riscuri:
- riscul inhalării substanţelor radioactive datorat produşilor de fisiune
gazoşi sau solizi, aduşi în stare de radionuclizi. În acest caz se produce
concomitent efectul de inhalare şi iradiere;
- riscul rezultat din radioactivitatea depusă, ca urmare a ingerării
produşilor de fisiune prin lanţul alimentar;
- riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii, consecinţă a
contaminării recoltelor şi produselor alimentare.
Contaminarea recoltelor se produce atât prin depunere directă
(contaminare florală), cât şi prin absorbţie din sol, când se realizează grade de
radioactivitate mai scăzute.
(6) În vederea reducerii gradului de iradiere al populaţiei
(trupelor), în cazul producerii unui accident nuclear se iau următoarele măsuri:
- alarmarea şi avertizarea populaţiei (trupelor) aflate pe direcţia de
deplasare a norului radioactiv. Alarmarea şi avertizarea despre iminenţa sau
descoperirea contaminării radioactive se realizează prin posturile de
televiziune şi radiodifuziune, sistemele de transmisiuni, sirenelor de alarmare
existente în localităţi, prin mesaje vorbite, transmise de echipaje mobile de
poliţie sau militare, echipate cu staţii de radioamplificare;
- administrarea pastilelor de iodură de potasiu (Ki). Pastilele de iodură
de potasiu sunt mai eficiente dacă se iau înaintea expunerii la norul radioactiv.
Doza pentru adulţi şi copii este o pastilă la 24 ore. Copiii sub 1 an vor primi o
jumătate de doză;
- pregătirea şi îmbrăcarea echipamentelor de protecţie individuală
N.B.C.;
- folosirea adăposturilor prevăzute cu instalaţii de filtroventilaţie;
- etanşarea încăperilor cu perdele (deşeuri de bumbac) umectate sau
folii de plastic;
- limitarea ieşirilor din adăposturi sau încăperi;
160
- protejarea surselor de apă şi a rezervelor de furaje necesare
animalelor, prin acoperirea acestora cu folii de plastic;
- folosirea apei potabile din reţeaua urbană, surse verificate sau apei
minerale;
- adăparea animalelor numai din surse protejate;
- consumul produselor alimentare verificate din punct de vedere al
radioactivităţii;
- reducerea cât mai mult posibil a aerisirii adăposturilor şi încăperilor;
- desfăşurarea activităţilor în afara adăposturilor având îmbrăcate
echipamentele de protecţie individuală;
- decontaminarea tehnici, echipamentului, terenului prin spălare,
scuturare, procedee mecanice;
- intensificarea controlului nuclear.
Art. 346.(1) Accidentul chimic reprezintă provocarea deliberată sau
accidentală a unor focare de contaminare chimică prin avarierea sau lovirea ca
urmare a atacului cu arme convenţionale, sabotajului sau erorii în exploatare a
unor obiective de risc chimic, precum şi mijloacele de transport al acestora
(containere, cisterne, butoaie).
(2) Sursele de risc chimic sunt, unităţile economice care
produc, prelucrează, folosesc, depozitează sau transportă agenţi chimici toxici
industriali.
(3) Cauzele producerii accidentelor chimice sunt:
- îmbătrânirea instalaţiilor tehnologice chimice;
- provocarea unor avarii sau dereglări de proces datorită
unor cauze tehnice sau erori umane;
- comiterea unor sabotaje sau acte teroriste;
- lovirea unor obiective de risc chimic (deliberată sau
accidentală) cu armamentul convenţional.
(4) Principalii agenţi chimici toxici industriali care prezintă
pericol în caz de accident chimic şi caracteristicile lor, sunt prezentate în anexa
nr. 17.
(5) Intoxicaţiile cu agenţii chimici toxici industriali (A.C.T.I.) se
prezintă, de regulă, sub trei forme: uşoară, acută, supraacută. Simptomele
intoxicaţiilor, în funcţie de concentraţia de agent toxic, sunt: tuse, greutate în
respiraţie, conjuctivite, afecţiuni pulmonare, insuficienţă cardiovasculară. Faza
supraacută a intoxicaţiei cunoaşte o evoluţie rapidă, culminând cu moartea
prin asfixiere.
(6) În vederea reducerii pierderilor în personal, ca urmare a
contaminării chimice, se iau următoarele măsuri:
- alarmarea şi avertizarea despre iminenţa sau
descoperirea contaminării chimice;
- folosirea oportună a echipamentelor de protecţie
individuală nucleară, biologică şi chimică;
- adăpostirea personalului în locurile stabilite;
- luarea măsurilor de protecţie a animalelor;
- respectarea restricţiilor de consum şi bunurilor alimentare
şi circulaţie în zona de risc;
161
- acordarea primului ajutor şi evacuarea personalului
afectat la punctele medicale.
163
c) Protecţia individuală reprezintă ansamblul măsurilor care se iau la
nivelul luptătorului în scopul reducerii pierderilor în urma întrebuinţării de către
inamic a armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor incendiare.
Art. 353. În vederea realizării protecţiei individuale se iau următoarele
măsuri:
- folosirea oportună a echipamentelor de protecţie individuală nucleară,
biologică şi chimică (Anexa nr. 14);
- folosirea proprietăţilor de protecţie ale terenului, tehnicii militare,
construcţiilor şi altor elemente existente în zonă;
- executarea măsurilor sanitaro-igienice şi profilactice speciale;
a) Folosirea oportună a echipamentelor de protecţie individuală
nucleară, biologică şi chimică asigură protecţia împotriva contaminării
radioactive, chimice şi biologice. Echipamentele de protecţie individuală
trebuie să se afle în permanenţă asupra personalului, indiferent de gradul şi
funcţia acestuia, sau în tehnica de luptă (de transport) cu care se acţionează şi
se folosesc la semnalul de alarmare despre iminenţa sau descoperirea
contaminării radioactivă, chimică şi biologică, la ordinul comandanţilor sau din
proprie iniţiativă (Anexa nr. 15).
Pe timpul atacului cu armele de distrugere în masă nucleare, biologice şi
chimice şi atunci când se constată existenţa contaminării radioactive, chimice
şi biologice, fiecare militar şi luptător foloseşte, din proprie iniţiativă,
echipamentele de protecţie individuală pe care le are în dotare.
O dată îmbrăcate, echipamentele de protecţie individuală se scot la
ordinul comandanţilor de subunităţi (companie, similare) şi numai după ce s-a
stabilit, cu ajutorul aparatelor, lipsa pericolului contaminării radioactive şi
chimice, iar după indicii exterioare – lipsa pericolului contaminări biologice.
În cazul aprinderii echipamentelor de protecţie individuală, acestea se
scot şi se sting de către militari din proprie iniţiativă.
b) Folosirea judicioasă a proprietăţilor de protecţie ale terenului
şi acoperirilor naturale reduce pierderile în personal, tehnică militară şi
materiale, permiţând uneori micşorarea limitelor de dispersare a trupelor.
Pădurile, lăstărişurilor, terenul frământat cu vâlcele înguste, adânci şi
sinuoase, râpele, grotele, tunelurile şi carierele asigură, faţă de terenul şes
acoperit, o protecţie mai mare pentru personal, prin reducerea razei efectelor
distructive ale exploziilor nucleare de 1,3 la 1,5 ori.
Pantele înălţimilor, dealurilor şi denivelărilor naturale opuse direcţiei
probabile a exploziilor nucleare asigură condiţii mai favorabile pentru protecţia
trupelor împotriva efectelor distructive ale undei de şoc a exploziei nucleare.
În văile lungi şi drepte, axate pe direcţia probabilă de propagare a undei
de şoc raza efectelor combinate se măreşte de 1,5 la 2 ori, în cazul exploziilor
nucleare executate în centrul acestora.
La folosirea proprietăţilor de protecţie ale terenului şi acoperirilor
naturale, trebuie să se ţină seama că depresiunile, viroagele şi masivele
împădurite favorizează persistenţa îndelungată a vaporilor de substanţe toxice
de luptă şi a aerosolilor de agenţi patogeni.
164
Tehnica militară acoperită protejează personalul împotriva emisiunii de
lumină, reduce raza de distrugere a undei de şoc şi micşorează doza absorbită
şi contaminarea chimică şi biologică.
Pe timpul acţiunii în medii (condiţii) contaminate radioactiv, doza
absorbită pentru personalul dispus în tancuri, se micşorează de 10 ori, în
transportoare blindate – de 4 ori, iar în automobile de 2 ori.
Tehnica militară prevăzută cu sisteme de protecţie nucleară şi chimică
protejează personalul împotriva contaminării radioactive, chimice şi biologice.
Lucrările de fortificaţie de campanie reduc efectele vătămătoare ale
factorilor distructivi ai exploziilor nucleare şi asigură protecţia personalului
împotriva contaminării chimice şi biologice.
c) Măsurile sanitaro-igienice şi profilactice speciale constau în:
– respectarea strictă a regulilor de igienă personală şi colectivă, de
folosire a alimentelor şi apei potabile;
– executarea decontaminării biologice a lucrărilor de apărare, încăperilor
şi îmbrăcămintei;
– evacuarea, izolarea şi supravegherea bolnavilor;
– administrarea substanţelor radioprotectoare înainte de trecerea
(acţiunea) prin (în) medii contaminate radioactiv;
– folosirea antidoturilor, la ordinul comandanţilor de subunităţi sau din
proprie iniţiativă, când apar primele indicii de contaminare cu substanţe toxice
de luptă (îndeosebi neuroparalitice).
4.3.1. Acţiunea luptătorului în medii contaminate nuclear
Art. 354.(1) La descoperirea pregătirii inamicului pentru trecerea la
întrebuinţarea armei nucleare, luptătorii sunt preveniţi despre aceasta prin
transmiterea semnalului unic de alarmare despre iminenţa atacului nuclear.
Acest semnal se stabileşte din timp de pace şi trebuie cunoscut de către toţi
militarii. La primirea semnalului despre iminenţa atacului nuclear luptătorii,
concomitent cu îndeplinirea misiunilor de luptă, pregătesc şi trec
echipamentele de protecţie individuală în poziţia „de aşteptare“.
(2) Personalul surprins pe câmpul de luptă de o explozie
nucleară poate să-şi asigure o protecţie totală sau parţială împotriva
factorilor distructivi numai dacă va acţiona cu repeziciune şi cu calm.
Timpul de autoprotecţie în cazul exploziei nucleare este de max. 2 secunde.
(3) În toate situaţiile când se observă izbucnirea de lumină a
exploziei nucleare sau la comanda (semnalul) „EXPLOZIE NUCLEARĂ DIN
DIRECŢIA…“ militarii procedează, fără întârziere, astfel:
a) În teren deschis:
- se culcă cu faţa în jos şi picioarele în direcţia exploziei, închid ochii, trag
lângă corp armamentul individual şi protejează faţa cu mâinile;
- folosesc eventualele mici denivelări ale terenului, cute de teren sau
obstacolele aflate în apropiere, având grijă să protejeze o cât mai mare
suprafaţă a corpului;
- rămân în această poziţie până la auzirea zgomotului exploziei, după
care, din proprie iniţiativă îmbracă masca contra gazelor;
b) În apropierea unor lucrări de apărare, elemente de planimetrie şi
nivelment:
165
- în tranşee sau şanţuri de comunicaţie, se culcă cu faţa în jos şi trag
lângă corp armamentul individual;
- dacă în apropiere există o porţiune de tranşee acoperită, se adăpostesc
orientând corpul perpendicular pe direcţia exploziei;
- în gropile produse de explozia proiectilelor (bombelor) se culcă ghemuit
sau cu corpul îndoit, orientat perpendicular către explozie, trag armamentul
lângă corp şi acoperă faţa cu mâinile;
- dacă se deplasează pe o şosea, se culcă în şanţul acesteia sau lângă o
bornă kilometrică, orientând corpul în aşa fel încât să fie protejat împotriva
emisiunii de lumină;
- pe o stradă cu bordură sau lângă un terasament de cale ferată, folosesc
partea opusă exploziei în aşa fel încât bordura (terasamentul) să protejeze
întregul corp;
- în apropierea unui trunchi de copac, un copac gros sau o piatră mare,
se culcă cu capul lângă baza acestora în aşa fel încât corpul să fie cuprins în
conul de umbră ce va pare la emisiunea de lumină;
- în locaşul individual de tragere rămân în poziţia culcat sau se
ghemuiesc în aşa fel încât să aibă corpul sub nivelul suprafeţei pământului.
În toate situaţiile după ce au auzit zgomotul exploziei nucleare, îmbracă
masca contra gazelor.
c) Pe timpul deplasării cu autocamionul:
- şoferul – opreşte motorul, fixează frâna, închide ochii şi se apleacă mai
jos de parbriz;
- militarii din caroseria autovehiculului – folosesc podeaua caroseriei,
adăpostindu-se în cel mai scurt timp cu faţa în jos (mâinile protejează faţa);
- dacă se află lângă tehnica de luptă pe care o deserveşte – se culcă în
partea opusă exploziei cu faţa în jos (mâinile protejează faţa);
- după auzirea zgomotului exploziei nucleare, îmbracă masca contra
gazelor.
După trecerea undei de şoc (a zgomotului exploziei nucleare) militarii
continuă să-şi îndeplinească misiunea de luptă.
Art. 355.(1) În scopul prevenirii trupelor împotriva contaminării trupelor,
se organizează înştiinţarea acestora despre iminenţa sau descoperirea
contaminării radioactive, prin transmiterea semnalului unic de alarmare şi
avertizare.
(2) La primirea semnalului de alarmare şi avertizare
despre contaminarea radioactivă luptătorii, concomitent cu îndeplinirea
misiunilor de luptă, iau următoarele măsuri:
- îmbracă echipamentele de protecţie individuală nucleară, biologică şi
chimică;
- când situaţia permite, se adăpostesc în autovehicule acoperite,
adăposturi sau alte lucrări;
- închid obloanele, uşile, ferestrele tehnicii de luptă;
- pregătesc mijloacele de decontaminare din dotare.
Art. 356.(1) Echipamentele de protecţie individuală nucleare,
biologice şi chimice, pe timpul acţiunilor de lungă durată medii
contaminate radioactiv, se folosesc astfel:
166
- măştile contra gazelor şi completele de protecţie când personalul
se găseşte în afara adăposturilor;
- numai completele de protecţie când în aer nu există praf radioactiv
(pe timp umed, după ploaie şi ninsoare);
- numai măştile contra gazelor când personalul se află în porţiuni de
tranşee (şanţuri de comunicaţii) acoperite iar în aer există praf radioactiv.
(2) În adăposturi special amenajate, prevăzute cu instalaţii
de filtroventilaţie personalul îşi poate desfăşura activitatea fără a folosi
mijloacele de protecţie individuală.
(3) Când subunităţile acţionează timp îndelungat într-un mediu
contaminat radioactiv, cu niveluri de radiaţie până la 5 roentgeni masca contra
gazelor poate fi scoasă timp de 30-60 min. la fiecare 4 ore.
Art. 357.(1) Trecerea mediilor contaminate radioactiv se execută
de către unităţile (subunităţile) de toate armele, de regulă, cu mijloacele de
transport proprii, acestea având uşile, ferestrele, obloanele, gurile de vizitare,
prelatele închise şi sistemele de protecţie nucleare (cele care au) în
funcţionare.
(2) Mijloacele de transport trebuie să se deplaseze cu viteze
maxime şi distanţe mărite între le, pentru a asigura reducerea timpului de
acţiune în mediul contaminat radioactiv, să excludă sau să reducă la maximum
contaminarea următoarelor autovehicule din coloană.
(3) După ieşirea din mediile contaminate radioactiv luptătorii
execută, în funcţie de situaţia de luptă, decontaminarea imediată individuală.
Dacă trupele sunt obligate să acţioneze timp îndelungat în medii contaminate
radioactiv, decontaminarea imediată individuală poate fi executată şi în mediile
contaminate, repetându-se obligatoriu după ieşirea din acesta.
Art. 358. La ieşirea din mediul contaminat radioactiv, luptătorii, la
ordin sau din proprie iniţiativă execută următoarele:
- aleg un loc favorabil pentru decontaminarea imediată individuală;
- se orientează cu faţa în direcţia din care bate vântul;
- execută decontaminarea radioactivă imediată folosind apa din
bidon, măturici, comprese din tifon sau alte materiale textile, astfel:
- aşează pe pământ armamentul individual şi accesoriile acestuia;
- dezbracă completul de protecţie;
- scot lopata mică şi sapă o groapă în apropiere;
- pun jos bidonul cu apă, compresele de tifon din pachetul de
decontaminare individuală sau alte deşeuri textile;
- decontaminează prin scuturare, ştergerea cu materialele textile
îmbibate cu apă, mantaua, ciorapii şi mănuşile de protecţie;
- scutură îmbrăcămintea (mantaua şi vestonul se pot dezbrăca);
- scutură sau şterg cu deşeuri textile umezite încălţămintea şi celelalte
materiale;
- decontaminează întreaga suprafaţă a armamentului individual;
- spală porţiunile descoperite ale mâinilor şi gâtului după care spală, faţa
măştii contra gazelor şi cartuşul filtrant;
- scot masca contra gazelor;
167
- aruncă în groapă compresele de tifon, cârpe sau câlţi folosite şi le
acoperă cu pământ.
4.3.2. Acţiunea luptătorului în medii contaminate chimic şi
biologic
Art. 359. Fiecare luptător poate descoperi începutul atacului cu
agenţi toxici de luptă, în locul unde se află, pentru a se putea lua măsurile
de protecţie necesare. Existenţa agenţilor toxici de luptă în aer, pe tehnica de
luptă, pe teren şi pe alte obiecte se poate stabili după următoarele indicii
exterioare:
a) prin văz:
- după apariţia norului colorat sau alburiu la explozia muniţiei chimice;
- existenţa picăturilor sau petelor uleioase rămase pe teren în locul
exploziei;
- depunerea ceţii şi a fumului toxic;
- apariţia în urma avioanelor ce zboară la joasă atitudine a unui nor de
picături sau ceaţă;
b) prin auz:
- după zgomotul înfundat ce se produce la explozia muniţiei chimice;
c) prin miros (numai pentru unii agenţi toxici de luptă):
- unii agenţi toxici de luptă au mirosuri caracteristice, orice miros suspect
pe câmpul de luptă trebuie semnalat, întrucât poate fi provocat de existenţa
acestora;
d) după efectele agenţilor toxici de luptă asupra organismului şi
vegetaţiei:
- gust neplăcut;
- iritarea ochilor şi nasului;
- apariţia strănutului şi guturaiului;
- senzaţii de sufocare, greţuri;
- vestejirea şi chiar uscarea vegetaţiei.
Art. 360. Indiciile (semnele) exterioare ale atacului biologic sunt
următoarele:
- zgomotul caracteristic, înăbuşit al exploziei proiectilelor de artilerie şi
bombelor de aviaţie încărcate cu mijloace biologice;
- apariţia la locul exploziei muniţiei încărcate cu mijloace biologice, a unui
nor care poate fi văzut cu ochiul liber, ce se deplasează pe direcţia vântului;
- lipsa gropii adânci, caracteristice unei explozii obişnuite la locul căderii
muniţiei;
- prezenţa la locul exploziei a schijelor mari, a containerelor care au
conţinut agenţi biologici, a insectelor (animalelor mici) în număr mare şi uneori
chiar dintre acelea neobişnuite pentru regiunile respective;
- apariţia unor boli molipsitoare, la timp scurt după explozie, în rândul
militarilor (populaţiei) care au fost în apropierea exploziei sau au consumat
alimente şi apă din surse contaminate;
- existenţa unui număr mare de animale bolnave sau cadavre de
animale.
Art. 361.(1) La descoperirea iminenţei atacului chimic ori a contaminării
chimice sau biologice eşaloanele superioare transmit, cu prioritate, semnalul
168
de alarmare şi avertizare despre iminenţa contaminării chimice sau
biologice. Aceste semnale sunt unice şi trebuie cunoscute de către toţi
luptătorii. Alarmarea şi avertizarea luptătorilor în cadrul subunităţilor se
face prin semnale acustice şi optice.
(2) La primirea semnalului despre iminenţa atacului chimic,
luptătorii, fără a întrerupe îndeplinirea misiunilor de luptă, execută:
- pregătesc şi trec echipamentele de protecţie individuală în poziţia „de
aşteptare“;
- militarii pregătiţi în a II-a specialitate ca cercetaşi N.B.C. trec aparatura
de control chimic în regim de lucru;
- pregătesc materiale necesare decontaminării.
(3) La primirea semnalului de alarmare şi avertizare despre
iminenţa sau descoperirea contaminării chimice sau biologice, luptătorii
execută:
- îmbracă echipamentele de protecţie individuală;
- când situaţia permite, se adăpostesc în autovehicule acoperite,
adăposturi sau late lucrări;
- închid obloanele, uşile, ferestrele, prelatele autovehiculelor şi tehnici de
luptă;
- pregătesc mijloacele de decontaminare din înzestrare.
Art. 362. La producerea atacului chimic prin surprindere luptătorii
execută:
- din proprie iniţiativă sau la comanda „GAZE – PELERINĂ“ îmbracă masca
contra gazelor şi mantaua de protecţie ca „pelerină de protecţie“;
- dacă în apropierea locului unde se află există porţiuni de tranşee
acoperite (alte adăposturi, autovehicule), din proprie iniţiativă sau la comanda
„GAZE“ îmbracă masca contra gazelor şi se adăpostesc;
- dacă pe timpul atacului chimic au căzut picături de substanţă toxică de
luptă pe echipament sau pe părţile descoperite ale corpului, execută
decontaminarea imediată individuală folosind pachetul de decontaminare.
Art. 363. La producerea atacului cu mijloace biologice, luptătorii
execută:
- îmbracă echipamentele de protecţie individuală din înzestrare în poziţia
„de luptă“;
- continuă îndeplinirea misiunii.
Art. 364. Pe timpul ieşirii din mediul contaminat chimic sau
biologic, luptătorul execută:
a) în afara focului inamicului:
- măresc distanţa şi intervalul în formaţie;
- se deplasează în ritm de marş;
- evită contactul cu vegetaţia înaltă şi obiectele contaminate din teren;
b) sub focul inamicului:
- se culcă în terenul contaminat, protejându-şi echipamentul cu ajutorul
mantalei de protecţie îmbrăcată pe mâneci;
- la executarea saltului, folosesc poalele mantalei de protecţie pentru a-şi
proteja genunchii.
169
Art. 365.(1) Mediile contaminate chimic şi biologic, de regulă, se
ocolesc. Când ocolirea nu este posibilă, traversarea lor se execută pe direcţiile
şi itinerarele cele mai scurte, folosindu-se mijloacele de protecţie individuală.
(2) La traversarea mediilor contaminate chimic şi biologic
echipamentele de protecţie individuală se folosesc astfel:
- indiferent de starea timpului, când traversarea se execută cu
autovehicule sau pe jos: măştile contra gazelor şi completele de protecţie, iar
în cabinele autovehiculelor – numai măştile contra gazelor (dacă geamurile
sunt bine închise).
Art. 366. După ieşirea din mediul contaminat chimic şi biologic,
luptătorii execută, la ordin sau din proprie iniţiativă, următoarele:
- aleg un loc favorabil pentru executarea decontaminării imediate
individuale (în afara direcţiei de deplasare a norului toxic);
- se orientează cu faţa în direcţia din care bate vântul.
- execută decontaminarea imediată individuală, astfel:
- aşează armamentul contaminat şi accesoriile acestuia pe pământ, în
dreptul piciorului drept;
- desfac cordelele (găicile) de jos ale ciorapilor de protecţie;
- scot mantaua şi mănuşile de protecţie;
- scot lopata mică şi în partea dreaptă, lateral sapă o groapă în teren;
- scot pachetul de decontaminare individuală din sacul port-mască şi îl
pregătesc pentru întrebuinţare;
- decontaminează părţile descoperite ale corpului;
- având mănuşile de protecţie individuală, execută decontaminarea
imediată a armamentului individual, măştii contra gazelor, lopeţii mici;
- compresele de tifon contaminate chimic se îngroapă (cele contaminate
biologic se ard);
- scot ciorapii de protecţie;
- strâng pachetul de decontaminare şi se deplasează la locul de adunare
a subunităţii.
4.3.3. Acţiunea militarilor în medii incendiate
Art. 367.(1) Luptătorii supuşi atacului cu mijloace incendiare vor
executa, concomitent cu îndeplinirea misiunilor de luptă, următoarele:
- stingerea substanţelor şi amestecurilor incendiare căzute pe
echipament prin înăbuşire cu poala mantalei, foaia de cort, pătură, pământ,
nisip, sau prin culcarea cu partea aprinsă pe pământ;
- stingerea amestecurilor incendiare de pe lucrările de fortificaţii cu
brazde de pământ, nisip, crengi verzi, zăpadă etc.;
- stingerea incendiilor de pe tehnică, astfel:
- izolarea de foc a motorului, muniţiei, rezervoarelor de
carburanţi prin folosirea stingătorului existent în
inventarul tehnicii;
- îndepărtarea de pe tehnică a prelatei aprinse;
- stingerea focarelor de incendiu, apărute la unele părţi ale
tehnicii de luptă, prin înăbuşire cu foi de cort, pături,
mantale, brazde de pământ, nisip;
- scoaterea personalului vătămat din mediul incendiat;
170
- acordarea primului ajutor personalului afectat, astfel:
- stingerea îmbrăcămintei, fără a se face mişcări bruşte
pentru că arsurile de pe corp pot da naştere la
traumatisme suplimentare;
- îmbrăcămintea lipită de rană nu trebuie dezlipită, ci se
lasă pe locul arsurii, tăindu-se cu atenţie în jurul rănii;
- dacă în urma arsurilor se produc băşici, acestea nu
trebuie sparte;
- aplicarea pe arsuri a unor pansamente sterile;
- evacuarea armamentului, tehnicii şi materialelor din mediile incendiate;
- participarea la activităţile de stingere (localizare) a incendiilor, folosind
mijloacele din dotare (unelte manuale) sau improvizate.
(2) Luptătorii care au suferit arsuri grave, prin grija
comandantului de companie (baterie), se trimit la punctul medical.
(3) Pe timpul desfăşurării acţiunilor ofensive în medii
incendiate, acestea se ocolesc în pas alergător sau se traversează folosind cele
mai judicioase procedee, ţinând seama de condiţiile meteorologice (direcţia şi
viteza vântului) existente.
Art. 368.(1) Criterii de performanţă. Militarul va fi considerat „ADMIS”
dacă:
- realizează criteriile de performanţă prevăzute la art. 371, 373,
386, 389 şi 399;
- execută corect celelalte operaţiuni corespunzătoare fiecărui
mediu (contaminat nuclear, biologic şi chimic sau incendiat);
(2) Militarul va fi considerat „RESPINS” dacă:
- nu realizează criteriile de performanţă prevăzute la art. 371, 373,
386, 389 şi 399;
- comit greşeli pe timpul executării celorlalte operaţiuni
corespunzătoare fiecărui mediu (contaminat nuclear, biologic şi chimic sau
incendiat).
172
Fig. 54. Masca contra gazelor în poziţia „de marş“
173
Fig. 56. Trecerea măştii contra gazelor în poziţia „de luptă“
- se opreşte respiraţia;
- se închid ochii;
- se scoate masca din sacul portmască (în situaţia în care acesta nu se
afla în poziţia „de aşteptare”);
- se lasă casca pe spate (boneta, căciula se pune între genunchi, pe
pământ sau pe un obiect din apropiere);
174
Fig. 58. Scoaterea măştii contra gazelor
175
Fig. 59. Utilizarea măştii contra gazelor defectă
176
(3) Dacă inspiraţia este posibilă atunci masca nu este etanşă şi
pentru descoperirea defectelor este necesar să se verifice părţile componente
ale acesteia.
(4) În acest scop se execută:
- se demontează cartuşul filtrant;
- se obturează (astupă) cu podul palmei orificiul de la blocul supapei de
inspiraţie nr. 1 şi se execută o inspiraţie. Dacă aerul nu pătrunde în mască,
atunci faţa măştii este etanşă. Dacă aerul trece atunci faţa măştii este defectă,
neajustată bine sau de talie necorespunzătoare. Se remediază defecţiunile (se
ajustează, se alege o altă talie, ori se înlocuieşte faţa măştii);
- se montează cartuşul filtrant;
- se execută o inspiraţie, obturând orificiul de intrare a aerului.
(5) Dacă aerul nu pătrunde în mască atunci cartuşul filtrant
este bun.
Activitatea nu se încadrează în barem de timp urmărindu-se doar
corectitudinea operaţiunilor executate.
4.4.2. Completul de protecţie pentru toate armele
Art. 375. Completul de protecţie pentru toate armele este destinat
pentru protecţia părţilor descoperite ale corpului şi echipamentului împotriva
contaminării radioactive, biologice şi chimice. Completul micşorează efectul
vătămător al emisiunii de lumină a exploziilor nucleare şi al mijloacelor
incendiare. Completul de protecţie pentru toate armele se compune din:
ansamblu pantalon-bluză, prevăzut cu galoşi, glugă de protecţie şi un fermoar
dublu.
Art. 376. Îmbrăcarea completului de protecţie pentru toate armele în
poziţia „de aşteptare” se face la comanda „ÎMBRĂCAŢI COMPLETUL DE
PROTECŢIE”, executându-se următoarele operaţiuni:
- se dă jos casca;
- se aşează arma pe pământ;
- se dă jos masca contra gazelor, centura şi accesoriile prinse pe ea;
- se despachetează completul de protecţie;
- să îmbracă ansamblul pantalon-bluză şi se dă gluga pe spate;
- se încheie fermoarul completului de protecţie;
- se pune sacul portmască cu cordeaua de purtare petrecută pe umărul
drept;
- se trece masca contra gazelor în poziţia „de aşteptare”;
- se pune centura cu accesoriile de pe ea, pe militar;
- se pun mănuşile de protecţie la centură;
- se pune casca pe cap;
- se ia arma în mână.
Art. 377. Criterii de performanţă. Militarul va fi considerat „ADMIS”
dacă îmbracă completul de protecţie, respectând operaţiunile enunţate, în
maximum 3 minute.
Militarul va fi considerat „RESPINS”, dacă îmbracă completul de protecţie
într-un timp mai mare de 3 minute sau dacă la îmbrăcare completul de
protecţie a fost deteriorat.
177
Art. 378. Îmbrăcarea completului de protecţie pentru toate armele în
poziţia „de luptă” se face la comanda „GAZE”, executându-se următoarele
operaţiuni:
- se dă jos casca;
- se aşează arma pe pământ;
- se trece masca contra gazelor în poziţia „de luptă”;
- se pune casca pe cap;
- se pune gluga completului pe cap şi se asigură închizând fermoarul şi
butonii;
- se îmbracă mănuşile de protecţie;
- se ia arma în mână.
Art. 379. Criterii de performanţă. Militarul va fi considerat „ADMIS”
dacă îmbracă completul de protecţie în poziţia „de luptă”, respectând
operaţiunile enunţate, în maximum 30 secunde.
Militarul va fi considerat „RESPINS” dacă îmbracă completul de protecţie
într-un timp mai mare de 30 de secunde sau dacă:
- completul de protecţie nu s-a închis bine la gât, iar mânecile nu sunt
lăsate corect peste mănuşile de protecţie;
- s-a deteriorat completul de protecţie pe timpul îmbarcării;
- s-au comis greşeli, la îmbrăcarea măştii contra gazelor, care
determină respingerea militarului.
Art. 380.(1) Dezbrăcarea completului de protecţie pentru toate armele
se execută la comanda „SCOATEŢI COMPLETUL DE PROTECŢIE”:
- militarul se întoarce cu faţa în direcţia de unde bate vântul;
- se pune jos arma;
- se scoate centura cu accesoriile de pe ea şi sacul portmască;
- se desface fermoarul şi se lasă gluga pe spate;
- se scoate ansamblul pantalon-bluză, în ordinea: bluza cu glugă şi apoi
pantalonii cu galoşi, evitându-se contaminarea proprie;
(2) Masca contra gazelor se scoate la ordinul comandantului.
Activitatea nu se încadrează în barem de timp, urmărindu-se doar
corectitudinea operaţiunilor executate.
4.4.3. Completul de protecţie nr. 1
Art. 381.(1) Completul de protecţie nr. 1 este destinat pentru protecţia
părţilor descoperite ale corpului, echipamentului şi armamentului individual
împotriva contaminării radioactive, cu substanţe toxice de luptă şi cu mijloace
biologice. De asemenea, completul de protecţie nr. 1 micşorează efectul
vătămător al emisiunii de lumină a exploziei nucleare şi al mijloacelor
incendiare.
(2) Completul de protecţie nr. 1 se compune din: manta de
protecţie, ciorapi de protecţie, mănuşi de protecţie.
(3) Completul de protecţie nr. 1, în poziţia „de marş” se poartă
astfel:
- când militarul are asupra sa raniţa:
- mantaua de protecţie – sub capacul raniţei;
- ciorapii şi mănuşile de protecţie – sub mantaua de
protecţie.
178
- când militarul nu are asupra sa raniţa:
- mantaua de protecţie – făcută sul, pe spate, având
cordelele de purtare petrecute, peste umeri şi fixate la
centură în faţă, iar cordeaua de fixare la centură în spate
legată de aceasta (fig. 60.a);
- ciorapii de protecţie făcuţi sul, împreună cu mănuşile de
protecţie – legaţi la centură, cu ajutorul unui dispozitiv
(fig. 60.b).
a) b)
Fig. 60. Modul de purtare al completului de protecţie
când militarul nu are asupra sa raniţa
179
– ţinând arma în mâna dreaptă, se aşează genunchiul stâng pe poala
stângă a mantalei şi se culcă pe partea stângă;
– se strâng picioarele în aşa fel că mantaua de protecţie să acopere
întregul corp;
– se fixează poala dreaptă a mantalei cu piciorul drept la pământ, pentru
a nu fi ridicată de vânt, şi se trage arma sub manta.
Art. 383.(1) Criterii de performanţă. Militarul va fi considerat
„ADMIS” dacă îmbracă mantaua de protecţie, respectând operaţiunile enunţate
mai sus, în maximum 45 de secunde.
(2) Militarul va fi considerat „RESPINS” dacă îmbracă mantaua
de protecţie într-un timp mai mare de 45 de secunde sau dacă:
- după îmbrăcarea mantalei de protecţie au rămas neprotejate unele
porţiuni ale corpului sau echipamentului;
- a comis greşeli care determină respingerea militarului la îmbrăcarea
măştii contra gazelor;
Art. 384. Scoaterea mantalei de protecţie îmbrăcată ca „pelerină de
protecţie“ se face la comanda „SCOATEŢI PELERINA”, executându-se
următoarele operaţiuni:
– se face o întoarcere cu faţa în direcţia de unde bate vântul şi se pune
arma jos sau între genunchi;
– se dezleagă cordelele mantalei de protecţie, fixate la centură;
– se lasă gluga mantalei de protecţie să cadă pe spate, în aşa fel încât să
nu se atingă ceata cu partea contaminată;
– cu ajutorul mâinilor se ridică mantaua de protecţie în sus şi prin
deschiderea largă a mâinilor în lateral se aruncă înapoi, astfel ca să cadă cu
partea exterioară (contaminată) pe pământ.
Activitatea nu se încadrează în barem de timp, urmărindu-se ca pe timpul
scoaterii mantalei de protecţie să nu se atingă părţile descoperite ale corpului
cu partea exterioară a acesteia.
Art. 385. Îmbrăcarea completului de protecţie nr. 1 în poziţia „mantaua
pe mâneci” se face la comanda „GAZE – ÎMBRĂCAŢI COMPLETUL DE
PROTECŢIE, MANTAUA PE MÂNECI”, executându-se următoarele operaţiuni:
- se aşează arma pe pământ sau se reazemă de un obiect din apropiere;
- se îmbracă masca contra gazelor;
- se îmbracă ciorapii de protecţie (fig. 61.a);
- se îmbracă mantaua de protecţie pe mâneci, se trage gluga pe cap şi se
încheie poalele mantalei;
- se desfac cordelele de fixare a mantalei de protecţie la centură;
- se îmbracă mănuşile de protecţie, se încheie mânecile cu găicile de
fixare şi se ia arma în mână (fig. 61.b);
180
a) b)
Fig. 61. Modul de îmbrăcare al completului de protecţie nr. 1
în poziţia „mantaua pe mâneci“
Art. 386.(1) Criterii de performanţă. Militarul va fi considerat
„ADMIS” dacă a îmbrăcat completul de protecţie respectând operaţiunile
enunţate mai sus în maximum 3’30”.
(2) Militarul va fi considerat „RESPINS” dacă a îmbrăcat
completul de protecţie într-un timp mai mare de 3’30” sau dacă:
- nu s-au încheiat poalele mantalei sau mânecile cu găicile de fixare;
- pe timpul deplasării cad ciorapii de protecţie;
- s-au comis greşeli care determină respingerea militarului, la
îmbrăcarea măştii contra gazelor;
- pe timpul îmbrăcării, completul de protecţie şi masca contra gazelor
au fost deteriorate.
Art. 387. Scoaterea completului de protecţie nr. 1, când mantaua de
protecţie este îmbrăcată pe mâneci se face la comanda „SCOATEŢI COMPLETUL
DE PROTECŢIE”, executându-se următoarele operaţiuni:
- se face o întoarcere cu faţa în direcţia din care bate vântul;
- se desfac găicile de fixare de la mâneci şi se lasă gluga pe spate, în aşa
fel încât să nu se atingă ceafa cu partea contaminată;
- se descheie poalele mantalei de protecţie, se desfac cordelele (găicile)
de la ciorapii de protecţie, în afară de cordele legate la centură;
- se scot pe jumătate mănuşile din mâini, astfel încât să poată fi uşor
aruncate prin scuturare;
- se apucă de partea exterioară a marginilor mantalei de protecţie şi se
eliberează umerii din manta;
- prin scuturare se aruncă în spate mantaua de protecţie cu partea
exterioară în jos, concomitent cu mănuşile de protecţie;
- se desfac cordelele ciorapilor de protecţie de la centură şi aceştia se
scot prin scuturare.
Activitatea nu se încadrează în barem de timp, urmărindu-se
corectitudinea operaţiunilor executate, evitarea contaminării părţilor
descoperite ale corpului echipamentului şi deteriorării echipamentelor de
protecţie individuală.
181
Art. 388. Îmbrăcarea completului de protecţie nr. 1 în poziţie „mantaua
combinezon” se face la comanda „ÎMBRĂCAŢI COMPLETUL DE PROTECŢIE,
MANTAUA COMBINEZON- GAZE”, executându-se următoarele operaţiuni:
- se desfac cordelele de fixare la centură a mantalei de protecţie şi se
aşează mantaua de protecţie pe pământ în partea stângă;
- se aşează arma pe pământ în partea dreaptă sau se reazemă de un
obiect din apropiere;
- se aşează pe pământ, în partea dreaptă, ciorapii de protecţie şi
mănuşile de protecţie în partea stângă;
- se scot şi se aşează pe pământ sacul portmască şi centura cu
accesoriile prinse de aceasta;
- se îmbracă ciorapii de protecţie;
- se îmbracă mantaua de protecţie pe mâneci, având gluga dată pe
spate;
- se descheie capetele cordoanelor de spate şi laterale şi se eliberează
din găicile de susţinere;
- se trec cordoanele de spate ale mantalei printre picioare în faţă şi se
fixează de cureaua pantalonilor la şoldul stâng şi cel drept (fig. 62.a);
- se prind la butonul central butonierele corespunzătoare acestuia de pe
marginea dreaptă şi apoi cea stângă, după care se fixează cu o clemă (fig.
62.b);
- se încheie poalele mantalei de protecţie la butoni, astfel ca poala
stângă să cuprindă piciorul stâng, iar poala dreaptă – piciorul drept; primele
două butoniere care se găsesc imediat sub butonul central se fixează cu cleme;
- se încheie cordoanele laterale ale mantalei de protecţie la butoni, după
ce în prealabil au fost înfăşurate în jurul picioarelor mai jos de genunchi (fig.
62.c);
- se încheie marginile mantalei de protecţie, lăsându-se neîncheiate două
butoniere din partea de sus (fig. 62.d);
a) b) c) d) e) f)
Fig. 62. Modul de îmbrăcare al completului de protecţie nr. 1
în poziţia „combinezon de protecţie“
183
a) b) c) d)
Fig. 63. Scoaterea completului de protecţie nr. 1 îmbrăcat în poziţia
„combinezon de protecţie“
184
4.5.1. Executarea decontaminării individuale imediate şi
operaţionale. Cunoaşterea şi folosirea echipamentelor de
decontaminare din înzestrarea luptătorului şi subunităţii.
Art. 392.(1) În condiţiile întrebuinţării armelor de distrugere în masă
nucleare, biologice şi chimice de către inamic, sau a producerii unor
evenimente altele decât atacul are loc contaminarea radioactivă, cu substanţe
toxice de luptă şi cu mijloace biologice a personalului, tehnicii de luptă,
echipamentului şi altor materiale, a alimentelor şi apei, a terenului şi lucrărilor
de amenajare genistică a acestuia.
(2) Lichidarea contaminării radioactive, cu agenţi toxici de luptă
şi cu mijloace biologice a trupelor se realizează prin decontaminarea
acestora.
Art. 393.(1) Decontaminarea constă în utilizarea celor mai judicioase
procedee pentru neutralizarea, eliminarea sau diminuarea efectelor armelor de
distrugere în masă nucleare, biologice şi chimice care au contaminat oamenii,
animalele, echipamentele, terenul şi (sau) apa. Decontaminarea cuprinde:
- decontaminarea imediată individuală ;
- decontaminarea operaţională;
- decontaminarea completă(totală);
- decontaminarea animalelor.
a) Decontaminarea imediată individuală este activitatea executată
la nivel individual în scopul salvării vieţilor şi limitării pierderilor în personal
cuprinde:
- îndepărtarea produşilor radioactivi de pe porţiunile descoperite ale
corpului, mâinilor, de pe mucoasele ochilor, nasului şi ale gurii;
- neutralizarea sau îndepărtarea agenţilor toxici de luptă de pe porţiunile
descoperite ale corpului;
- distrugerea sau îndepărtarea agenţilor biologici de pe porţiunile
descoperite ale corpului.
Decontaminarea imediată individuală poate include porţiuni mici sau
elemente de echipament, mijloace de protecţie individuală şi armament
individual cu care personalul este nevoit să vină în contact pe timpul
îndeplinirii misiunii.
Decontaminarea imediată individuală se execută cu ajutorul
echipamentelor din înzestrare (pachetelor de decontaminare individuală), fără
să se înceteze îndeplinirea misiunii de luptă, astfel:
- în cazul contaminării chimice, imediat după producerea contaminării;
- în cazul contaminării radioactive şi biologice, de regulă, după
ieşirea din raionul contaminat imediat ce permite situaţia.
Dacă luptătorii sunt nevoiţi să acţioneze timp îndelungat într-un teren
contaminat radioactiv, decontaminarea imediată individuală poate fi executată
şi în raionul contaminat, repetându-se obligatoriu după ieşirea din acesta.
În cazul contaminării cu agenţi toxici de luptă decontaminarea
imediată individuală se execută înainte de decontaminarea tehnicii de luptă, iar
în cazul decontaminării radioactive sau biologice, după decontaminarea
acesteia.
185
Dacă personalul şi materialele acestuia sunt contaminate
concomitent cu substanţe radioactive, agenţi toxici de luptă şi biologici, la
executarea decontaminării imediate individuale se neutralizează în primul rând
agenţii toxici de luptă.
b) Decontaminarea operaţională este activitatea executată restrâns
la părţile operaţionale ale echipamentelor, materialelor şi/sau zonei de interes
(de acţiune, de lucru), în vederea reducerii riscului de contaminare prin contact
sau prin transfer, în scopul de a permite desfăşurarea acţiunilor militare.
Decontaminarea operaţională poate cuprinde decontaminarea
individului, pornind de la decontaminarea imediată, precum şi decontaminarea
unor părţi, a subansamblurilor esenţiale ale tehnicii de luptă şi a porţiunii de
teren necesare îndeplinirii misiunii.
Această activitate se execută cu mijloacele din înzestrarea subunităţilor
de toate armele.
c) Decontaminarea completă (totală) este activitatea executată, cu
sau fără sprijin din exterior, cu scopul de a reduce contaminarea personalului,
echipamentelor, materialelor şi/sau a zonelor de interes la nivelul cel mai
scăzut posibil, pentru a permite continuarea acţiunilor militare cu minimum de
pierderi.
Decontaminarea completă (totală) cuprinde:
- decontaminarea totală a personalului;
- decontaminarea totală a tehnicii de luptă, echipamentului şi altor
materiale;
În anumite situaţii poate să includă şi decontaminarea terenului.
d) Decontaminarea animalelor este activitatea executată pentru
salvarea sau limitarea pierderilor, de regulă, la animalele care reprezintă o
importanţă în ducerea acţiunilor de luptă. Decontaminarea animalelor, în
funcţie de situaţia de luptă concretă şi de timpul avut la dispoziţie poate fi
imediată sau totală.
Decontaminarea animalelor cuprinde:
- decontaminare porţiunilor contaminate ale animalelor (îndepărtarea
prafului radioactiv, neutralizarea picăturilor sau petelor de agenţi toxici de
luptă, îndepărtarea/distrugerea purtătorilor agenţilor patogeni;
- executarea spălăturilor oculare sau a inhalărilor aerogene);
- acordarea primului ajutor în cazul vătămărilor şi arsurilor;
- decontaminarea harnaşamentului şi atelajelor.
(2) Pentru executarea decontaminării, luptătorul poate folosi
următoarele echipamente:
- pentru decontaminarea imediată individuală;
- pachetul de decontaminare individuală;
- pentru decontaminarea operaţională şi completă (totală):
- completele de decontaminare nr. 1 M., 2 M. şi 3 M.;
- unelte genistice;
- pentru decontaminarea animalelor:
- pachetul de decontaminare pentru cal.
186
Art. 394.(1) Pachetul de decontaminare individuală – P.D.I.-81
este destinat pentru decontaminarea imediată individuală chimică sau
biologică a personalului şi armamentului individual.
(2) Pachetul de decontaminare individuală se compune din:
- flacon cu soluţie unică de decontaminare;
- flacon cu substanţă solidă de decontaminare;
- comprese de tifon;
- fiole cu amestec antifum;
- seringa de autoinjectare;
- instrucţiuni de exploatare;
- cutia de transport.
(3) Pregătirea pentru lucru a pachetului de decontaminare
individuală:
- se verifică şi completează materialele consumabile din pachet:
- compresele de tifon;
- fiolele cu amestec antifum;
- flacoanele cu soluţii de decontaminare;
- la nevoie, se solicită seringa de autoinjectare;
- se restudiază instrucţiunile de exploatare.
(4) Folosirea pachetului de decontaminare individuală:
- la apariţia unei senzaţii de usturime în nas, tuse sau strănut (având
masca contra gazelor îmbrăcată) se sparge o fiolă cu amestec antifum pe o
compresă de tifon, iar aceasta se introduce în faţa măştii;
- se decontaminează porţiunile de piele descoperite şi masca contra
gazelor, astfel:
- se desface dopul flaconului cu soluţie unică de decontaminare;
- se toarnă soluţie unică de decontaminare (lichidă) pe o compresă mare,
apropiind capul cu orificiu al flaconului şi presând flaconul;
- se şterge suprafaţa contaminată folosind compresa umectată;
- se decontaminează picăturile de agenţi toxici de pe armamentul
individual folosind flaconul cu substanţă solidă de decontaminare:
- se scoate dopul flaconului;
- se apropie capul cu orificiu al flaconului de suprafaţa contaminată şi se
pulverizează substanţa de decontaminare prin presarea flaconului;
- se aşteaptă aproximativ 60 sec. pentru executarea reacţiei de
decontaminare;
- se şterg suprafeţele contaminate folosind compresele mici;
- se foloseşte, la ordin sau din proprie iniţiativă, seringa de autoinjectare
la sesizarea prezenţei agenţilor toxici de luptă neuroparalitice.
Pe timpul folosirii pachetului de decontaminare individuală se va evita
contaminarea altor părţi ale corpului, echipamentului sau armamentului.
(5) După executarea decontaminării compresele de tifon
folosite pentru decontaminarea radioactivă (chimică) se îngroapă, iar cele
folosite pentru decontaminarea biologică se ard.
(6) Strângerea pachetului de decontaminare individuală:
- se completează materialele consumate folosind completul pentru
reîncărcarea pachetelor de decontaminare individuală;
187
- se verifică inventarul pachetului de decontaminare;
- se pune capacul şi se introduce pachetul în sacul portmască.
Art. 395.(1) Completul de decontaminare nr. 1 M. este destinat
pentru decontaminarea chimică şi biologică imediată şi totală a mitralierelor,
aruncătoarelor de grenade antitanc şi aruncătoarelor de 82 mm., precum şi
pentru decontaminarea radioactivă imediată a acestora.
(2) Complexul de decontaminare nr. 1 M. se compune din (fig.
64):
189
Fig. 66. Completul de decontaminare nr. 3 M.
190
(2) Militarul va fi considerat „RESPINS” dacă execută
decontaminarea imediată individuală şi pregătesc pentru lucru completele de
decontaminare în bareme de timp mai mari sau dacă:
– nu s-au respectat măsurile de securitate pe timpul executării
decontaminării, ceea ce poate provoca vătămări;
– nu s-a respectat succesiunea operaţiunilor la executarea
decontaminării individuale sau la pregătirea pentru lucru a completelor de
decontaminare;
– la terminarea decontaminării imediate individuale tampoanele
(compresele) folosite pentru decontaminarea chimică (radioactivă) nu au fost
îngropate, iar cele folosite pentru decontaminarea biologică nu au fost arse.
4.5.2. Cunoaşterea şi aplicarea măsurilor de prim ajutor
(autoajutor şi ajutor reciproc) pentru reducerea, limitarea şi/sau
înlăturarea consecinţelor efectelor generate de atacurile nucleare,
biologice şi chimice/contaminarea radioactivă, biologică şi chimică
Art. 400.(1) Principala caracteristică a efectelor toxice produse de
agenţi toxici de luptă neuroparalitici constă în declanşarea rapidă a
simptomelor de intoxicaţie. Aceasta impune cu necesitate aplicarea în timpul
cel mai scurt posibil a măsurilor de prim ajutor şi un tratament medical
complex acordat de personal medical calificat.
(2) Primul ajutor se acordă sub formă de autoajutor, prin
administrarea unui antidot special cu ajutorul seringii de autoinjectare. În cazul
când cel intoxicat şi-a pierdut cunoştiinţa, primul ajutor se acordă de orice altă
persoană din jur, folosind acelaşi mijloc.
(3) Antidotul din seringa de autoinjectare este o soluţie
injectabilă sterilă, conţinând medicamente anticolinergice de tipul atropină şi
reactivator de colinesterază. Tratamentul trebuie combinat în mod obligatoriu
cu respiraţia artificială care este deosebit de importantă şi în multe cazuri
singurul mijloc de salvare a celui intoxicat.
(4) În unele cazuri, cei vindecaţi după o intoxicaţie acută cu
agenţi toxici de luptă neuroparalitici pot rămâne cu sechele ca:
hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări de vedere, labilitate psihică etc. care
dispar în câteva luni.
Art. 401.(1) Primul ajutor în cazul intoxicaţiilor cu agenţi toxici de luptă
vezicanţi constă în aplicarea corectă şi în timp util (primele zece minute) a
măsurilor pentru prevenirea sau diminuarea infecţiilor (îndepărtarea şi
neutralizarea toxicului).
(2) Operaţiuni executate de militar:
– ştergerea pielii cu ajutorul tampoanelor de vată sau tifon;
– ştergerea pielii cu soluţia unică din pachetul de decontaminare
individual;
– ştergerea pielii cu solvenţi organici (alcool etilic, petrol lampant);
– spălarea ochilor cu o soluţie apoasă de bicarbonat de sodiu 2%,
permanganat de potasiu 0,025-0,05% sau soluţie apoasă de monocloramină
0,25-0,5%;
– aplicarea de unguente sau administrarea de antidoţi injectabili de tip
fiolic.
191
(3) În general tratamentul intoxicaţiilor provocate de agenţi
toxici de luptă vezicanţi se execută numai la punctele medicale, sub control
strict medical.
Art. 402. La apariţia primelor simptome de intoxicaţie cu agenţi toxici
de luptă psihochimici, persoanele afectate vor fi izolate şi puse sub observaţie.
Se administrează antidoturi din clasa fenotiazinelor.
Art. 403. La producerea atacurilor chimice/contaminării chimice cu
agenţi toxici de luptă sufocaţi se execută următoarele operaţiuni:
– scoaterea militarului din atmosfera contaminată;
– învelirea cu pături şi transportul acestuia într-o încăpere încălzită;
– administrarea de codeină;
– inhalarea de „amestec antifum“;
– oxigenoterapia intoxicatului;
– administrarea de antibiotice;
– continuarea tratamentului în puncte medicale sub supraveghere de
specialitate.
Art. 404. La apariţia primelor simptome de intoxicare cu agenţi toxici de
luptă iritanţi, se execută următoarele operaţiuni:
– spălături oculare cu ser fiziologic, soluţii de bicarbonat de sodiu 2% sau
acid boric 3%;
– inhalarea de „amestec antifum“.
Art. 405. Pentru înlăturarea/limitarea efectelor generate de factorii
distructivi ai exploziilor nucleare se execută următoarele operaţiuni:
– oprirea hemoragiilor prin aplicarea măsurilor de prim ajutor şi ajutor
reciproc;
– imobilizarea fracturilor cu mijloace improvizate;
– stingerea incendiilor de pe echipament, echipamente de protecţie
individuală;
– scoaterea personalului din zona incendiată;
– îndepărtarea de urgenţă a îmbrăcămintei, echipamentelor de protecţie,
rufăriei din zona arsurii;
– aplicarea de unguente antiinflamatorii şi calmante pe porţiunea
afectată de arsură;
– administrarea de antidoturi radioprotectoare;
– folosirea echipamentelor individuale de protecţie şi scoaterea
personalului din zona contaminată;
– îndepărtarea surselor de contaminare radioactivă de pe corp,
echipament, armamentul individual etc.;
– administrarea de antidoturi radioprotectoare;
– spitalizare, observare şi tratament de specialitate.
Art. 406.(1) Atacurile biologice/contaminarea biologică cu bacterii pot
provoca boli deosebit de periculoase cum sunt: ciuma, antraxul, holera.
(2) Operaţiuni executate:
– limitarea contaminării biologice prin folosirea echipamentelor
individuale de protecţie şi scoaterea personalului din zona contaminată;
– respectarea măsurilor şi normelor de igienă individuală şi colectivă;
192
–îndepărtarea surselor de contaminare biologică din zona de cartiruire a
subunităţilor;
– declararea stării de carantină a zonelor afectate;
– spitalizare şi tratament de specialitate.
Art. 407.(1) Atacurile biologice/contaminarea biologică cu viruşi şi
ricketsi provoacă boli infecţioase: variola, gripa, pojarul, poliomielita, febra
galbenă, tifosul exantematic.
(2) Operaţiuni executate:
– respectarea măsurilor şi normelor de igienă individuală şi colectivă;
– limitarea contaminării biologice prin scoaterea personalului din zona
contaminată.
– declararea stării de carantină a zonelor afectate; executarea de
vaccinuri antiepidemice;
– spitalizare şi tratament de specialitate.
Art. 408.(1) Atacurile biologice/contaminarea biologică cu toxine
microbiene şi ciuperci provoacă boli transmisibile: caccidiamicoza, miocardioza.
(2) Operaţiuni executate:
– respectarea măsurilor şi normelor de igienă individuală şi colectivă;
– îndepărtarea surselor de contaminare biologică din zona de cartiruire a
subunităţilor;
– respectarea măsurilor şi normelor de igienă individuală şi colectivă;
– evitarea consumului de apă şi alimente din locuri neverificate;
– spitalizare şi tratament de specialitate.
Art. 409. Utilizarea mijloacelor medicale individuale de prim ajutor
evitând propria contaminare, include:
a. seringa de autoinjectare se utilizează astfel:
– se încarcă dozele cu antidot prin introducerea acestuia încapsulat în
corpul dozei;
– se armează pistonul din corpul seringii şi se asigură prin răsucire
(înfiletare);
– se montează doza la corpul seringii;
– pentru folosire, se dezasigură seringa prin desfiletarea corpului de
siguranţă;
– se loveşte seringa de capul dozei de locul unde executăm
autoinjectarea (de regulă în muşchiul piciorului);
–se pregăteşte seringa pentru o nouă folosire.
b. pansamentul individual se utilizează astfel:
– se rupe husa de protecţie şi se scoate pansamentul evitând contactul
acestuia cu surse contaminate;
– se aplică faşa marcată pe rană (locul afectat) şi se pansează pentru a
proteja rana;
– pansamentul rămas se introduce în husa de protecţie, evitând
contaminarea acestuia sau se aruncă.
Art. 410.(1) Păstrarea sănătăţii militarilor se asigură prin respectarea
normelor de sănătate şi igienă personală pe timpul acţiunii în condiţii/medii
nucleare, biologice şi chimice, executarea măsurilor profilactice şi
antiepidemice şi controlul medical permanent al sănătăţii personalului.
193
În campanie, cu atât mai mult, în condiţiile desfăşurării acţiunilor în medii
nucleare, biologice şi chimice, rezistenţa generală a organismului scade, creşte
tensiunea nervoasă ceea ce face posibil apariţia unor largi categorii de
afecţiuni sau pot acutiza boli cronice sau latente.
(2) Măsurile antiepidemice şi sanitaro-igienice în timp de
campanie trebuie să fie eficiente, cu acţiune prelungită, aplicate la timp şi uşor
controlabile.
(3) Vaccinările reprezintă una dintre cele mai eficace măsuri
prin rapiditatea cu care se execută, durabilitatea acţiunii şi efectuarea
preventivă.
(4) Prevenirea declanşării unor boli (boala de iradiaţie) se
realizează prin folosirea de antidoturi (substanţe radioprotectoare)
administrate înaintea acţiunii în condiţii/medii nucleare, biologice şi chimice.
(5) Prevenirea hipertermiei (afecţiune provocată de
temperatura crescută a mediului extern). Efectele hipertermiei sunt
manifestate sub formă de senzaţie de căldură, ameţeli, cefalee, sete, greţuri,
crampe calorice, respiraţie accelerată, şocul caloric. Măsurile de prevenire a
hipertermiei sunt:
– călirea organismului pentru adaptarea la condiţiile de lucru în mediu
cald;
– asigurarea îmbrăcămintei din bumbac şi lână;
– limitarea duratei activităţii în mediu de temperatură crescută;
– control medical periodic;
– respectarea regimului hidric.
(6) Prevenirea hipotermiei (afecţiune provocată de temperatura
coborâtă a mediului extern). Efectele hipotermice sunt tulburările locale
cunoscute sub denumirea de degerături, apariţia aritmiei, inhibarea centrilor
nervoşi apariţia stării narcotice, amnezia, stare confuzională, reflexe pupilare
diminuate. Măsurile de prevenire a hipotermiei sunt:
– călirea organismului pentru adaptarea la condiţiile de lucru în mediu
rece;
– asigurarea îmbrăcămintei din lână şi bumbac;
– limitarea duratei activităţii în mediu de temperatură scăzută;
– hrănire raţională;
– alternarea activităţii statice cu mişcarea;
– control medical periodic.
(7) Educaţia sanitară este deosebit de necesară pentru situaţiile
create în campanie. Nivelul educativ sanitar ridicat, creşterea conştientă a
deprinderilor igienice, cunoaşterea pericolului principalelor boli şi
modalitatatea combaterii lor sunt factori primordiali pentru menţinerea
sănătăţii trupelor.
Art. 411. Profilaxia bolilor provocate de agenţii biologici de luptă se face
prin măsurile ce se exercită asupra sursei de infecţie, căilor de transmitere şi
masei receptive.
a) Măsuri faţă de sursa de infecţie:
194
– depistarea, se face atât prin cunoaşterea şi informarea militarilor
asupra primelor semne de boală prin activitate susţinută de educaţie sanitară
cât şi prin examenele bacteriologice de rutină la personal;
– izolarea (sterilizarea), se face în mod organizat, de personal medical
specializat, în spitale de boli contagioase, sub supraveghere continuă.
b) Măsuri faţă de căile de transmitere:
– dezinfecţia vizează distrugerea germenilor patogeni se face prin
metode de dezinfecţie fizice (măturare, spălare, sedimentare, filtrare, îmbăiere,
acţiunea căldurii sau radiaţiilor) sau chimice (folosirea substanţelor calorigene,
pe bază de amoniu etc.);
– dezinsecţia – crearea de condiţii improprii dezvoltării insectelor,
distrugerea acestora sau împiedicarea accesului în colectivităţile umane.
Metodele de dezinsecţie sunt: fizice: (capcane, benzi adezive, curent electric,
radiaţii, plase etc.) sau chimice: (folosirea substanţelor pe bază de săruri de
arsen, fluor, fosfor, acid cianhidric etc.);
– deratizarea – distrugerea rozătoarelor se face prin metode de
deratizare: mecanice (capturare şi distrugere) sau biologice.
c) Măsuri faţă de masa receptivă:
– vaccinările – cea mai preţioasă metodă de prevenire a bolilor
contagioase;
– seroprofilaxia – folosirea de seruri imune ce aduc organismului primitor
anticorpi performanţi;
– folosirea gamaglobulinelor – folosirea de anticorpi preparaţi;
– folosirea antibioticelor şi chimioterapiei;
– creşterea rezistenţei nespecifice – călirea organismului şi creşterea
rezistenţei la infecţie.
7. Instrucţia sanitară
197
fungice în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, se va utiliza pudra de
talc pentru a menţine tegumentele cât mai uscate.
(3) Odată apărute eroziunile impun scoaterea din formaţie,
pansamentul local după o sterilizare prealabilă a leziunii şi, eventualul
transport cu un vehicul. Fără aceste măsuri simple, eroziunile se pot agrava
prin complicaţii infecţioase şi se prelungeşte timpul necesar vindecării.
Consecinţele sunt diminuarea capacităţii de luptă şi necesitatea destinării unor
autovehicule pentru transportul celor afectaţi.
(4) Un alt factor important în protecţia individuală a militarului
este utilizarea apei atât pentru igiena individuală, cât şi pentru alimentaţie.
Apa trebuie folosită constant şi în cantităţi adecvate climatului exterior. Ea
trebuie să provină din surse verificate chimic şi bacteriologic şi consumul ei nu
trebuie restrâns din cauza disconfortului produs de urinatul în condiţii precare
de igienă. Consumul apei trebuie făcut în cantităţi mici, în mod repetat, iar
temperatura apei trebuie să fie medie, deoarece apa rece nu este absorbită tot
atât de rapid prin tubul digestiv. Senzaţia de sete nu este un bun indicator al
deshidratării organismului şi, prin urmare, consumul apei trebuie să fie
continuu. Dacă culoarea urinei emise este galben închis, acesta este un semn
al unui aport de lichid insuficient.
(5) Ritmul de veghe şi odihnă ideal implică 6-9 ore de somn
zilnic. Odihna este mai utilă înainte de pornirea într-o misiune. Este important
să se evite somnul pe timpul transportului cu vehicule. Privarea temporară de
somn nu afectează permanent starea fizică şi mentală a luptătorului. Efectele
acestei privări pot fi contracarate prin mişcări fizice uşoare pe loc, jocuri
mintale simple. Eventualele coşmaruri din cursul somnului sunt o modalitate de
obişnuire a creierului cu experienţele noi, specifice luptei. Introspecţia în zona
evenimentelor stresante nu este de dorit. Experienţele noi trebuie trăite în
interiorul unui grup de prieteni care este capabil să acorde sprijin moral celui
mai stresat şi în acest mod se vor minimaliza efectele unor evenimente
neplăcute sau cu posibile consecinţe cu risc vital asupra luptătorului.
198
– să dispună de o reţea de aprovizionare cu apă şi de
canalizare eficientă.
(2) Dormitoarele trebuie să asigure spaţiu suficient fiecărui
militar, să fie dotate cu cazarmament curat, care să fie curăţat săptămânal sau
în funcţie de rulajul ocupanţilor.
(3) Nu se vor depozita obiecte, rufe sau alimente care să atragă
rozătoarele sau insecte vectoare a diferite boli.
(4) În condiţii de instrucţie în tabără trebuie alese locuri
sănătoase, uscate, ferite de vânt şi curenţi puternici, uşor înclinate pentru a
permite scurgerea rapidă a apei din precipitaţii. Aşezarea corturilor se va face
la distanţă regulamentară unul de celălalt; în interior ca aşternut se vor pune
frunze uscate, paie, rumeguş care se vor schimba la 10-15 zile; în exterior se
vor săpa şănţuleţe nu foarte adânci cu scurgerea către partea înclinată. Pentru
necesităţi fiziologice se sapă şanţuri sau latrine de campanie la 200-300 m
distanţă de sursele de apă şi la minim 50 m de corturi. Amplasarea acestor
lucrări se va face într-un loc din care vântul să nu ducă mirosul spre corturi sau
spre locul de servire al mesei. Zilnic şanţurile sau latrinele trebuie dezinfectate.
În cazul apariţiei în unitate a unor boli infecţioase gastro-intestinale (febră
tifoidă, dizenterie, toxiinfecţii alimentare) materiile fecale din şanţuri sau
latrine trebuie acoperite cu pământ şi dezinfectate obligatoriu de cel puţin
două ori pe zi.
(5) Condiţiile în care se transportă, se depozitează, se
pregăteşte şi se serveşte hrana au consecinţe directe asupra luptătorilor. Hrana
contaminată cu microorganisme prin tehnici inadecvate sau neigienice de
preparare poate duce la apariţia de toxiinfecţii alimentare. Personalul care
manipulează hrana trebuie să fie perfect sănătos, să fie supravegheat continuu
şi complet în desfăşurarea activităţii. Orice semn al unei boli generale sau care
afectează tegumentele şi anexele sale (unghii murdare, plăgi infectate sau nu)
reclamă măsuri prompte de izolare. Apa şi săpunul trebuie să rămână
principalii aliaţi ai luptei cu vectorii microbieni sau parazitari.
(6) Reziduurile menajere trebuie cât mai rapid îngropate pentru
a împiedica multiplicarea insectelor şi, implicit, a germenilor pe care acestea le
vehiculează. Îngroparea este metoda de îndepărtare a unor animale nedorite
atrase de resturile menajere în spaţiul apropiat taberei.
199
ART. 449. PROFILAXIA SAU PREVENIREA BOLILOR TRANSMISIBILE ARE
PARTICULARITĂŢI ÎN FUNCŢIE DE CALEA DE PĂTRUNDERE A
MICROORGANISMULUI ÎN CORPUL UMAN:
200
- perforante – agentul lezional străpunge un organ cavitar (inimă,
stomac, intestin, vezica urinară);
- transfixiante – agentul lezional străbate diametral organismul.
b) Entorsele sunt întinderi exagerate ale ligamentelor unei articulaţii cu
ruperea sau nu a acestora şi se manifestă prin: durere accentuată la orice
mişcare a articulaţiei afectate, deformarea articulaţiei şi uneori vânătaia locală.
c) Luxaţiile sunt pierderi temporare ale contactului dintre capetele
oaselor care participă la realizarea unei articulaţii, şi se manifestă prin:
deformarea zonei din jurul articulaţiei afectate, limitarea sau chiar
imposibilitatea efectuării mişcărilor articulaţiei, poziţie anormală a membrului
luxat, scurtarea sau alungirea membrului cu luxaţie.
d) Fracturile sunt întreruperi ale continuităţii oaselor printr-un factor
traumatizant, şi se manifestă prin: durere locală puternică, deformarea regiunii
traumatizate, impotenţa funcţională a membrului afectat, mobilitate anormală
a unei zone unde nu se găseşte în mod normal, frecătura osoasă, vânătaia care
se produce la 2-3 zile şi uneori la distanţă de locul afectat.
e) Hemoragiile sunt scurgeri ale sângelui din vasele care-l conţin, ca
urmare a acţiunii unui factor traumatizant. Acestea se clasifică în funcţie de
vasul sanguin lezat în:
- arterială;
- venoasă;
- capilară;
şi după locul în care se scurge sângele în:
- externă;
- internă.
f) Arsurile sunt distrugeri ale unor componente biologice ale corpului cu
extensie la suprafaţa de protecţie (pielea) sau la structuri mai mult sau mai
puţin profunde (muşchi, vase, nervi, organe interne).
Art. 451.(1) Primul ajutor în caz de plăgi debutează cu
recunoaşterea semnelor de manifestare ale acestora.
(2) Măsurile de prim ajutor sunt:
– liniştirea rănitului;
– descoperirea zonei rănite prin înlăturarea îmbrăcămintei sau
încălţămintei din zona afectată
– oprirea eventualei sângerări asociate cu ajutorul unei batiste, curele
sau bucată de sfoară care se va interpune între rană şi inimă;
– aplicarea unui pansament care poate fi pachetul individual de
pansament, o batistă sau o bucată de pânză curată aplicată pe suprafaţa rănii.
Pachetul individual de pansament este format dintr-o faşă de 4,5-5 cm care are
la un capăt 2 perniţe de tifon (una fixă, cealaltă mobilă marcate cu câte o cruce
roşie care se aplică pe plagă) este conţinut într-un ambalaj din pânză sau
pânză cauciucată şi este sterilizat. În cazul unei singure răni ambele perniţe se
aplică pe suprafaţa plăgii şi se trage faşa; în plăgile transfixiante cu orificiul de
intrare şi de ieşire pe unul din orificii se aplică perniţa fixă iar pe celălalt perniţa
mobilă apoi se trage faşa.
Art. 452.(1) Primul ajutor în caz de arsuri se individualizează în
funcţie de agentul cauzator, după cum urmează:
201
a) agent termic – acoperirea rănitului cu o haină sau cu orice alt material
larg şi nesintetic şi rostogolirea sa pe pământ pentru a stinge flăcările;
b) curent electric – întreruperea sursei sau îndepărtarea victimei folosind
un material izolator (funii, îmbrăcăminte, lemne uscate);
c) agent chimic – se îndepărtează substanţele chimice lichide prin
dizolvare cu cât mai multă apă sau alte lichide neinflamabile; se îndepărtează
substanţele chimice solide prin periere sau prin dizolvare cu apă dacă este
disponibilă în cantităţi suficiente; în cazul fosforului alb se stinge cu apă, cârpă
umedă sau cu noroi umed;
d) laser – se scoate victima din zona de pericol.
(2) Măsurile de prim ajutor constau în:
– înlăturarea fragmentelor de îmbrăcăminte care acoperă zona arsă şi
acoperirea acesteia cu comprese sterile sau alte materiale curate; dacă
îmbrăcămintea este lipită, rănitul nu va fi dezbrăcat; dacă mâna sau
încheietura acesteia este arsă, se înlătură bijuteriile (inel, ceas) şi vor fi
introduse în buzunar; dacă arsura a fost provocată de fosfor alb, compresa
sterilă va fi umezită;
– administrarea de analgetice simple (algocalmin, antinevralgic) asociate
cu sedative uşoare (extraveral, meprobamat) pentru combaterea eventualului
şoc;
– administrarea de lichide dulci sau puţin sărate;
– administrarea de vaccin antitetanic când arsurile sunt murdărite cu
pământ.
(3) Interdicţii: nu se vor provoca răni suplimentare prin
scurgerea veziculelor care acoperă zona arsă; nu se aplică grăsimi (ulei, unt,
smântână) sau unguente peste suprafaţa arsă; nu se vor utiliza soluţii alcoolice
pentru neutralizarea acizilor, deoarece sărurile formate pot fi mai caustice,
decât acizii diluaţi prin spălare.
Art. 453.(1) Primul ajutor în caz de degerături debutează cu
recunoaşterea semnelor şi simptomelor, care sunt:
- senzaţie de amorţeală sau înţepenire a unui segment corporal;
- albirea bruscă a pielii în zona afectată, urmată de senzaţia aparentă de
mâncărime;
- înroşirea pielii;
- apariţia de vezicule;
- zone dureroase sau tumefiate;
- pierderea sensibilităţii tactile în zona afectată;
- piele palidă, galbenă ca ceara.
(2) Măsurile de tratament, sunt următoarele:
- faţa, urechile şi nasul se acoperă;
- mâinile se introduc sub învelişul hainei; se desfac şi se scot bijuteriile;
- picioarele se acoperă dacă prezintă zone descoperite;
- se acoperă victima cu o pătură sau alt material uscat.
(3) Interdicţii:
- nu se udă părţile îngheţate;
- nu se freacă degerătura cu zăpadă;
- nu se expune corpul la surse puternice de căldură;
202
- nu se freacă sau se mişcă partea îngheţată pentru a activa circulaţia;
- nu se fumează;
- nu se consumă alcool.
Art. 454.(1) Primul ajutor în caz de electrocutări debutează cu
eliberarea victimei de contactul cu sursa electrică prin întreruperea
aprovizionării cu curent, ruperea conductorului cu un băţ, topor sau lopată cu
mâner de lemn sau desprinderea accidentatului de conductorul electric de
către un salvator care va folosi mănuşi de cauciuc.
(2) Măsurile de prim ajutor sunt:
– în caz de pierdere a stării de conştienţă, dar cu respiraţia prezentă se
vor dezobstrua căile respiratorii menţinându-se capul accidentatului în extensie
iar mandibula întinsă înainte;
– dacă electrocutatul este conştient i se va da să bea un pahar cu apă în
care s-a dizolvat o linguriţă de bicarbonat;
– dacă funcţiile vitale ale accidentatului sunt suprimate se vor lua măsuri
de reanimare respiratorie şi cardiacă.
Art. 455.(1) Primul ajutor în caz de insolaţie debutează cu
recunoaşterea semnelor şi simptomelor, care sunt:
- crampe musculare;
- epuizare (transpiraţie excesivă cu tegumente palide, umede şi reci,
dureri de cap, ameţeli, senzaţie de greaţă);
- congestie (tegumente roşii, calde, uscate, dureri de cap, ameţeală,
greaţă, stare de confuzie, pierdere temporară a conştienţei, puls şi respiraţia
oscilantă).
(2) Măsurile de prim ajutor se adresează după cum urmează:
a) crampelor musculare:
- se scoate pacientul la umbră (se improvizează un paravan
pentru umbrire);
- se desface îmbrăcămintea (mai puţin într-un mediu
contaminat chimic);
- se administrează lichid rece în ritm lent;
- se solicită asistenţă medicală dacă crampele persistă.
b) epuizării:
- se scoate pacientul la umbră sau se improvizează un paravan
adecvat;
- se desface şi se scoate îmbrăcămintea şi încălţămintea,
mai puţin într-un mediu contaminat chimic;
- se stropeşte şi se face vânt (mai puţin într-un mediu
contaminat chimic);
- se administrează lichid rece;
- se ridică picioarele pacientului uşor peste nivelul planului
capului;
- se supraveghează până la dispariţia simptomelor sau până la
sosirea asistenţei medicale.
c) congestiei care este o urgenţă medicală cu potenţial risc vital dacă nu
este tratată imediat; măsurile de prim ajutor vor fi începute imediat şi se vor
continua pe timpul evacuării:
203
- se scoate pacientul la umbră sau se improvizează un paravan
pentru umbrire;
- se desfac hainele (mai puţin în mediu chimic contaminat);
- se introduce pacientul în apă rece sau se toarnă pe el apă,
apoi se face vânt, după care se masează mâinile şi picioarele (mai puţin în
mediu contaminat chimic);
- se ridică picioarele pacientului uşor peste nivelul planului
capului;
- se administrează lichide reci dacă pacientul este conştient.
(3) Profilaxia insolaţiei: consum în mod repetat de lichide cu
temperatură medie, în cantităţi mici (lichidele reci se absorb mai lent); apa se
va consuma chiar dacă nu este prezentă senzaţia de sete; adăugarea unui
supliment de sare se va face doar la indicaţia personalului medical autorizat şi,
ori de câte ori este posibil, se vor completa rezervele de apă.
Art. 456. Primul ajutor în caz de înec constă în combaterea
insuficienţei respiratorii, executându-se:
– scoaterea din apă cât mai urgentă a accidentatului;
– eliberarea căilor aeriene de eventualele corpuri străine;
– efectuarea respiraţiei artificiale şi a masajului cardiac extern.
Art. 457.(1) Intoxicaţiile acute sunt stări de îmbolnăvire produse
accidental sau intenţionat prin pătrunderea în organism a unei substanţe
toxice.
(2) Măsurile de prim ajutor în caz de intoxicaţii acute sunt:
– întreruperea cât mai rapidă a contactului între cel intoxicat şi toxicul
respectiv;
– blocarea acţiunii toxicului şi dacă se impune luarea măsurilor de
susţinere a funcţiilor vitale ale celui intoxicat;
– tratarea leziunilor produse de toxic;
– transportul intoxicatului la cea mai apropiată instituţie medicală.
(3) Profilaxia intoxicaţiilor acute cuprinde:
– folosirea echipamentului în cazul manipulării substanţelor toxice;
– păstrarea tuturor substanţelor periculoase şi a medicamentelor în
ambalaje etichetate;
– asigurarea unei bune ventilaţii în încăperile unde se lucrează cu lichide
volatile (benzină, neofalină etc.);
– ferirea tuturor vaselor de bucătărie şi a tacâmurilor de contaminarea cu
substanţe toxice (otrăvuri pentru şoareci, şobolani, insecticide);
– interzicerea consumului alimentelor care nu au aspect normal.
Art. 458.(1) Intoxicaţiile acute pe cale respiratorie se recunosc după
semnele intoxicaţiei: ameţeli, dureri de cap, vărsături, palpitaţii, puls accelerat,
respiraţie superficială, uneori stop cardio-respirator.
(2) Măsurile de prim ajutor, constau în:
– scoaterea intoxicatului din atmosfera toxică sau aerisirea încăperii;
– instilaţii, 10-20 picături din soluţia de bicarbonat de sodiu 5% sau
gargară cu această soluţie;
– spălarea ochilor cu ser fiziologic, ceai de muşeţel sau apă simplă;
204
– în caz de stop cardiac sau respirator se face masaj cardiac extern sau
respiraţie artificială.
Art. 459.(1) Intoxicaţiile acute pe cale digestivă se recunosc după
următoarele semne: bolnavul este palid, are ameţeli, tulburări respiratorii, puls
slab; pe buze, pe mucoasa bucală se observă urme de arsură sub forma unor
pete gălbui sau albicioase.
(2) Primul ajutor în intoxicaţiile cu substanţe bazice (amoniac,
sodă caustică, salicilat de sodiu), constă în:
– administrarea a 2-3 litri de apă caldă, lapte, sucuri de fructe sau
suspensie de cărbune animal;
– după administrarea fracţionată a lichidelor menţionate anterior vom
încerca provocarea de vărsături prin atingerea fundului gâtului cu un apăsător
de limbă, coadă de lingură sau cu degetele; acest gest nu se aplică dacă:
– lichidul toxic a fost ingerat cu 2-3 ore în urmă;
– pacientul este inconştient;
– pacientul este bolnav cardiac cunoscut;
– pacientul este femeie gravidă.
(3) Primul ajutor în intoxicaţiile cu substanţe acide (acid azotic,
clorhidric, sulfuric, fenic), constă în:
– administrarea a 2-3 litri de lapte sau apă în care au fost bătute 8-10
ouă şi s-au adăugat 1-3 linguri de magneziu calcinat sau hidroxid de aluminiu;
– badijonarea leziunilor bucale cu soluţie de glicerină boraxată.
(4) Interdicţii: să se producă vărsături; să se administreze
carbonaţi sau bicarbonaţi care prin degajare de CO 2 destind stomacul şi
favorizează perforaţiile acestuia.
(5) Primul ajutor în intoxicaţiile cu somnifere, tranchilizante,
constă în:
– eliberarea fundului gâtului de eventualele mucozităţi sau resturi
alimentare provenite din vărsături;
– instituirea respiraţiei artificiale dacă este cazul;
– se interzice administrarea de substanţe cu acţiune excitantă a
sistemului nervos central sau vomitive;
– se interzice încercarea de reîncălzire a corpului cu sticle calde,
termofoare.
(6) Primul ajutor în intoxicaţiile alimentare, constă în:
– administrarea de apă călduţă 200-300 ml o dată;
– provocarea de vărsături;
– administrarea de purgative dacă au trecut 2-3 ore e la ingestia
toxicului.
(7) Primul ajutor în intoxicaţiile cu insecto-fungicide, constă în:
– recunoaşterea semnelor intoxicaţiei pe cale digestivă: greţuri, vărsături,
dureri abdominale;
– recunoaşterea semnelor intoxicaţiei pe cale inhalatorie: micşorarea
pupilei, dureri de cap, transpiraţii, tuse, greutate în respiraţie, contracturi
musculare, rărirea pulsului;
– recunoaşterea semnelor intoxicaţiei pe cale cutanată: transpiraţii
abundente, contractură musculară locală.
205
a. Primul ajutor în intoxicaţiile pe cale digestivă:
– administrare de apă călduţă cu 8 tablete de cărbune animal la 1 litru de
apă;
– provocarea de vărsături la pacienţii conştienţi prin administrare de
apă caldă sărată (3 linguriţe de sare la 1 pahar cu apă);
– administrare de purgativ salin;
– transport urgent la cea mai apropiată unitate sanitară.
b. Primul ajutor în intoxicaţia inhalatorie:
– scoaterea din mediul toxic, spălare cu apă şi săpun din abundenţă a
corpului şi în special a ochilor;
– eventual reanimare respiratorie şi cardiacă;
– transport urgent la cea mai apropiată unitate sanitară.
c. Primul ajutor în intoxicaţiile pe cale cutanată:
– îndepărtarea îmbrăcăminţii contaminate;
– spălarea cu apă şi săpun a tegumentelor afectate.
Art. 460.(1) Primul ajutor în caz de entorse debutează cu
recunoaşterea semnelor: durerea accentuată la orice mişcare a articulaţiei
afectate, deformarea şi uneori vânătaia ce se poate produce.
(2) Măsurile de prim ajutor, constau în: imobilizare provizorie,
calmarea durerii.
Art. 461.(1) Primul ajutor în caz de luxaţii debutează cu
recunoaşterea semnelor: deformarea regiunii, durerea, limitarea sau chiar
imposibilitatea efectuării mişcărilor articulaţiei, poziţia anormală a membrului
luxat, scurtarea sau alungirea membrului luxat.
(2) Măsurile de prim ajutor sunt: imobilizarea regiunii,
combaterea durerii, transport la cea mai apropiată instituţie medicală.
Art. 462.(1) Primul ajutor în caz de fracturi debutează cu
recunoaşterea semnelor: durere puternică, deformarea regiunii traumatizate,
impotenţa funcţională a membrului afectat, scurtarea membrului afectat,
vânătaia ce apare la 2-3 zile şi uneori la distanţă de locul afectat, mobilitatea
anormală într-o zonă unde nu se găseşte în mod normal, frecătura osoasă.
(2) Măsurile de prim ajutor: imobilizare provizorie cu ajutorul
atelelor confecţionate în acest scop sau cu mijloace improvizate (scânduri,
crengi, pistol mitralieră).
206
Fig. 121. Imobilizarea fracturii Fig. 122. Imobilizarea fracturii
de antebraţ cu două atele de lemn de gambă în gutieră
207
Fig. 125. Solidarizarea membrului Fig. 126. Imobilizarea fracturii incomplete
superior de peretele cutiei toracice de braţ prin aplicarea unei simple eşarfe
208
- compresie circulară: aplicabilă hemoragiilor membrelor
superioare şi inferioare; cu ajutorul garoului, care este un tub flexibil de cauciuc
sau improvizat (elastic mai lat, cravată, curea, centură, faşă); aplicarea
garoului va fi însoţită de un bilet cu ora aplicării sale.
Pansarea şi învelirea părţii rănite, dacă temperatura exterioară este
scăzută.
Garoul trebuie relaxat din timp în timp pentru prevenirea cangrenei şi
pentru a da posibilitatea oxigenării minimale a segmentului rănit.
În anumite situaţii compresia arterei prin flexia forţată a membrului
poate înlocui aplicarea garoului: la hemoragiile de la nivelul mâinii sau
antebraţului se fixează un sul de tifon, basma, pânză în plica cotului şi se
flectează forţat antebraţul pe braţ imobilizându-l în această poziţie cu ajutorul
unei feşi sau a unei centuri.
La hemoragii la nivelul coapsei se aplică un sul de tifon sau de pânză la
nivelul plicii inguinale după care se flectează gamba pe coapsă şi coapsa pe
abdomen, ansamblul astfel format fixându-se cu ajutorul unei feşi, centuri sau
chingi.
La hemoragii la nivelul piciorului şi gambei se fixează la îndoitura
genunchiului un sul de tifon şi se flectează forţat gamba pe coapsă fixând-o în
această poziţie cu o faşă.
Art. 464.(1) Primul ajutor în cazul hemoragiei interne debutează
cu recunoaşterea semnelor şi simptomelor acesteia: puls mai rapid (peste 90
pe minut), respiraţia mai frecventă, sete chinuitoare, paloarea pielii şi a
mucoaselor, ameţeală până la leşin, nelinişte, uneori convulsii ale muşchilor
corpului.
(2) Măsurile de prim ajutor sunt: întindere pe plan orizontal cu
capul mai jos decât restul corpului, administrare de lichide uşor îndulcite şi cât
se poate de reci, aşezare de pungă cu gheaţă pe abdomen (în suspiciunea
apariţiei unei hemoragii digestive). 1
210
Fig. 134. Comprimarea arterei femurale Fig. 135. Comprimarea arterei poplitee
la coapsă (în hemoragii la pe faţa posterioară a genunchiului
nivelul membrului inferior) (în hemoragii la nivelul gambei)
211
Fig. 140. Garou improvizat la rădăcina coapsei
Art. 465.(1) Primul ajutor în cazul înţepăturii de insecte debutează
cu recunoaşterea semnelor şi simptomelor: înroşirea locului, umflătură la locul
înţepăturii, tremurături, contracţii musculare, tulburări ale respiraţiei şi
pulsului.
(2) Primul ajutor constă în:
- eventuala extracţie a acului insectei cu o pensetă sau cu degetele,
aplicarea de comprese cu alcool sau cantităţi reduse de scrum de ţigară sau
sodă de rufe; aşezarea unei pungi de gheaţă deasupra compresei,
administrarea de antinevralgic pentru calmarea durerilor.
- aplicarea unui garou deasupra locului muşcat de păianjen sau scorpion
pentru a opri înaintarea toxicului în organism.
Art. 466.(1) Primul ajutor în cazul muşcăturii de şarpe debutează
cu recunoaşterea semnelor şi simptomelor: umflătură înconjurată de pete
albăstrui, apariţia după câteva minute până la 2-3 ore a durerilor de cap, a
ameţelilor, a vărsăturilor, a scaunelor diareice sanguinolente, a transpiraţiilor
reci, a slăbiciunii generale, a accelerării pulsului, a scăderii tensiunii arteriale.
(2) Primul ajutor constă în:
- aşezarea celui muşcat cu capul mai jos decât restul corpului într-o
imobilitate relativă, aşezarea unui garou deasupra muşcăturii, spălarea
abundentă a zonei muşcate cu apă curată cu o soluţie uşor antiseptică,
pansarea sterilă; aplicarea facultativă de gheaţă local; administrarea pe cale
generală de ceai sau cafea.
(3) Profilaxia muşcăturii de şarpe impune:
- recunoaşterea minuţioasă a zonei de dispunere a cortului pentru
adăpostul de noapte, verificarea atentă a aşternutului şi a echipamentului
înainte de culcare;
- evitarea deplasării în zone necunoscute cu iarbă înaltă şi roci
numeroase între crepuscul şi lumină diurnă deplină;
- staţionarea temporară în zonele necunoscute cu iarbă înaltă şi cu roci
între care şerpii se pot ascunde;
- evitarea scăldatului în locuri cu specii numeroase de şerpi;
- evitarea manipulării după ucidere a şerpilor deoarece aceştia mai pot
muşca reflex până la 30 minute de la moartea aparentă.
Art. 467.(1) Primul ajutor în stările de hipotermie debutează cu
recunoaşterea etapelor succesive de instalare: iniţial somnolenţă, apatie, apoi
creşterea ritmului respirator, reducerea numărului de pulsaţii cardiace pe
212
minut, modificarea aspectului tegumentelor din marmorate, în livide, pierderea
stării de conştienţă, rigidizarea progresivă a corpului.
(2) Primul ajutor va urmări:
- reîncălzirea şi reanimarea (prin respiraţie artificială sau prin
administrare de oxigen sub presiune) şi transportul către o unitate sanitară;
- reîncălzirea se face întotdeauna de la exterior la interiorul organismului;
ideal şi rapid s-ar realiza prin imersiune în apă caldă a cărei temperatură va fi
mărită treptat până la 350-450C. Această modalitate poate fi substituită prin
împachetări cu sticle cu apă caldă; nu se vor administra băuturi calde care
induc încălzirea internă în timp ce zonele periferice continuă să se răcească; nu
se vor administra medicamente activatoare ale circulaţiei şi respiraţiei,
deoarece produc mobilizarea sângelui rece periferic, care va răci în continuare
zona internă a organismului; nu se va bea alcool, deoarece după o senzaţie
trecătoare de confort se produce accentuarea deperdiţiei de căldură; evitarea
consumului de tutun, care reduce aportul sângelui la nivelul pielii;
- respiraţia artificială se va face numai prin metoda gură la gură, alte
metode contribuind prin mişcările executate asupra victimei la mobilizarea
sângelui rece din periferie;
- transportul se va face în poziţie orizontală pentru a evita tulburările de
circulaţie ale sângelui din sfera cerebrală.
(3) Profilaxia stărilor de hipotermie constă în:
- dispunerea în straturi succesive a echipamentului, dar nu foarte strâns
pentru că împiedică circulaţia şi ventilaţia;
- utilizarea unui echipament uscat şi curat;
- protecţia corespunzătoare a capului, încălzirea feţei şi a urechilor cu
ajutorul mănuşilor şi prin exerciţii cu musculatura facială;
- purtarea unor ciorapi uscaţi şi curaţi, cei uzaţi şi umezi necesitând să fie
înlocuiţi urgent;
- purtarea unor bocanci mai largi pentru a nu împiedica circulaţia locală;
- protecţia mâinilor cu mănuşi mai largi pentru a nu strânge degetele;
încălzirea mâinilor prin introducerea lor sub învelişul protector al
echipamentului; pe cât posibil evitarea contactului mâinilor cu zăpada şi cu
obiecte metalice.
- efectuarea de exerciţii uşoare cu muşchii membrelor superioare,
inferioare şi ai trunchiului care păstrează căldura internă a organismului;
- consumul complet al hranei pentru menţinerea nivelului energetic
intern la organismului;
- consumul de lichide, preferabil calde, în cantităţi suficiente, deoarece
deshidratarea se poate produce şi în condiţii de hipotermie;
- interdicţia consumului de alcool care dă senzaţie trecătoare de căldură
imediat după ingestie urmată de pierdere calorică consecutivă.
Art. 468.(1) Ridicarea, deplasarea, urcarea în mijlocul de transport şi
transportul propriu-zis al accidentaţilor, au o importanţă deosebită. Multe
complicaţii pot apărea datorită unor greşeli comise cu ocazia ridicării şi a
transportului celor politraumatizaţi.
(2) În timpul mobilizării accidentatul trebuie manevrat cu
atenţie. Orice reacţie din partea victimei constând în modificarea pulsului şi
213
ritmului respirator, accentuarea palorii trebuie să modeleze atitudinea
salvatorilor. La răniţii cu starea de conştienţă absentă trebuie sporită atenţia
pentru a se evita gesturi ce ar putea agrava tulburările funcţionale existente.
(3) Ridicarea şi aşezarea accidentatului pe o targă sau alt mijloc
improvizat de transport trebuie făcute de către mai multe persoane care se vor
aşeza la capul şi picioarele victimei. Una va introduce braţele sub umerii
victimei, alta sub bazin şi cealaltă sub picioare. Salvatorii vor ridica simultan
accidentatul cu 30-40 cm atât cât este necesar să se introducă targa dedesubt.
Prin mişcări sincrone rănitul va fi aşezat pe targă, axul cap-gât-torace-bazin
fiind menţinut tot timpul în acelaşi plan.
(4) După aşezarea pe targă se va face un nou inventar al
leziunilor. Se va controla hemostaza, se vor imobiliza eventualele fracturi şi se
vor pansa rănile.
(5) Sunt de evitat improvizaţii sau inovaţii care depăşesc
cunoştinţele sanitare ale salvatorului.
(6) Transportul cu targa se va face în poziţia orizontală, cu
evitarea balansului şi a zdruncinării rănitului.
(7) Dacă victima a pierdut mult sânge capul îi va fi menţinut
mai jos decât restul corpului; în traumatismele toracelui capul şi pieptul vor fi
aşezate mai sus. Accidentaţii care şi-au pierdut cunoştinţa, cei cu sângerări pe
nas sau prin gură vor fi aşezaţi cu capul întors într-o parte pentru a se evita
sufocarea prin vărsături.
(8) Dacă se suspectează o fractură a coloanei vertebrale,
pentru evitarea pericolului secţiunii măduvei spinării, salvatorii vor menţine în
timpul ridicării rănitului umerii şi bazinul la acelaşi nivel; transportul se va face
pe un plan dur între perne, ghemuri de haine pentru a se evita deplasările
laterale necontrolate.
(9) În caz de necesitate targa poate fi improvizată din două
beţe solide, vergele metalice sau ţevi care trebuie să fie mai lungi decât corpul
rănitului şi se pot lega sau fixa cu frânghii trecute în opt, cu o manta sau cu o
pătură.
(10) Dacă sunt de urcat scări sau pante se va evita înclinarea
excesivă a tărgii, iar pe timpul transportului se va avea în vedere menţinerea
orizontalităţii tărgii.
214
Fig. 142. Targă improvizată dintr-un veston
Fig. 143. Poziţia tărgii la urcarea unei scări Fig. 144. Poziţia tărgii
la coborârea scării; bolnavul este
coborât cu picioarele înainte
216
Fig.148. Transportul pe braţe orizontal Fig.149. Transportul cu ajutorul
unui scaun
217
- să cunoască tradiţiile înaintate ale naţiunii şi Armatei Române în lupta
pentru câştigarea şi consolidarea independenţei şi suveranităţii naţionale şi
afirmarea fiinţei naţionale;
- să slujească cu credinţă şi devotament valorile fundamentale naţionale;
- să respecte cu sfinţenie tradiţiile armei, unităţii şi subunităţii din care
face parte;
- să contribuie prin calitatea propriilor rezultate, la îndeplinirea misiunilor
subunităţii din care face parte;
- să cunoască şi să valorizeze frumuseţile şi bogăţiile României;
- să se jertfească, dacă este cazul, în lupta cu adversarul pentru a-şi
îndeplini misiunea cu luptă.
(3) Deci, „adevăratul patriot îşi iubeşte patria cu respect, cu
gravitate, din tot sufletul: el o linguşeşte mai puţin, pentru a o servi mai mult.
Succesul nu-l ameţeşte, înfrângerea nu-l descurajează, ci într-un caz şi în
celălalt, el le primeşte ca o lecţie către noi datorii de îndeplinit” (Dimitrie
Gusti). De asemenea, generalul C. N. Hârjeu aprecia că: „Un bun patriot trebuie
să fie şi un bun soldat. Pentru a fi un bun soldat trebuie a iubi armata. Pentru a
iubi armata, trebuie o cunoaşte şi a fi pătruns de nobila-i menire”.
Art. 472.(1) Onoarea este calitatea morală proprie luptătorului care
ştie să deosebească ceea ce este drept de ceea ce este greşit, care are
încredere în forţele proprii, în capacitatea sa de a depăşi momente dificile ale
vieţii şi activităţii militare, iar, prin întregul său comportament, respectă
exigenţele normelor şi principiile morale.
(2) Onoarea obligă pe fiecare luptător:
- să realizeze deplina unitate între gândire, vorbe şi fapte;
- să manifeste consecvenţă în conduită, concordanţă deplină între
promisiuni şi acţiuni;
- să adopte o atitudine fermă, intolerantă faţă de încercările de tăinuire a
unor stări de lucruri necorespunzătoare.
(3) Reţinem astfel că: „Onoarea e acea stare de
demnitate morală care se naşte din nevoia de a ne şti preţuiţi nu
numai de noi ci şi de ceilalţi” (D. Caracostea), iar „Cine şi-a
pierdut onoarea nu mai are nimic de pierdut” (Publius Syrus).
Art. 473.(1) Demnitatea nu se cucereşte în faţa oglinzii, ci pe timpul
pregătirii pentru luptă devotate pentru binele armatei şi al ţării. Demnitatea
înseamnă autoritate, prestigiu şi prestanţă.
(2) Demnitatea obligă pe fiecare luptător:
- să fie om de onoare, să respecte pe alţii, dar, totodată, să se respecte şi
pe sine însuşi;
- să depună un efort continuu pentru autoperfecţionare morală;
- să dovedească constant în orice împrejurare, integritate morală,
credinţă nestrămutată în idealurile de adevăr, dreptate, omenie;
- să aibă puterea de a recunoaşte şi de a-şi asuma responsabilitatea faţă
de sine şi de semeni, de slăbiciunile manifestate, de nereuşitele şi neîmplinirile
din propria activitate.
218
(3) Aşadar „acţionează astfel încât în fiecare clipă a
acţiunii tale să atingi realizarea maximă a personalităţii tale”
(Dimitrie Gusti), şi nu uita că trebuie să fii ceea ce eşti, adică
pune în valoare potenţialul maxim de care dispui pentru
realizarea cu curaj a scopurilor apărării şi securităţii naţionale.
Art. 474.(1) Datoria militară înseamnă asumarea obligaţiilor pe care
luptătorul le are pe linia realizării sarcinilor lui militare, profesionale şi în
calitate de cetăţean.
(2) Datoria militară obligă pe fiecare luptător:
- să identifice, armonizeze şi subordoneze interesul propriu celui general;
- să apere şi să promoveze cinstea, corectitudinea, adevărul şi dreptatea;
- să slujească cu credinţă cerinţele jurământului militar pentru apărarea
patriei, statului de drept şi a democraţiei constituţionale.
Art. 475.(1) Spiritul de ordine şi disciplină, clădit pe înţelegerea
superioară a datoriei militare, exprimă modalitatea calitativă de îndeplinire a
obiectivelor procesului de instrucţie şi educaţie prin încadrarea întregului
comportament ostăşesc în cerinţele regulamentelor şi normelor de conduită
militară. Exprimând un act de conştiinţă a fiecărui luptător, exigenţa faţă de
propria pregătire şi comportare, de atitudine fermă faţă de orice abatere
disciplinară, comportamentul disciplinat, ordonat, dezvoltă unitatea de voinţă
şi acţiune, de putere şi eficienţă a fiecărui luptător şi grup militar.
(2) Luptătorul pentru a se considera că se încadrează în
cerinţele de ordine şi disciplină este obligat:
- să cunoască amănunţit prevederile legale, a celor cuprinse în
regulamente, ordine, instrucţiuni şi în alte documente normative;
- să dobândească deprinderi şi convingeri pentru executarea cu
promptitudine şi calitate ireproşabilă a oricărei misiuni primite;
- să îndeplinească în mod conştient îndatoririle regulamentare, programul
unităţii şi ordinele primite şi să adopte a atitudine fermă faţă de orice abatere
disciplinară;
- să aibă o ţinută îngrijită, un comportament civilizat, în cazarmă şi în
afara ei;
- să respecte cu stricteţe cerinţele jurământului militar, să înţeleagă şi să
ia toate măsurile posibile pentru a executa ordinele comandanţilor şi şefilor;
- să formeze un comportament autodisciplinat, care asigură rezistenţa şi
capacitatea necesară adaptării la cerinţele mediului militar şi ale războiului
modern.
(3) Astfel: „Nu cu un mare număr de trupe ci cu trupe bine
instruite şi cu o disciplină fermă se obţine succesul în război” (Napoleon), iar
„Ţinuta unei armate este o vitrină în care fiecare poate să aprecieze gradul său
de disciplină” (Pierre Kerlaun).
Art. 476.(1) Spiritul de iniţiativă ca trăsătură definitorie a
luptătorului reprezintă capacitatea de a participa, de a prevedea evoluţia unei
activităţi şi de a se angaja în desfăşurarea şi finalizarea acesteia. Bazat pe
capacitatea de înţelegere a evoluţiei în viitor a proceselor şi fenomenelor, pe
219
rapiditatea adoptării unui nou comportament, spiritul de iniţiativă asigură
asumarea conştientă a cerinţelor de concepere şi desfăşurare a procesului de
instruire în condiţii cât mai apropiate de realitatea câmpului de luptă modern.
Iniţiativa bazată pe o temeinică pregătire militară şi de specialitate angajează
fiecare luptător în rezolvarea operativă a oricăror situaţii create pe timpul
îndeplinirii unei misiuni de luptă sau a oricărei acţiuni specifice activităţii
militare.
(2) Pentru a putea manifesta spiritul de iniţiativă fiecare
luptător este obligat:
- să ia oportun hotărâri care să ducă la îndeplinirea misiunii şi ordinului
primit, în loc de a aştepta îndrumări permanente şi detaliate;
- să raporteze comandanţilor şi şefilor idei şi soluţii care să ducă la
perfecţionarea procesului instructiv-educativ;
- să găsească modalităţi oportune şi eficiente pentru depăşirea
dificultăţilor care apar în îndeplinirea ordinelor, activităţilor şi misiunilor primite
în situaţii de pace, criză sau război;
- să identifice în situaţii de pace, criză sau război modalităţi concrete
pentru desfăşurarea normală a vieţii din subunitate şi pentru manifestarea
cerinţelor camaraderiei ostăşeşti.
(3) ªtiind că „Oamenii crescuţi sub regimul supunerii
oarbe sunt incapabili de iniţiativă” (Scarlat Scheletti), vom
înţelege mai bine că „Iniţiativa creatoare presupune preocuparea
permanentă de a da acţiunilor de luptă un caracter activ,
asumarea răspunderii pentru hotărâri îndrăzneţe şi aplicarea
celor mai potrivite procedee care să ducă la îndeplinirea misiunii”
(Ion ªuţa).
Art. 477.(1) Vigilenţa, ca trăsătură caracteristică a fiecărui luptător
presupune păstrarea secretului, manifestarea intransigenţei faţă de orice
tendinţă de divulgare a unor date cu caracter secret sau care pun în pericol
îndeplinirea misiunilor.
(2) Manifestarea unui comportament vigilent obligă pe fiecare
luptător:
- să evalueze raţional, critic şi lucid oricare situaţie în care sunt angajate
persoane ce nu fac parte din armată;
- să evite cu tact discuţiile ce pot duce la dezvăluirea unor date cu
caracter secret, fără a brusca sau intimida interlocutorul respectiv;
- să se reţină în a încerca să impresioneze rudele, prietenii, cunoscuţii şi
chiar necunoscuţii prin evidenţierea unor aspecte ce pot deconspira
capacitatea de luptă a subunităţii, gradul de dotare cu tehnică şi armament,
rezultate obţinute în procesul pregătirii pentru luptă;
- să cunoască adevăratele intenţii şi modul de acţiune a celor ce
urmăresc să culeagă date cu caracter militar: prietenie imediată, stimularea
lăudăroşeniei şi a pălăvrăgelii, oferirea unor cadouri, mici atenţii, şantaj,
ameninţări şi chiar acţiune violentă;
220
- să demasce imediat şi să manifeste atitudine critică fermă faţă de cei
care încearcă să creeze derută şi confuzie şi se dedau la acţiuni de
dezinformare şi răspândesc zvonuri.
(3) Demne de reţinut sunt de asemenea şi
următoarele aprecieri: „există un trădător în om, numit vanitate,
care deconspiră secretele contra linguşelilor” (Paul Valery) şi
„Păstrând secretul operaţiunilor întreprinse, pentru ca adversarul
să nu poată afla manevra proiectată, ne asigurăm însăşi
libertatea de acţiune” (I. Sichitiu, A. Ioaniţiu).
221
- să manifeste iniţiativă, perseverenţă şi obiectivitate în blamarea actelor
incorecte şi susţinerea celor care se încadrează în normele ce reglementează
viaţa şi activitatea militară;
- să acţioneze pentru punerea în valoare a ceea ce este pozitiv în viaţa şi
activitatea fiecărui camarad de arme şi pentru promovarea valorilor autentice
din grupul militar;
- să ajute pe fiecare membru din grupa sau plutonul din care face parte,
atunci când acesta este într-o situaţie dificilă;
- să contribuie la dezvoltarea opiniei atât în cadrul organizat al activităţii
militare cât şi în afara acestuia, prin angajarea tuturor camarazilor în
exprimarea propriilor păreri;
- să nu ascundă faptele sale sau ale camarazilor, pentru că acestea se
pot întoarce şi pot leza propria persoană sau grupul din care face parte;
- să manifeste încredere în fiecare camarad, să dezvolte onoarea,
omenia, onestitatea şi demnitatea militară;
- să acţioneze în principal pentru a preveni cauzele ce pot produce
disfuncţionalităţi în viaţa şi activitatea fiecărui camarad şi a grupului în
totalitate.
(3) Asigurarea şi creşterea influenţei opiniei personale şi de
grup, obligă pe fiecare luptător:
- să fie sigur de corectitudinea informaţiei pe care o foloseşte pentru a
judeca obiectiv o situaţie, o persoană sau chiar grupul;
- să nu exagereze în apreciere, nici prin elogii nejustificate nici prin
blamări neargumentate;
- să fie înţelegător dar nu îngăduitor;
- să raporteze şi să discute cu comandanţii şi camarazii săi în mod
deschis, principial şi să formuleze clar opinia exprimată;
- să dea dovadă de răbdare pentru a-i asculta pe ceilalţi colegi.
(4) Pentru a evalua şi formula o opinie, demne de reţinut sunt
următoarele aprecieri: „Unde totul este rău trebuie să cunoşti partea cea mai
rea” (O.M. Bradley) şi „Dacă cineva a greşit din nepricepere, urmăreşte
îndreptarea lui. Când a greşit din rea-credinţă, nu-l lăsa fără pedeapsă” (A.
Surov).
223
(5) Nu trebuie să uităm că „La urma urmei lupta incumbă
elementul pericol” (Clausewitz), şi că „Singurul lucru de care trebuie să ne fie
frică este teama propriu-zisă, care însă paralizează, neexistând un mare efort
pentru a transforma regresul în înaintare” (Roosevelt).
Art. 488.(1) Frica este un fenomen la fel ca foamea şi oboseala.
(2) Frica reprezintă o relaţie emoţională puternică care survine
atunci când luptătorul ajunge într-o situaţie primejdioasă fără a fi pregătit
pentru aceasta. Spre deosebire de teamă, frica se instalează în faţa unui stimul
concret, cum ar fi atacul din aer asupra unor luptători, fără ca aceştia să fie
preveniţi în vreun fel.
(3) Simptomele de recunoaştere sunt:
- senzaţia de uscăciune profundă a gurii;
- secreţii bogate de transpiraţie, lăcrimare şi salivare;
- tensiune musculară crescută, mai pronunţată în muşchii gâtului;
- senzaţia de vomă, spasme;
- accelerarea pulsului şi creşterea presiunii sanguine;
- schimbarea culorii feţei, tremurul vocii, a mâinilor şi picioarelor;
- slăbirea capacităţii de concentrare şi a percepţiei, a exactităţii
observării;
- aprecieri eronate a unor situaţii, chiar obişnuite;
- fuga fără sens, furie oarbă, zelul absurd şi rămânerea în centrul
pericolului.
(4) Luptătorul pentru a nu fi cuprins de frică este obligat:
- să cunoască situaţia exactă de luptă în care este angajat;
- să evalueze obiectiv situaţia de luptă fără a supraaprecia forţa şi
puterea inamicului;
- să dovedească disciplină fermă în toate împrejurările;
- să aibă o foarte bună pregătire psihică şi fizică pentru luptă;
- să aibă încredere în sine, în camarazi şi comandanţi şi să ştie că aceştia
sunt alături de el;
- să mânuiască la nivelul performanţei maxime armamentul şi tehnica de
luptă din dotare;
- să nu supraaprecieze pericolul indiferent care ar fi acesta şi direcţia din
care ar putea fi;
- să fie convins că poate supravieţui războiului, că lupta cu inamicul
înseamnă mai degrabă să ucizi decât să fi ucis;
- să participe la crearea unor momente de bucurie şi destindere, la
comunicarea unor glume şi interpretarea unor cântece în cadrul grupei sau
plutonului;
- să aibă încredere în obţinerea victoriei;
- să se hrănească şi să se odihnească în mod corespunzător;
- să conştientizeze faptul că pe timpul luptelor poate fi rănit, luat
prizonier sau chiar omorât;
- să cunoască şi să practice tehnici de relaxare.
(5) Pe bună dreptate, se spune că: „Nu vrem să recunoaştem că
războiul înseamnă în esenţă, moarte, deşi acesta este cel mai simplu adevăr cu
putinţă” (Gl. Marshall) şi că: „Dacă ar fi să definim curajul, aşa cum se
224
obişnuieşte, drept lipsa de frică, atunci pot spune că nu am văzut până acum
nici un om curajos. Toţi oamenii simt că le este frică. Cu cât cineva este mai
inteligent, cu atât este mai temător. Viteaz este cel care, în ciuda fricii care îl
stăpâneşte, se constrânge să rămână pe poziţii, să nu cedeze” (Gl. Patton).
Art. 489.(1) Panica ca reacţie afectivă negativă, deosebit de gravă prin
urmări, poate fi individuală sau colectivă şi semnifică frica împinsă la paroxism.
Starea de panică se poate produce în prezenţa unui pericol real sau imaginar.
(2) Reacţiile individuale de frică sau panică se transmit în
rândul grupei şi plutonului, prin contaminare, într-o reacţie în lanţ care se
amplifică brusc şi violent.
(3) Simptomele de recunoaştere a stării de panică:
- stare profundă de surpriză şi de şoc individual sau colectiv;
- apariţia simptomelor specifice la nivel individual a teamei sau a fricii;
- pierderea capacităţii de a gândi logic şi mărimea puternică a
sugestibilităţii;
- pierderea spiritului de iniţiativă;
- acţiune inconştientă, părăsirea poziţiilor de luptă de către luptătorii
„contaminaţi” pentru „a se salva”;
- aruncarea armamentului, părăsirea tehnicii de luptă care nu poate fi
folosită la deplasare;
- pierderea autocontrolului, dispoziţie crescută considerabil spre acte
impulsive şi iraţionale;
- lipsa de răspuns adecvat la comenzi;
- acte de tâlhărie, uneori în grup.
(4) Luptătorul pentru a nu fi cuprins de panică şi pentru a nu
contamina grupa sau plutonul din care face parte cu această stare negativă
este obligat:
- să nu uite că este puternic, că poate învinge adversarul şi că trebuie să
răspundă favorabil aşteptărilor;
- să ştie că nu este părăsit, că lângă el se află familia, prietenii şi toţi cei
apropiaţi;
- să lupte pentru coeziunea grupului pentru că şi grupul va lupta pentru
el;
- să-şi dovedească faptul că nu este laş, că poate ajuta camarazii şi
comandanţii în trecerea peste situaţiile excepţionale ale luptei;
- să dovedească vigilenţă, informând imediat comandanţii cu orice
schimbare care apare în câmpul de luptă;
- să execute şi să oblige camarazii să execute prompt ordinele pentru
ieşirea dintr-o situaţie cu pericol deosebit;
- să acorde imediat sprijin camarazilor ce trec printr-o situaţie psihică şi
fizică deosebită;
- să întreţină în cadrul colectivului spiritul ofensiv împotriva inamicului şi
să contribui la obţinerea micilor succese la nivel individual sau ale grupei din
care face parte;
- să evite consumul de alcool sau droguri;
- să aibă credinţa că oricând pentru orice situaţie există soluţie de
scăpare şi rezolvare pozitivă.
225
(5) A nu se uita de asemenea, un lucru deosebit „cu cât creşte
transpiraţia la pace în procesul de pregătire, cu atât scade sângele curs în
război”.
228
- apariţia tendinţei de insubordonare, a indisciplinei (de la fapte
neînsemnate şi până la evenimente deosebit de grave);
- declanşarea teamei, fricii şi panicii.
(4) Luptătorul, pentru a putea stopa zvonul şi influenţele
acestuia este obligat:
- să verifice sursa oricărei informaţii;
- să adopte o atitudine rezervată la comunicarea unor informaţii
introduse prin formule de tipul: „Se spune că…“, „Am auzit că…“;
- să pună întrebări de clarificare, precise, celor care relatează „o ştire“;
- să relateze camarazilor numai fapte şi întâmplări la care a fost
participant;
- să furnizeze informaţii clare şi sigure despre situaţiile de pericole
constatate;
- să cultive încrederea şi să aibă încredere în sursele proprii de informare;
- să depisteze zvonurile lansate, să încerce să scoată în evidenţă
scopurile urmărite de acestea şi să raporteze comandantului cele constatate.
(5) În concluzie reţinem că: „De obicei oamenii zăpăciţi de
zvonuri nu sunt în stare să judece“ (cugetare antică indiană), deoarece „Pentru
a înşela adversarul, întotdeauna este esenţial a-l pune în faţa unei dileme“
(Liddel Hart).
Art. 498.(1) Intimidarea o putem considera ca o formă de bază care
poate influenţa negativ starea de spirit şi comportamentul luptătorului.
(2) În timpul războiului luptătorul poate fi intimidat prin
recurgerea de către inamic la următoarele modalităţi:
- apelul la descurajarea nucleară, urmărindu-se ca prin şantaj nuclear să
se răspândească teama, frica şi panica;
- accentul pus pe diversiunea ideologică şi psihică prin ameninţarea
întrebuinţării mijloacelor N.B.C.;
- prezentarea superputerii inamicului, reprezentată de tehnica,
armamentul şi calitatea deosebită a luptătorului;
- ameninţarea permanentă cu grozăviile produse de bombardamentele
desfăşurate sau a celor care urmează;
- zugrăvirea condiţiilor vitrege în care luptătorii acţionează şi îndemnul
permanent la dezertare;
- transmiterea (prin intermediul posturilor de radioemisie locale) a unor
mesaje privind inutilitatea rezistenţei şi necesitatea depunerii armelor;
- retransmisia, mai ales pe timp de noapte, a unor emisiuni în care sunt
adesea invocate rugăciuni, plânsul copiilor, muzică funerară şi chiar urlete ale
fiarelor sălbatice;
- acţiuni prin surprindere desfăşurate de forţe speciale de cercetare
diversiune.
(3) Ce trebuie să facă fiecare luptător pentru ca aceste acţiuni
să nu producă disfuncţionalităţi ale propriului psihic:
- să depună interes şi efort pentru instruirea în situaţii de pericol, în
vederea dezvoltării dârzeniei, rezistenţei, curajului, îndrăznelii şi iniţiativei;
- să înţeleagă că războiul reprezintă un pericol deosebit şi permanent
pentru fiecare luptător şi că va ieşi victorios cel mai bine pregătit;
229
- să cunoască foarte bine şi să aibă formate deprinderile de a-şi folosi
procedeele şi mijloacele de autoprotecţie faţă de diferite categorii de
armament convenţional, nuclear, chimic şi biologic;
- să dea dovadă de curaj în desfăşurarea acţiunilor de luptă;
- să nu se resemneze în faţa oricărei situaţii, oricât de periculoase ar fi
ea;
- să manifeste iniţiativă şi angajare permanentă prin îndeplinirea
misiunilor, ordinelor şi oricăror activităţi pe care la desfăşoară subunitatea din
care face parte;
- să aibă convingerea că intimidarea este o prezenţă activă a oricărei
lupte, că o poate controla şi dacă este necesar este în măsură să limiteze
efectele negative ale acesteia;
- să facă mai mult pentru a se cunoaşte şi a putea aprecia corect situaţia
de pericol şi modalitatea controlului propriului comportament.
(4) Reţinem, deci, că intimidarea ca acţiune de inspirare a fricii
în vederea obţinerii din partea luptătorului a unui comportament dorit de
inamic, porneşte de la luarea în considerare a faptului că: „atunci când o
persoană nu are posibilitatea de a convinge, de a corupe, de a manipula sau de
a-şi determina ţinta să se supună cerinţelor sale succesul influenţării va
depinde în mare măsură de capacitatea sursei de a constrânge, a imobiliza, a
lovi sau a distruge ţinta“ (Tedeschi şi Bonoma).
Art. 499.(1) Inocularea suspiciunii şi neîncrederii are în vedere
relaţiile care se nasc între luptătorii, atât pe nivel orizontal (aceeaşi funcţie,
încadrare, misiuni) cât şi pe nivel vertical (comandant – subordonat).
(2) Suspiciunea se defineşte ca fiind lipsa de încredere,
nesiguranţa, îndoiala în ceea ce priveşte corectitudinea, legalitatea,
onestitatea faptelor sau intenţiilor cuiva.
(3) Neîncrederea este sentimentul de nesiguranţă în
capacitatea, în sinceritatea sau loialitatea cuiva.
(4) Pentru a se induce suspiciunea şi neîncrederea în rândul
luptătorilor, inamicul foloseşte ca modalităţi distincte:
- difuzarea şi transmiterea prin intermediul manifestelor, scrisorilor,
fotografiilor, diferitelor publicaţii şi emisiuni radio a unor informaţii ce produc
confuzie, derută, nesiguranţă. Sunt introduse în mod profesional date „corecte“
privind comportamentul infidel al soţiilor, prietenilor de acasă, copiilor;
- discreditarea, prin minciuni bine ticluite, a conducătorilor, fie ei
comandanţi militari sau personalităţi politice;
- adresarea unor injurii comandanţilor, etichetarea acestora ca trădători,
criminali şi incompetenţi şi drept urmare ar trebui înlăturaţi sau chiar lichidaţi;
- prezentarea condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea comandanţii lor,
ca fiind opuse sărăciei şi condiţiilor necorespunzătoare asigurate
subordonaţilor;
- accentuarea permanentă a incapacităţii şi nepriceperii luptătorilor în
general, a comandanţilor în special, de a organiza şi conduce lupta, a dorinţei
comandanţilor de a se remarca pe seama subordonaţilor, cu orice preţ;
- prezentarea condiţiilor deosebite în care trăiesc anumiţi luptători în alte
zone ale luptelor, vis-à-vis de condiţiile deosebit de negative ale altor militari.
230
(5) Fiecare luptător trebuie să realizeze faptul că inocularea
neîncrederii şi suspiciunii reprezintă una din modalităţile desfăşurării războiului
psihologic şi că este obligat:
- să nu se îndoiască de capacitatea, buna credinţă şi corectitudinea
camarazilor şi comandanţilor;
- să nu lase ca starea de tristeţe, mâhnire care pot apare în mod firesc la
un moment dat, legate de un insucces, de o piedică în calea satisfacerii
trebuinţelor, de o nedreptate, frustrare sau situaţie conflictuală, să se
transforme într-o stare psihică negativă;
- să acţioneze pentru cunoaşterea reciprocă a camarazilor de arme;
- să cunoască scopurile acţiunilor de influenţare psihologică agresivă ale
inamicului, faptul că acesta doreşte şi realizează deformarea adevărului;
- să participe cu sinceritate şi dăruire la îndeplinirea misiunilor grupei sau
plutonului, la creşterea gradului de coeziune a subunităţii din care face parte;
- să acţioneze pentru dezvoltarea respectului şi încrederii în comandanţi,
în capacitatea acestora de a rezolva eficient orice situaţie care poate să apară
în câmpul tactic;
- să fie convins că acţiunea pe care o desfăşoară răspunde înaltei misiuni
şi datoriei supreme de apărare a României;
- să nu-şi piardă încrederea în camarazii care sunt uneori capricioşi,
nestăpâniţi sau îngâmfaţi şi să acţioneze pentru ca aceştia să nu comită
abateri şi greşeli;
- să-şi ajute camarazii insuficient căliţi psihic, impulsivi şi suspicioşi, care
percep sau înţeleg greşit comportarea faţă de ei a comandanţilor sau a
colegilor;
- să nu uite că fiecare comandant are puterea şi capacitatea ca împreună
cu fiecare şi cu toţi subordonaţii la un loc să asigure capacitatea de luptă
necesară înfrângerii inamicului.
(6) Punctul iniţial de la care fiecare luptător porneşte în
înţelegerea unor astfel de acţiuni trebuie să fie faptul că: „o simplă strecurare
de îndoieli în gândirea unor oameni constituie un succes însemnat“, şi că „Cel
prudent să nu se încreadă în duşman, chiar dacă a încheiat o alianţă cu el“
(Kamandaki).
233
- rolul acestora în formarea şi educarea trăsăturilor de personalitate
specifice luptătorului.
(2) Formarea şi perfecţionarea deprinderilor luptătorului
necesare desfăşurării regulamentare a activităţilor zilnice şi pe timpul
serviciului interior (atât pe unitate, cât şi pe subunitate) şi a serviciului de
luptă.
234
(3) Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei înlătură şi
răspunderea penală.
(4) Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei constau din
anumite situaţii, stări, împrejurări existente în momentul săvârşirii faptei, care
împiedică realizarea unei trăsături esenţiale a infracţiunii.
(5) Codul penal reglementează opt cauze generale care înlătură
caracterul penal al faptei şi anume: legitima apărare, starea de necesitate,
constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit,
iresponsabilitatea, beţia, minoritatea făptuitorului şi eroarea de fapt.
a) Legitima apărare (art. 44 C. pen.)
- Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a
înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a
altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana şi
drepturile celui atacat ori interesul public.
- Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării
sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea
pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
- Cu referire la prima ipoteză, spre exemplu, este în legitimă apărare
militarul care, aflat în postul de santinelă este atacat cu focuri de armă de
către un individ şi, ripostând tot cu arma, îl ucide pe acel individ.
- În a doua ipoteză, spre exemplu, este în legitimă apărare militarul care,
aflat pe timp de noapte în postul de santinelă, ripostează cu arma la un atac
prin surprindere, cu un obiect contondent, crezând că este atacat la rândul lui
cu arma.
b) Starea de necesitate (art. 45 C. pen.)
- Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva
de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia
sau un interes public.
- De exemplu, este în stare de necesitate persoana care sustrage un
autovehicul pentru a transporta de urgenţă la spital o persoană accidentată
sau persoana care sparge un zid ori o încuietoare pentru a salva o altă
persoană care este imobilizată într-o încăpere, care este incendiată.
- Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a
săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele
care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
- De exemplu, nu este în stare de necesitate acela care pentru a salva de
la inundaţie o suprafaţă de teren distruge un baraj de o valoare mult mai mare.
c) Constrângerea fizică şi constrângerea morală (art. 16 C. pen.)
- Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din
cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
- Spre exemplu, este în stare de constrângere fizică militarul în termen
care, fiind imobilizat într-o încăpere de o altă persoană, nu se poate prezenta la
unitate timp de mai mult de 24 de ore. În acest caz, militarul în cauză nu va fi
inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de absenţă nejustificată.
- De asemenea, este în stare de constrângere acela care săvârşeşte
fapta din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un
235
pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi
înlăturat în alt mod.
- Spre exemplu, se află în stare de constrângere morală, santinela care
părăseşte postul de santinelă ca urmare a unei ameninţări exercitată cu arma
asupra sa de către o altă persoană.
d) Cazul fortuit (art. 47 C. pen.)
- Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei
rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
- De exemplu, se află în această situaţie tractoristul care, arând o
suprafaţă de teren, loveşte cu plugul un obuz rămas din timpul războiului,
acesta explodează şi răneşte un muncitor agricol.
e) Iresponsabilitatea (art. 48 C. pen.)
- Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă
făptuitorul în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din
alte cauze nu poate să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu
putea fi stăpân pe ele.
- Incapacitatea psihică a unei persoane se poate datora unor anomalii
care împiedică dezvoltarea facultăţilor psihice (idioţenia, infantilismul,
cretinismul, debilitatea mintală), a unor maladii neuropsihice, (somn natural,
somn hipnotic), a unor tulburări psihice provocate prin intoxicaţii (stări de
inconştienţă ce pot avea cauză în consumul de alcool, substanţe stupefiante,
alimente alterate etc.).
f) Beţia (art. 49 C. pen.)
- Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă
făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări
independente de voinţa sa în stare de beţie completă produsă de alcool sau de
alte substanţe.
- De exemplu, se află într-o astfel de stare persoana care este constrânsă
să consume băuturi alcoolice sau consumă substanţe aparent inofensive fără
să-şi dea seama de efectul lor. Beţia trebuie să fie completă, adică să
paralizeze complet energia fizică şi să producă întunecarea facultăţilor psihice
ale persoanei.
- Beţia voluntară completă nu înlătură caracterul penal al faptei, ea poate
constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.
g) Minoritatea făptuitorului (art. 50 C. pen.)
- Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de
un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a
răspunde penal.
- Potrivit art. 99 din C. pen., minorul care nu a îndeplinit vârsta de 14 ani
nu răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal,
numai dacă se adevereşte că a săvârşit fapta cu discernământ, iar minorul care
a îndeplinit vârsta de 16 ani răspunde penal.
h) Eroarea de fapt (art. 51 C. pen.)
236
- Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când
făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia nu cunoştea existenţa unei stări,
situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
- De exemplu, un militar cu gradul de caporal, care loveşte un militar cu
gradul de sergent fără să cunoască în momentul săvârşirii faptei această
împrejurare, nu va fi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea
superiorului (art. 335, alin. 1 C. pen.), ci pentru săvârşirea infracţiunii de lovire
sau alte violenţe (art. 180 C. pen.).
10.1.3. Sancţiunile penale
Art. 518.(1) Sancţiunile penale reprezintă consecinţe ale încălcării
normelor penale, în concret, ale săvârşirii de infracţiuni.
(2) Sunt cunoscute trei categorii de sancţiuni de drept penal:
pedepsele, măsurile de siguranţă şi măsurile educative.
a) Pedepsele penale sunt măsuri de constrângere şi mijloace de
reeducare, prevăzute de lege, aplicate de instanţa judecătorească infractorilor
în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni. La rândul lor, pedepsele sunt:
principale, complimentare şi accesorii.
- Pedepsele principale sunt: detenţiunea pe viaţă, închisoarea de la 15
zile la 30 de ani şi amenda de la 100.000 la 50.000.000 lei. Executarea
pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani, de către militarii în termen, se face
într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege, precum şi în cazurile
când instanţa judecătorească, ţinând seama de împrejurările cauzei şi de
persoana condamnatului, dispune aceasta. Dacă militarul condamnat a
executat jumătate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare,
partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime,
iar dacă s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate depăşi o treime,
putând cuprinde chiar tot restul pedepsei. Dacă în timpul executării pedepsei,
militarul condamnat devine inapt serviciului, este eliberat condiţionat. În cazul
în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare militară,
condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se execută într-un loc de
deţinere. După executarea pedepsei sau după graţierea totală ori după
graţierea restului de pedeapsă, cel condamnat este reabilitat de drept.
- Pedepsele complimentare sunt menite să completeze represiunea
instituită prin pedeapsa principală. Pedepsele complimentare sunt aplicate
întotdeauna pe lângă o pedeapsă principală. Aceste pedepse sunt: interzicerea
unor drepturi de la unu la zece ani (dreptul de a alege sau de a fi ales în
autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie
implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a
exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
săvârşirea infracţiunii; drepturile părinteşti; dreptul de a fi tutore sau curator) şi
degradarea militară (constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a
purta uniformă militară).
- Pedepsele accesorii sunt pedepse secundare, alăturate pedepselor
principale închisoarea şi detenţiunea pe viaţă şi constau în interzicerea, de
regulă, a tuturor drepturilor ce fac obiectul pedepsei complimentare a
interzicerii unor drepturi, pe durata executării pedepsei.
237
b) Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni penale menite să înlăture
pericolele săvârşirii de noi fapte prevăzute de legea penală.
- Potrivit art. 112 C. pen., măsurile de siguranţă sunt următoarele:
obligarea la tratament medical; internarea medicală, interzicerea de a ocupa o
funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie; interzicerea
de a se afla în anumite localităţi; expulzarea străinilor şi confiscarea specială.
c) Măsurile educative sunt sancţiuni penale speciale pentru minori care
sunt menite să asigure educarea şi reeducarea minorului care a săvârşit o
infracţiune. Măsurile educative care se pot lua împotriva infractorilor minori
sunt: mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de
reeducare; internarea într-un institut medical-educativ.
10.1.4. Înlocuirea răspunderii penale
Art. 519.(1) Săvârşirea unei infracţiuni are drept consecinţă
răspunderea penală a infractorului şi sancţionarea acestuia. În anumite situaţii,
prin voinţa legiuitorului, este posibil să fie înlăturată răspunderea penală
pentru fapta săvârşită, iar în alte situaţii, tot prin voinţa legiuitorului, se poate
înlocui răspunderea penală cu o altă formă a răspunderii juridice.
(2) Înlocuirea răspunderii penale este posibilă, potrivit legii,
pentru infracţiunile cu un grad de pericol social scăzut, reliefat printr-o
pedeapsă prevăzută de lege de cel mult 1 an închisoare, ori în cazul altor
infracţiuni expres prevăzute de lege.
(3) Instanţa de judecată, dispunând înlocuirea răspunderii
penale, aplică una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ:
mustrarea; mustrarea cu avertisment; amenda de la 100.000 la 1.000.000 lei.
238
Art. 522.(1) Călcarea de consemn (art. 333 C. pen.). Călcarea regulilor
serviciului de gardă, de pază de însoţire sau de securitate, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 1 an.
(2) Prin consemn se înţelege totalitatea îndatoririlor generale
sau speciale ce revin militarilor cu ocazia executării unei misiuni, care se referă
la serviciul de gardă, pază, însoţire sau securitate, precum şi orice dispoziţie
scrisă sau verbală transmisă în îndeplinirea acestor misiuni.
(3) Consemnul general reprezintă totalitatea îndatoririlor
generale, cu caracter permanent prevăzute de dispoziţiile regulamentare, iar
consemnul particular reprezintă totalitatea îndatoririlor cu caracter particular
pe care trebuie să le respecte un militar aflat în serviciu de gardă într-un
anumit post sau într-o anumită misiune de însoţire ori de securitate.
(4) Călcarea de consemn se poate prezenta fie în formă
comisivă, (când militarul face ceva ce regulile serviciului de gardă, pază,
însoţire sau securitate interzic), fie sub formă omisivă (atunci când militarul nu
face ceva ce aceste reguli obligă). De exemplu, militarul care părăseşte postul
de santinelă, care mănâncă sau doarme în post, ori care nu supraveghează
permanent obiectivul păzit, săvârşeşte această infracţiune.
(5) Potrivit art. 333, alin. 2 C. pen., cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează şi părăsirea comenzii sau a oricărui alt post de către militar.
Săvârşeşte această infracţiune, spre exemplu, comandantul de grupă care,
aflându-se într-un marş cu grupa, fără aprobare şi fără motive întemeiate,
părăseşte comanda grupei pentru a se deplasa în localitatea în care
domiciliază. În cazul acestui exemplu, infracţiunea de părăsire a comenzii
poate intra în concurs cu infracţiunea de absenţă nejustificată sau cu cea de
dezertare, dacă militarul respectiv a lipsit mai mult de 24 de ore, respectiv, de
3 zile.
(6) În temeiul art. 333, alin. 3 C. pen., călcarea consemnului de
către santinela aflată în serviciul de gardă sau de pază de pe lângă depozite de
armament, muniţii sau materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un
deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări
grave, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(7) În timp de război, călcarea de consemn, indiferent de forma
acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Art. 523.(1) Insubordonarea (art. 334 C. pen.) constă în fapta militarului
de a refuza executarea unui ordin cu privire la îndatoririle de serviciu şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Spre exemplu, săvârşeşte
această infracţiune militarul care refuză să execute un ordin referitor la
participarea sa la o şedinţă de instruire ori la altă activitate ce intră în sfera
atribuţiunilor sale de serviciu.
(2) Refuzul executării ordinului poate fi expres, atunci când
militarul declară prin viu grai sau în scris că nu execută ordinul sau poate
rezulta implicit din atitudinea militarului, atunci când acesta, fără a se exprima
într-un anumit mod, nu execută ordinul pe care l-a primit.
(3) Ordinul trebuie să aibă conţinutul şi forma legală, trebuie să
emane de la superiorul sau comandantul competent şi investit prin lege sau
239
regulament cu dreptul de a da ordine. Cel ce dă ordine trebuie să verifice
întotdeauna legalitatea acestuia.
(4) Darea de către comandant şi executarea de către
subordonat a unui ordin ilegal, în raport cu consecinţele şi încălcările produse
prin executarea acestuia, atrag răspunderea penală, atât pentru unul, cât şi
pentru celălalt. Astfel, dacă comandantul ordonă unui subordonat să fure un
bun şi subordonatul sustrage bunul, primul va fi inculpat pentru participarea la
săvârşirea infracţiunii de furt în calitate de instigator, iar celălalt pentru
săvârşirea acestei infracţiuni în calitate de autor.
(5) Potrivit art. 334, alin. 2, C. pen., dacă fapta este săvârşită
de un ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de doi sau mai mulţi militari
împreună, ori în faţa trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa
este închisoarea de la 1 la 5 ani.
(6) În temeiul art. 334, alin. 3 C. pen., în timp de război,
pedeapsa pentru fapta prevăzută la art. 334, alin. 1 este închisoarea de la 2 la
7 ani, iar pentru fapta prevăzută la alin. 2 închisoare de la 3 la 12 ani.
Art. 524.(1) Lovirea sau insulta superiorului (art. 335 C. pen.)
(2) Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către
subordonat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
(3) În cazul în care cel lovit se găseşte în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
(4) Insulta superiorului de către inferior sau a şefului de către
subordonat se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an.
(5) Dacă faptele de mai sus sunt săvârşite în timp de război,
maximul pedepselor se sporeşte cu 2 ani.
Art. 525.(1) Lovirea sau insulta inferiorului (art. 336 C. pen.)
(2) Lovirea inferiorului ori a subordonatului de către superior
sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an.
(3) Insulta inferiorului ori subordonatului de către superior sau
şef se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni.
(4) Dispoziţiile de mai sus nu se aplică în timp de război, dacă
faptele au fost determinate de o necesitate militară.
Art. 526.(1) Părăsirea câmpului de luptă (art. 339 C. pen.) constă în
părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a acţiona, săvârşite în timpul luptei,
ori predarea în captivitate sau săvârşirea altor asemenea fapte de natură a
servi cauza duşmanului. Aceste fapte se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă şi
confiscarea totală a averii sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea
unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
(2) Acţiunile incriminate în textul citat mai sus nu pot fi
săvârşite decât pe câmpul de luptă şi în timpul luptei. Ele sunt prevăzute
alternativ în textul de incriminare, ceea ce înseamnă că fiecare în parte
(părăsirea câmpului de luptă, refuzul de a acţiona ori predarea în captivitate)
este suficientă pentru existenţa acestei infracţiuni. Mai este necesar ca
acţiunile incriminate să fie de natură a servi cauza duşmanului. Dacă această
cerinţă nu este îndeplinită, fapta nu constituie infracţiune. Astfel, spre
exemplu, dacă acţiunea de părăsire a câmpului de luptă a fost săvârşită pentru
240
a ocupa poziţii mai bune, fapta nu este de natură să servească cauzei
duşmanului şi, în consecinţă, nu se încadrează în prevederile art. 339 C. pen..
Art. 527.(1) Sustragerea de la serviciul militar (art. 348 C. pen.) constă
în fapta persoanei care îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau
sănătăţii, simulează o boală sau infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice
alte mijloace, în scopul de a se sustrage serviciului militar. Aceste fapte se
pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare
de la 3 la 10 ani.
(2) Acţiunile prevăzute în art. 348, constituie modalităţi
alternative de realizare a infracţiunii. Drept urmare, este suficient ca făptuitorul
să săvârşească numai una dintre aceste acţiuni, bineînţeles, urmărind, aşa cum
prevede norma de incriminare, sustragerea de la serviciul militar.
Art. 528.(1) Defetismul (art. 343 C. pen.). Răspândirea sau publicarea în
timp de război de zvonuri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase
relative la situaţia economică şi politică a ţării, la starea morală a populaţiei, în
legătură cu declararea şi mersul războiului, precum şi săvârşirea altor
asemenea fapte de natură să slăbească rezistenţa morală a populaţiei, se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Această infracţiune implică, înainte de toate, o acţiune de
răspândire sau publicare de zvonuri sau informaţii ori săvârşirea altor
asemenea fapte. A răspândi zvonuri sau informaţii înseamnă a difuza, a aduce
la cunoştinţa mai multor persoane acele zvonuri sau informaţii. În ceea ce
priveşte zvonurile sau informaţiile, acestea trebuie să fie, pe de o parte, false,
exagerate sau tendenţioase, iar pe de altă parte, să se refere la starea morală
a populaţiei în legătură cu declararea sau mersul războiului.
Art. 529. Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă (art. 350 C. pen.) de
obiectele aflate asupra lor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi. Cu aceiaşi pedeapsă se sancţionează fapta arătată
anterior, care fără să fie săvârşită pe câmpul de luptă este urmarea unor
operaţii de război.
Art. 530.(1) Folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiilor militare
(art. 351 C. pen.) sau a celor asimilate acesteia se pedepseşte cu închisoare de
la 3 la 7 ani.
(2) Folosirea fără drept a emblemei ori denumirii de „Crucea
Roşie” constituie un act de perfidie. Potrivit actelor internaţionale, perfidia în
timp de război este interzisă, motiv pentru care a şi fost incriminată, în această
formă, în legea penală română.
Art. 531.(1) Propaganda pentru război (art. 356 C. pen.) constă în
răspândirea de ştiri tendenţioase sau inventate, de natură să servească aţâţării
la război sau orice alte manifestări în favoarea dezlănţuirii unui război,
săvârşite prin viu grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte
asemenea mijloace, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea
unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
(2) După cum se deduce din definiţia legală, prin propagandă
pentru război se înţelege răspândirea în public de idei şi concepţii în favoarea
războiului sau orice alte manifestări de natură să servească aceluiaşi scop.
241
Art. 532.(1) Genocidul (art.357 C. pen.) constă în săvârşirea în scopul
de a distruge în întregime sau în parte a unei colectivităţi sau grup naţional,
etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte:
uciderea membrilor colectivităţii sau grupului;
vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor
colectivităţii sau grupului;
supunerea colectivităţii sau grupului la condiţii de existenţă sau
tratament de natură să ducă la distrugerea fizică;
luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul
colectivităţii sau grupului;
transferarea forţată a copiilor aparţinând unei colectivităţi sau unui
grup, în altă colectivitate sau grup.
(2) Această infracţiune include în conţinutul ei fapte care sunt
incriminate ca infracţiuni contra persoanei (omucideri, vătămări corporale
grave, rele tratamente, lipsire de libertate în mod ilegal etc.). Ceea ce
deosebeşte însă, infracţiunea de genocid de respectivele infracţiuni contra
persoanei constă, pe de o parte, în scopul săvârşirii faptelor – distrugerea în
întregime sau în parte a unei colectivităţi sau grup naţional, etnic, rasial sau
religios, iar pe de altă parte, persoanele împotriva cărora se săvârşesc aceste
fapte nu sunt luate în considerare în individualitatea lor distinctă, ci ca membri
ai acelei colectivităţi sau grup. De exemplu, în timp de război, săvârşesc
această infracţiune militarii care ucid persoanele civile care locuiesc într-o
localitate şi care nu au calitatea de combatant sau care ucid prizonierii de
război dintr-un lagăr, ori un grup de răniţi căzuţi în mâna inamicului şi care sunt
de altă religie decât a acestuia.
(3) Dacă infracţiunea de genocid este săvârşită în timp de
război, potrivit art. 357, alin. 2 C. pen., pedeapsa este detenţiunea pe viaţă şi
confiscarea totală a averii.
(4) În sfârşit, în temeiul art. 357, alin. 3 C. pen., înţelegerea în
vederea săvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu închisoare de la 5 la
15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
Art. 533.(1) Tratamentele neomenoase (art. 358 C. pen.) constă în
supunerea la tratamente neomenoase a răniţilor ori bolnavilor, a membrilor
personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate
acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de război, în general, a oricărei alte
persoane căzute sub puterea adversarului ori supunerea acestora la experienţe
medicale sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în
interesul lor. Aceste fapte se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani,
interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
(2) Cu aceiaşi pedeapsă se sancţionează săvârşirea faţă de
persoanele enumerate mai sus a vreuneia din următoarele fapte:
constrângerea de a servi în forţele armate ale inamicului;
luarea de ostatici;
deportarea;
dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;
242
condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de
către un tribunal constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea
garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege.
(3) În temeiul art. 358, alin. 3 C. pen., torturarea, mutilarea sau
exterminarea persoanelor enumerate mai sus, se pedepseşte cu detenţie pe
viaţă şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani,
interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
(4) În timp de război, indiferent de forma lor, tratamentele
neomenoase se pedepsesc cu detenţie pe viaţă şi confiscarea totală a averii.
Art. 534.(1) Potrivit art. 359, alin. 1 C. pen. se pedepseşte cu închisoare
de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii,
distrugerea în întregime sau în parte:
a clădirilor, a oricăror altor construcţii sau a navelor care servesc de
spitale;
a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar
sau de Cruce Roşie, ori al organizaţiilor asimilate acesteia, pentru transportul
răniţilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roşii ori ale
organizaţiilor asimilate acesteia;
a depozitelor de materiale sanitare.
(2) În temeiul art. 359, alin. 2 C. pen., cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează şi însuşirea sub orice formă, nejustificată de o necesitate militară
şi săvârşită în proporţii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru
ajutorul ori îngrijirea răniţilor sau bolnavilor căzuţi sub puterea adversarului.
(3) În sfârşit, art. 359, alin. 3 C. pen., sancţionează cu aceeaşi
pedeapsă distrugerea în întregime sau în parte, ori însuşirea sub orice formă,
nejustificată de vreo necesitate militară şi săvârşită în proporţii mari, a oricăror
bunuri.
(4) Incriminarea acestor fapte este rezultatul obligaţiilor pe care
România şi le-a asumat prin ratificarea Convenţiilor de la Haga din 1949.
Art. 535.(1) Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale (art.
360 C. pen.) constă în distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de
monumente sau construcţii care au o valoare artistică, istorică sau arheologică,
de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de
artă, manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de
cărţi, de arhive ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a
oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la
15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
(2) În temeiul art. 360, alin. 2 C. pen., cu aceiaşi pedeapsă se
sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice formă a vreuneia din valorile
culturale arătate mai sus, de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară.
243
(2) Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la
condiţiile şi situaţiile în care militarii pot face uz de armă pentru îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare este absolut necesară.
Art. 537.(1) Precizări metodice. Sunt prezentate şi explicate
militarilor normele legale privind condiţiile şi situaţiile în care pot face uz de
armă pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, a
regulilor referitoare la executarea somaţiei legale şi a situaţiilor în care se va
evita pe cât posibil uzul de armă, precum şi a celor în care este interzis uzul de
armă. Se va insista în instruirea militarilor, pe folosirea focului armamentului
astfel încât aceasta să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte
arma pentru a se evita cauzarea morţii acestora.
(2) Verificarea constă în testarea militarilor în legătură cu
cunoaşterea normelor legale referitoare la condiţiile şi situaţiile în care se
poate face uz de armă, la situaţiile în care se va evita sau este interzis uzul de
armă, precum şi în verificarea capacităţii acestora de a rezolva situaţii practice
privind uzul de armă.
10.3.1. Uzul de armă în condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege
Art. 538.(1) Prin uzul de armă se înţelege executarea tragerii cu arma
de foc asupra persoanelor sau bunurilor.
(2) Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de
armă pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare în
următoarele situaţii:
a)împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă,
pază, escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi
împotriva acelora care prin actul săvârşit prin surprindere, pun în pericol
obiectivul păzit;
b) împotriva persoanelor care atacă persoanele investite cu exerciţiul
autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;
c)împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod
ilegal în sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele
păzite – vizibil delimitate – stabilite prin consemn;
d) pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor
infracţiuni, încearcă să fugă;
e)împotriva oricărui mijloc de transport, folosit de persoanele
prevăzute la lit. b şi c, precum şi împotriva conducătorilor auto care refuză să
oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii
temeinice că au săvârşit o infracţiune ori este iminentă săvârşirea unei
infracţiuni;
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt
probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori
încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa
ori integritatea corporală a persoanei;
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în
stare legală de deţinere;
h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care
încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi
instituţiilor publice;
244
i) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni
de luptă;
j) în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate
sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării
ostaticilor şi restabilirii ordinii publice.
Art. 539.(1) Persoanele autorizate să poarte, să deţină şi să folosească
arme pentru pază sau autoapărare pot face uz de armă, în legitimă apărare sau
în stare de necesitate, potrivit legii.
(2) În cazurile prevăzute la lit. c, d, g, h şi i se va face uz de
armă numai după ce s-a făcut somaţia legală.
(3) Somaţia se face prin cuvântul „STAI”. În caz de nesupunere,
se somează din nou prin cuvintele „STAI CĂ TRAG”. Dacă cei în cauză nu se
supun nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în
plan vertical.
(4) În cazul în care, după executarea somaţiei legale persoana
în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazurile
prevăzute la lit. h şi i, se face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori,
la intervale de timp suficiente pentru plecarea participanţilor, somaţia:
„PĂRĂSIŢI.... VOM FOLOSI ARME DE FOC”.
(5) În situaţiile prevăzute la lit. a, b, f şi j, precum şi în caz de
legitimă apărare sau stare de necesitate, se poate face uz de armă fără
somaţie dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
(6) În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor se
execută foc în plan vertical, iar apoi se trage în pneurile acestora în scopul
imobilizării.
Art. 540. Comandanţii sau şefii militari pot face uz de armă împotriva
subordonaţilor pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau
de constrângere nu sunt posibile atunci când acţiunile acestora sunt îndreptate
în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de
luptă ori când periclitează grav capacitatea de luptă a unităţii. În aceste cazuri,
se face uz de armă, respectându-se prevederile referitoare la somaţia legală.
Art. 541. Uzul de armă în condiţiile şi în situaţiile prezentate mai sus, se
face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte
arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare pentru a evita cauzarea morţii
acestora. Dacă uzul de armă a dus la imobilizarea celor împotriva cărora se
foloseşte arma, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.
Art. 542. Persoanelor rănite trebuie să li se dea primul ajutor şi îngrijiri
medicale.
Art. 543. Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor,
femeilor şi bătrânilor.
Art. 544. Se interzice uzul de armă:
împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în
care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau
integritatea corporală a unei persoane;
în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola
teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.
245
10.4. Păstrarea secretului de stat şi de serviciu
Art. 545.(1) Militarii, în virtutea atribuţiilor de serviciu, lucrează cu
documente date sau informaţii ce constituie secrete de stat ori desfăşoară
activităţi în locuri unde se execută lucrări cu un asemenea caracter.
(2) Cunoaşterea reglementărilor legale, referitoare la secretul
de stat; cunoaşterea regulilor privind păstrarea secretului de stat; cunoaşterea
consecinţelor legale în cazul nerespectării regulilor privind păstrarea secretului
de stat, violarea secretului corespondenţei, a celui profesional şi economic
constituie o îndatorire de bază a militarilor.
10.4.1. Reguli privind păstrarea secretului de stat
Art. 547.(1) Potrivit art. 150 C. pen., secrete de stat sunt documentele
şi datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precum şi cele declarate
sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului.
(2) În funcţie de importanţa lor, informaţiile, datele şi
documentele ce constituie secrete de stat se clasifică în: strict secrete de
importanţă deosebită; strict secrete; secrete.
(3) Informaţiile şi documentele care potrivit legii nu constituie
secrete de stat, însă nu sunt destinate publicităţii sunt secrete de serviciu.
(4) Celelalte informaţii şi documente care nu constituie secrete
de stat sau secrete de serviciu sunt nesecrete.
(5) Militarul căruia îi sunt încredinţate date sau documente ce
constituie secrete de stat ori secrete de serviciu este direct răspunzător pentru
asigurarea securităţii acestora.
(6) Militarul care nu lucrează cu informaţii, date şi documente
ce constituie secrete de stat sau secrete de serviciu, dar care află de conţinutul
acestora sau intră în posesia lor, este obligat să raporteze şi să le predea
deîndată comandantului nemijlocit.
(7) Este interzis ca militarii care au acces la informaţii, date sau
documente ce constituie secrete de stat sau secrete de serviciu, precum şi acei
care prin natura serviciului află asemenea date, să divulge sub orice formă
conţinutul acestora, atât faţă de cetăţenii români, cât şi faţă de cei străini.
Interdicţia este obligatorie şi după trecerea militarului în rezervă.
(8) Militarul care deţine informaţii, acte ori documente ce
constituie secrete de stat sau desfăşoară activităţi în locuri unde se execută
lucrări cu un asemenea caracter nu poate stabili relaţii de serviciu cu străinii
decât cu aprobarea comandantului unităţii. Stabilirea de relaţii personale cu
străinii care desfăşoară o activitate de defăimare sau contrară statului român
de către militarii care deţin informaţii, date ori documente ce constituie secrete
de stat, este interzisă.
(9) Este interzisă scoaterea din incinta unităţii militare a
documentelor ce conţin secrete de stat pentru a fi duse la domiciliu sau în alte
locuri neautorizate.
(10) Multiplicarea documentelor ce constituie secrete de stat se
face numai cu aprobarea persoanelor abilitate în acest sens şi cu păstrarea
unei evidenţe stricte a exemplarelor multiplicate.
246
(11) Este interzis accesul cu aparate de fotografiat sau filmat în
locurile în care se află documente ce constituie secrete de stat ori unde se
execută lucrări cu un asemenea caracter.
Art. 548.(1) Încălcarea regulilor privind păstrarea secretului de stat
constituie, după caz, una din următoarele infracţiuni: de trădare prin
transmiterea de secrete; divulgarea secretului care periclitează securitatea
statului; violarea secretului corespondenţei; divulgarea secretului profesional;
neglijenţa în păstrarea secretului de stat; divulgarea secretului economic.
(2) Potrivit art. 157 C. pen., următoarele fapte constituie
infracţiunea de trădare prin transmiterea de secrete şi se pedepseşte cu
închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea
parţială a averii:
transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori
agenţilor acestora;
procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori
deţinerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le
cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori
agenţilor acestora.
(3) Faptele de mai sus, dacă privesc alte documente sau date
care prin caracterul şi importanţa lor fac ca fapta săvârşită să pericliteze
securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea
unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
(4) În temeiul art. 169, alin. 1 C. pen., divulgarea unor
documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor
documente sau date de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de
serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea statului, se
pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(5) De asemenea, potrivit art. 169, alin. 2 C. pen., deţinerea în
afara îndatoririlor de serviciu a unor documente ce constituie secrete de stat,
dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea statului, se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(6) În sfârşit, în temeiul art. 169, alin. 3 C. pen., cu aceiaşi
pedeapsă (închisoare de la 5 la 10 ani) se sancţionează şi deţinerea în afara
îndatoririlor de serviciu, a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta
este de natură să pună în pericol securitatea statului.
(7) Art. 252 C. pen., incriminează şi neglijenţa care are drept
urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce
constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să
afle un asemenea secret. Pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 3 ani.
(8) Art. 195 C. pen. pedepseşte cu închisoare de la o lună la un
an sau cu amendă următoarele fapte prin care se violează secretul
corespondenţei:
deschiderea fără drept a unei corespondenţe adresate altuia;
interceptarea unei convorbiri sau corespondenţe efectuate prin
telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă;
247
sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum
şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă
deschisă sau a fost deschisă din greşeală;
divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate,
chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau
din întâmplare.
(9) Potrivit art. 196 C. pen., divulgarea, fără drept, a unor date
de către cel căruia i-au fost încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în
virtutea profesiei ori funcţiei, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(10) În temeiul art. 298 C. pen., divulgarea unor date sau
informaţii care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte
datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să producă pagube
avutului public se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar dacă fapta este
săvârşită de altă persoană, oricare ar fi modul prin care a ajuns să cunoască
datele sau informaţiile, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 5 ani.
249
sau date cu caracter secret ori de a fi supus la un tratament deosebit de cel al
turiştilor la trecerea frontierei sau pe teritoriul ţării vizitate.
252
(3) Potrivit doctrinei militare de apărare a României, fac parte
din forţele destinate ducerii acţiunilor militare de apărare forţele armate
(combatante) şi forţele necombatante.
(4) Forţele combatante sunt: armate (forţele terestre, forţele
aeriene, forţele navale), forţele teritoriale (poliţia de frontieră, trupele
teritoriale, trupele de jandarmi, unităţi şi formaţiuni ale S.R.I., gardienii publici,
pompierii, formaţiuni de rezistenţă, alte formaţiuni) şi instituţiile militarizate de
menţinere a ordinii publice ( poliţia, garda financiară, poliţia sanitar-veterinară,
poliţia ecologică).
(5) Forţele necombatante sunt unităţile şi formaţiunile de
protecţie civilă şi formaţiunile voluntare de Cruce Roşie.
(6) Sunt trataţi drept combatanţi nu numai militarii din armatele
regulate, ci şi membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari care îndeplinesc
următoarele condiţii: au un şef care răspunde de subordonaţii săi; au un semn
distinctiv fix care să poată fi recunoscut de la distanţă; poartă armele la
vedere; respectă legile şi obiceiurile războiului.
(7) Se bucură de statutul de combatant şi membrii populaţiei
civile care, aflându-se pe un teritoriu neocupat, la apropierea inamicului pun
mâna în mod spontan pe arme pentru a lupta împotriva trupelor de invazie,
fără să fi avut timpul să se constituie în forţe armate regulate. ªi acestei
categorii i se cere respectarea condiţiei referitoare la portul armelor la vedere
şi aceea de a respecta legile şi obiceiurile războiului.
(8) Combatanţii afectaţi organismelor de protecţie civilă,
precum şi cei care primesc misiunea de a apăra serviciile sanitare, bunurile
culturale, lucrările şi instalaţiile ce conţin forţe periculoase îşi păstrează
statutul de combatant şi implicit pe cel de prizonier de război. Însă, în virtutea
protecţiei speciale de care se bucură organismele cărora le sunt afectaţi sau
bunurile pe care le apără, aceşti combatanţi nu vor fi atacaţi ci, dimpotrivă, vor
fi respectaţi şi protejaţi dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
să fie afectaţi permanent îndeplinirii acestor misiuni şi să nu
îndeplinească alte sarcini militare în timpul conflictului;
să se distingă net de ceilalţi membri ai forţelor armate purtând
semnul distinctiv internaţional al obiectivului pe lângă care sunt afectaţi;
să fie dotaţi numai cu arme uşoare individuale în vederea apărării
obiectivului pe lângă care sunt afectaţi sau pentru propria apărare;
să nu participe direct la ostilităţile împotriva adversarului în afara
misiunilor de bază încredinţate;
să-şi îndeplinească sarcinile numai pe teritoriul naţional al părţii lor.
(9) Experţii militari participanţi la Seminarul european cu privire
la difuzarea Convenţiilor de la Geneva desfăşurat la Varşovia în martie 1977 au
sistematizat următoarele îndatoriri ale combatanţilor prevăzute de dreptul
internaţional al conflictelor armate:
a) Comportă-te ca un soldat disciplinat! Nerespectarea legilor războiului
dezonorează armata ta şi pe tine însuţi; ea creează suferinţe inutile; departe de
a reduce voinţa de luptă a inamicului, din contră, ea o întăreşte uneori.
b) Nu lupta decât cu adversarii tăi şi nu ataca decât obiectivele militare!
c) Nu cauza mai multe distrugeri decât pretinde misiunea ta!
253
d) Nu lupta cu adversarii în afara luptei sau cu cei care se predau!
e) Adună şi îngrijeşte răniţii şi bolnavii, fie că sunt prieteni sau inamici!
f) Tratează cu omenie toate persoanele civile şi pe orice adversar care se
află sub puterea ta!
g) Prizonierii de război trebuie să fie trataţi cu omenie şi nu sunt obligaţi
să dea decât informaţii privind identitatea lor. Nici o tortură fizică sau mintală a
prizonierilor de război nu este permisă!
h) Nu lua ostatici!
i) Abţine-te de la orice act de răzbunare!
j) Respectă persoanele şi bunurile cu semnul crucii (semilunei) roşii, al
protecţiei civile, al bunurilor culturale, al lucrărilor şi instalaţiilor conţinând
forţe periculoase, precum şi drapelul alb de parlamentar;
k) Respectă bunurile celorlalţi! Jefuirea este interzisă!
l) Străduieşte-te să împiedici orice violare a îndatoririlor prezentate!
Raportează superiorului tău violările comise! Orice violare a legilor războiului
va fi pedepsită!
(10) Forţele necombatante, atât unităţile şi formaţiunile de
protecţie civilă, cât şi formaţiunile de Cruce Roşie sau celelalte asimilate,
trebuiesc respectate şi protejate.
(11) Protecţia se referă în egală măsură la personal şi la
bunurile materiale şi nu încetează decât atunci când acestea sunt folosite
pentru a comite acte dăunătoare inamicului.
(12) Următoarele acte ale formaţiunilor de cruce roşie şi ale
celor asimilate nu vor fi considerate acte dăunătoare inamicului:
înzestrarea personalului cu arme uşoare individuale pentru propria
sa apărare sau pentru apărarea răniţilor şi a bolnavilor aflaţi în îngrijirea lor;
faptul că formaţiunea este păzită de un pichet, o escortă sau de
santinele;
faptul că în unitate se află arme portative şi muniţii luate de la răniţi
şi bolnavi şi care nu au fost încă predate serviciului competent;
faptul că în formaţiunea respectivă se găsesc combatanţi din raţiuni
medicale.
Nu sunt considerate acte dăunătoare inamicului următoarele fapte ale
formaţiunilor de protecţie civilă:
executarea sarcinilor de protecţie civilă sub conducerea sau
supravegherea autorităţilor militare;
cooperarea personalului civil şi formaţiunilor de protecţie civilă cu
militarii afectaţi organismelor de protecţie civilă;
faptul că, de îndeplinirea sarcinilor de protecţie civilă ar putea,
incidental, să beneficieze şi victime militare, în special acele scoase din luptă;
purtarea de arme uşoare individuale de către personalul
formaţiunilor de protecţie civilă în vederea menţinerii ordinii sau pentru propria
sa protecţie;
faptul că formaţiunile respective sunt organizate după modelul
militar ca şi caracterul obligatoriu al serviciului cerut personalului lor.
10.6.4. Regulile generale ale protecţiei populaţiei civile şi
persoanelor civile în situaţii de conflict armat
254
Art. 566.(1) Populaţia civilă ca atare sau persoanele civile nu vor trebui
să facă obiectul atacurilor.
(2) Sunt interzise atacurile sau ameninţările cu violenţa al căror
scop principal este de a răspândi teroarea în rândul populaţiei civile sau a
persoanelor civile.
(3) Sunt interzise atacurile fără discriminare. Sunt considerate
atacuri fără discriminare următoarele:
cele care nu sunt îndreptate împotriva unui obiectiv militar
determinat;
cele în care se folosesc metode şi mijloace de luptă care nu pot fi
îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat;
cele în care se folosesc metode şi mijloace de luptă ale căror efecte
nu pot fi limitate numai la obiective militare;
cele de la care se poate aştepta să cauzeze incidental pierderi de
vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, rănirea de persoane civile, pagube
bunurilor cu caracter civil.
(4) Sunt interzise atacurile în scop de represalii împotriva
populaţiei civile sau a persoanelor civile.
(5) Este interzisă înfometarea civililor ca metodă de război.
(6) Populaţia civilă sau persoanele civile nu pot fi folosite pentru
a se pune anumite obiective sau zone la adăpost de operaţiunile militare.
(7) În cazul atacurilor care pot afecta populaţia civilă, trebuie
lansat în timp util şi prin mijloace eficace , un avertisment, afară de cazul când
circumstanţele nu permit acest lucru.
(8) Toate persoanele care nu participă în mod direct la ostilităţi
sau care nu mai participă la acestea, indiferent dacă sunt sau nu private de
libertate, au dreptul să le fie respectată persoana lor, onoarea, convingerile şi
practicile religioase. Aceste persoane vor fi tratate, în toate împrejurările, fără
nici o diferenţiere cu caracter defavorabil.
(9) Următoarele acte cu privire la persoanele prevăzute mai sus
sunt interzise:
să se ordone să nu mai fie supravieţuitori;
atentatul împotriva vieţii, sănătăţii, integrităţii fizice şi morale a
persoanelor, în special omuciderea şi actele de cruzime ca: torturarea,
mutilările şi orice formă de pedeapsă corporală; pedepsele colective; luarea de
ostatici; actele de terorism; atentatele împotriva demnităţii personale, în
special tratamentul umilitor şi degradant, violul, prostituţia silită şi orice altă
formă de atentat la pudoare; sclavia şi negoţul cu sclavi, sub toate formele
sale; jefuirea; ameninţarea cu săvârşirea actelor menţionate mai sus.
(10) Copii vor primi îngrijirea şi ajutoarele de care au nevoie, în
special:
vor primi educaţie conform dorinţei părinţilor lor sau în lipsa
acestora, a persoanei care îi are în îngrijire;
copii sub 15 ani nu vor fi recrutaţi în forţele armate şi nu li se vor
permite să participe la ostilităţi;
se vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita reunirea
familiilor separate temporar;
255
se vor lua măsurile corespunzătoare, cu acordul părinţilor sau
ocrotitorilor legali, pentru evacuarea temporară a copiilor din zona în care au
loc lupte.
(11) Persoanele lipsite de libertate, pentru motive legate de
conflictul armat se vor bucura şi de următoarele drepturi:
să primească alimente şi apă potabilă şi să beneficieze de condiţiile
de salubrizare şi igienă, precum şi de protecţie împotriva intemperiilor şi
pericolelor unui conflict armat;
să-şi poată practica religia;
să se bucure de condiţii de muncă şi de garanţii similare acelora de
care se bucură populaţia civilă locală;
femeile vor fi deţinute în locuri diferite de cele destinate bărbaţilor şi
se vor afla în supravegherea nemijlocită a femeilor;
să primească şi să trimită cărţi poştale şi scrisori;
să beneficieze de examinări medicale;
să nu le fie pusă în pericol sănătatea fizică şi psihică sau integritatea
lor corporală.
(12) Aceste reguli sunt cunoscute sub denumirea de
„tratamentul uman” şi sunt aplicabile tuturor persoanelor care nu participă
direct la ostilităţi (populaţia civilă, persoanele civile, personalul sanitar,
personalul religios, ziarişti etc.) sau care nu mai participă la acestea (prizonieri
de război, bolnavi şi răniţi).
10.6.5. Protecţia specială a răniţilor, bolnavilor, naufragiaţilor şi a altor
categorii de persoane în conflictele armate
Art. 567.(1) Răniţii sau bolnavii sunt persoanele, militare sau civile, care
ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacităţi sau tulburări
fizice ori mintale, au nevoie de îngrijiri medicale şi se abţin de la orice act de
ostilitate. Aceşti termeni vizează, deopotrivă, lăuzele, nou-născuţii şi alte
persoane care ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi
infirmii şi femeile însărcinate şi care se abţin de la orice act de ostilitate.
(2) Naufragiaţii sunt persoanele, militari sau civili, care se află
într-o situaţie periculoasă pe mare sau în alte ape ca urmare a nenorocirii care-i
loveşte sau care loveşte nava sau aeronava ce-i transportă şi care se abţin de
la orice ostilităţi.
(3) Prin personal sanitar se înţelege persoanele destinate în
exclusivitate, scopurilor sanitare.
(4) Personalul religios este alcătuit din persoanele, militari sau
civili, precum sunt preoţii care se dedică în exclusivitate funcţiei lor.
(5) Părţile în conflict sunt obligate ca oricând şi mai ales după
luptă să ia fără întârziere toate măsurile pentru a căuta şi ridica răniţii şi
bolnavii, a-i proteja contra jafului şi relelor tratamente şi a le asigura îngrijirile
necesare, precum şi a căuta morţii şi a împiedica de a fi jefuiţi.
(6) Femeile şi copiii vor fi trataţi în mod special.
(7) Partea în conflict, obligată să abandoneze răniţii sau bolnavii
adversarului ei, va lăsa cu aceştia, în măsura în care cerinţele militare o vor
256
permite, o parte din personalul şi din materialul sanitar, pentru a contribui la
îngrijirea lor.
(8) Toţi răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, indiferent de partea de
care aparţin, trebuie să fie respectaţi şi protejaţi.
(9) Aceste persoane trebuie tratate cu umanitate şi trebuie să
primească, în măsura posibilului şi în timpul cel mai scurt, îngrijirile medicale
cerute de stare lor.
(10) Este interzis să se practice asupra acestor persoane, chiar
cu consimţământul lor: mutilări fizice, experienţe medicale sau ştiinţifice,
prelevări de ţesuturi sau de organe pentru transplanturi.
(11) Este interzis de a se supune aceste persoane unui act
medical care nu ar fi motivat de starea sănătăţii lor şi care nu ar fi conform cu
normele medicale în general recunoscute.
(12) Orice act de omisiune voluntară care pune în mod grav în
pericol sănătatea sau integritatea fizică sau mintală a oricărei persoane aflate
sub puterea unei părţi, constituie infracţiune şi se pedepseşte penal.
(13) Ziariştii care îndeplinesc misiuni profesionale în zonele de
conflict armat vor fi consideraţi persoane civile şi vor fi trataţi ca atare.
(14) Personalul sanitar şi personalul religios va fi respectat şi
protejat.
(15) Represaliile împotriva ziariştilor, personalului sanitar şi
religios sunt interzise.
10.6.6. Tratamentul prizonierilor de război
Art. 568.(1) Sunt prizonieri de război persoanele care, aparţinând uneia
din categoriile prevăzute la punctul 5.3., au căzut sub puterea inamicului.
(2) Prizonierii de război trebuie trataţi tot timpul cu omenie.
(3) Sunt interzise actele care ar cauza moartea sau ar pune în
mod grav în pericol sănătatea unui prizonier de război;
(4) Prizonierii de război trebuie să fie protejaţi contra actelor de
violenţă sau de intimidare, contra insultelor şi curiozităţii publice.
(5) Nici un prizonier de război nu va putea fi supus unei mutilări
fizice sau unei experienţe medicale sau ştiinţifice, de orice natură ar fi, care nu
ar fi justificată de tratamentul medical şi care ar fi în interesul acestuia.
(6) Sunt interzise măsurile de represalii împotriva prizonierilor.
(7) Prizonierii de război au dreptul, în toate împrejurările, la
respectul persoanei şi onoarei lor.
(8) Femeile trebuie să fie tratate cu toată consideraţia datorată
sexului lor şi să beneficieze de un tratament tot aşa de favorabil ca cel acordat
bărbaţilor.
(9) Prizonierii trebuie să primească îngrijirile medicale pe care
le necesită starea sănătăţii lor.
(10) Nici un prizonier nu este obligat să declare, când este
interogat, decât numele, prenumele şi gradul său, data de naştere şi numărul
său matricol sau, în lipsă, o indicaţie echivalentă.
(11) Sunt interzise torturile fizice sau morale şi orice
constrângere exercitată asupra prizonierilor pentru a obţine de la ei informaţii
de orice fel.
257
(12) Toate efectele şi obiectele de uz personal – în afară de
arme, echipament militar şi documente militare – vor rămâne în posesia
prizonierilor de război.
(13) Sumele de bani deţinute de prizonierii de război nu le vor
putea fi luate decât pe baza ordinului unui ofiţer şi după ce se va consemna
într-un registru special şi vor fi înapoiate la sfârşitul captivităţii. La fel se
procedează cu oricare alte obiecte personale ce se ridică din posesia
prizonierilor.
(14) Sunt interzise orice măsuri disciplinare colective cu privire
la hrană.
(15) Prizonierii de război vor fi trataţi cu consideraţia gradului şi
vârstei lor.
(16) Prizonierii de război, ofiţeri sau cei asimilaţi lor nu vor
putea fi constrânşi la muncă.
(17) Pedepsele disciplinare aplicabile prizonierilor nu trebuie să
fie neumane, brutale sau dăunătoare sănătăţii acestora.
(18) Folosirea armelor contra prizonierilor de război, în special
contra acelora care evadează sau încearcă să evadeze, va constitui un mijloc
extrem, care va fi precedat întotdeauna de somaţii cerute de împrejurări.
(19) Prizonierul de război care încearcă să evadeze şi care este
prins înainte de a fi reuşit să evadeze, nu va fi pasibil pentru acest act, chiar în
caz de recidivă, decât de o pedeapsă disciplinară.
(20) Prizonierii de război care cooperează la evadarea sau la o
tentativă de evadare nu vor fi pasibili, pentru acest fapt, decât de o pedeapsă
disciplinară.
(21) Orice deces sau orice rănire gravă a unui prizonier de
război, cauzate sau bănuite a fi fost cauzate de o santinelă, de un alt prizonier
sau de orice altă persoană, precum şi orice deces a cărui cauză nu este
cunoscută, vor fi urmate imediat de o anchetă oficială şi urmărirea judiciară a
persoanei sau persoanelor vinovate.
10.6.7. Protecţia bunurilor cu caracter civil, sanitar şi cultural în
caz de conflict armat
Art. 569.(1) Sunt bunuri cu caracter civil toate bunurile care nu sunt
obiective militare. Sunt obiective militare bunurile care, prin natura lor, prin
amplasare, destinaţie sau utilizare, aduc o contribuţie efectivă la acţiunea
militară şi a căror distrugere, totală sau parţială, capturare sau neutralizare,
oferă un avantaj militar precis.
(2) Bunurile cu caracter civil, cum ar fi un lăcaş de cult, o casă,
un alt tip de locuinţă sau o şcoală, nu pot face obiectul atacurilor şi nici al
represaliilor. O protecţie specială este acordată şi bunurilor indispensabile
supravieţuirii populaţiei civile, cum ar fi: proviziile alimentare şi zonele agricole
în care acestea se produc, recoltele, vitele, instalaţiile şi rezervele de apă
potabilă, lucrările de irigaţii.
(3) De asemenea, pentru protecţia populaţiei civile împotriva
catastrofelor ireparabile care le-ar putea produce unele atacuri, sunt puse sub
protecţie lucrările şi instalaţiile conţinând forţe periculoase ca (baraje, diguri,
centrale atomoelectrice), precum şi mediul înconjurător.
258
(4) Prin bunuri cu caracter sanitar se înţeleg toate unităţile şi
transporturile sanitare. Prin unităţi sanitare se înţeleg aşezămintele şi alte
formaţii, militare sau civile, fixe sau mobile, permanente sau temporare,
organizate în scopuri sanitare, cum sunt: căutarea, evacuarea, transportul,
diagnosticul sau tratamentul răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor. De
asemenea, sunt incluse în această categorie, spitalele şi alte unităţi similare,
centrele de transfuzie sanguină, depozitele de material sanitar şi de produse
farmaceutice.
(5) Prin expresia „transport sanitar” se înţelege transportul
rutier, pe apă sau aerian al răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, al personalului
sanitar şi religios şi al materialului sanitar.
(6) Bunurile cu caracter cultural sunt următoarele:
bunurile mobile sau imobile, care prezintă o mare importanţă pentru
patrimoniul cultural al popoarelor, cum sunt: monumentele de arhitectură, de
artă sau istorice, religioase sau laice, manuscrisele, cărţile şi alte obiecte de
interes artistic sau arheologic, precum şi colecţiile ştiinţifice şi colecţiile
importante de cărţi, arhive sau reproduceri ale bunurilor enumerate mai sus;
edificiile a căror destinaţie principală şi efectivă este de a conserva
sau de a expune bunurile culturale mobile enumerate mai sus, cum sunt:
muzeele, marile biblioteci, depozitele de arhive, precum şi refugiile destinate
să adăpostească, în caz de conflict armat, aceste bunuri;
centrele în cuprinsul cărora se află un număr considerabil de bunuri
culturale.
(7) Pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat
este interzis:
să se comită orice act de ostilitate îndreptat împotriva
monumentelor istorice, operele de artă, lăcaşurilor de cult care constituie
patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor;
să se utilizeze aceste bunuri în sprijinul efortului militar;
să se facă din aceste bunuri obiect de represalii.
11.1. MEDIUL
Art. 572.(1) Mediul de viaţă reprezintă ansamblul de elemente naturale
şi antropice care în complexitatea lor, a relaţiilor şi interacţiunilor constituie
cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, acelea care sunt sau nu
resimţite.
(2) Componentele mediului:
– factorii naturali: – abiotici (apa, aerul, solul);
– biotici (elementele vii, fauna, flora).
– factori antropici (în urma activităţii umane).
(3) Protecţia mediului reprezintă totalitatea acţiunilor
întreprinse de om pentru păstrarea echilibrului ecologic, menţinerea şi
ameliorarea calităţii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale şi
spirituale, asigurarea condiţiilor de viaţă şi de muncă tot mai bune generaţiilor
actuale şi viitoare.
259
(4) Deteriorarea mediului reprezintă alterarea caracteristicilor
fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului,
reducerea productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate,
afectarea echilibrului ecologic şi al calităţii vieţii cauzate, în principal, de
poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea
necorespunzătoare a teritoriului.
(5) Poluarea reprezintă procesul de modificare a factorilor de
mediu biotici şi abiotici prin introducerea în mediu a poluanţilor.
(6) Poluant reprezintă orice substanţă solidă, lichidă,
gazoasă/vapori sau formă de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă,
termică, fonică sau de vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul
constituenţilor acestuia şi al organismelor vii.
(7) Deşeurile reprezintă materiale sau obiecte care prin ele
însuşi, fără a fi supuse unei transformări, nu mai pot fi utilizate.
(8) Dezvoltarea durabilă reprezintă acea dezvoltare care
satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi.
(9) Ocrotirea naturii are ca principal obiectiv păstrarea şi
conservarea ecosistemelor naturale tipice, specifice unei anumite regiuni, ca
forme perfecte în păstrarea echilibrului biologic local.
(10) Monument al naturii reprezintă speciile de plante şi
animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de
interes ştiinţific sau peisagistic.
(11) Monitoring-ul mediului – sistem complex ce urmăreşte şi
supraveghează în timp, evoluţia stării de calitate şi a gradului de poluare a
factorilor de mediu (apă, aer, sol, vegetaţie).
(12) Evaluarea impactului asupra mediului – cuantificarea
efectelor activităţii umane şi a proceselor naturale asupra mediului, a sănătăţii
şi securităţii omului, precum si a bunurilor de orice fel.
11.2. Educaţia ecologică
Art. 573.(1) Scopul educaţiei ecologice îl constituie formarea unei
gândiri ecologice care va avea ca finalitate crearea conştiinţei ecologice.
(2) Considerente ce conduc la necesitatea ecologiei în armată:
dorinţa de aliniere la standardele şi legislaţia internaţională în
domeniul protecţiei mediului;
necesitatea schimbării gândirii cadrelor militare în protecţia
mediului;
armata – factor poluant pentru mediul înconjurător;
restricţiile stabilite de normele interne şi internaţionale pe timpul
desfăşurării activităţilor militare sau al conflictelor militare;
necesitatea măsurilor de protecţie şi refacere a mediului în zonele
de dislocare şi responsabilitate ale armatei;
contribuţia armatei la refacerea monumentelor istorice, rezervaţiilor.
(3) Obiective ale educaţiei ecologice:
înţelegerea modului de organizare sistemică a naturii;
înţelegerea relaţiilor de interdependenţă dintre organismele vii si
mediu;
260
conştientizarea caracterului distrugător al activităţilor militare
asupra mediului;
însuşirea prevederilor şi principiilor dreptului mediului, condiţiile de
aplicare ale acestora pe timpul desfăşurării activităţilor militare;
compatibilitatea desfăşurării acţiunilor militare cu cele ale protecţiei
mediului;
conştientizarea necesităţii reducerii impactului negativ al activităţilor
militare asupra mediului.
262
- intervenţii pentru lichidarea urmărilor accidentelor sau dezastrelor
naturale.
(2) În acest scop planul desfăşurării exerciţiilor sau aplicaţiilor
va trebui:
- să limiteze operaţiile ce pot duce la degradarea solului, distrugerea
vegetaţiei, poluarea apei sau aerului;
- să indice căile şi mijloacele de limitare şi diminuare a degradării
solului, distrugerii vegetaţiei, poluării apei sau aerului;
- să se prevadă la finalul activităţii sau exerciţiului măsuri de refacere,
de reconstrucţie ecologică a mediului în care s-a acţionat.
(3) Activităţi din ateliere, secţii şi unităţi productive:
- organizarea şi desfăşurarea activităţilor în limita strictă a parametrilor
tehnologici şi a normelor de tehnica securităţii muncii;
- respectarea întocmai a prevederilor autorizaţiilor/ acordurilor de
mediu, precum şi încadrarea în termenele impuse de programul
de conformare;
- realizarea şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a staţiilor de
tratare şi epurare a apelor reziduale;
- reducerea emisiilor poluante şi a gradului de poluare a apei şi solului;
- depozitarea deşeurilor şi reziduurilor în condiţii de siguranţă şi în
locuri special amenajate.
(4) Activităţi din laboratoare, săli tehnice şi poligoane:
- desfăşurarea tuturor activităţilor sub continuă îndrumare şi
supraveghere de către cadre de specialitate;
- însuşirea şi respectarea algoritmului de lucru din cadrul lucrărilor
practice;
- reducerea emisiilor poluante şi a gradului de poluare a apelor,
solului şi aerului.
- respectarea măsurilor de tehnica securităţii muncii specifice fiecărui
loc în parte.
(5) Activităţi din gospodăriile anexe, din grupurile
de asigurare a hranei, de cazare, sanitare, de comunicaţii şi
legătură:
- interzicerea evacuării necontrolate a materialelor uzate, a
reziduurilor sau a deşeurilor;
- depozitarea deşeurilor şi reziduurilor în condiţii de siguranţă şi în
locuri special amenajate;
- evitarea arderii materialelor din care să rezulte substanţe toxice
care poluează aerul.
Art. 581.(1) Obligaţii ce revin militarilor pe linia protecţiei
mediului pe timpul desfăşurării exerciţiilor şi aplicaţiilor tactice:
- însuşirea de către aceştia a conţinutului şi algoritmului de
desfăşurare a exerciţiilor sau aplicaţilor;
- să reţină în totalitate activităţile ce pot conduce la degradarea
mediului şi măsurile pentru limitarea acestor urmări;
- să execute lucrări de reamenajare a zonei şi de înlăturare a
efectelor de degradare a mediului.
263
(2) Pe timpul desfăşurării exerciţiilor sau
aplicaţiilor tactice activităţile se realizează în concordanţă cu
programul stabilit şi aprobat, executanţii manifestând atenţie şi
responsabilitate pentru diminuarea degradării mediului şi după
terminarea procesului de instrucţie. În acest scop, se are în
vedere:
- refacerea zonei în care s-a lucrat;
- se acordă atenţie operaţilor de prevenire a degradării factorilor de
mediu;
- se manifestă iniţiativă şi se iau măsuri de protejare a mediului
pentru situaţiile apărute şi neprevăzute în planul de desfăşurare
al exerciţiului sau aplicaţiei.
Art. 582. Desfăşurarea activităţii de instrucţie fără luarea
măsurilor de protecţie a mediului conduce la efecte nocive şi la
degradarea componentelor mediului de viaţă. Dintre acestea mai
relevante sunt:
- degradarea solului prin folosirea mijloacelor tehnice în procesul de
instrucţie;
- degradarea solului, distrugerea vegetaţiei, poluarea apelor prin
aruncarea de uleiuri şi combustibili provenite de la tehnica din
dotare;
- afectarea şi chiar distrugerea vegetaţiei şi a faunei;
- degradarea calităţii apelor şi solului prin deversarea de produse
toxice şi nocive;
- alterarea calităţii aerului prin emisia de substanţe poluante (gaze
rezultate în urma arderii combustibililor şi a uleiurilor, gaze de
eşapament, arderea de reziduuri);
- degradarea calităţii solului şi a apelor prin aruncarea de deşeuri
menajere sau a altor reziduuri.
(2) În acest scop, prin planul de desfăşurare al
exerciţiilor sau aplicaţiilor trebuie:
- să se asigure traseele de deplasare a trupelor şi a tehnicii militare
precum şi locurile de staţionare a acestora în zone izolate şi cu
un grad de afectare cât mai mic;
- să se evite la maximum distrugerea biodiversităţii;
- să nu se stabilească şi să nu se execute instrucţia sau aplicaţiile
tactice în areale (zone) protejate.
Art. 583.(1) Pe timpul desfăşurării exerciţiilor sau
aplicaţiilor tactice trebuie să se protejeze vegetaţia, atât flora
spontană cât şi cea de cultură.
(2) Pentru a se proteja vegetaţia:
- se vor respecta întocmai indicatoarele pentru deplasare şi
staţionarea trupelor şi tehnicii militare;
- se vor evita tăierea crengilor sau copacilor precum şi distrugerea
mugurilor în scopul utilizării lor pentru mascare, în acest scop se
vor folosi completele de mascare din dotare;
264
- se va executa prin luarea măsurilor specifice şi adecvate, protecţia
brazdelor de sol (la efectuarea lucrărilor de amenajare genistică),
precum şi refacerea configuraţiei iniţiale a terenului după
terminarea acţiunilor de instruire.
Art. 584. Pe durata activităţilor prevăzute pentru
desfăşurarea procesului de instrucţie este necesară realizarea
protecţiei apelor de suprafaţă şi subterane. În acest scop se vor
lua măsuri pentru:
- a nu se deversa şi a nu se împrăştia produse petroliere şi alte
categorii de substanţe chimice periculoase sau toxice, pe sol sau
în apele de suprafaţă (curgătoare, necurgătoare);
- a nu se efectua spălarea autovehiculelor (blindatelor, recipientelor,
sau vase murdare) cu produse dăunătoare, în apele de suprafaţă
(astfel de operaţii se pot executa numai în locuri special
amenajate, la staţiile de spălare);
- a se evita orice fel de scăpări sau scurgeri de substanţe poluante,
precum şi curăţarea zonei afectate prin decontaminare,
procedându-se totodată la refacerea configuraţiei iniţiale a zonei;
- a nu se folosi detergenţi nebiodegradabili pentru spălarea
autovehiculelor la rampele sau platformele amplasate în afara
staţiilor de spălare;
- a se evita traversarea pârâurilor, râurilor, lagunelor, şanţurilor sau
canalelor cu apă, dacă nu este absolut necesar;
- a se proteja sursele, rezervoarele şi conductele de apă potabilă;
- a se stabili o distanţă adecvată de protecţie între sursele de apă şi
locul de amplasare a taberelor pentru trupe şi tehnica militară;
- a se preveni infiltrarea apelor reziduale în apele subterane;
- a nu se depozita materiale şi deşeuri de orice natură, în albii sau pe
malurile cursurilor de apă, lacurilor (bălţilor), pe plaje sau pe
faleze, pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora;
- a se întreţine corespunzător cursurile de apă în zonele de
desfăşurare a instrucţiei sau aplicaţiei tactice;
- a nu se face focul, în zone unde s-ar degrada sau distruge arbori,
tufe, plante perene şi puieţi;
- a nu se demonta sau deteriora reperele şi semnele indicatoare
aşezate pe traseele de deplasare sau în zonele de amplasament
a trupelor sau tehnicii militare.
Art. 585. În tot timpul desfăşurării procesului de instrucţie
militară în teren, solului, ca important component al mediului de
viaţă, trebuie să i se acorde o atenţie deosebită în ceea ce
priveşte protecţia, pentru că acesta poate suferi degradări
importante, cum ar fi: eroziunea, sărăturarea, compactările
intense şi irigările excesive. În acest sens, se vor lua măsuri prin
care:
- deplasările trupelor se vor executa numai pe şoselele, drumurile şi
potecile existente, evitându-se amenajarea altora noi;
265
- deplasarea vehiculelor motorizate se va face numai pe şosele sau
drumuri pietruite, evitându-se câmpurile, miriştile sau terenurile
agricole; în cazul deplasării mijloacelor tehnice grele care pot
deteriora drumurile se vor lua măsuri suplimentare de protecţie
prin folosirea de materiale care să diminueze impactul (plăci de
cauciuc, scânduri, protecţii specifice);
- se va evita, pe vreme umedă, deplasarea trupelor concomitent cu
mijloacele de transport motorizate, pe aceleaşi trasee;
- nu se vor efectua lucrări genistice în zonele de importanţă istorică,
arheologică sau în rezervaţiile naturale;
- se va evita, pe cât posibil, trecerea trupelor pe jos sau în vehicule,
prin zonele cu dune, baraje, faleze, ţărmuri stâncoase;
- se va evalua, înainte de începerea lucrărilor pentru desfăşurarea
instrucţiei în teren, impactul acestora asupra mediului, stabilind
activităţile necesare pentru ca efectele negative să fie cât mai
reduse;
- se vor executa toate lucrările de refacere a zonei la forma dinainte
de începerea aplicaţiilor sau exerciţiilor.
Art. 586. Pe toată durata aplicaţiilor sau instrucţiei trebuie
să se realizeze protecţia atmosferei. În acest scop:
- se iau măsuri de reducere a emisiilor mijloacelor de transport şi
tehnicii de luptă printr-o funcţionare staţionară controlată şi
redusă la minimum necesar;
- se reduce poluarea fonică prin limitarea zgomotelor
autovehiculelor, precum şi păstrarea tehnicii de luptă în perfectă
stare de funcţionare;
- se iau măsuri de prevenire a aprinderii miriştilor, strufărişurilor,
deşeurilor şi reziduurilor menajere, precum şi a celor rezultate în
urma procesului de instrucţie;
- se interzic activităţile de distrugere în apropierea rezervaţiilor,
parcurilor naturale şi a obiectivelor ocrotite, declarate
monumente ale naturii.
11.4. Măsuri de prevenire
Art. 587. Măsurile de prevenire şi limitare a poluării
mediului trebuie să fie întreprinse cu toată grija întrucât unele
din activităţile specifice domeniului militar prezintă un grad
sporit de periculozitate atât pentru oameni cât şi pentru mediul
de viaţă.
Art. 588. Folosirea substanţelor cu grad ridicat de poluare,
precum şi a tehnicii de luptă aferentă trebuie să se facă sub un
control strict şi în locuri special destinate acestor activităţi,
astfel:
- să se execute instrucţia pentru control nuclear şi chimic numai în
poligoane şi pe terenuri de aplicaţii autorizate şi aprobate de
organele militare abilitate. Astfel de poligoane şi terenuri de
instrucţie trebuie să dispună de rampe amenajate, instalaţii de
captare, filtrare şi depoluare a apelor reziduale sau contaminate;
266
- să se folosească substanţele cu grad ridicat de periculozitate numai
în cantităţile admise stabilite prin norme şi reglementări
naţionale şi internaţionale;
- să se execute activităţile de instrucţie cu luarea tuturor măsurilor
necesare pentru prevenirea contaminării solului, apei, vegetaţiei
şi aerului în zona respectivă;
- să se execute recuperarea deşeurilor rezultate în procesul de
instrucţie, strângându-le în saci de plastic, recipiente etanşe,
depozitându-le în locurile special amenajate în poligoane,
terenuri de instrucţie sau cazărmi;
- să nu se utilizeze mijloacele de instrucţie cu substanţe ce au un
înalt grad de periculozitate în cazărmi, încăperi, locuri
aglomerate, în apropierea cursurilor de apă, păduri, zone cu
culturi agricole, păşuni, localităţi etc.
Art. 589. Pe timpul instrucţiei trupelor întrebuinţarea
mijloacelor şi a substanţelor incendiare de luptă implică un risc
deosebit pentru mediu, fiind necesare măsuri de protecţie
specifice, care în esenţă se referă la:
- folosirea mijloacele incendiare numai în cadrul poligoanelor sau a
terenurilor special amenajate;
- amenajările din poligoane să asigure limitarea distrugerii
biodiversităţii;
- arderea completă a deşeurilor de amestecuri incendiare rămase în
urma activităţilor de instruire, după care reziduurile rezultate să
fie îngropate;
- recuperarea celorlalte deşeuri şi depozitarea lor în locurile special
amenajate din poligon;
- limitarea şi înlăturarea urmărilor unor eventuale incendii prin
acoperirea zonei cu pământ, nisip etc., sau folosirea mijloace din
dotare, pentru stingerea incendiilor.
Art. 590. Instruirea trupelor cu mijloace fumigene, se
desfăşoară numai în afara localităţilor şi cu luarea măsurilor
specifice de protecţie a mediului, astfel:
- se interzice folosirea substanţelor fumigene în cazărmi, localităţi, în
apropierea depozitelor de substanţe inflamabile sau explozive;
- la prepararea amestecurilor fumigene şi încărcarea recipientelor cu
componente ale soluţiilor fumigene se va face în locuri special
amenajate, cu platforme betonate, prevăzute cu rigole de
captare a apelor reziduale;
- reziduurile rezultate în urma activităţilor de instrucţie se vor colecta
şi depozita în recipienţi sau în locuri special amenajate;
- se vor arde complet deşeurile de amestecuri fumigene rămase în
urma activităţilor de instruire, după care reziduurile rezultate se
îngroapă.
Art. 591. Pe timpul instrucţiei cu folosirea muniţiei şi a
substanţelor explozive, măsurile de protecţie a mediului şi de
267
refacere a zonei afectate sunt de natură organizatorică şi
tehnică, şi se referă la:
- respectarea cu stricteţe a măsurile de efectuare a transportului
substanţelor şi materialelor explozive în totală siguranţă;
- dotarea cu extinctoare a locurile de depozitare a muniţiei;
- alegerea zonelor de desfăşurare a exerciţiilor în funcţie de condiţiile
geografice, geologice şi meteorologice;
- realizarea şi după caz împădurirea terenurile degradate în urma
folosirii explozivilor;
- asigurarea unei alternanţe în desfăşurarea exerciţiilor şi
antrenamentelor astfel încât să se creeze toate condiţiile pentru
refacerea zonelor degradate de folosirea muniţiei;
- folosirea, în pondere cât mai mare, a simulatoarelor urmărindu-se
astfel, diminuarea efectelor negative asupra componentelor
mediului de viaţă.
ATENŢIE! În cazul în care au loc poluări accidentale grave ale apei
sau solului cu substanţe toxice sau nocive se vor anunţa
inspectorii Agenţiei de Protecţie a Mediului.
Art. 592.(1) Activitatea de protecţie a mediului este
reglementată de acte normative (legi, decrete, instrucţiuni etc.),
atât pe plan naţional cât şi internaţional.
(2) În România unele spaţii teritoriale, parcuri şi
rezervaţii naturale, sunt ocrotite prin lege. Unele plante şi
animale care se găsesc pe teritoriul României sunt ocrotite de
lege.
268
– constituie, la ordin, detaşamente de intervenţie şi le asigură tehnica şi
materialele pe categorii de acţiuni, pentru a putea interveni în sprijinul
administraţiei publice, la cererea acesteia.
Art. 598. Atribuţiile speciale pentru unităţile militare ale M.Ap.N. în caz
de dezastre sunt următoarele:
– unităţile militare care au în înzestrare aparatura de control nuclear şi
chimic execută observarea şi cercetarea de specialitate în condiţiile
contaminării cu substanţe radioactive şi toxice industriale;
– unităţile de apărare antiaeriană, aviaţie şi marină, execută cercetarea
şi observarea spaţiului aerian în funcţie de natura pericolului semnalat;
– spitalele militare organizează, la ordin, un circuit funcţional pentru un
aflux de răniţi şi bolnavi;
– formaţiunile medicale de la toate eşaloanele asigură asistenţa medicală
în limita posibilităţilor;
– unităţile militare participă, la ordin, la organizarea şi desfăşurarea
evacuării populaţiei, bunurilor materiale şi animalelor precum şi la amenajarea
locuinţelor de primire şi cazare a sinistraţilor;
– comandanţii de la toate eşaloanele asigură ca efectivele, mijloacele
tehnice şi materialele angajate în intervenţie, să poată trece, la ordin, în timp
scurt la îndeplinirea misiunilor de bază.
Art. 599. Comandamentul Protecţiei Civile şi inspectoratele de protecţie
civilă judeţene au următoarele atribuţii:
– urmăresc realizarea unui sistem unitar de supraveghere, avertizare,
cercetare şi înlăturare a efectelor dezastrelor;
– urmăresc realizarea sistemelor de alarmare a populaţiei din zonele de
risc nuclear, chimic, în aval de construcţiile hidrotehnice sau pentru alte situaţii
periculoase şi verifică periodic starea de funcţionare a acestora;
– urmăresc întocmirea planurilor pentru evacuarea populaţiei, bunurilor
materiale şi animalelor în caz de dezastre;
– participă la elaborarea programelor de pregătire a populaţiei pentru
protecţie şi intervenţie în cazul dezastrelor;
– conduc exerciţii şi aplicaţii de pregătire a agenţilor economici,
indiferent de forma de proprietate, a populaţiei din zonele de risc şi verifică
aplicabilitatea măsurilor din planurile de protecţie şi intervenţie în caz de
dezastre;
– participă cu forţe şi mijloace proprii în zonele afectate de dezastre, la
acţiunile de limitare şi înlăturare a efectelor acestora.
271
Datorită caracterului foarte agresiv al substanţelor toxice este necesar ca
la semnalizarea prezenţei substanţelor toxice de luptă să se folosească de
urgenţă mijloacele de protecţie individuală, evitându-se consumul de alimente
şi apă, posibil a fi contaminate.
Persoanele rămân în adăposturi până la executarea semnalului de
încetare a alarmei.
c) În cazul atacului cu arma biologică, protecţia constă în
luarea din timp a unor măsuri de prevenire vizând creşterea rezistenţei
organismului, prin executarea de vaccinuri.
După executarea alarmării şi înştiinţării, populaţia va rămâne izolată în
case până la executarea măsurilor de decontaminare, interzicându-se cu
desăvârşire contactul cu alimentele sau obiectele găsite în pachete aruncate
din avion.
Pentru izolarea suprafeţelor de teren în vederea lichidării focarului
biologic se aplică măsurile de carantină sub pază armată. Nici o persoană sau
bun de orice natură nu are voie să părăsească limitele zonei contaminate. De
asemenea, prin aplicarea carantinei se interzice pătrunderea în zona
contaminată a oricăror persoane.
Foarte importante, în acest caz, sunt măsurile igienico-sanitare stricte ce
trebuie respectate în vederea limitării răspândirii agenţilor patogeni.
Alimentele şi apa date spre consum trebuie să provină doar din sursele
autorizate.
12.5.1. CUTREMURELE
Art. 603.(1) O modalitate importantă de diminuare a daunelor materiale
şi a pierderilor de vieţi omeneşti constă în instruirea populaţiei asupra modului
de a acţiona în caz de cutremur avându-se în vedere următoarele obiective:
– crearea unui mod de comportare calm, care să asigure un maxim de
eficienţă în desfăşurarea activităţilor impuse de o astfel de situaţie;
– asigurarea realizării unor deprinderi corecte de acţiune în propria
locuinţă şi în imediata vecinătate;
– crearea unui climat de disciplină şi calm în caz de dezastre.
(2) Măsurile de protecţie în cazul cutremurelor au ca scop
diminuarea efectelor generate în cazul unui asemenea dezastru.
(3) Efectele cutremurelor tectonice care se manifestă în
România sunt:
– distrugerea sau avarierea construcţiilor civile;
– distrugerea sau avarierea reţelelor de gospodărire (apă, gaz,
termoficare, electricitate, telecomunicaţii, canal etc.);
– generarea de incendii;
– declanşarea de alunecări de teren, surpări de teren sau avalanşe;
– avarierea unor construcţii hidrotehnice;
– declanşarea unor epidemii ca urmare a degradării calităţii factorilor de
mediu;
272
– generarea unor accidente nucleare, chimice sau pe căile de
comunicaţie.
(4) Protecţia populaţiei se realizează în principal prin unele
măsuri de protecţie a locuinţei ce trebuie luate individual constând în
recunoaşterea locurilor ce pot asigura o protecţie mai ridicată şi asigurarea
măsurilor de înlăturare a pericolului de incendiu şi electrocutare.
(5) Reguli de comportare în caz de cutremur:
– se trece la acţiune imediat;
– dacă există timpul necesar se întrerupe alimentarea cu apă, gaz,
electricitate;
– nu este indicată părăsirea locuinţei şi nu se foloseşte ascensorul;
– adăpostirea se face în locuri prestabilite (grindă, toc de uşă solid,
masă sau birouri rezistente);
– în locurile publice se folosesc pentru adăpostire amenajări speciale;
– în afara clădirilor se păstrează distanţa faţă de orice construcţie,
căutându-se spaţiile deschise;
– mijloacele de transport se opresc dar nu se părăsesc, constituind
adăposturi rezistente.
(6) Intervenţia cu scopul localizării şi înlăturării urmărilor
cutremurului este organizată şi condusă de Protecţia Civilă.
(7) Acţiunile desfăşurate în acest scop de formaţiunile de
protecţie civilă sunt în principal acţiuni de deblocare, salvare executate cu
utilaje specifice şi împreună cu forţele de pompieri, acţiuni de limitare şi
stingere a incendiilor şi înlăturare a pericolului de electrocutare.
(8) Protecţia Civilă în colaborare cu comisiile locale special
constituite asigură:
– adăpostirea temporară a sinistraţilor;
– necesarul de alimente şi apă populaţiei sinistrate;
– menţinerea ordinii publice în colaborare cu celelalte forţe;
– transportul răniţilor şi a decedaţilor în punctele medicale special
amenajate.
12.5.2. ALUNECĂRILE DE TEREN
Art. 604.(1) Alunecările de teren sunt fenomene geomorfologice care
schimbă aspectul geografic al unei regiuni cu efecte majore asupra biosferei şi
habitatului. Alunecările de teren pot genera următoarele efecte:
– distrugerea sau avarierea construcţiilor de orice fel;
– blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi crearea unei acumulări
de apă cu pericol de inundaţie;
– distrugerea sau avarierea reţelelor edilitare comunale de apă, gaze,
canalizare;
– blocarea parţială sau totală a unor căi de comunicaţii.
(2) Măsurile specifice ce se adoptă de către militari, în acest
caz, sunt:
– planificarea acţiunilor de căutare-salvare şi asistenţă medicală;
– deblocarea căilor rutiere sau a cursurilor de apă prin folosirea utilajelor
specifice;
– asigurarea adăpostirii temporare a sinistraţilor;
273
– dezvoltarea şi implementarea unui program de protecţie a solului
împotriva eroziunii şi de amenajare teritorială a lucrărilor de
infrastructură.
12.5.3. INUNDAŢIILE
Art. 605.(1) Sunt fenomene meteorologice catastrofale produse prin
acumulările de apă care nu pot fi preluate de cursurile normale.
(2) În general, sunt fenomene previzibile existând posibilitatea
realizării unor măsuri de prevenire şi protecţie.
(3) Reguli de comportare la recepţionarea
semnalelor de alarmare specifice inundaţiilor:
– se întrerupe alimentarea cu electricitate, apă, gaze;
– se evacuează animalele din gospodărie spre zonele lipsite de pericol;
– se părăseşte locuinţa făcându-se deplasarea spre adăposturi
prestabilite;
– în cazul unei inundaţii rapide, fără semnale de alarmare, se folosesc
părţile superioare ale locuinţei.
Se strânge trepiedul.
275
Măsurarea unghiului orizontal între două puncte se execută:
- cu reticul;
- cu discul şi tamburul miimilor azimuturilor.
Prima măsurătoare:
- se pune goniometrul în staţie;
- de la mişcarea repede neînregistratoare, privind prin ţel-
cătare, se vizează aproximativ punctul A;
- de la mişcarea înceată neînregistratoare se vizează exact
punctul A
- de la pârghia mişcării repezi înregistratoare (dacă unghiul este
Măsurare mare), privind prin ţel-cătare, se vizează aproximativ punctul B;
a - de la mişcare înceată înregistratoare se vizează exact punctul
unghiului B;
orizontal - se citeşte valoarea unghiului orizontal dintre cele două direcţii
pe discul şi tamburul azimuturilor şi se înscrie în coloana a patra
a jurnalului;
- se execută închiderea( se vizează din nou punctul A).Diferenţa
de închidere nu trebuie să fie mai mare de 0-01, în caz contrar
se repetă măsurarea unghiului.
A doua măsurătoare:
Se execută aceleaşi operaţiuni ca la prima măsurătoare, cu
deosebirea că se ia ca origine 30-00. Valoarea medie a unghiului
se calculează ca în exemplul dat în jurnalul turului de orizont.
Măsurare Se folosesc scările stadimetrice şi jalonul de 2m.
a - Se aşează jalonul în punctul până la care se măsoară distanţa
distanţelo în poziţie verticală sau orizontală.
r între 50- Dacă jalonul este aşezat vertical:
400m - se aduce scara stadimetrică verticală, astfel ca imaginea
jalonului să vină paralelă şi aproape de scara stadimetrică de la
una din rozetele mişcării goniometrului în plan orizontal;
- se aduce firul orizontal al reticulului la partea superioară a
jalonului de la rozeta dispozitivului pentru măsurarea unghiului
de teren;
- se citeşte distanţa la partea de jos a jalonului (mirei).
Dacă jalonul este aşezat orizontal:
- se aduce scara stadimetrică orizontală, astfel cxa imaginea
jalonului să vină paralelă şi aproape de scara stadimetrică de la
rozeta dispozitivului pentru măsurarea unghiului de teren;
- se aduce firul vertical al reticulului de la partea din dreapta a
jalonului de la una din rozetele mişcării goniometrului în plan
orizontal;
- se citeşte distanţa la partea stângă a jalonului (mirei).
Art.57 Indicii de descoperire a diferitelor obiective, lucrărilor genistice şi
a
barajelor:
Lucrări, Indicii de descoperire
276
detalii de
planimetri
e
Puncte de - existenţa unor drumuri circulate intens de autovehicule, care
comandă converg către anumite acoperiri;
- intrarea şi ieşirea în şi din raion a unor autovehicule, îndeosebi
autospeciale şi de comandament;
- existenţa unor militari (subunităţi) de pază, de comenduire şi
îndrumare a circulaţiei, în special la intrările şi ieşirile din raion;
- descoperirea unor linii telefonice, care converg către acelaşi
raion;
- amenajarea sau existenţa unor terenuri de aterizare a
elicopterelor în apropierea raionului respectiv;
- existenţa parcurilor de autovehicule în care domină cele de
comandament;
- gruparea pe spaţii restrânse a unui număr mai mare de lucrări
de adăpostire a personalului şi a tehnicii auto şi de transmisiuni;
- lucrări de apărare circulară amplasate, de regulă, în apropierea
drumurilor sau pe căile de acces mascate;
- existenţa posturilor de observare instalate pe înălţimile din
apropiere.
Puncte de - existenţa unui adăpost (amplasament) acoperit sau descoperit,
observare având 2-3 crenele pe direcţiile de observare;
- reflectarea razelor solare în lentilele sau părţile metalice ale
aparaturii de observare sau armamentului;
- sosirea sau plecarea unor militari din acelaşi loc, activitate care
se repetă la anumite ore (indicând schimbarea observatorilor,
aducerea hranei etc.);
- identificarea unor spărturi sau puncte de culoare mai închisă în
ziduri, acoperişuri, coşuri, precum şi diferite amenajări în
coroanele copacilor şi în alte locuri favorabile observării.
Lucrări de - identificarea pe teren a unor linii frânte, de culoare mai închisă
fortificaţie faţă de mediul înconjurător sau a unor valuri continue de pământ
în formă sinuoasa, care prin coloritul lor se deosebesc de terenul
înconjurător; acestea pot fi orientate paralel, oblic sau
perpendicular faţă de linia frontului;
- prezenţa unor plase de mascare şi a vegetaţiei uscate folosite
pentru mascarea lucrărilor genistice;
- deplasarea militarilor prin lucrări (tranşee, şanţuri de
comunicaţie);
- apariţia la suprafaţa solului a turelei sau a ţevii tunului
(mitralierei), pe timpul executării tragerilor;
- poteci, cărări, tranşee sau şanţuri de comunicaţie care fac
legătura între amplasamente, adăposturi sau poziţii de tragere;
- zgomotul, fumul şi praful produs pe timpul executării focului de
către adversar, iar pe timp de noapte, lumina de la gura ţevii;
- prezenţa unor mijloace mecanizate care execută lucrări de
277
amenajare genistică a terenului;
- dezvoltarea reţelei de drumuri care uşurează manevra diferitelor
mijloace spre raioanele fortificate;
- stratul protector al instalaţiilor de filtroventilaţie (de la
suprafaţă) care se vede din aer sub forma de pete luminoase.
După aspectul exterior, majoritatea lucrărilor de fortificaţie de
suprafaţă reprezintă combinaţii de săpături şi umpluturi de
diferite dimensiuni şi forme.
În situaţia că tragerile se execută din lucrări acoperite,
zgomotul împuşcăturii se aude înăbuşit, iar noaptea se
văd licăriri de lumină, după care se pot stabili dispunerea
ambrazurii, deci amplasarea lucrării. În sectoarele de
tragere iarba se deosebeşte de iarba proaspătă prin
culoarea ei mult mai deschisă, iar iarna sectorul de
tragere se descoperă după zăpada puţin topită şi închisă
la culoare.
În cazul când cazematele au fost amplasate în pădure ele se
descoperă, deoarece se dispun în centrul luminişurilor sau al
suprafeţelor defrişate, iar în faţa ambrazurilor există culoare în
formă de raze.
Când un proiectil de artilerie (bombă) loveşte o lucrare din
lemn şi pământ, explozia aruncă frânturi de grinzi, scânduri şi
pietre.
Dacă proiectilul (bomba) loveşte o lucrare permanentă,
explozia va produce un nor de fum ca şi în cazul exploziei unei
grenade cu focos cu aprindere instantanee. Norul de fum se
amestecă cu un praf cenuşiu provenit din dislocarea betonului, iar
zgomotul exploziei este mult mai strident decât în cazul căderii
pe pământ.
Baraje - pete mici de iarbă sau de pământ uscat care apar sub forma
explozive unei table de şah, reprezentând locurile unde au fost plantate
şi mine cu minele;
acţiune - existenţa unor săpături în diferite locuri;
întârziată - vegetaţia veştejită în anumite raioane sau pe unele direcţii, în
special iarba şi boscheţii;
- sârma subţire bine mascată şi ancorată cu un capăt de copaci
sau ţăruşi, folosită pentru declanşarea prin surprindere a unor
tipuri de mine;
- bucăţi de sfoară, sârmă, ambalajele minelor, percutoare şi ţăruşi
rămaşi pe locul de plantare;
- mişcarea militarilor adversarului pe direcţii strict delimitate;
- urme de reparaţii a duşumelelor şi a pereţilor clădirilor, precum
şi alte urme suspecte;
- zgomotul produs de funcţionarea sistemelor de declanşare;
- goluri în pereţii construcţiilor, care se determină prin ciocănirea
lor.
Baraje de - sârma ghimpată sau obişnuită fixată pe pari, copaci, capre, prin
278
sârmă intermediul izolatorilor de porţelan, cauciuc, carton gudronat sau
electrizată alte materiale izolante;
- pari curăţaţi de coajă şi impregnaţi sau unşi cu bitum;
- plase metalice întinse pe pari şi urmele carbonizate ale locurilor
de fixare a instalaţiilor electrice, iarba arsă în locurile unde
acestea vin în contact cu conductorii;
- şanţuri proaspăt săpate şi acoperite, care servesc pentru
întinderea cablurilor.
Lucrări - încărcături de exploziv aplicate pe obiectivele de distrus;
pregătitoar - cabluri şi alte mijloace folosite pentru legarea încărcăturilor;
e pentru - existenţa găurilor şi puţurilor de mină la elementele construite
distrugeri din beton (culei, pile), precum şi existenţa unor pete regulate pe
feţele acestora;
- urme de materiale explozive (ambalaje) şi de mijloace auxiliare
(sârmă, sfori, resturi de scânduri etc.);
- paza întărită a obiectivelor;
- porţiuni regulate cu nuanţe diferite, apărute în partea carosabilă
a drumurilor, îndeosebi în porţiunile care nu se pot ocoli (în
defileuri, rambleuri, debleuri etc.);
- urme de săpături executate în şanţurile şoselelor sau în
talazurile acestora, precum şi pe pantele abrupte alăturate, când
se intenţionează blocarea prin prăbuşiri de stânci.
Puncte de - urmele tehnicii pe ambele maluri;
trecere - rampe de acces şi ieşire;
peste - traseul radial al drumurilor către şi de la punctul de trecere;
cursurile - existenţa mijloacelor de trecere specializate şi din zonă;
de apă - anumite marcaje existente pe cursul de apă şi pe maluri.
Trecerile pe pod sau portiţe se pot descoperi, de regulă, în
amonte, baraje-estacade pentru protecţia acestora contra
mijloacelor de distrugere plutitoare.
Observate din aer sau din locuri dominante se văd sub
Drumuri forma
unor fâşii înguste, de lungimi mari, vara fiind mai luminoase
decât fondul înconjurător, iar iarna mai închise.
Drumurile de pământ profilate şi şoselele se deosebesc după
lăţimea constantă pe toată lungimea traseului, cu porţiuni drepte
şi curbe executate regulat.
Pentru a identifica lucrările false şi a le deosebi de cele reale
este necesar să se studieze cu atenţie:
- dacă lucrările semnalate sunt folosite şi în ce măsură;
- dacă activitatea ce se desfăşoară este continuă;
- dacă lucrările sunt de dimensiuni corespunzătoare celor reale;
- prezenţa machetelor şi a mijloacelor de imitare.
- prezenţa pe comunicaţii a unor subunităţi şi mijloace de geniu
Mijloace care lucrează la consolidarea podurilor, a unor porţiuni de drum şi
de atac la mărirea razei curbelor;
nuclear, - apariţia pe comunicaţii a unor subunităţi de pază, siguranţă şi
279
biologic si de artilerie antiaeriană în poziţie, în special la punctele obligate
chimic de trecere, controlul circulaţiei şi al populaţiei;
- reducerea simţitoare a circulaţiei autovehiculelor şi a
personalului pe comunicaţii;
- deplasarea pe comunicaţii a unor autovehicule de construcţie
specială, cu remorci si semiremorci încărcate cu containere şi
acoperite cu prelate, în care se transportă părţile componente ale
rachetelor, precum şi a unor autovehicule cu instalaţii speciale
(macarale, grupuri electrogene, staţii de descoperire şi dirijare
etc.).
Art.58 Indici privind activitatea desfăşurată de adversar la un obiectiv:
Activităţi
şi acţiuni Indici de descoperire
militare
Trupe care - recunoaşterea unor itinerare de către grupe mici de ofiţeri şi
se apariţia unor subunităţi de cercetare;
pregătesc - amenajarea diferitelor porţiuni de drum şi consolidarea podurilor
pentru sau a locurilor de varientare;
deplasare - instalarea la intersecţii a îndrumătorilor de circulaţie şi a unor
indicatoare de orientare;
- zborul unor avioane şi elicoptere de recunoaştere de-a lungul
itinerariilor;
- recunoaşterea şi cercetarea unor raioane din apropierea
comunicaţiilor în care urmează să staţioneze trupele;
- deplasarea unor subunităţi de siguranţă, a trupelor şi tehnicii de
luptă în coloană pe diferite comunicaţii;
- prezenţa artileriei antiaeriene în apropierea punctelor obligate
de trecere şi în lungul itinerarelor de deplasare.
Când deplasarea se execută pe comunicaţii pietruite sau
drumuri de pământ şi terenul este uscat, trupele pot fi
descoperite după zgomot şi după praful dens care se ridică în
urma coloanelor, la mică înălţime.
Trupele ce se deplasează pe jos în afara drumurilor sau pe
zăpadă pot fi descoperite după urmele pe care le lăsa pe teren.
Pe timp de iarnă, subunităţile care se deplasează pe schiuri
pot fi descoperite după urmele lăsate pe zăpadă, iar după
înclinarea urmei rozetei de la beţele de schi se identifică sensul
de mişcare.
Deplasarea autovehiculelor poate fi uşor descoperită după
urmele vizibile lăsate de roţi sau şenile, după norii de praf care se
ridică la înălţimi mari, după zgomotul motoarelor şi şenilelor şi
după lumina farurilor şi a lămpilor de poziţie, frânare şi
semnalizare.
Trupe - existenţa militarilor şi a autovehiculelor de diferite tipuri,
aflate în dispuse în acoperiri (păduri, crânguri, livezi) şi a urmelor lăsate de
staţionare acestea;
şi în - raioanele de staţionare au o suprafaţă mai mică, iar subunităţile
280
raioanele se află uneori în coloană, pe comunicaţii, orientate către direcţia
de în care urmează să se deplaseze;
concentrar - prezenţa unor militari şi subunităţi de pază şi siguranţă în
e aproprierea raioanelor de dispunere a trupelor;
- desfăşurarea unor activităţi variate (executarea de lucrări
genistice, curăţatul armamentului, repararea tehnicii,
completarea plinurilor) şi intensificarea transporturilor de
materiale către raioanele respective;
- dispunerea artileriei antiaeriene în poziţii de-a lungul
comunicaţiei si pe înălţimile din aproprierea raionului de
concentrare (staţionare) a trupelor;
- existenţa unor drumuri circulate care fac legătura între
comunicaţia principală şi raionul de concentrare (staţionare) a
trupelor;
- descoperirea adversarului după diferite surse de lumină şi
zgomot, care pot fi văzute pe timp de noapte.
În raioanele unde a staţionat adversarul se vor cerceta cu
atenţie urmele lăsate de autovehicule, documentele şi scrisorile
personale, ambalajele ramase de la alimente şi muniţii, pentru a
stabili pe cât posibil natura, compunerea şi valoarea unităţilor,
moralul militarilor şi caracterul activităţilor desfăşurate.
Adversarul - existenţa unor mişcări neobişnuite (forfotă);
aflat într-o apariţia, pe timp de noapte, a luminilor în locuri unde anterior nu
localitate existau;
- deplasarea pe străzi a maşinilor de comandament şi a
motocicletelor;
- deplasarea pe trotuare şi prin grădinile caselor a militarilor
izolaţi (agenţi);
- executarea anumitor lucrări de consolidare a subsolurilor,
precum şi a lucrărilor de adăpostire a personalului şi tehnicii,
îndeosebi în curţi, grădini etc.;
- prezenţa cablurilor telefonice de campanie, întinse pe unele
case şi care se îndreaptă către diferite raioane unde se află trupe
sau formaţiuni de logistică;
- existenţa în grădini, livezi sau locuri virane a bucătăriilor de
campanie, care se descoperă după fum şi miros;
- prezenţa la intersecţii şi la intrarea şi ieşirea din localitate a
îndrumătorilor de circulaţie, a santinelelor şi patrulelor;
- circulaţia limitată a populaţiei, în special după lăsarea
întunericului, uneori evacuarea acesteia.
DISTANŢELE PÂNĂ LA CARE SE VĂD DIFERITE
OBIECTIVE SAU SE AUD ZGOMOTELE
1 1. Distanţele la care se văd obiectele:
282
Autovehicul pe şenile 1500 2500
un
autovehicul
Deplasarea Pe pneuri 1000 1500
unei Pe şenile 1500 2500
coloane
de
autovehicul Coloana hipo 700 1000
e
B - baza de etalonare ;
N - numărul de paşi efectuaţi pe baza de etalonare ;
Ne - numărul de paşi efectuaţi până la un obiect oarecare din teren ;
X - distanţa în metri până la acel obiect .
Fig. 31 Determinarea
distanţelor în comparaţie
cu dimensiunile liniare ale
obiectelor
Fig. 32.
Determinarea
distanţelor cu
ajutorul binoclului
285
Determinarea distanţelor se face numai în cazul când sunt cunoscute
dimensiunile obiectivului până la care se măsoară distanţa. În această situaţie
se procedează astfel:
-se măsoară unghiul sub care se vede obiectivul, în miimi, încadrându-se
obiectivul în scala binoclului;
-se aplică formula de mai sus;
1.2.4. Măsurarea distanţelor cu telemetrul de geniu
Până la un obiect ce are dimensiunile cunoscute :
-se vizează obiectul şi se roteste cilindrul de măsurare până când conturul
imaginii capătă continuitate pe linia de separaţie a celor două semicâmpuri;
- se efectuează citirea prin microscop pe scala unghiurilor paralitice (cifre
de la 0 la 1700);
- se roteşte cilindrul de măsurare până când pe linia de separaţie ,
marginea stângă a părţii superioare coincide cu marginea dreaptă a părţii
inferioare a imaginii;
- se citeşte prin periscop pe scala unghiurilor paralitice;
- se scade unghiul citit prima oara din cel citit a doua oară şi se adaugă
corecţia cu ajutorul coeficientului K (valoarea acestuia este constanta şi se
găseşte înregistrată pe corpul aparatului)
- se calculează distanţa cu formula :
Lx 206265
D
Fig. 33 Măsurarea
distanţelor cu
telemetrul de geniu
286
2.1. Determinarea înălţimilor cu ajutorul unei balize :
Fig. 34
Determinarea
expeditivă a
distanţelor
Fig.35 Determinarea
distanţelor cu ajutorul
echerului
deci : H = D +h
287
2.3. Determinarea înălţimii cu ajutorul dendometrului:
FG AF AFXCE
de unde :FG
CE BC BC
Înălţimea H a arborelui va fi : H= FG+h
Fig.36
3. Determinarea pantei terenului.Determinarea înălţimii
2 cu ajutorul
3.1. Aprecierea pantei terenului din vedere
dendrometrului
:
- se priveşte lateral comparându-o apoi cu valoarea unui unghi etalon
cunoscut (echerul sau degetele mâinii desfăcute la maximum);
- se va urmării ca pe timpul aprecierii , echerul cu una din catetele sale,
cât şi palma cu degetul mijlociu să fie dispuse în poziţie cât mai orizontală;
289
-măsurând dreapta B’E’ la scara şi scăzând din ea distanţa DE măsurata
pe teren, se obţine mărimea BD, care constituie lăţimea cursului de apă.
Fig. 40 Determinarea
lăţimii cursurilor de apă
prin procedeul intersecţiei
Fig. 41 Determinarea
lăţimii cursurilor de apă
prin procedeul
triunghiului dreptunghic
isoscel
290
- se bat 3 ţăruşi , de 30 –40 cm lungime, unul la marginea apei , iar
ceilalţi la 2-3 m distanţă între ei ;
- pe primul ţăruş se aşează o stadie verticală gradată, iar o altă stadie
(lănteţ) se aşează orizontal , cu un capăt pe al doilea ţăruş , iar cu celălat capăt
se alătură de stadia verticală;
- se însemneză diferenţa de nivel a ţăruşului al doilea faţă de primul şi se
procedează la fel pentru determinarea diferenţei de nivel dintre ţăruşul al
doilea şi al treilea , continuând la fel până la sfârşitul operaţiei;
- rezultatele măsurătorilor se însumează, obţinându-se înălţimea malului
faţă de nivelul apei;
Fig. 42 Determinarea
înălţimii malurilor cu
stadia
292
Raportul dintre numărul de mine
antitanc cu acţiune completă şi 378/16
42/84 63/84 336/168
numărul de mine antitanc cu 8
acţiune antişenilă
Densitatea 0,5 0,6 1,0 1,1
Art. 8 (1) În cadrul unui câmp de mine, minele pot fi plantate astfel:
a) pe rânduri singulare:
293
I) Fig. 2 Rânduri de mine cu cuiburi de mine
c) în fâşii minate:
294
12 ADVERSAR
I2E I1E
I3E
1
ne
11
mi 2
MEA
15m
I1
min.
de MEA I3 I2
10 3
lui
pu
9
15
A1
m
ca 4
A2
min.
ea
m
m
ci8
B1
an B2
Ad 5
7
6
C2
13 C1
Directie de D1
D2
minare
Frontul campului
de
mine
Linia scurtă de minare a MEA;
Linia de bază a MEA;
Linia centrală a fâşiei minate;
Punct de capăt al fâşiei minate;
Axul rândului de mine singulare cu cuiburi de mine;
Axul rândului de mine;
Gard de împrejmuire;
Cuib de mine;
9. Punct de capăt;
10. Fâşie minată;
11. Punct de capăt al liniei de bază al MEA ;
12. Marcaj linii scurte de minare ale MEA.;
13. Punct de schimbare de direcţie.
Fig. 4 Elementele câmpului de mine
295
(2) Elementele câmpului de mine sunt:
a) frontul câmpului de mine;
b) adâncimea;
c) axul rândului de mine singulare (axul rândului de mine singulare cu
cuiburi de mine; linia centrală a fâşiei minate);
d) punctele de capăt ale rândurilor de mine (fâşiilor minate);
e) punctele de schimbare de direcţie - P.S.D.;
f) cuibul de mine;
g) linia de siguranţă;
h) margine exterioară asimetrică – M.E.A. (dacă se instalează):
- linia de bază a M.E.A.;
- punctele de capăt ale liniei de bază al M.E.A.;
- liniile scurte de minare ale M.E.A.
i) culoarele prin câmpul de mine (dacă se execută).
(3) Frontul câmpului de mine este reprezentat de lungimea laturii
câmpului de mine perpendiculară pe direcţia de înaintare a adversarului
măsurată între axele minelor plantate la extremităţile câmpului de mine.
(4) Adâncimea câmpului de mine este reprezentată de lungimea laturii
câmpului de mine paralelă cu direcţia de înaintare a adversarului măsurată
între axul celei mai apropiate mine şi axul celei mai îndepărtate mine de
adversar.
(5) Axul rândului de mine reprezintă linia frântă marcată pe teren faţă de
care se stabileşte locul fiecărei mine în cadrul rândului.
(6) Axul rândului de mine singulare cu cuiburi de mine reprezintă linia
frântă marcată pe teren faţă de care se stabileşte locul fiecărei mine centrale a
fiecărui cuib de pe rând.
(7) Linia centrală a fâşiei minate reprezintă linia frântă, marcată pe
teren, faţă de care se stabileşte dispunerea alternativă, de o
parte şi de alta a acesteia, a minelor centrale ale fiecărui cuib.
(8) Punctele de capăt ale rândurilor de mine reprezintă punctele
marcate pe teren, dispuse la distanţa minimă de siguranţă faţă
de prima mină singulară plantată (mina centrală a primului cuib)
sau faţă de ultima mină singulară plantată (mina centrală a
ultimului cuib). Punctele de capăt se notează cu litere majuscule
urmate de cifrele arabe 1 şi 2. Minarea va începe întotdeauna cu
punctul 1.
(9) Punctul de schimbare de direcţie reprezintă punctul marcat în
teren în care rândul de mine (linia centrală a fâşiei minate)
schimbă direcţia , sub un anumit unghi.
(10) Cuibul de mine reprezintă suprafaţa de teren semicirculară, cu
raza de 2 metri, în care se plantează mine antiblindate şi
antipersonal. Mina antiblindată, plantată la mijlocul diametrului
semicercului, poartă denumirea de mină centrală. Toate cuiburile
de mine se numerotează, cele cu numere impare fiind dispuse
întotdeauna pe partea dinspre adversar a făşiei minate (în cazul
plantării în fâşii minate).
296
(11) Linia de siguranţă serveşte la uşurarea plantării minelor cu
acţionare la tracţiune şi nu se va marca sau înregistra după
completarea formularului câmpului de mine.
(12) Marginea exterioară asimetrică reprezintă ansamblul fâşiilor
minate, dispuse la o distanţă minimă faţă de primul rând de mine
(fâşie minată), către adversar, în scopul îngreunării determinării
schemei de plantare a câmpului de mine.
(13) Linia de bază a M.E.A. reprezintă linia dreaptă, marcată în teren, faţă
de care sunt dispuse liniile scurte de minare ale M.E.A.
(14) Linia scurtă de minare a M.E.A. reprezintă linia dreaptă, marcată în
teren,
dispusă sub un anumit unghi faţă de linia de bază a M.E.A., având un punct de
capăt pe aceasta, faţă de care se plantează cuiburile de mine ale M.E.A.
(15) Punctele de capăt ale liniei de bază al M.E.A. reprezintă punctele
marcate pe teren, dispuse la distanţa minimă de siguranţă faţă de mina
centrală a primului cuib sau faţă de ultima mină centrală, a ultimului cuib.
Punctul de capăt de la care se începe plantarea liniei scurte de minare se
dispune pe linia de bază a M.E.A.
Art. 9 Gradele de pregătire a barajelor de mine şi obiectivelor pregătite
pentru distrugere sunt:
a) gradul de pregătire ,,numărul 2” - când acestea sunt gata de luptă :
- minele necomandate sunt plantate şi amorsate ;
- minele comandate sunt gata pentru a fi acţionate ;
- obiectivele ce urmează a fi distruse sunt complet pregătite pentru
darea
focului ;
- minele cu acţiune întârziată sunt instalate şi mascate, iar
mecanismele
de întârziere sunt pornite ;
- capsele sunt introduse în încărcăturile de exploziv.
b) gradul de pregătire ,,numărul 1” - când acestea sunt pregătite în
vederea unei treceri rapide la gradul de pregătire ,,numărul 2”:
- minele necomandate sunt plantate şi amorsate, iar câmpurile de
mine
sunt marcate;
- minele comandate sunt în stare de siguranţă;
- obiectivele care urmează a fi distruse au încărcăturile de exploziv
instalate, capsele sunt legate la dispozitivele de aprindere, fără a fi introduse în
încărcături;
- minele cu acţiune întârziată sunt instalate şi mascate, însă
mecanismele
de întârziere nu sunt pornite.
Art. 10 Valoarea distrugerilor de realizat poate fi :
a) minimă atunci când varientarea sau înlăturarea lor se poate executa în
timp
scurt ;
297
b) medie când necesită un volum mai mare de lucrări pentru înlăturarea
sau
varientarea lor, oprind pe timp limitat acţiunile inamicului;
c) maximă când varientarea nu este posibilă iar volumul mare de
distrugeri
obligă adversarul să-şi schimbe direcţiile de ducere a acţiunilor.
Pionierul
Art. 11 (1)Pionierul este militarul specialist apt să îndeplinească o
funcţiune în structurile subunităţilor de pionieri (geniu).De regulă acţionează în
cadrul grupei (echipei) şi plutonului, rareori independent.
(2) Subunităţile de pionieri sunt structurile specializate din arma geniu
destinate să execute în principal:
a a) cercetarea la minare şi deminarea terenului;
b) baraje de mine;
c) culoare prin barajele genistice proprii şi ale inamicului;
b d) lucrări de distrugeri.
(3)Pionierul are rolul de a executa :
a) lucrări de baraje de mine:
- plantarea /deplantarea (neutralizarea) minelor (antiblindate,
antipersonal,
de apă, cursă, speciale) izolate, în grupuri sau în cadrul câmpurilor de mine,
manual şi mecanizat, ziua şi noaptea.
- cercetarea la minare şi deminarea terenului .
- executarea culoarelor în barajele de mine proprii şi ale adversarului,
prin
diferite procedee.
Art. 12 Îndatoririle specifice pionierului sunt prezentate în tabelul
următor:
298
J) Domeniul K) Îndatoriri
Plantarea manuală / deplantarea (neutralizarea)
minelor antiblindate (antitanc): MAT-62A, MAT-62-B,
MAT-76;
Plantarea manuală /deplantarea (neutralizarea)
minei antiblindat cumulative cu catarg MC-71;
Plantarea manuală /deplantarea (neutralizarea)
minei antiblindat cumulativă magneto-seismică MAT-
CMS;
Plantarea mecanizată a: MAT-62A, MAT-62-B,
Lucrări de baraje
MAT-76, MAT-CMS.
Plantarea /deplantarea /neutralizarea /distrugerea
minelor antipersonal: MAI-2, MAI-6, MAI-68 cu /fără
disc, MAI-75, MSS, MAI-GR2.
Plantarea /deplantarea /neutralizarea minelor de
apă:
MLA, MRA-80.
Plantarea mecanizată a minelor antiblindat
(antitanc) cu distribuitorul-plantator de mine DPM - 4.
Cercetarea la minare, cu mijloacele de cercetare a
barajelor de mine, prin procedeul:
- examinării nemijlocite;
- culoarelor paralele;
- culoarelor sinusoidale.
MAT-62A,
Mina
300
(3) Principalele caracteristici ale capselor sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul nr.4
L) Caracteris CD- TAT- N tip
CD-5 M) CD-8R CD-11R
tici 2R 1T MS-3
Lungimea capsei
56 50 22 17 9,7 32
(mm)
Diametrul
7 7 6,8 10 6,1 15,5
capsei (mm)
Diametrul exterior
al 13 22 8,5
13 13
niplului (mm)
0,1 g -amestec fulminat
0,5 g-
(fulminat de de
Încărcătura de fulminat de Capsa
mercur, clorat de mercur
iniţiere (g) mercur G-2
potasiu, sulfură (ameste
Hg(CN)2
de stibiu) c)
Încărcătura Hexog
1,02 g - RDX,tetril sau 0,6g
brizantă (g) en
tetril PNT(0,5) -tetril
(3,250)
301
(4) Compunerea capselor detonante:
302
Tipul şi schema capsei Compunerea
Capsa - CD-8R Corpul capsei:
- niplu metalic pentru fixare la percutor;
- tub din cupru pentru încărcătura brizantă;
- căpăcel pentru încărcătura de iniţiere .
Încărcătura brizantă (hexogen ,tetril sau
pentrită)= 0,5 g;
Încărcătură de iniţiere =0,1 g.
Capsa - CD-11R Corpul capsei:
- niplu de bachelită pentru fixare la
percutor;
- tub din cupru pentru încărcătura brizantă;
- căpăcel pentru încărcătura de iniţiere.
Încărcătura brizantă: hexogen ,tetril sau
pentrită;
Încărcătura de iniţiere: fulminat de mercur
(în amestec).
Detonatorul - MS-3
Detonatorul:
- tub metalic (în interiorul căruia se găseşte
un calup din hexogen de 3,250g.);
- capsa detonantă G-2, (fixată la capătul
tubului metalic).
309
3)Mina MAT-76 Descriere: mină fără carcasă, din trotil turnat
(fără înveliş) îmbrăcat cu un strat de pâslă din fibră de sticlă; în
Acţionare la corpul minei este fixat, în timpul turnării
apăsare:200kgf explozivului, un pahar de bachelită care
Antişenilă adăposteşte ansamblul percutor.
Compunere:
- corpul minei TNT turnat: - 9,350 kg;
- ansamblul percutor P-62;
- detonatorul intermediar TNT presat: - 0,160 kg:
Caracteristici:
- tipul capsei: CD-11R;
- dimensiunile minei: - diametrul: 340 mm;
- înălţimea: 1125 mm;
Fig. 15 Mina MAT-76
- masa minei: - 10 kg.
310
5) Mina antiblindat Compunere:
cumulativă MC-71 - corpul minei :
Forţa de acţionare la vârful - carcasa exterioară şi interioară;
catargului:10-20 kgf. - capacul inferior;
Cu catarg,a ntişenilă şi - capacul superior;
antipodea - garnitura de etanşare;
- mânerul;
- amorsa detonantă cu întârzietor:
- fitil detonant;
- niplu;
- capsa detonantă.
316
Art 29 Minele antipersonal improvizate sunt prezentate în tabelul
următor:
Tabelul nr. 9
Denumirea Descrierea si principalele caracteristici tactico-
Tipul tehnice
Schema minei
1) Mine improvizate cu Sunt în principal de tip fugasă.
acţionare la apăsare Compunere:
- corpul minei: cutii din lemn, metal, plastic;
- încărcătura de luptă: 100-200 g TNT sau
dinamită;
- sistemul de iniţiere:
- electric (capsă electrică) cu sursă de
alimentare;
Fig. 30 Mina cu - mecanic (capsă detonantă CD-2, CD-5 şi
acţionare la percutorul universal PU;
apăsare - amorsa improvizată: capsă pirotehnică,
cartuş, bandă izolatoare.
- accesorii: cuie, sârmă, cabluri electrice,
contactoare, etc;
2) Mine improvizate cu
acţionare la tracţiune Sunt în principal mine cu schije.
Compunere:
- corpul minei: grenade, proiectile, bombe, cutii
metalice sau alte materiale în care s-au încorporat
cuie, bucăţi de metal;
- încărcătura de luptă (TNT) din:
- grenade;
- proiectile, bombe;
Fig. 31 Mină - calupuri de exploziv.
dintr-o grenadă cu - sistemul de iniţiere:
acţionare la - electric – contactor electric improvizat care
tracţiune acţionează la întinderea sârmei de plantare a
minei (fig. nr. 32);
- mecanic – percutor universal PU cu şplint “P”
şi capsă detonantă (fig. nr. 31).
Fig. 32 Mină cu
acţionare la
tracţiune pe cale
electrică
317
Art. 30 Minele de apă sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul nr.10
Denumirea
Factorul de acţionare Descrierea şi principalele caracteristici tactico-
Tipul tehnice
Figura minei
1) Mina de litoral Descriere: mina de litoral antidesant.
antidesant MLA Compunere:
- corpul minei:
Acţionare mecanică la -formă semisferică prevazută cu două guri
vârful catargului: 18-26 (una centrală, cu pahar pentru însurubarea
kgf. percutorului şi una laterală, pentru încărcarea
corpului cu exploziv);
De apă (afundată) - placa de lestare;
- percutorul cu catarg;
- încărcătura de luptă din TNT turnat: - 10,0 kg;
- detonatorul intermediar TNT presat: - 0,150
kg;
- capsa detonantă specială CD-10;
Caracteristici:
- dimensiunile minei:
- diametrul: - 800 mm;
- înălţimea: - 1000 mm.
- masa minei:
- cu placa de lestare: - 60 kg;
- fără placa de lestare: - 21 kg.
- adâncimea apei la care se plantează: - 1…2
m.
- timpul de dizolvare a pastilei solubile din
dispozitivul de siguranţă al percutorului:
- la temperatura apei de +30 OC: - 20…30
Fig. 33 Mina 318
MLA
min;
- la temperatura apei de 0OC: - 50-160
min.
- spaţiul antidetonant: - 6 m.
Tabelul nr.11
Denumirea Descrierea şi principalele caracteristici tactico-
Factorul de acţionare tehnice
Tipul
Figura minei
319
1)Mina cu acţionare la Mina cu acţionare la descărcare este folosită la
descărcare MS 3M asigurarea împotriva deplantării minelor
antiblindat, precum şi pentru realizarea diferitelor
Greutatea sarcinii mine cursă cu acţionare la descărcare.
necesare pentru Compunere:
instalarea(plantarea) - corpul minei din bachelită:
minei: minimum 6 kgf. - locaş orizontal pentru mecanismul de
percuţie şi detonator;
Mină cu acţiune la - locaş vertical pentru mecanismul
descărcare eliberator;
- două capace suprapuse (interior şi
exterior).
- mecanismul eliberator:
- arc spiral conic;
- tija opritoare;
- inel metalic.
- mecanismul de percuţie special:
- cuiul percutor;
- arcul cuiului percutor;
- bucşa limitatore din bachelită;
- fir metalic tăietor sub formă de cadru;
- element metalic de siguranţă (de vară-roşu
şi de iarnă-alb).
- încărcătura de luptă din TNT presat: - 0,310 kg;
- detonatorul cu capsa G2 şi calup de hexogen.
Caracteristici:
- dimensiunile minei: - înălţimea: - 65 mm;
- diametrul: - 110 mm.
- masa minei: - 0,630 kg.
Fig. 35 Mina
- masa sarcinii de plantare: - min. 6 kg.
MS3M
- timpul de siguranţă:
- cu element metalic pentru vară: - 5-60
min. la temperatură de +45…-5º C;
- cu element metalic pentru iarnă: - 300-120
min. la temperatură de 5…-45º C.
2) Mina de semnalizare Descriere: corp cilindric metalic având la partea
acustică şi luminoasă inferioară trasat un brâu în culoarea semnalului
MSAL luminos al minei (alb, roşu sau verde).
De semnalizare acustică si Compunere:
luminoasă cu acţionare la - corpul minei:
tracţiune - blocul semnalului prin sunet;
- blocul semnalului luminos cu 15 steluţe şi
încărcătura de azvârlire din pulbere neagră;
- steluţele;
- niplul cu capsa specială de aprindere.
- ţăruş din lemn
320
- sârmă de tracţiune de 5 m cu carabinieră;
- percutor universal (PU).
Caracteristici:
- dimensiunile minei: - înălţimea: - 278 mm;
- diametrul: - 26 mm;
- masa minei: - 0,290 kg.
- durata de funcţionare a semnalului:
- luminos: 10-12 sec; - acustic: 8-10 sec.
- înălţimea de aruncare a steluţelor: min. 5 m.
- distanţa de observare:
- acustic: max. 300 m; - luminos: max. 500 m.
3) Mina cu acţiune Descriere: ansamblu de iniţiere M-14, la care sunt
întârziată până la 14 zile legate în paralel 1…40 capse electrice tip CEA, în
serie două capse CEA sau un circuit mixt format
din 4 ramificaţii a câte 2 capse.
Compunere:
- ansmblul de iniţiere:
- cutie;
- contactor electric pe bază de mecanism de
ceasornic M-14;
- sursa de alimentare;
- trusa de accesorii.
- încărcătura de luptă se calculează,
confecţionează şi aşează conform instrucţiunilor G-
4;
Fig. 36 Mina cu - capse electrice tip CEA.
acţiune întârziată Caracteristici:
până la 14 zile - dimensiunile cutiei ansamblului de iniţiere:
203 x 153 x 122 mm.
- greutatea ansamblului de iniţiere: 3,5 kg(cu
baterie).
- durata întârzierii: 4 ore …..14 zile.
- precizia stabilirii întârzierii : ± 1 oră.
- precizia de funcţionare a mecanismului, faţă de
durata prestabilită:
-6 ore ….2 zile = ±2 ore;
-2 zile ….6 zile = ±4 ore;
-6 zile …14 zile = ± 6 ore.
Art. 32 (1) Minele cursă sunt mine izolate ce se plantează în locuri nebănuite de
adversar, însă frecventate de el, legate funcţional de obiecte şi instalaţii ce par inofensive,
astfel încât încercarea de schimbare a poziţiei, mediului sau de folosire a acestor obiecte şi
instalaţii, să provoace explozia minei. Ele pot fi instalate şi în câmpurile de mine antiblindat şi
antipersonal.La baza realizării lor stau în primul rând mijloacele din înzestrarea trupelor
combinate cu mijloace şi materiale din zonă, precum şi mijloace şi materiale explozive ce se
găsesc în economie.
(2) Compunere :
a) corpul minei;
321
b) încărcătura de luptă : TNT din minele din înzestrare sau calupuri de TNT
şi
alţi explozivi;
c) sistemul de iniţiere (mecanic, electric, chimic);
d) siguranţa de plantare.
(3) Cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească minele cursă :
a) să fie plasate în locuri frecventate de inamic şi legate de obiecte utile
inamicului;
b) să fie adaptate obiceiurilor inamicului;
c) să fie bine mascate;
d) să fie cât mai variate ca sistem de construcţie şi funcţionare;
e) să fie simple şi uşor de realizat;
f) să ofere siguranţă pe timpul instalării.
(4) La confecţionarea şi mai ales la plantarea minelor cursă trebuie să se
acorde atenţie măsurilor de siguranţă, folosind în acest scop pionieri cu
deprinderi şi experienţă în executarea unor asemenea tipuri de mine.
(5) Calitatea şi varietatea minelor cursă depinde în mare măsură de
ingeniozitatea şi gradul de instruire a celor ce le realizează.
322
sursa de alimentare: o lungime de 49 cm;
- microacumulator cu tensiunea de 3,8 V sau Cască;
baterie tip 3-R-12 de 4,5V Sursă de alimentare –
durata de funcţionare cu o sursă de alimentare: formată din trei
- cu microacumulator: 40 ore; microacumulatoare sau
- cu baterie tip 3-R-12: 200 ore; dintr-o baterie tip 3-R-12;
durata de încărcare a microacumulatorului: 15 Sondă -diametrul de 6
ore; mm şi lungimea de 340
adâncimea de detectare pentru: mm;
- minele antiblindat cu carcasă metalică: 30-35 Piesa de etalonare - un
cm; disc metalic cu diametrul
- mine nemetalice, însa cu percutor metalic (tip de 40 mm şi grosimea de
PU): 7-8 cm; 1,5 mm.
temperatura admisă pentru lucru: -30C…+50C;
personal de deservire: 1 pionier;
timpul necesar pentru punerea în funcţiune: 2
min.
Fig. 39 Tija
Fig. 38 Detectorul de mine prelungitoare
DT-3
Art. 35 (1) Completul de minare-deminare se utilizează în scopul
plantării manuale a câmpurilor de mine, cercetării la minare a terenului,
deplantării şi neutralizării minelor.
(2) Caracteristicile tactico-tehnice ale completului de minare-
deminare tip
întreg şi redus sunt prezentate în tabelul următor:
CMD tip
Caracteristici CMD tip redus
intreg
Dimensiuni de gabarit ale ambalajului (mm):
-lungime: 780 450
- lăţime: 490 300
-înălţime: 320 600
Masa totală (kg): 35 20
(3) Elementele componente ale completului de minare-deminare tip întreg
şi redus sunt prezentate în tabelul următor:
CMD tip
Componente CMD tip redus
întreg
Sfoară de minare tip I (buc): 3 1
323
Derulator mic (buc): 3 -
Sfoară de minare tip II (buc): 4 1
Derulator mare (buc): 2 -
Cutie port capse (buc): 6 8
Şplint de siguranţă cu sfoară (buc): 6 -
Ciocan de cauciuc (buc): 2 -
Chei speciale (buc): 2 -
Sac de pânză (buc): 6 6
Planşetă de lemn portabilă (cpl) : 1 -
Şurubelniţă (buc): 1 1
Detector de mine DT-3 (cpl) : 1 -
Sondă lungă pt. cercetarea solului (buc): 4 2
Sondă scurtă pentru cercetarea solului (buc): 4 -
Gheară de pisică cu braţe rabatabile şi şnur 3 1
5x40 (buc.): 2 3
Suport ptr. înfăşurat şnur (buc): - 3
Stetoscop medical (buc): 1 1
Steguleţe albe (buc): 20 20
Steguleţe roşii (buc) 20 30
(4) Sfoara de minare tip I. Se găseşte înfăşurată pe un derulator
mic. Este compusă dintr-o sfoară de bază cu lungimea de 36 m si 8
sfori scurte, două cu lungimea de 2 m, trei cu lungimea de 3 m şi trei
cu lungimea de 4 m.
a) sfoara de bază este compusă din 9 fragmente legate cap la cap prin
inele.
b) sforile scurte sunt prevăzute la un capăt cu un inel, iar la celălalt capăt
cu
carabinieră, putând fi prinse în prelungirea sforii de bază sau ca braţe laterale
(coordonate) ale acesteia. Este confecţionată din şnur relon cu diametrul de 5
mm şi vopsită alternativ, pe segmente de 1 m, alb-roşu.
324
(5) Sfoara de minare tip II. În complet sunt două sfori de tip II,
înfăşurate pe un derulator mare. Sfoara de minare tip II este confecţionată din
12 fragmente de
328
Fig. 48 Motorul reactiv
e) Ansamblul format din instalaţia de dare a focului cu blocul de
transmitere
a detonaţiei:
- instalaţia de dare a focului (tambur metalic, cablu de acţionare şi
mecanism
de percuţie cu capsă detonantă CD 11R);
- blocul de transmitere a detonaţiei (corp cilindric la care sunt sudate
trei
bucşe încărcate cu TNT; în interiorul corpului cilindric se introduce detonatorul).
p
q
r
s
t
u
v
w Fig. 52 Distribuitorul - plantator de mine DPM-4 –vedere laterală
x
y f) Jgheabul de ghidare, construcţie metalică sudată cu secţiune
dreptunghiulară
prevăzut cu:
- ţeavă de reazem;
- ţeavă pentru fixare în poziţie de lucru;
- gura de încărcare legată articulat;
- căi cu role fixate de traverse;
- limitatoare.
331
Fig. 53 Jgheab de ghidare
g) Mecanisme de ridicare-coborare:
- a jgheabului de ghidare (format din corp, şurub de forţa, bucşă,
angrenaj conic, mecanism cu dublu clichet, arbore, mâner);
- al lamelelor întoarse (format din tobă cu cablu, mecanism cu clichet,
volan).
h) Mecanism de evacuare a minelor:
- carcasă;
- arbore conducător cu bloc culisant;
- arbore condus (2 roţi dinţate, 2 culbutoare, 2 perechi de gheare,
tacheţi).
i) Mecanism de armare compus din: cadru, camă, bucşă suport.
j) Dispozitiv de mascare :
- plug cu două brăzdare;
- două schiuri de reazem unite cu un balansier;
- două dispozitive de strângere;
- două lame întoarse.
k) Transmisia: cu lanţ şi arbori cardanici;
l) Sistemul de comandă – pentru conectarea sau deconectarea cuplajului
conic
de fricţiune al transmisiei;
m) Ambreiajul;
n) Instalaţia de plantare (plug şi cormane inverse);
o) Instalaţia electrică:
- 2 lampi triple;
- circuite electrice;
- claxon;
- priză.
p) Containerul pentru mine.
(4)Reguli de exploatare; întreţinerea tehnică zilnică sunt prezentate în
tabelul următor: Tabelul nr.16
Când se
execută Ce se controlează Ce se execută
întreţinerea
În zilele în care - presiunea în pneuri (3-3,5 - curăţirea de praf şi
2
se lucrează cu kgf/cm ); noroi, spălarea cu jet
distribuitorul- - starea anvelopelor, a de apă a tuturor
plantator, dispozitivului de remorcare şi a mecanis-melor,
după tuturor legăturilor (îmbinărilor); acordându-se o atenţie
terminarea - fixarea roţilor, a jgheaburilor de deosebită
lucrului ghidare şi a tuturor mecanismelor; mecanismului pentru
- funcţionarea jgheaburilor şi deblocare şi instalaţiei
gradul de întindere al transmisiilor cu de plantare;
lanţ; - ungerea cu un
- funcţionarea mecanismului de strat subţire de
deblocare, prin coborârea şi ridicarea unsoare consistentă, a
manuală de câteva ori a ramei tuturor părţilor
332
nevopsite (căile cu
mobile; role, dacă este
- deplasarea liberă a minelor pe necesar, se spală în
jgheab şi în dispozitivul cu plug; motorină, apoi în ulei şi
- funcţionarea semnalului “stop” şi se ung cu unsoare
a semnalului acustic (sonor). consistentă).
334
vor fi distruse pe locul de plantare,
cu ajutorul unei încărcături de trotil
de 100-200 g, aşezate alături de
mină sau pe aceasta.
Art. 53 Plantarea mecanizată a minelor MAT 62A şi 62B se face
respectând următoarele operaţiuni:
Operţaiuni
pentru
Operaţiuni pentru plantare
deplantare-
neutralizare
Amorsarea corectă a minelor antiblindat de către Deplantarea se
mecanismul de schimbare a poziţiei percutorului al DPM, execută ca la
este necesar ca înainte de începerea plantării să se execute procedeul
reglarea corespunzătoare a mecanismului de schimbare: manual
a) se reglează distanţa de la rolele jgheabului până la
paharul-piston prin scoaterea sau adăugarea unor şaibe;
b) se verifică funcţionarea mecanismului de schimbare, iar
dacă se constată o neconcordanţă între poziţia paharului-
piston şi mişcarea bolţurilor se execută următoarele
operaţiuni:
- se scoate roata de lanţ;
- se scoate lanţul de pe roata superioară;
- se deplasează DPM -ul până când cele două perechi de
bolţuri ajung la acelaşi nivel;
- se împinge manual paharul în poziţia maximă inferioară
fixându-se cama în mod corespunzător;
- se montează lanţul şi roata de lanţ
- se verifică funcţionarea mecanismului de schimbarea a
poziţiei percutorului.
Operaţiuni pentru plantarea mecanizată:
a) punerea în funcţiune a DPM şi
reglarea pătrunderii plugului la adâncimea de săpare
necesară;
b) scoaterea manuală a siguranţelor de
transport de la mine;
c) alimentarea cu mine a jgheabului
DPM;
d) urmărirea deplasării pe jgheab a minelor, a funcţionării
mecanismului de schimbare şi a calităţii mascării.
342
Art. 90 Plantarea câmpurilor de mine (de fixare) cu rânduri singulare şi cu
cuiburi de mine pe rând, fără M.E.A.( margine exterioară asimetrică) se execută
astfel:
(1)Plantarea unui câmp de mine se încredinţează, de regulă, unui
pluton de pionieri. Fiecărei grupe din cadrul plutonului i se
repartizează plantarea unuia sau mai multor rânduri de mine sau
plantarea minelor într-un sector de minare.
(2)Pentru plantarea minelor se foloseşte sfoara de minare tip II. Grupa se
organizează în doua echipe de pionieri, astfel:
a)echipa nr.1 formată din pionierii nr.1, 2, 3 şi 4;
b)echipa nr.2 formată din pionierii nr. 5 şi 6.
(3)La comanda comandantului de pluton de plantare a minelor,
comandantul de grupă execută următoarele activităţi:
a)întinde sfoara de minare împreună cu echipa nr.2, o fixează la teren cu
ţăruşi şi măsoară distanţele şi azimuturile pe fiecare direcţie;
b)se dispune la capatul A1 împreună cu echipa nr.1 cu mine antiblindat şi
mine antipersonal (pentru plantarea în cuiburi);
c)înaintează pe direcţia sforii până în dreptul puctului unde va fi plantată
mina antiblindat (cuibul de mine), se opreste si pionierul nr. 4 lasa mina jos;
d)se continuă deplasarea până se aşază ultima mină antiblindat jos de
către pionierul nr.4, care se întoarce la prima mină şi aşază minele AP înaintea
minei centrale, dispuse în linie paralel cu LCF(linia centrală a fâşiei);
e)se procedează la fel şi pentru ceilalţi pionieri din echipă, se sapă gropile
pentru mine iar la terminare se iese prin capătul opus direcţiei de minare;
f)se introduc minele în locaşuri, se amorsează şi se maschează de către
echipa nr.2 la distanţa de siguranţă de 10 m între ei şi la 25 m distanţă de
ceilalţi pionieri din echipa nr.1;
g)încarcă pământul rămas în saci, îl transportă până la LCF, de unde va fi
cărat de către pionierii din echipa nr.1 până în afara câmpului de minare;
h)se strânge sfoara de minare de către comandantul grupei împreună cu
pionierii din echipa nr.2;
i)se mută sfoara în alt sector de minare şi se continuă în acelaşi mod până
se realizează câmpul de mine;
343
j)se trece la completarea FCM.(formularul câmpului de mine).
15m
PSD N
Pi1
Pi3 2 2 2 2
Pi3 4 2 2 4 3 4 4 3 4
1
2 2 4 3 3 2 2
3 3
34 2 2 2 2 A2
Gr1 2 3 Pi4 5 Pi2
2 2 >2 Pi2
min 15
A1 Pi4
>10
min 15
min 15
>25
2 4
2 2 2 2
PSD
22
2 2 4
Gr3 2 2
G
>10
C1 C2
min 15
Gard imprejmuire spate
Fig. 71
Modul de acţiune al echipelor345
în cadrul grupei pentru
cercetarea unui câmp de mine prin procedeeul examinării
b)Verifica- Organizarea grupei : se împarte pe numere cu soţ şi fără soţ( în
rea la afară de Pi. cu detectorul )
minare a Modul de lucru :
terenului - -pe terenul ce urmează a fi cercetat se execută o reţea de
prin culoare. Se execută mai multe culoare principale cu lăţimea de
procedeul 6..8 m, care constituie aliniamentul de unde subunitatea începe
culoarelor cercetarea şi apoi deminarea;
paralele - -paralel şi perpendicular pe culoarul principal se execută
culoare ajutatoare late de 4…5 m şi la 160…200m distanţă unul
de altul ;
- culoarele principale şi ajutătoare se marchează la fiecare
20…25 m cu jaloane şi se numerotează ,numerele fiecărui culoar
înscriindu-se pe indicatoare instalate la intersecţiile culoarelor.
- Pentru executarea culoarului principal sau a două culoare
ajutătoare se destină de regulă o grupă de pionieri ,iar lucrările
se desfăşoară în ordinea următoare :
- 2…4 Pi., în funcţie de lăţimea culoarului , deplasându-se
eşalonat la 25…30 m, verifică fiecare , cu ajutorul sondelor fâşii
de teren de 2…2,5 m laţime;
- 1…2 Pi. cu detectoare ,deplasându-se la 25…30 m în
urma pionierilor din faţă verifică a doua oară întregul culoar;
- 1…2 Pi. marchează culoarul executat;
Pentru cercetarea la minare prin procedeul culoarelor paralele se
execută urmatoarele operaţiuni:
- fiecărui pionier i se indică direcţia de deplasare după
reperele stabilite din timp si aflate pe culoarul opus;
- numerele fără soţ verifică câte o fâşie de 2..2,5 m;
- când numerele fără soţ ajung la 20…25 m depărtare de
culoarul principal, încep cercetarea numerele cu soţ.
c)Verificarea la minare prin Fiecărei grupe i se repartizează un sector de
procedeul culoarelor teren ,având frontul de 300…400 m şi adâncimea
sinusoidale până la culoarul opus.
- fiecărui pionier i se repartizeză o fâşie
(celulă) de minimum 50 m lăţime;
- la început fiecare pionier execută un
culoar de 2…5 m lăţime de-a lungul limitei din
stânga fâşiei sale concomitent instalează pe
limita steguleţe la fiecare 25…30 m ,apoi execută
un culoar de aceeaşi lăţime prin mijlocul fâşiei
(celulei);
Fig. execută
- apoi 72 Cercetarea la
în fâşiile respective culoare
minare prin
cu traseul sinusoidal; procedeul
culoarelor
- pentru paralele
realizarea traseului sinusoidal
pionierii se orientează după steguleţele fixate pe
culoarele din limitele fâşiei.
346
Figu
347
Acţiunea pionierului în cadrul echipei (grupei) pentru executarea
culoarelor prin barajele de mine antiblindat.
Art. 93 (1) Acţiunea pionierului pentru executarea manuală a
culoarelor prin barajele de mine antiblindat.
Lucrarea Operaţiuni
Procedeul Organizarea grupei: 1+9 Pi
manual 3 echipe x 3 Pi. (Pi. nr. 1 cu sonde ,Pi.nr.3 cu detector).
-în principiu se execută un culoar de 9 m lăţime;
-fiecare echipă cercetează câte o fâşie cu lăţimea de 3m ,
deplasându-se cu 2 Pi. cu sondele în faţa şi cel cu detectorul în
urma acestora;
-pionierii care au sonda cercetează o fâşie de 1,5 m, iar cel cu
detectorul întreaga fâşie în urma primilor doi pionieri;
-prima echipă se deplasează la 5…10 m în faţa celorlalte două
echipe , întinzând două benzi alb-roşu care marchează limitele
fâşiei cercetate;
-pionierii din exterior , de la echipele laterale, întind benzile alb-
roşu pe limitele culoarului şi marchează culoarul prin indicatoare
cu o singură faţă;
-pionierii celor 3 echipe , se deplasează târâş, caută minele cu
ajutorul sondelor şi detectoarelor şi în funcţie de tipul minelor le
îndepartează dincolo de limitele culoarului sau le marchează cu
steguleţe albe pentru a fi scoase ulterior, cu ajutorul ghearei de
pisică sau distruse cu ajutorul incărcăturilor aşezate deasupra lor;
- scoaterea minelor se execută de 1..2 Pi., ceilalţi pionieri
îndepărtându-se la distanţa de siguranţă.
Pentru scoaterea minelor se execută urmatoarele operaţiuni:
-agaţă gheara de pisică de mânerul minei sau de dopul de pe
capacul minei, fără a mişca mina din loc;
-se retrage la distanţa de siguranţă şi trage de sfoară scoţând
mina din locaş;
-pentru scoaterea a 2…4 mine în acelaşi timp, la un singur
cablu se legă 2…4 gheare de pisică, în acest caz cablul având un
număr corespunzator de ramificaţii de 5..10 m lungime.
Fig. 74 Executarea
culoarelor prin
1
procedeul manual
5-10 m
2
de către o grupă:
3
pionierul cu sonda;
pionierul cu
5-10 m detector
3- banda alb-roşu
9m
348
Măsuri de siguranţă pe timpul pregătirii şi executării lucrărilor de baraje
351
- distrugerea gheţii şi a zăpoarelor în scopul de a proteja podurile şi
construcţiile hidrotehnice.
Pionierul
Art. 11 (1)Pionierul este militarul specialist apt să îndeplinească o
funcţiune în structurile subunităţilor de pionieri (geniu).De regulă acţionează în
cadrul grupei (echipei) şi plutonului, rareori independent.
(2) Subunităţile de pionieri sunt structurile specializate din arma geniu
destinate să execute în principal:
b) lucrări de distrugeri :
- pregătirea pentru distrugere a obiectivelor în diferite medii;
- distrugerea obiectivelor pregătite pentru distrugere;
- verificarea rezultatelor distrugerilor.
352
Art. 12 Îndatoririle specifice pionierului sunt prezentate în tabelul
următor
O) Domeniul P) Îndatoriri
Confecţionarea încărcăturilor de exploziv:
concentra-
te, alungite, sub formă de figuri geometrice,
cumulative concentrate şi alungite, exterioare,
interioare, încastrate.
Confecţionarea amorsei.
Realizarea dispozitivelor pirotehnice de aprindere:
- liniar;
- radial;
- combinat.
Distrugerea:
- lemnului şi lucrărilor din lemn;
- metalului şi lucrărilor metalice;
- lucrărilor din cărămidă, piatră, beton, şi beton
Lucrări de distrugeri
armat;
- gheţii şi zăpoarelor de gheaţă;
- căilor ferate;
- tehnicii de luptă, muniţiilor şi materialelor;
- fortificaţiilor şi barajelor neexplozive.
Distrugeri în pământ şi stâncă.
Lucrul cu încărcaturile cumulative concentrate(ICC)
şi alungite(ICA).
Lucrul cu mijloacele de transmitere a exploziilor:
- explozorul;
- instalaţia de transmitere a exploziilor prin laser
(ITEL);
- instalaţia de transmitere a exploziilor prin radio
(ITER).
Art. 13 (1) Pionierul trebuie să cunoască:
f) caracteristicile tehnico-constructive ale explozivilor şi mijloacelor de
aprindere
din înzestrare şi economia naţională folosite în lucrările de distrugeri şi
măsurile de siguranţă pe timpul manipulării şi lucrului cu acestea;
g) elementele de bază privind realizarea sistemelor de aprindere şi
operaţiunile
pentru pregătirea şi executarea distrugerilor în diferite medii;
(2) Pionierul trebuie să execute:
d) confecţionarea şi aplicarea rapidă a încărcăturilor de exploziv pe diferite
elemente de distrus;
e) operaţiunile pentru realizarea dispozitivelor de aprindere pirotehnice şi
electrice, individual;
f) verificarea dispozitivelor electrice de aprindere şi rezultatele exploziilor.
Mijloace şi materiale de distrugeri
353
Art. 41 Mijloacele şi materialele folosite în lucrările de distrugeri sunt:
(1) Explozivi;
(2) Mijloace pirotehnice de aprindere;
(3) Mijloace electrice de aprindere;
(4) Încărcături cumulative;
(5) Mijloace pregătitoare în vederea executării distrugerilor.
Art. 42 (1) Explozivii sunt substanţe sau amestecuri de substanţe chimice
care,
sub acţiunea unui impuls de iniţiere, sunt capabile să efectueze un lucru
mecanic.
(2) Clasificarea explozivilor este dată în tabelul următor: Tabelul nr.
17
Criterii de
Clasificarea E xemple
clasificare
- fulminatul de mercur
- azotura de plumb
- trinitrorezorcinatul de
plumb
Compuşi chimici explozivi - trotilul
- melinita
După compoziţia
- tetrilul
chimică
- hexogenul
- pentritul
- exploziv nitramonic
Amestecuri explozive - dinamitele
nelegate chimic între ele - cloratitele
- pulberile cu fum
După - fulminatul de mercur
întrebuinţarea - azotura de plumb
Explozivi de iniţiere
practică - trinitrorezorcinatul de
plumb
Explozivi - explozivi plastici (80%
brizanti hexogen, 20% plastifiant)
- hexogenul
Explozivi cu
- pentritul
brizanaţă
- octogenul
ridicată
- amestecul de hexogen si
trotil
- dinamită 93%
Explozivi cu - trotilul
brizanţă - amestecul de trotil cu xilit
normală - melinita (acidul picric)
- dinamită 62%
- amatolul 50/50
354
- amatolul 80/20
- amoxilul
- cloratitele
Explozivi cu - grizutinele 29% si 12%
brizanţă slabă - dinamonele K si T
- hidrocarburi lichide
- explozivi pe bază de azotat
de amoniu
- pulbere fără fum
Explozivi deflagranţi
- pulbere cu fum
(3) Caracteristicile principalilor explozivi de iniţiere.
Tabelul nr. 18
Tem-
Denumi- Stare
Toxicita perat
rea fizică Viteza de Sensibilitatea
-tea, u- ra
explozi- şi detona-ţie la acţiuni Întrebuinţare
gustul, de ex-
vului de culoar (m/s) mecanice
mirosul plozie,
iniţiere e
(0C)
- la fabrica-
-
rea capselor
mărun
detonante cu
t
- foarte tubul din
Fulminat cristali
toxic - foarte min. cupru, a
de -zat;
….5000 - gust sensibil 85 aprinzătoa-
mercur
dulceag relor
- alb-
pirotehnice şi
cenuşi
a fitilului
u
detonant
- mai puţin
sensibilă
-
decât - la
mărun
fulminatul de fabricarea
t
Azotura mercur capselor
cristali 4000…….50 - puţin
de - la 310 detonante cu
-zată; 00 toxic
plumb temperaturi tubul din
scăzute sau aluminiu
- alb-
la umiditate
crem
nu-şi pierde
sensibilitatea
355
- foarte
sensi
-bil la
scânteie
-
electrică şi la
mărun
Trinitro- flacără; - la
t
rezorci- - la lovitură fabricarea
cristal
nat de este mai unor tipuri de
i-zat; 4000…….50
plumb puţin sensibil 270 capse
00
(T.N.R.P.) decât detonante, în
-
fulminatul de amestec cu
galbe
mercur, însă alţi explozivi
n
este mai
închis
sensibil
decât
azotura de
plumb.
356
- ca
detonator
- aprins în aer
intermediar;
liber, arde cu
- încărcătură
flacără
explozivă la
albăstruie, mai
mine (în
energic decât
amestec cu
- mărunt trotilul şi acidul
trotil);
cristaliza picric şi poate
Tetril 7850 - sărat 190º C - încărcătură
t; exploda;
la gust; secundară la
- gălbui - la lovire, la
- inodor capsele
frecare şi la
detonante
detonaţie, mai
- la fitilul
sensibil decât
detonant (în
trotilul şi acidul
amestec cu
picric.
fulminatul
de mercur)
- este cel mai
sensibil
exploziv la
acţiuni - încărcătură
mecanice secundară la
dintre toţi capsele
- mărunt explozivii detonante;
Pentrită cristaliza brizanţi de uz - la fitilul
8500 - toxic 215º C
(Ten) tă curent; detonant şi
- albă - lovit de glonţ la focoasele
explodează; unor
- aprins în aer categorii de
liber, arde muniţii
energic cu
flacără albă şi
poate exploda.
358
(7) Caracteristicile pulberilor sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul
nr.22
Denumir Starea Stabilitatea la Sensibilitatea la
ea fizică, umiditate acţiuni mecanice Întrebuinţarea
pulberii culoarea
359
- cristalizat; - mai sensibil ca trotilul - la unele categorii
- galben; şi mai puţin sensibil ca de muniţii (în
- densitate : hexogenul; amestec cu alţi
1,76 - lovit de glonţ, poate explozivi).
-puţin exploda;
higroscopic - temperatura de
0
- solubil în apă; aprindere 300 C;
Acidul picric
- temperatura - în aer liber, arde mai
(melinita)
de topire: 1130 energic ca trotilul, iar în
C; prezenţa picraţilor poate
- gust amar; exploda;
- toxicitate - pentru explozia
redusă. acidului picric turnat
este necesar un
detonator intermediar.
- cristalizat;
- incolor sau
gălbui;
- densitate:
1,72
- foarte - este slab exploziv;
higroscopic; - pentru sporirea
- solubil în apă; proprietăţilor explozive, - se întrebuinţea-
Azotat de - temperatura azotatul de amoniu se ză în amestec cu
amoniu de topire: 1690 amestecă cu substanţe substanţe uşor
C (se uşor inflamabile inflamabile.
descompune (explozive sau
parţial); neexplozive).
- nu este toxic;
- la variaţii mai
de temperatura
îşi modifică
volumul;
Ameste-curi Denumire Observaţii
explozive pe Amonite
Amestecuri de azotat de amoniu (50..90%) şi
bază de - amatol 50/50
exploziv brizant
azotat de - amatol 80/20
amoniu Dinamone Amestecuri de azotat de amoniu si materiale
- dinamona K inflamabile solide (făina de coajă de pin,
- dinamona T turbă)
Amestecuri de dinamone sau de amonali, cu
Amonali pudră de aluminiu
A.M.L. Experimentale
A.M.A.L. Azotat de amoniu granule, îmbibat cu
substanţe inflamabile lichide (motorina)
360
Cartuşe de 100 g cu ø 30 mm.
Astralită Se întrebuinţează în exploatări miniere şi la
cariere de piatră
361
- - tub de cupru;
lungimea:49±1m - căpăcel de
m cupru;
- - încărcă-tura de
diametrul:7±2mm aprindere;
- încărcătura de - încărcă-tura de
aprindere (pulbere iniţiere;
- iniţiază neagră) 0,1…0,2g; - încărcă-
explozia - încărcătura de tura inter-
Capsa
unei iniţiere (fulminat mediară;
pirotehnică
încărcă-turi de mercur) - încărcă-tura
de exploziv 0,5±0,05 g; brizantă.
- încărcătura
intermediară
(tetril, trotil): 0,3
g;
- încărcătura
brizantă (tetril,
trotil): 0,7±0,02 g.
Fitil ordinar - iniţiază - diametrul
- FA1- explozia exterior pentru
uscat,umed capselor FA1, FA2: 4,8…5,5
- FA2-sub pirotehni-ce mm;
- înveliş
apă şi a - diametrul
hidroizolant
- FA3-special încărcătu- exterior pentru
- vâna de
rilor de FA3:
pulbere;
pulbere 4,8…6 mm
- fir director.
- viteza de ardere
în aer: 1 m/s;
- lungimea
colacului: 8 m.
- lungimea fitilului
- capsă pirotehni-
- iniţiază ordinar: min 50
că;
explozia pe cm
Amorsa - fitil ordinar
cale piroteh- (în cazuri speciale
- strat de bandă
nică poate fi de 20
izolatoare;
cm).
362
- corpul
aprinzăto-rului;
- capac pentru
protecţia cireşei
de aprindere;
- aprin-
- capac de
derea
Aprinzător protecţie;
fitilului
pirotehnic - cilindrul de
ordinar
reţinere a
fitilului.
-diametrul
fitilului: 5,5…6
mm
-iniţiază - viteza de
explo-zia si- detonaţie:
multană a - pentrită
- vâna de
mai multor flegma-
exploziv brizant;
încărcă- tizată: 6500 m/s;
Fitil - material textil
turi. - hexogen
detonant - fir central
flegma-
Pe bază de: director;
tizat: 6500 m/s
- pentrită; - înveliş exterior
- octogen
- hexogen; din material
flegma-
- octogen plastic
tizat: 7000 m/s
impermea-bil.
- temperatura de
stabilitate:
–30…+600C
- nu explodează
la aprinderea cu
chibritul sau cu
fitilul ordinar.
Art. 44 Mijloace electrice folosite în lucrările de distrugeri sunt
prezentate în tabelul următor:
Tabelul nr.25
Denumire Destinaţie Compunere Schema
a
- aprinderea - tub de legătură;
fitilului ordinar - filament
introdus - cireaşă de aprindere;
- reofori;
Aprinzător - dop obturator;
electric - masă izolantă;
- electrozi;
- cap aprinzător;
363
- fitil ordinar;
800 mA;
- rezistenţa electrică a
capsei:
- cu reofori de cupru:
1,2…1,4 Ω;
- cu reofori de otel:
3,2…3,8 Ω;
- temperatura maximă la
care poate fi întrebuinţat:
+600 C;
- lungimea totală:
56 mm;
- diametrul exterior:
7±0,2 mm;
- iniţiază - lungimea reoforilor:
încărcătura de 1500 mm;
Capsă exploziv cu - încărcătura de iniţiere:
electrică ajutorul 0,5±0,07 g
curentului - încărcătura brizantă:
electric 1,02±0,07 g.
25 Ω;
- diametrul
exterior:
7,
7 mm;
Cablu Transmiterea - miez: 7 fire de cupru - secţiunea
conductor curentului de cositorit cu mm; miezului:
secundar la cablul - înveliş izolator dublu 1 x
2
(monofilar conductor (cauciuc şi împletitură). 0,75 mm ;
) principal la - diametrul
mijloacele de exterior:
iniţiere a 4,
exploziei, 2 mm;
precum si intre - rezistenţa pe
acestea 1 km:
25 Ω;
- diametrul
exterior:
4,
2 mm.
Art. 45 (1) Încărcăturile cumulative sunt destinate pentru executarea
lucrărilor de distrugeri, în scopul realizării barajelor genistice sau distrugerii
rapide a obiectivelor de importanţă militară, în special acolo unde este
necesară străpungerea placilor metalice şi a celor din beton (beton armat).
(2) Încărcăturile cumulative se utilizează sub formă de încărcături
alungite (I.C.A.) şi concentrate (I.C.C.) şi sunt perzentate în tabelul următor:
Tabelul nr.26
Denumi Caracteristici tehnico-tactice Compunere
-rea
I.C.A. Masa totală (kg): 13 kg; Corp încărcat;
Masa încărcăturii de TNT (kg): 7,5; Accesorii de prindere a
Masa detonatorului de TNT (kg): încărcăturii pe obiectiv:
0,182; - Cuie de construcţie
Dimensiuni de gabarit: (2,5-3 mm x 50-70 mm): 4
- Lungime: 350; buc.;
365
- Lăţime: 228; - Bolţuri genofixe
- Înălţime: 195; M6x20/60: 4 buc;
Mijloace de iniţiere: capsă Chinga de legare cu lăţimea
detonantă pirotehnică sau capsă de 35mm .
detonantă electrică;
Capacitatea de străpungere (mm): 80-
100;
Fig. 54 I.C.A.
Masa totală: 8 Corp încărcat;
kg; Tije de susţinere;
Masa încărcăturii de TNT: 5,1 Accesorii de prinderea
kg; încărcăturii pe obiectiv:
Masa detonatorului de TNT: 0,213 - cuie de construcţie
kg; (2,5-3 mm x 50-70 mm):
Dimensiuni de gabarit: 3 buc.;
- înălţime: - bolţuri genofixe
- cu tijele de susţinere: 450 M 6 x 20/60: 3 buc;
mm; - chinga de legare cu
- fără tijele de susţinere: 230 lăţimea de 35 mm: 3 m.
mm;
- diametrul: 250
I.C.C.
mm;
Mijloace de iniţiere: capsă detonantă
pirotehnică sau capsă detonantă
electrică;
Capacitatea de străpungere (mm):
- în placa metalică: grosime minimă
200;
orificiu practicat 80-
100;
- în beton armat: grosimea minimă
400;
orificiu practicat 250-
400;
Lanternă: 2
buc;
Bandă izolatoare 10/15: 2
cutii;
Metru de croitorie de 1,5 m: 2
buc;
Conductor electric bifilar
MYYU 2 x 0,75: 400 m;
Conductor electric monofilar
MYFF 1,5: 400
m;
Derulator pentru cablu
cu suport şi manivelă: 2
cpl;
Cleşte pentru sertizat: 2
buc;
367
Fig. 55 Cleşte pentru sertizat
Tabelul nr. 28
Destinaţie Caracteristici tehnice Compunere
369
Declan-şarea dispozi- - tensiunea de lucru: 800 - inductorul (reductor şi
tivelor electri-ce de V; stator);
aprin-dere - energia acumulată: min - schema electrică de
6W; redresare;
- timp de încărcare: 20 - grupul condensatorilor
s; de acumulare;
- numărul de capse - cutia (caseta şi capac
detonante electrice (CEA) din aluminiu);
ce pot fi iniţiate: - comutatorul de contact
- în serie: max 250 cu 4 poziţii;
buc; - bornele de legatură;
- în paralel: max 15 - indicatorul de nivel de
buc; tensiune cu bec de
- mixt: max 15 x 15 semnalizare;
buc;
- dimensiuni de gabarit:
215 x 175 x 165;
- greutatea: 5,2 kgf.
371
Tabelul nr.30
Caracteristici tehnico-tactice Compunere
Distanţa de acţionare: Staţia de emisie:
- în condiţii climaterice - emiţător laser;
normale: max. 2000 m; - sursă de alimentare;
- pe ploaie, ceaţă, ninsoare: de - suportul goniometric cu trepied;
două ori distantă de vizibilitate; - cablul de alimentare C1.
Posibilitate de comandă: Staţia de recepţie:
5 obiective simultan sau - receptorul (R);
succesiv; - decodificatorul( D);
Câmpul de vedere al aparaturii - cutia de comanda ( C );
de vizare: - sursa de alimentare(A);
Câmpul de vedere al - cablurile de legătură :
receptorului: - C2 (receptor –decodificator);
Temperatura: - C3 (decodificator –sursă de
- de lucru: -20….+50C; alimentare);
- de depozitare: - C4 (decodificator –obiective
- 30…+50C; alimentate);
Alimentare: acumulator cu - C5 (cutie de comandă –obiectiv);
plumb sau baterii de - C6 (decodificator –cutie de
acumulatori cu elemente comandă);
uscate; - C7 (cutie de comandă –circuite de
Numărul de cicluri (declanşări) semnalizare);
al emiţătorului: min. 400; - C8 (decodificator –obiective
Timp de funcţionare al alimentate de la bateria internă);
receptorului: 72 ore; - C9 (decodificator-obiectiv legat de
Echipa de deservire: linia 5, acţionare simultană);
- pentru instalare: 2 militari; - C10 (cutia de comandă- capetele
- pentru acţionare: 1 militar; comune, legate împreună, de la circuitele de
Timp de instalare: 15 min semnalizare);
- C11(decodificator-borna minus a
bateriei externe);
- dispozitivul universal de fixare –orientare ;
- mufă cu bec de control;
- mufă de acţionare baterie internă şi
alimentare cutie comandă.
Accesorii:
- cabluri de legătură;
- ochelari de protecţie;
- piese de schimb;
- scule şi dispozitive de reglaj.
Încărcături explozive
372
Art. 76 (1) Încărcătura de exploziv – o anumită cantitate de exploziv
pregătită pentru explozie. Încărcăturile de exploziv sunt definite de greutate şi
formă.
(2) Greutatea încărcăturii necesare pentru distrugerea unei piese
(element) se determina prin calcul în funcţie de natura şi dimensiunile piesei
(elementului) respectiv.
Q) (3) Forma încărcăturii depinde de particularităţile constructive ale
piesei (elementului) de distrus şi de condiţiile de execuţie a lucrărilor
pregătitoare.
(4) Clasificarea încărcăturilor de exploziv este prezentată în tabelul
următor:
Tabelul
nr.34
Tipul
Detalii Schema
încărcăturii
373
Tipul
Detalii Schema
încărcăturii
Se întrebuinţează pentru
Cumulative perforarea unor elemente
concentrate deosebit de rezistente din oţel
special sau din beton armat. Prin
explozia unei încărcături
cumulative ia naştere o
rezultantă maximă de distrugere
Cumulative alungite sub formă de jet.
Încastrate
b)Radial.
c)Combin
at.
376
Dispozitivele electrice de aprindere
377
Dacă acest lucru nu este posibil se instalează
observatori, care trebuie să aibă o legătură
sigură cu postul de aprindere (acesta se dispune
într-un adăpost).
Echipa pentru amenajarea postului de
aprindere, sub conducerea şefului de
echipă, primeşte de la depozitul de
campanie explozoarele şi aparatele de
măsură şi control, le verifică, după care
le instalează în adăpost. Predarea
aparatelor de măsură şi control la alte
echipe este admisă numai la ordinul
şefului lucrărilor de distrugeri.
Echipa pentru întinderea cablurilor
principale, după ce primeşte ordinul în
care se specifică locul până unde trebuie
să întindă cablurile principale, precum şi
traseul acestora, ridicând bobinele de
cablu necesare, le controlează, după care
transportă bobinele la locul până unde
trebuie să fie întinse cablurile principale.
Ajunsă aici, echipa izolează capetele
cablurilor şi le leagă de un copac (ţăruş)
după care întinde cablurile principale
până la postul de aprindere, pe traseul
stabilit. Dacă după întinderea cablurilor
până la post bobinele nu s-au desfăşurat
în întregime, cablurile respective nu se
retează (la sursa de curent se leagă
direct capetele interioare ale cablurilor
rămase înfăşurate pe bobine). Capetele
cablurilor care urmează a fi legate la
sursa de curent trebuie sa fie gata
pregătite pentru aceasta (dezizolate,
curăţate şi izolate cu bandă izolatoare).
Dacă la postul de aprindere se află mai
multe perechi de cabluri principale,
pentru a se exclude posibilitatea unor
erori, capetele acestor cabluri se trec
printr-o scândură şi se numerotează. La
postul de aprindere trebuie să existe
întotdeauna rezerva necesară de cabluri
pentru înlocuirea cu repeziciune a
porţiunilor de cablu deteriorate.
378
Şeful echipei pentru executarea
dispozitivului de aprindere primeşte
personal capsele electrice de la depozitul
de campanie şi le controlează. Apoi şeful
echipei îndrumă tăierea bucăţilor de cablu
(tăierea se face în prezenţa sa), urmărind
ca lungimea lor să fie cu 10…15% mai
mare decât lungimea teoretică (pentru a
se evita solicitarea cablurilor la întindere).
Dispozitivele se pot pregăti la locul de
lucru sau in apropiere, ferite de vederile
inamicului.
Bucăţile de cablu tăiate şi pregătite se
întind conform schemei de aşezare a
c)Dispozitiv electric de aprindere combinat.
380
Încărcătura inelară din
cartuşe de TNT ocupă până
b)Inelară la 2/3 din circumferinţă.
exterioară. Încărcătura inelară din
exploziv plastic ocupă toată
circumferinţa.
c)Exterioară
pentru Ca la încărcătura
mănunchiul concentrată exterioară.
de piloţi.
e)Exterioară
pentru Ca la încărcătura exterioară
pachetul plat pentru grinzi.
din bârne.
Încărcătura se calculează şi
aplica pentru fiecare parte
f)Exterioară
componentă a grinzii “dublu
în figuri.
T”. Pentru fixarea se
folosesc scânduri de cofraj.
381
Încărcătura se introduce sub
g)Încărcătură centrul buturugii, la o
pentru distanţă egală cu diametrul.
extragerea
buturugilor.
Procedee de distrugere:
mecanic, incendiere, cu
proiectile, bombe, mine, cu
explozivi. Alegerea
secţiunilor:
h)Alegerea - distrugerea suporţilor de
secţiunilor mal;
pentru - distrugerea suporţilor
distrugerea intermediari;
podurilor din - distrugerea lacrelor;
lemn. - distrugerea cailor de
acces;
- minarea căilor de
varientare;
- unde apa este adâncă şi
viteza mare.
382
Încărcături exterioare.
Dispunerea neregulată.
Dispozitiv pirotehnic radial.
i)Distrugerea
paleei din
piloţi.
Încărcături exterioare;
dispozitiv pirotehnic liniar
cu dublu sens de aprindere.
Încărcături exterioare;
dispozitiv pirotehnic liniar
cu dublu sens de aprindere.
j)Distrugerea
elementelor
de
suprastructur
ă
Încărcături în figuri
geometrice.
383
Prin aplicarea încărcăturilor
în spatele culeei se asigură
k)Distrugerea
distrugerea concomitentă a
culeei.
suportului de mal şi a
accesului la pod.
l)Distrugerea
suportului Încărcături interioare.
căsoaie.
Distrugerea buturugilor.
m)Distrugere
Distrugerea trunchiurilor
a abatizelor.
copacilor răsturnaţi.
n)Distrugerea
Poate fi folosită şi formula
barierei de
suportului căsoaie.
pădure.
384
p)Distrugerea
reţelei de Încărcături alungite aplicate
sârmă pe pari la baza parilor de reţea.
din lemn.
Distrugeri în metal
Art. 81 Distrugerea metalelor şi a lucrărilor metalice.
Piese
Schema aplicarii Indicaţii de aplicare
de distrus
a)Spargere
Se folosesc încărcături
a
concentrate sau alungite
platbandelo
cumulative.
r de oţel.
Încărcăturile se aplică
decalat pe părţile opuse
b)Cabluri ale cablurilor pentru a
de oţel. asigura forfecarea.
Ambele încărcături
explodează simultan.
încărcătura inelară
c)Ţevi
exterioară, dispusă pe ¾
metalice.
din circumferinţă.
385
e)Idem cu
încărcătura Încărcăturile se dispun
concentrată la îmbinări.
.
f)Alegerea
secţiunilor
pentru
Încărcături în figuri
distrugerea
geometrice, aplicate pe
elementelor
toate piesele care fac
de
parte din secţiunea de
suprastruct
distrus.
ură a
podurilor
metalice.
Încărcături cu valoare
g)Distruger dublă, aplicate pe
ea grinzile principale şi
suprastruct lonjeroane, şi încărcături
urii normale pe piesele
ajutătoare.
Încărcăturile se aplică la
h)Distruger cablul portant şi cablul
ea podului auxiliar pentru a asigura
suspendat. distrugerea prin
forfecare.
386
Art. 82 Distrugeri în caramidă, piatră şi beton armat
Felul
Schema aplicarii Indicaţii de aplicare
încărcăturii
a)Încărcătura
concentrată
aplicată pe
piesa izolată.
b)Încărcătura
concentrată
exterioară
pentru
realizarea
spărturilor în
construcţii.
c)Încărcătura
concentrată
exterioară
pentru
realizarea
spărturilor în
cazemate şi
construcţii cu
armătura
foarte
puternică.
387
d)Încărcătura
alungita,
aplicată pe
Încărcătura se aplică
piesa (când
lungimea pe toată lăţimea
încărcăturii
piesei.
depăşeste
dublul razei de
distrugere.
e)Idem (când
lungimea
încărcăturii nu
depăşeşte
dublul razei de
distrugere).
388
g)Alegerea
secţiunilor
pentru
distrugerea
podurilor din
beton armat.
h)Distrugere
a suporţilor
podurilor de
beton.
Distrugeri în pământ
Art. 83 (1)Distrugeri în pământ.
389
Tipu
Schema Indicaţii de aplicare
l lucrării
a)Furnale Distrugerile în pământ
normale (roci stâncoase) se
r = h sau fac, de regulă cu
n=1 ajutorul furnalelor.
h
Prin furnal se
înţelege
încărcătura de
exploziv introdusă
în masa de distrus
b)Furnale şi pregătită pentru
supraîncăr aprindere, precum
-cate şi efectul produs.
r > h sau Indicele de acţiune
n>1 (n) al furnalului
h
depinde de
r
raportul n = r/h în
care: r – raza de
acţiune a
exploziei; h – linia
c)Furnale de cea mai mică
subîncărc rezistenţa.
ate La furnalele normale şi
r<h supraîncărcate se obţine un
r=0,8sau efect de aruncare a pământului
h=1,2r (rocii), precum şi formarea unei
h gropi în formă de con, cu vârful
r în centrul încărcăturii.
Pot fi utilizate încărcături
concentrate sau alungite
încărcăturii alungite trebuie să
fie de cel puţin 30 de ori mai
mare decât diametrul secţiunii
sale transversale. Încărcăturile
d)Camufle alungite pot fi plasate paralel
t sau sub un unghi oarecare faţa
r=0,5- de suprafaţa pământului (rocii).
0,6h h La furnalele subîncărcate se
obţine un efect de afânare a
r
pământului (rocii) fără a se
forma o groapă. În cazul
camufletelor, în interiorul
pământului, unde a fost
încărcătura se formează un gol,
fără ca la suprafaţa pământului
să apară efecte exterioare (pot
390
apărea cel mult crăpături şi o
uşoara umflătură a solului).
Adâncimea minimă la care
explozia unei încărcături nu
formează o groapă la suprafaţa
mediului, ci numai o oarecare
umflare a acestuia, se numeşte
adâncime critică. Încărcătura
introdusă la adâncimea critică se
numeşte încărcătura limită de
afânare sau camuflet maxim.
394
ulterior se distrug pe locul de execuţie a distrugerilor, respectându-se regulile
şi măsurile de siguranţă prevăzute în prezentul manual.
(2) Măsuri speciale de siguranţă:
a) în condiţiile când este posibilă întrebuinţarea armelor de distrugere în
masă, în afara regulilor şi măsurilor generale de siguranţă trebuie respectate
următoarele:
- depozitele de exploziv de campanie trebuie amplasate în adăposturi
naturale
sau executate de trupe (tranşee, şanţuri adăpost)
- personalul care participă la distrugeri trebuie să fie asigurat cu
adăposturi şi
mijloace individuale de protecţie care să le permită lucrul într-un teren
contaminat cu substanţe toxice de luptă sau substanţe radioactive;
- explozivul şi mijloacele de aprindere deteriorate sau împrăştiate de
efectul
exploziei nucleare trebuie distruse;
b) În teren contaminat cu substanţe toxice de luptă sau substanţe
radioactive,
în afara regulilor şi măsurilor generale de siguranţă, trebuie respectate
următoarele:
- executarea fără întrerupere a cercetării NBC, urmărindu-se în
permanenţă doza de iradiere a militarilor;
- întregul personal trebuie să fie echipat cu echipamente de apărare
NBC;
antichimică;
- este interzis ca militarii să stea culcaţi (aşezaţi) pe pământ, să apuce
(să
atingă) obiectele străine, să consume alimente sau lichide şi să atingă cu mâna
(mănuşa de protecţie) porţiunile descoperite ale corpului;
- pentru săparea puţurilor (găurilor de mină), stratul de pământ
contaminat se
înlătură cu atenţie şi, fără a-l fărâmiţa, se aruncă în direcţia vântului; în
continuare, la indicaţiile şefului distrugerilor, lucrul se execută ca şi în cazurile
obişnuite;
- depozitele de exploziv, de mijloace de aprindere şi de alte mijloace şi
materiale întrebuinţate în lucrările de distrugeri trebuie amplasate, pe cât
posibil, în afara zonei infestate;
c) în cazul aprinderii pe cale pirotehnică, atunci când se foloseşte numai
fitilul ordinar, în afara regulilor şi măsurilor generale de siguranţă trebuie să se
respecte următoarele:
- la primirea fitilului ordinar se controlează ca viteza de ardere a acestuia
să
fie cea regulamentară (se taie şi se aprinde o bucată de fitil ordinar de 60 cm
lungime, urmărindu-se cu secundarul timpul de ardere (1-1,5 minute);
- ţinerea unei stricte evidenţe a amorselor şi a capselor pirotehnice;
distribuţia
acestora se face numai cu puţin timp înainte de introducerea lor în încărcături;
395
- ţinerea evidenţei încărcăturilor explodate, pentru a se putea stabili
dacă s-au
produs rateuri şi unde anume;
- apropierea încărcăturilor care au produs rateu este permisă numai unui
singur militar, şi numai după cel puţin 15 minute din momentul în care ar fi
trebuit să se producă explozia; pe timpul apropierii de încărcăturile care au dat
rateu se va urmări ca fitilul ordinar sau chiar încărcăturile respective să nu
prezinte indicii de ardere;
- în cazul în care este necesară aprinderea mai multor amorse, în acelaşi
timp
de către mai mulţi militari constituiţi într-o echipa de aprindere, numărul
militarilor din cadrul acestei echipe se stabileşte ţinându-se seama de numărul
amorselor, de distanţa dintre ele, de distanţa de retragere, precum şi de
lungimea fitilurilor ordinare ale amorselor; aprinderea de către un singur militar
a unui număr mai mare de 2-3 amorse este interzisă;
- în vederea aprinderii pe cale pirotehnică, şeful distrugerilor dă succesiv
următoarele comenzi verbale, dublate printr-un semnal de goarna (sau rachete
de semnalizare), conform unui cod de semnalizare stabililt de el şi cunoscut de
întregul personal participant direct sau indirect la distrugeri (inclusiv
santinelele):
- Adăpostiţi – la această comandă verbală (dublată cu goarna, racheta
de semnalizare etc.), întregul personal participant la lucrări, mai puţin militarul
(echipa) numit pentru darea focului, se adăposteşte la distanţa de siguranţă
precizată de şeful lucrărilor de distrugeri;
- Pregătiţi – la această comandă militarul numit pentru darea focului se
apropie de încărcături şi se pregăteşte pentru aprindere;
- Foc – la această comandă militarul aprinde amorsa; la fiecare din
fitilurile aprinse, de îndată ce s-a convins ca fitilul ordinar arde, strigă puternic
,,ARDE”, iar după aprinderea ultimului fitil se retrage cu repeziciune în
adăpostul stabilit şi recunoscut din timp (sau la distanţa de siguranţă stabilită);
- Retragerea – la această comandă trebuie să se retragă absolut toţi
militarii, inclusiv cei care, eventual, nu au reuşit sa aprindă amorsele; această
comandă se dă la timpul calculat după ceasornic sau la terminarea arderii unei
bucăţi de fitil ordinar de control, aprins în momentul când s-a dat comanda
FOC; lungimea fitilului ordinar de control trebuie să fie mai mică decât
lungimea fitilului ordinar al amorselor, şi anume cu atâţia centimetri câte
secunde sunt necesare pentru retragerea militarului până la adăpost (distanţa
de siguranţă);
- Încetarea – această comandă se dă de către şeful lucrărilor de distrugeri,
după ce el însuşi a controlat şi s-a convins că au explodat toate încărcăturile;
- aprinderea din nou a amorselor care au fost aprinse însă s-au stins sau n-
au
transmis focul la capsă este interzisă; lângă fiecare încărcătură neexplodată se
instalează câte un fanion roşu, asigurându-se în plus şi paza locului respectiv;
la terminarea exerciţiului, şeful lucrărilor de distrugeri execută personal
distrugerea încărcăturilor în cauză, cu ajutorul altor încărcături, aşezate alături
de încărcăturile neexplodate;
396
- încărcăturile mari introduse în pământ (stâncă, zidărie, beton etc.) sau
în
locuri greu accesibile trebuie prevăzute cu cel puţin 2 amorse;
d) în cazul când se lucrează cu fitil detonant, în afara regulilor şi măsurilor
specificate până în prezent, trebuie respectate următoarele:
- păstrarea la umbră a fitilului detonant, atât pe timpul lucrărilor
pregătitoare,
cât şi după realizarea dispozitivului de aprindere;
- dispozitivele de aprindere, care din cauză de forţă majoră au stat mult
timp în soare nu pot fi folosite; ele trebuie distruse;
- apropierea de încărcăturile izolate, legate cu fitil detonant care au dat
rateu este permisă numai unui singur militar şi numai după cel puţin 15 minute
din momentul în care ar fi trebuit să se producă explozia; pe timpul apropierii
de încărcăturile care au dat rateu se va urmări ca fitilul detonant sau chiar
încărcăturile respective să nu prezinte indicii de ardere; dacă se constată
aceste indicii, apropierea de încărcături este interzisă; ea este permisă numai
după expirarea timpului necesar pentru eventuala ardere a fitilului detonant
(acest timp este în funcţie de lungimea fitilului detonant şi de viteza de ardere,
stabilită experimental cu o bucată de fitil detonant de control);
- când se aprind mai multe încărcături legate cu fitil detonant, controlul
rezultatelor exploziei se face numai de către un singur militar, respectându-se
întocmai cele specificate mai sus;
- întinderea fitilului detonant pe obiectivele de distrus se va face
ţinându-se seama de asigurarea protecţiei acestuia împotriva emisie de lumină
a unei eventuale explozii nucleare;
e) în cazul aprinderii pe cale electrică, în afara regulilor şi măsurilor
generale de siguranţă trebuie respectate următoarele:
- introducerea capselor electrice în încărcături se face numai cu puţin
timp înainte de aprindere, la ordinul şefului lucrărilor de distrugeri; acest ordin
se dă după adăpostirea la o distanţă de siguranţă a militarilor care nu sunt
angajaţi direct la această operaţie;
- conectarea sursei de curent la cablul conductor principal se face
numai după introducerea capselor electrice în încărcături, la ordinul şefului
lucrărilor de distrugeri; acest ordin se dă după adăpostirea la o distanţă de
siguranţă a militarilor care nu sunt angajaţi direct la această operaţie;
- cheile explozoarelor se află asupra şefului lucrărilor de distrugeri;
sursele de curent se păstrează la distanţă de postul de aprindere şi se predau
militarilor numiţi, numai la ordinul şefului lucrărilor de distrugeri;
- verificarea ohmetrului este o operaţie obligatorie înainte de utilizarea
lui pentru controlul dispozitivului electric de aprindere;
- controlul dispozitivului electric de aprindere cu ajutorul ohmetrului se
face numai după ce toţi militarii au fost îndepărtaţi de la încărcături, la
distanţa de siguranţă;
- la calculul şi realizarea dispozitivului electric de aprindere se va avea
în vedere necesitatea asigurării protecţiei dispozitivului contra descărcărilor
atmosferice;
397
- înainte de furtună, cablurile conductoare secundare se deconectează
de la cablurile principale; capetele cablurilor secundare se îndepărtează de
cablurile principale şi se izolează cu minuţiozitate;
- toate cablurile dispozitivului electric de aprindere trebuie să fie la cel
puţin 200 m distanţă de centrale, uzine, staţii şi substaţii electrice, de linii de
înaltă tensiune, căi ferate electrificate, precum şi de posturi (staţii) de radio
puternice;
- capetele cablurilor principale aduse la postul de aprindere trebuie să
fie izolate şi prevăzute cu etichete, pe care să fie specificat grupul de
încărcături care sunt legate la cablurile respective;
- în cazul când este posibilă întrebuinţarea armei nucleare, cablurile
principale ale dispozitivelor de aprindere trebuie să fie îngropate la minimum
20 cm adâncime, iar cablurile secundare, bine fixate de piesele de distrus,
astfel ca să fie protejate de acestea;
- în vederea aprinderii pe cale electrică, după luarea măsurilor de mai
sus, şeful lucrărilor de distrugeri dă succesiv următoarele comenzi :
- Adăpostiţi – la această comandă se execută cele specificate la
măsurile de siguranţă în cazul aprinderii pe cale pirotehnică, cu deosebirea că
militarul care dă foc se află adăpostit;
- Pregatiţi – la această comandă se execută dezizolarea capetelor
cablurilor principale, conectarea lor la bornele explozorului, şi armarea
explozorului (şeful lucrărilor de distrugeri predă cheia explozorului la militarul
stabilit pentru armarea şi declanşarea explozorului). În cazul când în locul
explozorului se foloseşte altă sursă de curent, mai întâi se controlează cu
atenţie ca circuitul să fie întrerupt între sursa de curent şi dispozitivul de
aprindere (şi deci producerea exploziei să fie exclusă);
- Foc – această comandă se dă de către şeful lucrărilor după ce a
controlat dispozitivul de aprindere şi s-a convins ca totul este pregătit pentru
aprindere; la aceasta comandă se execută conectarea sursei de curent
(declanşarea explozorului) la dispozitivul electric de aprindere;
- controlul exploziei, indiferent dacă s-a dat foc la o singură încărcătură
sau la mai multe încărcături se face de către un singur militar;
- în caz de rateu se execută următoarele: capetele cablurilor principale
se deconectează de la sursa de curent, se izolează şi se îndepărtează unul de
altul; cheia de la explozor se predă şefului lucrărilor de distrugeri; se
procedează la controlul dispozitivului şi stabilirea cauzelor rateului; apropierea
de încărcătură prevăzută cu capsa electrică instantanee şi care a dat rateu
este permisă după minim 5 minute;
- în cazul folosirii capselor electrice cu întârziere, apropierea de
încărcăturile care au dat rateu este permisă numai după minimum 15 minute
din momentul în care ar fi trebuit să aibă loc explozia şi numai după luarea
măsurilor de siguranţă arătate mai sus.
Drumuri militare
Drumuri de:
Nr
Parametrii tehnici U B Brigad Corp de
crt
şi de exploatare /M atalion ă armată
399
Numărul benzilor de
1 buc. 2-1 2-1 2
circulaţie
2 benzi de
6,00 6,00 6,00
circulaţie
Lăţimea părţii (7,50) (7,00) (7,00)
2
carosabile
1 banda de 3,50 3,50
-
circulaţie (4,00) (4,00)
3 Lăţimea unui acostament 0,75 1,00 1,00
m
2 benzi de 7,50 8,00 8,00
Lăţimea
circulaţie (9,00) (9,50) (9,50)
4 platformei
1 banda de 5,00 5,50
drumului -
circulaţie (5,50) (6,00)
maximă 8 7,5 7
5 Declivitatea excepţional %
9 8,5 8
ă
Raza curbelor recomandab
60 90 150
de racordare ilă
6 în plan curentă 35 60 90
orizontal minimă 25 35 60
Raza minimă convexă 500 800 1000
de racordare
7
în plan concavă 300 500 1000
vertical m
circulaţie
25 30 35
într-un sens
Distanţa de
8 circulaţie în
vizibilitate
două 50 60 70
sensuri
Viteza de circulaţie
9 proiectată 25 30 40
Km/
Viteza medie de marş h
10 (deplasare) 20-25 25-35 30-40
şanţ
sistem
rutier acostame
nt
ZONA DRUMULUI
Figura 1.
401
Elementele constructive ale unui drum
a. în c. mixt
umplutură b. în
(rambleu) săpătură
(debleu)
Figura 2.
Tipuri de drumuri
402
împiedice colmatarea şanţului. Bancheta se executa acolo unde taluzul de
debleu depăşeşte 3m înălţime. În terenurile stâncoase nu se execută bancheta.
(10) Ampriza drumului reprezintă proiecţia în plan orizontal a fâşiei de
teren ocupată cu elementele constructive ale drumului.
(11) Zonele de siguranţă, dispuse lateral, stânga-dreapta de ampriză, sunt
fâşiile de teren destinate pentru depozitarea materialelor de întreţinere,
instalarea indicatoarelor de circulaţie, montarea parazăpezilor etc. Când
permite terenul, zonele de siguranţă se folosesc pentru circulaţia vehiculelor pe
şenile.
(12) Zona drumului este alcătuită din ampriza drumului şi zonele de
siguranţă.
(13) Axa drumului reprezintă linia spaţială care uneşte toate punctele egal
depărtate de marginile părţii carosabile.
(14) Traseul drumului reprezintă proiecţia în plan orizontal a axei
drumului.
(15) Partea carosabilă se consolidează uneori printr-un sistem rutier
alcătuit din unul sau mai multe straturi rutiere şi se dispune pe suprafaţa
amenajată a terasamentelor numită patul drumului.
. (16) Sistemul rutier şi acostamentele formează suprastructura drumului.
(17) Ansamblul lucrărilor care susţin suprastructura drumului, cuprinzând
terasamentele şi lucrările de artă, formează infrastructura drumului.
Art. 10 (1) Suprastructura drumului este definită de sistemul rutier care
este un ansamblu de straturi şi cuprinde:
îmbrăcăminte
- îmbrăcămintea;
- stratul de bază;
- fundaţia; Ba=2Rmax
- substratul
fundaţie
substrat
patul drumului
403
- de tip intermediar (din pietriş sau balast, piatră spartă, piatră brută
sau
bolovani, din panouri sau placi demontabile);
- de tip superior (din piatră cu folosirea lianţilor bituminoşi sau
hidraulici, din piatră cioplită etc.)
(3) Stratul de bază este dispus sub îmbrăcăminte şi are rolul de a prelua
solicitările verticale ale traficului sub formă concentrată şi a le repartiza la
straturile inferioare. Stratul de bază se execută în grosime de 10...20cm din
orice material sau amestec de materiale care întruneşte calitatea de portanţă
şi rigiditate, cum ar fi: macadamul ordinar, materiale stabilizate cu ciment etc.
(4) Fundaţia este partea sistemului rutier care transmite şi repartizează
patului drumului solicitările verticale provenite din trafic. Este alcătuită din unul
sau mai multe straturi. Fundaţia se execută în grosime de 10...15cm din
materiale cum ar fi: pământ stabilizat (mecanic sau cu lianţi /substanţe
chimice), balast, nisip, balast /nisip stabilizat (cu ciment sau substanţe
chimice), piatră spartă mare (sort 63/90mm ;71/100 mm), macadam ordinar,
etc.
(5) Subtratul este partea din sistemul rutier care îndeplineşte rolul de
colectare şi evacuare a apelor de suprafaţă pătrunse în straturile fundaţiei, de
împiedicare a fenomenului de ascensiune capilară a apelor subterane şi de
contaminare a straturilor fundaţiei cu particule fine din patul drumului.
Substratul se poate executa din:
- nisip (substrat izolator în gros. de 7cm);
- balast (substrat drenant în gros. de min. 10cm).
Art. 10 (1) Infrastructura drumului susţine suprastructura drumului şi
este formată din terasamente şi lucrările de artă.
(2) Terasamentele reprezintă totalitatea lucrărilor de pământ (săpături,
umpluturi şi transporturi) executate în vederea realizării rambleelor şi debleelor
din infrastructura drumului. Tipul profilului, natura pământului din terasamente
şi umiditatea acestuia influenţează capacitatea portantă a drumului. Profilul
transversal în umplutură este realizat din pământuri verificate din punct de
vedere geotehnic, permite scurgerea rapidă a apelor de suprafaţă, este expus
soarelui şi vântului asigurând o bună uscare şi capacitate portantă sporită.
Profilul transversal în săpătura nu permite scurgerea rapidă a apelor de
suprafaţă şi uscarea pământului, din care cauză capacitatea portanta a acestor
drumuri este redusă.Pentru asigurarea stabilităţii terasamentelor se execută:
lucrări de colectare şi evacuare a apelor de suprafaţă şi subterane; lucrări de
protecţie a taluzurilor; dispozitive de sprijinire a terasamentelor.
(3) Lucrările de artă sunt acele construcţii care se execută în
infrastructura
drumurilor pentru a asigura continuitatea acestora peste cursurile de apă
(poduri), peste văi (viaducte) sau prin masive de pământ (tuneluri).
(4) În profil transversal - elementele geometrice ale drumului sunt lăţimile
drumului şi pantele transversale. Profilul transversal al drumului este secţiunea
verticală, normală pe axa drumului, într-un punct oarecare al său.
a) În funcţie de poziţia liniei platformei drumului faţă de linia terenului
natural, profilurile transversale pot fi:
404
- de rambleu (umplutură), când linia platformei drumului se găseşte
deasupra liniei terenului natural;
- de debleu (săpătură), când linia platformei drumului se găseşte sub linia
terenului natural:
- mixte, când linia platformei drumului se găseşte parţial deasupra
terenului natural şi parţial sub linia terenului natural.
zona de
siguranţă
taluz
debleu
şanţ
i1 % i1%
i2% i2 % acostamen
t
i3%
bandă bandă
taluz
circulaţie circulaţie
rambleu
banchetă PARTEA CAROSABILĂ
AMPRIZA DRUMULUI
ZONA DRUMULUI
405
Art. 51 (1) Restabilirea circulaţiei pe drumurile militare cuprinde un
ansamblu de lucrări prin care se asigură desfăşurarea normală a traficului
temporar întrerupt.
(2) Lucrările care se execută sunt:
a) înlăturarea barajelor (explozive sau neexplozive);
b)decontaminarea, degazarea şi dezinfectarea sectoarelor de drum
contaminate;
c) înlăturarea distrugerilor;
d) executarea unor variante ocolitoare.
(3) Lucrările de restabilire a circulaţiei încep cu cercetarea drumului, prin
care trebuie să se obţină date referitore la :
a) existenţa, natura, dispunerea, caracteristicile barajelor şi distrugerilor;
b)existenţa şi mărimea sectoarelor de drum contaminate, natura şi gradul
lor
de contaminare;
c) existenţa variantelor ocolitoare;
d) alte date necesare organizării lucrărilor de restabilire a circulaţiei.
(4) Lucrările de restabilire a circulaţiei se desfăşoară pe urgenţe. În fucţie
de situaţia de luptă (capacitatea de circulaţie cerută, durata de folosire a
drumului precum şi timpul, forţele şi materialele existente), lucrările de
restabilire a circulaţiei vor parcurge toate urgenţele sau numai o parte din
acestea.
a) în urgenţa întâi, sectoarele de drum cu baraje şi distrugeri de mare
volum se ocolesc, folosind variantele ocolitoare existente sau amenajate din
nou; pe variantele ocolitoare amenajate din nou, barajele se înlătură numai
pentru lăţimea unei benzi de circulatie, iar în locurile cu distrugeri se
construiesc îmbrăcăminţi demontabile; pe variantele ocolitoare contaminate
radioactiv, cu substanţe toxice de luptă sau mijloace bacteriene, deplasarea
vehiculelor şi oamenilor se va efectua cu viteze sporite, fără opriri, folosindu-se
mijloace de protecţie individuală;
b) în urgenţa a doua se înlătură barajele şi distrugerile de pe ampriza
drumului, se refac în întregime lucrările de terasamente distruse, iar
îmbrăcămintea se reface pe cât posibil la caracteristicile initiale; sectoarele de
drum contaminate se dezactivează şi se dezinfectează, iar podurile avariate se
consolidează; la terminarea lucrărilor din urgenţa a doua, drumul (inclusiv
lucrările de artă) trebuie să asigure capacitatea de circulaţie iniţială.
c) în urgenţa a treia se execută lucrări prin care drumul va fi readus la
parametrii tehnici şi de exploatare iniţiali, iar lucrările de artă se refac după
soluţii definitive.
Art. 52 (1) Trecerea peste barajele neexplozive presupune:
- amenajarea trecerilor peste şanţurile antitanc;
- înlăturarea baricadelor, barierelor şi abatizelor;
- înlăturarea colţilor antitanc;
- înlăturarea barajelor de sârmă.
(2) Trecerea şanţurilor antitanc se realizează prin executarea de poduri,
astuparea cu pământ sau reducerea pantei taluzurilor. Tranşeele şi şanţurile de
406
comunicaţie se trec cu ajutorul sau prin astuparea lor cu pământ. Pentru
trecerea şanţurilor antitanc vor fi folosite şi podurile mobile de asalt sau de
însoţire şi podurile pe suporţi ficşi cu suprastructură metalică.
a) astuparea cu pământ a şanţurilor antitanc, şanţurilor de comunicaţie şi
a tranşeelor se realizează cu ajutorul buldozerelor; la partea superioară
umplutura se consolidează printr-o îmbrăcăminte din plăci sau panouri
demontabile; dacă şanţul antitanc este plin cu apa mai mult de jumatate din
adâncimea lui şi evacuarea apei nu este posibilă prin lucrări simple, astuparea
se va executa cu balast, pietriş, piatră brută, bolovani de râu, bârne sau saci
umpluţi cu pământ.
b) reducerea pantei taluzurilor la şanţurile antitanc se execută cu
buldozerele
sau cu ajutorul explozivului (atunci când pământul este îngheţat sau stâncos);
în cazul folosirii buldozerului, operaţiunea se execută astfel: se sapă taluzul 1 şi
se împinge în şanţ până când se realizează o pantă de 1:8…1:10; folosindu-se
de umplutura realizată, buldozerul trece pe partea opusă; se sapă taluzul 2 şi
se împinge pământul în şanţ până la realizarea unui taluz cu panta de 1:8…
1:10 (Figura 37); în cazul lucrului cu exploziv acesta se dispune, sub forma
încărcăturilor concentrate sau alungite, la suprafaţa pământului sau în găuri de
mină, conform prevederilor din “Instrucţiunile-Lucrări de distrugeri- (G-4)”.
5,5-
7,0m
1 2
m
2
1:8-
1:10 1:8-1:10
3,0m
407
(5) Barajele de sârmă se înlătură prin smulgerea lor cu ajutorul
tractoarelor sau alte mijloace mecanice, cu ajutorul explozivului sau manual.
Dărâmăturile rezultate în urma exploziei se înlătură cu ajutorul buldozerelor,
autoîncărcătoarelor şi excavatoarelor.
Art. 56 (1) Înlăturarea efectelor distrugerilor presupune executarea,
manuală
sau mecanizată, a unor lucrări ample şi complexe de refacere şi consolidare a
drumurilor.
(2) La drumuri pot fi distruse terasamentele, îmbrăcămintea şi celelalte
straturi rutiere. În terasamente, efectele distrugerilor apar sub forma gropilor,
pâlniilor sau şanţurilor. Îmbrăcămintea poate fi distrusă total, în imediata
apropiere a locurilor unde au avut loc explozii, sau prin scarificarea mecanică a
acesteia.
(3) Refacearea terasamentului distrus se realizează prin umplerea
gropilor (pâlniilor) cu pământ sau cu barne şi executarea de podeţe (poduri).
a) umplerea gropilor (pâlniilor) se execută, în funcţie de mărimea şi
dispunerea acestora, manual sau mecanizat, cu pământ luat din zonele de
siguranţă, taluzuri sau din rambleul drumului. Pământul se aşează în straturi cu
grosimea de max. 30 cm si se compactează cu maiuri manuale sau mecanice.
Stratul superior de pământ se compactează cu ruloul compactor. În loc de
pământ se poate întrebuinţa ca material de umplutură balastul, nisipul,
pietrişul, zgura de furnal sau focar, cenuşa de termocentrală (în prealabil
umezită) şi sterilul rezultat din flotarea minereurilor. Dispunerea acestora se
face în straturi de până la 30cm, după care se compactează manual sau
mecanic. Gropile (pâlniile) produse la limita platformei se umplu după ce s-au
executat în prealabil trepte de înfrăţire. Gropile (pâlniile) produse în
terasamentul drumurilor de pământ se umplu parţial sau total, prin decaparea
unui strat de pământ şi amenajarea unor rampe în lungul drumului. Acest
procedeu se utilizeaza când nu sunt posibilităţi de executare a unor gropi de
împrumut în zonele de siguranţă ale drumului (teren mlăştinos, minat sau
inundat). Iarna, când temperatura se menţine constant sub 0˚C, pentru treceri
de scurtă durată, gropile se pot umple şi cu zăpadă udată cu apa şi apoi
compactată. Dacă zăpada nu s-a compactat suficient, deasupra ei se aşează
panouri de lemn. Gropile (pâlniile) se pot umple cu bârne aşezate stive. Rândul
inferior se realizează prin dispunerea alăturată a bârnelor paralel cu axa
drumului, iar celelalte rânduri, prin dispunerea distanţată (max. 1,0 m
distanţă). Rândurile din bârne se solidarizează între ele prin scoabe. Rândul
superior se acoperă cu o podină continuă din material lemnos ecarisat sau
semirotund.
408
B
min
B B
4,5m
c
a b
409
c) umplerea golurilor (deschiderilor) rămase în locul podeţelor distruse de
pe văi uscate şi de pe cursurile de apă permanente cu debit mic se execută
prin unul din următoarele procedee:
- astuparea parţială cu pământ (atât în lăţime cât şi în înălţime);
- astuparea completă cu pământ şi executarea drenurilor din materiale din
zonă.
Art. 57 (1) Executarea / amenajarea unor variante ocolitoare cuprinde:
a) cercetarea terenului pe axa noului traseu;
b) înlăturarea barajelor;
c) amenajarea trecerilor peste obstacolele înguste;
d)executarea lucrărilor de terasamente, îmbrăcămintei din panouri şi
plăci
demontabile sau materiale locale;
e) organizarea sistemului de orientare şi semnalizare (zi / noapte).
Art. 58 (1) Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare a drumurilor
militare are ca scop menţinerea acestora în permanenţă, la parametrii de
exploatare prevăzuţi pentru categoria şi destinaţia lor. Lucrările de întreţinere
şi reparare trebuie să aibă un caracter preventiv, să se execute operativ şi de
bună calitate.
(2) Întreţinerea şi repararea drumurilor de pământ se poate face prin:
a) înlăturarea umidităţii excesive se obţine prin:
- executarea de şanţuri, cu lăţimea de 30 cm, în lungul acostamentelor;
şanţurile trebuie să aibă asigurată scurgerea în sens transversal la 50…100 m,
iar adâncimea acestora să atingă nivelul inferior al stratului umezit;
- executarea unor şanţuri pe lăţimea acostamentelor, pe ambele părţi ale
drumului, având lăţimea de 30 cm şi adâncimea până la nivelul inferior al
stratului umezit; şanţurile se execută la o distanţă de 3…4 m unul faţă de altul
şi decalate;
- stabilizarea pământului din drum, cu praf de var nestins în proporţie de
5…10% din masa pământului;
b) desprăfuirea drumurilor se execută mecanic, prin curăţirea suprafeţei
drumului de praf cu ajutorul autogrederelor sau prin tratarea cu materiale de
desprăfuire:
- apă sau apă sărată de mare/lac (0,5…0,8 l/m2);
- soluţie de clorură de calciu (I-1 l/m2 ; II-0,5 l/m2 );
- lianţi organici (emulsie bituminoasă, bitum tăiat, uleiuri rutiere);
c) restabilirea profilului transversal al drumurilor constă în înlăturarea
făgaşelor, adânciturilor şi umflăturilor apărute ca urmare a circulaţiei şi
fenomenului de îngheţ-dezgheţ; operaţiunea se execută mecanizat şi cuprinde
îndepărtarea apei în exces de pe platforma drumului, prin şănţuleţe de
scurgere, profilarea şi compactarea drumului.
(3) Întreţinerea şi repararea drumurilor cu îmbrăcămintea din pietriş,
balast
sau piatră spartă se face prin:
a) întreţinerea suprafeţei îmbrăcămintei constă în: îndepărtarea noroiului
cu lopeţi de lemn, perii manuale sau mecanice; adunarea pietrelor dislocate din
împietruire şi depozitarea lor pe acostamente; menţinerea stratului de
410
protecţie la grosimea iniţială de 1…2 cm (la îmbrăcămintea din piatră spartă);
ca material de protecţie se foloseşte savura sau nisipul grăunţos (60…90
m3/km drum);
b) desprăfuirea îmbrăcăminţilor se execută prin măturarea acestora cu
perii mecanice sau prin tratarea cu materiale de desprăfuire (apă, clorură de
calciu, emulsii bituminoase);
c) compensarea uzurii se realizează prin aşterneri parţiale sau totale de
material pietros (pietriş, balast, piatră spartă etc.); aşternerea se execută
manual sau mecanizat şi este urmată de o cilindrare uşoară; este recomandabil
ca aşternerea materialului să se execute pe timp umed, mai ales după ploi;
d) restabilirea profilului transversal constă în înlăturarea gropilor,
făgaşelor şi ondulaţiilor existente pe partea carosabilă; gropile izolate şi
făgaşele se repară prin metoda peticirii sau prin plombare; ondulaţiile
pronunţate se repară prin aşternerea generală de material pietros;
e) executarea de tratamente cu lianţi organici.
(4) Întreţinerea şi repararea drumurilor cu îmbrăcăminţi din panouri sau
plăci
demontabile se face prin:
a) întreţinerea rosturilor dintre plăci (umplerea periodică cu mastic
bituminos sau mortar de ciment, pentru înlocuirea materialului degradat);
b) înlăturarea denivelărilor (ridicarea panoului sau plăcii; introducerea
materialului de adaos, balast, piatră spartă etc.; compactarea acestuia şi
reaşezarea panoului sau plăcii);
c) repararea panourilor si plăcilor deteriorate.
(5) Executarea infrastructurii drumului cuprinde:
a) restabilirea traseului; constă în verificarea existenţei tuturor ţăruşilor de
pichetare fixaţi pe timpul executării cercetarii de geniu a traseului şi înscrisi în
carnetul de pichetare; ţăruşii lipsă se completează; în curbe, ţăruşii se vor
îndesi astfel încât să se dea cât mai exact forma acestora;
b) defrişarea vegetaţiei; constă în tăierea copacilor (arbuştilor), scoaterea
buturugilor şi îndepărtarea materialului lemnos rezultat. Arborii se doboară prin
tăiere sau prin extragerea lor împreună cu rădăcinile. Se vor folosi fierăstraie
mecanice sau manuale, topoare, utilaje echipate cu cabluri sau buldozere.
Buturugile şi rădăcinile se extrag manual, mecanizat (cu cablu, cu excavatorul
sau buldozerul) sau cu exploziv. Tufişurile şi lăstărişurile se înlătură cu
buldozerul sau manual, pe întreaga suprafaţă a amprizei. Bolovanii mari se
îndepărtează cu buldozerul, cu utilaje echipate cu cablu sau prin explodare.
c) asanarea amprizei drumului, acolo unde terenul este mlăştinos sau cu
bălţi; se realizeaza prin executarea unor şanţuri de scurgere orientate spre văi,
viroage sau depresiuni. Se vor săpa, de asemenea, şanţuri de gardă pentru
scurgerea apelor provenite din precipitaţii.
d) îndepărtarea stratului vegetal de pe ampriza drumului; se face prin
săpare manuală pe adâncimea de 5 cm, sau prin săpare mecanică cu
autogrederul sau buldozerul pe o adâncime de 10...15 cm;
e) şablonarea profilelor transversale; profilele transversale din piesele
desenate se materializează în teren prin şablonarea acestora:
411
- profilele transversale de debleu (săpătura) se şablonează cu ajutorul a
două construcţii uşoare din lemn, sub forma unor echere;
- profilele transversale de rambleu (umplutură) se şablonează cu ajutorul
unor construcţii uşoare din lemn, ca în Figura 40; înclinarea taluzelor se obţine
prin construcţia echerelor cu raportul catetelor (verticală : orizontală) egal cu
cel înscris în profilul transversal desenat.
Furura de
lemn
Martor
0,8
Fir cu
1,2 plumb
0
412
R) Tabelul 9. Criterii de alegere a mijloacelor de
executare a săpăturilor
N Mijloace folosite
S) Condiţiile de
rc Lucrarea
execuţie principale auxiliare
rt
0 1 2 3 4
Săpătură în Volume mari şi
ampriza concentrate;
- excavator cu
drumului, în compensarea în acelaşi - autovehicul de
1 lingură dreaptă
camere sau profil sau transport la transport
sau inversă
gropi de distanţe > 100m; teren
împrumut. de orice categorie.
Volume mari
Săpătură în repartizate;
ampriza compensare în acelaşi
drumului profil sau transport la
2 - buldozer
sau camere distanţe < 100m;
de teren de orice
împrumut. categorie.
- sacrificator
Volume mari
repartizate; adâncimea
Săpătură în
săpăturii până la 0,4m;
3 ampriza
distanţa de transport >
drumului.
100m; teren uşor,
mijlociu şi tare.
Săpătură în - autogreder
Şanţuri de profil
ampriza
triunghiular sau
dumului - prelungitor de
trapezoidal cu
4 pentru lamă şi tipar de
adâncime ≤ 0,7m;
realizarea şanţ
teren uşor, mijlociu şi
şanţurilor
tare.
laterale.
Volume mici; terenuri
Săpătură în accidentate; lucrări de
- lopată,
ampriza finisare; distanţa
cazma,
5 drumului transport < 100m;
târnăcop, şpiţ, - targă, roabă
sau în afara teren de orice
baros
sa. categorie şi roci
semidure.
Profilarea
6 drumurilor - - autogredere -
de pământ.
g) umpluturile se realizează prin împrăştierea pământului transportat în
straturi uniforme care se compactează până la atingerea cotei prevăzute în
413
profilele transversale desenate şi materializate în teren; la executarea
umpluturilor se vor respecta următoarele reguli:
- pământul se aşterne în straturi uniforme, dispuse orizontal pe întreaga
lăţime a rambleului, folosind autogredere sau buldozere;
- ultimului strat, care formează patul drumului, i se dă pantele
corespunzătoare îmbrăcămintei ce urmează a se executa;
- grosimea straturilor se stabileşte în funcţie de mijlocul de compactare;
- pământurile necoezive (balasturi, nisipuri) se vor dispune, pe cât
posibil, la partea superioară a rambleelor;
- pământurile folosite nu vor fi excesiv de umede sau uscate.
h) deplasările de pământ se execută cu mijloace auto, prin împingerea cu
lama utilajelor de săpat, cu roabe, tărgi sau lopeţi; distanţele de transport şi
condiţiile de folosire a mijloacelor de transport sunt prezentate în tabelul
următor:
Distanţa
Mijlocul
optimă de
de Condiţii de folosire
transport
transport
(m)
Autovehicu Încărcare mecanică, volume mari, drumuri de
2000
le acces practicabile.
Autogreder
100 Volum mare de transport, terenuri accesibile
e
Volum mare, compensare în acelaşi profil sau
Buldozere 10-20
transport pe distanţe mici.
Roabe 30
Încărcare manual, volume mici de transport.
Tărgi 20
Compensare în acelaşi profil, volume mici de
Lopeţi 3
transport.
a b
transversală a îmbrăcămintei.
c) executarea substraturilor de fundaţie; substraturile de fundaţie
(substratul izolator de nisip şi cel drenant din balast) nu se execută la
drumurile din pământ, la cele de unităţi sau cu o durată de exploatare scurtă,
precum şi acolo unde apele subterane şi de suprafaţă au o influenţă mică
asupra drumului. În celelalte cazuri, substratul izolator de nisip se dispune pe
patul drumului şi va avea o grosime de 7 cm după compactare; substratul
drenant din balast se dispune peste cel izolator din nisip şi va avea o grosime
de min. 10 cm după compactare; nisipul poate fi înlocuit cu balast nisipos;
balastul din stratul drenant poate fi înlocuit cu zgură sau alicărie de cărămidă;
când fundaţia este executată din balast, aceasta preia şi funcţia de strat
drenant; aşternerea nisipului şi balastului se face manual sau cu autogrederul,
în grosimea necesară, după care se stropeşte cu apă şi se cilindrează.
d) executarea fundaţiei; fundaţiile folosite la drumurile militare sunt din
balast, pietriş, blocaj de piatră brută, piatră spartă mare, pământ stabilizat,
piatră spartă sortată (macadam) sau din piatră spartă nesortată. Tipul de
fundaţie se alege în funcţie de materialele existente, timpul şi forţele la
dispoziţie.
- fundaţia de balast se execută astfel: balastul se descarcă pe patul
drumului şi se aşterne în straturi, manual sau cu autogrederul, verificându-se
periodic grosimea şi profilul, cu ajutorul sablonului; grosimea maximă a
straturilor este de 15 cm; straturile de balast se cilindrează începând de la
margine spre axă, cu rulouri compactoare; numărul de treceri prin acelaşi loc
este de 8…30, în funcţie de utilajul folosit, grosimea stratului şi granulometria
balastului; stratul superior al fundaţiei are bombamentul îmbrăcămintei
drumului.
416
Nivela cu bulă Şablon
de aer
Acostament
a b
b c
a
N Felul îmbrăcămintei
T) Elementele
rc U/M
geometrice Căi pentru roţi Continuă
rt
1 Lăţimea părţii carosabile 2,70-3,00 3,00-4,20
2 Lăţimea căii pentru roţi 1,00-1,15 -
Lăţimea spaţiului dintre m
3 0,70 -
căile pentru roţi
4 Declivitatea maximă % 4 6
Raza Minimă 75 50
curbelor Excepţion
5
plan ală m 50 35
orizontal
(7) Executarea lucrărilor accesorii. Lucrările accesorii sunt dispozitive,
instalaţii şi construcţii amplasate pe platforma sau în zona drumului, pentru a
asigura protecţia traficului în zonele periculoase, pe timp de noapte sau de
ceaţă, pentru a înlesni orientarea şi buna desfăşurare a circulaţiei şi a uşura
efectuarea lucrărilor de întreţinere a drumurilor. Din categoria lucrărilor
accesorii fac parte: parapetele de protecţie, stâlpii de dirijare a circulaţiei,
instalaţiile de orientare şi semnalizare a circulaţiei, platformele de încrucişare
(Figura 45) şi rampele de acces (Figura 46).
420
Figura 45. Platforme de încrucişare
a) în aliniament; b) în curbă
422
a) lungimea totală a podului (L) este distanţa între feţele extreme ale
culeelor
(reazemelor de capăt) podului;
b) lungimea suprastructurii podului(L1)este distanţa între punctele
extreme ale
suprastructurii măsurată în axa căii;
c) lăţimea podului (G) este distanţa dintre feţele interioare ale
parapetului, la
nivelul mâinii curente, sau distanţa între feţele exterioare ale longrinelor
apărăroată;
d) lăţimea căii (C)este distanţa între feţele interioare ale longrinelor
apărăroată;
e) deschiderea podului (l) este proiecţia pe orizontală a distanţei dintre
punctele
de rezemare ale structurii de rezistenţă (între axele elementelor de reazem);
f) lumina podului (lp) este distanţa minimă pe orizontală, măsurată între
feţele a două elemente de infrastructură consecutive;
g) înălţimea de construcţie a suprastructurii (hc) este diferenţa de nivel
între
partea cea mai ridicată a căii şi partea cea mai de jos a suprastructurii în stare
de deformaţie maximă;
h) înălţimea de liberă trecere pe sub pod (hl) este diferenţa între nivelul
cel mai
ridicat al apelor sau al obstacolului traversat şi nivel cel mai de jos al
suprastructurii în stare de deformaţie maximă (minim 50 cm la podurile
militare fixe);
i) traveea este porţiunea de pod cuprinsă între două elemente de
infrastructură
consecutive;
j) axa podului este linia ce trece de-a lungul podului, prin mijlocul lăţimii
sale;
k) axa elementului de infrastructură este linia ce trece prin mijlocul
acestuia,
transversal faţă de axa podului;
l) nivelul apelor extraordinare (NAE) este cel mai ridicat nivel al apelor
cunoscut vreodată (nivel istoric);
m) nivelul apelor mari (NAM) este nivelul maxim al apelor în ultimii 5 ani;
n) nivelul apelor mici (NAm) este nivelul minim al apelor în ultimii 5 ani;
o) etiajul (E) este nivelul mediu al celor mai scăzute ape considerate pe o
423
perioada lungă de timp (10...30 ani, în funcţie de importanţa podului).
L/
2
Fr
ân
Trave Parape
gh C
t
ie e
nte
acc
ulu
me
Ele
no
de
pa
es
le
c
i
h
l
NAE
NAM
E
NAm
AXA
l PODULUI
AXA
l
PALEE Fig. 47 Alcătuirea şi nomenclatura generală a podurilor
p
Longrină
apărăroată
Lăţimea căii
podului
Longrina Podină de
apărăroata uzură
Ur Podină de
s rezistenţă
c) traversele se execută din grinzi ecarisate sau din lemn rotund cioplit pe
două feţe, cu lăţimea ciopliturii egală cu 2/3 din diametru, dispuse la intervale
de 50...70 cm când podina este din scânduri şi de 70...100 cm când podina
425
este din lemn rotund sau semirotund. Traversele se fixează de urşi cu piroane
(cu d = 12...14 mm şi lungimea egală cu dublul diametrului traversei), astfel:
fiecare a patra traversă de urşii marginali cu câte două piroane; restul
traverselor cu câte un piron, alternativ, când de unul, când de celălalt urs
marginal; fiecare a şasea traversă se fixează şi de unul din urşii intermediari;
d) longrinele (grinzile) apărăroată se execută din lemn rotund cu d =
18...20 cm, cioplit pe două feţe, sau din grinzi ecarisate cu secţiunea de
minimum 16x16 cm.
Longrinele apărăroată se aşează deasupra urşilor de margine şi se fixează de
aceştia sau de traverse la intervale de 150...200 cm, cu piroane sau buloane cu
d = 12...16 mm. Când axa longrinei apărăroată nu este în acelaşi plan cu axa
urşilor marginali, piroanele se bat înclinat. Longrinele (grinzile) apărăroată se
îmbină cap la cap, deasupra babelor.
(4) Parapetul se execută la podurile cu lungimea de peste 50 m (pentru
lungimi
mai mici , se execută numai în cazul unei circulaţii pietonale intense).
Parapetul se execută de formă simplă, cu contrafişă, sau fără contrafişă.
a) stâlpii de parapet se confecţionează din lemn rotund cu d = 10...12 cm,
sau din lemn ecarisat cu secţiunea de 10...12 x 10...12 cm. Stâlpii parapetului
fără contrafişă se aşează la 2 m unul de altul şi se fixează de longrina
apărăroată cu o scoabă îndoită sub formă de potcoavă ,şi de ursul de margine
cu un piron cu d = 12 mm. Pentru aceasta, se execută o mică teşitură pe faţa
laterală a ursului, iar între longrina apărăroată şi stâlpul parapetului se aşează
un adaos din lemn cu lăţimea astfel aleasă încât să asigure verticalitatea
stâlpului. Pentru executarea parapetului cu contrafişă la fiecare 2 m se scoate
în afară câte o traversă sau element al podinei de rezistenţă transversale,
stâlpul de parapet fixându-se de aceasta (acesta) cu o contrafişă din scândura
de 5 x 12 cm, prinsă la fiecare capăt cu câte două cuie cu
d = 5 mm .
b) Mâna curentă se confecţionează din lemn semirotund cu d =
12...15cm, sau din lemn ecarisat cu secţiunea de 10...12 x 10...12cm şi se
montează la o înălţime de 1m faţă de cota podinei, cu îmbinările dispuse
deasupra stâlpilor de parapet de care se fixează prin cuie. La mijlocul înălţimii
parapetului se fixează o umplutură din lemn semirotund cu d = 10...12cm sau
Mână curentă
parapet
apărăroa
1,00
Adao ta
s Contrafiş
Podină ă
uzura
Podina
Podină de
rezistenţă
transversala
Longrină 70- Urs
Urs 75
apărăroat
a
b)
a)
426
Fig. 50 Tipuri de parapet a) simplu; b) cu
(5) Trotuarele se construiesc la podurile cu lungimea mai mare de 100 m,
pe o parte, sau pe ambele părţi ale podului, în funcţie de intensitatea
circulaţiei pietonale şi are o lăţime de 75 cm. Pentru construcţia trotuarului, la
intervale de 1,5...2 m se dispun elemente ale podinei de rezistenţă
transversale sau traverse cu o lungime mai mare cu 75cm, faţă de restul
elementelor, numite traverse de trotuar. Pe capetele acestor traverse ieşite în
afară, se aşează longrina trotuarului cu dimensiunile egale cu cele ale longrinei
apărăroată. Longrina trotuarului se fixează cu piroane de traversele
trotuarului. Deasupra longrinei apărăroată şi a longrinei trotuarului se aşează o
podină din scânduri cu grosimea de 4...5 cm fixată la fiecare capăt cu câte
două cuie. Stâlpii parapetului se fixează de longrina trotuarului cu scoabe
speciale (cu două feţe), iar de traversa de trotuar cu cuie sau piroane.
Contravântu Mână
ire Pale curentă Adao
e s
Fig. 51 Amplasarea mâinii curente şi a contravântuirilor
Stâlp Scoab
longitudinale
ă la parapet
Culeea -
parapet
Figura
panou
1,50-
2,00
69
Pod
1,0
0
7 ină
5 trotuar
Longrină
apărăroată
Podină
Lon trotuar
grină
Fig. 52 Elementele componente ale
trotuar
trotuarului
Art. 91 (1) Grinzile principale (urşii) se execută din lemn rotund sau
ecarisat, sub formă de grinzi simple formate dintr-un singur urs, sau sub formă
de grinzi suprapuse din doi sau trei urşi aşezaţi unul peste altul. Urşii se
427
folosesc pentru deschideri de 2...8 m, dispuşi echidistant în secţiunea
transversală, câte 6...12 urşi la podurile cu simplu fir de circulaţie şi 10...14 urşi
la cele cu dublu fir. Urşii se aşează pe paleele simple direct pe babă, cu
capetele petrecute (urşii depăşesc axa babei cu 25...30 cm) sau cap la cap,
prin intermediul unui suburs, iar pe paleele duble direct pe babe, cap la cap.
Urşii executaţi din lemn rotund se dispun cu capetele groase alternând şi se
cioplesc la feţele superioare, pe toată lungimea, pe o lăţime egală cu 1/3 sau
1/2 din diametru, iar pe cele inferioare numai la capete, pe o lungime de
60...70 cm, astfel ca feţele superioare ale tuturor urşilor să fie în acelaşi plan.
Când urşii se dispun cu capetele petrecute şi intervalele sunt mai mici decât
lăţimea lor, capetele urşilor intermediari se cioplesc simetric, pe cele două feţe
laterale, pe o lungime de 60...70 cm, şi o adâncime de max. 1/4 din lăţime
(diametru). Când urşii se aşează pe babă cu capetele petrecute, distanţa ”a”,
măsurată între suprafeţele de contact ale fiecărei perechi de capete de urşi, se
menţine constantă, iar urşii intermediari se aşează înclinat faţă de axa podului.
25-
30
15
Urs
-
20
Subur
s 0,1-
d/2 b/2
0,15
l
d
b
2,5 d 2,5
b
Figura 53Prelucrarea
Fig. 53 Prelucrareaurşilor
urşilorla
la capete
capete
(2) Urşii simpli, rezemaţi direct pe babe, se fixează de acestea cu piroane
cu d = 14...16 mm ce pătrund în babă minimum 15 cm, bătute în ambele
capete ale tuturor urşilor marginali şi a jumătate din cei intermediari. Urşii
simpli, rezemaţi pe babe prin intermediul suburşilor, se dispun în secţiunea
transversală la distanţe egale şi se fixează de suburşi cu buloane cu d =
20...22 mm, dispuse la 15...20 cm de capetele suburşilor. Suburşii au aceeaşi
secţiune ca şi urşii şi lungimea de 0,1...0,15 din deschidere (dar nu mai mică
de 5 ori diametrul urşilor) şi se fixează de babe cu piroane sau cu scoabe cu
două feţe.
(3) Urşii suprapuşi se folosesc când nu se dispune de material lemnos cu
diametrul necesar, sau nu se poate mări numărul urşilor simpli în secţiunea
transversală a podului.
428
a) aşezarea urşilor suprapuşi pe babele paleelor se face la fel ca la
min
60- 4a
d/2 d
70
/
2
min 2,
2c 5
m Fig. 54 Prelucrarea urşilor la d
capete
urşii
simpli. Urşii din compunerea grinzilor suprapuse se fixează între ei cu buloane
sau cu piroane cu d = 14..16 mm ce pătrund în ursul inferior min. 15 cm
(figura 55 b). Capetele urşilor suprapuşi rezemaţi pe babe, cu capetele
petrecute, se fixează suplimentar, deasupra babei cu câte o scoabă cu d =12
mm (figura 55 a ). Urşii suprapuşi rezemaţi pe babe, cap la cap, se fixează ca
şi urşii simpli.
b) asigurarea stabilităţii transversale a urşilor suprapuşi, împotriva răsturnării,
se face astfel: când intervalul dintre urşi este mai mic de 30 cm cu legături
transversale alcătuite din pachete de scânduri prinse pe feţele laterale ale
urşilor între care, după aşezarea urşilor pe babe, se introduce câte o scândură
suplimentară fixată cu cuie bătute înclinat; când intervalul este mai mare de 30
cm cu distanţieri din lemn rotund care se fixează de babe cu piroane. Când
urşii suprapuşi reazemă pe culei sau cap la cap pe palei, stabilitatea
transversală se asigură cu pachete de scânduri sau distanţieri dispuşi (dispuse)
în toate intervalele dintre urşi, iar când reazemă cu capetele petrecute pe palei
simple, numai în intervalele dintre urşii marginali şi cei vecini.
429
stabilitate. Distanţa dintre axele rândurile de piloţi ai paleelor duble se
stabileşte în funcţie de înălţimea paleelor.
Piloţi de
rezistenţă
Contrafişă de
stabilitate Babă
Contravântuiri
diagonale
6,00
≤
3,50-
6,00
10-
15
2,5
≤
3,5
50
≥ 2,50
Contravântuire
diagonală
1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 longitudinală 1,20-
0 0 0 0 0 1,60
430
(3) Paleea-panou se întrebuinţează rezemată direct pe teren sau prin
intermediul tălpiţelor, când terenul este tare, adâncimea apei sub 3 m, iar
viteza curentului de max. 1,5 m/s în teren nisipos şi 2 m/s în teren pietros.
Paleea-panou se execută cu un rând de montanţi (simplă) când înălţimea ei H
4 m, sau cu două rânduri (dublă) când H 4 m şi când se foloseşte pentru
asigurarea stabilităţii longitudinale a podului. Paleea-panou simplă se compune
din babă, talpă, montanţi, tălpiţe, contravântuiri diagonale, moaze şi contrafişe
de stabilitate.
Babe
Contravântuiri
diagonale
Montan
ţi
Moază
4,00
≥
Talpă
4,00
≤
Babă
Contrafişă
de
stabilitate
5,0m
>
Contravânt
uiri
0,5m
diagonale
≥
Talpă
Babă
2,5m
<
Pilot de
rezistenţă
431
Babă
Moaze
longitudinale
4,0m
>
Contravântuire
diagonală
Talpă
432
4,50
Babă
6 x ( max. 1,00)
60
3,0
≤
0
Fig. 63 Paleea din stivă
90 5,2 60
0
433
(5) Paleea din căsoaie se întrebuinţează când fundul albiei este tare şi viteza
curentului peste 2 m/s sau când nu se pot bate piloţi. Paleea din căsoaie se
execută în forma dreptunghiulară, cu înălţimea mai mare de 0,5...1,0 m decât
adâncimea apei şi lăţimea egală cu 0,35 din înălţime, dar nu mai mică de 1,5
m. Lungimea căsoaiei (măsurată transversal faţă de axa podului) este cu 1 m
mai mare decât lăţimea părţii carosabile a podului. Elementele căsoaiei se
confecţionează din grinzi ecarisate sau din lemn rotund cu d=20...26 cm,
cioplit pe două feţe şi se aşează la un interval egal cu grosimea elementului,
fără îmbinări la colţuri. La încrucişările de la colţuri, elementele se solidarizează
între ele cu piroane sau scoabe. Elementele căsoaiei se pot confecţiona şi din
lemn rotund necioplit, în care caz se aşează cu un spaţiu între ele egal cu 1/3
din diametru. Colţurile se îmbină în jumătate de coadă de rândunică, la 1/3 din
diametru. Prin suprapunerea acestor elemente se obţine o incintă care se
umple cu bolovani de râu sau piatră brută. Grinzile podului reazemă pe o babă
dispusă la partea superioară a căsoaiei, sau direct pe elementele superioare de
pe latura lungă a căsoaiei (între elementele primelor trei cadre ale căsoaiei se
dispun adaosuri din lemn în dreptul fiecărei grinzi a podului, fixate cu piroane
sau scoabe).
Longrina
apararoată Podină Urşi
100
50-
H
5,20
H/3
434
*Când viteza curentului este mare, sau când podul se va exploata în perioada
de scurgere a sloiurilor, căsoaiele se construiesc cu avantbec de formă
triunghiulară în partea dinspre amonte.
Perete
Perete
Sensul exterior transversal
curentului
apei
Avantbe
c Perete interior
longitudinal
435
c) panoul de acces este alcătuit din grinzi din lemn rotund cu d =
22..24 cm şi podină transversală. Lungimea panoului de acces între axele
reazemelor este de 2,5...3 m. Grinzile panoului de acces reazemă cu un capăt
pe baba culeei, în intervalele dintre grinzile principale ale podului, depăşind
axa babei cu 25 cm, iar cu celălalt capăt pe o talpă din lemn cu d =20 cm,
îngropată în pământ. Grinzile panoului de acces se fixează de talpă cu piroane.
Peste grinzi se fixează o podină transversală din lemn semirotund cu d =
10...12 cm, sau scânduri cu grosimea de 5...6 cm. Panoul de acces se execută
orizontal (la nivelul căii podului), sau cu o înclinare de 20...25 %, când accesul
la pod se face în umplutură. Când panoul de acces se execută înclinat, peste
podina acestuia se realizează o hidroizolaţie din argilă compactă, cu grosimea
de 5...6 cm, iar la extremitatea dinspre mal a accesului se execută un dren
transversal cu filtru din balast sau pietriş ce debuşează în părţile laterale ale
drumului de acces. Când durata de exploatare a podului este scurtă şi
intensitatea circulaţiei redusă, accesul la pod se execută din fascine cu d = 25
cm. La capetele dinspre mal ale longrinelor apărăroată se fixează stâlpi
apărăroată din lemn, cu d = 16 cm, înclinaţi faţă de verticală cu 15º, bătuţi în
pământ minim 1m.
Grinda de
a rezemare Longrina
apărăroată Podina de
) rezistenţă
Urs
Ţăruş de
fixare
80-100
Căptuşeală Culee
talpă
≥ 50
Stâlp apăraroată
Grinda de
rezemare Longrina apărăroată Podină
rezistenţă
b
)
Urs
≥ 50
Stâlp Culee
apărăroată talpă
20-
Grindă
25%
rezemare
Fig. 66 Culeea talpă
Stâlp Longrină Podină de
Hidroizolaţie apărăroată apărăroată rezistenţă
rezemată pe platformă
din argilă
îngropată în platformă
Urs
Culee
talpă
≥
Dren
Tălpiţe
436
50
Ţăruşi de fixare
Stâlp Longrina
Strat
apărăroa apărăroată Podină de
Panou argilă
ta rezistenţă
acces
1,00-
1,50
Urs
Babă
Pilot
100
≥
Talpă ≥ 50
panou 2
acces 0
(4) Culeea-panou reazemă direct pe teren sau prin intermediul tălpiţelor şi are
alcătuirea similară cu paleea-panou. Accesul la pod se face ca la culeea-talpă.
Grindă Stâlp apărăroată
Hidroizolaţie argilă reaze Longrina apărăroată
m Urs
Babă
Montant
437
20 cm, cioplit pe două feţe. Distanţa dintre axele elementelor de margine, în
lung, se ia de min. 0,6 m, iar dintre axele elementelor din acelaşi rând, se ia de
0,7...1 m.
b) racordarea podului cu malul se face ca la culeea din piloţi.
Stâlp
Babă Longrina
Grindă apărăroată
reazem
suplimentară apărăroată Fig.70
Urs Culeea din
Babă stivă
Stivă
Dre
6
1,00
n Pilo
≥
t 0
1,00 ≥ 50
Fortificaţiile de campanie
438
(3) Pentru îndeplinirea misiunilor, acţiunea forţelor de geniu se
organizează pe funcţiuni cu atribuţii şi competenţe clar determinate şi
precizate. Acestea sunt coordonate permanent prin funcţia de comandă ce
revine comandantului (şefului) structurii.
Genistul constructor de fortificaţii şi puncte de comandă.
439
e) să urmărească cu atenţie comenzile şi semnalele şefului său, să la
execute rapid şi cu precizie;
f) să cunoască normele pentru confecţionarea, instalarea şi execuţia
lucrărilor de fortificaţie;
g) să nu depăşească normele de lucru şi să urmărească permanent
reducerea acestora;
h) să nu provoace stricăciuni şi avarii la tehnica şi materialele cu care vine
în contact pe timpul lucrului;
i) să-şi ridice permanent calificarea şi cunoştinţele privind confecţionarea,
modul de instalare şi de execuţie al lucrărilor de fortificaţie;
j) să respecte cu stricteţe disciplina muncii în condiţii de campanie şi
măsurile de siguranţă pe timpul executării lucrărilor de fortificaţii;
(2) Mecanicii conductori - răspund de starea tehnică a maşinii pe
care o au în primire şi de permanenta stare de funcţionare a acesteia.
Ei au următoarele îndatoriri:
a) să cunoască foarte bine construcţia, posibilităţile tehnice şi regulile de
exploatare a maşinii;
b) să-şi păstreze maşina în perfectă stare de funcţionare;
c) să ştie să conducă perfect maşina ziua şi noaptea, în condiţii diferite de
drum, pe orice timp;
d) să cunoască şi să respecte cu stricteţe regulile de circulaţie pe drumuri
şi în afara drumurilor, semnele de dirijare şi regulile de circulaţie;
e) să nu lase maşina fără supraveghere şi să nu permită conducerea
maşinii de către alte persoane numai la ordinul şefului direct;
f) să urmărească cu atenţie comenzile şi semnalele şefului sau, să le
execute rapid şi cu precizie;
g) să cunoască termenele şi volumul lucrărilor de întreţinere tehnică,
normele de parcurs între reparaţii, să ştie să execute lucrările de întreţinere
tehnică şi de reparaţii curente, precum şi lucrările de decontaminare a maşinii;
h) să cunoască normele de consum de combustibil, materiale de
întreţinere şi să nu admită consumul acestora peste norme;
i) să urmărească reducerea consumului de combustibil şi materiale de
întreţinere; să completeze documentele de exploatare corect, la timp şi în mod
îngrijit.
j) să nu provoace stricăciuni sau avarii ale maşinii, să raporteze cauzele
comandantului şi să le înlăture imediat;
k) să păstreze în bunăstare şi în ordine lotul de bord (sculele, piese de
schimb şi utilajul suplimentar al maşinii);
l) să-şi ridice în mod permanent calificarea şi cunoştinţele privind
construcţia maşinii, modul de conducere şi întreţinerea tehnică;
m) pe timpul conducerii (executării lucrărilor) să aibă asupra sa carnetul
de calificare, permisul de conducere şi foaia de parcurs;
n) să execute controlul maşinii înainte de ieşirea din parc, înainte de
începerea
lucrului (plecarea în cursă) şi pe timpul lucrului (pe parcurs);
Mijloace pentru executarea săpăturilor
440
Art.14 Uneltele pentru executarea săpăturilor sunt prezentate în
tabelul următor: Tabel nr.6
Denumirea
Detalii
Uneltelor
Destinată – pentru săparea locaşurilor de tragere cu
(1) Lopata armamentul de infanterie, tranşeelor, şanţurilor de
mica pliabilă comunicaţie, lucrărilor de adăpostire, precum şi pentru
amenajarea pentru lupta a lucrărilor executate mecanizat;
Compunere - lamă (confecţionată din tablă de
oţel), umerii lamei, piuliţă striată, teacă articulată (pentru
fixarea cozii), coadă (confecţionată din lemn), port-lopată
(prevăzut cu două catarame pentru fixarea la lama lopeţii
şi o gaică pentru fixarea la centură).
Lama este fixată în teacă printr-o articulaţie care se
blochează cu ajutorul unei piuliţe striate sau clichet.
Aceasta permite fixarea lamei în următoarele poziţii:
- în prelungirea cozii, pentru folosirea ca lopată;
- perpendicular pe coadă, pentru folosirea ca sapă;
- alăturat cozii (pliată), pentru a fi purtată la
centură.
Destinată – pentru executarea lucrărilor de săpătură
(2) Cazmaua în terenuri slabe şi mijlocii.
Compunere:
1 - lamă, confecţionată din tablă de oţel;
2 – umerii lamei;
3 – teacă pentru fixarea cozii;
4 – coadă, confecţionată din lemn.
441
(4)Târnacop
Destinat - pentru sfărâmarea şi dislocarea
pământului tare şi a rocilor de tărie mijlocie, în
vederea executării săpăturii sau deplasării;
Compunere:
1 lamă cu vârf şi daltă, confecţionată din
metal;
2 coadă, confecţionată din lemn, fixată într-un
orificiu practicat la mijlocul lamei
(6) Ranga
specială (şpiţ) Destinată - pentru dislocarea, perforarea şi
executarea lucrărilor în pământ îngheţat, roci tari,
zidărie şi elemente din beton;
Compunere:
1 – vârf, din oţel;
2 - corp, bară de oţel special cu diametrul de
2,5 – 3,
3 - mâner, din oţel.
(7) Burghiul Destinat - pentru executarea găurilor de mină.
de pământ Compunere - lamă spirală, din oţel;
- coadă, din oţel;
- inel pentru fixarea mânerului;
- mâner, confecţionat din lemn.
442
(9) Foarfeca Destinată – pentru crearea breşelor în reţelele
de tăiat de sârmă ghimpată.
sârmă Compunere: – mâner;
ghimpată - placă de legătură;
- furcă;
- două cuţite.
Lucrări genistice pentru executarea focului.
Art. 25 (1) Locaşuri de tragere – destinate pentru asigurarea condiţiilor
favorabile observării şi executării focului cu armamentul din înzestrare,
precum şi pentru protecţia acestora împotriva schijelor şi gloanţelor
armamentului de infanterie.
(2) Locaşurile de tragere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie orientate pe direcţia de înaintare a inamicului;
- să asigure posibilităţi de observare şi de tragere la distantă
maximă eficace a armamentului;
- să ofere posibilităţi de legătură, de vedere şi de sprijin cu foc a
vecinilor;
- să fie mascate corespunzător.
(3) Pentru realizarea locaşurilor de tragere se execută următoarele
operaţiuni:
- alegerea şi ocuparea poziţiei de tragere;
- trasarea conturului locaşului de tragere;
- scoaterea brazdelor de iarbă şi aşezarea lor pe porţiunea rezervată
pentru bermă;
- săparea locaşului (din faţă către înapoi);
- realizarea parapetului;
- mascarea locaşului de tragere cu brazde de iarbă, plasă de
mascare
individuală, vegetaţie din zonă.
(4) Locaş de tragere – poziţia culcat
444
Locaş de tragere – poziţia în picioare – cu toate categoriile de armament
de infanterie din dotare.
- Volumul pământului rezultat din săpătură - 0,650m.c.
- Timp de executare cu lopata mică - un om în 90 de
minute.
445
drumurilor şi categoriile de armament, fără a necesita un volum prea mare de
lucrări pentru curăţarea câmpului de vedere şi de tragere.
(3) Traseul tranşeei în plan poate fi şerpuit, frânt sau întrerupt cu
lungimea unui aliniament de 15.....25 m.
(4) Tranşeele pot fi executate manual său mecanizat. Pentru executarea
mecanizată a tranşeelor se folosesc maşinile de săpat tranşee din înzestrare,
precum şi unele utilaje de săpat canale existente în economia naţională.
448
(2) Parii metalici se fixează în pământ prin înşurubare, apăsând pe par în
jos şi rotindu-l de bucle (cu ajutorul ţăruşului introdus în una din bucle) în jurul
axei verticale.
(3) Sârma se întinde începând cu rândul de ţăruşi dinspre inamic, după
care se întind ancorajele dintre acest rând de ţăruşi şi primul rând de pari. În
continuare, se întind firele de sârmă pe primul rând de pari, pe panourile în zig-
zag dintre primul şi al doilea rând de pari, după aceea pe următorul rând de
pari şi aşa mai departe.
Sârma ghimpată se fixează pe parii şi ţăruşii metalici prin sudură sau bucle
(ochiuri) sudate înainte de fixare în pământ.
Art. 33 (1) Gardul de sârmă pe un rând de pari se execută în cinci
fire de sârmă ghimpată şi poate fi întărit cu ancoraje. Ancorajele se prind pe
ambele părţi ale gardului, de ţăruşii
bătuţi la distanţa de 1,5 m în
intervalul dintre pari. Pe sârmele de
ancoraj se leagă, cu ajutorul unei
bucăţi de sârmă, 1…3 fire orizontale
de sârmă ghimpată.
(2) În terenuri împădurite (cu
tufişuri), gardurile de sârmă (reţelele)
se execută fixându-se firele de sârmă
direct de tulpinile copacilor (tufelor).
449
având fixate 10…11 fire de sârmă ghimpată şi se instalează la 3-
4 m una de alta.
451
Norma: 4 oameni – ore
Materiale:
- prăjini de 3,5 m = 1
buc.;
- pari de 1,5 m = 3
buc.;
- pari de 2,5 m = 3
Art. 41 Capra de sârmă cu pari ieşiţi în afară
Fig. 20 Capra de sârmă cu pari ieşiţi în afară
Art. 42 Aricii de sârmă se execută din trei pari, de 1,5 m ascuţiţi la
capete şi legaţi la mijloc cu sârmă.
Capetele parilor se împletesc cu sârmă
şi se fixează la pământ cu ajutorul
ţăruşilor.
Aricii destinaţi pentru a fi instalaţi
în tranşee, au lungimea parilor de 0,9…
1 m.
Norma: - 1 om – oră;
Materiale:
- pari de 1,5 metri lungime =
3 buc.
- sârmă ghimpată =
2,5 kg.
Fig. 21 Arici de
452
(4) Firul de sârmă se prinde în partea de jos a parului nr.1 cu agrafa şi se
Fig. 22 Spirala de
înfăşoară de 50 ori în jurul parilor. Înfăşurarea sârmei se execută în rânduri
paralele, la distantă de 3…4 cm. Capătul firului de sârmă se prinde în partea de
sus a parului nr.1 în interior. În continuare, se leagă capătul de jos al sârmei, pe
primul fir de sârmă, pentru obţinerea primului inel al spirei şi apoi, fiecare fir se
leagă cu următorul, sărind, de fiecare data, câte un par. Când spirala a fost
terminată, se scoate cercul ce menţine depărtate capetele de sus ale parilor,
se scoate spirala şi se leagă în patru locuri cu sârmă lisă.
(5) Pentru ca spirala să poată fi transportată şi întinsă, la capetele ei se
fixează două mânere de lemn.
(6)Spiralele de sârmă se instalează pe 2…3 rânduri şi pot fi simple sau
suprapuse. Pentru instalarea pe teren, spiralele se leagă între ele cu sârmă şi
se fixează cu ţăruşi.
Fig. 24 Capcană
antipersonal
453
Art. 46 (1) Barajele antiblindate neexplozive se execută în scopul opririi
sau reducerii ritmului de deplasare a inamicului cu tancuri şi mijloace blindate,
în special în punctele obligate de trecere, în teren frământat (împădurit,
mlăştinos) şi în localităţi. La construirea acestora se are în vedere combinarea
lor cu obstacole naturale.
2 (2) Din categoria barajelor antiblindate neexplozive fac parte :
3 a) şanţurile antiblindate;
b) escarpele;
c) contraescarpele;
d) capcanele antiblindate;
e) abatizele antiblindate;
f) aricii metalici;
g) baricadele;
h) valurile de zăpadă;
i) barierele de gheaţă.
Art.47 Şanţurile antiblindate se execută în teren şes şi pe pante cu
înclinare până la 150.
454
Art. 48 Escarpele se execută pe versanţii orientaţi către inamic, care au
o înclinare de 150…450, precum şi pe malurile cursurilor de apă.
Fig.26 Escarpa
Fig. 27 Contraescarpa
Norma de săpare a unui metru liniar – manual – 18 oameni – ore;
- mecanizat – cu excavatorul – 5 metrii liniari – ore;
- cu buldozerul - 50 metrii liniari – ore.
Art. 50 Capcanele antiblindate se execută pe drumuri sau în
puncte obligate de trecere şi constau în gropi cu adâncimea de
455
3…4 m, bine mascate, capabile să suporte trecerea vehiculelor
uşoare (3…4 tone).
Art. 51 Abatizele antiblindate se execută pe drumuri, în poieni
sau marginea
pădurii, când
copacii au
diametrul mai
mare de 20
cm. Copacii se
doboară
crucişi, cu
vârfurile spre
inamic, nu se
desfac complet
de rădăcină;
trunchiurile
groase se
leagă de
rădăcină.
Abatizele antiblindate se întăresc prin legarea copacilor cu sârmă
ghimpată şi prin plantarea minelor antiblindate şi antipersonal.
456
Art. 53 (1) Colţii antiblindate se execută din : bârne sau piloţi cu
diametrul de 28…30 cm, grinzi de beton armat, blocuri de piatră, grinzi
metalice, raiuri de cale ferată,
îngropate în pământ cu unul din
capete sau în fundaţie de beton .
(2) Colţii antiblindate se
instalează în locurile unde tancurile
nu pot pătrunde cu viteză mare,
împletindu-se cu sârmă ghimpată,
pentru a constitui baraje antipersonal.
457
(4) Baricadele sunt prevăzute cu creneluri pentru executarea tragerilor cu
diferite categorii de armament, şi
cu unele culoare pentru manevra
tehnicii de luptă proprii.
(5) În vederea închiderii
culoarelor se pregătesc din timp
barajele transportabile. Căile de
acces spre baricade şi culoare
trebuie să fie supravegheate cu foc
din construcţiile Fig. 33
Baricadă executată în localitate
învecinate, care se amenajează în
acest scop.
(6) Norma pentru executarea a 5
metri liniari – 70...80 oameni – ore.
458
Art. 81 (1) Mascarea trupelor şi obiectivelor militare este o formă
de asigurare
om efective
buc
461
Plasă de
Mascarea căştii
mascare 1 0,05 2 2 1
luptătorului
tip “ C “
Mascarea
luptătorului, a
locaşu- lui
Plasă de
individual de
mascare nr. 1 1 0,8 3 -5 5 1
tragere şi a
(1,5 x 2 m )
crenelului de
observare.
Mascarea
tranşeelor,
şanţurilor de
Plasă de
comunicaţie şi
mascare nr. 2 1 3,6 8-10 10
şanţului adăpost.
(3x6m) 1
Mascare drumurilor
şi a circulaţiei pe
drumuri.
Mascarea lucrărilor
Plasă de
genistice de 17,5 30-
mascare nr. 3 1 40
campanie şi 40 1
( 10 x 10 m)
permanente.
(4) Complete de mascare din înzestrare prezentate în tabelul
următor:
Tabelul 34
Elemente Norme tactico-
componente tehnice
ţăruş ancorare
Hus materi
greutate
strângere
buc. învelitoare masc.
montanţi
efective
instalare
e ale de
Tipuri Destinaţia rezerv
de plase plaselor şi a
şi completelor de
kg. folie PVC
m. relonşnur
mari
mici
m. fir relon
om
kg.f.
min.
min.
462
Mascarea
Complet
mitralierelor de
ul de
orice calibru,
mascare
aruncătoarelor
13,2
nr. 1
60
60
10
50
50
armamentului
(6x6
reactiv de 1 4 1 - 4 1
m);
infanterie,
(2
autoturismelor şi
plase de
a rachetelor
masc.
antitanc pe
nr. 2 )
autoturisme
Complet
ul de
mascare Mascarea
nr. 2 autovehiculelor
30,00
100
16
15
50
60
60
(12x12 de 2,5 t.f. şi a
m); TAB împotriva 1 6 1 - 4
(8 cercetării
plase de terestre şi
mas. nr. aeriene.
2)
Complet
24
20
150
50
44,00
60
60
ul de
mascare
nr. 3
Mascarea
1=(12x1
armamentului de
2 m)
artilerie
(8 plase
începând cu
de
tunul antitanc de
masc. 2 6 1 1 5
57 mm,
nr. 2
împotriva
cercetării
2=(6x12
terestre şi
m)
aeriene.
(6 plase
de
masc.
nr.2)
463
Complet
ul de
mascare
Mascarea
nr. 4
autotunurilor,
(18x12
44,00
transportoarelor
150
20
20
50
60
60
m) 1 6 1 1 4
blindate şi
(12
maşinilor grele
plase de
de geniu.
masc.
nr.2).
Măştile
Complet asamblate din
de complet asigură
masc. o mascare
pentru eficientă a
100
500
10
50
50
obiectiv obiectivelor 1 - - - - - -
e împotriva
staţiona mijloacelor şi
re (nr. procedeelor de
*
5) cercetare
aeriană.
*
) Din două complete de mascare nr. 5, cu dimensiunile de 24x18 m,
destinat pentru mascarea obiectivelor staţionare.
Materiale folosite în lucrările genistice de mascare
Instrucţia la material
467
Fig. 62 Mască orizontală instalată pe un teren fără acoperiri
(3) Mască orizontală alături de o mască
verticală naturală:
Fig.65 Mască din crengi înfipte în parapet Fig,66 Masca din crengi
suspendate
Normă :- 10m.l. = 0,2 oameni – ore. Norma :- 10m.l. = 1,5 oameni
–ore.
Materiale: - crengi = 0,2m.c. Materiale: - prăjini = 5m.l.;
- sârmă = 15m.l.;
- crengi = 0,2m.c.
c) Mască din crengi împletite d) Mască din plase de
mascare
469
Fig.67 Mască din crengi împletite
Fig.68 Mască din plase de mascare
Norma: - 10m.l. = 1,5 oameni – ore; Norma: - 10m.l. = 1,5
oameni – ore;
Materiale: - prăjini = 5m.l.; Materiale - prăjini = 10m.l.;
- sârmă = 35m.l; - sârmă = 25m.l.;
- crengi = 0,3m.c. - plase de mascare nr. 1 =
7 buc.
b) Măşti de drumuri - destinate pentru ascunderea deplasării pe
drumuri a trupelor şi a mijloacelor de transport; În funcţie de locul de instalare
acestea pot fi:
a. Mască de-a
lungul
drumului (adică
cele care se
instalează
vertical, în lungul
marginii
drumului) –
împotriva
observării
terestre laterale;
Camuflarea luminilor
Art. 110 (1) Camuflarea luminilor constă în ascunderea indiciilor
luminoase
care demască trupele şi obiectivele reale proprii, precum şi în imitarea indiciilor
luminoase la obiectivele false.
(2) Ascunderea iluminatului interior se obţine prin:
a. acoperirea cu material opac a golurilor (obloane, panouri, storuri,
etc.).
b. folosirea iluminatului de mascare interior .
(3) Ascunderea iluminatului exterior – se obţine prin folosirea iluminatului
de
mascare exterior, semnelor şi substanţelor luminiscente, ascunzătoarelor de
flăcări şi de scântei (parascântei ).
Mascarea sunetelor şi zgomotelor
Art. 111 (1) Mascarea sunetelor şi a zgomotelor se obţine prin:
a) luarea măsurilor preventive care să excludă producerea zgomotelor
de
demascare;
472
b) amortizarea zgomotelor prin amenajarea de filtre de zgomot (tobe
de
eşapament) şi prin efectuarea de alte măsuri de acest gen;
c) acoperirea sunetelor şi zgomotelor de demascare cu ajutorul unor
zgomote mai puternice;
d) reproducerea şi imitarea sunetelor (zgomotelor), în diverse alte
situaţii,
în scopul înşelării adversarului.
(2) Principalele reguli de mascare a sunetului sunt următoarele:
k a) sunt interzise purtarea convorbirilor cu voce tare, tuşitul, etc.;
l b) ordinele se transmit în şoaptă;
m c) comenzile se dau prin semne şi semnale;
n d) echipamentul trebuie foarte bine ajustat şi fixat pentru a nu face
zgomote;
o e) se evită deplasarea pe partea carosabilă a drumurilor cu
îmbrăcăminte
tare, folosindu-se acostamentele şi şanţurile;
p f) se evită călcarea pe crengi uscate din arbori;
q g) navigaţia prin lopătare se face fără a izbi apa cu vâslele.
Mascarea cu mijloace pirotehnice
Art. 112 (1) Mijloacele pirotehnice se întrebuinţează pentru reproducerea
indiciilor de demascare luminoase, fumigene, acustice şi termice ale
tragerilor, exploziilor, incendiilor, focului în aer liber, cu scopul de a
prezenta adversarului indicii privind activitatea trupelor şi obiectivelor
imitate, de a imita rezultatele tragerilor de artilerie sau al atacului aviaţiei
adversarului asupra obiectivelor noastre false.
(2) Cu mijloacele pirotehnice de mascare se pot imita:
r a) tragerile de artilerie, aruncătoare de mine, armament automat,
precum şi
bombardamente de aviaţie şi rachete;
b) exploziile la depozitele de muniţii şi carburanţi;
s c) obiectivele false, ce influenţează aparatura de cercetare, prin
infraroşu
sau termolocaţie, surse energetice, fumul bucătăriilor de campanie, sobelor,
etc.
(3) Mijloacele pirotehnice folosite pentru executarea lucrărilor genistice
de
mascare sunt:
a) cartuşele pirotehnice speciale de mascare;
b) explozivii şi mijloace de dare a focului;
c) mijloacele şi lumânările fumigene;
d) carburanţii;
e) materialele improvizate;
f) sursele termoenergetice (motoare, focuri, etc.).
Mascarea cu ajutorul fumului
Art.113 (1) Mascarea cu fumului constă în crearea perdelelor de fum în
scopul
473
a) ,,orbirii” adversarului lipsindu-l de posibilitatea executării observării şi
focului ochit asupra obiectivelor şi trupelor proprii;
t b) ,,ascunderii” adversarului a activităţilor şi acţiunilor de luptă,
dispozitivului şi raioanelor de dispunere a trupelor;
u c) ,,nepermiterii” aviaţiei adversarului să execute un bombardament ochit
asupra trupelor şi obiectivelor proprii;
v d) ,, atragerii” atenţiei adversarului asupra obiectivelor false.
(2) Întrebuinţarea fumului este influenţată de vânt, temperatura aerului şi
precipitaţiile atmosferice.
(3)Direcţia vântului se consideră în raport cu linia frontului.
(4) După acest criteriu se deosebesc:
a) vânt de front (spre sau dinspre adversar) - perpendicular pe linia
frontului sau sub un unghi de 60°….90° faţă de linia frontului;
b) vânt oblic – sub un unghi de 30°…60° faţă de linia frontului;
c) vânt de flanc (lateral) - paralel cu linia frontului sau sub un unghi de
maximum 30°.
(59)Mijloacele fumigene se dispun:
(a) în suprafaţă - în cazul unui tern puternic frământat sau cu multe
acoperiri,
când trebuie mascate concomitent cu fum mai multe obiective şi repere pe o
suprafaţă mare de teren, precum şi în cazul când vântul este slab sau
inexistent;
b) circular, când mijloacele de fumizare se dispun împrejurul obiectivului,
pe unul, două sau trei cercuri, astfel ca obiectivul să fie mascat indiferent de
direcţia vântului;
c) combinat, când se fumizează concomitent câteva obiective aflate la o
mică distanţă unul de altul (3….4 km).
Măsuri de siguranţă pe timpul executării lucrărilor de fortificaţie de
campanie
Art. 118 La executarea lucrărilor de fortificaţie de campanie trebuie
respectate următoarele reguli şi măsuri generale de siguranţă :
a) organizare perfectă, ordine desăvârşită şi aplicarea măsurilor speciale
de
siguranţă, funcţie de natura şi caracterul lucrărilor de executat;
b) cunoaşterea temeinică a modului de folosire a uneltelor, maşinilor şi
utilajelor de săpat, tăiat, iluminat, transportat şi ridicat;
c) pentru executarea unor lucrări complexe, efectivele se folosesc
corespunzător specializării lor, iar acestea trebuie să cunoască cu precizie ce
anume trebuie să facă şi în ce succesiune;
d) pentru fiecare lucrare complexă, comandantul subunităţii
(conducătorul
ucrării) trebuie să facă instructajul personalului subunităţii (echipei) privind:
- regulile generale de comportare;
- normele de tehnica securităţii;
- metodele cele mai recomandate de lucru funcţie de mijloacele folosite,
mp, anotimp şi activitatea inamicului.
474
e) pe tot timpul executării lucrărilor, şefii de echipă vor supraveghea buna
funcţionare şi folosirea corectă a mijloacelor;
f) toate utilajele acţionate electric se folosesc numai după asigurarea
acestora la pământ sau la conductorul de nul;
g) la transporturile manuale nu se admite depăşirea greutăţii de 45 kg.f.
de persoană, pe distanţă mai mare de 60m; în asemenea situaţii se vor
folosi echipamente şi scule corespunzătoare a materialelor ce se
manipulează (palmare, umerare, căşti de protecţie, ochelari de protecţie,
frânghii de dirijare de la distantă, centuri de siguranţă, etc.);
h) pe vreme nefavorabilă se foloseşte îmbrăcăminte adecvată care să nu
incomodeze lucrul, iar pe timp de noapte se asigură mijloace individuale şi
colective de iluminat.
Măsuri de siguranţă pe timpul executării săpăturilor
manuale şi mecanizat
Art. 119 Măsuri de siguranţă pe timpul executării săpăturilor manual şi mecanizat:
a) lucrările de săpătură executate manual sau mecanizat nu se încep
înainte de a se executa toate lucrările pregătitoare necesare;
b) săpăturile vor fi astfel organizate încât mişcarea pământului să se facă
pe cele mai mici distante, iar operaţiunile de lucru să se efectueze în cea mai
judicioasă succesiune;
c) metodele de lucru manuale se vor utiliza numai în cazul în care
volumele de săpătură sunt mici, fronturile de lucru sunt reduse, sau situaţiile
de luptă nu permit folosirea utilajelor mecanice;
d) organizarea lucrului, alegerea uneltelor şi utilajelor mecanice necesare
executării săpăturilor se va face după specificul de prelucrare a pământurilor
respective;
e) când pe timpul executării săpăturilor se întâlnesc reţele de instalaţii
subterane (apa, canal, gaze, electrice) se încetează lucrul şi se anunţă
organele care exploatează instalaţiile respective;
f) este strict interzis lucrul cu mijloace manuale şi mecanice de săpat la o
distanţă mai mică de 50 m de reţelele electrice aeriene;
g) pentru uşurarea executării săpăturilor, întreaga suprafaţă pe care
aceasta se execută trebuie apărata împotriva apelor de suprafaţă. Apele de
suprafaţă trebuie abătute prin şanţuri de gardă care să le evacueze,
conducându-le dincolo de conturul săpăturii;
h) nu este permisă depozitarea pământului evacuat la o distanta mai mică
de 0,5 m de la marginea superioară a săpăturii, iar a materialelor la o distantă
mai mică de 2 m;
i) săpăturile cu o adâncime mai mare de 2 m executate manual se asigură
cu banchete de 0,8…1 m lăţime, iar distanţa pe verticală între ele, de
maximum 2 m;
j) executarea săpăturilor manual prin metoda săpării de dedesubt este
interzisă;
k) la executarea puţurilor adânci, coborârea pentru lucru este admisă
numai pe scări cu lăţimea minimă de 0,75 m;
l) depozitarea dezordonată, aruncarea şi împrăştierea materialelor, a
prefabricatelor etc. în jurul săpăturii sunt interzise;
475
m) distanţa dintre punctul de sprijin al utilajului care execută săpătură şi
marginea platformei de lucru trebuie să fie egală cu adâncimea săpăturii şi în
nici un caz mai mică de 1,5 m;
n) când terenul este slab, sub utilajul de săpat, se aşează podine, bile,
traverse sau grinzi;
o) la lucrările de balastiere (cariere) se interzice executarea concomitentă
a lucrărilor de exploatare; lucrările de decopertare vor devansa lucrările de
exploatare cu cel puţin 10 m;
p) pe timpul pauzelor de lucru, personalul iese din săpătură şi stă în
repaus într-un loc de odihnă special amenajat;
r) coborârea şi ieşirea personalului din puţuri şi galerii cu înclinare mai
mare de 400 se execută cu ajutorul scărilor din lemn prevăzute cu platforme la
fiecare 5 m.
Măsuri de siguranţă pe timpul lucrului cu mijloacele
de transport şi ridicat
Art. 120 Măsuri de siguranţă pe timpul lucrului cu mijloace de transport şi
ridicat:
a) la încărcarea cu ajutorul macaralelor, aşezarea încărcăturii în cutia
vehiculului se dirijează din exterior, cu ajutorul frânghiilor sau a căngilor de cel
puţin 3 m lungime;
b) în timpul operaţiunilor de încărcare – descărcare este interzis militarilor
să stea pe caroseria mijlocului de transport sau la o distanţă mai mică de 3 m
de autovehicul; conducătorul autovehiculului nu participă la operaţiunile de
încărcare-descărcare, fiind obligat să supravegheze modul de aşezare şi
asigurare a încărcăturii; înainte de încărcare, conducătorul autovehiculului şi
şeful echipei de încărcare controlează platforma, obloanele, încuietorile şi
siguranţele mijlocului de transport; în cazul unor defecţiuni, operaţiunea de
încărcare începe după înlăturarea acestora;
c) când se transportă materiale care necesită autovehicule fără obloane
laterale, încărcătura trebuie să fie legată şi bine centrat;
d) fiecare utilaj de ridicat trebuie să dispună de inscripţionare cu puterea
maximă de ridicare; cablurile utilajelor de ridicare se verifică zilnic şi în cazul că
prezintă mai mult de 10 % fire rupte pe 1 ml, se încetează lucrul utilajului şi se
schimbă cablurile;
e) se interzice cu desăvârşire manevra încărcăturii deasupra oamenilor
cât şi trecerea acestora pe sub sarcini suspendate; în orice situaţie este
interzisă lăsarea sarcinii suspendate în cârligul de ridicare al utilajului ; pe
timpul întreruperii lucrului sau la terminarea lui sarcina se aşează pe pământ;
f) dispozitivele de prindere, care fac legătura dintre sarcină şi cârligul
utilajului de ridicat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie sigure şi nedeformabile în exploatare;
- să nu permită desprinderea necomandată a sarcinii;
- să permită o prindere şi o desprindere uşoară şi într-un timp cât mai
scurt, atât de sarcină cât şi de cârligul utilajului de ridicare;
- unghiul care se formează între cablul dispozitivului de prindere şi
sarcină să nu coboare sub 450.
476
g) gemnalele către macaragii, pentru efectuarea diferitelor operaţii de
manevră cu şi fără sarcină, sunt date de şeful de echipă care conduce lucrarea;
h) semnalul de “oprire” poate fi dat la orice militar din echipă care
observă o
situaţie periculoasă creată;
i) cârligul utilajului de ridicare şi dispozitivele de prindere a sarcinii se
dezleagă numai după ce sarcina a fost aşezată pe locul stabilit şi s-a verificat
stabilitatea acesteia; când stabilitatea elementului nu prezintă siguranţă se iau
măsuri de consolidare cu pene, contravântuiri, tiranţi, etc.;
j) transportul prefabricatelor cu autovehicule şi remorci se face în funcţie
de mărimea cutiei acestora:
- în lungime, piesele pot ieşi în consolă cu ¼ din lungimea cutiei
autovehiculului;
- elementele mai lungi se transportă cu autocamioane cu
semiremorci cu
o osie (peridoc); în acest caz cutia camionului trebuie să fie amenajată cu
scaun învârtitor şi obloane demontabile ;
- înălţimea maxima a elementelor prefabricate, ce pot fi transportate
în
cutia autovehiculului (remorca) este limitată la 2,5m.
k) pentru transportul elementelor înalte, în special al panourilor
prefabricate din economia naţională, precum şi pentru alte elemente grele, se
folosesc remorci joase (trailere) amenajate special.
Deranjamentele motoarelor cu ardere internă.
Cauze şi mod de remediere.
Art. 32. Defecţiuni la pornirea motorului -Tabelul 1
Defecţiunea Cauza Mod de remediere
1 2 3
(1) Nu funcţionează instalaţia electrică de pornire
1. Nu există curent
Bateria de acumulatoare este Se încarcă / repară sau se înlocuieşte
electric în
descărcată sau defectă bateria
instalaţie
Bornele bateriei sunt desfăcute sau Se strâng bornele, se curăţă şi se ung
2.Demarorul nu se oxidate şi nu fac contact. cu vaselină anticorozivă
roteşte deşi bateria Siguranţa de protecţie a circuitului Se înlocuieşte siguranţa arsă cu o
este bine încărcată de pornire este arsă. siguranţă calibrată corespunzător.
Conductori electrici rupţi sau Se înlocuiesc conductorii rupţi, se
scurtcircuitări în instalaţia electrică. curăţă contactele.
Comutatorul cu cheie de contact sau Se reface izolaţia, se înlocuieşte
izolaţia lui defecte comutatorul
Bornele demarorului fac scurt la Se izolează bornele demarorului
masă
Contactele releului de anclanşare a Se curăţă sau se înlocuiesc contactele
demarorului sunt oxidate sau uzate releului din carcasa demarorului
Întreruperi sau scurtcircuit în Se verifică bobina şi la nevoie se
bobina releului de anclanşare înlocuieşte
477
Periile demarorului nu fac contact Se verifică periile, se curăţă, ajustea-ză
cu colectorul sau se înlocuiesc, inclusiv arcurile
Periile pozitive fac scurt la masă Se înlătură legătura cu masa
Arderea lamelelor de colector Se strunjeşte şi şlefuieşte colectorul
sau se înlocuieşte
Contactele de la steguleţele Se refac legăturile electrice ale
colectorului sunt dezlipite bobinajului rotoric
Bateria de acumulatoare este Se controlează starea bateriei şi se
insuficient încărcată încarcă la parametrii nominali
3. Demaro-rul nu Cădere mare de tensiune în circuitul Se controlează izolaţiile şi se curăţă
antrenează baterie-demaror contactele
volantul la turaţia
Bornele demarorului nu sunt bine Se controlează şi se reface izolaţia
de pornire
izolate
Demarorul se roteşte greu Se unge şi întreţine demarorul
Se întrerupe contactul de la baterie sau
Butonul de pornire sau comutatorul de la bornele demarorului şi se repară
4.Demarorul
cu cheie de contact este defect butonul de pornire respectiv
se roteşte
comutatorul cu cheie
necomandat
Contactorul de anclanşare din Se întrerupe contactul la demaror şi se
carcasa demarorului este defect repară contactorul
479
Pompa de alimentare nu mai Se repară / înlocuieşte pompa de
debitează corect alimentare
Elementele pompei de injecţie sunt Se curăţă elemenţii sau se înlocuiesc şi
înfundate / uzate se centicubează pompa de injecţie
Supapele de refulare ale pompei de Se înlocuieşte ansamblul scaun-supapă
injecţie sunt uzate de refulare
Avansul pompei de injecţie s-a
Se reglează avansul pompei de injecţie
modificat
Se curăţă pulverizatorul sau se
Injectoarele murdare sau defecte
înlocuieşte
Orificiile pulverizatoarelor
Se curăţă pulverizatoarele
înfundate
S-a modificat presiunea de injecţie Se reglează presiunea de deschidere a
la injectoare injectorului pe banc
2. Zgomot şuierător
Se reglează regulatorul pe bancul de
la unul sau mai Dereglarea regulatorului de turaţie
probe
mulţi cilindri
Se curăţă filtrul prin spălare cu
Filtrul de aer înfundat
motorină
Pierderi de compresie la garnitura Se strânge chiulasa, la nevoie se
de chiulasă înlocuieşte garnitura
Se verifică şi se rodează supapele pe
Calamină depusă pe supape
scaunele lor
Segmenţii gomaţi sau uzaţi Se curăţă sau se înlocuiesc
Se decuplează (sau se scoate de sub
sarcină) motorul. Se accelerează
motorul de la turaţia de mers în gol la
Acul injectorului blocat
turaţia maximă. Dacă zgomotul
persistă se înlocuiesc injectoarele şi se
curăţă ţevile de presiune.
Pistoanele pompei de injecţie Se remediază defecţiunea sau se
gripate sau blocate în poziţia de sus înlocuieşte pompa
Una din supapele de refulare ale Se curăţă supapa sau se înlocuieşte
pompei de injecţie nu închide
perfect, este gripată sau ruptă
3. Unii cilindri Arcul unuia din pistonaşe s-a rupt Se înlocuieşte arcul
întrerup continuu Garniturile supapelor de refulare Se înlocuiesc
deteriorate
Împingătorii pompei de injecţie au
Se înlocuiesc piesele uzate
şurubul, axul sau rola uzată
481
Carterul (baia de ulei) are surplus
Se scurge uleiul până la nivelul prescris
4. Motorul scoate de ulei
fum albastru, intens S-au uzat pistoanele, segmenţii sau
Se înlocuiesc piesele uzate (setul motor)
cămăşile de cilindri
(4) Motorul se supraîncălzeşte
Se completează cu apă după
Apă insuficientă în sistemul de
deschiderea cu grijă a buşonului de
răcire
umplere, lăsând motorul în funcţiune
Scurgeri masive din sistemul de Se strâng racordurile, se înlocuiesc
1. Tempera-tura răcire garniturile
apei de răcire prea Curelele de antrenare a pompei de Se verifică strângerea curelelor
ridicată. apă şi ventilatorului insuficient trapezoidale; la nevoie se întind sau se
Motorul trebuie strânse schimbă
oprit imediat Impurităţi şi depuneri de piatră în
Se curăţă şi se spală instalaţia de răcire
instalaţia de răcire
Supapa termostatului nu se
deschide complet (apa circulă Se înlocuieşte termostatul
greu)
2.Temperatura Temperatura apei prea ridicată Vezi punctul 1.
uleiului este prea Radiatorul de ulei murdar Se spală radiatorul de ulei
ridicată Nivelul uleiului în baie scăzut Se completează uleiul la nivel
Jocul supapelor de evacuare nu Se corectează jocul supapelor de
este corect evacuare
3. Tempera-tura Admisia de aer obturată Se controlează şi se curăţă galeria de
gazelor de evacuare evacuare şi filtrul de aer
creşte peste limita
Se controlează pulverizatoarele
admisă
Injectoarele nu funcţionează corect injectoarelor şi se înlocuiesc cele
defecte.
(5) Presiune necorespunzătoare în instalaţia de ungere
Filtrele de ulei sunt îmbâcsite Se înlocuiesc filtrele de ulei
1. Presiunea Manometrul de ulei defect Se verifică manometrul şi la nevoie se
uleiului sub limita înlocuieşte
admisibilă Se controlează conductele circuitului de
Ulei insuficient în baia de ulei ungere (să nu existe scurgeri) şi se
completează nivelul de ulei
Se caută motivul dezamorsării
Pompa de ulei dezamorsată şi nu
(neetanşeităţi), se remediază şi se
debitează ulei în instalaţie
amorsează pompa
Acţionarea pompei de ulei sau
Se înlocuieşte pompa de ulei
pompa de ulei defectă
Scurgeri de ulei la conductele de Se examinează îmbinările şi se verifică
refulare ale pompei de ulei la presiune conductele
Ulei prea cald Se răceşte motorul (la relanti) şi se
elimină cauza supraîncălzirii
482
Se strâng racordurile, se înlocuiesc
Ulei necorespunzător. Combustibil
garniturile şi conductele defecte, se
în ulei
schimbă uleiul
Supapa de protecţie pentru Se demontează, se curăţă, se
reglarea presiunii uleiului murdară, deblochează şi se reglează supapa. La
neetanşă, blocată sau dereglată nevoie se înlocuieşte.
2. Presiunea
uleiului creşte, din
motor iese abur şi Se verifică cantitatea de apă pătrunsă în
prin ventilaţia ulei prin decantarea apei din uleiului
A pătruns apa în ulei:(amestecarea
carterului. scurs din baie. Se controlează
apei cu ulei formează o emulsie
ATENŢIE! garniturile de etanşare ale cămăşilor
groasă); îngroşarea uleiului are ca
Uleiul trebuie cilindrilor şi garniturile de chiulasă.
efect mărirea presiunii în rampa de
schimbat După remedierea neetanşeităţilor se
ulei
înlocuieşte uleiul din baie.
4.Bătăi şi vibraţii pe
Pistoanele şi cămăşile cilindrilor
toată înălţimea Se înlocuiesc piesele uzate
uzate
cilindrilor
(7) Motorul se opreşte
1. Puterea Piston gripat (înţepenit) în cilindru
Se înlocuiesc pistoanele şi cămăşile de
motorului scade, datorită lipsei de ulei sau răcirii
cilindri cu urme de gripaj
ventilarea se face cu defectuoase
întreruperi Cuzineţii arborelui cotit sau ai Se examinează şi la nevoie se înlocuiesc
bielei sunt gripaţi datorită ungerii cuzineţii. Se controlează arborele cotit
insuficiente şi se rectifică la nevoie fusurile
Bucşele arborelui cu came gripate Se demontează arborele cu came şi
datorită ungerii necorespunzatoare bucşele, se controlează şi la nevoie se
înlocuiesc.
483
Uleiul de ungere îngroşat datorită
Se scurge tot uleiul, se remediază
pătrunderii apei în ulei, cu care
neetanşeităţile şi se spală instalaţia de
formează o emulsie vâscoasă care
ungere cu ulei de spălare. Se
îngreunează funcţionarea
alimentează instalaţia cu ulei proaspăt.
motorului
Orificiul de aerisire al buşonului Se desfundă orificiul de aerisire al
rezervorului este înfundat rezervorului
Filtrele de motorina îmbâcsite Se înlocuiesc cartuşele filtrante
Se înlocuieşte motorina şi se amorsează
Apă în motorină
instalaţia de alimentare
Aer în instalaţia de alimentare Se face amorsarea instalaţiei.
Art. 34 Defecţiuni specifice motoarelor cu aprindere prin scânteie - tabelul 3
(1) Motorul nu porneşte
1. Instalaţia
electrică de pornire Aceleaşi ca la motorul Diesel Aceleaşi ca la motorul Diesel
defectă
Circuitul electric întrerupt Se restabileşte legătura întreruptă
Bujii murdare de ulei Se curăţă bujiile
2. Nu se produce Izolatorul bujiilor spart Se înlocuiesc bujiile
aprinderea Distanţa necorespunzătoare
Se reglează la valoarea corespunzătoare
între electrozii bujiilor
Condensator defect Se înlocuieşte
Fişele bujiilor nu fac contact Se verifică ordinea de aprindere şi se
sau sunt schimbate între ele montează corect fişele
Distanţa dintre contactele
Se reglează corespunzător
ruptorului necorespunzătoare
Borna centrală din cărbune nu Se curăţă borna centrală şi arcul lamei de
face contact distribuţie
Bornele din capacul
3. Distribuito-rul de
distribuitorului uzate, oxidate Se curăţă bornele sau se înlocuieşte capacul
aprindere defect
sau murdare
Legătura curentului de joasă Se controlează şi se reface legătura
tensiune slăbită (papucul)
Capacul distribuitorului crăpat Se înlocuieşte
4. Bobina de Înfăşurările de joasă sau înaltă
Se înlocuieşte bobina
inducţie tensiune scurtcircuitate sau
defectă rupte
Legătura de înaltă tensiune
Se verifică şi se reface legătura
slăbită sau ruptă
Se curăţă pompa de benzină şi se înlocuiesc
Pompa de benzină defectă
piesele defecte
5. Alimentare
Benzina nu ajunge la Se curăţă de impurităţi filtrul decantor; se
defectuoasă
carburator sufla cu aer comprimat conductele
Conducte neetanşe Se etanşează conductele
6. Benzina nu Se etanşează colectorul de admisie şi
ajunge în camera de Motorul trage aer fals carburatorul
484
Se goleşte rezervorul şi se alimentează cu
Apă în benzină
amestec a benzină curată
carburatoru Se curăţă şi se suflă cu aer canalele şi
lui Murdărie în carburator jicloarele
486
Se curăţă contactele ruptorului şi se reglează
distanţa dintre ele; se înlocuieşte
2.Defecţiuni la Scântei foarte slabe
condensatorul dacă este defect; se curăţă şi
aprindere
se strâng legăturile circuitului primar
Bobina de inducţie defectă Se înlocuieşte bobina
(9) Motorul nu se opreşte când se întrerupe contactul
1.Supraîn-călzirea Bujii prea calde Se înlocuiesc cu bujii corespunzătoare
motorului Supraîncălzirea (răcirea Se verifică instalaţia de răcire şi se înlătură
necorespunzătoare a defecţiunile
motorului)
Supapă de evacuare fără joc Se reglează jocul
(10) Motorul funcţionează cu detonaţii
1.Defecţiuni la Avansul la aprindere prea Se reglează avansul la aprindere
aprindere mare
În cazul tapei în forma de pană, tehnica de lucru cere ca mecanicul doborâtor să execute întâi
tăietura orizontală, apoi, după ce scoate lanţul motojoagărului din tăietură îl aşează în sus, la
distanţa prevăzută în funcţie de diametrul arborelui (care de obicei este cuprinsă între 4-10 cm) şi
execută a doua tăietură, înclinată cu un unghi de cca. 15-30 0 faţă de tăietura orizontală. Tăietura
înclinată se execută în aşa fel încât să întâlnească pe toată lungimea ei tăietura orizontală, deoarece
numai astfel bucata de lemn sub formă de pană poate fi înlăturată cu uşurinţă cu toporul. Această
ultimă lucrare se execută de către ajutorul mecanicului doborâtor.
-Tapa sub formă de calup, caracteristică folosirii motojoagărului, este preferată în primul
rând prin faptul că, prin executarea ei, capătul trunchiului arborelui doborât
nu mai apare cu teşitură, ca în cazul tapei pană şi se elimină una din cauzele de pierdere a unei
cantităţi valoroase din lemn, însă se măreşte timpul de doborâre.
Realizarea tapei-calup se face prin executarea a două tăieturi, cu motojoagărul, orizontale şi
paralele între ele, la distanţa de 4-6 cm (înălţimea tapei) una de alta. Calupul de lemn cuprins între
cele două tăieturi se scoate manual cu toporul de către ajutorul mecanicului doborâtor. Scoaterea
calupului se face în felul următor: se introduce toporul în tăietura de sus a tapei, şi prin apăsare se
desprinde calupul de lemn de trunchi, după care acesta este scos afară prin folosirea muchiei
toporului. Acest tip de tapă se practică mai ales la arborii cu diametrul mic şi care cresc pe terenuri
cu înclinare redusă. În toate cazurile de doborâre a arborilor, tapa se execută cât mai aproape de sol,
astfel ca înălţimea cioatei să nu depăşească diametrul arborelui, iar în cazul arborilor mai groşi , cu
diametrul de peste 70 cm, să nu fie mai mare de 15 cm.
e) Tăierea de doborâre (figura 2) se execută cu motojoagărul şi se aplică în partea opusă
tapei, cu 2-3 cm mai sus de baza tapei şi întotdeauna mai jos de limita superioară a acesteia.
Tăietura de doborâre se face într-un plan orizontal şi în adâncime până la distanţa de 2-3 cm de
fundul tapei, astfel încât să rămână o porţiune de lemn netăiată, cu lăţimea de 2-5 cm care se
numeşte zona de siguranţă şi are dublu scop: asigură militarii împotriva căderii prin surprindere a
arborelui şi fixarea precisă a direcţiei de doborâre. În funcţie de grosimea arborelui, tăierea de
doborâre se execută într-o singură tăietură (la arborii cu diametrul mai mic decât lungimea utilă a
lanţului motojoagărului, sau din mai multe tăieturi parţiale, denumite reprize, la arborii cu diametrul
mai mare decât lungimea lanţului. După felul deplasării lanţului de tăiere în timpul lucrului, tăierea
de doborâre se poate executa prin “tăiere dreaptă” sau prin “tăiere în evantai”. Tăierea dreaptă
constă în deplasarea laterală şi uniformă a lanţului de tăiere în tăietură, paralel cu fundul tapei.
Tăierea în evantai constă în sprijinirea motojoagărului cu ajutorul pintenului, iar executarea tăieturii
se face prin rotirea lanţului în tăietură. Când diametrul arborelui este mai mare decât lungimea utilă
490
a lanţului, tăietura de doborâre se execută în două sau trei reprize de tăieri în evantai (dublu şi triplu
evantai)
f) Ajutarea doborârii şi căderea arborelui. Paralel cu executarea tăierii de doborâre, pentru
evitarea strângerii şi blocării lanţului, cât şi pentru o mai bună dirijare a arborelui pe direcţia aleasă,
în deschiderea tăieturii se introduc pene din lemn de către ajutorul mecanicului doborâtor. După
executarea tăierii de doborâre arborele rămâne în echilibru datorită zonei de siguranţă. Pentru a se
produce căderea arborelui, acesta este scos din poziţia de echilibru prin baterea penelor în tăietură.
Când arborele dă primele semne de cădere, militarii doborâtori se vor îndepărta pe potecile de
refugiu la o distanţă de cel puţin 10 m de arbore. Este indicat ca militarii să se adăpostească după
trunchiurile arborilor aflaţi în apropiere de unde să poată privi arborele în cădere, iar dacă arborele
îşi schimbă direcţia să aibă timp să se retragă în altă parte. Ajutarea doborârii arborilor subţiri nu se
face prin folosirea penelor ci prin împingerea trunchiului în direcţia aleasă.
g) Netezirea şi cojirea cioatei se face astfel încât suprafaţa cioatei să rămână netedă. La
arborii de răşinoase, cioatele şi rădăcinile de la suprafaţa solului se cojesc cu toporul de coji pentru
a preveni atacul insectelor dăunătoare.
h) Curăţarea de crengi este operaţiunea ce se efectuează asupra arborelui după ce a fost
doborât şi cuprinde lucrările de tăiere şi înlăturare a crengilor, vârfurilor şi cioturilor. Pentru tăierea
crengilor de dedesubt, ca fază în plus se execută voltarea (învârtirea) trunchiului şi ramificaţiilor
groase, prin folosirea ţapinelor sau a pârghiilor cu cârlig; tăierea crengilor arborelui se execută de la
baza arborelui spre vârf, pe direcţia de creştere a acestora faţă de trunchi; cele subţiri (sub 5 cm) se
taie cu toporul iar cele groase cu ferăstrăul mecanic; întâi se taie crengile laterale şi de deasupra
apoi cele de dedesubt, după ce în prealabil se schimbă poziţia trunchiului, astfel ca operaţiunea să
se execute în bune condiţii şi cu respectarea normelor de tehnica securităţii muncii; tăierea se
execută la baza crengilor şi în acelaşi plan cu suprafaţa trunchiului. Tăierea crengilor se execută de
o echipă de fasonatori, care taie şi vârful arborelui la grosimea de 4…5 cm; crengile înlăturate se
îndepărtează după direcţia de corhănire a trunchiului arborelui.
i) Colectarea lemnului cuprinde operaţiunile prin care lemnul rotund, rezultat în urma
doborârii, este deplasat prin corhănire de la ciot la căile de transport sau la platforma de secţionare.
-Corhănirea cu ţapina se foloseşte numai în parchetele din regiunile de munte şi constă în
deplasarea manuală a lemnului rotund. Echipa de corhănitori este compusă din 5…7 militari care
mişcă prin rostogolire, alunecare sau târâre buşteanul cu capătul gros înainte, pe linia de cea mai
mare pantă. Corhănirea cu ţapina este indicată când locul de stivuire al buştenilor este situat la
piciorul pantei, iar înclinarea acesteia are următoarele valori minime; 60-70% la plecarea din
repaus, 40-50% pentru terenuri uscate şi circa 20% pentru cele acoperite cu zăpadă. De asemenea
acest sistem este indicat când accesul altor mijloace de tracţiune nu este posibil.
-Corhănirea prin tragere cu animalele se adoptă pe terenurile în care mijloacele mecanice nu
pot pătrunde sau în lipsa acestora. Trasul cu animalele se execută prin târâre, operaţiune ce
comportă următoarele faze: pregătirea sarcinii, legarea, conducerea atelajului cu sarcină, dezlegarea
şi conducerea atelajului fără sarcină. Prinderea sarcinilor se face cu ajutorul cioflingilor ale căror
pene se bat cu toporul sau cu un ciocan la distanţa de cca. 15 cm de capătul gros al buşteanului.
Dezlegarea sarcinii se execută prin introducerea vârfului ţapinei în inelele penelor şi scoaterea
acestora din fiecare buştean.
-Corhănirea cu tractoarele se adoptă în terenuri accesibile acestor mijloace de transport şi
comportă scoaterea trunchiurilor cu troliul, cu dispozitivul hidraulic sau cleşte cu cârlig. Scosul sau
colectarea de la cioată cuprinde: aşezarea tractorului în poziţie de lucru (cu spatele la 50…100 m
de buşteni) şi apoi deplasarea lui până lângă sarcină; pregătirea sarcinii şi legarea ei la ciochinari;
scoaterea buştenilor cu ajutorul troliului şi dirijarea lor pe traseu; dezlegarea şi pregătirea buştenilor
pentru deplasarea cu alte mijloace. Când tractorul nu este echipat special, buştenii se leagă direct la
491
dispozitivul de tracţiune al tractorului cu ajutorul ciochinarilor. La tractoarele echipate cu sapă sau
ridicător hidraulic cu cleşte, colectarea se face prin târâre, distanţa maximă de corhănire cu tractorul
este de 2…3 km.
j) Fasonarea sortimentelor pe lungimi se execută la locul fixat pentru depozitul de buşteni.
Funcţie de suprafaţa depozitului se alege o variantă de grupare a buştenilor pe lungimi conform
tabelului 5:
1.Caracteristici generale
-lungimea totală a reţelei de cablu 1020[m] 3305[m]
-lungimea reţelei trifazate [m] 750[m] 1330[m]
-lungimea reţelei monofazate [m] 270[m] 1975[m]
-numărul locurilor de lampă [buc] 81 240
-numărul becurilor de 25W [buc] 42 111
-numărul becurilor de 60W [buc] 54 111
-numărul becurilor de 100W [buc] 5 74
-timpul necesar pentru instalare 50-60[min] 180-210[min]
-timpul necesar pentru strângere 80-90 [min] 210-240[min]
-echipa de deservire 1+3 1+6
493
2.Grupurile electrogene GTE 38/
-tipul generatorului SC 4/400 SC 5/400 16/400TS 400 TS
-puterea aparenta [KVA] 4 5 16 38
-puterea activa [KW] 3,2 4 12,8 30,4
-tensiunea între faze [V] 3x400 3x400 3x400 3x400
-tensiunea pe fază [V] 3x231 3x231 3x231 3x231
-curentul nominal [A] 5,8 7,2 21,6 55
-frecvenţa [Hz] 50 50 50 50
-factorul de putere cosφ 0,8 0,8 0,8 0,8
-conexiunea fazelor stea cu nul stea cu nul stea cu nul stea cu nul
accesibil accesibil accesibil accesibil
3.Caracteristicile motorului de
antrenare 2S9 MAS în D-2156 D-107A
S6 MAS în
-tipul motorului 2 timpi HMN8 Diesel
4 timpi
-puterea maximă [CP] 9 215 50
6
-turaţia nominală [rot/min] 3000 2200 1500
2200
-pornirea manuală cu cu demaror cu demaror
cu manivelă
- cablu
consum de combustibil [l/h] 3 16 9
496
Figura 9 Grup electrogen staţionar de 38 KVA
tabloul electric; 2. Generator; 3.motor termic de
antrenare; 4.filtru de aer; 5.radiator de apa; 6.cadru
498
g) instalarea reţelei de cablu conform schemei.
500
c) în cazul aprinderii combustibilului trebuie folosite extinctorul, pământ, nisip, sau se
acoperă flacăra cu prelata. Se interzice categoric stropirea flăcării cu apă;
d) se verifică buna stare a apărătorii ventilatorului; pe timpul funcţionării motorului se
interzice atingerea ventilatorului, curelelor de ventilator şi şaibelor de transmisie cu mâna sau cu
scule;
e) se interzice ungerea, reglarea şi curăţirea motorului aflat în stare de funcţionare;
f) când motorul este supraîncălzit, scoaterea buşonului de la orificiul de alimentare al
radiatorului se face cu ajutorul mănuşilor de protecţie, ţinând faţa cât mai departe, întrucât este
posibil să sară stropi de apă fierbinte;
g) pe timpul funcţionării motorului, se interzice accesul persoanelor străine;
h) pe timpul nopţii se interzice funcţionarea motorului fără lumină; în caz de defecţiune, se
opreşte imediat motorul;
i) pe timpul funcţionării motorului se va urmări să nu existe materiale uşor inflamabile în
apropierea ţevii de eşapament;
j) se verifică buna funcţionare a extinctorului, întreţinându-l într-o permanentă stare de
funcţionare;
k) dacă motorul lucrează cu lichid antigel, se interzice aspiraţia lichidului cu gura,
deoarece pătrunderea lichidului antigel în stomac provoacă intoxicaţii grave, adesea mortale. Dacă
stropii de lichid antigel au căzut pe piele aceasta trebuie imediat spălată cu apă caldă şi săpun,
deoarece lichidul antigel este extrem de toxic.
(2) Pe timpul lucrului la instalaţia electrică se vor respecta următoarele:
a) conectarea şi deconectarea instalaţiei electrice prin intermediul aparaturii de pornire se
execută de către militarii din echipa de deservire. Conectarea reţelei şi uneltelor la tabloul de
comandă se realizează la terminarea lucrărilor de instalare a reţelei de cablu şi a consumatorilor şi
după verificarea executării corecte a lucrărilor de instalare; legarea la reţeaua electrică a
consumatorilor după ce reţeaua a fost pusă sub tensiune, este permisă numai cu sarcina deconectată
şi numai în cazul când cel ce execută această conectare este protejat cu mănuşi dielectrice;
b) înlocuirea siguranţelor fuzibile arse sau defecte trebuie să se execute numai cu reţeaua
scoasă de sub tensiune. În cazul când instalaţia nu poate fi scoasă de sub tensiune înlocuirea
siguranţelor este permisă să se execute sub tensiune, dar prin deconectarea obligatorie a sarcinii;
c) echipa de deservire care exploatează instalaţiile electrice trebuie să aibă în vedere
întotdeauna că după lipsa tensiunii în instalaţie ea poate reveni fără avertizare, atât în cazul unei
exploatări normale cât şi în cazul unei avarii. De aceea ori de câte ori lipseşte tensiunea este
interzis să se procedeze la executarea oricăror lucrări, să se atingă părţile conductoare de curent sau
să se depăşească împrejmuirea, fără a deconecta porţiunea respectivă sau întreaga instalaţie
electrică de la reţea .
(3) Pe timpul executării lucrărilor de exploatare, întreţinere şi reparare se vor respecta
următoarele:
a) Toate lucrările referitoare la măsurarea rezistenţei izolaţiei şi repararea instalaţiei electrice
se execută după scoaterea lor completă de sub tensiune. Lucrul cu scoaterea completă a instalaţiei
de sub tensiune se consideră lucrul ce se execută la o instalaţie electrică la care s-au scos de sub
tensiune toate elementele, atât cele ale instalaţiei propriu-zise cât şi toate liniile de alimentare şi
ieşire.
b) În cazul alimentării cu energie electrică a unor consumatori care nu admit întreruperea
alimentării, în cazuri de avarie, este permisă executarea lucrărilor de reparaţie sub tensiune de către
o echipă compusă din cel puţin două persoane (în care caz una din ele nu participă la lucrări ci
numai supraveghează) în următoarele condiţii:
- folosirea unor scule de montaj cu mânere dielectrice;
501
- executarea lucrării cu mănuşi şi galoşi dielectrici sau stând pe o bază electroizolantă
(suport electroizolant, covor dielectric) ;
- executarea lucrului de către un electrician echipat cu combinezon sau cu altă
îmbrăcăminte prevăzută cu mâneci încheiate la încheieturile mâinilor şi cu coifură;
- îngrădirea părţilor vecine străbătute de curent, rămase sub tensiune;
- distanţa dintre îngrădire şi părţile străbătute de curent trebuie să fie de cel puţin 0,35 m .
c) Uneltele electrice de prelucrat lemn trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
-să nu prezinte pericol în timpul manipulării şi executării diferitelor lucrări şi să nu aibă
elemente conducătoare de curent accesibile unei atingeri întâmplatoare;
-să nu se conecteze sau să se deconecteze arbitrar.
d) Lucrul cu uneltele electrice pe scări mobile având înălţimea mai mare de 2,5 m este
interzisă. Pentru lucrul la înălţimi mai mari de 2,5 m trebuie să se amenajeze schele sau platforme.
Este interzis să se folosească scări sau platforme (schele) metalice mobile.
e) Este interzis să se cedeze unelte electrice, chiar şi temporar altor persoane; este de
asemenea interzisă demontarea şi repararea acestora de nespecialişti.
f) Când se constată ca unealta electrică sau corpul de iluminat s-au defectat se va întrerupe
de îndată lucrul cu aceasta. Unealta electrică de prelucrat lemn se decuplează de la reţea în
următoarele situaţii
- dacă în timpul lucrului se întrerupe curentul;
- la întreruperea lucrului ;
- dacă lucrătorul părăseşte din anumite motive locul de lucru.
g) Pe timpul lucrului cu uneltele electrice este interzis:
să se ţină unealta, apucând-o de cablu, sau să se atingă părţile ei rotitoare şi tăietoare;
să se încerce înlocuirea organului de lucru înaintea de oprirea completă a sculei şi fără
a o deconecta de la reţeaua de alimentare;
să se înlăture aşchiile, strunjirile etc. cu mâinile, înainte de oprirea completă a sculei.
h) Este interzis să se conecteze şi să se deconecteze lămpile electrice ale corpului de iluminat
prin înşurubarea sau deşurubarea acestora. Înlocuirea lămpilor (becurilor) arse se execută numai
după ce corpul de iluminat a fost deconectat de la reţea.
i) Autostaţiile electrice pentru prelucrarea lemnului şi pentru iluminat, în vederea realizării
securităţii echipei de deservire se construiesc cu instalaţii de legare la pământ. Se leagă la pământ
părţile metalice ale instalaţiei electrice care se pot afla sub tensiune, datorită deteriorării izolaţiei şi
anume:
- corpurile (masele) uneltelor electric, corpurile de iluminat etc.;
- carcasele tabloului de comandă şi distribuţie;
- corpurile metalice ale cutiilor de distribuţie şi joncţiune.
j) Fiecare element al instalaţiei electrice ce se leagă la pământ trebuie să fie legat la priza de
pământ prin intermediul unei derivaţii separate. Legarea în serie la conductorul de legare la
pământ a câtorva părţi (elemente) ale instalaţiei electrice este interzisă. Legarea conductorilor de
legare la pământ la construcţiile ce se leagă la pământ şi la masele elementelor instalaţiilor
electrice trebuie să fie realizată prin intermediul îmbinărilor cu şuruburi. Legătura trebuie să fie
sigură. În cazul apariţiei vibraţiilor se iau măsuri care să împiedice slăbirea contactelor
(contrapiuliţe, şaibe de siguranţă etc.), iar conductorii de legare la pământ se execută din conductori
de cupru având secţiunea, măsurată pe diametrul cablului dezizolat, de cel puţin 4 mm 2.
Conductorul de cupru nu are înveliş comun cu conductorii de fază. Prizele de pământ trebuie să se
înşurubeze sau să se bată în pământ pe toata lungimea lor. Prizele de pământ se întreţin în bună
stare şi se urmăreşte ca suprafaţa lor să nu se acopere cu rugină. Prizele de pământ şi îmbinările cu
502
şuruburi pentru fixarea conductorilor de legare la pământ nu se vopsesc şi nu se ung. Rezistenţa
unei instalaţii de legare la pământ trebuie să fie de maximum 25 Ω.
k) Folosirea conductorilor din aluminiu dezizolaţi ca conductori de legare la pământ este
interzisă.
l) Când instalaţiile electrice funcţionează în localităţi sau pe şantiere, se recomandă să se
folosească prize de pământ naturale. Ca prize naturale pot fi folosite:
- ţevi metalice ce se află în pământ, ţevile instalaţiilor de alimentare cu apă, conducte de
canalizare etc.;
- tuburi de foraj ale puţurilor arteziene;
- carcasele metalice ale construcţiilor şi clădirilor care au legătură cu pământul;
- ţevile metalice ale construcţiilor hidrotehnice.
Rezistenta acestor prize nu trebuie să depăşească 25 Ω.
m) Când instalaţiile de legare la pământ se execută în soluri cu rezistenţă mare (nisip, argilă
nisipoasă, turbă uscată), pentru asigurarea eficienţei legăturii la pământ trebuie să se procedeze la o
prelucrare artificială a solului, prin udarea (stropirea) straturilor de pământ, cu o soluţie de sare de
bucătărie (4-5 pahare de sare la o căldare de apă), la fiecare 4-5 zile. Stropirea se recomandă să se
execute şi în alte cazuri ori de câte ori este necesar să realizăm valoarea prescrisă pentru rezistenţa
electrică a instalaţiei de legare la pământ. Corpurile metalice ale cutiilor de distribuţie şi joncţiune
şi ale fişelor de cablu se leagă între ele cu o sârmă metalică după care se racordează la instalaţia de
legare la pământ comună.
Punctul de asigurare cu apă
509
c) consum de putere : 16 W;
d) ieşire UV : 5,3 W;
e) dimensiuni : 469x120x197 mm.
Are viaţă lungă, funcţionând până la 7500 ore. Este convenabil de folosit
deoarece sterilizează până la 50000 litri apă pentru fiecare KWh.
Norme de protecţia muncii pe timpul exploatării instalaţiei
Art. 108 (1) Instalaţii şi echipamente electrice. Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei,
precum şi după orice oprire a acesteia, se vor verifica toate conexiunile electrice, toţi consumatorii
electrici din sistem, modul în care este realizată protecţia, iar cablurile de legătură se vor verifica
dacă au izolaţia corespunzătoare. Se interzice:
a) folosirea instalaţiilor sau echipamentelor electrice improvizate;
b) exploatarea instalaţiei fără a avea împământarea corespunzătoare;
c) remedierea defecţiunilor care apar la consumatorii electrici sau la instalaţie pe timpul
funcţionării acesteia şi când se află sub tensiune;
d) efectuarea de modificări la instalaţie şi la echipamentele electrice;
e) folosirea sculelor defecte sau a echipamentului de protecţie neadecvat pe timpul
executării reparaţiilor.
În cazul întreruperii tensiunii în timpul lucrului, instalaţia se deconectează de la sursa de
energie electrică .
(2) Recipienţi sub presiune. Presiunea de lucru cu instalaţia IDPA-500 nu depăşeşte valoarea
de 10 bar în nici una dintre variantele tehnologice de lucru. Se interzice:
a) lovirea recipienţilor sau efectuarea anumitor lucrări la aceştia când se află sub presiune
(pe timpul exploatării instalaţiei);
b) producerea de variaţii mari (şocuri ) de presiune;
c) exploatarea instalaţiei cu manometre defecte sau neavizate metrologic.
(3) Lucrul cu ape contaminate NBC:
a) înainte de intrarea în terenul contaminat, se va îmbrăca echipamentul pentru protecţia
pielii şi a aparatului respirator;
b) echipajul de deservire a instalaţiei nu va efectua controlul NBC al sursei de apă decât în
situaţia în care se dispune de mijloacele necesare şi este avizat a le utiliza; această activitate este
desfăşurată anterior de către subunităţile de cercetare NBC care furnizează datele necesare despre
natura contaminării în zona de acţiune;
c) pe timpul lucrului în teren contaminat personalului de deservire îi este interzis fumatul
şi servitul mesei;
d) pe timp călduros se vor uda periodic ecranele de bumbac ale combinezoanelor de
protecţie şi se va schimba personalul după 1-2 ore de lucru ;
e) când se lucrează cu apă contaminată NBC, se va executa controlul gradului de iradiere a
personalului;
f) se interzice identificarea substanţelor chimice şi determinarea caracteristicilor apei brute
prin degustare sau a apei potabilizate înainte de a avea certitudinea valabilităţii calităţii apei;
g) pe suprafeţele de lucru contaminate (predispuse, presupuse a se contamina) nu se aşează
alimente, ţigări etc.;
h) blocul “BD-NBC”, toate echipamentele care au venit în contact cu apa contaminată sau
terenul contaminat, precum şi toate apele, soluţiile folosite pentru decontaminarea instalaţiei şi a
mijloacelor din complet, se vor dirija către locurile special destinate sau amenajate.
510
ANEXA Nr. 1
Alfabetul fonic
CUVÂNTUL STANDARD ASOCIAT
Nr. Litera InternaŢional
crt. (cifra) Român
Cuvântul PronunŢia
1 2 3 4 5
1 A ALPHA al fah Ana
2 B BRAVO brah voh Barbu
3 C CHARLIE char lee Constantin
4 D DELTA dell tah Dumitru
5 E ECHO eck oh Elena
6 F FOXTROT foks trot Florea
7 G GOLF golf Gheorghe
8 H HOTEL hoh tell Haralambie
9 I INDIA in dee ah Ion
10 J JULIET Jew lee ett Jiu
11 K KILO key loh Kilogram
12 L LIMA lee mah Lazăr
13 M MIKE mike Marin
14 N NOVEMBER no vem ber Nicolae
15 O OSCAR oss cah Oprea
16 P PAPA pah pah Petre
17 Q QUEBEC keh beck Quebec
18 R ROMEO row me oh Radu
19 S SIERRA sie air rah Stan
20 T TANGO tang go Traian
21 U UNIFORM you nee form Udrea
22 V VICTOR vik tah Vasile
23 W WHISKY wiss key Winter
24 X X-REI ecks ray Xenopol
25 Y YANKEE yang key York
26 Z ZULU zoo loo Zanfir
27 Ă ăsta
28 Î între
29 Ş Ştefan
30 Ţ ţapul
31 1 ONE Wun unu
32 2 TWO too doi
33 3 THREE tree trei
34 4 FOUR fow er patru
35 5 FIVE fife cinci
36 6 SIX six şase
37 7 SEVEN sev en şapte
38 8 EIGHT eit opt
39 9 NINE nin er nouă
40 10 ZERO ze ro zero
ANEXA Nr. 2
(Art. 341)
1. Data începerii observării (se trece data şi ora, ex.: 07.08.99 07.30)
2. Data încetării observării (se trece data şi ora, ex.: 09.08.99 11.00)
3. Misiunea postului de observare: (ex.: să observe obiectivele, activităţile şi
acţiunile de luptă ale inamicului în sectorul: zona împrejmuită – localitatea
SADU)
4. Indicative telefonice, radio:
postul de observare nr. 3 (ex.: BRADUL – 3)
eşalonul superior (ex.: FAGUL)
5. REZULTATELE OBSERVĂRII:
Unde s-a
observat
Data şi (locul faţă de
Ce s-a observat Cui şi când s-a raportat
ora reper sau
coordonatele pe
hartă)
Reper 3 stânga
07.08.9 Un T.A.B. care a
100 m Comandantului de pluton
9 fost tractat din
- x... 08.55
08.50 amplasament
- y...
07.08.9 Se execută
Între reper 1 şi Comandantului de pluton
9 amenajări
reper 2 10.20
10.10 genistice
Un grup de
07.08.9
Reper 2 mai militari în Comandantului de pluton
9
departe 300 m deplasare spre 11.35
11.30
localitatea Sadu
etc.
Am predat serviciul în cadrul postului de observare nr. (3) la (data, ora, ex.:
08.08.99 – 21.30)
Semnătura ………………
Am primit serviciul în cadrul postului de observare nr. (3) la (data, ora, ex.:
08.08.99 – 21.30)
Semnătura ………………
ANEXA Nr.5
MODUL GENERAL DE ACŢIUNE ÎNTR-O ZONĂ PERICULOASĂ
S (STOP) – Opreşte-te şi preia controlul pentru tine şi colegii tăi;
A (ASSESS) – Evaluează situaţia atât pentru mină cât şi pentru coleg;
N (NOTE) – Notează situaţia pentru raportul următor;
D (DRAW) – Retrage-te în ultima zonă sigură cunoscută;
I (INFORM) – Informează (raportează) la eşalonul superior situaţia
MODUL DE EXTRAGERE DINTR-UN CÂMP DE MINE
Aceste procedee se folosesc când militarii nu sunt sub focul inamicului şi nu am
la dispoziţie detectoare de mine, trebuind să se descurce cu ce au la îndemână.
a) In situaţia când se vad urmele pe care te ’ ai deplasat si mina a fost
observata înainte de a exploda
- Opreşte te si avertizează şi pe ceilalţi
- Raportează eşalonului superior. Este posibil sa primeşti ajutor. Daca ţi se
trimit ajutoare aşteaptă până ce acestea sosesc. Urmează instrucţiunile
acestora. Dacă perioada până la sosirea acestora este mare, transmite
militarilor să îşi verifice la minare o zonă care să le permită să stea jos, în
ordine, pornind cu cel imediat după tine.
- Dacă nu este posibil să primeşti ajutor de la eşalonul superior ori nu poţi să iei
legătura radio cu acesta, trebuie să conduci extracţia proprie:
- comandantul trebuie să identifice cea mai apropiată sau ultima
zonă sigură cunoscută;
- comandantul ordonă celui mai apropiat militar de zona sigură să
înceapă retragerea călcând pe urmele de paşi proprii vizibile călcând cu
exactitate pe acestea.
- după ce primul militar este la o distanţă mai mare de 25 m de
următorul militar, acesta din urmă începe deplasarea înapoi pe propriile urme
- după ce cel de al 2-lea militar (penultimul din coloană) este la 25 m
de antepenultimul militar acesta începe deplasarea şi tot aşa până ce toţi
militarii părăsesc zona periculoasă.
- marchează ieşirea din zona periculoasă şi notează zona periculoasă
pentru un raport ulterior.
b) În situaţia când nu se văd urmele de paşi
Când o mină sau sârmă de tracţiune a fost detectată, nu au fost produse,
victime şi urmele tale de paşi nu pot fi identificate uşor.
- Opreşte-te şi atenţionează-i pe ceilalţi;
- Raportează eşalonului superior. Este posibil să primeşti ajutor. Dacă ţi se
trimit ajutoare aşteaptă până ce acestea sosesc. Urmează instrucţiunile
acestora. Dacă perioada până la sosirea acestora este mare, transmite
militarilor să îşi verifice la minare o zonă care să le permită să stea jos, în
ordine, începând cu cel imediat după tine.
- Dacă nu este posibil să primeşti ajutor de la eşalonul superior, ori nu poţi să
iei legătura radio cu acesta, trebuie să conduci extracţia proprie:
- comandantul identifică cea mai apropiată sau ultima zonă sigură;
- comandantul organizează militarii de lângă zona de siguranţă (de
obicei ultimul om din coloană) să înceapă deplasarea spre zona de siguranţă
utilizând regulile: cercetează, pipăie, sondează
- militarul în mişcare marchează culoarul cercetat sau urmele de paşi
cercetate pentru a ghida următorii militari.
- odată ce primul militar este la o depărtare de 25 m de următorul
militar, acesta începe deplasarea respectând regulile: cercetează, pipăie,
sondează, de la poziţia sa spre zona marcată de primul militar, se urmează
exact culoarul marcat de primul militar respectându-se distanţa de 25m.
- după ce al doilea militar (penultimul) iese din zona periculoasă sau
se află la cel puţin 25m de al treilea militar (antepenultimul) începe deplasarea
respectând regulile: cercetează, pipăie, sondează, până când toţi militarii
părăsesc zona periculoasă.
- dacă durata activităţilor pentru extragerea militarilor din zona
periculoasă este mare, trebuie luate măsuri pentru odihna relaxarea militarilor
până la ajungerea în zona sigură. Aceştia încep să realizeze individual,
respectând regulile: cercetează, pipăie, sondează, o zonă suficient de largă în
jurul lui care să îi permită să stea jos.
Regulile: CERCETEAZĂ, PIPĂIE, SONDEAZĂ
CERCETEAZĂ: fără a-ţi mişca piciorul, priveşte în jurul tău după înalte / joase
sârme de tracţiune. Uită-te în apropierea piciorului după semne ale prezenţei
percutoarelor (la minele săritoare) şi părţi (componente) ale minelor, pământ
afânat sau sârmele de tracţiune neatinse.
SONDEAZĂ: foloseşte orice obiect rigid, ascuţit, lung şi subţire sondând în mod
regulat la un unghi de 30 grade. Sondarea se face minim 10 cm în pământ la
un interval de 5 cm. Apăsarea trebuie să fie blândă dar să asigure adâncimea
necesară de cercetat. Dacă pe timpul sondării se întâlneşte un obiect solid
acesta trebuie cercetat pentru a nu fi o mină. Militarul trebuie să stea la o
distanţă sigură (minim 25 m) pentru a reduce efectele unei explozii accidentale
a unei mine
Data:
De la prin pentru
Referinţe
A. Incident
A.1 Ziua ora locul
D.T.G.
B. Localizarea B1. foaia de hartă proiecţie UTM (Gaues),
incidentului coordonatele x,y
B.2 localizare(cale de comunicaţie, clădire,
teren)
B.3 poziţia (îngropat, suprafaţă, rută
ocolitoare)
C. Distrugeri C.1 Rănit (numele, gradul, ora incidentului,
timpul cât a stat S.U. în aria incidentului,
echipament de protecţie disponibil)
C.2 Vehicule avariate (numărul lor, tipul,
descrierea avariilor)
D. Dispozitive D.1 Tipul minei (AP, AB ţara de origine,
suspecte modelul)
D.2 tipul minei cursă (tracţiune, presiune,
descărcare)
D.3 tipul UXO (distribuit, aruncat)
D.4 necunoscut (detaliere, culoare, mărime,
formă)
E. Modul de E.1 ce activităţi se executau la data
producere al producerii incidentului
incidentului E.2 gradul de folosire a căii de comunicaţie,
zonei. Localizare
E.3 data ultimei cercetării şi deminării
(curăţirii) a zonei de genişti
E.4 unde? Şosea, zona este monitorizată
F.
F.1 recomandări pentru a ajuta cercetarea
Recomandări
G. Observaţii G.1 orice informaţie necesară
ANEXA Nr.6
SECŢIUNEA I – INSTRUCŢIUNI
Formele (formularele) rapoartelor şi mesajelor din acest manual sunt
desemnate (proiectate) pentru a uşura pregătirea şi transmiterea manuală a
rapoartelor şi a mesajelor scrise şi vorbite (verbale). Ele furnizează un cadru
organizat pentru consemnarea manuală, transmiterea şi stocarea informaţiilor.
Pentru a transmite un mesaj verbal tipizat, operatorul, mai întâi completează
spaţiul corespunzător pe formularul mesajului solicitat şi apoi citeşte mesajul la
staţia radio sau telefon. Primitorul, cunoscând tipul mesajului pe care îl
primeşte, poate uşor consemna informaţiile în formularul corespunzător.
Mesajele vocale sunt folosite în mod normal când instrumentele (aparatura) de
consemnare (înregistrare) a traficului sunt neoperative, nu sunt disponibile sau
când situaţia tactică nu permite timpul adecvat pentru transmiterea unui mesaj
înregistrat (scris).
FM 101-5-2 permite standardizarea rapoartelor de luptă la toate nivelele
de comandă şi în toate tipurile de unităţi. Fiecare formular listat de FM 101-5-2
operează ca şi un formular de mesaj vocal. Folosirea formularelor vocale
standardizate permite tuturor unităţilor să comunice, indiferent de nivelul de
modernizare al unităţilor respective. Este de aşteptat ca viitoarele formulare
digitale să se dezvolte din cele găsite în FM 101-5-2.
FM 101-5-2 are 3 secţiuni: secţiunea 1 conţine instrucţiuni de transmitere
a rapoartelor şi mesajelor vocale sau scrise; secţiunea 2 conţine formulare de
mesaje. Utilitatea acestora este analizată mai jos. Secţiunea 3 conţine index-uri
„cross-over”. Aceste index-uri listează numele, numerele şi locaţiile în acest
manual a rapoartelor asociate în mod comun cu zonele subiectelor selectate.
ORGANIZAREA MESAJELOR
Toate formularele mesajelor şi rapoartelor radio-telefonice conţin 3 părţi
principale: introducere, cuprins şi încheiere. Figura 1-1 arată un exemplu de
structurare a unui mesaj. FM 24-19, capitolul IV, analizează în detaliu forma
unui mesaj.
Introducerea: este porţiunea administrativă a formularului. Scopul ei este
să identifice sursa mesajului, destinaţia, tipul şi importanţa. Introducerea
conţine mesajul expeditorului, creatorul şi prioritatea. Deasemenea, include
clasificarea mesajului, dacă este necesar (toate rapoartele şi mesajele tipizate
în FM 101-5-2 sunt necategorisite. Comandantul unităţii sau S.O.P.-urile
determină clasificarea unui mesaj complet). Introducerea completă este inclusă
în mod normal când un mesaj-copie este trimis prin TAC-FAX, curier sau MCS.
Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, inclus în mesajele vocale. Figura 1-2
dă un exemplu de o introducere (antet) standard al U.S.ARMY şi explică cum să
fie transmis verbal.
Cuprinsul: conţine informaţiile pe care autorul doreşte să le trimită
destinatarului. Într-un mesaj pregătit corect, informaţiile sunt introduse „linie
după linie”, formular creat pentru tipul de mesaj. Acest schimb de informaţii
este centrul principal al FM 101-5-2. Figura 1-3 arată un exemplu de cuprins al
unui mesaj.
Concluzia: (partea de încheiere) conţine autentificarea mesajului.
Autentificarea este, în mod normal, alfa numerică, de la instrucţiunile de
operare a unităţii de transmisiuni. Ultima linie a fiecărui formular în acest
manual este linia de autentificare (concluzia) mesajului. Pentru primirea unui
mesaj complet care este corect autentificat, destinatarul indică acesteia cu un
răspuns similar ca cel din figura 1-4. Dacă autorul (creatorul) solicită o
recunoaştere, destinatarul răspunde prin transmiterea cuvântului „WILCO”,
liniile 1 şi 2 ale mesajului fiind recunoscute, şi cuvântul „OUT”. Dacă autorul
solicită o recunoaştere şi recitire, destinatarul răspunde prin transmiterea
„WILCO” şi repetând liniile pentru care recititul (confirmarea) este solicitată,
urmată de cuvântul „OUT”.
CUM SĂ FOLOSEŞTI ACEST MANUAL
Secţiunea a 2-a conţine formulare listate alfabetic după numele mesajului.
Conţinutul fiecărui raport este precedat de un scurt titlu al raportului (de
exemplu, SIR pentru Raport pentru incidente grave), numărul raportului şi un
paragraf de instrucţiuni generale.
Sistemul de numerotare a formularelor de raport. Fiecare formular are un
număr de raport. Numerele rapoartelor începând cu litere de la A la M indică,
că originea mesajului este APP – 9 sau DA PAM 25 – 7. numerele rapoartelor
începând cu „Z” indică că raportul luat din S.O.P. sau produs de Departamentul
de Doctrină al Armelor Instruite al Colegiului General de Comandă şi Stat Major
al U.S.ARMY, la Fort Leavenworth, Kansas. Pentru menţinerea standardelor în
totă U.S.ARMY, nu schimbaţi numerele formularelor.
Instrucţiuni generale. Instrucţiunile descriu, pe scurt, utilizarea
formularelor şi lstează o referinţă care furnizează mai multe detalii. Când un
mesaj este trimis la o prioritate mai mare decât „ROUTINE”, acela este notat.
Prioritatea mesajului este indicată în toate căsuţele cu litere din partea de sus.
RAPORT „HAN S A L U T E”
(se întocmeşte în orice situaţie: contact ostil, explozie, mişcări al trupelor, etc.)
A – activity (activitatea):
________________________________________________________
RUTINĂ / SECRET
„LINIA 8 – ECHIPAMENT „Pl. de Tc. inamice cu aparatura de respiraţie sub apă montată”
(Echipamentul unităţii observate)
„LINIA 10 – RELATARE „A început sprijinul de foc” (Text liber pentru informare suplimentară pentru
clarificarea raportului)
INSTRUCTIUNI GENERALE: Este utilizat pentru a solicita evacuarea personalului ranit sau
bolnav prin alte mijloace decat avioanele Fortelor Aeriene.
REFERINTA : FM 8-10-6
RÂNDUL 18- INTOCMIT ____________ (numele, gradul persoanei care a intocmitt raportul)
INSTRUCTIUNI GENERALE: Este utilizat pentru a solicita plantarea unui camp de mine
antiinfanterie planificat (SCATMINE).
REFERINTA: FM 20-32, FM 90-7 si FM 5-34
Coordonate