Oiseaux tristes

Maurice Ravel(1875-1937).

Maurice Ravel reprezintă în istoria muzicii, unul dintre cei mai originali
compozitori și un model de complexitate muzicală la începutul secolului al XX-
lea.
Atât compozițiile sale pentru pian, muzică de cameră cît și cele pentru orchestră
oferă interpretului sau muzicologului șansa de a explora noi mijloace de
expresie pe care le-a făurit cam în aceeași perioadă sau poate chiar înainte de
marele său contemporan Claude Debussy.1
Igor Stravinski a spus despre Ravel că ‚,este cel mai perfect dintre ceasornicarii
elvețieni”, asta însemnând că lucrările sale dețineau un puternic simț al preciziei
și al obiectivității.2
Criticii muzicali și manualele de specialitate atribuie termenul de impresionism
celor doi compozitori francezi: Debussy și Ravel.
Este interesant de observat că Debussy s-a simțit jignit de asocierea
numelui său cu acest curent, preferând a fi considerat un simbolist.3
Maurice Ravel a compus nenumărate lucrări ce sunt mai degrabă considerate fie
neoclasice ca Sonatine și Tombeau de Couperin, fie moderne precum cele 2
concerte pentru pian, din care unul pentru mâna stângă, opera Ora
spaniolă, sau Bolero.
Născut în Ciboure la 7 Martie 1875, din tată elvețian și mamă de origine bască,
Ravel studiază compoziția cu Gabriel Fauré și André Gedalge la Conservatorul
din Paris.
1
New Grove Dictionary
2
Wikipedia-Ravel.
3
Wikipedia-Debussy

1
 Se interesează de fiecare instrument în parte, pentru a găsi combinații
unice de culoare sonoră, devenind un orchestrator excelent atât al propriilor
lucrări cât și ale altor compozitori.
În 1905, încearcă să câștige Premiul Romei după mai multe tentative nereușite,
dar este eliminat la testul inaugural, pe motiv că este mai în vârstă și că a
introdus pe parcursul fugii o serie de cvinte paralele, încheind lucrarea cu un
acord ce conținea o septimă mare.
În urma scandalului apărut în presă, din cauza nedreptății la care fusese supus
Ravel, directorul Conservatorului, Theodore Dubois demisionează, fiind înlocuit
la cârma instituției cu Gabriel Fauré.
Urmează o carieră de succes în compoziție, iar ca solist respectiv ca dirijor și-a
interpretat și dirijat doar propriile lucrări. Susține un turneu de 4 luni în Statele
Unite și Canada, ce i-a adus faimă la nivel internațional.
În 1932, compozitorul Maurice Ravel este implicat într-un accident de
taxi, în urma căruia creierul va suferi traumatisme, ce au condus spre
imposibilitatea de a mai compune, de-a scrie, de-a citi și de-a vorbi.
Se stinge din viață la 28 Decembrie 1937, la Paris.
Câteva compoziții semnificative: Daphnis și Chloe-simfonie coregrafică,
Rapsodia spaniolă, Ma mère l’oye, Miroirs, baletul Bolero, Concertul
pentru pian nr.1 în Sol Major, iar al doilea pentru mâna stângă în Re
Major, L’ enfant et les sortileges, Valses noble et sentimentales.
Am ales o lucrare deosebită pe nume: Oiseaux tristes din suita
instrumentală Miroirs(Oglinzi) pentru pian solo.
Ravel nota în schițele sale autobiografice: ,,suita instrumentală Miroirs formează
o antologie de piese pentru pian care marchează o evoluție armonică și o
schimbare considerabilă, care urmează să ia prin surprindere pe acei muzicieni
obișnuiți cu maniera mea de a compune”4.

4
Guide de la musique pour piano et clavecin-Fayard.

2
Fiecare din aceste 5 piese: Noctuelles, Oiseaux tristes, Une barque sur l’océan,
Alborada del gracioso și La Vallé des Cloches sunt dedicate câte unui muzician
în parte. Oiseaux tristes este dedicată pianistului spaniol Ricardo Viñes.
Ravel a notat că: ,,Oiseaux Tristes reprezintă cea mai obișnuită modalitate
personală de a gândii și de a compune. Lucrarea evocă niște păsări pierdute sub
opresiunea unei păduri întunecate în timpul celor mai călduroase ore ale verii”.5

Compozitorul francez a ascultat un cântec al unei mierle pe când se plimba în

pădurea de la Fontainebleau, l-a transcris și l-a utilizat ca motiv
principal(măsura 1-3). Cele două note accentuate semnifică apariția păsării iar
arabescul reprezintă cântul ei.
Potrivit lui Nichols Roger, Gabriel Fauré a observat existența a două planuri,
adică melodia lirică a păsării, iar din măsura a patra, se resimte atmosfera
sufocantă și sobră a pădurii în cadrul acompaniamentului din bas.6

5
Nichols Roger-Ravel-Fayard
6
Nichols Roger-Miroirs, Urtext Edition, London Peters.

3
 Distingem 3 voci stratificate în cadrul acompaniamentului și anume:
folosirea pedalei sub forma cvintelor paralele; procedeu specific
impresionismului.
Vocea de mijloc creează o pendulare continuuă, alternând sunetele, iar deasupra
o celulă formată dintr-o terță mică descendentă, respectiv terță mare
descendentă, ambele având semnificații ale unui suspin.7
Din punct de vedere al cadrului tonal, nu există o foarte mare stabilitate, astfel
că lucrarea tinde mai mult spre un la minor decât spre un mi b minor.

Asemeni lui Franz Liszt, Maurice Ravel aduce la nivelul cântecului

diferite inovații ca ornamente, dublării de octave, note repetate și executate într-
un tempo rapid.
Apar elemente de virtuozitate, prin folosirea șaisprezecimilor și a
treizecidoimilor, iar paleta dinamică se amplică subit până la apariția nunței de
forte, care nu fusese prezentă pănâ acum. Dar pe cât de repede s-a produs
7
Héloïse Marie Murdoch-Ravel Miroirs: Text and context.

4
crescendo-ul, pe atât de repede se stinge toată vâltoarea, iar țesătura sonoră
devine din ce în ce mai transparentă, iar măsura 21 aduce motivul celor două
note accentuate ale păsării, dar de această dată expuse cu un semiton mai jos.
Ultima secțiune este concepută ca o cadență ad libitum, o etalare a
sensibilității raveliene. Tempoul este lent, iar caracterul feeric, delicat al
arpegiilor invită la emoție și imaginație. Forma lucrării este structurată pe
principiul improvizatoric, astfel că Oiseaux tristes, apare în lumina ochilor noștri
precum o fantezie și ca o reacție împotriva unei alte lucrări aparținând lui Ravel
și anume Jeux d’eau bazată pe o cvasi formă de sonată.
În ultimele două sisteme apare din nou motivul celor două sunete, învăluite într-
o ceață acordică formată dintr-un acord de Mi M cu septimă mare.
Coda readuce tonalitatea inițială în mi b minor, nunța fiind de ppp, iar cele două
sunete sunt readuse, generând o unicitate ciclică.

5
 Maurice Ravel nu a fost un creator de forța lui Debussy.
În afară că mintea lui funcționa după criterii convenționale, s-a dovedit puțin
cam prea conștient de stilul său componistic, un stil care de altfel a preluat
exoticul pe linia lui Mussorgski, virtuozitatea și dezvoltarea tematică Lisztiană,
bel-canto-ul Chopinian și evident armoniile lui Debussy, iar în domeniile lui de
preferință a lucrat cu siguranță și precizie, iar muzica sa s-a perimat într-o foarte
mică măsură.8
Rămâne atașat de formele clasice, îndeosebi de cea de sonată, iar în unele
momente factorul melodic este trecut în plan secund, ritmul fiind mai
percutant.
Preferă măsurile ternare, care dau pulsație de dans, Ravel fiind foarte atras
de folclorul spaniol pe linia mamei sale.
Preocupările sale nu au fost niciodată concurențiale, ci complementare,
dovedind o rară demnitate umană.

8
www.rvs.ro-consonanțe lirice-Edisa Soare Bucur.

6
 Bibliografie

1. Edisa Soare Bucur: www.rvs.ro-consonanțe lirice.

2. www.wikipedia-Ravel
3. Héloïse, Marie Murdoch: Ravel-Miroirs_Text and context.
4. John, Gillespie: 5 centuries of keyboard music, Dover Publications INC, NY
5. Fodor, Attila: Stilemele muzicii impresioniste- 2064 IC, Academia Gh.Dima.
6. New Grove Dictionary, Academia Gh. Dima.
7. Guide de la musique pour piano et clavecin: Fayard Ie 452.