•

• t

l1e C

Editura

MetroPOI

1
 ş i d esă v ârşirea
Moartea morţii

p ar a psi h olo gic -

- document

arute - scrise de acelasi autor

'

- orţii şi desăvârsirea" •

-� 199.3 -

��7� - astrală. Ferestre spre infinit'�

.
.;_.�-�·
1994 -

i·nţei urnane''
,..,-
...._
_ _ .:._:_
_ _ 1998 -

�:---: oral şi divinitatea"

�

'-�-----!- - 1998
„_ -

·_:.=:;:___a_ .: Adevărul Absolut''

•

...:� -_ 1998 -

.,....._ --....- .....:..: � :=:o ală şi spirituală a Omenirii''

--� �

1999

'

Tipărit la
·e ei/e, Tip,ografice
Editura
ETROPOL METRO POL
Bucureşti, 1999

_)-562-] 02-9

2
 Sumar Suflete �ercetate în diverse rânduri şi găsite în aceeaşi stare de ne1nulţu1nire,, de
suferintăr
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .· . . . . . . . . . . 7?
O entitate se prăbuşeşte 1a sin1pla atingere, altele evită uneori contactu1 cu n1ine. 82

OLUL I Suflete găsite dincolo în stare de resemnare . . . . . . . . . . . . . . 83

A,

Intreaga noastră activitate de pe pământ o găsim dincolo . 86

estitoare . .
. . + •

� -re • • „ • • „ ... . „ • . . . „ • • „ „ • • . . . .
11 '
"

Indoieli asn·ale în privinţa dedublării . . . . 87

rpriZ<1 ! R:evelaţia fenon1enului de dedublare ...
. . . . . . • • •

· s
. .

. . I5 O entitate astrală mă socoteste nebun . . . . ' 88

.

urpriză ! Contactul cu lumea duhurilor . . .

. . . . . . . . . • .

- '�
. . [9
'

. •
.
Incinerarea procură sufletelor chinuri înspăimântătoare . . .. 90
• •
I
„ „ „ ·.

onsultări în 1un1ea de dinco1o .

. • • •
�_,.
. . . l9
'
'

1 O familie mă solicită să-i aduc dovezi despre netnurire . . .

. . . . .

. . . . . . . . 9J
„ • "' • •

-'.... LI- enteJe dau aripi experienţelor . . . . . . . . . . . . . 21

Rugăcilmea dincolo nu are durată dacă nu te obişnuieşti cu ea aici ..
. . . . · .

. . 94
-=-· - �li. ·uin
astral sunt expus la 1nuJte neplăceri . . . . . . 'J'?
. . . . . . . Laude si lăudărosi si dincolo. ca si aici . . 95
.

_ :.- opune plecarea din ţară .

. . . . . . . . . � � � 23 � -; „
. . ,
. ,
. . . . . . . . . . .

descoperiri incomplete . . . . . . . . . . �. Întâlnire cu n1an1a şi cu tata (Stanca şi Gheorghe !viladin�Jianu) . . . . . . 96 -

·25
.
_-.�-
.
. ·. „ . . . ·.
,._ I io • „

a vieţilor succesive Descoperirea unor vieţi anterioa

� Un suflet chinuit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
.
re . . . . 26 . .

��re cu un sinucigaş . . . Păcatele săvârşite aici le vom avea în faţă dincolo şi vorn: suferi în func�e de
. . . . . . . . 28 . . .

.
. . . . . . . . . . � . .

"'" daptare aici dificultăţi la adaptare dincolo cunoaşterea şi gravitatea lor . . . . . . . . 99

. . . . . . . . . . . 29 -
.
. . . . . . . . . . . . . .

Oaspeţi astrali ce-mi fac ·o vizită cu sem.nificaţie . . 102

-
ce nu realizează că s-au desprins de corpul fizic . . . . .
. . . ' . 30
.
_=- _ ·
. .

. . . . .

e unui suflet căn1ia i-am greşit în această viaţă . . Spirite întâlnite în locuri subterane . . . . . . . 103
. . 32
. . . . . . . . . . .

. . ,...

Intâlnire cu Antal, ghidul cercului nostru de şcoală spiritualistă

•

păcate în lununa .sancţiunilor din lmnea astrală .. ..... 104

33
• •
T
• • •

Intrarea pe poarta strâmtă .

•

- . . 106
- -::::. !1lle de ispăşire . . . . . . . . . . . . . . . . . . · . . . . .

35
. .
. . .
. .. . • + I • • ._ •

Soţ şi so�e aici; dincolo fiecare pe alt nivel de evol'uţie

• •

. 107
... u + •

ent1taţ1 superioare ...

„

-
.__....��·� 1ne1 •
37 . . .

� cffi.1znete ,,Când nu tn1deşti suficient aici, dincolo treci la strung'' . . . . ' . 108
--
_ � ·.
38
. .
.___ .... ... _... · „ I • • „ + „ • f • + • i
„ • '" •
• „ t I f „ ii- I • •

-..,---·--=-- .e destin . Suflete care evită să se înt:.1.lnească cu mine . . . . . . 108

. . . . 4J
. . . . . . • •

. „ • • ' • • • + „ • • •

siderente. Efortul, chiar pentru o scurtă perioadă este răsplătit dincolo .. . . l Io

' "" ' • • + • • · · · · ·
42
Orbirea de dincolo este inuit rnai grea decât pe păn1ânt . . . . . . . . . 1I1
OLUL II Sfaturi oferite de lumea de dincolo pentru pătnânteni . . . . . . 113
�,- _
_-.
; itaţi 1' o I + + • I + I I i + + • • i • • • , „ .,. . • • • • • .. 43
O întâlnire interesantă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ] l5
.....

- �..... n1aresalufui Alex. Averescu

• . .
• • + 47
Intâlnirea dincolo cu J. Ketn1edy . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
.. _....
. ... _ __ .._...,, 1tări astrale. . . . . . .
• • • • t � • •
. . . . 48
Descoperirea unei alte vie� anterioare . . . . 1' • • ? • + + � • • 122

. .
,...

-r::- de posesiune astrală . . Intâlnirea cu un suflet pe un plan superior . . . . . . . . . 125

.
. ... i! "' „ •
51
._..__._.--::_ :-isc al dedublării . . . . . . . Io • • „ • '!' + ... ... • • S?
--
Ridicare pe scara evoluţiei iinpune muncă personală . . . . . . . . . . . t27
„ • • ' • „ „ • „
• + „ • + „ Io
.. 52
11ulţitnîle adunate în j ur u l tău-un pern1anent pericol pentru urcuş spiritual 1 '.2.8
·Un sfat penttu n1onah „desprinderea de lume'� . . . . . . . . .
- . . . . 130
UL III Sinuciderea procură suferinţe îngrozitoare . . . . . · . . . . . . . . . . 132
__._.
...._
� ::. re.
.... srudiu, expedente, tnuncă asiduă cu m ine . .
54 Datoriile neachitate ne pun în situa�i neplăcute, la trecerea dincolo . . . . . J 36
. ... . „ • • , ... ... . . ... . . . , ... .
I 4 i- I Io + • I ;. + • ii
57 Diferite aspecte astrale şi medii infecte . . . . . . . . . . . . . . . . 139
-- --'--- ă coate din corp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 Vorbirea multă aduce, i1nplicit, şi greşeli 1nai multe şi suferinţe pe măsura lor -

..:.· ....:::::..za...j.__ '":

....., :e în afara corpului şi indenm la rugăciune . . . . . . . . 60 aici şi dincolo. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 147
-� . � salvează din 1nulte situaţii dificile, în lun1ea astrală
. . 62 . . . Ateism în lumea noastră, afinna�i ateiste şi în lun1ea de di ncol o . . . . . . 148
ţ negative . . . . . . . . . . . . În lumea spiritelor, hoţii au cheile închisorii asupra lor . .
• „ .
...,.

..... :. �

. . 64 . . . . . . . . . . . 153
- - -- .:re ie oferită de prieteni astrali . . . . . . . . . 66 Fanton1a inea sperie păsările din 'curte ale unui gospodar din Costineşti, fain. Ilie
-

� 0 pe toc sancţionată în lu1nea cealaltă

-

. . . . . . . . . . 67 .
şi Ana i\nghel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
filtă , i blândetea ac�onează în chip strălucit şi în lun1ea de dincolo . 6 O formă îngrozitoare de ispăşire . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
8
- - _ - · �-- ş· hinuitori de suflete
· . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 .
Diverse întâlniri astrale şi diferjte piedici astrale . . . . . . . . . . . . . t 56
lanurile superioare ajută pe cele aflate n1ai jos, Diferite pjedici astrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
- .
.==z::=.. ,... . ta ajutoru I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Călăuze vizibile astrale şi a1te fonne prin care an1 fost rţjutat în dedublările mele 167
3 _ .
....
_... � ........,,.
 Răscruce de dnun Ceasu
. l răfuielilor şi hotărâri îndr
ăzneţe . . . . .
. . . l 68 Notă de prezentare
CAPITOLUL IV
Cărarea îno·ustă
.
::;,
..... ·· . .
.
· · · · · · .
,..

O împăr tăşanie simbolică

. . .

177 In lucrarea de fată se reflectă viata t1nui u11nărit

·
· ·
· · · ·

·
·
· ·

·· ··· ··.
·

·
·

· ·
: l80
. ,

.
. .

Un alt de previziu ne . ...

. . ·

politic, care, î11 ant1l 1948, fiind încolţit de securitate,

· · ·
· ·

caz
.
· ·

.
aflat din� oj o : . . · · . ·. . .· . . . . .
Un medic îşi consultă JJrofeson1! . . . . 842
·118 găseşte refugiu în casa părinţilor săi, dintr-o comună din
Un astral aflat,într-o situatie delicat
ă
· · · · ·
· · ·

1nijlocul Olteniei. Aici, într-un pod de bt1cătărie de vară,

. . . . .
· · ·

. . . . . . . . . . . . . . . l85
O tentativă de reîncarnare
curmată bn t l ;s �bte;a�ă·
. . .
. . . . . . . . . . . . l86
în semi-î11tt1neric, îşi duce existenţa în cea mai strictă
U n sinuci g aş d upă 35 d v
e ani d e iaţă
· ·u
Un caz de sinucidere ne
deliberată · · ·
·
· · · . 187 ·
·

· ·
clandestinitate tin1p de doi ani şi şapte luni de zile.
· ··
· ·

·
·

Mj se solicită două confirmăr · · · · 188 Încă de la încept1t, în acest climat dur, ct1 el se petrece
·
·
· · · · ·
·

i
·
· · · ·

Un astral se îndoieşte de fenomen de dedublare. Impresionat de noutatea feno-

O prelegere în lumea astrală
existen a ; � t�o�tii
· ·

· ·
. . . . . 190
· ·

· · 19 I
·
. ·
. ·
. . ·
·
u11

1ne11ului, i11iţiază o 1nt1lţime de experienţe care-i dau cer­

·
. .
· . ·. . ·

. · · ·
. ·
. ·
.• ·

·
. · ·

O interesantă desprindere
astra ă l
· ·
·
·

. I 92
·

· ·
· titudinea nen1uririi sufletului. Pe măsură ce îsi consolidează
.
· ·

·
· ·

·
·

un act �e
·

SeJnn�tl ;
·

.
· · •

cn ii -
: c
O entitate tnu. cere pâ in
violenţă � ��� � � � �
a e ti ă l r ai e o
. . . . l93
p�1dn � lu�t� convingerea privind independenţa structurii psiluce de corpul
e ca să-şi astâ 1n ref . . . . 194 fizic, se avântă în lt1ţnea duht1rilor, a celor plecaţi de pe
·
,

· pe oamea · · · · ·
Alte cunoZtta�
· ŞI s u1prize astrale 195
· · · ·

·
· ·

. · · ·
· pământ, de unde aduce informaţii surprinzătoare. De ase­
·

· ·
� ·

O vindecare astrală · 196

·
. .

·
· ·
· ·
· ·

····
· · · · · ·

Ultimul pelerinaj în · I��� a;�ă

·
·

· · · · ·
·
· · · · · · ·

· 200 ·

· · · ·
n1enea, prit1 investigarea proprit1lui trect1t, îşi descoperă

·
·

· · ·
·

Despărţirea . · · . . . 20 1 câteva vieţi anterioare, confir1nând în acest fel, teza reîn­

.
· ·

. . . .
· · · · ·

. . . . . . . .
·

. . . . . . . . . . .
. . .

. 203
.

ca:rnării sufletelor.
.

. . .

•
Este obligat să plece d.in acest asc11nziş, întrt1cât părinţji
săi sunt izgoniţi din comună, pentru ca î11 gos1Jodăria lor
să se instaleze Cooperativa Agricolă 1Jopulară.

La 25 aprilie 1951 este arestat la locuinţa lui de la

Braşov şi trimis la încl1isoarea Făgăra.ş, t1nde ispăşeşte o
A

co.ndam11are de cinci a11i şi şase lunj de zile. In această

perioadă îşi conti11uă experienţele, corelate (în limita posi­
bilităţjlor) cu verificări pe ambele pla11uri - terestrt1 şi astral.

Dt1pă ·eliberare, îşi stabileşte domiciliul în Bucureşti,

unde face cu.noştinţă cu u11 cerc de î11altă spiritualitate
morală, condus de un spirit ales. Spre deosebire de alte
cercuri spiritiste, aici se predau lecţii de mistică creştii1ă.
Se pt111ea accent pe practicile religioase recomandate de
Patrologia creştină, Filocalia etc„ ct1 recomandarea expresă
a Rugăciunii inimii.

Prin m,ijlocirea acestui grup de idealişti îi este clin

plin satisfăcută setea de cunoaştere a fenomenului de para­
psihologie - dedublarea, pe care l-a J)racticat t i 1np de opt
ani. De acum încolo, nu1nărul experienţelor creşte vertiginos,
pe măsura solicitării i1oilor cunoscuţi, care voiau să at1e
noutăţi despre cei plecaţi. Noi şi noi dovezi vin să reîn­
tregească şi să co11solideze convi11geri ·deja for111ate.

4
 area 1ngusta
V

l. C ar
"

l t1t u
V

tâ ln i A b so
<Y in ire a e gocenu·istă, sr>re a în
Co11comilent cu numărt11 tot 1nai mare de informaţii � '
ra .
se descoperise singu
V

.
în 1egătură cu desfăşttrarea existenţei dincolo de 1normânt . .., . a r tl n in stn1ment,
rar1 se so ,
co te st e d o
·

Autorul acesteJ lt . 1c . · .
'

· den 1 an a
A

- creşte şi setea de autope1�fec�io11are. In acest se11s, t1rmărind 51 la 1n

„ ,..

st in es 'a J· si n lp lu
Pri· n care . s- , a tr · ·an" �m 1s ace
·

, ond.lţ to
·

... nare
. . ., a c
.
vieţile sfinţilor, rent1nţă ]a viaţa on1ului obişnuit şi devine ib re d
,

a st
·

,· sa
t1ş1 ;:-si cu n o a sc
tuturor oamen1lo1 d1sp
intâlnesc
.

111011ah. Timpt1l şi-l petrece între n1unca legată de servicit1 1n a. f o ţJ ca ţJ

,

d 1v
. V •
,..

-·' - Scânteia
. •
• "

ş1 sa au· i1�era" S "'· u C·r·w

şi si11gurătatea locuinţei, ur1de stt1diază 11t1mai literat11ra ce a cl e c ât un si n gu r li n1baJ·
e
V

Realitate nu pot a v
•

aceast.., a Sfa1 " 1tă

tratează căile şi n1etodele care promit ameliorarea psjholog.ică
'
telo r, c a re i1t1 p o t f"i n1· c1odată
a fap
ş i o unică vizi.11ne
_
A

a fiinţei umane. Işi însuşeşte Rugăcit1nea initnii, pe caie o a te sa u in terpretate.

co11tr a z is e , n e g
rosteşte ne1ncetat z1 ş1 11oapte.
• •
A

După alţi opt ani de privaţiuni şi 111ptă înverşunată

cu pornirile ancestrale' aJe propriult1i ego, rămâne totuşi
A

11en1ulţumit. Ir1treaga străda11ie 11u i-a adus decât mici schim-

A

bări ele s11prafaţă, c11 totul 11eînseronate. In faţa 11nui asen1enea

.

b ·ilanţ, ia hotărârea d e a. părăsi ţara, pentru a î1nbrăţişa ·

viaţa de sil1astru i)e muntele Athos. Securitatea însă, î11

Llltimul mon1ent, se opt1ne.
Obligat să trăiască în co11tit)uare în acelaşi cli1nat,
începe să n1editeze 1nai J11u]t asupra credinţei, practicilor
A

religioase, cliferitelor metode de luptă cu sine. 1n fincll

ajunge la concluzia că to< 1te acestea n u conduc pc practicant
la integrarea lui în „Marele Tot", din care toate pltrcccl.
Într-un 1noment de revelaţie, află c ă p11ritatea i11i11ţii
şi Absolutu1 11u pot fi atinse prit) credi11ţă, voinţă, efort,
i1naginaţie, a11aljze etc„ şi că orice activ1tate este şi rărnfu1e
în orice î1nprejt1rare un obstacol permanent la întâlnirea
omt1l11i c11 D11m11ezeu.
În llrma acestei fericite descoperiri, adoptă o no11ă
n1odalitate de întâmpinare a frăn1ântărilor ego-ult1i gânditor.
Ascultă şi priveşte cu întreaga atenţie orice reacţie a psi­
l1icului propri11 care survine at1ton1at la ntlşcarea pern1ane11tă
a vieţii. Altfel zis - o stare de co11ştientizare sponta11ă,
realizată pe parcursul linei clipe, în care gândirea tace cu -

clesăvârşire. ·

Această si1nplă cu11oaştere de s1ne o practică timp de

circa doi ani şi jumătate, când întâl11eşte o nouă şi mare
„

surpriză. Gândirea, fără nici un efort, îşi încetase zburdăl-

11icia, ego-ul şi-a pierdut însen1nătatea î11 actul de decizie.
A

In structl1ra lui se operase, pe căi nevăzute şi neur1nărite,

o i11cizie, ca o fereastră spre Infinit. Această descllidere îi
per1nite practic.a11tult1i să părăsească fără nici un efort măr-

5
 CAPITOLUL I

\'ise prevestitoare
•

De când 111ă ştiu, încă din copilărie, am avut vise

premonitorii. U11ele din ele erau de-o claritate absolută. Nu
pretindeau nici un fel de efort pentru a fi înţelese. Altele,
dimpotrivă, erau mai mult sat1 mai puţin voalate - şi
i1nplicit, fiecare solicita un at1u1ne efort de descifrare.
În sfârşit, o t1ltin1ă categorie de vise, îtni era atât de
criptic transmisă, încât făcea i111posibilă chiar şi o vagă
tăln1ăcirc. Mesajul devenea însă foarte evident, fie con­
comitent .cu desfă�urarea evenimentelor, fie ulterior, dt1pă
consumarea lor.
Vă redau câteva din aceste vise, unele cu implicaţii
certe în însăşi desfăşurarea vieţii mele.
În 1930 eram elev î11 clasa a treia la un liceu din
Banat. Locuia1n la aceeaşi gazdă (Ne11i Cristina) ct1 un
,..

coleg de clasă, M. Văcărescu. In lu11a februarie din acel

an am avut următon1l vis:
Îo fa\a casei unde locuiam, s-a op1it o căruţă cu doi
cai negii, co11dusă de un ţăran, a cărui figură mi-a ră111as
bine întipărită în minte. Nu-l mai văzusem niciodată. Î11
timpul vist1lt1i nu ştiam ci11e este. Noi, cei trei: eu, gazda
şi colegul, ne-am urcat în această cărt1ţă, î11 partea di11
spate, aşezandu-ne pe un leagăn, format din două scân.dt1ri
acoperite cu o pătt1ră. Eu ocupam locul dintre cei doi. Şi
iată-ne porniţi la drum, străbătând o regit1ne Ctl totul
necunosct1tă de mine. Pe întregt1l parcurs, am înregistrat o
mulţime de amănunte ca trecerea .printr-o pădttre, peste tln
pod, un izvor din care am băut apă etc.
"

In final, visul se termină în clipa când, urcând pe un

drum în pantă, m-am ridicat în picioare, în clipa când atn

trecut pe sub un măr, ş i am smuls un smoc de merişoare

pt1ţin dezvoltate.
,..

In luna iunie a aceluiaşi an, la începutul vacantei,

visul prevestitor a devenit realitate. Omul cu căruta s-a
dovedit a fi fratele colegului n1eu, care ne-a invitat câteva
- „

zile în comu11a l�ugi, la circa 10-15 ktn. lnfătişarea sa, caii

II

6

şi căruţa, ca şi întregul dru111 parcurs îmi erau de-acum
foarte cunoscure.
A
ln momentul când urcam dealul, am uitat de vis. Dar,
ajungând sub un măr ce-şi revărsa crengile peste drum, în
mod mecanic m-am ridicat şi am repetat întocmai ceea ce
făcusem în stare de vis. Visul mi-a revenit în toate amănun­
tele lui. Suprapunerea era perfectă.
Un alt vis, în împrejurări diferite:
A
In ziua de 22 Jnartie 1945, am fost arestat prima dată
şi retinut fără nici un fel de anchetă, fiu1d învini1it de
atitudine ostilă faţă de clasa 1ni1ncitoa:re (fonnt11area aparţine
autorităţilor ce acaparaseră de curând puterea în Stat).
În timptil retinerii, am iarăşi un vis cu semnificaţie
precisă. Mă aflam la B uct1reşti, în casa fratelui ineu. În
faţa casei se opreşte o ma.5ină de culoare neagră, condusă
de u11 şofer 11ecunoscut. Ne urcăm, eu şi fratele ineu, cu
soţii.le şi pornim pe un drum pe care nu-1 mai străbătusem
niciodată. La intrarea într-o localitate suntem opriţi de un
post de control al armatei sovietice. N i se controlează cele
trei geamantane. apoi ne urcăm şi continuăm drumul. Visul
.
. """' .
se tenn1na a1c1.
După aproape două luni de zile, am fost trimis în
lagărul de la Caracal. Pe drum, în gara Bucureşti-triaj -
evadez. De aici ît1colo, tott11 s-a desfăşl1rat întocmai ca în
vis. Un taxi angajat de pc piaţă ne-a dus l a Craiova şi
apoi în comt1na natală, la părinţii mei.
Şi iată t1n alt vis, cu o se111nificaţie care încă nu s-a
realizat.
A
In cursul lunii august 1945, într-o după-amiază foarte
călduroasă, 111-a cuprins un fel de toropeală ş·i, contrar
obişnuinţei, arn adormit.
Pe bolta eerult1i, cum priveam înspre răsărit, observ
o stea cu cinci colţuri. În mijlocul ei, chipul lui Lenin.
Cum o priveam, deodată steaua se desprinde de pe bolta
cerului şi începe să se rostogolească din ce în ce mai
repede. Nu mi-am dezlipit privirea de ea, decât în clipa
când s-a prăbuşit în imensitatea oceanului.
Urmează o nouă viziune. De data asta proiectată pe
sol. Eu privind de undeva de sus. Era harta României, cu
mt1nţi, râui-i şi localităţi, în care era inclusă şi Basarabia.
aşa cum am învăţat la şcoală.
12
7
�
Acest vis l-am povestil pe parcursul anilor de sute
•
de ori, şi la diferite persoane, ori de câte ori s-a ivit
prilejul. Sunt convins că n-am să mor fără să văd şi
împlinirea acestui vis. A1tfe1 nu mi s-ar fi dat.
Şi, în sfârşit, un alt vis de o importanţă covârşitoare
în desfăsurarea evenimentelor ce aveau să-mi schimbe în
•
întregime rnodul de-a gândi şi a acţiona pentru tot restul
existentei mele.
Suntem în luna augt1st 1948. De circa o lună de zile,
u11 nou val de arestări se declanşase î11 întreaga ţară. Printre
cei consideraţi ca potenţiali periculoşi pentru siguranţa
statului totalitar - figt1ra1n şi eti. Şi, ceea ce făctisem în
1945, după evadare, am făcut şi de astă dată.
Aşadar, iată-1nă din nou în co1nuna Vârtop, în casa
părinţilor, a căror gospodărie îtni oferă multe posibilităţi
de ascundere - şi, în plus, garantia că într-o eventuală
descoperire nimeni n-ar fi avut de suferit de pe urma mea,
soţia şi părinţij fiind exceptaţi de la rigorile legii, în cazul
respectiv.
Ştiam că vor veni să mă caute şi aici, întrucât mă
căutaseră în alte trei localităţi diferite. În acest scop, am
luat unele măsuri de prevedere. Nu am mai apărut în
comună, şi mi-am aranjat în podul unei bucătării de vară
un culcuş pentru dormit în timpul nopţii.
În ziua de 15 august, de Sfâ11ta Maria se ţinea târgul
a11t1al î11 comt1nă, şi toţi ai casei erau plecaţi.
Pe mine m-a cuprins aceeaşi toropeală ciudată, de
care am mai amintit, şi am pt1s capl.11 pe pernă, deşi
dormisem bine î11 noaptea precedentă. Furat de această
moleşeală, am adormit imediat. Şi iată visul de o extraor­
dinară claritate, i1nportanţă şi îtnplinire aşa de apropiată.
Visez că cineva bate în poartă şi, întocmai ca în stare
A
de veghe, mă deplasez să văd cine este şi ce vrea. In faţa
mea era Stefan Dinu (un consătean) care, fără vreo altă
'
explicaţie, mi se adresează:
• - Domnu' Cici, deseară vin să te caute!
- Bine, nene Şcefan, îţi mulţumesc, îi răspund eu.
După ce a repetat şi a doua oară acest avertisment
şi eu i-am răspuns Cll aceleaşi cuvinte, s-a îndepărtat puţin
- apoi s-a întors cu faţa spre mine şi, pe un ton ceva mai
V A •
apasat im1 spune:
.13
 •

- Să ştii, domnt1 Cici, că deseară vin să te caute ! fără să vreau, La propria-mi viaţă, Ia ceea ce am făct1t şi
l-a1n 1n11lţt11nit di11 no11. A1nbii şt1a1n că este vorba nu trebuia să fac, la ceea ce treb11ia să fac şi 11-am făc11t.
de jandarmji care, în acea. vre111e, asigurau ordinea în Rezultatul, un bilanţ lipsit de orice strălucire.
comunele ţă1ii.
,.,

In această stare de incertit11dine şi frământare, o

M-am trezit bn1sc, c11 emo�a ce ţi-o procură, de presimţire vagă, dar pregnantă, pornind parcă din adâncurile
c>bicei, anunţarea tinei \ieşti importante. Deci - mi-a1n zis cele mai îndepărtate ale fiinţei mele, mă an1111ţa că ceva
- ii:1tă că a· venit şi ceast1l ce-l aştepta1n oarect11n. deosebit se va î11tâmpla cu mine. Uneori acest ,,ceva" îmi
Înspre seară, s-au adunat toţi ai casei şj et1 le-am
procura o stare de apăsare aproape dureroasă. Şi aşa s-au
relatat visul respectiv.
scurs aproape două săptămâni, punându-mi mereu întrebări.
Tata, care era un om foarte cu1npătat şi judeca lucrt1rile
Nicj un răspuns, însă nu venea să mă scoată din această
la rece, a încercat să n1ă convingă că visul ar ·fi t1rmarea
suferi11ţă s11rdă ! Şi totuşi, acel „ceva" 1111 s-a lăsat prea
preocupărilor şi grijilor mele. I-a1n SJ.1t1s că, dacă totuşi vi11
int1lt aşteptat.
să 1nă cal1te, să le spună că run plecat de două zile la
mine, la Braşov.
Un glas dinăuntru mă îndemna să nt1 stau la masă
ct1 ei şi să mă retrag în asct111zătoare. La insistenţele lor, Marea surpriză ! Revelaţia fenomenului de dedublare
a1n stat tot11şi la masă. Deodată, însă, ci11eva mi-a ordonat
A

să plec imediat. M-am ridicat brusc de la masă şi, 11otărât
am deschis· t1şa, um1at de tata. Odată i11trat în bucătărie,
m-am urcat pe un butoi, am ridicat capl1l şi 1n-am înălţat
în pod. Când să aşez capacul la loc am auzit un zgomot
în curte. Erau patrtl jandarn1i, care ve11eat1 spre casă î11 pas
alergător, apărândt1-se de câini. Tata abia a apucat să pună
cârligul la uşa ce închidea bucătăria.
Intr-o noapte înstelată, - o lumină aproape ca zit1a.
Mă aflu, nu ştiu cum - în afara trupului meu la zece-cin­
cisprezece metri depărtare de loct1l unde dormeam. Î11ălţimea,
patru, cinci metri, apreciată după nucul ce-l aveam în faţa
.
casei.
Aşadar, st1spendat î11 aer, complet conştient. Ştiam
cine sunt, u11de îmi este corpul. Imi amintesc toate eveni- .
A

- Ce căutaţi, domnule la mine în curte? îl a11d pe mentele ce mă aduseseră în casa părinţilor mei. De asemenea,
tata.
avea1n conştiinţa clară de tin1pul petrecut în această ascun­
Câ11d a aflat că ină ca11tă pe mine, le-a sp11s dest11l
zătoare. Şi deodată un gând neaşteptat:
·

de ta.re; ca să aud şi eu, că am plecat la mine acasă, de

Oare nu ml-am pierdt1t ini11ţile?
dot1ă zile. Distanţa dintre noi, în linie dreaptă� nu era mai
Nu-mi dau nici u n răspuns şi îmi proiectez privirea
mare de doi metri.
spre poarta aflată la aproape cincizeci de meni unde şi
Au făc11t o percheziţie sumară şi au plecat să m ă
ajung. Poarta are î11ălţime de trei n1etri. Eu mă aflam nt1
caute la conacul ce-l avean1 la circa doi kilo1netri depărtare
cu m11lt deasupra ei. M-am op1it o c.Jipă. Mă simt extraordinar
de casă. Erau bine infarmaţi. Ct1 două săptătnâni mai
de bine. Astfel de clipe nu le-am trăit niciodată în stare
înainte, st�tusem acolo.
de veghe.
Din această clipă am hotărât să trăiesc în cea tnai
deplină clandestinitate, să locuiesc în acest pod în care o Pără şă 111ă întorc, am revenit, alunecând, la locul

rază slabă de lumină î111i anu11ta în fiecare dimi11eată răsăritul iniţial. Şi iarăşi întrebările:
• •

soarelt1i, pentru ca, mai târziu, tott1l în jt1r să ră1nână într-o - Doam11e, sta11 de câteva zile în acest pod, oare nu
se1niobscuritate monotonă. mi-a1n pierdut minţile?
Ziua, neputând să citesc, am dus o viaţă mai mult Cu1n e posibil ca cineva să fie în două locuri,
meditativă Cll care 11u fusesem obişnt1it până acum. Meditez, corpul acolo ş.i et1, fiinţa adevărată, aici?

14 15

8
 Fiorul ce n1-a cuprins, de astă dată necontrolat, m-a
readus sponta.11 în podt1l lum1nat de o lumină gălbuie,
deosebit de clară. Cu acest prilej văd o seamă de arnă11unte
di11 adăpost11l 1neu, pe care, din caL1za obscurităţii, zit1a nu
Acelaşi fenon1en s-a întâmplat şi ct1 unul din picioare.
Piciorul fizic, afl at în poziţia îndoit. dublura sa păr ăs i ndu-1 ,
a lttat o altă poziţie, adică cea normală de întindere înaint e.
A

In final, rezt1ltatt1l a fost acelaşi: revenire la întregt1l iniţial.

le pt1team observa. �

la cele din urmă, n1„a111 desprins brusc de corp şi

Urmează pătrunderea în corp. Impresia era aceea a
m-am gândit puternic la părinţii 111ei, de care mă despărţea
u11ui şarpe care pătrunde în interior prin gură. De fapt, er"a
t111 zid. M-ru11 repezit ct1 capul înainte î11 acel obstacol.
o e11ergie care, pe inăst1ră ce se infiltra î11 corp, îmi îngăduia
Dar îndată m-a1n oprit. Cum e posibil să trec prin zid?
să n1ă lnişc pe porţiuni: cap, mâini, picioare etc. lni111a î111i
Această îndoială inj-a op1it elanul initial. Mă a:tla•n
bătea cu putere. De-act1m, în stare de veghe, îi auzeain
bătăile în coşul pieptului. într-o poziţie cit1dat:�: cap, 1nâi.ni şi bt1st erau în af<.� 1

Nu s-a pierdut nici ttn amănunt legat de această trăire zidt1lt1i şi restul în interiorul podu]t1i. Experienţa fuse::'

în afara corpului fizic. ratată. M-am lăsat în voia somnului obisn11it de câteva ore.
•
�

După ce n1-am liniştit, am a prir1 s o lumânare şi a111 In seara ur1nătoare, entuzias1nt11 n1eu era atât de
.

puter111c, 1ncat nu p11tea1n co11cepe

" "

verificat ceea ce văzuset'l.1 pe altă cale, decât cea obişnuită. tin nou eşec.

Bucuria era aşa de inare, încât î1ni piere şi so11111ul Era spre ziuă, către ora 4. Părăsesc corpl1l fizic, dintr-o
şi pofta de niâncare. Deşi intt1iesc i1nportanţa covârşitoare dată. Not1l corp, ceva mai mic decât corpul fizic, formar
a acestei descoperiri, totuşi ceva din interior îmi spune că din punctişoru·e i11dependente, fiecare cu lu1nină proprie,
A

nL1-i decât Lln î11cept1t şi că va trebt1i să n1erg 1nai departe, dar toate ti11zfu1d spre a for1na acela�.i tipar. In <tcest corp
să verific, să descopăr tot ceea ce îr11i va fi îngăduit. astral, întreaga structură se află într-o permanentă 1nişcare.
Ciliar a dot1a zi am i11itiat t111 fel de discutie
, . cu mine După această scurtă co11sratare n1ă gâ11desc puternic la
înst1mj. Dacă 111-am desp1ins de co rp, fără voia 1nea, 1rni camera părinţilor 111ei. Ca pu11ct de sprijin an1 ales soba.
zic eu, oare nt1 s-ar putea să fac acest lt1cru oricâ11d şi
•

Acoperişt1l dispare - ş1 111ă ridic vertical, ca o ininge ,

dl1pă voi11ţa 1nea. C11 alte cuv111te, să nll părăsesc corpt1l

decât pe1fect conştient ! Şi cum ?
An1 luat o bt1cată de hârtie şi am desenat pe ea un
cerculeţ, cât o pio11eză ceva mai mare. Apoi am înnegrit
cu creionul interiorul cercul11i şi, dt1pă aceea,
hârtia pe scândura acoperişul11i, la aproape şaptezeci şi cinci
alt1necând cu viteza unt1i bolid; apoi cobor în mijloct1l
ca111erei. Mingea a atins podeaua şi imediat - jos, s-a format
capul şi sub el corpul. Tott1l s-a prodt1s fulgerător. Et1 nu
am contribuit ct1 nimic, nici în privinţa t1rcuşu lt1 î şi nici
am fixat
la ceea ce a t1rm. at după coborâre.
A

Indată ce s-a format corpul, am început să culeg

de ce11timetru, - eu, lu11git la orizontal. Şi iată şi for1nula
informaţii despre tot ce vedeam în ca1neră. Ma1na spăla
adecvată scopt1lui propus - rostită în g.ând: „N-am să ies
din corp decât conştient, privind acest punct !" rufe în faţa unei albii. Tata, linbrăcat, se tolănise într-un

Pe.titru a mă familiariza cu acest expei.iment, în ti1npul alt pat decât cel în care dormea de obicei.

zilei, din când în când, făceam exerciţii de concentrare, M-am adresat maniei. Eram convins că mă vede si •

iJrivi11d ct1 insiste11ţă pt111ctul. Rezultatele nt1 s-au lăsat aude !

aşteptate. Pe11trL1 că nu mi-a răspt1ns la solicitare, cu mâna
Chiar din p1ima seară, am înregjstrat o setie de efecte „ dreaptă am izbit o sticlă ce se afla pe masă, lăsată de cu
inedite. Din 1nâ11a fizică se desprinde o altă 111â11ă, formată seară - de la ci11ă. Mâ11a 1ne't a trect1t prin sticlă, fără să
din tJt1nctişoare Jt1minoase, într-o pern1ahentă tnişcare. St1r­ o doboare. J11tenţia inea de a·mi anunţa prezenţa a eşuat;
priza, cu emoţia respectivă, a read11s dublura mâinii inte­ apoi am co11tinuat să culeg alte a1nănunte di11 casă. M-an1
grând-o în mâ11a fizică. ac1resat apoi tatălui meu, ca.re dorn1ea.

16 17

9
 Revenirea în corp s-a produs spontan, fără nici un on1ult1i de a se desprinde de corp, întocmai cum te-ai
fel de cotnplicaţii. Imediat am bătt1t în perete, aşa· cum dezbrăca de hainele ce'...'ţi acoperă trupµl.
convenisem, dacă aveam ·ceva să co1nunic. Pentru mine,' aceste dovezi certe îmi
. dădeau un
. en-
Mama, îngrijorată că la ora aceea o chem, nu mai tuziasm. greu de descris prin mijloacele .noastre de expri1nare.
făc'-;lsem asta niciodată - prim.a ei întrebare a fost dacă nu Un pe11nanent imbold mă îndemna să iscodesc, să aflu, să
cumva sunt bolnav. descopăr . cât mai multe din tainele acelei lumi noi.
- Te rog, cl1eamă-l şi pe tata, că vreau să vă spun
ceva. După. ce au venit amândoi şi . i-am asigurat că mă
simt bine, le-.am descris toate amănuntele existente Cll câteva
O nouă surpriză:! Contactul cu lumea duhurilor
clipe mai î11ainte, în can1era de unde ei veneau.
Biata mamă şi-a făcut se111nt1l crt1cii. Toate corespun­
In noaptea următoare sunt iarăşi ferm decis, pentru o ·
A

deau realităţii. Nedume1ită, m-a întrebat .cum am pt1tut să

nouă investigare în camer� părinţilor mei. După ce am ieşit
văd toate astea, fiindcă ieşirea din pod, prin bucătărie, era
clin corp şi ctt ochiul astral am văzut întreaga ambianţă -
condiţionată .de cârligul di.n afară, pe care ea, venind la
podul, co1nplet luminat de o lumină de un a11riu clar-descl1îs
chemarea mea, îl găsise la locul lt1i.
- m-am ridicat vertical şi apoi am coborât la locul dorit.'
Tata, î11trebat, mi-a spus că a avut un 'ris cu mi11e,
Dt1pă ce-mi privesc părinţii', încep să ad11n cât mai
dar, trezit brusc de mama, a t1itat despre ce era vorba.
n111lte inforn1aţii privi11d 10Cl1l obiectelor de pe masă, de
Le-am. povestit despre experie11ţele ce le-am făcut,
pe pat, să reţin· felul cum sunt aranjate scat1nele etc. În
dândl1-le asigurări că nt1 există moarte.
clipa câ11d mă pregăteam să părăsesc carri.era, ducâ11d ct1
Culct1şlil meu, până det1năzi loc de suferintă ·si de
mi11e toate informaţiile culese şi înregistrate în memorie,
, ,

ispăşire dureroasă, a devenit dintr-odată cel mai util dar

mă st1rprinde un a1nănunt. În cameră se mai' afla o femeie
ofe1it de viată.
care, după figură„ semăna ci1 bt1nica inea, decedată î11 1919.
,

De-acum aveam o preocupare, pe care n:..aş fi scl1im­

Impreună cu ea ·se tnai afla şi o fetiţă de doi-trei ani.
A

bat-o cu ni1n.ic din tot ce poate oferi lumea.

Corpt1rile lor par mai diafane decât ale ·părinţilor mei. Cele
La o .z:i, sau două după ac.eea, mă aflu din nou în
două apariţii mă derutează şi, stăpânit de lln sentiment de
afara corpt1lui. Era către ora 23,30. La fel - ridicat în sus,
Îndoială, de nesiguranţă În·· legătură Cll ceea Ce Văd, revin
în aceeaşi formă sferică, şi apoi, coborârea în ca.mera
io, corp.
A

ocupată de fratele meu şi de soţia sa. În pat, nu1nai cum11ata

Prin acelaşi semnal conve11ţional o anunţ pe mama,
m.ea, care, peste plapuma de iarnă, pt1sese şi o anu1nită
care vine imediat la mirie si-mi confirmă că cele văzute
scoarţă - unică după felul ţesăturii.
,

de mine corespund întoc1nai realităţii.

Ziua ac�ea a fost foarte călduroasă, urmată de o
După această nol1ă revelaţie, însă, an1 convingerea că
r )apte la fel de cal?ă, nimic nu justifica foiosirea plapt1mei
voi putea sa iau contact şi cu cei plecaţi din , mijlocul
• w •

�· nici a scoarţei. Nici lipsa fratelui meu nu�şi găsea vreo

11ostrt1 pri11 aşa-zisa - moarte.
ju;;tificare la acea oră târzie. A1n lăsat orice verificare
pe.ntrt1 a doua zi.
Către ora 24, am auzit poatta - şi paşii fratelui meu,
care întârziase mai mt1lt î11 sat. Deci, încă de la acea oră " Diverse consultări în lumea de ·dincolo
a.veam confirmarea că tot ceea ce văzt1sem e real.
Dimineaţa, am cl1emat i:>e maina ca martor. Confirmarea În 11eştiinţa mea, eram încredintat că de-acum toate
,

..

a fost totală. Aceeaşi mirare, aceleaşi nedumeriri din pai"tea 1m1 st1nt permise ş1 ca voi avea acces la tainele pe care
A •
• • V

lor, eu încercâ11d să le demonstrez această posibilitate a lt11nea nt1 le ct1noaste. ,

18 19

10
 A

lucrt1ri? Alta aste inenirea- ta", pentru ca apoi să nu n1ai

In acel n1oment politic tt1lbure, când nebulozitatea
plana dureros peste întregul, est european, toţi .dor�am .să adat1ge nimic.
....

ştim: când va lua sfârşit suferinţa? când vom scăpa de Dar, iată şi un răspuns care s-a verificat: „Războiul

nenorocirea ce se .abătuse asµpra ţăr,îi ? va fi sau nu va fi va î11cepe l a 25 iunie". Comunicarea a1n primit-o cu 4 luni
lln nou război si. când anume ?
.
de zile înainte de începerea războiult1i fratricid din Coreea.
.
In acest scop., am const1ltat nenumărate entităţi' cunos-
A

Eu însă voiam altc·eva.

cute şi necunoscute. Fiecare mi-a dat răspunsuri deosebite.
Unii mi-a11 sptis că i1u şti11; alţii că nt1 at1 voie să spt1nă
- iar alţii a.veat1 exact păreril� noastre, ale oarpenilor de
Ataşan1entele dau aripi experie11ţelor
_

\
•

...,,

pe pa1nant.
A

O prietenă d,i n copilărie, care 1:nt1rise, Silvia Marinescu,

Doream să ştiu ce face soţia mea, care locuia la
mi-a spus că îi este teamă, că nu vrea să facă greşeli care
Braşov. An1 străbătut distanţa până acolo de mai inl1lte ori.
s-o aducă di11 nou la viata de aici.
. ,

Mi-a fost dat să văd lucruri pe care 1ni11tea omenească le

'

Un alt prieten din cqpilărie, Ion Dumitraşcti., mort în

p 1i1neşte cu strângere de inimă, în cel mai fericit caz, si
războiul din răsărit, n
i i-:a dat două răspunsuri la intervale
�
.

cu dt1rere sau revoltă în mod obişnuit. Sut1ett1l u1eu însă,

diferite. Prima dată ini-a des.cris, în mare, eve11imentele din
. .

copleşit de fericirea ce ,însoţeşte trăirea în duh, socotea

timpt1l războil1lt1i, punând, accenttil pe marea greşeală ce ' .

totul lipsit .de importanţă. Nici un sentin1ent de mâhnire,

au făcut-o a1nericanii, lăsând pe ruşi să-şi întindă dominaţia
în Europa. „Mulţi, mulţi ani dt; Sltferinţă şi mare strâmtorare 11ici măcar Oi vagă 11uanţă de i1em�ulţun1ire nu putea să ină

va fi pe11trt1 ţară, pe11trt1 popor", a precizat el apoj. tt1lbure. Deşi, după logica omenească şi dtrpă temperamentul
meu, ar fi trebt1it să fiu îlildurerat sau revoltat.
Cu altă ocazie, î11trebat asuprcl <:1celoraşi probleme, n-a
pt1tt1t să-mi dea t1îci . ţ1n răspu.ns, deoarece î11soţitort1l săt1,
.
O bună parte di11 î1rregistrările făcute la faţa loct1lt1i

un bărbat necunoscl1t ele. mine, nt1-l .slăbea din ochi nici o
clipă, sfătt1indu-l me,reu s� Pll dea .cl1rs dorinţei inele. M.-a
i1npresionat în mocl deosebit - efortt1l pe
spiritual îl făcea ct1 scopt1l de-a î1npiedica pe 1011 să facă
(schi1nbarea mobilei în apartament, aducerea· de 111cruri i1oi
etc.) au fost confirmate chiar de soţia mea, dt1pă cinci luni
care acel ghid de zile. Pentru altele, dintr-trn sentiment de jenă, nici nt1
am deschis vreo disct1tie. Confirmarea a venit rnltlt mai
•

imprudenţe. Acest suflet se tăvălea pe podea având .ocl1ii târziu, pe altă cale.
fixaţi în ochii amicului in�l!. şi, în 111od vădit, îl avertiza
Trăirea în această n.ot1ă dimensiune îmi dă un alt mod
prin se1nne, ca nt1 ct11nva să comită vreo i11discreţie, co1nt1-
de a privi 111crt1rile. Să trăiesti feno'l'Yle11ul
J.L� frustrării si
, , în
nicâ11dt1-mi ceva.
1

A loc să te î11tristezi, sau să te 'i·evolţi, dimpotrivă, întreaga

I1i: acelaşi timp, la. i.nsiste11ţele mele, .an1icul ineu îmi
fii11ţă să-ţi fie pw· şi şimplu invadată de un puternic
·

da a î11ţelege că nu po.ate să spună ni111ic, din cauza acestui

sentime11t de bucurie!
cenzor. Dintr-un sentiment de milă faţă de cele dot1ă entităţi;
'

Pet1trt1 omul robit me11talităţii curente, o astfel de

în fi11al ain re11unţat la ceea ce dorea1n �1tât de lnult.
manifestare pare de domeniul nefirescului. Î11 ceea ce mă
Cu prilejt1I altor experjenţe, aln fost sfătuit să 11u mai
priveşte, n-a fost aşa. Pri.n dedt1blare, mi-a1n dat seama că,
întreb, pentrt1 c;ă la . mijloc şt111t
. t<:J,ine, şi nt1 -mi se c.ade să
.

oarec11m, in-am apropiat mai mult ele acea partict1lă divină

le aflu. Şi pentru că totuşi, a111 co11tin11at să insist, ru.n fost
batjocorit şi chiar brt1scat de câteva ori. care sălăsuia în mine, ca dealtminteri î11 toti oa1ne11ii, si
' ) � .

că ca îmi dezvăluie, dar totodată în1i şi risipeşte deşertăcit1hea

'
•

D.intre acestea, ainintesc un răspt1ns cat�goric ce m 1

ce caracterizează viaţa de la perife1ia c6riştii11ţei.
'

l-a dat u11 i1ec11noscut. „Ce te interesează pe tin_e aceste

20 21

11
 .Avea111 treizeci şi doi de ani şi î11cepusem să ascult
cu buct1rie şi lt1are aminte impulsurile St1rsei sacre asct1nse
înăuntrul meu.
s-a îndepărtat imediat, în timp ,ce eu am art1.ncat după ea
ct1 creiert1l ce apărt1se î11 palmă.
Am revenit în corp şi mi-am dat seama că greşise1n.
Ţinând sea1na de experienţele anterioare, i1u mi-a fost deloc
gret1 să-mi văd erorile:

Fără sprijin astral sunt expus la multe neplăceri Mai întâi, revolta ce n1-a cuprins, datorită conflictului
creat între ceea ce a apărut şi .dorinţa mea de a întâlni

Iată-mă, din noi, desprins de corpt1l fizic şi peregrin perfecţit1nea care să mă p.rotejeze; '\C.eastă pri1uă greşeală
' ,

într-o lt1me deosebită de a noastră, cu .alte legi şi altă a generat pe cea t1rn1ătoare - 1ri-a1n gândit că tlll are creier

vieţuire. Încerc să străbat spaţiul prin voinţă şi puteri proprii. şi gândul a creat pe loc această materie cerebrala.

Ce mare îndrăzneală ! Ce gravă eroare ! M-a1n hotărât ca pe viitor să fit1 inai atent şi să-n1i

Rezultatul nu întârzie să se arate. Odată ieşit din corp, depăşesc pornirile primare.

vreau să mă depărtez, sunt însă înconjurat imediat de u11 Altădată am fost închis astra] fie într-o încă1Jere fără
grup de bărbaţi. Figuri deosebite ca înfăţişare, însă toţi uşă şi ferestre, fie prins ca într-o plasă IJescărească. Nu
aveau ceva în comun, iar acest „ceva" era atitudinea vădit m-am pt1tt1t elibera decât prin această invocare simplă, fără
ostilă faţă de mine. M-at1 î11cerct1it, fiecare pregătit să mă să am în vedere ceva: „Doamne, ajută-mă să scap di11
străpungă ct1 ct1ţitul. M-am gândit să 1nă înarmez şi eu ca această încurcătură", sau „Doamne ajt1tă-mă !"
•

ei. Şi îndată, in-am pomenit în mână cu' t1n pumnal. Dar Mult mai târzitl, după Sllte de experienţe, aru descoperit
cercul se strângea tot mai mt1lt. Ameninţarea creştea. Un în fine, ajt1tat direct sat1 indirect, prin inspiraţii, că ce<1 mai
·

cuţit art1ncat de la oarecare distanţă îmi străpunge pieptul.

eficace armă folosită în lun1.ea astrală nu-i alta decât propria
Am revenit i1nediat în corpul fizic, simţind dt1reri s1nere11ie. Dar, despre aceasta, vom vorbi a1nă11t111ţit cu alt
acute în locul unde fusesem rănit astral. Durerea a persistat prilej.
mai multe zile în şir, fără să mă deranjeze î11să.
A

In acest capitol relatez numai experie.nţe trăite în

Altă dată, o tânără, pe care o înfruntasem pentn1 perioada de 2 ani şi 7 luni, pe care am petrecut-o în podul
. . .
gândurile ei meschine, mi-a trimis o st1liţă, care mi-a atins casei par111teştJ.
.....

şi rănit braţu] stâng. Rana făcută în corpt1l astral a trans1nis

I
durerea şi corpului fizic, dăinuind 1nai multe zile. l
Văzând toate aceste piedici, mi-am zis în sinea mea:
Mi se propune plecarea din
. tară
Ce-ar fi dacă aş apela la. îngert1l meu păzitor, asta ştiind jI . '

că fiecare om are în lum,ea nevăzt1tă pe cineva care-l A

In anul 1948, câ�d mareşalt1l Broz Tito a făct1t 1narea

•

protejează zi şi noapte. La proxi1na dedublare, rog ca îngerul

cotitură politică ·, despririzândt1-se de sub hege1nonia sovietică,
•

meu protector să n1i se arate. Indată mi-a apărut în faţă o

tânără brunetă cu ocl1i 11egri pătrunzători. Pe măst1ră ce se au existat posibilităţi de plecare peste graniţă. Unii oameni,

apropia simţeam că este atât de lumească prin ceea ce dornici de o viaţă mai bună, au apucat calea pribegiei. ·

emitea, încât m-a1n înspăimâ11tat. Tott1şi, am lăsat-o să se Un ma

· re număr dintre ei au plătit-o cu preţul vieţii
. . .

apropie, să văd ce vrea să facă. La p1i1na atingere, mi-am - alţii au fost trtmişi înapoi şi au ispăşit ani grei de detenţie.
.

dat seama că nu mă înşelasem în aprecierile mele. Apoi, Iar cei care au reuşit, aşa-zişii 11orocoşi, 11u ştim î11 ce
revoltat îi spl1n: „Et1 vin aici pătru11s de .atâta creclirtţă şi măsură au. făcut sau nu ceea ce trebt1iau să facă, având în
tµ încerci să mă ispiteşti ca orice femei. Creier ai tu?" Ş i vedere sensul adeyărrtt ar destinului ce· i-a adus pe Terra
în clipa aceeq căuşul palmei mi s-a t1mplut de creier. Ea şi-ntr-o a11u111ită ţară.

22 23

12
 "'
In această conjunctur.ă, tata Uni propun� să părăsesc
ţara, „că vremt1rile nu se schimbă curând, aşa cum a1n dori
noi" . . EI avea un prieten într-o con1ună aproape de graniţă,
.
care m-ar fi putut aj uta.
- Bine tată, îi răspund eu . .Dar dă-nu voie să întreb
„dincolo", dacă este sau nu bine să fac un asemenea pas.
Seara mă desprind de corpul fizic, cu intenţia de a
cons11lta pe cineva - fără să mă gândesc la o anume entitate.
Abia ieşit din corp, iată că în pod, faţă în faţă ct1 1nine,
se află Niculina Di11uleasa, o prietenă care decedase în
ur111ă c11 doi ani. În braţe ţinea un copil de pat.r11, cinci
lu1ti. Fusese împuşcat şi avea o rană la tâmpla din partea
stângă a capului. Am întrebat-o ce s-a întâmplat cu copilul
şi de ce nu-i dă îngrij irile necesare1 întrucât o vedeam că
este oarecum indiferentă în faţa acestei tragedii .
Cu tln aer calm, i1nperturbabil şi cu toată claritatea
îmi comunică: „Aşa ţi se va întâmpla şi ţie dacă vei pleca
de aici" şi apoi, Î
ară să mai adauge 11imic, a dispărut
imediat.
Cum să nt1 dai urmare unui astfel de sfat !
Hotărârea am luat-o pe loc - şi a doua zi am com11-
nicat-o şi celor din casă, povesti11du-le despre întâlnirea
mea cu Niculina.
A dot1a seară părăsesc corpul fără să urmăresc vreun
ant11ne obiectiv. Cu acest prilej întâl11esc n1ai 111ulte et1tităţi
necunoscute. Printre acestea, un bărbat scund, îmbrăcat în
haină şi pantaloni de aba - gri, car� îmi spune că a trăit
în Vârtop şi că se numeşte D. Păun.
Pentru verificare, în ziua UJmătoare am întrebat pe
tata dacă a existat î11 comună acest om. L-am văzut profund
emoţionat pe măsura în care încercam să-i fac portretul
personajulu:i astral. Mi se confirmă că într-adevăr acest om
a existat şi că el 1-a cunoscut şi că a murit cu mul t timp
înainte de nasterea 1nea.
•
Am intuit că această dovadă fusese dată pentru con-
vingerea tatălui 1ne11. Oare s-a îndoit în sinea lui de mesajul
pe care-l primisem de a 11u părăsi ţara ? Nu1nai el o ştie !
24
13
Câteva descoperiri incomplete
O zi şi o noapte, şi iarăşj o zi - şi timpul se scurge
<Jin veşnicie cu aceeaşi regularitate. Ce va fi mâine ? dar
în ziua următoare ? dar peste un an ? întrebări ş i semne
de întrebare fără dezlegare, fără răspuns, totul rămânând
st1b 1nantia obscură a necunosct1tului.
Totuşi, ceva vag îmi dădea a înţelege că pot să
îndrăznesc şi să cer să fie ridicată puţin, câte puţin, această
cnantie nestrăbătută de ocluul on1enesc, pe11tru a citi cele
ce st1nt scrise dincolo de ea. Şi m-am rugat, simplu, dar
<lin toată inima: „Doa1nne, arată�mi te rog, măcar ce se va
întâmpla cu mine în viitor. ş i spre ce meleaguri mă vor
purta paşii !"
Sunt ridicat în sus - urmează alunecarea în spaţiu -
şi apoi coborârea în faţa unei cetăţi medievale, cu ziduri
groase, cu porţi ferecate şi păzite. Ulterior, am văzut
faimoasa cetate. Era cetatea Făgăraşului, unde am fost închis
ca deţinut politic cinci ani de zile.
O altă rugă fierbinte, urn1ată de o nouă dezvăluire:
o celulă întunecoasă şi umedă - mâzgă pe pereţi - un pat
de fier şi o uşă zăvorâtă. La un moment dat, prin uşa
deschisă brusc, este introdus un bărbat înalt, voluminos.
- Cum te numeşti ? îl întreb eu.
- Faina ! vine răspunsul.
Şi cu această descoperire, fără precizări sall alte
A
am4:\nunte revin 1n cotp.
'
V
Peste un an şi jumătate trăiesc aievea, în corpul fizic,
această clipă. ,,Filmul" se derulează într-una din celulele
de tristă faimă ale Securităţii din Sibiu, unde am stat 8
zile - un transfer spre închisoarea Făgăraş.
Şi cine este Faina ? Un coleg de meserie, cu care
m-am împrietenit în anii de temniţă.
Într-o altă desprindere de corp, sunt condus într-o
cameră spaţioasă cu ziduri groase de cetate tnedievală,
tocmită să dureze peste veacuri. Printr-o mică zgârietură,
făct1tă pe geamul mat al ferestrei, văd o curte rotundă ş i
în acea curte mulţi · bărbaţi, îmbrăca� în haine peticite cu
petice de multe culori. Pe cap, unii din ei poai·tă nişte
tichii de diverse culori, ne1naivăzute vreodată.
25
 - Nu se poate ! îmi zic eu. Probabil că ceea ce văd
u acum face parte dintr-o <li tă I urne. Aceasta, repet eu
� .
_
iaraş1, nu poate exista în nici un caz l a noi în ţară.
Puţi11 credinciosule ! ... ai răbdare... răbdare: ceea ce
vezi tu acum este însăşi realitatea; vei vedea şi vei trăi tu
î11st1ri această realitate !
despre reîncarnarea lui Ilie în corpul lui Ioan Botezătorul.
Sau, mai departe, la Matei, cap. U vers. 14: „Şi dacă voiţi
�i întelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină." Cu alt prilej,
Mântuitorul întreabă pe ucenicii săi: „Cine zic oamenii că
sunt Eu ? Fiul Omului ?" Iar ei au zis: „Unii Ioan Botezătorul,
altii
.
Ilie, iar altii Ieremia sau unul din prooroci."
.
.

Mare a fost pentru mine surpriza când, adus la Din aceste răspunsuri, variate doar ca nu1ne, ucen1c11
. .

închisoarea Făgăraş, printr-o gaură făcută pe gean1uJ vopsit, nu fac altceva decât să repete în mod unanim, modul de
am văzut, cu toată exactitatea şi în cele mai mici amănunte oâJ1dire al oarnenilor din acea vreme, care socoteau că Fiul
o

imaginile ce se destrămaseră anterior, descoperi ndu-mi mo� Omului ar fi revenit pe pământ, îmbrăcând o altă haină
• �

1ne11te pe care acum le trăiesc real. dccat cea avuta intr-o viaţa anterioara.
I\ -- ,... • "'

Aşa-zisele „ticl1ii" sau „ciupilici", ce le pt1rta11 cleţir1uţii,
erat1 opera unora di11tre ei, care se obişnuiseră să Je croşeteze
cu n1uJtă măiestrie prin con1bir1ărî de culori şi desene. Ca
aterial foloseau deseori ciorapi, fulare şi pulovere rupte,
� .
iar ca instrument o croşetă confecţionată dintr-o sârmă
găsită prin curtea închisorii sau dintr-un os, scos din ciorba
de ciolane de vită sau de cal, ce ne-o dădeau la zile de
mare sărbătoare.
Cu aceste cunoştinţe destul de modeste, mă hotărăsc
să invoc puterea divină, în sperru1ţa că voi pri1ni un răspuns
potrivit realităţii lucrurilor.
Şi, desprins de corp, rostesc această invocare: „Doamne,
te rog, ajută-mă să-mi văd uaa din vieţile anterioare !" Mă
ridic în sus, apoi începe coborârea. Încă de la oarecare
înălţime, am în faţă perspectiva u11ui sat aşezat într-o regiune
deluroasă, cu case împrăştiate şi îară împrej muire.
O singură gospodărie făcea excepţie şi aceea era a
mea ! Casa era mai mare decât celelalte şi curtea era

Problema vietilor succesive împrejmuită cu un gard făcut din pari tăiaţi direct din
•

pădure şi înfipţi unul lângă altul direct în pfunânt. Eram

Descoperirea unor vieti anterioare
de meserie lemt1ar. Înfătisarea mea fizică cu totul deosebită
'

• •

de cea actuală.
De câteva zile mă preocupă în in
od deosebit problema
Familia mea era compusă di11 soţie şi o fiică de
multiplelor vieţi care, de-a lungul
veacurilor, a constitttit
şaptesprezece, optsprezece a.ni, amândouă foarte frumoase.
una din frământările de seamă
ale omului privi11d rostul
Erau, simţeam asta, foarte rele, şi răutatea lor se revărsa
lui pe pământ.
nemilos asupra mea.
Până la acea dată nu citisem decâ
t două cărţi privind - Plec - zic eu - că nu mai pot trăi ct1 voi ! . .. Mi-am
perenitatea şi reîncarnarea sufletelo
r: „Sic Cogito" de B.P. pus tesla pe braţul stâng şi, trântind uşa, apoi poarta, am
Haşdeu şi romanul „Adam şi Ev
a" de L. Rebreanu. Mai părăsit casă, ogradă - plecând în lumea largă.
ştiam că în primele veacuri ale creş
tinismului această con­
La o nouă evadare, m-am văzut ca profesor într-o
cepţie era unanim admisă şi că, în
domeniul acesta au fost
sală de clasă mixtă - băieţi şi fete - de circa paisprezece,
scrise mau multe cărţi de scriitori
creştini renun1 iti. • cincisprezece ·aru. Eram un bărbat înalt, de aproape doi
Din citirea Noului Testament,
mi-a retinut atenţia 111etri, cu faţă prelungă, uscăţiv, îmbrăcat în haine negre.
răspunsuJ pe care Mântuitorul îl dă
apostolilor săi în legătură Intuiţia îmi spune că totul se petrece într-o localitatea din
cu proorocul Ilie, despre care s-a
proorocit că el va trebui lumea anglo-saxonă.
sa vina 1na1nte ş1 apoi Flu] O m ul ui
..... • w ,.. • • • •

. Răspunsul lu i lisus: Cu alt prilej, rugându-mă să mi se arate o altă viaţă

„Vă spun însă că Ilie a venit,
dar nu l-au cunoscut şi au
anterioară, m-am văzut preot-monah, încărunţit de mulţimea
făcut cu e] ce au voit." Şi t1ccnic
ii at1 înţeles că le grăia anilor, într-o chilie sărăcăcioasă, pardosită cu piatră, t1n pat
26
27
•

14
 Nu se simte bine. Nu are nim ic de comunicat celor rămasi
•
pe pământ. Nu-şi aminteşte să aibă ceva de spus.
Îl sfătuiesc să se roage, apoi, îtnpreună, ne deplasă1n
spre o casă. Este un donnitor de cazarmă în care, abia
i11trat, in-<1 izbit un miros gre11 de transpiraţie şi de picioare
nespălate. Ntl ain putut rezista prea mult în această atmosferă
şi am revenit în pragul uşii.
"
In marea înghesuială din această încăpere, am reţinut
figurile mai 1nultor consăte11i decedaţi cu câţiva ani în
urmă, care s-au apropiat în grabă de n1ine.
Am revenit în corp� apreciind că stătusem în lumea
astrală inai mult ca de obicei.
Ne1nulţu1nirea ne umple ini1n a de venin 11e răscoleste
' '
st1fl etele, ne transfonnă viaţa aici, pe pă1nânt, î11tr-un zbucium
aproape co11tinuu. De fapt, trăim în i11fernul pe care noi
înşine, Cll fiecare provocare a vieţii ni-l creăm . Pe omul
ce nu a învăţat să-şi depăşească lJropria condiţie, ni1nic din
câte se întâmplă nt1-l mulţumeşte.
A răn1âne la ceea ce este, la ceea ce ai în acea clipă,
reprezintă un indiciu de n1are tă1ie sufletească. Căci numai
aşa atingen1 armonia interioară, absolut necesară pentrt1
rezolvarea oricărei probleme de viaţă. Lipsa acestui echilibru
interior face imposibilă acea contopire a omului cu Sacrt1l,
di11 care îşi trage originea şi spre care tinde neconte11it
conştient sau inconstient.
'
Entităţi ce nu realizează că s-au desprins de
corpul fizic
Sun t iarăşi în lumea spiritelor unde întâmplător întâl­
nesc un consătean - Costică Barză - dat dispărut în timpul
războjului din răsărit, cu aproa1Je două decen.ii în unnă. La
întrebarea pe care i-o pun în legătură cu viaţa ce o duce
în lumea lt�i, îmi cere insistent să păstrez toată d.iscretia
'
în Jegăttlră cu întâlnirea noastră.
- Aici , îmi spune el, o duc mult mai bine. Si dacă
'
omul găseşte condiţii de trai inai bune, de ce să se întoarcă
la ceea ce a fost ? Căci am o nouă familie, la care nu pot
renunţa, pentru a reve11i acasă.
30
15
- Mă, Costică, tu eşti mort ! Ceea ce trăieşte este
st1fletul tău, care e nemuritor, îi răspun d eu.
- Nt1, i1u, nu se poate ! Cum să nu trăiesc, dacă
mâine, de pildă, eu trebuie să fac un anumit lucru pe care
l-am hotărât azi!
- Eu nu vreau să te contrazic, dar pentru ·ca să te
convingi personal că ceea ce îţi spun este adevărat, dă-mi
adresa unde locuieşti. Eu îţi voi scrie ş i tu, dacă în adevăr
te afli cu adevărat în corpul fizic, ai să-mi răspunzi.
- Nu ! Nu ! ripostează el iarăşi . Te rog să nu spui
celor de acasă că eu trăiesc si
'
că am o altă familie !
Mă despart de el co11trariat oarecum de surpriza că
acest biet suflet susţi11e Cll atâta tărie că este încă legat de
" .
pamant p11 n trup.
"
Cu alt prilej am întâlnit acelaşi suflet în societatea
unui văr al meu, Gh. Matei, mort în urmă cu doisprezece
ani. Erau într-o cameră de cafenea, unde mai lnulţi bărbaţi
jucau table. Amâl1doi erau acolo ca simplj spectatori, nu
alti11.i nteri decât în realitate.
Costică Barză a fost tin om sărac, bolnăvicios încă
din prima copilărie. În t1l ima
t lt1i existenţă a luptat din
greu ct1 tot felul de necazu1i . Un lăutar n1odest. Atât de
mult se ataşase de noua lui viaţă în astral, încât nu voia
s-o sclrimbe cu viaţa .Pe care o avusese pe pământ.
Teama reîntoarceri i î1 tine
. la distantă de fosta familie.
'
Această teamă îl ava11tajează î11tr-t1n fel, fii11dcă îl
ţine cât 1nai departe de lumea ce a părăsit-o. Aceeaşi teamă,
însă, îl şi dezavantajează, pentru că nu-i dă posibilitatea
să verifice personal rt1perea de corpul fizic.
"
In dedublare, de cele mai multe ori am i1npresia că
mă deplasez şi cu învelişul fizic. De aceea, deseori, înainte
de a părăsi încăperea verific 1nerţi a corpului.
A
lndeobşte se cw1oaşte că viaţa omului obişnt1it este
mai mult vis, decât realitate. Căci ct1n1 ar pt1tea fi ea
categorisită, când corpt1l se află într-o parte şi gândirea
hoi11ăreşte fără rost, când în trecut, când î11 viitor, inai inult
sau mai puţin distanţată de acest st1port fizic.
Realitate.a o întâlnim numai când cele două compo­
nente, fizic-psihic, se află într-o perfectă unitate. Numai în
această ipostază dispunem de întreaga energie capabilă să
facă faţă oricăror solicitări ale vieţii.
•
31
•
 Din experienţele făcute în această perioadă, am con­
statat atât
ltat că unii conştientizează fenomenul morţii , iar aJţji nu.
St ări de luciditate am întâlnit şi la aceştia din urmă.
Cazul „Costică Barză" este, deocamdată, unic, prin
un
:mitatea cu care îşi susţine an1ăgirea. S-ar putea să-l
influenţeze într-o largă măsură şi treapta de evoluţie la care
se gaseşte.
absolut tolul - ca într-o oglindă -, sigur că alta ar fi
comportarea noastră în raporturile cu semeni i.
Când trecem dincolo, avem posibili tatea să citim ca
într-o cai.te deschisă, întregul nostru mod de vieţuire, de
aici de pe pământ, cât şi a altora. Nu există taine pentru
nici o actiune săvârsită în decttrsul vieţii noastre. Orice
• •

mască, orice prefăcătorie dispar şi adevărul iese la suprafaţă

în toată goliciunea lui.
Este, fără îndoială infinit 111ai folositor ca, atunci când
Cer iertare unui suflet căruia i-am greşit în greşim în decursul vieţii de aici, de pe Tcn·a, să căutăm

această viaţă a repara în 01ice cl1ip actt11 reprobabil ce l-a111 săvârşit.

Moneda cu care plăti1n aici, în lu1nea noastră este cu n1111t
mai convenabilă, mai ieftină. În caz contrar, umil irea şi
De câteva zile, gât1durile mele revin cu insistenţă la
ruşinea ce le vom simţi dincolo st1nt cu mult mai dureroase.
un1 prieten, Mi bai Di nuleasa, 1nort în 1939. Vreau să-l văd,
să stăm de vorbă. Să-l îndemn, eventual, dacă este posibil,
spre o preocupare câl mai folositoare. Si, î11 fmal, să-i cer
ier:tare pentru tot cc i-am greşit Greşeli şi păcate în lumina sancţiunilor din lumea
După ce fac cuvenita invocare şi cer să fiu ajutat să astrală
regrăsese corpul, iată-mă dincolo, faţă în faţă cu amicul de
de linioară. Este aşa cum îl cunoscusen1 în viaţă. Un suflet La scurtă vreme, îl caut din nou pe M. Dinuleasa.
ingăduitor cu semenii săi şi resemnat în faţa tuturor celor Ca loc de întâlnire, un alt cadru, şi anume locuinta sa din
ce se petrec peste pt1terile lui. Bucureşti. Aici, un ofiţer - superiorul său - îi făcea percheziţie
În fata acestei atitudini, di11 care emană multă bunătate
• pentru a-i găsi efecte militare, sustrase de la regimentul
si o deosebită sinceritate, mă simt atât de ruşinat, gând- u11de a făcut serviciul.
inju-mă la faptul că în relaţia noastră îi înşelasem buna Asistam la această descindere şi eram foarte îngrijorat,
cre�dinţă. fii11dcă ştiam că omt1l este vinovat. Am un se11ti111e11t de
- Ne11e, te rog din inimă să-mi ierţi toate câte ţi-arn n1ilă pentru el şi-l sfătuiesc să facă ceva, întrucât îl vor
gre.esit.
• aresta.
Alte cuvinte n-am mai rostit, dar şi el, şi eu ştiam La îndemnurile inele, mă priveşte trist şi totodată
desspre ce este vorba. Atât eu, cât şi el socoteam că resemnat, conştient la rândul său de infracţiunea săvârşită
amiănuntele sunt cu totul de prisos. Sinceritatea regretului şi de justeţea sancţiunii inerente.
me�u a făcut inutile orice alte explicaţii. După alte câteva zile 1-am căutat di11 nou. De data
- Ştii, îmi spune el, ce mi-a plăcut la tine a fost asta, sunt condus într-un cadru specific de cabane construite
acee
eea că nu te-ai lăudat faţă de alţii, aşa cum fac de obicei anume pentru militari.
oamen11 1n asemenea 1mpreJurar1.
•• A. ,.. • ..... •

Un ofiţer pe care îl consult, spune că-l cunoaşte şi,

Am sărutat mâna prietenului meu, recunoscător că la solicitarea mea, mă conduce în faţa unei închisori. Aici
. . .
nu -ml poarta n1c1 o suparare.
-
-

se află o sentinelă, care face de pază în faţa unor carcere

- Doamne, ce inare ruşine, ce lecţie usturătoare! construite din zid, fiecare având pe uşă câte o vizetă.
Dacă am reţ.ine şi am avea mereu în faţă acest 1nare La întrebarea mea despre Mihai, sentinela îmi indică
adevăr, că la trecerea diocolo totul iese la iveală, totul, una din carcere, unde î11dată pătrund - şi iată ce găsesc.

33
16
Am în faţă trei paturi puse cap la cap, căci altfel lăţimea
••A
carcere1 nu permitea aşezarea patt11ilor. In fiecare pat, câte un
bărbat acoperit cu o pătură cazonă. Alunec pe deasupra
pat ilor şi mă opresc la ultimul, întrucât acolo intuiam că se
află prietenu] meu. La sosirea mea, el dă la o parte pătura. Are o
înfăţişare jalnică. Pe figura sa citesc o suferinţă cumplită. Vrea
să se ridice şi, brusc izbucneşte într-un
�cces de revoltă. Este prea mult ! Nu maj pot ! - spune el.
Incearcă să seridice din pat. Paznicul se repede la el şi, brutal, îi
dă peste gură cu dosuJ palmei, şi-l forţează să stea lu11git
orizontal. M-a cuprins un sentiment de profundă n1ilă; mai ales
brutalitatea paznict1lt1i m-a îndt1rerat.
- Nene, spune-mi te rog, dacă pot să te ajt1t ct1 ceva şi dacă
111găciunile îţi sunt de vreun folos ?
În urma intervenţiei paznicului, el n-a mai putut să-mi
"
spună nimic. Insă, o voce clară, ca venind de undeva de
deasupra mea, î i transmite prelung: ,, sunt folositoare ... Îi
sunt folositoare... Îi sunt folositoare."
În puţinele clipe petrecute în acest mediu de ispăşire,
mi-am dat seama că, acolo, ispăşirea pentru furt este mai greu
de suportat decât în închisorile din lumea noastră,
pământenilor.
în cursul vieţii sale omul fusese subofiter de admin-
•
istraţie la o unitate militară.
Tot în legătură cu această temă, am avut o descoperire şi cu
fratele 1neu Mari11, mort în a11ul 1935 de congestie cerebrctlă, în
vârstă dedot1ăzeci şi ci11ci de ani.
Înainte de a-l întâlni, avusesem o convorbire cu o altă
entitate, pe un plan superior. Şi, profitând de un plus de energie
primit din acel climat, m-am gândit puternic la fratele meu. Am
coborât mult - şi iată ce-mi este dat să -văd cu întreaga mea putere
de înţelegere.
Aşadar, de la acea înălţime am coborât într-o încăpere
spaţioasă. Aici un grup de bărbaţi, dintre care unul din ei îi bătea
un cui în cap fratelui meu.
La fiecare lovitură de ciocan, capul zvâ cnea şi ct1it1l
pătrundea tot mai adâ nc în moalele capului.
Scena este impresionantă - şi cere multă stăpânire de sine
şi un echilibru interior desăvârşit, pentru a putea asista la o
asemenea formă de schingit1ire.
34
17
Fiindcă aveam suficientă energie, m-am adresat acestui
călău.
- Sunt fratele lui, te rog nu-l mai chinui !
La rugă intea mea, acest executor cosmic s-a oprit 1 n
continuare, eu am lansat următoarea întrebare: „Ce ·a făcut de
este nevoit să suporte o asemenea pedeapsă ?"
Peloc a venit şi răspunsul, deundeva de deasupra
noastră, a celor aflaţi acolo: „Ce a făcut în viată i se face !"
Transmiterea a fost clară, precisă şi autoritară.
Ulterior, la o altă întâlnire, a1n cerut fratelt1i meu lămuriri
legate de această scenă atât de impresio11antă. El mi-a dat
următorul răspuns pe care-l redau întocmai: ,Jn
,..
cursul vieţii am spart capul cu ciomagt1l multor oameni".
Cu adevărat, fusese un om anibitios şi răzbunător. Nu ierta
nici un fel de împotrivire sau jignire ce i s-ar fi adus. Rezolva
totul pe loc, în acel mod brutal, el fiind judecător şi executor
unic, al celui ce îndrăznea să-i stea în cale.
Într-o altă plecare în lumea duhurilor, am întâlnit fără să-l
a caut, pe Florea Dragomir, fost argat al părinţilor mei. La
întrebare dacă are ceva deosebit să-mi spună sau dacă pot să-1
ajut cu ceva, îmi răspunde:
- În timpul stagiului militar, am inâncat pachetul de
alimente al unui camarad. El a avut încredere în mine, iar eu
i-am mâncat tot ce a avut în pacl1et.
După tont1l destăinuirii şi, în general, după înfăţişa.l·ea
ce o exterioriza, reieşea clar că suferea mult pentru aceasta
u
incorectitudine.
Cazul e faţă pare puţin exagerat. Dar noi nu ştim ce
circu1nstanţe agravante au amplificat abuzul de încredere, de
care Florea n-a luat cunoştinţă decât în existenţa lui de dincolo
den1orroânt.
Alte forme de ispăşire
Am plecat din nou după fratele meu Marin. La n1arginea
unei localităţi, întâlnesc un grup de bărbaţi şi f cinei. Şi tocmai
ca pe pământ, î11treb în dreapta şi stânga
35

pe câţi îmi ies în cale, dacă-l cunosc şi dacă pot să-mi
dea vreo informaţie despre el.
Cineva îmi spune că se află în depozit, înţelegând
prin aceasta o clădire oarecare, spre care sunt îndrt1mat.
Hotărât, mă îndrept spre această construcţie oarecum curioasă
fiindcă nu are. nici usă si nici ferestre.
' '
O femeie ce se află nu departe de mine se oferă să-l
adt1că pe fratele meu. Aşa că .nu-D)i rămâ11e altceva de
făcut decât să aştept.
Peste pt1ţin timp, fratele meu este adus de 1nână. Faţa
nu i se vede, fiind acoperită cu un ba11daj făcut din pap11ră
,..
şi rogoz. Ii dau la o parte acest curios bandaj, spunându-i:
„Vrea11 să văd dacă eşti tu cu adevărat !" - ct1 toate că
ştiam precis că este el.
- Spune-mi de ce eşti obligat să înduri această fo1mă
de suferinţă ?
- Pentru că în viaţa trăită pe pământ am avut legăt11ri
neîngăduite ! a fost răsp11nsul său.
Pentru mine, 11n asemenea răspuns a constit11it o
adevărată surpriză.
Femeia care 1-a adus, iarăşi din proprie iniţiativă, îmi
comunică şi că fratele meu nu se simte bine în starea î11
care se găseşte, dar că ea îl va ajuta să scape de această
„pacoste" (cuvântul îi aparţine).
,..
lntr-o altă ded11blare, am întâlnit pe Nicolae Vidonschi,
,..
fost agent poliţie.
de Intrucât nu-l văzusem de douăzeci de
.
ani, l-am întrebat când a părăsit pământul. Nu mi-a dat
nici un răspuns. Am întors privirea în altă parte - şi când
am revenit, el dispăruse. Puţin mai departe, văd o cuşcă
de câini, unde se afla legat un câine lup ce se agita să
rupă lanţul.
Să fi fost suferinţa unui om care exercitase pe pământ
meseria ingrată de agent al forţei publice ? Este posibil.
.
,..
In riumele dreptăţii câte încălcări ale legii divine nu
se săvârsesc.
'
Câte interese meschine omenesti '
nu
ascunse în numele aceleiaşi dreptăţi. Nimic nu rămâne
nesancţionat de severitatea îndreptăţită a unor legi infailibile,
pe care ajungem să le c11noaştem i1emijlocit, şi să le simţim
efectt1l, atunci când vom părăsi viaţa efe1neră.
36
18
A
Intâlnirea u11ei entităţi superioare
De câteva zile, mă gândesc tot inai des, dacă nu ar
fi posibil să întâlnesc pe Julia Hajdeu, de la care speram
să primesc unele sfaturi şi îndrumări în privinţa dedublării.
Sunt în afara corpului şi mă gândesc p11ternic 1a
i1nagi11ea Juliei. Şi cu 11n „Doa1nne ajt1tă-mă !" rostit în
gând ca invocare, părăsesc adăpostt1] îndreptându-mă spre
înălţin1i. Am alunecat n1ult în sus şi, la un moment dat,
apreciind că m-am îndepărtat prea mult de corp, m-a1n
oprit.
Din înăltimi cobora spre inine o făptură min11n.ată.
'
Un chip frumos de copilă, îmbrăcată cu un voal alb
strălucitor.
Atât de mult in-a impresionat această fiinţă diafa11ă,
coborând di11 sferele divine, încât fără voia mea, am revenit
corp.
,..
111
Teama, emoţia, surpriza, dacă nu sunt spontan stăpânite,
compromit echilibrul interior absol11t necesar menţinerii în
lumea astral ă. In acest caz, emotivitatea mea a fost fatală.
A
Integrarea în corp a fost însoţită de aceeaşi bucurie, c11 un
surpl11s de energie be11efică, dăruită din prisosul acelei 111mi.
La o altă încercare de a întâlni pe Julia Hajdeu,
iata-ma pornit in sus, tot mat sus, ş1 1nca, ş1 mat spre
• V ..... • A • . ,. . ..,,. • o
. î11ălţimile binefăcătoare ! La un moment dat, am din no11
certitudinea că m-am î11depărtat foarte inult de tipaiul fizic
ce zace undeva, fără vlagă, c11 totul neputincios.
A
Mă aflu într-un palat somptuos. In faţa mea, pe un
.
tron imperial stătea o femeie de o .frumuseţe gre11 de descris.
Îmbrăcămi11tea era dintr-o epocă mult îndepărtată de a
noastră. Pe cap poartă o coroană care scânteiază de
nent1măratele pietre preţioase ce o împodobesc.
M-am apropiat c11 oarecare timiditate de această fm-
1nuseţe care, la rândul său, s-a ridicat de pe tron şi a venit
în întâmpinarea mea� . I-am sărutat respectuos mâna ce-mi
sunt fusese întinsă, ca semn de bun venit.
O rog să-mi spună ce să fac pentru a realiza cât mai
uşor desprinderile m.ele de corpt1l fizic.
- Să le faci cu multă religiozitate ! îmi răspunde ea.
Apoi în continuare, la alte întrebări ce i le-am pus, mi-a
37
 răspuns că se nt1meşte Bn1nhilda şi că a trăit în anul 1050 .. cliferite ca mărime şi penaj, ce zburdau cu un ciripit
I-a1n inulţumit pentru tot ce mi-a spus. M-a lt1at de braţ nemaiauzit.
şi am străbătut sala imensă a. palatului regal. Am reţinut esenţialul: totul încânta privirea, mângâia
A

Intr-o parte ain observat lln pat, la care cele două
capete erau formate din do_uă ţevi de culoare galben-aurie,
cu termi11aţii rotunde. Le-am apreciat ca fiind de aur, ceea
ce concorda cu întreaga ambianţă.
A
auzul, îmbălsăma sufletul. Voiam să rămân acolo în acea
atmosferă de splendoare şi vis. Dar nu s-a întâmplat să fie
aşa, cu toată dorinţa ce căutam să o impun fiecărei particule
din fiinta mea.'

In pat, întins la orizo11tală se afla un bărbat, c.are Am revenit în corp, în această struct11ră şubredă, pe
purta o barbă stufoasă, de culoare neagră. A1n întrebat cine care o părăsisem Cll puţi11 înainte. Port în suflet, totuşi, un
este ?
p.îc de regret că timpul petrec11t acolo a fost prea scurt.
- Este soţt1l ineu, Robert ! răsp1111s dar cu o uşoară
Ac11m am termen de comparaţie - şi sufletul îmi este
nuantă de indiferentă.
, .
inundat de o bucurie fără margi11î.
La despărţire i-am. 1nulţumit în.că o dată pentru sfatt1l
Dacă ai spune acest lucru oamenilor, cine te-ar crede ?
ce tni l-a dat şi, sărutându-i 1nâna, ne-am despărţit. .
Cum să simţi bucurie, când stai în acest pod întunecos şi
De la această înălţime, înzestrat cu o energie în plus,
situaţia alor tăi devine, pe zi ce trece, tot mai precară ?
ain începl1t să cobor, întâlnind în continuare alte două
Se vorbea de colectivizare şi gospodăria părinţilor mei
entităţi din lu1nea astrală (fratele ineu şi Bergoti).
era vizată ca sediu potrivit pentru cooperativă. La scurtă
Reve11ind în corp, îmi pun din nou întrebări în legătură
vreme, aşa s-a şi întâmplat.
cu mod11l de com11nicare între mine si entitătile întâlnite. A

Intr-o altă seară mă rog fierbinte să fiu aj11tat să ajt1ng

. '

Până aici întâlnisem 1nulti cunoscuti, dar si necunoscuti.

, ' ' '

în straturile cele mai înalte accesibile fiinţei .mele. Doamne,

:f-
A

Inţelegerea f11sese perfecta ! Stiau nec11noscutii limba mea ?

• U

'

te rog ajută-mă !
.

Poate stia11 .
•

Abia rostită formula şi iată-mă alunecând în sus. după

Până la urmă am înteles că în lumea astrală există
'

vreme de alunecare pe vertical, în final mă qpresc.

A
o
un singur limbaj - şi anume: gândirea. In orice limbă am A

gâ11di, înţelegerea este una şi aceeaşi. In faţa mea se desfăşoară o cere1nonie religioasă. Este·
u11 fel de procesi11ne; asistenţii su11t î1nbrăcaţi în haine
scumpe de mătase de diferite culori şi cusute cu fir strălucitor.
A

grup cânta în mers imnuri de slavă lui Dumneze11.

•

In regul
t
Solicitări îndrăznete
,

de
'

Revenirea în trup a fost spontană, însoţită efectele

binefăcătoare obisnuite.
După sc11rgerea primilor doi ani de călătorii prin alte
• •
A

Incă din primele experienţe mi-am dat seama că lumea

lumi cu alte legi, într-o seară, copleşit de mulţimea încer­
de dincolo este aşezată pe niveluri de evoluţie. Şi tot încercând
cărilor prin care trecea familia mea de aici şi din Braşov,
să descifrez câte ceva din tainele acelei lumi, într-o zi în
tn-am rugat să mi se dezvăl11ie ceva deosebit.
inintea mea se furişează . un gând de o deosebită îndrăzneală.
La solicitarea mea, părăsind corpul, am fost dus mult,
foarte m11lt în sus. Am simţit tot ti1npul o prezenţă î11
·
Şi anume: voiam să văd pe Dumnezeu.
'

i1nediata mea apropiere. La un 1noment dat, m-am oprit. De când tot colind între cele do11ă lu1ni, nu mai
A

In faţa mea se află mai multe grădini, a căror frumuseţe aveatn nici un fel de teamă de moarte. Chiar dacă as fi ,

nu are nici un fel de corespondenţă în lumea noastră, dacă ştiut că dedublarea presupune şi anume risc11ri, totuşi acest
am încerca cât de cât să facem vreo comparaţie. Pomi, l11cru nu m-ar fi oprit din interesul ce-l acordam lumii
·

flori, cărări ce separau qiverse straturi de flori. Apoi păsări, astrale.

38 38 39

19
 Acum, că luasem această hotărâre, se punea problema împlinire de de tin
cun1 să-l abordez, lot cu vreo imagine, aşa cum obişnuiam
sa fac cu cei
de ?
cedati •
În vara anului 1949, p alocuri bătuse grindina şi recolta

Pentru întâlnirile astrale, l a plecarea din corp, aveam
in memorie imaginea persoanei ce o căutam. Chipul ei
reprezenta punctul de reazi1n din exterior, pe care-l unnăream t
totimpul până l a contactarea respectivă.
de porumb din acel an fusese compromisă în bună parte. Tatăl
meu, neputând să dea cota impusă de Stat, în 1)ri1năvara anului
1 9 50, a fost <11estat, judecat şi condamnat la două luni închisoare
corectională.
•

Această întâmplare m-a afectat în mod deosebit, niai ales

Dar aici, în cazul de faţă, ce să fac ? Să-mi fixez
că, pe atunci, tata era st1feriod !
im iaginea acelt1i bătrân din icoana Sf. Treimi ce-o averun casă ?
Părăsind corpul an1 in1plorat plâ11gâncl explica\ .:
in Sau să lansez cloru apelul - Doa1n ne, ajt1tă-mă să văd ! fără să „Doamne, pentru ce această st1ferinţii impusă pe nedre1 t untti 0111
sa imaginez ceva. Până la t1rmă, am ales
bătrân şi bolnav ?"
ac eastă ultimă solt1ţie.
- De ce tot plângi ? Nu mai plânge ! Aceasta a fost hotărâtă
Urcuşul vertical însoţit de dorinţa năpraznică de a tâ1ni
încă din anul 1889 ! mi-a răspuns o voce tunătoare, venită de
in Necunoscutul. A1n străbătut un spaţiu imens, ca undeva, de deasupra mea, clară, precisă, în care simţeam milă şi
ni ciodată tnai înainte, şi în sfârşit, m-a1n oprit. În timpul cuşului dragoste.
uram perceput trei zgomote de rezonanţă metalică, ferite ca A doua zi, la întrebarea mea, mama mi-a co1lfirmat că
diintensitate. Primul, mai brutal, aidoma zgomotului cut de tata s-a născut în anul .respectiv. Din acest răspuns r�zultă o dată
fa tragerea unei săbii din teacă. Ultimul, foarte fin, în plus că tata nl1 făcea altceva, prin această închisoare, decât să-
abaia perceptibil. De fiecare dată am avut senzaţia clară, că erd şi împlinească destinul.
picâte un înveliş din alcătuirea fiinţei mele. A

Intr-o altă „plecare", coborând din sfere superioare, ;11n

A

In final, n-aveain nici un fel de corp. Eram doar un inct văzut la oarecare depărtare un grup de inai mulţi bărbaţi. U11ul
puluminos, încare exista doar o stare de conştiinţă ft11na ţigări „Plugar", altul spărgea în dinti nişte scn1inţe de
lucidă, puritate absolută, orientat perfect. In jurul meu, pe 1ensa floarea soarelui, l a fel ca în lun1ea noastră de

imîntindere se aflau nent1mărate pu11c te scânteietoare

••

ZI CU Zl.

ca şi 1n ine, puţi11 distanţate între ele. Două s-au de1Jlasat _

Mă apropii de acest grt1p şi întrel) pe unt1l dintre ei, cine

ca 1 40-50 cn1 spre a-in i de111onstra oarecu1n, că dispun de este şi c t1m de-a aju11s acolo.

libJertatea demiscarc. •
- Mă numesc Bergoti, st111t din Timişoara. Mi s-a înscenat

La revenire, o stare psihică de bucurie temperată. o spargere la o cooperativă. Eu am fost împuşcat joi, iar
cumnatul meu, Pop, sâmbătă.
Ulterior, gândirea mea, începând să-şi întocmească analizele,
duJpă puterea ei limitată de înţelegere, a ajuns l a concluzia i Şi cu aceste. infor1naţii înregistrate am revenit în corp.

caexperienţa a fost ratată, fiindcă n-am întâlnit nimic. Numele ,,Bergoti" nu-1 meri întâlnisem niciodată până

Astăzi, când relatez aceste trăiri, fenomenul nt1 mai atunci, nici în viaţa obişnuită, nici în astral.

coJnstituie nici un mister. OmuJ încă aici p Terra, legat � corpul Despre uciderea acestui om mi-a dat amănunte precise un

defizic, areposibilitatea, prin completă pasivitate anume D., întâlnit în lagă1ul de la Poarta Albă, în anul 1953. Ele

a minţii, să atingă acest sumum. Să dăm posibilitate Sacrului iu corespundeau întocmai cu informa\,iile culese de n1ine prin
fenomenul dedublării.
saparticulei divine existentă înfiecare din noi să se _tâlneas9ă cu A

inNent11nitul. Dar, despre această realizare vo111 rbi în ln cazul Bergoti, ca şi în altele ase1n ănătoare, neso- licitate
de mine, eu mă socotesc doar un simplu instr11me11t,
voamănt1nti1ne ceva mai târziu.
41
40)
20
 prin ca.re lumea de dincolo încearcă să-si confirme existenta
• •
prin cât mai multe şi mai variate dovezi.
Câteva considerente
S-au scurs doi ani, şapte luni şi câteva zile petrecute
în acest pod - cu o scurtă întrerupere de trei luni de zile
petrecute într-o altă ascunzătoare, aranjată
pivniţei. Aici, condiţiile erau mai bune, dar din pricina
unei percheziţii am fost 11evoit să revin în podt1l casei.
Niculina Di11uleasa 1nă avertizase să nu părăsesc această
ascunzătoare! greşise1n lăsându-mă dus de propriile gâ.11duri
şi de o oarecare 11evoie de confort.
Cu doi ani în urmă aveam ce1titudinea că î11 cele din
unnă voi fi arestat, şi mă împăcasem destul de uşor cu
această idee. Se împlinea un destin pe care trebuia să-l
accept. Mi se cerea o predare totală: Îară să intervin în
nici ttn fel în desfăşt1rarea evenilnentelor.
A
înarmat cu o gamă variată de certitudini şi convingeri,
nimic nu mă înspăimânta. Dimpotrivă aveam clipe de adâncă
bucurie la gândul că mă voi întâlni cu foştii mei colegi,
arestaţi în luna iunie 1948.
A
ln ultima vreme, tot mai multe echipe de colectivişti
ne vizitau gospodăria, făcând tot felt1l de planuri în legătt1ră
cu aranjarea sedit1lui cooperativei agricole. destinul î1ni
. .
imptt.nea paras1rea acestui adăpost. M-ain refugiat la locuinte:1
...., ..... .
mea din Braşov. De aici, însă, am fost arestat si trimis de
Securitate, prin Sibiu, la închisoarea Făgăraş.
42
21
CAPITOLUL II
EXPERIENTE REALIZA TE ÎN TIMPUL DETEN'l'IEI
, ,
25 APRILIE 1951 - 15 OCTOMBRIE 1956
Diverse meditatii
,
în gârliciul
Am trăit puţine experienţe de dedublare în această
perioadă, datorită 111ai ales co11diţiilor grele de cazare impt1se
de închisoarea Făgăraş. Câtva timp am dormit direct pe
duşumea. Şi nu dispunean1 decât de douăzeci şi cinci de
centimetri de fiecare deţinut. Se dormea pe-o dungă. Schim­
barea poziţiei antrena întregul şir. Cu ocazia „repartizării
spaţiului" eu am fost avantajat cu zece centimetri. De fapt,
căzuse norocul pe mine să fiu izolat într-un colt al celulei
. ,
ce nu mai permitţa un al doilea „locatar".
Marea majoritate a timpului o petreceam mai mult în
meditaţie. La început am făcut şi eu cea ce obişnuiam să
facă ş i alţi deţinuţi: mi-am răscolit trecutul, legat mai ales
de plăcerile trăite odinioară - în prezent simple amăgiri.
Apoi, rareori sprijinit pe acelaşi trecut, încercam să mă
proiectez spre un viitor imprevizibiJ, atât de precar la acea
epoca.
"
...
Insă la sctirtă vre1ne, am constatat că trăind imaginativ,
'
îmi epuizam fără rost energia; revenind în prezent, nu
•
culegeam decât roadele runărăciu11ii. Şi att1nci, mi-am zis
mie însumi: gata ! Şi astfel, am luat 11otărârea să nu mai
părăsesc cadrul celulei în care destinul mă adusese nu fără
rost.
De aici încolo, atent tot timpul la n1işcările gândirii,
căutam cu perseverenţă să nu mai evadez dincolo de acest
spaţiu limitat. Am spus şi altora să facă acelaşi lucru,
întrucât eu înregistrasem multe clipe de resemnare şi chiar
de bucurie.
Apoi, în continuare, am redus şi mai mult acest spaţiu
la li�itele propriei fiinţe, concomitent cu investigarea în
ansamblu a întregii ei activităţi. Adunasem suficient material,
şi încă de la pri1na mâ11ă, ct1m ar ve11i. În mintea mea,
43
)lemele esenţiale ce şi le pune omenirea în legătură cu
3. şi rostu1ile ei erau bine ord1onate si foarte clare.
'
Timp. aveam destul, ba chiar îmi şi prisosea. Lungit
rizontală, sau întors cu faţa spre perete� cu ocl1ii închişi,
1ind de la suprafaţa părţii gălăgioase şi ·hoinare a
�tiinţei mele, încercam să mă adâncesc în straturile ei
mai profunde.
Ca ptitn. subiect, atât de îndrăgit de mine, a fost
>menul „Moarte", care împrăştie atâta teroare în sufletele
e11ilor mei. Or, din experienţele mele rezt1ltă că ea n11
altceva, decât o si1uplă despărţire a ceea ce este
nane11t, viu şi ne1nt1ritor, de învelişt1l efemer, ş11bred şi
sabil.
Părăsirea definitivă a acestui corp nu este altceva
1t naştere într-o altă di1Tlensiu11e,. cond11să de alte legi�
posibilităţi mult mai mari� atât în privinta înţelegerii�
şi a deplasării Ia nivelt1l respectiv, care atinge viteza
dirii proprii. Acest înveliş carnal, cu care ne identificăm
sea, s-ocotindl1-] ca fiind adevăratu] om, nu este altceva
ât mormâ11tt1l în care, odată intraţi, pierdem memoria
i îndelu11gat trect1t de m11lte existenţe.
Pe11tru afla.rea acestui mare A.devăr, n.u am pornit de
'reo teorie, credinţă sau anumită condiţionare înregistrată
lectual. A1n fost, ca să zic aşa, 1111 simplu receptor -
e de simplitate şi s1nerenie absolută (gândirea: complet
entă), î11 care a avut loc revelaţia. Când lipseşte această
1di11e, orice descoperire ni s-ar face, ea nu-i· altceva
ât amăgir,e, închipuire deşartă) înşelătoare.
Prin deconspirarea efectelor morţii, teama apare ca
a absurd, lipsit de orice temei raţional.
Nemurirea st1fletului este o realitate absolută. Scânteia
i11ă sălăşlt1ieşte în orice om. Calitatea şi cantitatea acestui
este un bun comun tuturor oarnenilor si numai la nivelul
•
se realizează adevărata relaţie umană. Dragostea, frt1-
seţea, bunătatea şi înţelepciu11ea sunt însuşiri inerente
stei i)articuie divine.
O altă temă, în conexill;ne directă� logică şi firească
pri1ne temă, a co�stitt1it-o meditaţia asupra· reîncar11ării.
g.mentele ce ini s-au dat, legate de existenţele ai1terio,1re,
fost pentru mine suficient de grăitoare şi exclud orice
de dubii pe această temă. Noi şi · 11umai noi, pri11
22
activităţile noastre egocentrice, greşit înţelese, sunte1n crea­
torii propriului destin. Nimic nu se .pierde - totul se
înregistrează, fie că este vorba de gânduri, v·orbe sau
înfăptuiri� Masa de acumulări a unor energii negative ne
va ţine legaţi de atracţiile pământului, prin reîncarnări
·
succesive, până în clipa când, înţelegând deşertăciunea, vom
porni, în sfârşit, la desprinderea din această încătuşare.
Legea universală a cauzalităţii, atât de bine scoasă în
evidenţă ·ae unele entităţi astrale, m-a făc·ut să înţeleg perfect
încercările prin care treceam. Suferinţa ,nu este altceva decât
efectul nonn.al al unor greşeli mai mult sau mai puţin
grave, al căror autor nu este nimeni altul decât eu şi t1umai
eu.
O altă problemă, la care- am meditat îndelung, a fost
aceea a Mişcării Universale. Nicăieri în Univers nu· există
încremenire. Totul se află într-o veşnică n1işcare, cl1iar dacă
simţurile noastre n-o percep decât până la un anumit nivel.
Cu ochiul astral ave1n posib1ilitatea să privim natura inti1nă
a lucrurilor. O piatră, de pildă, în lu1nina acestei vederi,
apare ca vie, cu e11erg1e 1ntr-o continua mişcare, ce se
• • 'V •
- - · "
menţine totuşi în limitele tiparult1i său fizic.
Mişcarea înseamnă în acelaşi timp şi noutate. Viaţa
în totalitatea ei, nu poate fi înţeleasă cu adevărat, decât
mişcându-ne odată cu ea, noi înşine atingând acea stare de
a fi mereu noi, proaspeţi, puri, întocmai ca şi ea.
Din toate experienţele pe care le�arn făcut până la
această dată, n-a1n constatat nici un caz de identitate sau
suprapunere a două fenomene. Fiecare desprindere de corp,
sau fenomen întâlnit era o permanentă premieră, noutate,
diversitate, ce excludea orice fel de similitt1dine, de
V
asemanare.
De asemenea, mai reflectat şi asupra limbajului
am
întocmit pe simbolistica formelor de exprimare a ct1vintelor.
Că în cuvânt nu se include re�llit.atea pe care el încearcă
sa o exprime.
'-' .
Legat deaceastă temă, am putut constata personal că
li111baj" ul în lumea duhurilor este gândirea, prin care toate
neamurile se înţeleg.
Prin educaţia cr�ştină, dată de familie, şcoală, biserică,
am încercat să mă conving dacă există sau nu acea sperietoare
numită diavol. Şi am ajuns la concluzia că în om se găseşte
45
: principit1l binelui, cât şi al răului, şi că entitatea Hdiavol" de perfecţiune, am ales, după ct1m era şi no1mal, pe Iisus
:inctă de om nu există în realitate.
- Hristos.
Şi în sfârşit, o t1l timă problemă la care reflectat
an1 întreaga perioadă a detenţiei am cunosct1t mai
Pe
nenumărate ori, fără să-i găsesc fericita dezlegare, a fost n1ulţi fraţi de suferinţă, care cunoşteau teoretic o mulţime
ea privind modul meu de funcţionare pe plan psihic şi de lucruri. U11ii mi-au vorbit de Scarlat Demetresct1 şi opera
c. Nu am pl1tut- găsi fiinţei mele acea cheie fennecată lt1i Din tainele vieţii şi ale Universului, alţii despre Ne111urirea
1 mij locirea căreia să pot realiza în n1od constant unitatea Sufletului în traducerea lui N. Porsena privind experienţele
tre gând, exprimare şi acţiune. Şi această neîmplinire făcute de savantul W. Crooks. Am 1nai aflat de la altii
. - - . ' „

afecta în mod deosebit. despre spiritualitatea l1indusă, doctrina Yoga etc. Tot aşa
Deşi întâlnisem de nenumărate ori acea ipostază a şi despre spiritism şi o seamă de informaţii legate de unele
ităţii minţii) a smereniei, a echilibrult1i şi armoniei comunicăr_i ce s-au adeverit î11 tin1p.
�rioare, totuşi acest rezt1ltat parţial nu era în măsură La rândul meu, am încercat să le destăinui propriile
tni dea multumirea totală.
• experienţe. De fapt eu confirmam prin o sea1nă de amănunte,
Năvala de gfu1dnri" haotice, prejudecăţi şi sentimente ceea ce ei cunoşteau doar din citit sat1 din povestirile altora.

care adesea mă ruşinam mă obligau să recurg la o gamă

iată de artificii. Pentru a-mi salva reputaţia de suprafaţă.,

ârşeam un lucru poate şi mai urât. În mod ipocrit
Consultarea maresalului Alex. Averesc11
-

:tam să dau impresia unor calităţi pe care nu le aveam - '

�ealitate, încercând cu disperare să�mi asc11nd meschinăria

� diverse măşti. Practic, încercând să înşel lumea exte­
:uă, ină degradam şi mai mult, înşelâ11d11-mă pe mine
•
din seri, cineva mă roagă să încerc o experienţă,
Într-tina
mai ales că în acea vreme circulau printre deţinuţi tot felul
de zvon11ri alarmiste. M-am gândit la mareşalul Averescu

Llffil. .

Această sete de transformare m-a t1rrnărit înco11tinuu În c·asa părinţilor me11 aveam un tablou ce reprezenta bustul
această perioadă. Mă socoteam tot tin1pul dator faţă de n1arelui comai1dant de oştiri în primul război mondial. Deci,
elaţiile ce mi le oferise cu atâta generozitate, prin d,estin, hotărât să-l întâlnesc, p�ăsesc corpul şi-l contactez. într-un
mneze11. anumit cadru.
mareşal, vă rog în numele Tării, aflată în
"'

Incă de la încept1t, am intt1it c-ă opera de îndu1nnezeire " - Domnule '

mare necaz, şi al celor arestaţi, să ne spuneţi cat va tna1

• A •

)mului nt1 poate avea loc decât prin pacea sufletului,

1onia şi echilibn1l psiho-somatic al întregii fiinţe. Şi
;astă ipostază de armonie petfectă o întâlneam de fiecare
ă în fenomenul dedublării, când� fără efort, se realiza
de la sine _ , llnitatea dintre corp şi psihic. Dacă nu
lizam aceste clipe de scoatere din timp, nu era posibilă
itinuitatea conştiinţei de la starea de \reghe (legat de·
-
dura suferinţa popor11lui nostru.
- Nu. veţi scăpa uşor, - îmi răspunde el clar, fără nici
o ezitare.
- Bine, îi spun eu în contint1are, dar noi vrem, dacă
asta ,este posibil, să ne faceţi totuşi o precizare. -
La această insistentă a mea� am observat un fel de

·p) - la starea cealaltă, când fiinţam în haina astrală.

,

ezitare, pentru ca apoi să mi se răspundă:

·ă această pasivitate a minţii - când tocmai ca o făclie
arde, st1nt lucid) supraconştient - nu se poate realiza Germania
- Când va fi complet distrusă, numai atunci
;erea de la o dimelJsiune la alta.
o să vină izbăvirea.
-
-' In această dispoziţie sufletească, mi-am pus în gând Di11 ac�astă ultimă parte a comu11icării ,am intuit că
A

îmi dedic tot restul zilelor acestui 1năreţ ideal religios astfel vorbeste un adversar al nemtilor - si nu a1n socotit
„ . - - - ' .,. „

ransformarea com1Jletă a omullti vechi. Iar, ca exempll1 tra11smiterea lui corectă.

••
47
 Am întrebat un deţinut, care l-a cunoscut personal pe o săptămână de zile, am fost duşi la kilometrul
După
verescu, referitor la î11făţişarea lui fizică. Şi, după descrierea patru. Lagărul era întoc1nai c11m îl văzt1sem în afara corpului.
i, ea corespundea cu c eea ce văzuse1n în astral. Imaginea Aici am lucrat la ecluza C ern av odă până în anul 1953,
� mi-o alcătuisem· dt1pă fotografia de acasă era ct1 totul când, după moartea lui Stalin, lucrarea de la canalul Dunăre„
ferită. Marea Neagră s-a sistat.
La un control medical realizat după încetarea lucrării,
43 kg, la o înălţime de 1,65 m. Acest
aveam o gret1tate de
amănunt mă scuteşte de alte explicaţii privind condiţiile de
Diferite consultări astrale.
1 O ore de mt1ncă mant1ală la excavaţii piatră sub pânza -

A de apă.
In anul 1952, în luna iunie, mare fierbere în întreaga adevărată
de exterminare, făcusem
În aceste condiţii o
chisoare. Se zv onea că vom fi trimisi într-o colonie de
.
-
pasiune din a scormoni cu târnăcopul locul p·otrivit de
uncă. Nu se ştia 11nde anume. Unii zi ceat1 că n e vor
dislocare a pietrelor de s11b apă,. şi ,din spargerea lor,
1ce la minele de plu1nb, alţii la munci agricole sau în lovindt1-le într-un anumit p1111ct. Echipa, formată din trei
llţile Dunării, la stuf.
detinuti trebuia să împlinească nor1ua de trei vagoneţi de
' ' '

Unul dintrecei care aflaseră câte ceva despre exper­ piatră. Altfel, ne inicşorau porţia de pâine.
nţele mele, mi a zis să încerc, poate mi se spune ceva
- Să lăsăm toate astea. pe seama scriitorilor de cronici
legătură cu această schimbare. Şi chiar în noaptea aceea ale vremilor de mari încercări, prin care trecut o ţara
....

ă desprind de corp. Mă aflu plutind la aproape treizeci 1ntreaga.

A .._,

� metri deasupra sol11lui. Sub mine - perspectiva unei Mă întreb câţi o aineni au înţeles rostul foc11ltti prin
giuni aride: Dealuri pârjolite de secetă, un sol galben­ care am trecut? Şi, iarăşi, câţi până la urmă au 1nulţu1nit
şiatic, puţi nă verdeaţă, mai mult iarbă uscată de stepă. v ie tii că la această scoală� au fost chemaţi să înveţe câte
. ' '
t

tr-o parte, la oarecare distanţă, t1n grup de cabane închise

c.eva din nestatornicia lucrl1rilor omeneşti, dând11-le posi-
tr-un ţarc cu sârmă ghimpată. Din loc în loc văd foişoare
bilitatea să facă paşi pe drumul evolt1ţiei morale a fiinţei
L soldati înarmaţi. Nu mai văzusem nicăieri asa ceva. Nu
'
, proprii?
lam că în ţara i1oastră sunt astfel de lagăre. De aceea, ncă am fost de multe
În aceste co·ndiţii grele de mu ,

.olo sus mă îndoiam de ceea ce văd. Intervenise ·-gândirea

ori îngrijorat, dacă a doua zi vom mai putea face acea
l aprecierile ei, care-mi influenţează de fiecare dată;
normă colectivă, ce ne garanta bucăţica de pâine! Dina­
�scoperirea ce mi se oferă. Totuşi, lansez o întrebare:
mitarea terenului de excavaţie se făcea r�eori. Poate chiar
- Doatn,ne , ce localitate este asta? intenţionat, pe11tru a ne putea lich_ida mai uşor, prin mt1nca
O voce ca venită de undeva de deasupra mea "'

1rm
.
extenuantă de excavaţie cu instrumente rudimentare. Şi asta
spunde prelung: ·o deduc şi din faptul că, de multe ori, gardienii ce ne

- Saligni ! . . Saligni ! păzeau în interiorul lagărului ne spuneau fără ocol, că ne au -

adus acolo ca să ne exterrnine. Şi tot ceea ce se petrecea

.

Iată, zic eu, în astral am fost adus în Franta ! Cum '

te posibil să fim duşi acolo ?
Revin în corp cu această îndoială. Gândirea, prin
1tomatismele ei, a împiedicat intuiţia să-şi' spună ct1vântul !
Nu ştiam, la acea dată, că undeva în tară există o '
cu noi, demonstra cu prisosinţă ·intenţia stăpânilor.
Fără să cei- sau s-o doresc, noaptea eram scos din
corp. Mi se arăta fie schimbarea sectorului de muncă, fie
.unele amănunte legate de acel spaţiu de excavaţie - din
care, doua zi, profitam din P'lin.
a

calitate cu acest nume, dată în amintirea inginerului ce Într-una din nopţi, iată ce mi se dezvălui. Se făcea
construit podul de la Cernavodă. că lucrez la excavaţie la punctul numit .„Groapa leilor".

49
 înţelege. în faţa mea mai pt1ţin decât celelalte.
Ultim.a a stat
n ridicat la marginea gropii şi am î11cercat să îndepărtez
Din această viziune am dedus, înainte de
a intra în corp,
ândl1ră vârâtă sub linia de decovi1. Am tras' ,de această
fost condamnat
ciură şi, cum ea s-a despri11s mai us or decât mă asteptam " că voi fi condamnat la şase ani. Iniţial am
doi ani şi, din
' 1 '

·opt ani, însă, prin recurs, mi s-au scăzut

'

? _prăbuşit în ft1ndul gropii. Înălţimea circa şapte

-

an de
1:. iar j os - piatră dură. M-cun trezit din somn î11 timpul cei şase rămaşi, s-at1 scăzut şase lt1ni pentrt1 un
'

r11. muncă prestată la canal.

aş,
A dot1a zi, după ce am î11cărcat prim11] vagor1 ct1 După condamn are, am revenit la închisoarea Făgăr
ă, an1 încercat să îndepărtez acea scândt1ră aflată fără de unde am fost în final eliberat.
acolo, care ină împiedicase oarecum î11 timp11l încărcării.
1nat prăvălirea în fundul g1�opii, de unde n1-am ridicat

iat, fără să pătesc ceva. Co11tactul Cll piatra a fost Un fenomen de posesiune astrală
L al căde��ii pe o saltea cu paie sa11 un pământ foarte

e.
Înainte pleca la canal, un prieten, Ion Iacob,
de a
Un coleg ce lucra la o altă schelă, în aceeaşi groapă, de natură
care c11 no ste a o mu ltim e de luc ruri din lite rat ura
nit repede la mi11e, speriat de ceea ce v ă zu se Când a . '

se află un ant1me
.

spiritualistă mă anunţă că printre deţinuţi

t că n-am păţit nimic, şi-a făcut senmul crucii. EI
Văideanu, care aude voci care-1 îndeamn
ă să se sinuc idă.
ise la toată scena.
rut să mi-l prezinte. Era închis în
altă celulă şi nu
Nu am de dat 11ici u11fel de explicaţie. Căci nici n11 Am ce
ne puteam întâlni decât cu prilejul plimbării zilnice.
de dat vreuna, ţinând seamă de distanţă, ele loc etc.
Pe o peri o adă de şase luni de zile nu ni s-a permis M-am apropiat de el; certând în gând aceste duhuri
şi poruncindu-le să-l lase în pac,e şi să se
dt1că în lume a
:pondenţa şi nici pri1nire de pacl1et de alimente. Eram
iorat, fiindcă nu ştiam care este soarta pătinţilor. Izgoniti lor.
mâinile, fără să-l întreb,
·

;omună, plecaseră la o rudă în Craiova. În clipa când ne-am strâns

că le aude cea ca v enin d foarte de
A

In această conjunct11ră, m-am h otărât să-l consult di11 el îmi sp un e acum vo

pe fratele meu Marin şi iată ce-rni răspunde: „Nu fii departe .şi ele se adresează mie şi nu
lui astfel:

iorat, ei st111t sănătoşi. Au revenit în comt1nă si în - Ce ai cu noi ? Ce ai c11 noi ! Tu nu şti

i cine a fost
Ld. vei pri1ni o . scrisoare şi u11 pachet". Peste o săptă�â11ă, acesta si ce a făcut el în altă viată!
I
'

tn1carea fratel11i me11 s-a real i zat întocmai. După aceea, la cererea mea, mi-a po
vestit ce s-a
.

Altă dată, în uima unor zvont111 alarmiste, părăsesc întâmplat cu el. In timpul anchetei făc
ută la Securitate, a
A

il şi-l întâlnesc din nou. El in a asigt1rat că nu este pu s la tot fel ul de pr esi un i ps iho log ice ; într-o di­
...

fost su
să mă neliniştesc. Fiindcă eu şi cei de-acasă vom fi
ne aţă , la tre zir e, a cons tatat ace st fenomen. La început,
mi
împreună fără însă să precizeze când anu1ne. Această bune, venite să-l
ste voci s -a·u prezentat ca fiind spj1ite
-
ace
:pare s-a realizat abia după trei ani de zile, si anume i înc red ere a, i-a u da t u nel e informaţii
ajute - şi să- câ şti ge
,56, Iu11a octombrie, când am fost eliberat. ev eri t. M ai târ ziu au început să-i dea
eri or s-a u ad
'
ult
·

car e
După t1n a11 de zile de mt1ncă· la canal, atn fost cerea dincolo ei îl
sfaturi de sinucidere, spunând că la tre
�t€1t şi condamnat în 1954 de Trib11nalQl Militar Brasov. ra de etaj , i-at1 zis să se
vor aju ta. O da tă, câ nd co bo la
C11 câteva zile înainte de judecarea procesului, fără rij ini, car e nu l-a făcut.
aru nc e că ei îl vo r sp luc, ru pe
a inea, am fost scos din corp şi într-o încăpere am
într-o noapte,
Refuzul său i�a indârjit şi 1nai mult. Iar
.t la o scenă foarte curioasă. Prin fata mea au trecut
lor t atâ t de pu ter nic ă, ·În câ t a încercat să
ii1fluenţa fos
'
a
imăr de şas e ti11ere. Fiecare cu· degetul arătător tidicat
sp ân zu re, da r a fos t sal va t de co leg ii din celt1lă.
se
borât ca la o t1rare, în1i spunea cev a ce n11 p11tea111
51
 s-a buct1rat când i-am co1nunicat observaţiile mele
Mai târzi11, fîind şi el trimis la canal, întrebat cum Yoga şi
1nai si1nte, a răspuns că ace le vocj le aude din ce in
A
în legătură acea lt1minozitate.
cu . .
u1nit exerc1ţ1t1, pentru
mai rar si că n11-l mai influentează ca altădată. De la el am învăţat să fac tln an
l-an1 început de
cleşteptarea energiei, Kundalini, pe
' '

care
Nu maj ştiu ce s-a întâmplat Cll el.
îndată.
Dtlpă trei, patru zile de exer
ciţii, realizate p�trivit
fenomen: La baz� de JOS �
indicaţiilor, trăiesc următorul
U11 posibil risc al dedublării
e, sim ţit fe l de ră st1c1re a t1n 1 �
coloanei vertebral a1 n t1n

crii ca în co11tin ua re, a în ce put să urce înspre ceaf , �

ener re ,
astă 1ge fără să doara
A ,,e:m senzat
Iată un caz, de dată povestit de acelaşi prieten, ia de ce va as c1 1ţ� t ca re str ăp 111 ..

ce să !a:,
Înai ;1tarea pr� dl1 c
acob: e a t1n an t1m it pâ râ it. N eş tiind
Pri11 ant1l 1927, u11 învăţător dintr-o co1nt1nă de lângă , em oţ ia a pu s ca pă t fe 11om ent1lu1 1n
ltlat pritl st1rprindere
lU, unnâ11d indicaţiile date de o revistă s1Jirit11alistă în urc11s ca1n în dre1Jtul ri11ichi
lor.
itură c11 feno1nenul ,dedublă1ii, a trăit o expe1ie11ţă neno ro ân i, Fl or ia n a părăsit în�hisoar ea
.
­
·'După două să pt ăm _ le;
încă do uă lt1 n1 de zi
. Omul a înnebu11it şi a fost internat în spital timp de Punctul acela llltni11os s�a me11ţinut
a11 de zile. După c;are, într-o noapte, s-a însănătoşit ă u t tre pt at , pe nt ru ca pâ11ă la urină
ltiminozita tea lu i a s c z

;c, spre stupoarea 1nedicilor care l-at1 tratat: să dispară c·u totul.
Şi-acum, iată destăi1111irea acest1ii învăţător, după în­
itoşire: „La un inoment dat �1m reuşit să n1ă desprind
"

corp. In clipa aceea o entitate, c�e mă aştepta, s-a

Leat asupra co11)ului met1 şi l-a ocupat. Di11 acea clip ă ,

rămas tot ti1npu1 în jt11ul corpt1lt1i, până într-o· noapte,

l i11trusul, fiind a11tre11at de un vis, m-a lăsat fără voia
;ă-mi ocup ceea ce îmi apaţr i11ea !'' .
Acesta era aşa zisul diavol: un fost pământean, spirit
-

1 evoluat, care a trăit printre noi ş1 care vroia cu orice

să-si contin11e viata de desertăciuni a ac estei lu1ni.

' ' .

Un exerciţiu Yoga

Cu aproape trei luni de zile înainte de e lib erare i1i

;erv i t griş cu jt1mări râncede: a doua z1 eram bolnav

:.ter. Internat la inf]rmeri a închisorii, am cunosct1t 1111

)tizor, Florian Căcit1lă.. Ce făcea acest deti11ut? A1n

•

rvat că mai tot timpul pri \'ea în ta\ran, într-un anumit

A

t- înălţi1nea camerei, 5 in. In jt1rul p11nctului (fo1mat

-t1n cocoloş - amestec de pastă de săpun şi pâine,

.ctat şi 11pit în t avan) , se formase u11 fel de at1ră cu

iţii regulate, ce se in.enţinea zi şi noapte. La întrebarea
tni-a răspu11s că se conce11trează şi respiră după sistem
53
 •

CAPITOLUL III Aşa şi întâmplat. Abia dt1pă o lună de zile mi-a

s-a

dat prima c arte : Yram doctorul sufletult1i . Apoi , î11 con­

tinuare, în fiecare săptămână, o nouă carte.
La scurtă vre1ne, m-a introdus în cercul spiritist, pe
Documentare, studiu, experienţe, muncă asiduă cu
care-l co11ducea din anul 1 949 . Avea ca mediu pe Alex ­
•

mine
andri11a Toia, o femeie de-o bunătate deoseb ită, care cădea
A
în transă, comunicând oral . Unul sat1 doi secretari scriau
Incă de la p1imt1l fenotnen al dedu b lări i a111 avt1t o tot ce transmitea gl1idul din lumea de dincolo , care s-a .
sete mereu cresc â ndă de a cunoaşte, de a ină documenta recon1andat Antal.
în legătură cu tot ce s-a scris şi s-cl experi mentat îr1 domeniul „ De fapt, era în care se preda învăţătura
o şcoală
psihict1lui uman . Indeo sebi , intere su l meu î11clin a, cum era crestină. Era1n sfătuiti să citim cât mai mu ltă literatură cu
A

, >

şi firesc , înprimul rând asupra feno1nenulu i dedt1blării. Cu caracter religios creştin. Ni se i1npu n e a să facem în fiecare

cât creşte a nu n1ărul de experie11ţe , cu atât m ai ades e a şi zi examenul de conştiin.ţă, rugăciuni, l up ta ct1 noi . Din când

mai pregn ant 1m1 puneam probl ema trru1sfonnăr ii fiinte i

'
A t -
în când, întoc1nai ca la o şcoală, Antal ne cerea socoteală.
""

In toate acestea era foarte exigent. Orice î11cerca.re d·e tri şare
- '

mele , d e care nu eram del o c mult u1nit .

era divulgată imediat. El c i te a în sufletele noastre ca într-o
. .

Doream să întâlnesc biblio tecă în 1nasura sa m1

o
'W V ..._, •

carte descl1isă·, aşa că arareori ne pe.rmiteam te11tatîva de

...

sature setea cunoa şterii şi să-1n i dea solt1ti i ide�tlt1lui meu , '
a-l î11sel a.
'

ce viza perfecţit1nea. A

Intre timp an1 aflat că \1enirea mea în acest cerc

La scurtă \'rem e după eliberarea mea, acela şi priete n .
fusese ai1t111ţată de ghid cu ci rc a trei a11i şi j umătate mai
de s11ferinţă, Flori,tn Căcit1lă, căru i a, l 't despă rţi re, i -mn dat
A

î11ai11te, î11 aceşti termen i : , ,In ct1râ11d va veni î11 mij loc.'ul
.

adresa din B uc ureşti a fratell1i i11 e t1 , n1ă v ' zi tează s i mă v o s t. rt1 un b ărbat. S ă nu-1 alungaţi . Et1 1-atn trimis" .
•

invită să-1 cun osc pe Dr. Ionel 1011- s c LL A dot1a zi, era1n
_
Cercul era format din 20 de persoane. Riscul era mare
la el î11 cabi11 etul n1edi cal , şi fără pr a 111tt l tă i ntrod ucere, în vremea. aceea. Câteva asemenea cercuri at1 fost descope.rite
a încep ut intero garea mea în legătu ră u fe11 tne11u l de­ . de securitate si conduc ătorii lor co11dam11ati
, .
.

dublăr ii. Pe măsură ce relatain toate ·ât tn i s-at1 întâ1n plat, Ghidt1l ne-a in terzi s să abordăm. probleme de natură
entuzi asmt1l lui creştea. văzân d cu ocJ1 i i . c fiecare dată, politică.
el făcea co111p araţi1 Cll tot ce cjtise în a -- e s t do111 11i t1 . U11ele Totul se rezuma numai şi numai la ameliorarea 11oastră
.
din descri erile mele le socote a ca fi i I c11 tot t1l noi spirituală. Ne v o i a că.lugări în viaţa obişnuită, unde, spu nea
'

neremarcate de alţii . Ac eas tă destă i n u i re a el i rat o re î11 sir el, ne pt1tem da mai bi11e sean1a cine s u11tem î11 realitate ,

fiindcă e:ti ci Q-llmărul şi diversi tatea ispitelor este mult inai

•

şi în diferite reprize.
inare decât în pustiu sa11 î11 mănăstiri . Ş i trei din tre noi
Timid (fiind că aceast a este fi rea 1n a � -L<l vărată ), l-a1n
am trecut ct1 adevărat la această nouă formă de viaţă.
rugat să-mi dea cărţi referi toare la el " st d<Jn1c 11 i t1 . Mi-a
In ce mă priveşte, am re11t1nţat la .mi11e însumi, şi
,....
.

răspuns că
nt1-1n i dă 11 i . i o ·art ca nt1 ct1mv a
n101ne ntan
in�am dedicat Cll trt1p şi suflet studit1lui şi practicării a tot
,

în relatările mele să interv i11ă v rc< i n fl t1e11tă cu sau fără

•
'
felul de căi ce promiteau desăvârşirea.
voia mea.
A1n studiat Yoga (mai puţin Hata yoga), apoj bralunan­
( x pr · s i �1 îi ftp arţi ne ) de toate
,,Dt1p ă ce te voi stoarce i s1_nul� budi s1nul, insistând mai mt1lt asupra sectei ze11,
inform aţj il e, după ce-1ni vei spun · · 1 1
le obţii ,
r1i procedat ca să
îţi voi pune l a disp zi ti î1 l r aga 111_ea biblio tecă,
! conft1cianismul. Am cîtit Corant1l şi diverse cărţi de aplicare
A

- ·
a mozaismul 11i . In final , m-am adâncit în literatur a creştină:

care m-a co stat o avere". Filocalia, v·ieţile sfinţilor - o rt o doc şi şi foarte mt1lţi catolici.

54 55

27
 •
La tln 1non1ent dat, am clescoperit Rugăciunea inin1ii,
pe care am practicat-o Cll 111L1]tă sârguinţă ti1np de 01Jt ani
de zile. După câţiva ani se rostea auto1nat.
Din dragoste pentrLl Hristos - am zis et1 - nu voi mai
consuma ca1n,e. Şi astfel, din anul 1965 mă hră11esc cu
prodt1se lactate, frt1cte, zarza\ratt1ri.
Până în anul 1979 am loct1it pe strcida Gl1erc11 Con-
sta11tin, îr1tr-o inm1sardă - cameră, bl1cătărie. Fără radio sau
,,.... u • • •
televiz·or. In afara de serv1c1u, t1n1ca tnea preocu1Jare era
citirea literaturii ce se aclresa st1fletult1i şi experienţele de
dedt1blare. Încercam să t1t1 accept 11ici t111 fel de compromis.
Şi, toti1şi, omt1l din 111ine, deseori, m-a făct1t să mă r11şinez
de ceea ce gândea1n sau rostea1n. Ba, şi n1ai rău , în câteva
rândtrri m-atn manifestat ca lln om obiş11uit ce n-ar fi
căpătat, prin experie11ţă, certitudinile inele.
Spovedanie şi împărtăşanie din dot1ă în două săptătnâni.
Toate postt1rile ţinute dt1pă orânduirea tnonahală. Pelerinaj
la diverse mănăstiri. Vizitarea unor 1nonahi şi monal1ii,
despre C(lre unii creştini afirmau că ar fi sfinţi şi îndrumători
deosebiţi spre cele dL1h.ovniceşti. Speranţele n1i s-at1 împletit
de fiecare dată cu decepţiile, pe măsura intensităţii încrederii
ce le-o acordase1n.
În, final, am redllS tott1l la sfatul cel 111ai de seamă
ce ni l~a dat A11tal, la t111a din şedinţe, pe care-l trar1scrit1
" .
1ntoc111ai:
,,Prietenia ct1 sfi11ţii i1u face pe 0111 sfâ11t, decât dacă
t1rmează caiea evlaviei. Sfinţii toţi au fost şi ei 0'1meni;
dar a11 - ll1ptat să ~istrugă 01nenesct1l din ei şi fie,cm·e se
urcă î11 111ăsura
în care a izbt1tit. Sfinţii st111t tnodele. De
mt1lte ori ne înşelăm alergând dt1pă extraordinar. „ si
Există o epocă în care alergi în dreapta, alergi în
stânga, să vezi, să auzi~ să pri11zi, să citeşti, să adulmeci,
să aduni c1111oştinţe . Şi adu11i, aduni, până când ai făcut o
grămadă. Ţine-o bine între 1nâini, nu ]ăsa să curgă pri11tre
degete această avere. Mt1ncă, inu11că. Şi din tot ce ai adu11at,
scoate tot ce este bun. Ai toate, ştii t t, cunoşt1 tot, şi la
urmă scoţi o singură f1acără, flacără pe care o î11clrepţi s1)re
Dum11ezeu, spre Iisus Hristos. Şi att111ci 11t1 1nai ai i1evoie
nici de sfinţi, nici de prieteni, nici de lume şi răn1 âi tt1
, singur ct1 flacăra. E flacără, e 111ni11ă şi --tcc·1stă lt1n1i11ă o
56
28
ai în tine. Şi, desigur, mai greşeşti, că ziceţi - om sunt -
ş1 Dt1111nezeu rect1noaşte oa111enii. Dar fetiţi-vă de pete !"
!
I
I
Mediumitate
Înainte de a relt1a relatarea experienţelor de dedublf1re,
n1,ă voi referi succint la t1n alt feno1nen de parapsil1ologie
şi anu1ne, 111ediumitatea.
La eliberarea din î11cl1isoare, primul drum l-am făcut
Îil comur1a natală, la pări11ţii mei. Şi chiar în prima zi,
î1npreL1nă cu mama, m-an1 dt1s la ci1nitir, unde a1n aprins
lumânări la morn1ântul fratelui ineu şi al părinţilor adopt.ivi.
Era înspre seară şi acolo nu am stat mai mult de o jumătate
de oră. În drum spre casă, ain si1nţit că dt1pă noi vine o
ceată imensă de spirite. Le simţeam prezenţa, fără să mă
ten1. Era o î11soţire prietenoasă, fiecare încercând să fie cât
mai aproape de 111ine. Dl1pă câteva sute de n1etri~ am lăsat
un gând plin de afecţiune, t11gându~i să se ducă în lu1nea
lor şi să nt1-şi piardă vre1nea. De îndată n-am mai simţit
. .
1111n1c.
D11pă două săptăffiâni, arn venit la Bucureşti, la u11
alt frate a11neu, care n1i-a făc11t rost de 1111 post de muncitor
la u11 depozit de 1nateriale de construcţii.
"'Inainte de încadrare în câmpul m11ncii, am avut o
săptămână dispo11ibilă, pe care ain dedicat~o vizitării Cimi-
tirt1lt1i Şerba11 Vodă (Bellu). Şi asta pentru că în î11chisoare,
un deţinut prezentase acest ci1nitir ca lln lucru ce ti:ebuie
neapăr~t văzt1t . Deosebit de aceasta, ţineam mult să inerg
la mormântt11 luliei Haşdet1. Timp de ci11c1 zile am stat
'
"
acolo câte trei-patru ore de fiecare dată. In ulti111a zi a1n
avt1t aceeaşi senzaţie, a unor prezenţe ce n1ă urmăreau. An1
scăţ1at de aceste entităţi, folosi11d aceeaşi fo1mă ami11tită
mai• sus.
Ulterior, seara după ce dormeam câtva timp, eram
trezit brusc din somn, cu senzaţia ttnor fumicătt11i în mâini
şi picioare, cu totul neplăct1te. La începllt nu ain ştil1t ce
su11t toate acestea. A1n crezut că SL1nt de natură fizică;.
poziţia incomodă a corp11lt1i, stomacul prea încărcat, ret1-
1natism etc.
57

În cel din urmă, consultân.d şi pe alţii, mi s-a dat
sugestia, că. ar putea fi se.mne ale medi
,..
u111i tăţii şi, la prima
ocazie, am pus mâna pe creion. I11trebând cine este, mi
s-a dat un nume necunoscut, care 1n-a solicitat să mă rog
pentru sufletul lui. I-am promis că aşa voi face şi îndată
a pierit senzaţia. O perioadă de doi-trei ani am răspuns în
felul acesta solicitărilor mai insistente. Până într-o zi, când
am hotărât să rup definitiv cu această formă de violentare,
deloc agreabilă şi, mai ales incertă. În dedublare era cu
totul altceva. Sî iată motivul hotărârii:
'
"'Intr-o seară, d11pă
o zi în care muncisem mai mult
ca de obicei) obosit, m Ram culcat mai devreme. La scurt
timp, sunt trezit brusc, şi bt1imăcit pun mâna pe creion şi
primesc mesajt1l unui disperat: „Mă numesc Zodie. Mi-am
ucis fata, soţia şi apoi m-am sinucis'' - Rău ai făcut, îi
răspund eu mental, du-te în lumea ta şi eu am să mă rog
pentru tine. Acum lasă-mă să dorm, st1nt foarte obosit.
Nici att1nci si nici a dot1a zi nu mi-am adus aminte
' s-o exect1t cât 111ai corect posibiJ. Dintr-o d'ltă, de şl 1nă
că în urmă cu două săptămâ11i, întreprinderea t1nde lucram
angajase ca inspector la protecţia muncii pe acest Zodie.
Comunicarea a fost primită cl1iar în seara crimei, iar
descoperirea ei a fost făcută după 48 de ore. Crin1a a fost
A
premeditată. In ziua respectivă se pronunţase divorţul.
Ajuns dincolo, Zodie şi-a dat seama de păcatt1l săvârşit
si
'
voia să se destăinuie cuiva. Remuscarea în fata
~ '
a ceea
ce vedea: cadavrele închise într-un apartament de care
nimeni nu stia
'
nimic.
·Această formă de mediumitate prezintă dot1ă incon-
veniente: mai întâi este riscul ca lln spirit puţin evoluat să
pună stăpânire pe noi, deci să devenim i11stiumentt1l lui.
""
In al doj}ea rând, această însu şire a noastră le atrage
'întocmai ca t1n magnet, făcându-le să întârzie în cljmatul
acestei lumi, în dauna evoluţiei lor în no la dim nsit1ne în
care ar trebui să se încadreze. Ele i11cită 0111tLl 1nediu111
spre o anumită viaţă, pentru c<:1 apoi să gt1ste d · n plin
senzatiile
'
ce le simte. mediumul.
Altfel spus, spre mai largă î11ţc l - _ere, aceste spirite,
adică fiinţe t1mane ce au trăi t cândva l ă1nâ1 t şi co11ti11t1ă
să fie ataşate de plăcerile pă111fu1tu1ui , st1nt aşa-zişii diavoli
care t1e ispitesc, înde111nândt1-11e să săvîrş i 1n faJJte, adesea
58
29
"
c.onda1nnabile, pentru săvârşirea plăcerii lor. I11să ispîtitort1l
nu ret1şeşte decât pe ft111clalt1l slăbicjunii celui ispitit.
Iată cleci, câteva considerente, care m -au determi11at
să rent1nţ defi11itiv la aceas t ă forn1ă ele legătură cu lun1ea
d11l1t1rilor.
De aici încolo, voi relua relatarea experienţelor ele
dedublare folosindu-111ă de această dată si de cu11ostintele
' , ~ -
căpătate dir1 literatt1ra cu care m-a1n întâlnit t1lterior. Ex-
lJerie11ţele st1nt grupate ca şi n1ai înai11te pe teme precise,
ce t1r1năresc ellicidarea feno1nenelor de viaţă cie pe pământ .
si continuate ciincolo.
O e11titate mă scoate di!1 c.orp
A
Intr-un<:1 din seri, lu11git pe pat, cu faţ::1 în sus, cu
ocl1ii încl1işi, ro.stesc î11 gfu1d rt1găciur1ea î11i111ii, cătttând
aflu în corpt1l fizic, încep să văd cti ochiul astral: tav.an\11
care dispare şi a111 di11tr-o dată perspectiva cert11ui înstelat.
Din înălt,în1 i coboară spre n1ine o făptură min11nată . Este
î111brăcată în veşt1nânt alb, strălucitor. Are î11făţişarea t1nei
fiinţe ome11eşti) de care nt1 pot spu11e de a fi de u11 sex
sat1 altt1l. Ca vârstă după aprecierea tnea - 16- 17 anî. Corpul
săt1 are o siluetă desăvârsi tă.
'
La apropierea acestei făJJt11ri î11câ11tătoare, n11 mă î11cearcă
nici 1111 se11ti1ne11t de tea1nă . S t111t pur şi si111plu curios să văd
ce urmăreşte. C t1 lln gest pli11 de gingăşie, însă sigl1r, 11otărât,
ea apropie a1nbele palme în faţa lnea şi face o pasă de sus
î11 jos, ·cu însăşi graţia pe1fecţit111ii. Când a ajt1ns la picioare,
am fost scos din corp - d111?ă care ea. a clispărt.1t.
Eu aJ11 răn1as suspendat în aer, având poziţi a corp11lui
astral culc;:1t pe spate. În această J)OZiţie, pt1ţin inco111.odă,
"
(;lffi alunecat în s1Jaţi11 o b11nă bucată de vre1ne. In partea
1nea dreaptă, la nici doi r11etri distanţă, se afla u11 glob
l11111inos, p11ţin 1nai 1nare decât pt1111n.u l, ce se deplasa o
dată cu i11ir1e. Globt1l era atât ele- strălucitor încât .ochit1l
n1et.1 astral sti_p orta ct1 oarecf1re dificultate privirea sa.
Revenirea în corp a fost însoţită cu aceeaşi stare de
buctrrie pe care n1i-o proc11ră . de fiecare dată clipele trăite
59

fn lumea de dincolo. Ulterior, în mai multe rânduri, am
dorit şi am cerut reî11tâlnirea cu această făptt1ră divi11.ă, însă
dori11ta
'
mea a rămas doar o sitnplă dorinţă.
Rugăciuni făcute în afara corpului şi îndemn la
.
.....
rugac1une
Despr.i11s de corpul fizic, rfunân î11 camera. mea şi
încep să cânt „Hristos a î11viat", c11m mai făcttsem şi î11
"
alte împrejurări. Imi dau seama că am o voce di\'Înă,
nemaiauzită în lumea noastră.
După rostirea întâilor cuvinte, aud alte voci, care se
asociază într-un mod armo11ios şi desăvârşit rugăciunii mele.
-Poate .fi ecoul vocii mele, îmi zic e11 Mşi, pentru a
verifica acest lucru, încetez să mai cânt. Rugăciunea este
însă continuată de nişte glasuri ce nu-şi găsesc vreun
element de con1paraţie în lumea fizică. După încheierea
p1imei rugăciuni, încep rugăciunea de Slavă lui Dumnezeu;
Sfinte Dumnezeu, Sfinte TARE etc.; aceleaşi voci mă
acompaniază. Tac din nou; însă cântecul de slavă e continuat
ia fel, cu o armo11ie şi suavitate nemaiauzite. Finalt1l se
melodiază într-11n alt text decât cel cunoscut de mine: Sfânt,
Sfântul Domnul11i !
A doua zi, fiin,d duminică, am ascultat la biserica Sf.
llie Tesvitea11u-Gorgani - pe artistul N. Secăreanu, cunosc11t
şi apreciat pe bu11ă dreptate, pentru vocea sa plăcută, cântând
rugăciunea ,,Tatăl nostru". Mi s-a părut că mă aflu în faţa
unui copil care abja învaţă să intoneze. Şi, de att1nci, de
la acea muzică divină, nici o voce omenească, oricât de
:elebră ar fi ea, nu m-a mai impresionat ca altă dată.
La o nouă ieşire din corp, gândt1l ini se îndreaptă
~pre Iconostasul aranjat pe peretele camerei şi de care este
lipit patul în care dorm. Privesc cele 12 icoane - sunt
;căldate într-o lumină strălucitoare; îndeosebi aura e-ste
formată din pu11ctişoare albe ce scâ11teiază. Icoana Mântui-
:orului este ieşită în relief cu partea de jos faţă de celelalte
.coane - deşi în realitate ea nu are asemenea particularitate.
După ce am sărutat această icoană, a111 rostit rugăcit1nea
50
30
•
inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul 111i Dumnezeu, mân-
.tuieşte-mă pe mine, păcătost11 J
,...
In continuare~ părăsesc camera î11 care · mă avânt în
spaţiu, spre a împlini unele dorinţe ale semenilor mei. Poate ·
că dovezile pe care le aduc de la fiinţele dragi~ ce i-au
părăsit, le vor trezi Sl1fletele la o viaţă mai conformă cu
principiile divi11e.
Altă dată, după ce m-am desprins de corpul fizic,
i11-am decis să rămân în can1eră. De multă vreme nu am
inai fost tentat să îmi privesc corpul. Uneori, atn faţă de
el o repulsie, ca faţă de un cadavru, alteori însă, el exercită
o mare putere de atracţie ast1pra s11fletului. Acum, înfruntând
acest risc, n1erg până acolo, încât îmi privesc pe îr1delete
şi în amănunţime 11aina pământească.
Sunt urât şi ină cuprinde un sentiment de inilă pentru
acest corp. Vreau să nu mă mai întorc în această închisoare,
dar nu se poate. Nu depinde de mine părăsirea definitivă
sau ramanerea in aceasta asociere.
'+...J' /'\ " 'tJ "'
După acest examen, îmi îndrept faţa spre icoane şi,
fără grabă, aşezat în genunchi peste picioarele corpt1lui 1neu
fizic, încep să mă rog.
Prunct1l din icoana „Maica Domnului şi pruncul", are
o înfăţişare de om matţir, şi este de o f111museţe fără
"
comparaţie în lu1nea noastră. Imi vine foarte greu să mă
desprind de această icoană.
Icoana respectivă mi-a fost dăruită de u11 grup de
credincioase, Cll prilejul serbării zilei de Sf. Ilie. Din clipa
în care am primit-o î11 casă, mi-a fost imposibil să mă mai
dezbrac în fata ei. Ani de zile am mers în bucătărie să-mi
•
""
îmbrac pijamaua. In final, am înţeles că lemnul acestei
icoane este îmbibat cu energii împrumutate tot de la om:
energia picton1lt1i, în primul rând şi ~pai energiile captate
din expunerea îndelungată în vreo mănăstire sau alt lăcaş
de închinăciune. Vechimea ei este de aproape 150 de ani.
A
Intr-o desprindere, după ce am alunecat în Cosmos,
încl1is în aceeaşi formă sferică, cobor într-un mediu .r odi-
mentar: un gen de hangar, foarte puţin luminat. "'In jurul
meu s-au adunat mai mulţi bărbaţi şi femei, cărora încep
să le predic despre credinţa în Dumnezeu şi despre practica
Rugăciunii inimii. Parcă furişându-se, se îndepărtează unul
. ,..
.
de altul. Un singur bărbat rămâne totuşi în stânga mea. II
61
- - - -
ntreb de ce nu a plecat şi el. Pri1nesc t1n răsp11ns clar:
,Vezi, du1nneata le vrei binele ! Si , ei n11 vor să asculte -
:i pleac ă ! " "'In final, am înţeles că el n -a plecat dintr-un
,entiment de politeţe elementară .
E11tuziasmat de rugăciunea inimii şi de as igurările date
n legătură cu rezultatele ei pozitive, p e scara 1n ântuîrii,
llTI iniţiat multe plec.ări î11 lt1mea atât de reală a spiritelor.
i1demnul e.ra l1nt1l şi acelaşi, entităţile fiind sfăt11îte să-şi
+
+ "
>reoct1pe Illlntea cu rostirea rugac111n11.
• •· V
·u nii asc11ltat1 ct1 luare-a1uinte expu11 erea m ea, alţii,
li1npotrivă, se îndepărtau fără să-mi dea vreo explicaţie.
\m întâl11it şi entităţi care, p11r şi simplt1, m i-au replicat
...... • „ lo;.I
:a nu-1 intereseaza.
Nu treb11ie să surpri11dă pe i1i1neni aceste răspunst1ri.
\1n ad1111.at o 1n11lţin1e de dovezi, din care rezultă
oamenii că
:e comportă ca şi pe pământ. Şi credi11ciosul, şi necredin-
~iost1l trec dincolo~ du când şi ac.ţionând · potrivit propriei
;on diţionărî . Şi într-un caz şi în altul, nti e vorba decât
ie o comp ortare firească la nivel de „ego''.
Sem11ul c1·l1cii mă salvează din multe situatii
'
dificile, în lun1ea astrală
Dintr-o carte am aflat că se1n11t1l crucii~ folosit într-u11
n1un1e fel, reprezintă o armă eficientă împ·o triva en tităţilor
tegative î11tâlnite în lumea astrală. Cu ace astă informaţie
n plt1s, părăsesc corpul, în căutarea t1n ei fiin ţe care decedase
A
te curând. In fată,, la vreo douăzeci de m etri, v ăd un om
.
triaş, în.alt de 3 -4 metri, îmbrăcat în atmură, cu scut ş i
ance . în m âini, de a~eleaşi proporţii cu corpul. Când m ai
.vea câţiva paşi până la mine, am făcuţ uz de semnul
rocii - aşa cum binecuvâ'11tează preott1l. Acest colos a fost~
1.t1r şi si1nplu spulb erat.
Altădată
întâlnesc t1n grt1p de bărb aţi şi femei t1râţi
1 înfăţişare. M . . au înconjurat în cl1ip conspirativ şi , pe
aăsură ce se apropiau de mine, le simţea1n în mod crescând
.ra şi inte11ţia de a-m i face ră11 . I-am lăsat să se apropie,
.p oi, dt1pă ce am făcut senu1ul crucii, to,ţi s-at1 oprit brusc,
u ocl1i larg deschişi, ca în faţa t111ei n1ari surprize. Ain
31
înţeles că ei nu se aşteptau la asemenea ripostă din partea
n1ea.- Am ridicat din nou mâna spre a repeta semnul, dar
m-am oprit ne1naifiind nevoie, întrucât toţi- dispăruseră.
Într-o altă împrejurare mă aflam pe o pajişte de un ·
verde fără asemănare în lutnea noastră. Pe când alunecam
astfel, îmi apare în faţă un bărbat de construcţie foarte
robustă. În t1m1a lui, la o oarecare distanţă, un alt bărbat
ceva mai scund. Deşi simt că aceste entităţi îmi sunt ostile,
.aştept totuşi să văd ce au de gând să-mi facă.
Primul se apropie până în faţa mea, ridică ciocan.u l
ce~l are în mână şi-l lasă să-mi cadă în moalele capului.
Simt o slabă durere din cauza izbiturii. Mă uit fix în ochii
uriaşului, care ridicase din nou ciocanul, cu intenţia clară
de a repeta lovitura şi, cu un glas cât mai blând, îl întreb:
De ce dai î11 mine? Eu nu ţi-a1n făcut nici un răt1 ! Nu - ţi
este oare frică de Dumnezeu să faci asemenea fapte ? Pe
lângă asta eu îl am ca protector pe Antal !
Pe faţa lui am observat o vădită surpriză, apoi, întocmai
ca un copil care a greşit, smerit, · a lăsat capul în jos şi,
"
după aceea şi mâna cu ciocanul. In final, i-am făcut, totuşi
sem~nl1l crucii, la care îndată s-a topit, atât el, cât şi
însoţitorul lui. La revenirea în corp, si1nt o uşoară durere
a capului, în locul unde am primit lovitura.
"'Intr-o al tă călătorie în lt1mea astrală, am fost închis
într-o catneră lipsită de t1şi şi ferestre. Tot semnt1l crucii
a fost acela care mi-a descl1is calea, creâ.nd o uşă prin
zidul în faţa căruia am făcu t semn11l salvator.
"'
Intr-o altă împrej urare, am întâlnit un necunoscut, care
m -a sfătuit să nu mai fac semnul crucii, ci să întind do11ă
degete înainte în formă de împungere. „Bine, i-am răspuns
eu, dar să văd cum te co1nporţi tu la semn11l crucii !" La
semn11l ce i l-am făcut, a dispărut .
Am î11tâlnit, totuşi, în peregrin ăril e mele şi câteva
cazuri de rezistenţă la ace astă armă formid abilă împotriva
acţiunilor negative. V ă redau numai două:
A .
I11tr-una din seri, după ce mă desprind de ·corp, întâlnesc
î n cale o cruce de piatră, în. faţa căreia mă
~ . .
aşez în genunchi
şi mă rog. Intre mine şi cruce se interpune un bărbat. Fără
să stau mult pe gânduri, fac uz de semnul crucii, dar
entitatea nu dispare. Oarecum surprins de rezistenţa sa, mă
apropii să-i spun că prob,abil el este un suflet evoluat.
63
 Ct1 o privire clin care emana bt1nătate şi blândete, mă
' '
sfătt1ieşte să mă rog zicând: „Slavă Ţie, Doamne, Slavă
Ţie !'' De-acu1n, îngent1ncheaţi unt1l lângă celălalt, ne 1ugă1n
în faţa crucii, fiecare cu intensitatea şi ct1 puterea credinţei
sale.
Altădată,
abia mă avântasem, ct1 dorinta de a face o
'
vizită în sferele înalte, când cineva îmi sugerează: ,,Vei
întâlni î11 cale un călugăr, căn1ia să-i dai asct1ltare~'. Î11tr~
adevăr, aşa s-a întâmplat. Abia poposisen1 u11deva, la
înălţime, şi iată că î11 faţa mea apare un rnonah.
Pentrt1 a mă convinge de curăţenia şi bu11a intenţie
., oferit 27 lei. Ct1 acest prilej mi-a spt1s că el are pt1ter .
a acestui spirit, am făcut se1nnul crucii, folosind mâna
dreaptă. La care acest tnonal1, ct1 un simplu gest al mâinii
îmi i1nobilizează braţul. Acelaşi lucru îi fac şi ct1 1nâna
stângă, consecinţele fiind si1uilare.
Acu1n stall i1eputincios, ·co1nplet imobilizat în faţa
acestt1i spirit, care îmi zâ111beşte cu bunăvoinţă.. Î1ni dau
seama că şi acesta este un spirit e\1olt1at care mă clomi11ă,
dfu1dt1~mi o lecţie de sn1ere11ie şi, totodată îmi dezvăll1ie o
taină a Cert11ui. În acelaşi tim}J, el îmi dezvălt1ie şi că, î11
acea dime11siune, spiritele aju11se la un ocu·ecare grad de
e\1 oluţie posedă c11noştinţe J11ult superioare şi at1 ar111e int1lt
mai puternice decât efecu1l crucii, făct1t de mâ11a unui
nepl1ti11cios, căruia îi este îngăduit să viziteze acea ltrme.
Întâlniri cu entităţi negative
Încă de la pri1nele mele călătorii în lumea astrală, an1
fost obstr11cţionat de o seamă de entităţi, a căror răutate o
.ntt1ia1n înainte de a se manifesta într-t111 fel sau altt1l.
[niţial, la brutalitate răspundem cu brt1talitate; îns_ă din
1eferic-ire, cel învins eram întotdeat1na eu. Apoi, am î11cercat
;ă nu mai răspund în acelaşi fel.
Di11 când în când~ ridicându-m_ă de.ast1pra se11tirr1e11tt1lui
le teamă, cu inima. deschisă, încercam să-i rog să mă ajt1te
;a gasesc o anurmta persoana. De data asta păreau mai
i..._.. V • '-' V racl1iu. Semnul crucii la început îi descumpăneşte, apoi
~011cilianţi. O dată, după ce făcusem rugăcit1nea ini1nii, abia
eşit din corp, văd cu1n în cameră pătn1nde lln tânăr , care
;e dă tt1mba p'e ste corpul 1neu fizic, aidoma 11t1t1i clovn.
54
32
Semn11J crucii îl dezec11ilibrează, fără să-l facă însă să
dispară. La a dot1a, încercare de senin îmi cere să .nu inerg
1nai departe, pentru că va pleca, şi îmi pro1nite că nu mă
\ta n1ai supăra niciodată. Peste o vreme, însă, aveam să-l
întâlnesc din 11ou. L-am il~su 1 tat şi l-am numit 111incinos.
Totul era în dezavantajlil met1. Atitudin·e a inea lipsită de
iubire şi de bunătate îi întreţinea, ca o l1rană, puterea.
"
Intr-o altă desprindere de t1up, la o întâlnire Cll astfel
de spirite, an1 greşit şi mai răt1. Pe unul d~n ei 1-(llTI 10vit
peste obraz, însă i1nediat i-am cen1t iertare . În schim~ . •1
\l.ioler1ţei n1ele n1i-a cerut 25 lei. LA o altă întâ111ire i-a n
ast1pra păn1ântenilor şi că este ajutat de împăraţii pă1nâ11tului.
Altă dată, unul pt1rta pe cap o aură co11fecţio11ată din
111etal, încercând astfel să dea impresia unt1i sfânt. I-am
smt1ls această tinichea de pe cap şi am aruncat-o cât mai
departe. La rândt1l său, ajutat de alţi doi tineri, î1ni apt1că
mâi11ile şi mi le strâ11g ca într-o inengl1i11ă, în1piedicându-1nă
să folosesc semnul cn1cii.
Iată şi t111 alt gen de n1a11ifestare. O entitate î111brăcată
ca monah, care mă opreşte şi îr1cearcă să-n1i clemonstreze
un a11ume adevăr dogmatic; pe care nu 1-atn putut reţine. •
Att1nci i-a111 răsp1111s că ceea ce susţi11e el este o erezie.
D,e1no11straţia mea 1-a timplut de furie, încerc să fac semnl1l
cr11cii. Nt1 izbl1tesc, fii11dcă 1nă atacă pri11 surprindere pe
la spate, apăsâ11d pe t1n loc foarte dureros. Şi astfel,
încleştaţi, străbate1n spaţiul, et1 siinţind atât gret1tatea lui,
cât şi d11rerea strângerii. Fac .apel la Iisus Hristos şi, pe
loc, rămân_ singur, alunecând cu toată l1otărârea în tainicul
Cosmos.
Într-un alt caz, pe când căuta1n pe fr.atele meu, întâlnesc
t1n grup de patrt1, cinci bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe.
Unt1] din ei Înf1intează spre mine cu o tavă pe care se
aflati i1iş te ceşti. Am în_ţeles că îmi înti11d o ct1rsă si că.
?
împotriva oricărei aparenţe, ei sunt tot fii ai întl1nerict1lui,
deşi poartă haine strălucitoare. Voiau să. mă încl1in lor si
'
să primesc un fel de împărtăşanie făcută nt1 cu vin, şi cu
dispar.
u·n alt spirit~ tot într-o împrejurare ainbiguă, mă
întreabă dacă t1t1 am adt1s cu mi11e vreo crL1ciuliţă. Înţeleg
65
imediat viclenia interlocutorului, care voia să mă
deruteze. Ca semn de recunoştinţă pentru lecţia ce mi-au dat-o, le-am
Acelaşi semn pune capăt tentativei de mistificare. sărutat mâna, cu toată umlli11ţa ce o simţea1n din adânc11l
inimii mele. Privindu-i în faţă ain observat că aveau ochii
înlăcrimaţi. Oare ce i-a putut i1npresiona până la lacrimi?
O lecţie de smerenie oferită de prieteni astrali Gestul meu de umilinţă sinceră şi profundă?
Viata cotidiană ne încearcă în 1nulte si
~ , varate feluri.
După aproape o oră şi jumătate de Rugăciunea Inimii, I1nportant este cum răspunde1n la lov.itt1rile de bâtă, care
reuşesc să mă desprind de corpul fizic. Ca scop, urmăresc at1 î11semnătatea lor în dăltuirea brt1tei di11 t1oi si formarea
•
întâlnirea tatălui meu adoptiv, care a părăsit pământul în
,,..., t111ui om aidoma pruncului inocent.
1952. II întâlnesc pe o pajişte şi
ne angajăn1 într-o discuţie
ce se prelungeşte,,..., destul de mult, dar pe care, din păcate,
n-am reţinut-o. Indată după despărţire, m~am simţit atras A '

spre o clădire. Aici am în faţă i11teriorul unei chilii de Ingân1farea este pe loc sancţio11ată î11 lumea
călugăr, locuite de doi bărbaţi. Mă adresez celui mai înalt cealaltă
dintre ei, şi-l întreb dacă-şi dă seama că este mort.
- Nu sunt mort, ci suflet desprins de pământ ! Un tânăr necu11oscut: întâlnind11-l, îmi vine în gând
Urmează apoi o discuţie foarte i11teresantă, de filozofie î11trebarea dacă poate să treacă di11 lt1mea î11 care ne aflam,
pe care, de asemenea, 11u am reţinut-o. Un singur lucru într-o lume superioară.
am retint1t. si a11·u me că această co11vorbire mi-a rămas ca
I ' >
- Desigur, îmi răspt1nde el ·CU emfază.
un balsam pe st1flet. La un moment dat, interloc11tort1l meu
"' . spune:
1m1 - H ai. sa. . 1nergem
. impreuna.I "I
A
1 "in de1n11
...,
e11. "

·~Fugi de aici. Tu ai un . suflet urât 1 Şi iată-ne

- Cum ? îl întreb eu, apoi îl rog să-n1i spt1nă care
este defectul meu cel mai mare.
Eşti atnbiţios ! mi se dă prompt răspunst1l .
pe a1nândoi alunecând în spaţiu, ţinândt1-ne
de mâini. După câtva timp de alu11ecare, arn aj1111s în faţa
unei prăpăstii, peste care trebuia să trecem. Dincolo se
înti11dea un plato11 ceva 1nai în<:1lt decât locul unde ne aflan1.
"'
Insoţitorul meu, la invitaţia ce i-am făcut-o, ele a trece
.

- Cum, numai atât? Ce defecte tnai am?

- Eşti ambiţios, repetă el, dar tu să 11t1 te laşi ! Să
alergi, chiar dacă o să calci prin gropi, să nu aî linişte.
Noi aici ne ad11năm patru, cinci şi luptăm pentru ridicare!
- Cum realizati . umilinta' ? mai întreb eu.
. ca în lumea noastră, câ11d arunci un bolovan pe grol1otişul
- Iată cum... mi se răspunde ...
Şi di11tr-o dată am în faţă patru, cinci bărbaţi, care
în::ep să se îmbrâncească t11111l pe altt1l. Apoi, unul din e:i
cere o bâtă. Altul se apleacă, ridică d,e la pământ o bâtă
şi i-o întinde. Posesorul îl loveşte ct1 toată puterea pe cel
care făcuse asc11ltare şi îi d~dt1se bâta. Victima se prăbuşeşte
la pămâ11t, apoi se întoarce şi priveşte cu toată blândeţea
pe cel care-l lovise. După această pt111ere în scenă, ca
urmare a solicitării mele, a111 revenit în aceeaşi chilie, u11de
dincolo, se avântă - clar, vai, nl1 reuşeşte să aju11gă la
inarginea cealaltă şi se prăbt1şeşte în abis. Lucru foarte
curios; În lu1nea aceea aud zgomotul de prăvălire, î11tocmai
t111ei prăpăstii. Un senti1nent de tnilă ină înfioară. Pără să
mai stau pe gâ11duri zic: ,,Doa1nne ajL1tă-n1ă !'' şi trec peste
această prăpastie. Odată aju11s dincolo, rostesc · n1ai n1ulte
r11găciuni ş1, în final, H1istos a î11viat, rost1t de inai multe
ori, până la revenirea în corp.
Aşa cum s-a depănat fîrul acestei întâmplări în spaţiu,
am certitudinecl că Cerul oferă păn1ântenilor o n1inu11l.1tă
lecţie asupra consecinţelor dureroase ale î11gâmfării, vanităţii,

.
reîntâlnesc cele două entităti c11 care m-an1 î11treti11t1t
, initial.
' orgolittlui, trufîei.

66 67

33
 Atitudinea s111erită şi blândeţea acţionează în c}1ip
strălucit si în lumea de dincolo
'
În căt1tarea u11ui locuitor astral, am intrat într-o casă.
Încep să caut, să cercetez; trec prin mai in11lte încăperi;
strig dar 11t1-mi răspunde nimeni. Printr-o uşă aflată în
spatele me11, îşi face apariţia un 01nuleţ care, după înfăţişare,
pare să fie cl1inez. Se îndreaptă furios spre mine şi-mi
spt1ne: „Asta e neobrăzare !" prin asta î111i dădea să înţeleg
că am îndrăznit prea n1ult, pătrunzând în do1neniul său, şi
că. i-am stricat liniştea. M-am înclreptat degrabă spre el şi,
fără 11ici o altă explicaţie, m-am !:lplecat şi i-am sărutat
1nâna. Gestul a fost pentru el o surpriză şi, pe loc, şi-a
schimbat atitt1dinea, deve.n ind priete11os.
A te opune sau a i11tra în co11flict cu entităţile întâl11ite
în lumea spiritelor echivalează cu a fi de fiecare dată învins.
Cea inai bună atitt1dine este aceea de a te sn1eri şi de a
cere sprijin sat1 iertare. Un1ilirea din toată initna şi blâ11deţea
dezar1nează cl1iar şi spiritele cele mai înrăite.
Suflete în chinuri si chinuitori de suflete
~
Mă aflu clin nu în lumea de dincolo şi, drept călăuză,
am un tânăr frumos la înfăţişare, care mă dl1ce de mână.
Amândoi alt1necăm la. câţiva metri deasup ra unt1i teren
1 adevărul11i evangl1elic.
1nlăstinos
, unde văd o multi1ne ' de oame11i: bărbati„ s1
' femei
în chint1ri greu de descris. U11ii stau aft1ndaţi în mocirlă
până la ge11unchi; alţii până la brâ.u, altora doar capul ·Ii
se vede afară, corpul fiind îngropat în întregi111e în apă.
A -
Indeosebi reţin figt1ra t1n.t1l bărbat cu fctţa crispată de groază;
corpul îi era cufu11dat în î11tregime, şi apa tno cirloasă îi
ajt1nsese la nivelul bt1zelor, gata să-i ir1tre 111 gt1ră. Alţii,
dimpotrivă, aveau picioarele 1nai n1ult sau 1nai puţi t1 în
afară~ capul şi 11artea superioară a corpt1lt1i fi indt1 -Jc vârâte
î11 mâzga mlaştinii.
Altă dată a!n fost ,dus în mijloc il u1 t1i lac, pe o
ins-ulă foarte mică, de proporţia unei plalf rtn ş i , pe ea,
A .
o fâ11tâ11ă ct1 cu1npănă. In jur11l fânt"nil , 1 ·Li tnultc femei
îmbrăcate în cămăşi albe. Toate erat1 ··t1p'tt ctt spăl atul
68
34
şi limpezitul rufelor, iar lucrul era săvârşit cu multă râvnă.
Pe st1prafaţa lacului înaintau spre mine doi bărbaţi, care
trăgeau de picioare pe ~n al treilea, cuftrndat cu capt1l î11
apă. Privin,d la această scenă, simţeatn în chip neplăct1t
încercarea prin care trecea insul ce se sufoca sub apă. I-am
î11trebat pe cei doi bărbaţi chi11uitori dacă nu cumva cunosc
un anumit suflet, pe care eu îl căutam. Mi-a11 răspuns sc11rt
că n11-l cu11osc. I-a1n lăsat în pace, observând că ei îşi
îndeplineat1 această îndeletnicire ingrată, c-u toată se1iozitatea.
Spiritele aflate în planurile superioare ajută pe
cele aflate mai jos, dacă acestea acceptă ajutorul
După ce am t1rcat mt1lt, am · poposit în faţa t1nei
privelişti ase1nănătoare cu cele di11 lt11nea noastră. Am văz11t
o casă frt1111oasă, constn1ită din piatră, Cll o grădină mint111ată.
Intrarea era prevăzt1tă cu o boltă de viţă de vie, de u11
verde cun1 nu111ai dincolo se î11tâlneşte. După c.e am, deschis
o 11şă, am întâlnit-o pe Maria Bărbulesctl, la care ain fost
solicitat să mă d11c. Din pri1na clipă a întâlnirii 11oastre,
ceva îmi sp1111e că î11 faţă se află u11 s11flet, care tnă priveşte
cu toată amabilitatea. Ea î1ni dă tnai multe sfatt1ri ct1
caracter religios, pe care le prî1nesc fără nici t111 fel de
î11doial ă, ele fijnd clare şi precise, conforrn 111tru totul
"
It1 continuare, o întreb dacă îşi adl1ce aminte de Crintea
Io11, o rudă a ei mai 111depărtată - inoartă de mult. Şi iată
răspt1nsul ei: „Noi, cei de a~ci, coborâm la cei ce locuiesc
"
i11ai jos decât noi, şi-i ajt1tăm." 111 final, îmi iau rămas 'bun
de la ea şi părăsind-o, tnă simt atras spre o altă încăpere,
ur1de mă şi îndrept, fără să--mi pu11 întrebări. Acolo întâlnesc
mcti multe fete tinere. Privirea îmi este atrasă în chip
deosebit de o tânără care, prin frumuseţea ei, întrecea ct1
mt1lt pe celelalte. Are o figură de o fr11museţe rară, încadrată
de tin păr bogat, de culoa~e arămie închis. U11 sentiment
de respect mă obligă să f11torc privirea şi să părăsesc
încăperea. Nu înai11te de. a întreba ci11e este. Mi s-a răspl1ns
că este Sf. Mucenită •
Ecaterina. Aud îndată un imn de slavă
ad11s lui Du1nnezeu, cântat de voci on1e11eşti, dar de o
69
suavitate inexprimabilă. Dacă ar fi fost să procedez după
voinţa mea, aş fi preferat să rămân veşnic acolo, ascultând
această muzică încântătoare.
În continuare, urmărind îndeplinirea misiunii ce mi-a
fost încredinţată, am făcut o invocare, rugând să fiu ajutat
pentru a întâlni şi pe Crintea Ion. Imaginea şi gândul la
el m-a desprins de lumea minunată în care mă aflam - şi
"'
am pornit alunecând în jos. In urma mea, se auzea încă
minunata melodie - dar, pe măsură ce coboram, spre mine
se ridicau alte ·glasuri 01neneşti, care, de data asta, câ11tau
cântece pur lumeşti. Dintr-un astfel de cântec am reţinut
cuvintele:
Patru boi cu lantu-n
, coarne,
Ţine pe mândruţa, Doamne !
Iată-mă, în cele din urmă, ajuns într-o câmpie fără
prea multă vegetaţie, mai precis într... un loc asemănător unui
lan de grâu, pe unde trecuse secerişul şi acum nu se mai
vedea decât miriştea. .În faţă, o şosea obişnuită, nepav·ată.
Ici-colo, câte o piatră mai mare, printre pietrişul ce acoperea
toată lăţimea şoselei . În dreapta, văd o grădi11ă cu pomi
frt1ctiferi, împrejmuită cu un gard de sârmă. Sub un pom
zăresc două fete tinere. Una din ele dă cu cotul celeilalte,
î11demnând-o s ă se uite spre mine, după aceea se ridică în
picioare şi amândouă pornesc î 11 întâmpinarea mea. Am
înţeles din gândurile ce schi1nbau între ele că prezenţa 1nea
le distrează oarecum. Eram destul de departe unii de alţii,
dar dincolo.
o asemenea distantă ' nu contează r Le-am lăsat
să se distreze în legea lor şi mi-am continuat drumul.
După scurt timp de mers, am văz11t în faţa mea, pe
partea dreaptă a şoselei o baracă construită din scânduri
2x3 m (ca pe şantiere, pentru păstrarea sculelor). Mă simt
atras spre această baracă - şi iată-m ă, până la urină, ajuns
în i11terior. Aici am st1rpriza de a î11tâlni pe Crintea 1011.
Sta tolănit pe pământ, în societatea unor tineri pe care
p ământenii nu i-ar socoti decât nişte derbedei ce-şi duc
existenţa din expedie11te. Aceasta era societatea celt1i că11tat.
La apariţia mea s-a ti dicat pt1ţin în st1s, iar eu l-a1n întrebat
d acă el este cu adevărat, deşi aveam certitudinea identităţii
lui. Mi-a răs pu11s afirmativ. I-a111 des tăinuit rostul vizitei
mele si'
cine m-a trimis la el.
70
35
- A - da - mi-a răspt1ns el. Ştiu , ne\1asta mea! Dar
.., .
spune-111i, ea când vine s ă-i iau cerceii şi inelele, şi sa 1
le vând?
An1 înţeles că dorea acest lucru pentru a-şi satisface
pasil1nea jo,cn1ui de · c ărţi şi a petrecerilor î 11 societatea
insilor
,
de fată. ' .
N . . an1 ş tit1t ce răspt1ns să-i dau. Dir1 această situaţie
am fost scos - ca să zic asa
. - . - de alt eveniment cu tott1l
neaş teptat. Prin peretele de scândură s-a făcut o deschidere,
prin care a pătruns în interior o fe111eie cu 11aine de
călug ăriţă, însoţită de alte două călugăriţe . Avea î11 mâna
dreaptă un potir. A1n înţeles că vine să-l împărtăşească pe
Ion Crintea. C·u toată evlavia s-a apropiat de el şi i-a oferit
sfânta î1npărtăş anie . 1011 Crintea a refuzat - şi adresâ11du-se
prietenilor lui a început să facă glt1rne şi să râdă fără
socoteală. Călugăriţa a primit refuzul său cu o privire
,.,
compătimitoare şi s-a îndepărtat în linişte . In clipa în care
ea a părăsit baraca, am simţit şi et1 acel sentime11t ce-l
încerci atunci când, cli11tr-o pornire dezinteresată, _ vrei să
ajuţi pe ci11e\ra ş i acesta refuză pur şi si111plu. Crintea Ion
şi prietenii lui de petrecere făceau haz, apoi ::1u început să
cânte t1n câr1tec lumesc. Dintr-o dată însă, cântăreţii au
amuţit. În baracă. at1 pătrt1ns alţi ti11eri. Di11 ce î11 ce n1ai
mulţi . Fieccrre er~1 grăbit şi se îngl1esu1a, că11tâ11d să-şi facă -
loc. În1bulzeala era aşa de mare încât îi obliga pe locatari
să se întoarcă într-o d11ngă. Cineva îmi transmite mental
că această strâmtorare reprezintă o sancţiune în urma re-
fuzul1ti de a primi aj utorul oferit de divinitate prin spiritele
din planurile superioare.
. Am plecat în căutarea lui Crintea, fără să cunosc, în
afară ·de n111ne şi d,e înfăţişarea du1)ă o fotografie, şi alte
amănt1nte despre modul său de viaţă de pe pământ.
După întâlnire, persoa11a care m-a solicitat, mi-a sp11s
despre el c-ă a fost ofiter şi că a dus o viaţă dezordonată:
chefliu, cartofor, afemeiat.
D espre Maria B ărbulescu mi s-a ~pus că în vi aţă a
fost o femeie evlavioas ă şi că a avut ca patroană pe Sfânta
„ I 4 • v• ...., 4
Ecatenna. Ch1p11l acestei ent1taţ1 11u semana cu n1c1 o icoana
.., .., .....
a sfintei din câte văzusetn prin diferite biserici.
După două luni de la această întâlnire, plecând în
concedit1, a111 trecut prin Cr·a iova.. N11 ştiu cum s~a întâmplat,
71
 dar mergând pe strada Al. Odobescu, ceva m-a înde1nnat
să intru î11tr-o biserică al cărei hram este Sfântu] Ierarh
Nicolae. Acolo, privirea mi-a fost atrasă de o pictură aflată
pe ferestrele din parte.a stângă, l1nde se af1a chipul Sfintei
A,
Ecaterina. Intâ]nirea de act1m, ce reda atât de perfect chip11l
văzut de mine dincolo, m-a emoţionat până la lacrimi. Mai
. ' această icoană se stabilise o
mult decât atât, între inine si
legătură intimă, ca aceea pe care o simţi când priveşti
fotografia un11i prieten foarte drag.
Tot în legătură cu această temă, la o întâlnire avută
dincolo cu Alexa11drt1 Voiculescu, întrebându-l despre un
prieten al săt1, Victor (decedat) mi-a răspuns c.ă Victor este
mai jos decât el şi că i-a făcut unele servicii. Ca şi î11
cazul anterior, mi se arăta o dată în plus cum lucrează
dragostea celui aflat pe · o treaptă superioară de evoluţie,
faţă de sufletele mai puţi11 ev.oluate.
Suflete cercetate în diverse rându1·i şi găsite în
aceeaşi stare de nemulţumire, de suferi~ţă
Am fost solicitat să cercetez sufl,etul celei care a fost
„
aici pe pământ Leontina Keleman, moartă cu treizeci de
ani în urmă, în vârstă de 62 ani.
La prima despri11dere de corp, după ce am coborât
câtva tiinp, fără să o pot găsi, cineva îmi transmite că
Leontina se află în regiunea Făgăraş, şi că se cl1.in11ieşte
răt1. A1n revenit în corp, fără vreun a]t rezt1ltat.
După câtva timp, la o nouă experienţă, ajungând într-o
localitate şi întrebând de ea, 1ni se sp11ne că o pot găsi
di11colo de barieră, adică dincolo de periferia acelei localităţi.
Mă îndrept i1nediat spre locul indicat şi, în cale, întâlnesc
o aşezare rustică. Un sat inic, Cll case f orinat cuşcă. de ~
câini, dar de proporţii ceva mai inari. Satt1l este populat
numai de ţigani. Mă adresez pri1nult1i î11 tâlnit, un bărbat
mai în vârstă, care sta turceşte în faţa casei.
- Da, o cunosc, îmi răsptinde el. Stă uite acolo !
indicând cu degetul în partea stângă, t111de mă şi deplasez.
Locuinţa Leontinei e un fel de ladă aşezată pe patru
pari, bătuţi în pământ; la o înălţime de patrlt ~ c.i11ci metri.
72
36
Deschiderea sa este chiar în direcţia unde privesc. Pentru
a ajunge la ea, trebt1ie să urc o scară tip jaluzea; dar, ct1m
nu reuşesc, încep să strig: tanti Leontina !
- Intră înăuntru, de ce te temi, că nu · te mănâncă 1
î1ni strigă de departe ţiganul; care mă îndrumase mai înainte.
- Da; aş intra - îmi zic et1 - dar ce să fac, că nu
pot!
Am revenit în corp, cu regretul de-a nu fi putut nici
de această dată s-o întâlnesc pe Leontina.
Într-o altă evadare, cobor în zone di11 ce în ce tnai
joase, fapt ce-mi produce o stare st1fletească neplăcută, ce
A
se amplifică pe măsura coborârii. In alunecarea mea, aud
un cântec din care am reţinut doar atât: ,,Leproşii şi
cancerosii stau la un loc şi 11u se întâmplă nimic !"
,
La u11 moment dat, mă opresc şi fac cunoşti11ţă cu
un bărbat ce se · recomandă Vasile. El îmi spune că ·O
cunoaşte şi că, în momentt1l de faţă ea se găseşte în „Karmă
circulară"! Am revenit în corp fără altă explicaţie.
Încă alte două ,,drumuri" în că11tarea ei, tot fără s-o
întâlnesc . În drun1ţil meu, suflete puţin evoluate se agăţau
de mine, încercând să mă împiedice - ziduri ce-mi barau
calea. Un tânăr îmi indică o direcţie spre care mă îndrept
imediat. Cobor o pantă şi întâlnesc un fel de gheretă
ponosită. Nu se vede nici un chip de om, ci numai câţiva
câini, pe care îi mângâi. Las în urmă această gheretă şi
mă îndrept spre un coteţ, ca pentrt1 porci. Aici deschid o
fereastră. Înăuntru, într-o ladă - troc de porci - zăresc un
. ~
fel de fetus dintr-un material albicios. Inchid fereastra şi
încep să strig: Tanti Leontina J
- Aicea sunt... Cici aicea s11nt ! răspuns venit de
undeva, dintr-un loc închis şi cu un ton ce indica suferinţă.
La auzul acestei voci, m-a cuprins un puternic sentiment
de milă pentn1 acest s11flet. Încerc să depistez locul de
unde am primit răspunsul. În stânga se vede un fel de
acoperiş de trestie, de formă conică, rezemat pe patru stâlpi
îngropaţi în pământ~ Sunt acum în faţa acestei construcţii
rudimentare şi mă gândesc cum să ajung sus. Din „ această
înct1rcătură sunt scos de o femeie, tip de ţigancă, ce se
apropie, ·grăbită de mine şi oarecum glumind mă întreabă:
- Ce, nu poţi urca ?
- Da, zic eu, şi o caut pe ta11ti Leontina 1
73
 Fără inenajamente, aproape br utal, îmi înfige mâna (o
mână aspră, de muncitor, cu unghii cresc11te ca nişte gheare)
în mâna mea stângă şi, în clipa u1mătoare, sunte1n împreună
pe înălţimea acoperi şului. În acoperiş se face o deschizătură
prin care zăresc do, ru~ o ladă aidom<:1 ca înfătisare
• •
cu cea
văzută mai înainte, în coteţul de porci, doar că este puţin
. . ~
n1ea. Dintr-o dată, fără să mă aştept, el se năpusteşte peste
corpul meu fizic, cu intenţia vizibilă de a pune stăpânire
pe el.
Acest fenomen este bine cunoscut în literatura spiri-
tualistă. Sufletele prea legate de lumea carnală încearcă să
revină la ea, împrumutând o haină străină, când se ivesc

ma1 nuca.. asemenea prilejuri. El cunoştea foarte bine acest fenomen,

- Ce este ? întreb eu.
Abia acum a început să intre.
- Cum adică?
- Acum se reîncarnează, chiar a.cn1n îşi face apariţia
în 1urnea asta !
Şi, cum eu continuam să rămân nedumerit, însotitoarea
'
mea deschide cutia şi din ea scoate un borcan, pe care
apoi îl deşurubează. Înăuntru, pe un fond de praf alb, .
disting iarăşi un fetus~ mai mic decât cel văzut în cotetul
de porci. Cum eu voiam să aflu şi alte eventuale legi care
guvernează lumea de dincolo, contactul se rupe brusc · si,
fără voia 1nea, sunt readus în corp. · Cu prilejul unei alte vizite, în lumea dul1urilor, îl
Nedumerire r Să fie oare o formă de ispăşire pentru
crima,., de avort comisă, în vremea existenţei de pe pământ?
In sfârşit, cu prilejul unei alte „evadări" o întâlnesc
căci discutasem despre el încă de la prima noastră întâlnire.
Am lăsat să se mai scurgă o bucată de timp, p,e ntru
a-i da răgaz, în lumea sa de acum, să se liniştească.
La o nouă peregrinare, sunt condus de o forţă invizibilă
într-o cameră, unde găsesc cinci bărbaţi" lungiţi pe pământ,
unul lângă altul şi bandajaţi ca nişte mumii. Printre aceştia
se afla şi
Ionel. Pe când îl priveam cu..... oarecare curiozitate,
înfăţişarea începu să i se scl1imbe. In locul capului său
t
apare un cap de lup. Cum stăteam plin de nedumerire în
faţa acestei metamorfoze penibile„ cineva nevăzut îmi trans-
mite: · ,,Este atitt1dinea pe care a avut-o omul în viaţă!''
întâlne.sc într-·o cameră de spital cu ~ulte paturi. Este
"
bandajat la cap cu un bandaj obişnuit, pătat de sânge. 111
privirea lui citesc cu uşurinţă că se află într-o încercare
A

într-un grup de femei de cea mai proastă condiţie umană. grea. In jurul lui se agită mai multe fiinţe răutăcioase, care
Toate vorbeau deodată, ţipau care mai de care mai strident. îşi bat joc de el. O entitate necunoscută îmi transmite că
Spre deosebire de celelalte femei, Leontina Keleman stătea Ionel este ambitios ' . că se ceartă cu toată lt1mea. M-am
si
"'
retrasă. In ochii ei se putea citi o tristete adâncă. La rugat de această entitate să-1-protejeze împotriva chinuitorilor
'
întrebarea pe care i-am pus-o mi-a răspuns că nu se simte - şi mi-a promis că o va face.
bine. După o vreme, pornesţ iarăşi în căl1tarea lui Ionel.
Mă voi ocupa acum de un alt st1flet întâlnit în lumea După · ce am trecut prin mai multe încăperi" ajung în sala
de dincolo; în diferite ipostaze, de nemulţumire, de chin., de aşteptare a unui cabinet medical. Pe uşa care· se deschide
de suferinţă. Este vorba de prietent1l nostru de gândire brusc, din intetior apare un bărbat cu capt1l complet bandajat.
comună, de drum comun - drum mistic creştin, Dr. Ion~l Se repede la mine, mă ia în braţe şi mă sărută. Mă simt
Ionescu, care ne-a părăsit la sfârşitul anului 1957, în vârstă obligat să fac acelaşi Iucru, fără să simt însă acea pornire
de 59 de ani. de afecţiune frăţească, pe care o simţeam de obicei, când
Cu el m-am întâlnit de mai multe ori. Mă voi rezuma 1"1 ·1n
" t"l
a neam.
doar la câteva întâlniri pe care le socotesc semnificative. La scurt timp, pe aceeaşi uşă îşi face apariţia şi Ionel.·
La scurtă vreme după ce Ionel ne-a părăsit, am încercat Părăsesc pe cel ce m-a îmbrătisat
„ „ si
r
îmbrătisez
de-acum ; 1i

să-l întâlnesc şi să-1 întreb o sea1nă de lucrttri în legătură cu toată dragostea pe Ionel. Necunoscutul a părăsit imediat
~ + •

cu trecerea sa în lumea de dincolo. camera prin uşa prin care venise.

Abia ieşisem din corp şi iată t:ă-l v· d îr1 --,un ra 1nea, - Cum te simţi? îl într,eb pe Ionel.
chiar lângă pat, parcă venit a11ume sr asist . I· <lcdLfblarea - Nu mă simt bine ~
74 75

37
 - Spune-mi cine este cel bandajat ?
- Este un bolnav.
Aveam de gând să-i pun şi alte întrebă.Ii în legătură
cu vizitele mele în lumea din care făcea parte acum. Dar
călăuza ce mă ocrotea în chip nevăzut nu mi-a îngăduit
să aflu mai multe şi m-a adus acasă, fără voia mea.
Am · lăsat să mai treacă un timp - când, la o nouă
pătrundere în astral, îl găsesc pe Ionel într-u11 beci. Nu
văd împrejur decât butoaie, unele mai mari, altele mai mici
- şi ni1nic altceva. Pentru a ieşi din impas, încep să-l strig,
cum am făcut şi în alte împrejurări . Observ cum capacul
unui butoi,' aşezat în poziţie răsturnată, se mişcă puţin într-o
parte. Mă apropii şi ridic capacul. În interior se afla Ion.el
în poziţia culcat. Este îmbrăcat în haine de ofiter-medic.
' .
Ne sărutăm ca de obicei.
- Oh ! îmi spune el, ce rece eşti l
Avea dreptate, eu însumi simţind că am săruţat un
obraz cald - cu alte cuvinte, î1ni si~ţeam răceala propriului
trup faţă de căldura corpului său astral.
- Ce să fac pentru dumneata ? l-am întrebat.
- Duceţi-vă să-mi aduceţi rădăcina golanilor, pentru
bătaia serge,nţilor.
La început, m-a surprins că Io_n el mi se adresează la
plural. Cre.z usem că sunt singur în beci,. deodată am simtit
că în dreapta mea se află un bărbat - călăuza mea - care-rci
control ează oric:e mişcare şi nu mă lasă să-l privesc.
Am intuit că prietenul meu ispăşeşte greşeli pe care
Ie săvârşise în viaţa lui de militar: bătaia sergenţilor.
Mă aflu tot în căutarea lui Ionel, pe versantul împăduri t
al unui mt1nte. Pe iarbă, la câţi va metri de mine zăresc
mai multe fetiţe minuscule, de doi-trei centimetri. Curioz-
itatea 1nă face să mă îndrept înspre ele şi să cercetez aceste
păpuşi vii. Pun mâna pe una din ele şi, cân d 1nă pregăteam
s-o studiez, simt în podul palmei înţepături foarte dureroase.
Păpuşa se ~ipise în scobitura palrriei ca o ventuză. Printr-un
gest de scuturare a mâinii, reuşesc să mă debarasez de ea.
. Mă rog insistent să fiu aj11tat pe11tru a-l în tâlni p e
Ionel. Alunec pe deasupra t1nui loc f)UStiu . Totul pare
pârjolit de o arşiţă necruţătoare. N t1 exist 7 fir de iarbă , nici
o t1rmă de viaţă. Arşiţa Soarelt1i distrusese totl1l î11 chip
76
38
desăvârşit. Acest pusti11 îmi creează o stare de mâhni re~
greu de explicat în limbaj omenesc.
A
La o nouă solicitare, decorul se schimbă. 111 locul
deşertului apar munţi, văi şi câmpii acoperite ct1 păduri şi
vegetaţie de un colorit de la verde deschis la galben ruginiu,
culoarea pădurilor de stejar către sfârşit de toamnă. Culorile
sunt mult mai pronun ţate şi mai vii decât în lt11nea noastră.
S i11g11rătatea devin e din c,e în ce mai apăsătoare şi mai
greu de suportat. Perseverez, totuşi, şi solicit din nou
ajutorul divin.
~ Se produce o nouă schimbare de clecor. Mă găsesc •
tot în tr-o regiune muntoasă, de data aceasta însă, în locul
pădurilor nesfârşite, apare un oraş cu clădiri 1nedievale,
construite din piatră, cu turnuri prevăzt1te cu crenele şi
porţi de fier. Văd u 11 zid pe jumătate prăbuşit, acoperit de
muşchi şi lăstăriş crescut la voia întâmplătii.
Nici în acest mediu nu întâlnesc pe nimen i. Singurătatea
este mai apăsătoare decât înainte~ Usile
'
caselor si. portile
'
par ferecate. Nu se arată ţipeni e de om sau de animal. Mă
ridic. la înălţimea un11i tur11 şi pri11 descl1izătura t1nui crenel
încep să strig pe Ionel, fără să primesc nici Lln răspuns
din nici o parte. ,,Doamne, îmi spuneam, cât de ap ăsătoare
A
p oate fi această linişte de moarte !" Incerc să desc11id o
uşă de fier. Uşa nu se urneşte - şi încep să strig din no11.
A
Imi răspunde doar ecoul propriei mele voci.
Niciodată, de când vizitez această lume, n-am trăit
clipe mai înfiorătoare. Viaţa părea să fi dispărut de n1ult
de aici. Un efort, o nouă rugă fierbinte. Şi, deodată, ajutorul
A A • Ir.I V
nu 1ntarz1e sa soseasca.
Văd în faţa mea, la o oarecare distanţă, patru persoane:
un bărbat, două femei şi un copil. Mă cuprinde un sentiment
de mare bucurie că, în sfârşit, în acest pustiu găsesc pe
cineva cu care să p,o t vorbi şi să cer sprijinul de care
.... .
avean1 atata 11evo1e.
La întrebarea mea, una dintre femei, îmi răspunde
că-l cunoaşte pe Ionel - şi preci zează că ştie şi casa unde
stă. O mare bucurie îmi copleşeşte sufletul şi imediat o
rog să mă însoţească l Ea însă ţine să-mi spună că ni1neni
nu îndrăzneşte să intre î11 casa unde locuiesc ei. Deci, mă
gând~sc eu, nu este vorba numai de Ionel, ci şi de altcineva,
care este împreună cu el.
77
 - V oi intra eu ! îi spur1 ct1 toată energia ,de care
dispuneam, .nt1mai să-mi arăţi locul u11de poate fi găsit.
Fiind obosit de atâta cale şi de atâtea piedici, o rog
.._. ~ „ _ V 'V
sa ma ajute sa ma pot menţine cât mai inuit posibil în
acel mediu. O iau de braţ cu hotărâre, gest pe care ea îl
aprobă zâmbind. Şi astfel, făcând grup cu cele patru suflete,
?upă câtva timp de mers, ne îndreptăm spre o casă obişnuită.
Insoţitorii mei s-au oprit la oarecare distanţă, Iăsându-.mă
să mă apropii singur de casa indicată. Cân.d eram pe punctul
de a bate la uşă, observ că sub rnâner uşa este mânjită cu
ceva de culoare galbenă. Însoţitoarea î1ni atrage atentia
. , - să
nu mă murdăresc. Bat în uşă, ceva mai jos. Concomitent,
observ că uşa se poate deschide şi pe dinafară, prin apăsarea
u~ui sistem de pârghie. Apăs pârgl1ia, în acelaşi timp însă
cineva deschide uşa din interior.
A -
In prag apare o figură cu adevărat sinistră. Un bărbat
de statură mijlocie, cu un cap mare şi chel. Faţa lt1i are
o culoare de ceară. Pe piept i se vede o cicatrice ,de vreo
treizeci de centimetri, şţ o rană nevindecată, cu o c1ustă
w • . . ~ .
neagra, ce-m1 provoacă repulsie. Imi dau seama că teama
însoţitorilor este pe deplin justificată; numai privirea acestei
figuri te face· să te cutremuri. Îmi păstrez calinul si . 'întreb
-
dacă Io11el locuieşte acolo. La răspuns11I său afirmativ, fără
.... .
sa mai aştept vreo i11vitaţie, pătrt1nd singur în .interior. Aici,
pe un pat rudimentm se află prietenul meu căutat. Este
1
complet dezbrăcat. La vederea mea, începe să se lamenteze:
„Ce să fac, sunt grav bol11av si mi-e teamă de moarte ,~,
!\ ~ '
.. II sătut pe braţul stâng de mai. multe ori, apoi îi
raspund: ~,Domnule doctor, eşti mort de trei ani si câteva
lu11i ! Cu1n vorbeşti de moarte? Ai murit la Crăci~n. Ceea
ce trăieşte este doar sufletul, care e nemuritor!''
Sub ochii mei, Ionel începe să se destrame. Mai întâi
îi dispare partea exterioară a capului, aşa încât îi văd
creierul; apoi, treptat, se descompt1ne de la cap spre picioare.
Privirea îmi este ap·o i atrasă de celălalt suflet care,
pe un ton de vădită disperare, mi se adresează: ,,Dar cu
mine ce este?'' Atitudinea lui atât de înfricosată '
mi-a
-
provocat milă şi i-am răspuns şi lui acelaşi lucru. Auzind
că sufletul trăieşte şi că este nemuritor, privirea lui plină
de groază iniţial, s-a schimbat bn1sc într-,o privire plir1ă de
78
39
sperai1ţă, .de bucurie. Acum, cu această sclipire în ochi,
urâţenia lui nu mai este i11suportabilă, ca la început.
Fără să mai privesc în st1s, ain simţit bucurie şi mare
- -
satisfacţie şi în grupul de suflete care mă ajutase. M-am
desprins apoi din realitatea spirituală - şi. am revenit în
corp, aducând odată cu mine aceeaşi en~rgie ce mă însoţeşte
de fiecare dată la i11trarea î11 corpul fizic. Am impresia că
atn stat mult .mai mult decât oricând în lumea de dincolo.
Pe Leontina Keleman 11u am cunoscut-o personal şi
asupra modului său de viaţă aici pe pământ, di11 cele relatate
de alţii, nu vreau · să mă pronunţ sau să trag concluzii. Atât
ştiu însă: că acest biet suflet, ajuns dincolo, este obligat
.
să plătească prin suferinţă şi chinuri cumplite tot răul pe
care 1-a săvârşit în timpul vieţii, aici, printre noi.
A
In schimb, pe Dr. Ionel Ionescu l-am cunoscut destt1l
de bine, pot spune asta fără să greşesc prea mult. M-a
ajutat pe drumul ce duce la viaţa spirituală, punându-1ni
la dispoziţie biblioteca sa, adunată cu mari sacrificii băneşti.
Mai ·mult chiar, m-a aj11tat şi din punct de vedere material.
În casa lui, în vremuri vitrege pentru mine, timp de mai
multe luni, am găsit o bucată de pâine şi un loc de dormit.
Di11 păcate, nu întotdeauna am fost la înălţimea ajuton1lui
pe care el a înţeles să mi-l dea.
De timpt1riu a rămas orfa11 de tată, împreu11ă cu alţi
şapte fraţi, el fiind al treilea ca vârstă. A avut o tinereţe
plină de lipsuri şi a inuncit din greu pentru susţinerea
întregii familii. Mai târziu a ajuns m,e dic militar şi a
. •
continuat să fie sprijinul fraţilor săi până ce aceştia s-au
căpătuit. Modul său de viaţă, aici~ pe pământ, a fost
asemănător cu cel al majorităţii ofiţerilor ,din acea vreme,
cu resurse băneşti suficiente pentru a-şi pennîte orice f~el
de co1nodităţi. Şi viaţa lui s~a scurs în mod obişnttit până
într-una din zilele anului 1949, când i-a căzut în mână o
cm1e ce trata probleme spi1itt1aliste. Din acea clipă, aşa
cum mi-a mărturisit, sufletul său n-a mai avut astâmpăr.
. .
O sete nestăvilită de cunoaştere a pus stăpânire pe întreaga
lui flintă.
•
Voia să studieze tot ce s-a scris în acest do1ne11iu .
ct1 sacrificii deosebite a reuşit să-şi înjgl1ebeze o frumoasă
bibliotecă în 1naterie. Ajunsese un maestru în ct111oaşterea
problemelor de filo·zofie în acest domeniu. Folosind un
li1nbaj ales, av·ând o minunată dicţiune şi o mare putere
79

de convingere, era în stare să vorbească ore întregi, încân-
tâ11du-ţi at1zt1l, mângâindt1-ţi sufletul. Cu mare părere de
rău te desprindeai de el. Sămânţa cunoaşterii lui o împrăştia
cu dărnicie tuturor celor ce veneat1 în contact cu el,
neprecupeţindu-şi ti1npul, trecând peste orice calcul.
Îmi amintesc cât de mult îl frământa dorinta
- , de a sti'
dacă trecerea din planul astral în pla11t1l mental se fa.c e sau
nu prin deplasare de po· ziţie. Trecând dincolo, el i1t1 a uitat
să-mi explice această problemă, rămasă nelămurită. La o
întâlnire ce am avut-o cu el mi-a demonstrat pe loc ce
înseamnă trecerea de pe un plan pe altul. Mă ia de mână
şi, ca un bun pedagog, îmi demonstrează: ,,Vezi,„. acum
sunte1n în plan astral, fiecare din noi ne vedem şi ne
simţim corpurile astrale, iar acum trecem pe planul mental''.
Orice formă dispare şi, într-o clipă, fără să ne deplasătn,
se prod~1ce o transformare strucn1rală: suntem tot noi, însă
fără forme de corp omenesc. Fiecare din noi simte şi are
certitudinea existenţei celuilalt. N-a durat decât o fracţît1ne
de timp această lecţie pentru mine, după c-are tot în1pret1nă,
am revenit la forma iniţială a corpul11i asti·al, mai comodă.
Prin această demonstraţie, el s-a eliberat de o,bligaţia ce
socotea că o are fată '
de mine.
Jt1decâ11d după toate aceste grăiri de bine, aţi fi
î11dreptăţiţi să vă întrebaţi de ce acest s11f1et să nu se bt1ct1re
dincolo de o aşezare mai bună? De ce oare este obligat
să trăiască în medii atât de neprielnice, cu suferinţe, cu
chin ? La nedume,rirea dumneavoastră legitimă, nu fac decât
să repet ceea ce însuşi Ionel ne-a comunicat la o întâlnire
pe care ghidul nostru Antal ne-a prilejuit-o, la câteva luni
d11pă 1noartea sa:
_ ;,Nu mi-e bine. Am venit să vă spt1n că nt1 mi-e bine.
Exemplul vieţii mele să-l aveţi. Am trecut printr-o panică [
Iată ce \ 1reau să vă spun: Ştiu tot ce se vorbeşte despre
mine, ştiu tot ce se gândeşte despre mine şi mă doare
inima pe11tru că n-am înţeles încă adevărul; Nu mă pot
desface însă. Este în lun1ea aceasta o lege, pe care n-o
ştie nimeni, nicăieri nu e scrisă, în nici o carte n-arn citit-o.
Taine pe care cărţile nu le ştiu nu le sptin. Am suferit
mult în primele zile, pentrt1 că am văzut lucruri pe care
nu le înţelegeam în viaţă. Ain plecat înnebt1nit de groază,
m-am î11spăimântat ,când mi-am dat seama care e starea
80
40
adevărată în care mă aflu. A fost îngrozitor. Într-o zi trebuia
să se întâmple . . Totuşi, am suferit pentru că eram înlănţuit
de femeie, m-am zbuciumat, am scrâşnit din dinţi, m-am
• „ "-' • • •
rostogolit de durere, de furie~ de neputinţa, şi apoi m1-am
revenit. Înlănţuit de patimă am fost; şi când a dispărut,
am văzut realul, am văzut mârşevenia, murdăria în care
m-am bălăcit şi pentru care nu m-am putut ridica, şi pentru
care azi mă chinuiesc. Frânt de 11eputinţă, mă zvârcoleam
în durere, uram şi nu ...mi dădeam seama şi m-am trezit.
Durerea mea mi s-a pă1llt atunci inutilă. Patim.a, patima
m-a coborât. Orice elan spre Dumnezeu se rupea şi aceste
patimi mă sfâşiat1.
Inutilă 1ni-a fost viaţa. Ce-am crezut şi ce am avut ?
Dacă nu ne descătusăin de toate aici, e zadarnic. dincolo
'
e si mai rău. E o lege de granit. Să nu faceţi ca mine!
' . .
Degeaba ain citit, nu-mi foloseşte la nimic. Acum ştiu ..._ş1
la ce-mi foloseşte ? Tot la fund sunt~ nu mă pot ridica. In
. . "" .
loc să citesc, trebt1ia să practic. Veneam ş1 va ţineam
' - -
cuvântări si eu ntl lucram nimic. Durerea e mai mare pe11tru
'
că ştiu, şi pentru că 11eputinţa mea e mare. Nici prin
rugăciune nu puteţi face nimic pentru mine ~ Chinurile sunt
îngrozitoare; este înspăimântător. Et1 llll pot să-l văd, eu
nu merit să-l văd pe Antal. V ai ce greşeală, ce bicit1ire !
Eu spuneam că voi veni să vă văd. Iată-mă,. aici, dar ~ufăr.
Eu credeam că voi fi vesel. Su11t cuprins de întristare.
Vreatt să mă desfac de tot ce e mizerie şi nu pot. Detest
feineia care m-a nenorocit. Când am aflat ce a făcut,
suferinta, mea a fost îngrozitoare. Mă detest şi pe mine.
Ce neliniste si zbucium este în sufletul met1 ! De aceea,
• • •
aveţi grijă, 1111 facefi ca mine! Nu vă leneviţi t Acum mă
odihnesc şi imediat ce plec înapoi începe zb11ciun1t1l met1
din nou. Curios, când vin spre voi încerc o buct1rie, când
vă văd şi când plec, mă bt1c11r iar, pentru că scap de mine
"-
insum1.
.
·• V _., •
Viata mea, tristă e dar mă rog: rugaţi . . va ş1 vot.
'
Mulţumesc pentrt1 gândurile voastre bu11e şi pe11tru dragostea
din suflet şi, chiar dacă mă judecaţi, r11gaţi-vă pentru suflet11l
m eu în suferintă. Si
. '
voi, dacă 11u veţi merge înainte. veţi
•
st1feri ca mine.
Nu vreau, nu vreat1, nu vreau şi totuşi trebuie să
plec" !
81
--- - - -- -----
 Ce s-ar mai pt1tea adăuga acestei minunate lecţii ce
ne-a prilejuit-o ghidul nostru Antal, aducând în mijlocul
nostru, prin intermediul mediului, pe fostul conducător al
cercului spiritist, Dr. Ionel Ionescu?
Chiar dacă am cunoaşte toată ştiinţa acestei lumi, cu
minunatele ei teorii despre bine, fn1mos sau adevăr, chiar
dacă . am inemora întreaga teologie cu învăţăturile sale
sublime, dacă nu trecem la practica desţelenirii pustiului
din noi, nu realizăm nimic. Dimpotrivă, întreg ştiutul ajunge
să ne acuze. Judecătorul se află în adâncimile noastre si • Iată cum simpla atingere, în anumite împrejurări, poate
nu iartă; nici nu are cum să ierte !
Cheia de aur a realizărilor măreţe este practica. Aici,
în lumea noastră, legaţi de corpl1l fizic, avem obligaţia faţă
de noi înşine de a destrăma întreaga condiţionare. Adică
această conştiinţă de suprafaţă, care ne împiedică să ne
inanifestăm ca oamenii adevăraţi, potrivit Sursei Divine din
care am purces şi spre care tindem - conştient sau inconştient.
Această preocupare trebuie avută mereu în vedere fie
în vremuri de satisfac ţii, de pace, fie în vremt1ri de grele
încercări, ,,fie aşezaţi în lume, fie în singurătate, zi şi
noapte, până la sfârşitul vieţii."
,·
O entitate se prăbuşeşte la simpla atingere, altele
evită uneori contactul cu mine.
După invocarea ce o fac, spre a fi ajt1tat, urmează
desprinderea de corp. Concomitent cu detaşarea, aud clar
un ţăcănit, identic cu zgomotul ce-l face o sabie la scoaterea
din teacă.
Vreau să mă îndepărtez, dar nu pot. Invoc din nou
ajutorul divin şi îndată se prezintă un bărbat înalt şi slăbuţ,
care-1ni spune, fără ca e11 s . .} întreb, că m-a ajutat în mai
multe rânduri. Apoi îmi mărturiseşte că se numeşte Walter.
Dintr-o pornire firească de simpatie ină spriji11 pe el şi,
pentrt1 a-mi arăta oarecum recunoştinţa că m-a ajutat, îl
mângâi p,e faţă. La atingerea mea, se dă puţin înapoi,
spunâ11dt1-mi că vibraţiile mele îi dăunează, apoi se
prăbuşeşte b.rusc pe un pat - şi, sub privirea mea, începe
să se destra1ne.
82
41
M-a cuprins un sentiment de milă, însoţit de părerea
de răt1 că, fără să vreau am făcut un rău acestui prieten
binefăcător din acea di1nensiu·ne. Ca orice vi.n ovat, conştient
de răul ce l-a1n făcut, încerc să repar greşeala săvârşită.
O· scurtă rugăciune - şi - minune I sub privii-ea mea~
capul prietenului Walter începe să se refacă. Dar este, ca
proporţie, mai mic decât apăruse la început. Faţa lt1i are
unele lipsuri, care-o fac să fie puţin agreabilă.
- Doamne câte taine nu ascunde lum_ea de dincolo r
pricinui unui frate dezagregarea - şi, deci, suferinţă.
La una din întâlnirile pe care le-am avut cu tatăl meu
adoptiv, 1--am găsit stând în picioare, neclintit, împreună cu
încă patru, cinci bărbaţi. Statul în picioare este tot o forn1ă
de suferintă.
1
Ca de obicei, m-a1n apropiat de el şi am încercat să-l
sărut pe obraz, însă n-am reuşit, pentru că el s-a ferit.
Această atitudine rezervată m-a afectat î.n inod deosebit.
Până la acea dată, întâl11irile noastre au fost însoţite
de calde şi cordiale îmbrăţişări. Ce s-a întâmplat de data
aceasta ca, în schimbul dragostei mele, să fiu tratat cu
răceală sau, aş zice, chiar repulsie ?
Poate natura vibraţiilor mele să fi fost cauza, aşa ct1m
îmi destăinuise Walter 1
Suflete ·găsite dincolo în stare de resemnare
La invocarea mea de a fi ajutat să întâlnesc pe
Paraschiva Ionescu, două mâini vânjoase ină apucă cu
hotărâre de mâini - şi apoi, desprins de corpul fizic, începe
alunecarea spre înălţimi. Din când în .când, văd în dreapta
si în faţa mea o lumină de intensitatea şi strălucirea Soarelui.
'
După câtva timp de alunecare sunt oprit şi tras brusc
în ·jos. Mă aflu în interiorul unei camere, deschid două
uşi, apoi pe a treia, care dă într-o cameră mobilată cu mt1lt
gust.
În mijlocul camerei se află t1n pat, pe care stă cineva
lungit, acoperit cu un cearşaf. Mă îndrept fără întârziere
spre pat şi, la apropierea mea, cearşaful este înlăturat. O
83
- - - - - --- - -- ----------__.J.~~
 am în faţa mea pe Paraschiva Ionescu. O întreb, totuşi Un alt suflet aflat în aceeaşi stare bu11ă de resemnare,
dacă este ea. Dl1pă ce lnj-a confirmat identitatea, îi spun este Constanţa Ionescu, inoartă acum doisprezece ani, în
că am fost trimis de fiica ei, Dina. Acest lucru a emoţionat-o vârstă de patn1zeci şi cinci de ani.
î.n mod vizibil.
Am fost întâmpinat de o fen1eie care îmi spune că
,. Ct1m te simti?
, o întreb eu.
o cunoaşte pe Constanţa şi, luându-mă de braţ, pătrundem
- Mă simt bine !
într. . o clădire, după care ne oprim în faţa unei camere.
- Dar ce ai făcut ca să te si1nţi bine? Cineva din interior descl1ide · tişa, iar însoţitoarea mea mă
- Ce am văzut la alţii , run făcut şi e11 ! invită înăuntn1, ea rămânând afară.
- De ce stai î11tinsă pe pat .cu. cearşaful deast11Jra ? A • • •
In faţa mea am acum perspectiva unei camere spaţ1oase,
- PentrLt întărire spi1ituală t unde se află o mt11ţime de bărbaţi, femei şi copii. Toţi
Un alt caz: Dr. Max. Popper care a părăsit lumea parcă s-au adunat la o prelegere. Din mijlocul lor se
acum trei ani, în vârstă de şaizeci şi patru de ani. desprinde Constanţa - căreia îi sărut mâna şi-i explic că
Desprins iarăşi,...
de corp, ajung în faţa unei căsuţe vin de pe pământ, trimis de sora ei.
modeste de ţară. Insoţitorul n1eu mă infonnează: „Max
- Te rog să-mi spt1i cum te simti?
,
Popper se află î11ăuntrt1. Nu aştepta să-ţi deschidă, căci nu
primeşte pe nimeni. Dar t11 treci p1i n ltşă !" - Bine! este răspunsul e.i clar.
"'
In urma acestor recomandări, 1nă îndrept sigur spre Dar ea (adică sora e.i) ce face?
uşa acestei căs11ţe pe care o deschid cu un singur gest. - Destt1l de bine ! îi răspund et1.
Interiorul: o cameră cu pământ pe jos~ fără nici un fel de - Dar cei1alti' ?
A -

n1obilier. 111 faţa mea, o a dot1a uşă, pe care o deschid la

.
.
La această întrebare n-am ştiut ce să-i răsp11nd, pentru
fel ca pe prima. Acun1, în faţă am o ca1neră mult mai
că nu-i cunosc familia.
111ică decât prima. Pare mai degrabă o carceră lipsită de
orice confort. Pe i1n pat rudimentar, făcut din u11a sat1 două - Te rog să-i dai sorei matale un sfat duhovnicesc,
scânduri suspendate pe„.patru pari bătuţi în pământ se află solicit eu în final.
Max. Este îmbrăcat în haine de aba de culoare închisă. Ea nu mi-a răspuns Ia această rugăminte.
Desi'
îl cunosc destt1l de bine dintr-o întâlnire anterioară sî
' În schimb, un bărbat care părea să fie conducătorul
am certitudinea identităţii sale, totuşi socotesc că este bine .
acestor suflete, îmi dă următorul sfat: „Să evite lipsurile
să-l întreb dacă el este.
ei !'' Îi inultumesc. Cu alte cuvinte, sora ei să evite lipsurile
- Da, eu su11t ! îmi răspl111de el prompt, cu un aer '
ce le-a văzut la cea plecată. Minunat sfat şi îndemn.
degajat.
Avem aici trei cazuri diferite de suflete aflate în
- M-a tri1nis Dr. Paul P.
aceeaşi stare de resemnare. În fapt) resemnarea înseamnă
Abia rostisem aceste cuvinte, că Max a sărit imediat
şi adaptarea fără cârtire, la condiţii de viaţă nefavorabile
în picioare, se1nn că numele acesta 1-a impresionat în mod
"
profund. Imi dau seama că în faţa mea se află un suflet în comp,araţie cu condiţiile avute aici pe pământ.
blând dar, mai ales resemnat la condiţiile de existenţă destul Supunerea desăvârşită este singura modalitate de a
de vitrege ce i s-au impt1s în noua ll1me unde a trect1t. limpezi apele sufletului. Numai în liniştea necondiţionată
- Dumneavoastră vă daţi seama că aţi trecut î ntr-o şi neforţată a sufletului~ putem descoperi adâncurile fiinţei
altă lume? noastre. Numai atingând această pace, pt1tem construi omt1l
- Desigur! îmi răspl1nde ,eJ ct1 mt1ltă afabilitate. co11form legilor divine.

84 85

42 - - - ------~---
 Or, în existenţa noastră
de pe pământ, interpretăm
A

Intreaga noastră activitate de pe pământ o .găsim

doar, după împrejurări, diverse roluri în scopul de a înşela
dincolo
buna credinţă, a semenilor. De. fiecare daţă însă, cei păcăliţi
suntem noi înşine. Dincolo, măştile şi aureolele dispar şi
Mă aflt1 din nou în afara învelişului ineu astral. Lângă rămânem în toată goliciunea noastră.
mine este cumnatul meu Nicu, care face parte din lumea
noastră, a celor întrupaţi. El este orb de cincisprezece ani.
A

11 întreb . dacă vede.

"
- Văd 1ninunat l lndoieli astrale în privinţa dedublării
- Da, zic eu, ochiul spiritual este sănătos. Acum cu
el vezi ! îi răspund. Eram pe punctul de a părăsi corpul fizic, când deodată
A

In dreapta şi în stânga noastră treceau grăbiţi: bărbaţi, zăresc cu ochii corpului astral; o tânără care se afla lângă
"
femei şi copii. Ii propun lui Nicu să observe dacă printre
-

patul meu. ,,Te rog să mă ajuţi să părăsesc corpul fizic!"

cei ce ne depăşesc, nu cumva este vreunt1l dintre aceia îi spun eu. Ea nu-mi răspunde, ci se adresează altcuiva
care au murit. Asta în scopul de a nu lăsa să treacă vremea din lumea sa zicându-i: ,,Lasă-l în pace, pentru că el îşi
fără nici un folos spiritual. închipuie că-şi părăseşte corpul !"
A

In continuare l-am rugat să mă strângă de braţ, pentru Spun un fierbinte „Doamne, ajută-mă !" şi, · îndată,
că vreau să-l duc la mama lui, Maria, decedată act1m 23 părăsesc corpul, apoi camera. Abia plecat, aud în t1rma
de ani. O scurtă mişcare şi mă ridic în sus, ducând cu mea, pe acea tânără lamentându-se: „Oare unde s-a dus?''
m ine acest bărbat viu - suflet detaşat inconştient, în stare O las cu nedumerirea ei si
'
îmi continui drumul în lumea •

de somn.
După ce urc puţin~ urmează. coborârea şi iată, am în
faţă pe mama Maria. Este îmbrăcată ca în viaţă.
- Uite 1 zic eu, ţi l-am adus pe Nicu, vorbeşte cu el l
Am depus în faţa ei un fel de haină .fără viaţă. L a
invitaţia mea, ea îmi răspunde cu o nuanţă de regret.
- Da, da l - dar nu vrea să-mi răspundă!
- Spune-mi cum te simţi?
- Cum să mă simt! Ştii~ ce ai făcut în viaţă, aia
găseşti aicea l -
astrală.
Nu mă supăr când ci11eva pune la îndoială desprinderea
sufletului meu de corpul fizic. Fiindcă şi · eu, la început,
m -am îndoit de propriile mele constatări. Nu citisem nimic
în acest domeniu, deci nu porneam de la un cunosct1t
teoretic spre a-l verifica prin experienţă proprie. A fost
necesar să treacă un timp pentru ca dov~zile pe care mi
le-a oferit Cerul, ca pe un dar unui sărac flămând şi însetat,
să se succeadă ca o avalanşă. Numărul impresionant al
dovezilor mi-a · dat certitudi11i din care nu mă poate clinti
~ • • 4 •

- Ca să te simţi bine, îi spun, să rosteşti tot timpul n1men1 s1 n1rmc.

'
rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Din păcate, eu nu pot săvârşi
actul de dedl1blare cu
La sfatul meu, mi-a răspu. ns mirată că n-a ştiut acest o uşurinţă care să satisfacă · curiozitatea oricui . . Pe lângă
lucru până acum, şi m-a asigurat că aşa va face. aceasta, detaşarea şi misiunea mea nu depind nt1mai de
- Dumnezeu să te ajute! închei eu convorbirea cu mi11e: este cineva dincolo care mă conduce şi mă protejează
mama Maria, după care revin în corp. în mod permanent. 1-run simţit prezenţa în mai multe
După desprinderea de corp, sutleteJe se ridică de la rânduri. Nenumăratele entităţi care, în mod făţiş in -au aju tat,
pământ şi se aşează fiecare pe treapta s,c ării de evoluţie la nu erau decât trimişii celui ce mă ocroteşte şi supraveghează
din umbră, ca să zic asa. „
care a ajuns. Nu ne putem aşeza inai jos sau mai sus, '

fiindcă nu ne îngăduie balastul, într-o măsură mai mare Prin tot ce am scris şi, probabil, voi mai scrie în
sau mai mică, din componenţa noastră astrală. acest domeniu, urmăresc un singur scop. S.ă demonstrez

86 87

43
 semenilor mei că nu există
moaite şi, prin urmare, că nu
are sens să ne temem de ceea ce nt1 există.
Ceea ce numim noi moarte nu este decât desprinderea
fiinţei noastre, cu tot ce avem noi mai de preţ (inteligenţă,
raţiune, voinţă, simţire etc.) de acest înveliş de ţărână,
pentru a trăi apoi mai departe într-o altă lume. Este atât
de reală acea lume în care peregrinez din 1948 !
"'
In încheiere, aş vrea să fac o precizare în legătură
cu îndoiala entităţilor din acea dimensiun_e, asupra detaşării
mele de suportul fizic. Lumea duhurilor vede pământul cu
toate ale sale prin . componenţa sa mai fină, adică prin
dublul fiecărui obiect sau fiinţă în parte. Aşa se explică
de ce acea tânără s-a plâns că nu mă mai vede în can1eră,
după ce am părăsit corpul fizico! Corpul astral împreună cu
celelalte elemente superioare şi spiritul părăsiseră haina
terestră, corpul, rămas inert pe plan fizic.
O entitate astrală mă socoteste nebun
~
Sunt iarăşi călător în lumea invizibilă, cu intenţia de
a întâlni o entitate conducătoare. Am ajuns î11tr-o î11căpere
asemănătoare cu o sală de aşteptare a unei policli11îci sau
a unt1i spital. Aici se află mai multe persoane care, întocmai
ca în lumea noastră, aşteaptă să le vină rândul la consultaţie.
Mi-am dat seama că nu pot să aştept prea mult şi am
cerut voie să intru, motivâ.nd că eu vreau doar să mă
conving dacă acolo se află persoana pe care o caut.
A1n priinit înci1viinţarea fără nici un fel de opoziţie
şiam intrat în cabinetul de consultaţie propriu-zis. Aici
am găsit alte persoane ce aşteptau să fie consultate.
M-am apropiat de medicul consultant, care era îmbrăcat
în halat alb. La întrebarea ce i-o pun îmi răspun·de că
numeşte Andru, apoi, fără să-l mai întreb ceva, după ce
mă fixe.ază cu privirea, îmi spune:
- Eşti nebu11 !
- Nt1 1 îi răspund .eu, păstrându-mi calmul. Eu părăsesc
corpul şi vin aici, în lumea dumneavoastră.
- Da, da t toţi nebu11ii spu11 că ei nu sunt nebt1ni.
88
44
A1n socotit că este de prisos să contin11i discuţia cu
111· lict1l din astral şi, părăsind ambianţa de spital, am revenit
111 ·orp. Medicl1l văzuse ceva la mine, care, pentru el,
t·1u11ifica nebunia. Desigur că et1 mă deosebesc de cei care
1t I ărăsit definitiv pămâ11tul. Iar această notă discorda11tă
văzttse si acea entitate, legi timând oarecu·m aprecierile
' "'"'
I11 l.
Tot astfel mă socotisem si . eu în 1948,. când 111-arn
d ·: ·operit în afara corpului fizic; co1nplet conştient, ini-am
i: atunci: „Asta nu se poate; Ct1m pot fi în dot1ă locu:·!
t if ·rite ?" Este adevărat că î11doielile asupra ide11tităţii mel'.
1sil ice n-au durat decât foarte puţin. Pentru mine, dovezi}{
{\ le obţineam prin experienţe erau categorice.
Ca să-mi conving o cunoştinţă de realitatea celor două
! 1111i, i-am adt1s o mulţime de dovezi-informaţii de la soţia
l lt • ·eclată, pe care eu nu avea1n cum să le cunosc (lucruri
111ti111e dintre soţi). Până la urmă omul mi-a spus că, totuşi,
11u crede; fiindcă informaţiile ce le adusesem de la decedată,
Il • a~ fi putut culege din inintea 111i, fără să mă ·deplasez
1 ~· t rt1l. M~am lăsat păgubaş. Am înţeles că nu trebuie să
rt >nving cu orice preţ pe nimeni. Mă simt obligat să
lcstăinui orice adevăr legat de lt1mea de dincolo, trăită de
111l11e. Şi atât. Convingerile şi le formează fiecare după
:; 1r1ic tura sa Sl1fletească. ·
Pentru cei cu adevărat interesaţi de acest fenomen 1nă
.:i111t dator să enumăr o seamă de efecte ce le-ain observat
ast1pra fiinţei mele în un11a dedublării.
a) Efecte asupra corpului fizic
Detaşarea de corp, fie ea şi de scurtă durată, conferă
{'< )rpului o stare de odihnă, ca după câteva ore de so1nn.
Revenirea î.n corp imprimă întregului organism energie
.,·i o voiciune neobişnuite, ce persistă uneori zile în şir.
Corpul fizic primeşte o hrană de o valoare superioară.
se l Jr1eori, după dedublare, mănânc numai în virtutea obişnuinţei
!;'i 11u pent111 că aş simţi senzaţia de foame.
b) Efecte mai importante asupra stării psihice
Fiecare revenire în trup procură sufletului o bucurie
i1ret1 de descris. Nu rareori mi se întâmplă să trăiesc starea
I bucurie î11soţită de lacrimi, semn al emoţiei ce mă
· vârseste. Aceasta am simtit-o si în vremurile vitregi,
" „ ' '
·1.nd, deşi am fost nevoit să trăiesc în condiţii de lipsuri
89

şi de teroare, m-a1n considerat printre puţinii fericiţi ai
a.cestui pământ. Călătoriile în acea lume mi-au schimbat
fundamental optica asupra existenţei. Ceea ce înainte îmi
provoca amărăciune, sl1ferinţă, revoltă şi ură chiar, acum,
în no11a. viziune, mă umplea de bucurie.
- Teama de moarte mi-a dispărut treptat, pe măsură
ce p1imeam mai multe dovezi privind raportul dintre corpul
fizic şi corpul astral;
- Am pt1tut constata nemijlocit dualismul fiinţei: de
o parte, corpul - şi de alta - suflett1l, ca parte distinctă,.
în care sunt înregistrate toate experienţele individului din
îndelungatul proces al evoluţiei sale;
- Marea descope1ire a 11emuririi sufletului m-a deter-
minat să p11n în vârft1l preoct1părilor i:nele nevoia de purificare
a propriului meu suflet; în acest scop am decis să practic,
,,Rugăciunea Inimii", atât de călduros recomandată de mis-
ticii creştini;
- Fiecare ded11blare a constituit pentru mine o noutate
absolută; nu am constatat niciodată vreo ase1nănare între o
dedublare şi alta n şi acest fapt demonstrează realitatea
fenomenului, în perfe,ctă concordanţă cu Legea Mişcării
universale.
Incinerarea procură sufletelor chinuri
înspăimântătoare
Mi s-a cerut să caut pe Dr. Max Popper, decedat nu
de mt1lt, care a dorit să fie incinerat.
După iuga şi invocarea obişnuită, am fost ajutat să
~ ărăsesc corpul. Mă înalţ puţin şi apoi cobor undeva într-o
·. ;căpere la demisol. Camera era din belşug mobilată, însă
prea mică pentru mobilierul existent. Pe un pat se afla
Max, care are corpul acoperit cu un pled. Nu i se vede
decât capt1l. Mă apropii de el şi-l privesc cu toată atenţia.
O călăuză nevăzută îmi sugerează să-l cercetez mai bine
şi fac ceea ce nu mai făcu~ ~111 până atunci cu nimeni. Pun
m.âna pe pled şi-l dau la o parte, ca şi cum aş fi vrut să-i
dezvelesc corpul, dar, surpriză, sub pled nu se afla nimic.
Gestul 1net1 l-a i1npresionat în mod deosebit pe acest biet
90
45
'
„u rict. Pe figura lui am citit un fel de jenă, amestecată cu
disperarea că este văzut în această postură nefavorabilă.
t '.apt1l, vrând parcă să-şi acopere ceva foarte ruşinos, făcea
lt)t felul de mişcări ca să aşeze pledul aşa cum fusese la
1n ~eput. Până la urmă, d-ouă n1âini invizibile au readus totul
Ia si tuatia initială.
. ' '
Sufletul meu a fost adânc i1npresionat, îndeosebi de
111ir11ica feţei care, aşa cum am spus, exprima ruşinea şi
{t)todată neputinţa de a-şi camufla absenţa corpului astral.
I-am cerut să spună ceva pentru familia sa, pentru
prietenii săi - însă el nu a rostit nici un cuvânt.
Am observat într~un colţ al cam,erei ·O urnă, făcută
tli11 pământ, din care ieşea câte o scânteie, ce se ridica în
stts şi apoi dispărea.
Din această întâlnire am înţeles că, prin i11cinerare,
au fost distruse an11mite co1nponente ale st1fletului şi că el~
o bună bucată de vreme, nt1 se poate manifesta. Am mai
ledus că această neputinţă îl face să sufere cumplit.
O familie mă solicită să-i aduc dovezi despre
•
nemurire
Sunt rugat să caut în lumea duhurilor duht1l lui Ştefa11
Vasilesct1 ' dece-dat cu 26 de ani în llrmă. Nu l-am cunosct1t
. '
în timpul vieţii sale. În familia lui~ ori de câte ori venea
vorba despre cel dispărut, nu se vorbea decât de bine. Mi
s-a dat fotografia lui şi, pentru o cât mai bună realizare a
întâlnirii cu el, am sfătuit familia să se roage în acest sens.
Desprins de corp, după ce parcurg o anume distanţă,
tnă opresc şi apoi încep coborârea. Încă de sus am observat
pe ci11eva care mă aştepta jos cu braţele ridicate. M~ op_resc
ş· facem cunoştinţă. Este într-adevăr Ştefan, cel din foto-
grafie. Judecând după înfăţişare, apreciez că este un o,m
ct1msecade. După ce-i spun că m-a tri1nis familia îl întreb
cum se simte.
...,
- Nu mă simt bine! răspunde el clar, cu o nuanţa
de tristeţe în glas.
.., .
În continuare îl .întreb unde locuieşte de f· apt, cac1
i11tuiam că nu acolo unde-l întâlnisem e locul său de trăire.
91
 În aceeaşi noapte, Maria, soţia lui Ştefan, a avut un
- Vin~ să vezi - ~ î~ ră~punde el cu fermitate, după 1.~ ·u indicaţiuni clare şi precise asupra întâlnirii 11oastre„
care, c11 ~nan~ drea~ta ma prinde strâns de braţul stâng. , ' t; tăcea că Ştefan a venit la ea acasă şi a întrebat-o cine
4

. A~ando1 pornim pe o scară de ciment spre interiorul ~ ; t ~ tânărul pe care l-a trimis la ·e l? Ea i-a dat toate
u~m b~c1. Pe măsură ~e coboram, atmosfera devenea pentru
A
uu·l.nuntele, ca şi cum ar fi fost în stare de trezie. De
m1ne din ce in ce mat greu de suportat. Din câ11d în când l ~~ ·1nenea în vis, Ştefan i-a mai predat şi un fular, care
ne ~ntâ~ne_am cu câte un câine lup, care venea din . fundui 1 c11 ăna aidoma cu fularul ce-l purtam eu, spunând că l-aş
bec1ulu1 ş1 urca la suprafaţă. Am întâlnit astfel patru ca"·l lll·
A, ..., . ' - - ' I i t1itat când 1-am vizitat, rugând-o cu insistenţă să mi-l
pru1a. la capătul de jos al scării şi, de fie.c are. dată, am
1 .stituie.
f?!osrt semn:11 cn1cii pentru îndepărtarea lor. În sfârşit, am Despre modul cum şi-a dus viaţa pe pătnânt, abia
aJuns la :a~aru: drumt1lui şi, o dată cu asta, îşi face apariţia ac itn mi s-a spus adevărul fără nici un fel de reticenţă ...
o . splendida caţea lup, î1npotriva căreia folosesc din nou
minunata armă. Deşi suportatn greu această ambiantă a1n
Ştefan în titnpul ultimei sale vieţi, a făct1t unele greşeli
avut suficient ră~az să fac o reflecţie: dacă aş fi Pictor, •t reciate ca fiind destul de. grave. A voit să-şi omoare
acest exemplar din familia canidelor ar fi pt1tut constitt1i ~'<)iia înainte de a se căsători cu ea~ pentru că îi refuzase
u1â11a. Pentru acelaşi motiv, a încercat să se sinucidă, dar
u11 mo~el neîntrecut, poate unic, prin liniile suple ale
a fost salvat în ultima clipă; în_ cele din urlnă a răpit~o şi,
corpului său.
.
,,....

In acest fund de beci, umed şi ct1 miros de mâzo-ă

astfel s-a pus temelia familiei Ştefan şi Maria VasiÎescu.
~
• A
ş1 mucegai, 1ntr-un colţ întt1necos erat1 aruncate câteva Din căsătoria lor a rezultat, pe lângă două fete, şi un
c~engi . şi puţine paie. Acesta este mediul de existentă al băiat, care a inurit la scurtă vreme după botez. Pe11tru acest
. · .. st1flet
b1etl1lu1 . .I La un
. . m„01ne11 t d at,
, n-am mat· p11tut suporta ' fapt, Ştefan s-a î11verşunat împotriva preott1lt1i, făcându-l
at1?1o.sfera ş1 ain vrut sa revin în lu1nea 1nea, dar Stefan vinovat de îmbolnăvirea copilului, cu prilejul botezului şi
ma t1nea strasnic de brat Am, f ost nevoit
• • • . _ • 'W ••
· sa. . , invoc
· ·· ' · ·· ·
spr1J1nul î11cercând chiar şi un act de violenţă împotriva lui.
d1v1n pentru a ma pt1tea despri11de din înclestarea bratult1i În politica de stânga, pe care o, susţinea cu convingere,
s~u - ~ă~i bietu~ suflet voia parcă să mă f~că să înţeleg 'l şi-a manifestat ateis1nul, atrăgând şi alte suflete pe acest
cat mai bine realitatea crudă în care era obli crat să \'ietuiască . drum întunecos. Iată doar o seamă de amănunte care nu
. AL a revenirea în corp, câteva zile, a.: simţit ~e braţ r~ic altceva, decât să confirme reversul trăirii sale în lumea
stransoarea de cleşte a acelei mâini. Mi-am pus întrebarea: ealaltă.
~o~ne, c~ fa_pte a ~utut să săvârşească acest om în timpul Impresia bună pe care mi-a făcut.:.o îşi găseşte con-
\ ~eţI1, ca sa fie obligat la o aseme11ea trăire în lt1mea de firmarea prin aceea că omul a avut şi multe părţi bune.
d1~col~? După aspectul său exterior şi după impresia ce Ajuta pe cei nevoiaşi, şi era gata să saiă în ajt1torul chiar
n:_1-~ facut~o, p~rea să fie un om cu1nsecade şi, de fapt, al unor necunoscuti. În casa lui a trăit at1i de zile un
pana atunci auzisem despre el numai luciuri bune · '
necunoscut, pe care l-a salvat de la moarte.
. . Abia terminasem aceste reflecţii ale mele, ~ă, fără
Peste câtva timp l-am întâlnit pe acest Ştefan din
voi~ ~ea,. sunt scos din corp şi în faţă mi se pune 0
11ou, ca locatar al unei case modeste. Stătea lungit pe pat,
pagina de Jllrnal, împărţită în trei coloane. Am retinut doar
acoperit cu un cearşaf alb. La întrebarea cum se ,,.. simte, nt1
concluzia la fiecare din ele: ·
inî-a dat nici un răspuns, ci numai a zâtnbit. ln această
1. pentru atitudine negativă în viată. ' 11ouă formă de manifestare, familia l-a recunoscut întru
2. pentru învăţătură negativistă. totul. În timpul petrecut pe pământ, când era mulţt1mit, se
3·. este obligat să trăiască asa '
! co1nporta aidoma: nu-şi exterioriza bucuria prin risipă de
. Amu aşteptat cu nerăbdare a doua zi, pentru a cere vorbe, ·ci tăcea şi zâmbea.
unele amanunte as11pra . felt1lui cum si-a , d1-1s viaţa
· ş• tefai1.
93
92
46
 . .A

La o nouă întâlnire, îl găsesc într-un mediu evident poartă opinci de porc, încălţate pe piciorul gol. II întreb
imoral. Cu Ştefan acum mă îmbrătisez ca vecl1i cunostinte cum se simte.
şi braţ la braţ ne îndreptăm spre poarta pe unde venise~.
• ' I

· - Se vede doar !
Pe drum îl rog să-mi spună ceva pentru soţia sa. · Prin acest răspuns scurt mi-a dat să înţeleg că întrebarea
. ... - N-am ce să spun 1 Femeia asta mi-a dărâmat întreaga m,e a este de prisos, starea lui fiind cât se poate de mizeră,
viata.
•
aşa - cu1n o arăta medit1l în care era obligat să trăiască .
- Te rog să-mi spui dacă pomana ce ti-a făcut-o ti-a · L-am sfăt11it apoi să se roage, arătându-i pe cât posibil,
, '
ajutat. roadele bune pe care le oferă rugăciunea.
- Da! M-a1n simtit mai bine! - Mă rog, mă rog... dar n11 dw·ează ! răspunde clar
•
cu o notă de părere de rău în glas - dându-mi să înţeleg
- Nu te superi dacă-ţi spun nene Stefan?
• •
neputinţa lui de-a se concentra în rugăciune.
~ O, nu, se poate?
Pe o măsută observ trei teancuri de cărticele care,
La despărţire, îl sfătuiesc sa""' se roage. '
după aspect, păreau să fie cărţi de iugăciune şi alte di\rerse
Răspun~ul
dat în legătură cu soţia sa, de asemenea cărţi cu caracter religios.
se confirmă. In timpul convieţuirii lor, s-au întâmplat unele
disensiuni, a căror relatare . aici o socotesc inutilă.
Aceeaşi
familie m-a solicitat să caut şi pe Dida, fiica
·Laude şi lăudăroşi şi dincolo, ca şi aici
mai mare a lui Ştefan, decedată cu douăzeci si sase de
ii A """' t "

ani ln .u rma, în vârstă · de douăzeci şi cinci de ani.

Protejat de ghidul care îmi prilejuieşte călătoriile în
Am întâlnit-o într-un mediu de suflete puţin evoluate.
lumea de dincolo, iată-mă ·poposind într-un m.ediu cu case
Mi-a răspt1ns că nu se simte bine, şi că ar vrea să vină
modeste, cu pământ pe jos, unde întâlnesc pe Elena Niger,
îr:_ lum~a noastră, dar nu i se îngăduie. M-a impresionat
o fostă educatoare, moartă în urmă ct1 un an.
gatul sau, prea lung şi subţire, în raport cu capul. De
Nu este deloc încântată că mă vede. Pe când trăia
asemenea, am re1narcat că îi lipseşte un dinte lateral.
A mi-a cerut chiar să n-o vizitez, întrucât (justifica ea) aş
înfăţişarea
ei caracteristică mi-a fost confirmată de
găsi-o într-un mediu prea josnic. I~am pus totuşi câteva
familie. Surpriza a constituit-o însă lipsa dintelui, un amănunt
întrebări, la care mi-a răspu.ns pe un ton aspru şi oarect1m
uitat, pe care numai relatarea mea a readus-o în memoria
dojenitor, altminteri decât în viaţă. După ce s-a îndepărtat
celorlalţi. Acest fapt, a constituit, de aseme,n ea, o dovadă
de mine, încăperea s-a populat de tinere şi tineri. Aceştia,
certă a întâlnirii reale cu fiinţa ce-s1 dt1ce existenta în
' ' după cum am intuit, veneau la Elena pentlu a primi
pla11ul astral.
învăţătură, ca de la o educatoare.
Am încercat să reţin o tânără care tocmai trecea pe
lângă mine, cu scopul de a-i pune unele întrebări. Pe un
~
Rugăciunea dincolo nu are durată dacă nu te ton sever, aceasta 1m1 reproşeaza ca n-am voie sa ma ating
,.., • V V Iii V . ''

de o sfântă. Imi cer iertare ·spunându-i că n-am ştiut că

A

obisnuiesti
' „ cu ea aici
Iarăşi călător
prin luJ!lea pe care atât de mult am
îndrăgit·o. De data asta întâlnesc o rudă a mea, Gheorgl1e
Bu1nbucea, mort în vârstă de 63 de ani. Ambianta în care
îl găsesc este cu tot11l vitregă. O cameră sărăcă~ioasă, cu
pământ pe jos. Este îmbrăcat cu haine rupte, în picioare
ină aflu în fata
•
unei sfinte .
Doi tineri, veniţi aici la prelegere, îmi precizează că
sfinţii au o anumită proeminenţă a obrajilor. Unul din ei,
după ce mă .analizează cu atenţie, îşi dă chiar părerea că
şi eu am o asemenea proeminenţă. Cum laudele lui făceau
1 otă discordantă cu ceea ce simţeam în sufletul meu, i-am

94 95

47
 răspuns imediat că sfânt poate deveni fiecare om, dacă,
• • ~ w
p~1~ voinţa, munca, perseverenţă cu sine, solicită sprijinul
d1v1n spre a atinge această supremă realizare.
- Aşa este. Ai dreptate! a răspuns plin de convingere
tânărul acela.
Ulterior, mi s-a com11nicat că la nivelul respectiv nu
era vorba de .nici o sfinţenie, ci doar de nişte suflete care
laudă pe alţii şi, în mod indirect, îşi aduc şi lor laude.
A rămâne indiferent la laude, ca şi la insulte, .iată
marele ideal la care orice 01n are acces ! Realizarea Iui are
loc numai în condiţia descoperirii Sacrului existent în noi
î11ş1~e.
•
!n .
A
această ipostază ego-ul - creaţie a timpului şi
spaţ1ulu1 - tace, omul se a11todepăşeşte, integrândt1-s,e în
Marea şi Sfânta Energie, din care îşi trage originea.
,..
lntâlnire cu mama şi cu tata (Stanca şi Gheorghe
Mladin-Jianu)
Doresc s-o întâlnesc pe mama. Întâlnirea noastră are
Ioc într-un beci de mari dimensiuni. În jurul meu, în această
locuinţă subterană, 11medă şi întunecoasă, nu întâlnesc cât
cuprind cu vederea i1imic altceva, decât pereţi sumbri,
• • A V - ... Mă simt bine!
acopenţ1 cu mazga. Mama stă lungită pe pământul gol si
umed~ fără ~ăcar să aibă ceva aşternut. Întreaga ambia11tă
poarta 1n cl11p pregnant pecetea singurătăţii şi a unei dezolări
greu de suportat.
Spune-1ni, mamă, cum te simti?
- Sufăr mult.
'
- Suferi pentru avorturile fă.cute în ti1npul vieţii ?
....
- Incă n-am ajuns la asta.
- Dar în ce constă suferinta ?
'
- Mi se pune pe ochiul din p,a rtea dreaptă o stelută
şi pe stângul două steluţe şi eu nu ştiu în care parte ~ă
mă uit!
„ Mamă, roagă-..te necontenit aşa: ,,Doamne Iisuse
Hristoase miluieşte-mă pe mine, păcătoasa!" şi fă aşa cum
te-am învăţat în viaţă: coboară mintea în i~imă şi ţine-o
acolo tot timpr11.
96
48
- La voi asta, merge, pentru că sunteţi obişnuiţi, dar
eu, uite, nu pot (la t1ltimele inele cuvinte, ea a întors capul
spre stânga şi a inspirat trăgând aerul din direcţia inimii,
după tehnica rugăciunii).
- Dacă nu poţi aşa, respiră normal şi fă rugăciunea
în iitmul bătăilor inimii .
- Spune-mi ceva despre tata.
- He, heee - el este bine.
O dată Cll ultimt1l său răspuns, tn-am desprins de
acest mediu şi am revenit în corp.
În mod deliberat i-am amintit tnamei despre Rl1găciunea
Ini111ii, întrucât pe patul de suferinţă, pe când era în. viaţă,
a1n sfătlrit-o să facă această rugăciune. Răspunsul este
categoric, repetarea mai îndelungată creează obişnuinţă şi
apoi automatisme. Or, înţelegerea unei stări de fapt nu
poate fi realizată prin evadarea din faţa acestei realităţi,
folosind ca intermediar o formulă.
S-au scurs t1nsprezece zile de Ia moartea tatălui meu
şii dornic să-l întâlnesc; m-am desprins ct1 hotărâre de
corpul fizic şi m-a1n avântat în spaţiul astral. După câtva
A
timp de alunecare spre înălţimi, mă opresc. In faţa inea se
află tata, cu care angajez următoarea disc11ţie:
. . Cum te simţi ?
,..
. . Iţi dai seama că ai plecat dintre noi?
- Da.
Ai văzut-o pe mama?
- Am văzut-o, mă, Ia grea suferintă '
este.
Acum că eşti aici, spune-mi, poate că ai alte
• •
posibilităţi decât noi, cei de pe pământ, ce cr,ez1, mai
durează mult st1ferinţa prin care trecem noi şi tara?
•
- Eu cred că nu mai durează.
- Te rog să vii, să ne mai întâlnim, dacă îţi face
plăcere.
"" .
- A m sa vin.
Pe tata l-am cunoscut foarte bine în timpul vieţii şi
mi-a destăinuit multe lucruri din întâmplările vieţii lui. Şi
iată câteva: ,,Mulţi oameni sunt necinstiţi: fură şi înşeală.
Unora, cu toate acestea, le merge bine, mie însă nu. Pe
lâ11gă un lucru obţinut în mod necinstit eu pierd şi alte
97
 lucruri câştigate cinstit. E
fur'~.
u nu sunt făcut să însel
. sat.I sa" Pe măsură ce rosteam aceste cuvinte pornite dintr-o
A t ' rcdinţă puternică, simţeam cum figura mea ia proporţii
. Incă din copilărie, tata a fost pentrt1 mine u11 model 1 1 cb ănuite. Afirmaţia atât de categorică a existenţei lui
de cinste si core tit d. E
. , . c t1 1ne. I demonstTa această at·t d' () imnezeu îmi dădea o · dispoziţie sufletească ce nu se poate
nu n11mai .' f .· . . . · I u 1ne
" . prin s ~tt1.1.1, c1 ş1 pr111 exemple proprii ele viată. exprima în limbajul nostru pământesc. Deoarece profesorul
. .· .. In timpu: v1~ţ11 .a trecut în dot1ă rânduri prin foc,uI nti contenea cu lamentările, m-am apropiat şi mai mult de
pu11f1cator al 1ncl11sor1lor comun1"ste f" . .d . .
. . ·· , 11n
"'
1mp11s in mod 'I, şi l-am întrebat ce pot face pentru liniştea lui. Mi-a
exagerat la cote de cereale s ~ . d ·erut să caut un cor bun, pe care să~I plătesc, să cânte
.7' ~ • •• , I pro use pe care 11-avea cu111
sa le acl11te. F1111d 1nuJti ani p11·ma1· ()1, co . VA. 1>cntru el. Nu mi-a precizat: cor bisericesc, însă acest lucru
~ • • ,,., , · mt1ne1 artop a
UJ ·

ost socotit ch1abt1r. In fî11al a fost . . d. ' ·ra de la sine înţeles, fără a fi nevoie să exprime prin
c d - . . . ' <= 1zgon1t in gospodărie,
are ~ even1t sed1t1l cooperativei agricole. "'rai. Da, da, am gândit eu, în sinea mea, lucrul ăsta îl voi
Intrebat cum se simt "' d "' · . face pe parcurs .
. 1 . e can 1ş1 vede casa s1 bunun··re
ce e avea " "'
< in mana t1nor oam.e11i străi11i - ,C · . - Nu! Chiar astăzi ! a fost răspt1nsul său categoric.
le · ,, . .. „ a Şl cum nu
" -am av~t.;. a f?s.t rasp.unsu1 său sincer, de suflet resemnat N-am mai zis nimic. Era ziua de Sfântu Dumitru -
In faţa v1c1s1tt1d1n1lor vietii. el mai bun prilej să merg la biserică şi să ofer ceva
'
Sp·re sfârsit cu un a · "' . pentru cor, gândul acesta a făcut ca duhul profesorului să
d . .. ,. ' . n ina1 1na1nte de a i1e părăsi
eş1 nu era bolnav, mi-a spus· Simt 'J .~ • •
se volatilizeze, devenind din ce în ce mai diafan; după
. . . -.- ,. . . · " ca nu mai am n1c1 c·rre a dispărut complet.
un Iost pe pa1nai1t; şt1t1 că trebuie să mă dt1c dincolo, la
loct1l ,. .Ineu, unde se duce toată_ lurnea . . ". Dorinţa lui a fost îndeplinită chiar a doua zi, prin
con1l de la Patriarhie.
" . v
Intr-adevăr, a părăsit această lun1e ca un resemnat
~ •
.. . .
· ·

i1npacat ClI el s1 cu 111rnea fără .., d: " . . .,

„ . . „.: ' · sa a uca n1c1 t1n fel de
acuzat11 n1c1 macar cel 1 . . .
d . 1 . : . . . . .. . . . or care -au Jeft11t de averea mostenită
Păcatele săvârsite aici le vom avea în fată dincolo
din ~ a par1nţ11 lw ŞI pe care s-a străduit s-o mentină tn,rd1'nd•
greu. · ' si
'
vom suferi în functie de cunoasterea si
'
' " " ,
gravitatea lor

Un. suflet chinuit Un accident groaznic de circulaţie a cunnat la numai

tJatruzeci de ani, viaţa unei bune colege şi prietene, Georgeta
Peregrinând în I·u al..... ,.. Marin. Fire sentime11tală, cu tendinţe de independenţă, şi-a
. . mea as tr a, am in tâlni t, fără să-I
caut anume, pe fostul . rof N 1· . . . . . ... consun1at tinereţea risipind, deseori cu prea mare uşt1rinţă
• . .., P · · orga. Are o f1gura contor-
. A
ti1npt1l preţios dăruit şleft1i1ii şi progrest1lui ei spiritual.
p
s1l~n. ata, ~em. ~nstrand prin aceasta o mare suferinţă interioară
ange s1 pla11s· I , "' ;- · . · O femeie frumoasă, înzestrată cu multă feminitate şi
·. . , - u sau ma 1mpres1onează adA M·~l
sunt "' bl · ,., . . u anc. 1 a ce o .
o seamă de însuşiri spiritualeJ crea în jurul ei o ambianţă
:na o iga sa ma apropii de el, cu intentia de . al'
pe car este . ·b -1 _ . . . ,. . .., . a 1na, de ispite şi păcat. Am cunoscut. . o cu şapte ani în urmă,
.· . . . P?s1 =' .a a.iuta in masura puterilor inele a câ11d mi-a destăin11ît ca unui confesor, o bt1nă-pa11e di11
bun11lu1 simţ ş1 a i11gădui11tei Cerului 1"' . . 1 , ..
· ~ 1 . ·. . . ·- · n JUru met1 se afla slăbiciunile firii ei. Am discutat în detaliu despre rostul
ŞI. el te sp1r1te: Dar eu rămâ11 cu privirea fixată Illlffi-:\1 . . .
1u1. -- <y asupra vieţii de aici, de pe pământ, ca şi de drumul spre care ar
treb-t1i să se îndrepte în prop1iul ei interes spiritual.
- Nu mai plânoet1· o •. ' rugaţi-vă lt1i Dumnezeu ..... .
- Nu te contrazic, ai dreptate, dar eu nu pot. Firea
Dt1tnnezet1 există ' există .f ' cac1 A
.
mea este slabă. I11clinaţiile mele i1ative sunt mai puternice
98
99

49
 decât voinţa. Mă voi gândi mai târziu, poate atunci mă
voi birui mai usor .
•
Acesta a. fost, în rezumat, răspuns11l ei, pe care cu 1
inici variante, mi l-a dat · şi ulterior, în diverse alte ocazii.
Cu câteva zile mai înaintea accidentului, i-an1 surprins
privirea îndreptată parcă în imensitatea Infinitult1i. În fracti-
~
i1nea de timp ce se consuma, ain citit şi i11terpretat tristeţea
sufletului care se desprindea cu nespus regret ,de ceva foarte
preţios.
Ce tristeţe
de lnoarte, mi-am zis î11 si11ea mea!
Ştirea fulgerătoare a n1orţii ei ne-a i1npresionat pe toţi
colegii săi. Am ţinut s-o conducem pe ultim11l său dri1m.
Un corp zdrobit. în nenumărate părticele arăta violenţa
şi repeziciune.a cu care viaţa a fost smulsă din vehicult1I
terestrt1.
Pe mine moartea ei m-a afectat într-o măsură deosebită.
"
Inmor1nântarea s~1 a av11t loc abia după şase zile de
la data accidentului.
La trei zile dt1pă desprinderea sa de corp o î11tâlnesc
dincolo. Era îmbrăcată î11tr-un pulover de culoare vernil.
Pe faţă era înt1părită ampre.n ta aceea de tristeţe pe care o
citisem ct1 câteva zile înainte, pe când era î11că printre noi.
- Te rog, spune-mi~ îţi dai seama ce s-a întâmplat cu
tine?
Desigur că-mi dau seama. Totul este adevărat. Dar
eu nici înainte 11u am spus că i1-ar pt1tea să fie asa ! l\II-am îndepărtat, neştiind ce să mai fac, condu~ d~
' .
Prin acest răspuns înţelegeam că ea se referă la întreaga
problemă a existenţei de după moarte, ·subiect discutat de
noi deseori.
A doua zi, o nouă întâlnire, cu care prilej îmi spune,
cu un uşor ton de regret, că nu-i place rochia.
- Ce să-ţi fac, ct1 ce să te ajut ? S.ă-ţi cumpăr et1 o
ro·c11ie, dar asta nu e nosibil .
.l. -
A
In noaptea spre z;iua înmonnântărîi, o întâlnesc iarăsi
•
De data asta o anunţ că voi veni la Sinaia să asist la
....
A A •
inmormantarea e1.
După câteva zile ne întâlnim din nou şi, la î11trebarea
1nea, ea îmi răspu11de cu o . extraordinară precizie, că i1e-a1n
întâlnit de trei ori, repetând cu toată exactitatea ceea ce
„ A V
d· 1scutasem pana atunci.
+
50
Dt1pă i1ouă luni de zile~ aripile spiritt1ale mă poartă
iarăs1 în ll1mea ei. O fe1neie pe care o consult, o numeşte
„fetlţa noastră" şi mă conduce în faţa unei încăperi. _Geta
îmi iese în întâmpinare şi, spre a.:i verifica memoria, o
întreb di11 despre întâlni1ile noastre astrale.
11ou
- Ne-a·m întâlnit până act1m, de patru ori. lJlti1na
11of1stră întâlnire n-a fost lt1ată în c~1lcul.
Si, î11 sfârsit, ultima noastră întâlnire. De data asta
mă aflan1 într-o ,altă regiune şi am apelat la o femeie, c~1re
ină con~uce până în faţa unei cripte.
- Aici este, mi se spune simplu, fără să mi se dea
alte explicaţii.
O strig de două ori şi tot de atâtea ori primesc
răspunsul de undeva de sub pământ.
- Aicea sunt, aicea sunt !
' '-'
Era vocea ei din .care se desprindea starea suflete.a sca
a. omult1i ce suferă~
- Te rog, vino la suprafaţă vreau să te văd şi să stăm
(le vorbă.
Îndată este aruncat în afară un vas din care s-a prăvălit
la picioarele mele un fel de piftie în care se dist~g~au:
pe lâng ă partea gelatinoasă şi bt1căţi de car11e, zgarc1tt1r1
sioase.
. . Strig din notl, Geta l Geta! dar, de data asta, nici tln
V
r asţ1u11s. .
acccasi fen1eie, care, fără să o solicit, a î11ceput sa-m1
t t«inst~ită ceva în legătură cu n,e dumerirea mea, însă indirect
:i simbolic. Am reţint1t doar atât:, ~
. Oamenii, înainte de a cunoaşte calea bisericii, întind
. 1"
arcul ş1 sa.geteaza . .
u ..,
Am lăsat această călăt1ză binevoitoare şi m-am îndreptat
.'\)re u11 bărbat care-mi inspira încredere. ·
- Uite t am venit aici să ca11t o prietenă, pe Georgeta
.
M'trin si, în loc să o găsesc pe ea, mi s-a aruncat dintr-o
1
, roapă ,u11 vas din care a căzut un fel. de ~iftie:"' ameste~
(l~ cariie, oase şi gelatină. Te rog să-m1 spt11 ce 1nseamn<1
' L ':l'l ')
' I ( ,
_ Oamenii câ11d trăiesc pe pământ îşi aruncă vărsătura;
rD 11d ajt1ng aici, o au în ·faţă şi o privesc 1
101
 - Nu cumva faci o greşală, şi-mi transmiti ceva ce
'
nu este permis?
Mi-a zâmbit şi, pe acelaşi ton amical, mă asigu,ră:
- Am grijă să nt1 fac asetnenea greşeli.
Revenirea în corp s-a produs în inod firesc, fiind
compl_et mulţ11mit de răsp11nsu1 ce l-am pri1nit. O precizare:
în timpul vieţii, Geta manifesta o pregnantă înclinaţie spre
cochetărie şi se îmbrăca cu mult g11st şi rafinament estetic.
Dinc.olo·, după cttm am văzut, era nemt1lţt1mită de rochia
ce o purta înainte de-a fi îngl1iţită de întunerict1l pămâ11tului.
Ulterior, discuţiei în astral, atn aflat că, î11tr-adevăr,
rochia cu care fusese î1nbrăcată după accident, era împn1-
mutată de la o verişoară. Accidentul s-a petre.cut în Ardeal,
corpul i-a fost adt1s la Sinaia, iar garderoba defunctei se
afla la B uc11reşti, nemaifiind posibilă folosirea sa.
Am dat acest amănunt, doar pentru a demonstra o
dată în plus, că omul desprins de haina vremelnică, trece
dincolo păstrându-şi aceeaşi optică, aceeaşi mentalitate,
ac-elaşi fel de gândire şi interpretare.
Oaspeţi astrali ce-mi fac o vizită cu semnificatie
~ '
Sunt scos di11 trup şi răn1ân în can1era 1nea, care este
lu1ninată de o lu1nină gălbuie. În t1rma tinei invocări, cer
să vină din lumea ei Ileana, o rudă a i11ea, care s,oseşte
de îndată. O întreb diverse lt1crt1ri de interes comun, la
care îmi dă răspunsuri în cea mai perfectă logică pămân­
tească. O sfătuiesc să se roage.
La rândul ei, îmi spune să astep• '
t putin . si-mi adt1ce
' ' ,
o femeie care după expresia feţei, pare îngrozită de ceva.
Fără nici o introducere, femeia îmi destăinuie.ste că a dus
'
o viaţă nepotrivită şi că a trecut di11colo luând o cantitate
mare de medicamente. Se plânge împotriva unui anume
Reciu - care, după spusa ei, o · terorizează. Simt că în
...... • „ -
camera a sosit ş1 acest Recit1. Este tln bărbat înalt şi figt1ra
lui radiază multă lumină. Fac peste el semnul crucii de
câteva ori, dar n11 se clinteşte. Îl rog să n-o mai cl1inuiască.
Apoi mă ad!·esez tuturor, cu înden1nul de a se ruga:
„Rugaţi-vă lui Dumnezeu ! Înăltati „ '
Slavă ! că este- ' este ct1
102
51
adevărat Dumnezeu !" Cei trei au părăsit camera cu mâinile
ridicate spre Cer, rugândt1-se, eu deplasând11 -1nă cu ei,
.
însotindu-i câti\'a
, metri.
La revenirea în cameră, găsesc trei bărbaţi care stăteau
}Je pat. Le spun cum se face R11găcî11nea Inimii, apoi le
predic despre existenţa lui Dumnezeu. Unul din ei se
îndreaptă spre mine, face un gest de IJlecăc,iune şi vrea
să-nii sărute mâna. Cunoscândt1-i intenţia, mă grăbesc şi îi
sărut eu mâna lui, spunându-i că aşa este bine, să ne iubim
şi să ne ajutăm unii pe .alţii. De-ac11m cainera mea este
plină de foarte multe suflete.
La un mo1nent dat, unul di11 mulţime face o glt1mă
pe seama altuia, ce se află în imediata lt1i apropiere. Mă
îndre.pt spre el şi, pe t1n ton sfăt11itor şi cât mai blând
posib.il, îl îndemn să nu jignească un suflet frate. ;,Să facem
un efort ca să fi1n buni şi, să ne rugăm neîncetat" - mai
adaug eu clrept î11cheiere.
Trăiesc mome.n te înălţătoare în mijlocul acestor suflete.
Toţi, fără nici o excepţie, ridică mâinile î11 st1s şi, rugându-sej
A .
se îndepărtează. Ii însoţesc cu p1ivirea pâ11ă 11u se mai văd.
Spirite întâlnite în locuri subterane
Sunt în căutarea lui Iosif Vasiloiu. Am ajt1ns în faţa
u11t1i chepeng, ce indică o încăpere sl1bterană. D11pă ce am
d?l la o p,arte oblont1l, am coborât s11b pământ într-o piv11iţă
de mărimea unei săli de cine1natograf. La sosirea mea era
întt1neric, dar, dintr-o dată o lt1mină gălbuie inundă încăperea,
în care se af1ă de-a valma bărbati si fe1n ei. Aici întâlnesc
+ •
~ i pe Iosif, care se află în tovărăşia a doi bărbaţi. S-a
11t1ct1rat aflând spusele mele că nepoata lui se interesează
le sut1etu1 lui.
De mai multe ori, când am întâl11it grupuri mai n1a.ri
<ie oameni, mi s-a sugerat să le vorbesc despre existenţa
lui Dt1mnezeu, despre rugăciune şi înse1nnătatea ei. Prea
"'
1 >Ltţi11i mă ascultă. Intt1neric sub pământ, întuneric şi în
.· ni'letele lor. Este ceva îngrozitor l
La o altă evadare, căt1tând pe M . Tonea, am ajuns
111lr-u11 gn1p de ţigani. Printre ei, un ţigan mai bătrân,
103
 căruia mă adresez c11 ct.ivintele: ;,Ce mai faci n1osule, ?"
„Să trăiţi conaşule, sărut mâna !'' totul rostit cu mt1lt respect.
Am re\lenit î11 corp fără alt rezultat.
·O i1ot1ă tentativă de a întâ]111 un anume suflet. Ajung
u11deva st1b pă1nfu1t, într-un dormitor imens, cu paturi
suprapuse. În fiecare pat câte un bărbat petrecându-şi veacul
A "-
l n 1n tu11er1 c.
•
Ridic mâna drea.ptă şi apoi o las să cadă în jos, ca
şi ct11n aş apăsa pe un î11trerupător (fe lumi11ă; îndată
î11treaga î11căpere se lu1ninează. Toţi se trezesc speriaţi~ s<:1r
di11 pat şi se aşează grabnic în ordine, ca la numărătoare.
Ain trect1t prin faţa lor, copleşit de 1nilă.
A1n i11tuitia
„ că de foarte inultă vreme sta11
- - în acec:1stă
.
A
î11tu11eci1ne. I11cerc să le vorbesc _ca de obicei, despre
Durn11ezeu şi rugăcit111e. Cei mai 1nulţi dintre ei mă pri-,lesc
ca unii ce nu înţeleg nimic. Revin în corp cu acelaşi
senti111ent de inilă pentrL1 aceste biete st1flete, cărora proprî t1l
î11tt1neric sufletesc le ·creează 1nedi11l exterior. Nimeni nu
. o poate spt111e pe11tru cât titnp a11t11ne st111t î11căt11şate .
I'.
ntâlnire cu A11tal, ghîdul cercului nostru de
şcoală spiritualistă
Am vrut de 1n11lte oii să-1 întâl11esc pe n1t1lt î11cerc:1tt1l
ed11cator şi conducător de suflete, A i1tal. Dorinţa mea î11să,
A
11-a coi11cis şi cu dori11ţa 111i. lntr-o zi, văzâ11d efortt11ile
mele disperate l-a c11prins, probabil, nula şi, c'oborând mult
din sferele înalte ale Cerului, mi-a îngăduit să-i sărut mâna
şi să-i cuprind picioarele. A fost gestul pe care l-an1 simţit,
po1nintl din adâncul fiinţei rnele, ca răsplată a gratitudi11ii
•
ce 1-0 port.
Voi reda câteva din încercările mele .făcute pentru a-l
întâlni.
A
I11tr-t111a din aceste plecări, run t1rcat foarte n1ult şi
am ajt1ns într-o cameră spaţioasă şi elegant inobilată. Era
A
o lun1e în care eu mă si111ţeam stânjeujt. In faţa n1ea doi
bărbaţi şi o fe111eie, toţi trei îmbrăcaţi foarte elegant. M-at1
întrebat ceva, dar e11, din pricina timidităţii, n-atn înţeles
• ' şi• m-am bAlb"
t11m1c •
a alt.
104
52
Ct1 tin alt prilej, am ajuns intr-o clădire foarte f1umoasă,
"'
constrttită din granit. In interior, o cameră spaţioasă, elegant
1nobilată . Lungit pe pat se afla t1n bărbat scund, cu faţa
ovală, pe care-l întreb de Antal. Se scoală imediat şi se
A
îrnbracă în faţa mea. Ii cer. sct1ze că l-am deranjat, la care
el îmi răspunde pe un ton a1nical şi ct1 tott1l degajat: ,,Nu
face ni1nic !'"
- Ştii că sunt gelos? contintiă el. De eţ 11umai pe
A11 tal îl cat1ti •
?
La această î11trebare, nea\râ11d la îndemâ11ă un răspuns
potrivit, îi cer a doua oară S·CU.ze că l-am dera11jat. Răspt1ns11]:
- Ai cerut o dată scuze; este destul, nu este nevoie
.... .
sa repeţi.
Observaţia sa m-a intimidat şi 1nai. mult. Apoi, 111ter-
locutorul 111eu conti11uă:
Antal te-a aşteptat să vii ieri !
- Unde este el acum ?
- Vino cu mine.
Părăsesc camer,1 în urn1a acestei invitaţii; aj11ng într-un
coridor şi apoi într-un hol, tot aşa de aspectuos ca şi
dormitort1l. Aici su11t întân1pinat ele o femeie care mă
î11tre~1bă ce face Di11a, mediul cercului. Revin în corp, fără
să-1 fi î11tâlni t pe An tal.
A
I11ainte de a-l întâlni a1n av11t t111 vis p1i11 de semnificaţie
1)entrt1 mine. Se făcea că At1tal venise în casa unor priete11i.
Eu stăteam în genunchi în faţa lt1i, ct1m stai în faţa
tlul1ovnicului cfu1d te inărt11riseşti. Nu-.i vedeam decât pi-
cioarele, care-i străluceau în culoare argi11tie. Alături de
111i11e se găseat1 două fuse, t1nt1l mai plin. decât celălalt, cu
un fel de aţă de culoare tot argintie.
- Lasă aspri111ea aici pe pământ; să i1u vii ct1 ea sus,
î111i spune Antal .
- Cu1n să reuşesc, dacă tu nu mă ~juţi? răspt1ncl eu.
- Te voi ajt1ta !
O forţă hipr1otică mă obligă să privesc 11t1n1ai în jos,
tleşi aş fi do1it să-] văd în faţă. A mai stat puţin, apoi a
lt1at cu sine cele două fuse şi a dispărut.
Şi, în sfârşit, in11lt aşteptata întâlr1ire:
·oupă ce m-a1n clesprins de corp, am alt1necat în sus,
apoi am l1rcat într-o casă c11 etaj; la capătul unei scări de
piatră, î11tâlnesc pe Antal. Este ~n bărbat înalt, brL1net ct1
105
 ochi albaştri. Faţa îi este brăzdată de inulte linii laterale.
Are ca însoţitor un bărbat mai sc11nd, . care-şi camuflează
faţa cu o umbrelă, ori de câte ori încerc să n1ă uit la el.
" "
ln entuziasmul meu, aproape că îmi pierd capul. Ii sărut
mâinile, apoi îi cuprind în braţ.e picioarele, · pe care, de
asemenea, i le sătut.
- Te rog, îngădtt.ie-mi să te privesc, să mă satt1r
privindu-te ! Am ·vrut atât de mult să te întâlnesc !
Cum eu îl sorbea1n din ochi, observ că privirea lui
se îndreaptă spre ceva, ce se află undeva în spatele meu
şi rămâne astfel fixată în această directie. Îi urmăresc
'
privirea şi, spre surprinderea mea, văd pe fosta mea soţie.
Antal mă întreabă:
- Cine este ?·
- Cum, îi răspund eu, nu ştii că este fosta mea soţie?
Contactul cu acest spirit bătrân în veşnicie se întrerupe
brt1sc. Revin în corp, aducând ct1 mi11e, pe lângă energia
ce-mi l1răneşte sufletul, ori de câte ori mă desprind de
haina fizică . . şi întreaga satisfacţie ce ţi-o dă împlinirea
unei dorinţe atât de puternice.
Ulterior, Antal mi-a 1isipit unele nedu1neriri legate de
această întâlnire. Cutele imprimate pe figura sa simbolizează
meditaţiile făcute în veşnicie. În legătură cu prezenţa fostei
mele soţii alături de mine, mi-a spus că mă desprind greu
de pământ, adică de amintirea ei (La acea dată era aşa
cum spt111ea el). De soţie mă despărţisem cu şaisprezece
ani în urmă. Şi până atunci n-o mai văzusem niciodată.
Am dus o luptă aprigă cu mine însumi ca să-i smulg din
A
suflet amintirea. întâlnirea cu el mi-a dat o lectie de înaltă
'
spirituali tate.
Intrarea pe poarta strâmtă
Părăsesc corpul
fizic ct1 scopul de a o întâlni pe
Maria Bărbulescu, a cărei viaţă pe pă1nânt a fost un exemplu .
de credinţă şi evlavie. O mai întâlnisem şi ct1 alt prilej.
După ce alu11ec câtva timp, mă opresc Ia etajul t111t1
al un11i imobil. Dintr-un antreu observ o usă
'
foarte strfuntă
şi mă întreb: Cum este posibil să treacă cineva printr-o
106
53
astfel de uşă?
O simplă rugă, şi iată că prin această uşă
pătru11de, venind înspre inine, Maria, a cărei prezenţă î1ni
provoacă o 1nare bucurie. Mă ia de braţ şi ajutat de ea
„ ,...., .._, •
• • ",,.J ._, j 'i,J
trec ş1 eu prin aceasta uşa ş1 ajungem 1ntr-o camera spaţioasa,
u11de se atlat1 cinci, şase bărbaţi . Un bărbat se apropie de
noi şi-mi spune: ,,Mariei Bărbulescu i-a intrat în cap că
este sfântă" - la care Maria nu .a ripostat î11 nici ~n fel.
~
.
Inainte de a părăsi c<:unera, cineva mi-a zis: ,,Dun1nezeu
să \'ă ajt1te !" Mariei i-atn cert1t un sff1t pentru fiica sa şi,
deşi a1n insistat, t ott1şi solicitarea 1nef1 a rfunas fără răspu11s.
A1n vrt1t să rămân n1ai mult timp în acel climat, dar
Maria mi-a răsp11ns că nu se poate şi ini-a făcut semn să
plec. A1n rev'enit anevoie în corp. Acolo era o atmosferă
pri1nitoare.
După această călătorie ur111ează un vis deosebit. Mă
ai1ain pe Golgota. Iisus pe cruce. Pare mai în vârstă de
33 ani - figură de ţăra11, poartă b arbă, este înalt, u11 corp
A
·b ine proporţionat. 111 faţa crt1cii un bătrâ11, un grup d.e -
femei si câtiva so1dati ct1 lănci si
' '.! „ sct1tl11i.
'Î' •
Mântuitorul întoarce capul spre dreapta şi apoi spre
stânga rostin_d: „Iartă-î Doa11111e, că n11 ştiu ce fac'~ ! d11pă
care şi-a dat sufletul, capt1l căzându-i în jos, p·e piept. Am
început să plâng rostind: ,,Cum poate cineva, om fii11d, să
fie aşa de bun ?" M-am trezit plângând.
Acest vis vine să completeze şi să lămurească taina
uşii strâmte, Hristos fijnd exemplul de viată ce trebuie
'
t1rmat.
Sot si sot,ie aici; di11colo - fiecare pe alt nivel de
' ?
evolutie
'
S.t1nt rugat s-o caut pe Profira Mărculesct1, pe care,
întâlnind-o, am întrebat-o despre soţul ei, care este, de
~tsemenea, decedat. Mi-a răspt1ns: „EI se află mult prea jos
şi-l întâlnesc numru prin intermediari''.
Cu prilejul unei alte .călătorii, am întâlnit-o pe Alisa
T.; decedată cu zece a11i în urină. La fel, o întreb care
este starea soţului său, Dimitrie, şi el decedat. Răspunsul
vine im.ediat: „El face parte di11 grupt1l păcii - 1"'abla
107
 Cocicoru. Este la un nivel mai ridicat decât loct1l unde
su11t obligată et1 să trăiesc !" (transmitere ct1vânt cu cuvânt).
O altă familie, Elisabeta şi Petre B., fiecare co11sultat
separat şi la nivele deosebite, confirmă întru ·tot11l această
separare, la trecerea în lumea spiritelor.
Cu prilejul mai multor întâlniri pe care le-am avTut
cu tatăl meu adoptiv, 1-arn întrebat de n1ama. Mi-a dat de
fiecare dată alte răsp11nsuri, din care reiese că - mama se
găseşte la u11 nivel inferior şi că suferă, fapt confirmat şi
din verificările inele. De fiecare dată am întâlnit-o în meclii
inospitaliere, negative.
,,Câ11d nu trudeşti suficient aici, dincolo treci la
strung''
O dată, a1n fost cond11s de o tâ11ără, pe care~ printre
altele, a1n î11trebat-o cu ce se ocupă sufletele; mi-a dat
ttrmătorul răspuns evaziv: „Aici, este destt1l de lucru !"
La insistenţele mele de a face precizări, t1-a vrut să
răspundă mai mult.
A
In continuarea aceleiaşi călătorii, am întâlnit un tânăr,
care, întrebat
....
despre aceeaşi problemă, a îndeletnicirilor di11
lumea lui. I111i destăinuieşte: „Cine nu munceşte pe pământ,
când vine aici, trece la strt1ng !'' A111 rămas t1imit. Cerându-i
amănunte, îmi răspunde: ,,Chiar asta nu se poate j" Am
vrt1t să-i sărut mâna, dar i1u m-a lăsat. Ne-am îmbrătisat
' '
ca doi fraţi buni şi ne-am sărutat cu toată dragostea.
Misterele lu1nii de dincolo îmi sunt dezvăluite nu
după cum vreau eu, ci după bunăvoinţa lumii astrale.
Suflete care evită să se întâlnească cu mine
Desprins de corp, plec în căutarea profeson1lt1i Ştefan
·- -
Barbu, care ne-a părăsit cu câteva luni în urmă. Ajung în
faţa uneî porţi, prin care intrase un grup numeros de bărbaţj.
Mă adresez paznicului, care îmi confirmă că profesorul se
află în acel gr11p. Cu un mic efort, ajung grupul din l1rmă.
108
54
Stefan Barbu se izolează de grup şi rămâne în t1rmă. Odată
>
cu el., rămân şi e11.
- Mergi mai departe! îmi sp11ne el, pe t1n to11 distant
şi oarecum poruncitor, simulând că n-ar fi el cel căuta~.
- Nu, îi răsp11nd eu. Tu eşti J
f\re în mână o carte pe jumătate citită. El nu este
+
mulţumit de \1izita mea şi, ,cu o pornire rautacioasa, im1
u '-' 41 \,,,J A •
vâră stiloul în gură. Am si1nţit un lichid cu un gust neplăcut
- cerneala, care s-a sct1rs. din stilou. Cu toată blândeţea,
i-am î.ndepărtat 1nâi1a cu stiloul şi, ca şi cum nll s-ar fi
întân1plat nimic, îl întreb dacă pot face ceva pentru sufletul
lt1i.
- Pentru asta se cere voinţă. Or, o dată desprins de
corp, acest lt1cru 11t1 1nai este folositor !
Acesta a fost răspt1nsul lui, pe care-l transcriu aici,
cl1vânt cu cuvânt.
Pentru a-i înfrânge atitudinea de mândrie, în care se
păstra, i-am sărt1tat mâna. Gestt1l meu I-a i1:1presio11at~
devenind parcă un alt om, mult mai acceptabil. Acee.aş1
impresie a făcut-o şi asupra celorlalţi.
- Dacă. eu nu pot face ni1nic pentn1 tine, atunci fă
tu ceva. Roagă-te pentru suflett1l meu, am cerut ·eu.
La propunerea mea, a zâmbit amical .
Ceilalti' ' din J·urt1l nostn1, care urmăreau cu viu interes
'
disc11tia noastră, au zâmbit şi ei.
'
Sunt din nou desprins de corp pentru a întâlni pe
Ana-Maria Paucă, decedată nu de multă vreme. De la
în ăltimea la care mă aflu, am perspectiva unui oraş de
con~tructie veche, cu străzi foarte înguste. Pe unele din
„ . • • • V \J
ele~ văd circulând bărbaţi, femei şi cop11, care incearca sa
I ""
se ascundă la apariţia mea. La o oarecare distanţă, văd
!'
inai multe bănci pe care stau câţiva bărbaţi. Intreb pe unul
djn ei de Ana şi acesta îmi indică locul unde o pot găsi.
Mă deplasez în imediata apropiere. Ea îşi face de luciu,
caută ceva pe jos, având grijă să stea mai mult cu spatele
A
la mine, pentru a-şi ascunde faţa. Imi dau seama ca se
V
jenează de faptul că este găsită într-o astfel de s~cie~a~e
şi mediu, nu tocmai favorabile şi că, de aceea, ma evita.
M-am apropiat şi mai mult şi, întrebând-o asupra
identităţii, s-a îndreptat spre mine şi mi-a răspuns politicos
109
 că este ea cu adevărat. Apoi; n11-a mărtt1risit ,că se sin1te cele din urmă, ajungând într-o ca1neră spaţioasă, ne desprin-
bine. dem.
Chiar aşa de bine vă si1nţ.iţi ? reiau eu discuţia, Acolo, pe un pat, văd un grup de 4-5 femei. Ptintre
întrucât răspt111sul era nepotrivit cu sitl1aţia în care era sili t.ă ele se află si Maria, care, la început, ţine capul aplecat în
să-si
. ducă existe11.ta. '
' jos, vrând să-mi facă o surpriză.
Nu mi~a dat nici lll1 răspt1ns . Inexactitatea răspt1nst1lt1i - Mia r mă adresez eu cu nespt1să bucurie. .
ere:1 atât de evidentă. • •
- Domnule Cici ... , ai venit la mine, după cum m1-a1
Despri11s iarăşi de corp, î11tâlnesc în lun1ea de di11colo promis!
un bărbat pe care îl î11treb de Sanda Rămurescu.
"' Vorbea cu multă însufleţire.
- Intoarce-te- înapoi ! îmi spt1ne el pe un ton l1otărât.
Pe pat, lângă ea, observ două cruciuliţe. Ea ridică
- Ajută-1nă, te rog !
. . mi-o întinde, iar eu o sărut cu evlavie. O
una din ele si
-

Cererea mea a ră1nas fără răspuns. Co11tinui in'vesti-

~ I
altă femeie îmi oferă o iconiţă, pe care, după ce îmi fac
gaţiile. Imi iese în cale un alt bărbat, care îmi arată o semnul crucii, o sărut, de asemeneeţ.
clădire, şi-1ni spune că suflett11 căt1tat l ocuieşte acolo, la
Mediul Miei este de natură religioasă. Am înţeles că
mansardă. O dată ajuns în faţa clădirii , observ c ă nu are
"' aceste suflete s-au adunat pentru a vorbi despre Dumnezeu
nici o tişă. In scl1imb, intt1iţia îmi spt1ne că într-adevăr,
şi pentru a se ajuta reciproc.
Sanda se află acolo. O strig, dar nu 1Jrin1esc nici un răspu11s.
O cunosc-u sem pe Maria cu o lună şi jumătate înainte
Am certitt1dinea că acest st1flet nu vrea să se întâlr1ească
•
cu tn111e. de a părăsi pământul. Era bolnavă de cancer în ultima fază.
A
Starea· ei sufletească nu era bună - femeia era revoltată
Intrebarea care mi-o pt111 în Iegăt11ră cu această teză
împotriva a tot şi a toate. Nl1trea o t1ră neîmpăcată în1potriva
este dacă aceste spirite 11t1 vor, nu pot sat1 nu li se permite
doctorult1i ce o tratase. Blestema oamenii şi soarta. Chinuri
întâlnirea ct1 lln pământean?
şi suferinţe fizice de neînchipuit. Infern în suflet. Atunci
Su11t legi, poate taine, la care; mo1nentan, ac,cesul i-am vorbit deschis despre sfârşintl ei apropiat şi inevitabil.
t1t1-mi este îngădt1it. De asemenea, i-am arătat şi ce păţesc sufletele - la trecerea
lor dincolo - când părăsesc corpul şi duc cu ele revolta şi
ura. La tina din întâlniri i-am destăinuit şi câteva din
Efortul, chiar pentru o sc11rtă perioadă este experie11ţele mele şi i-am promis ca o voi ajuta 11-1 voi
V I • • • •

răsplătit dincolo face o \rizită, când va trece în lumea de dincolo. In scurt

timp s-a resemnat în suferinţa ei şi s-a împăcat cu toată
~
lt11nea. Ultimele clipe ale vjeţii i-au fost clipe de resemnare
In urina rugăciunii ce o fac, sunt ajt1tat să părăsesc
totală, de seninătate, de pace şi încredere în Dumnezeu.
corpul fizic şi rămâ11, inomentan, în cameră. Toată camera
este populată de oaspeţi veniţi din lumea de dincolo.
Prin uşă îşi face apariţia o fen1eie care, aşa cum
intuiesc, a fost trimisă să ma
ajt1te ca să pot întâlni pe Orbirea d,e dincolo este mult mai grea decât pe
.., ânt
Ma1ia Cruţescu . Ct1 asentimentul ei, o cup1i11d în braţe şi, pam ._
astfel înlănţuiţi, ne avântă1n în Cosmos. Corpurile îşi
păstrează individualitatea. In
"
timpul deplasării, între ce1e Mă aflu aici, în ]urnea spiritelor, şi an1 drept călăuză
două corpuri se produce o uşoară frecare, după cum eu tln bărbat care mă aj11tă şi mă protejează la tot pasul.
n1ă. 111işcam inai sus sau n1ai jos decât călăuza mea. Î11 Aj t1tat de el î11tâlnesc pe Paraschiva Ionescu, ct1 care a1n
110 111

55
 o convorbire plină
de înţeles, privind modul de vietuire al
'
st1flet11lui său după desprinderea de pământ.
După ce 1n-am despărţit de ea, gl1idul mi ~a spus, . fără
să-l întreb: Ştii . . aici se află şi Ivanciu, soţul său (al
Paraschivei) care de ani de zile nu vede şi când mă prinde,
abia scap de el. Apoi, ştii, aici orbu·ea este mult mai grea
decât pe pământ !
Câ11d îi pun î11trebarea în legătură cu cauzele orbirii,
mă părăseşte imediat. Dincolo nu poţi întreba orice!
Sunt într-:-o călătorie dincolo, având drept scop întâlnirea
lui Ionel. Am aj11ns într-o încăpere unde întâlnesc un bărbat,
căruia îi cer sprijinul. La cererea mea, îmi răspunde:
- Te rog eu, renunţă la 11otărârea de a;-1 vedea pe
Ionel Ionescu.
- Nu, nu se poate!
Replica 1nea are un caracter ferm , poate p11ţi11 prea
aspru. Atn impresia că celălalt cedează - căci se comportă
ca şi cum ar vrea să-mi îndeplinească dori11ţa. Mă ia de
inână şi a,stfel pătrunden1 într-l111 coridor ce se prelungeşte
în pantă spre interiort1l pământului. După câţiva paşi , mă
desprind de el şi, revin la locul de unde am porr1it. A1nicul
mă ajunge din urmă şi, pe un ton din care reiese dragoste
şi grijă frăţească, 1nă sfătuieşte din t1ou să renu11t la întâlnirea
'
proiectată. Apoi, cu sinceritate şi discreţie îmi destăinuieşte:
- Ştii... şi et1 şi tLt suntem yoghi ! Asta i1u înseamnă
că suntem mai buni decât ceilalţ,i, dar pentr11 11oi timpul
"inseamna.., ceva. '
După toate acestea, am dedus că acest prieten nu mă
poate ajuta în călătoria proiectată. Î1ni fac sen1n11l crt1cii
ş1,cu o ruga scurta, 1m1 cont1nl11 singur drt11nul. Mă ridic
• V V ./"'-. • • • .;.
vertical în sus şi apoi cobor î11tr-o localitate unde totul
fusese distrus de un incendiu de proporţii uriaşe. N11 se
mai vedeau decât zjduri aft1rnate, scr11m_şi cenuşă. Di11 loc
în loc, rămăşiţe. care încă n1ai fumegau. Abia am coborât
şi iată că t1n zid fumegând s-a prăbuşit în spatele ineu.
Mai rămă sese pu,ţin să fit1 prins şi strivit s11b gre11tatea l11i.
Fac o nouă invocare cu ruga de a fi ajt1tat. O no11ă ridicare
şi un no11 coborâş. În faţa n1ea, de data asta, văd o casă
în care se află îngl1esuite una lângă alta o inultime imensă
"
de femei. Incep să strig: ,,Ionel !... Ionel !''„.
. Ionel a privit-o calm. făr.ă să riposteze în \1reo formă.
112
56
Dt1pă pt1ţin tin1p de aşteptare, zăresc la oarecare
distan ţă pe p1iete11ul mell venind spre 1nine, strec11rândt1-se
prin acest gn1p de femei. La a1)ariţia lui, s-a făcut t1n
coridor de trecere. Ionel incrgca c11 cap11l sus şi avea
privirea fixă~ îr1tocmai ca un ,1 evăzător de pe pă111ânt.
- Cine mă strigă ?
- Et1 st1nt Ionele, priete11ul tăt1 !
"
Se apropie de mine şi ne sărută1n ca doi prieteni. In
timp11l î111brăţişării 11oastre, pe la spatele meu, s-a apropi 1t
o fe1nei şi , cu o bucată de pltiş, mi-a şters coloana vertebra~- .
î11cepând d.e la bulb în jos. Era întoc111ai ca o pasă uşoar .
cu atingere. Contactul cu pluşul mi-a fost fatal. Legătura
c t 1 lt1mea de dincolo s-a întrerupt brt1sc şi et1 am fost
11evoit să revin î11 corp, cleşi doream să mai rătnân.
Această expediere dir1 1l1mea ele di11colo este u11a diri
nen111năratele dovezi, care den1onstrează că sederea 1nea
>
dincolo i1u depinde nt11nai de ,mine.
Cu cc a greşit Ivancit1? Cu ce a greşit Ionel ca să
fie sancţionaţi cu această in firmitate ? Este greu de dat t1n
A .
răspu11s . I11 astral orbirea este mult mai grea decât în lt1mea
V
11oastra.
Sfaturi oferite de lumea de di11colo pentru .
păn1â11 teni
Mă atlu iarăşi în lt1mea. spiritelor, plecat cu intenţia
de a găsi pe cineva căruia să-i pun t1nele întrebări în
legătt1ră cu docume11tele găsite la Qumra11. După 111ai 1nulte
încercări fără rezultat, cineva îmi sugerează să caut pe Ionel
Ionescu, pe care-l întâlnesc în cele di11 ur111ă î11tr-o ct1rte
~t t1nei loc11inte. Ne îmb:rătisă1n „ de inai multe ori, iar eu
t
A
' ~
la 11rmă îi sărut şi 1nâna. In apropjere, u11 grup de bărbaţi,
fe1nei şi copii. Printre ei, o fen1eie cu înfăţişare şi gestul
"
(le ţaţă, gata să te jignească, dacă nl1-i eşti pe plac. Il
î11treb pe Ionel ce face?
- Muncesc! îmi răspunde el.
- S-a ter1ninat cu boieria ! co1npletează fe111eia descrisă,
. ,,.,, .
tna1 inai11te.
113
 - Adică şi
aici, în planul astral există posibilită.ţi de
evoluţie spirituală, aşa cum. a1n învăţat din cărţi? Nu?
"
Intrebarea mea l-a ţinut pe Ionel în rezervă. Aceeaşi
atitt1dine rezervată am observat-o si'
îr1 atitt1dinea celorlalti.
. l'<)St clarificată chiar de cartea scrisă în legătură cu această
Ceva îmi spune că am făcut o gafă - şi mă simţe.am obligat
s-o repar.
- Vă rog să
nt1-1ni răspundeţi, dacă acest lt1c1ll 11u
este îngăduit. Et1 nu cunosc legile de-aici şi de-aceea întreb !
Cineva aflat în dreapta mea, pe care doar îl si1nt şi
care are o mai mare autoritate decât ceilalţi, se. apleacă şi
1nă sărută pe fn1nte. A111 pri1nit această sărutc1re ca o
recompe11să penu~u încercarea mea sinceră de a-mi cere
sct1ze. Apoi, aceeaşi entitate îmi răspunde:
- Evoluţie numai în n1aterie, evoluţie în legătură ct1
corpul fizic ! Aici este evoluţie spiritt1ală.
N-a1n putt1t să întorc privirea spre acest sfătt1itor divin,
după ct1m cel l1i1111otizat nu poate face decât ce vrea
operatorul.
,...
111 co11tinuare, îl sfătt1iesc pe Ionel să facă Rugăciunea
Inimii. La care el îmi răspunde că o face şi că, de când
este acolo a mai învăţat încă douăsprezece rugăciuni.
Socotind că această vizită s-a terminat, 111ă îndrept
spre poarta pe care venisem însoţit de amicul meu şi încă
de alte multe suflete, care asistaseră la întâlnirea noastră.
"
111 dreapta şi î11 stâ11ga 11oastră o 1nare 1nulţime de femei
şi bărbaţi. Majoritatea aveau în atitudî11ea lor ceva de statui.
Le lirez: Dumnezeu să vă ajt1te ! Unii răspund, alţii contin11ă
•
să-şi păstreze imobilitatea.
Aju11şi la poa1tă, îl întreb pe Ionel despre unele rude
ale sale, la care mi se dă, pentru fiecare în parte, t111
'-' .
raspt1ns, ş1 a11ume:
Pent1u sora sa, Dina: Se împrăştie prea mt1lt în lucruri
\·'Utile. Se despoaie prea mult pentru ai săi. Este prea
lu..1;;omă. Ea ştie că a trăit şi ct1 o simplă ciorbă de cartofi.
Pe11trl1 cttm11atul săt1 Tatian: Persevere11tă !
'
Pentri.1 nepotul său Gigel: Nu am nimic de spus.
Fără să mai întreb df' cineva, el contint1ă ditJ prop1ie
• „ •
r V
1rut1at1va:
'
Pentru Dr. P.P.: Corectitudinea exagerată ttu este bt1nă.
Mai multă corectitt1dine pretenţioasă.
Despărţirea are loc dt1pă o î1nbrăţişare plină de dragoste.
114
57
Observaţiile şi sfaturile lL1i Ionel sunt pline de adevăr
..·i fiecare în parte îşi are semnificaţia sa adâncă.
Problema privind documet1tele de la Marea Moartă a
t rnă, pe care eu nu o citisem până la capăt, când am
t t;l1lt nişte lămuriri de or<li11 s~"iritual.
Cu un alt prilej, lon,el, după ce se plânge că sufletul
îi este împovărftt d.e cele ce a făct1t, completează:
- Drumttl nostrtl este jertfă mare.
Aici el se referă la drumt1l evoluţiei spirituale şi mai
·u osebire la dru1nul mistic - drumul crestin.
-- ' Când te--ai
-
tlecis pentru această cale, te pred11i total lui Dt1mnezeu şi-L
laşi pe El să lucreze asupra ta. Tu devii astfel o materie
p J să cu totul la dispoziţia modelatorul11i. El face ce vrea
· l tine, fie obiect de cinste, fie de ocară. P1in ea, tu te
1"pezi de propria personalitate şi laşi lui Hristos - modelul
lcs ă,rârşit - să trăiască, să sufere şi să se b11ct1re pri11 ti.ne.
O Întâlnire interesantă
La cererea unor priete11i, sunt din nou dincolo cu
scopul de a întâlni pe Gl1eorghe Gheorgl1iu-Dej.
După ce a1n părăsit corpul fizic, rog să fitl ajutat. Ca
li obicei, are loc ridicarea în sus, apoi cobor într-un tnediu
rural, unde întâlncs-~ un grup de oan1eni si1npli. Mă adresez
ln1t1ia dintre ei, care-mi i11dică o clădire, ce pare a fi o
..· ' oală primară. Deschid o portiţă şi pătrund în clădire, apoi
înlr-'o cameră. Interiort1l era aşa cun1 prevăzuse1n: o clasă
l şcoală primară cu bănci asemănătoare celor din şcolile
...
Ilri1nare rurale. In bănci, stăteau circa douăzeci, treizeci de
1)crsoane~ iar la. catedră se afla î11 picioare Gheqrghe cu
u 1 c.; ă două pe.rsoane. M-am înclreptat l1otărât spr~ el. La
·q ariţia mea, el s-a dat puţin îr1apoi, gest î11soţit de un fel
de jenă amestecată cu respect. Mă apropii de el ·îi iau
n1 "na şi i~o săn1t, spunând11-i cu toată convingerea şi
,'inceritatea:
- Fac acest lucrJ pe11tru că datorită comu11ismului am
·nnoscut pe Dumr1ezeu. Gestul meu l-a impresionat în mod
vizibil.
115
- -
 Îi cer apoi să-mi spună ceva în legătl1ră cu viitort1l 1nare. Tot11şi, ct1 calm, hotărât, i-a1n cerut acestlli schingiuitor
ţă1ii, la care, dt1pă ,c e reflectează pt1ţi11, î111i răsţJtinde: s ă se astâ1npere, ceea ce a şi făct1t.
A

- In acest inome11t 11t1-mi trece nici un gâ11d prin Am ieşit puţi11 î11 faţa casei u.nde, spre surprinderea
A

111î11te. I11 continuare, îl întreb cun1 se siinte, gâ11dindl1-1nă mea, întâl11esc un prieten clin lumea 11oastră. L-am chemat
totodată la ateismul pe care 1-a practicat în ·viată. !mi
" i1nediat la inine şi i-an1 spus că urmează să primesc o
trans111ite cu oarecare întârziere, evitânct să-n1i clea răspL1nst1l scrisoare si 'I
că as vrea
'
să i-o dau si lui s-o
,
citească si
„ s-o
clasic - bine, sa11 ră11 - aşa Cl1n1 eram obiş11t1it să primesc: tir1ăminte, ca apoi, revenind în cort), să ne amintim amâ11doi
A •

- 111 ziua în care a av11t loc î11mormântarea, într-o

n1ai bi11e conţinutul ei. Acest prieten, ing. Vasile Vasiliu
(lcă); î1ni dă asigt1rări că 1nă va. aj11ta.
casă din Bucuresti el avt1t loc parastasul.
- Poate vrei să sp11i ceva pe11tru fiica n1atale Lica? Mă reîntorc în casă şi acelaşi
paz11ic se îndreaptă
-
N11 este ·deloc încfu1tat }<:1 auzirea acestt1i 11t1rne. în r)artea opltsă uşii, se apleacă puţin în jos şi, introducând
braţ11l drept pe t111 chepeng, scoate o hârtie ce-i fusese
- Tott1şi, i11sist eu., poate vrei să-1ni dai o scrisoare.
î11n1â11ată de ci11eva di11 camer a de jos. O dată cu î111nânarea
Te rog să te gândeşti şi să scrii, ·căci eu voi re\reni.·
ei, a1n văzllt o lumi11ă gălb11ie, ca ve11ind de la o lampă
Părăsesc şcoala şi trec 111 spatele ei~ L111de se '1t1ă ·o
aflată în acea can1eră. Fără altă discutie, paznict1l în1i întinde
livadă. Acolo întâl11esc inai 1nt1lte stti1ete, cu care nlă A

,.... . /\. - ...

~crisoareci. In,cep s-o citesc ct1 tot interesul. Fiecare comu-
intreţt11 catvTa tlmp.
11icare poartă lln număr ct1re11t şi observ 9 sau 1O poziţii.
După aceea, îl caut din 11oi1. De data asta am în faţă
Nt1 a111 reţi11ut decât răspt1nsul de la i1111nărul 4; care
casa t111de acest suflet este obligat. să-şi co11tint1e exi ste11ţa.
s1111a astfel: „O oră de haz politic." Predau scrisoarea 111i
C asi1 este acoperită c11 stt1f, acoperiş11l fiind în bt1nă p arte
rcă Vasili11, care întoc1nai ca mine se grăbeşte s-o citească.
s1nl1ls . Pare inai cl egrabă o casă părăsită. "'I11 interior am
A 111 aşteptat ct1 toată răbdarea până a citit-o şi, când a
·pătr1111s prin acoperiş. La i11trare a.in întâl11it t111 bărbat slăbt1ţ
ridicat privirea, se1n11 al terminării lectttrii, i-an1 spus:
la înfăţişare, care, ca ori.ce paznic conştii11cios ,....
din lu111ea
Să n1erge111 act1m în corp !
i1oastră, mă opreşte să inerg mai departe. Ii spl1n că s11nt ,.._

u11 păn1ântea11 şi că am ve11it să-l văd pe Gh . GJ1eorgl1ju, - In care corp ?

care vrea să-mi dea o sc1isoare. - "'I11 al metl, în ce:1re \1rei să merg ?
- Nu se poate i11omenta11 ! - N11-l 1nai găseşti, căci ai stat aici prea n1t1lt !
~ Bine, bine, eu voi aştept.<:1, dar nt1 pot prea mult. Insint1area lui nu mă deranjează cu ni1nic şi, calin,
Cir1eva di11 spatele met1, pe care _11.u -l văd, îmi transmite: revin îr1 coq). Am într-adevăr certitudinea că an1 stat dest11l
„Acela care te-a ajt1tat să v·ii până aici, te va aj11t<1 cte inultă \1reme în lumea de dincolo. La re\renire, am doar
• • ....., a •

să aştepţi atât tin1p cât va fi nevoie."
La o asemenea asigt1rare, 1n-an1 li11iştit în cl1ip
desăvârsit. ;
Din interior a ieşit o femeje, care avea în mâna
dreaptă o foarfecă curioasă. Cele două lame aveat1 fiecare
prinsă pri11 sudură câte o forfecuţă de u11gl1ii. Ea s-a apropiat
de Jnine, în chip a1ne11inţător, închizând şi descl1izând
foarfeca şi mi-a crestat puţi11 pielea dintre degett11 mare şi
~
un singur regre.t, şt anume: c.a ntl am reţinut ş1 restt1l
scrisorii., care era destul de interesantă. Ştergerea din 1ne1norie
o p·un pe sea111a faptului că nt1 ini-a fost dat să cunosc
tair1e ce privesc, poate desfăşurarea ulterioară a evenimentelor
politice din ţara noastră.
A1n întrebat pe Ică, dacă ·î11tre orele 6,30-7 dimineaţa,
era în stare de veghe sau dormea. Mi-a co1nt1nicat că la
ora aceea dormea, co11trar obiceiului„ întrucât se culcase la

arătător11l mâi11ii stângi. 111 loctil t111de m-a tăiat, a curs o oră foarte târzie şi era obosit. De aseme11ea, mi-a 1nai
· pt1ţin sânge şi mi-a pro\'Ocat o inică durere. Nu am făcut s11t1s că a reţinut o frântură dintr~un vis, î11 care a văzt1t
uz de se11111t1l c111cii, aprecii11d că pericolul i1u era aşa de o 111mi11ă gălbuie. Altceva nu-şi 111ai aclucea aminte.

1] 6 117

58
 La câteva săptămâni după aceea, m-am întâlnit cu o
cunoştinţă şi, printre altele, i-am vorbit şi despre întâlnirea
mea cu decedatul. O emoţie vizibilă, greu de reţint1t, i-a
copleşit întreaga fiinţă. În final, emoţia sa, ajunsă la parox-
ism, se ,declanşează într-o destăinuire sinceră, trecând peste
orice rezervă: ,,Eu i-am făcut acest parastas, şi acest lucru
nu l-am destăinuit nimă11ui pâ11ă acum !"
Mă abtin să fac alte comentarii, lăsând pe fiecare să
• A
aleagă din această relatare ceea ce crede că i-ar fi de vreun
folos.
Întâlnirea dincolo cu J„ Kennedy
în noaptea zilei de nouăsprezece-douăzeci 1ioie1nbrie
1963, am avut un vis cu semnificaţie deosebită. Mă găseam
undeva într-o casă cu două etaje. În faţa mea, pe o sofa,
se afla un bărbat a cărui figură îmi era cunoscută, dar nt1
stiam de unde. Era ocupat cu citirea unor file volante,
~ăstrate într-un dosar cu copertă groasă ca de album. L-am
privit câtva timp cu1n exa111i11a fiecare filă în parte, răsfoind
fără grabă albumul. La stânga mea, la o distanţă de aproape
1
patru metri, se afla un tânăr (figl1ră obişnuită) purtând în
mână o armă, pe care o curăţa cu multă g1ijă. După ce a
curătat-o, a scos dintr-o cl1tie de cl1ibrituri nişte piese mici,
•
asemănătoare cu lunetele ce se aplică la arme pentru a
a·propia ţinta. În timp ce el analiza cu grijă aceste piese~
eu stiam în vis că tânărul cu arma îl va llcide pe bărbatul
' V
din fata n1ea. Voiam să-l salvez şi am început sa strig:
'
" Fug·1·t,, :::_, .,, că vrea să vă ucidă l" Spre disperarea mea,.
.1' .f11criti
el, cel ameninţat, îşi vedea mai depiute de . lectură, ca ŞI
ct1m nici nu m-ar fi auzit. În schimb, tânărul cu arma se
uita la n1ine cu atitudine ameninţătoare.
M-am retras într-1111 colţ al camerei, de unde (reflecta1n
e.u) nu m-ar fi putut împuşca. Totuşi, nu m-am lăsat
intimidat si , am făcut un ghemotoc de hârtie, pe care 1-a:tn
art1ncat spre acel tânăr, zicându-mi că, în felul acesta; \1oi
putea atrage n1ai i1şor atenţia victimei asupra pericolului
care o aineninta. Nici de data aceasta încercarea mea nu
'
si-a ati11s scopul. Tât1ărul însă, s-a ridicat de la loc11l unde
. '
118
59
se afla şi a înaintat puţin spre n1ine~ zicându-mi: „Ce te
amesteci t1ncle nt1 este treaba ta?" M-a111 retras iarăsi' î'n
c olţul camerei, pe_ n tru a evita o e\1e11tuaJă agresiune.
Între timp, a11 veriit în
această încăpere încă doi
l1ăr br1ţi~ un11l î1ubrăcat 111ilitar şi celălalt civil şi, încadrându-l
pe bărbatl1l din faţa mea,. s-at1 îndreptat toţi trei spre uşă.
Îr1 t1nna lor eu am început să strig: ,,Nt1-l lăs.aţi, îl împuşcă !
S al\1aţ1 -1 ! Nu-1 Iăsaţi !'' Cei doi însoţitori n1-au privit cu
calm şi dezinteres. In mod vizibil, strigătul tneu disperat
i I
nn-1 L1npres1011a cu n1n11c.
.j, • "
Pe omt1l cu arma l-am pierdut di11 vedere şi, dl1pă
f)tlţin ti1np, a.r11 părăsit camera pe acelaşi druin pe tinde
lJlecase.ră cu pt1ţin î11ai11te cei trei bărbaţi. Am coborât nişte
scări în spirală şi am aju11s undeva într-o ct1rte, unde, sub
t1n po111, se afla u11 bărbat însât1gerat, ce se zbătea î11
gl1e:irele mortii. Stiam în vis că acesta este bărbatt1l p·e
<!..,,,...'· ? "l'
care în zadar încercase1n să-l previn de per.icolt1l ce-l aştepta.
Aici m~a1n trezit.
A v·eam o stare sufletească de1Jrimantăl c'ire s-~1 n1enţin11t
1a aceeaşi inte11sitate, în tot c1irsul zilei de 20 11oie1nbrie.
"
Imi venea să plâng. Simţeam că în aer plt1teşte ceva
a1neninţător şi aşteptam să se producă o 11enorocire, dar
nu st1a111
„ „
ce anume nenor()C1re., s1
•
cu cine ant1me.
*
' '
""'
Ir1 zit1a de 21 Noien1brie, când radiot11 a anu11ţat
asasi11area preşedi11tel ui J. Kennedy, mi-a revenit în faţă
întreaga peliculă a visul11i, până la cele mai inici amănunte .
Bărbatt1l ace]a era J. .Ke1111edy, a cărt1i figură îtni era
c 11 nosc11tă de la expoziţia S.U .A., organizată la Bucureşti.
Tânăr11l cu arma se1năna cu pres11pt1s11l asasin Oswald,
'
a c ărt1i fotografie a fost dată publicităţii în.dată după asasinat.
T111presionat de acest vis-prevestitor, ca şi de impresia
11roft1nd.ă ce a făcut-o acest asasinat în masa oamenilor din
ţ.ara noastră, m-am decis să încerc a-l întâlni p,e fostul
preşedinte dincolo, în lumea unde se află acum.
La două zile după înmormântarea luil reuşesc să mă
clesprind de corp. După ce mă ridic în sus, cobor la nivel11l
pământului. Aici întâlnesc. tot felul de oa1neni care, dt1pă
"Um intuiesc, sunt puţir1 evoluaţi din punct de vedere moral.
„V eniţi~ atn să vă spu11 ceva important!'' îi chem eu,
îns oţi11dt1~mi invitaţia cu gesturi ale m.âinilor. Unii par a
n1ă 'î11ţelege, alţii răn1ân aşa de nepăsători, încât îmi vine
119
 să cred· că nici măcar 11u mă aud. Un mulatru se îndreaptă
spre tni11e - şi-i simt vibraţiile negative. Et'ectt1l este asemenea
u11ui sentiment de teamă ce ţi-l dă vederea u11ui 01n rău.
Până la t1rmă, acest mulatru a renunţat Ia planul său ostil
faţă de mine, scl1itnbând direcţia în partea opusă.
....
Intre timp, în jurul meu s„au adunat mai inulţi bărbaţi,
cărora mă adresez cu aceste ct1vinte: „S1111t t1n român si
am venit aici să caut pe cineva. Ştiţi u11de se află Ro1nânia ?,"
U11ii păreau că ştiu, alţii î11să mă priveau întrebători. Pe11tru
aceştia din urmă mă simt obligat să le dau explicaţia că
România este o ţară în Europa. Imediat, însă, mi~am amintit
de rostt1l sosiI·ii mele în acea lu1ne şi renunţ să mai dau
explicaţii asistenţilor. Plecasem din corp cu intenţia de a
întreba pe fostul preşedinte, două probleme:
1. cine l-a ucis - si '
2. motivul pentru care l-a ucis.
Cercetez cu privirea acest grup şi mă îndrept spre u11
bărbat care mi se părea a fi mai cumsecade decât ceilalti.
'
- Te rog să-111i spui dacă cunoşti pe J. Kennedy ?
- Da r î1ni răspu11de el pe un to11 firesc.
- Poţi să mă conduci până la el ?
- Desigur! î1ni răspunde interlocutort1l, dar nu stiu
'
dacă te vor lăsa să intri înăuntru !
- Du-mă, te rog, la el şi acolo mă voi ruga să fiu
primit.
Acest binevoitor mă ia de braţ şi mă cond11ce spre
o uşă de garaj, care se prelt1ngeşte cu u11 coridor ce coboară
în pantă domoală şi destul de lungă, undeva la sttbsol. În
ti1npul ,deplasării noastre, mă simţeam obligat să iniţiez o
conversaţie cu însoţitorul ineu.
- Ce meserie ai av11t în viată
•
? această femeie, care avea obrajii plini de bube (după aspect,
- Mai bine in-ai întreba ce ghinion am avut în. viată!
•
1ni se răspunde pe un ton amical.
.. Nu am insistat, pentru a nu comite vreo imprudenţă.
Intre timp am ajuns în faţa un11i perete de zid, ce avea o
uşă de placaj. Mă desprind de călăuza mea şi mă apropii
de uşă, pe care o deschid şi pătn1nd în interior. Este o,
ca1neră cufundată în întuneric şi, totuşi, simt că aici se
află locatari. După ce zic ,,Bună seara", camera începe să
se lumineze si
•
iată ce văd:
120
60
În dreapta o .soră de caritate îmbrăcată în halat alb,
<>c t1pată cu golirea t1nui lighean într~o găleată. Sora îşi
Î ndreaptă privirea spre mine şi -mi răspunde la sal11t. Tocmai
1n ă gândeam să o întreb de J. Kennedy, însă, înainte ca
et1 să -mi fonnulez întrebarea, ea 1ni-o ia în_mnte. Se îndreaptă
spre mijlocul camerei, unde se află o masă .pe care era
cineva întins şi acoperit cu t1n pled. Dă acest pled la o
parte şi privirea mea întâlneşte un bărbat complet bandajat
la cap, gt1ră şi t11neri. Nt1 se vede decât o parte din obraji.
Î1ni dau seama că am în faţa n1ea pe f ostt1l preşedinte al
S.U.A. Postura în care îl găsesc mă opreşte însă să-1 întreb
ceea ce hotărâsem înainte de desprinderea mea de co1p.
Şi, aproape fără voia mea, îi adresez· următoarele cuvinte:
- Am venit să-1ni exprim toată dragostea ce v-o port
pentru binele ce aţi făcut omenirii. Et1 sunt român.
J. Kennedy s-a zvârcolit, ca fii11d străbătut de o vie
emoţie şi de durerea de a nu putea da răspunsul potrivit.
Văzând zvârcolirea acestt1i suflet aflat în chinuri groaznice
- 1n-.a cuprins t1n sentiment puternic de tnilă.
La capătul celălalt al mesei se afla o altă infirmieră,
pe care, de asemenea, o văzusem la sosire şi căreia nu.
i-am dat importanţă. Act1m, ea se afla chiar în spatele meu.
Când i-am spt1s că su11t român, ea s-a apropiat şi mai mt1lt
de mine şi, pentru a verifica afirmaţia mea, m-a întrebat:
- Es' ti ro·mân ?
- Da! i-am răspuns eu, fără să întorc capul, întrucât
toată atenţia mea era fixată asupra preşedintellli.
A
In urma răspunsului meu, m-a cuprins cu braţele _p este
braţele mele, în aşa fel încât mi-a imobilizat mâinile. Apoi,
l epră) - a încept1t să-şi frece obrazul său de obrazul meu,
cu intentia răutăcioasă - de a-mi transmite boala. A fost
'
necesar să cl1e1n ajutorul divin, pentru a mă salva din
"'
încleştarea acestui suflet. In momentul câ11cJ mă desprindeam
de ea, am auzit pe infîrmiera ce mă pri1nise, că îi spune,
pe un ton de reproş: ,,Ce faci Any ?"
La revenirea în corp, am simţit pe corpul meu fizic
braţele ce m-au strâns atât de puternic şi urma de atingere
a obrazului lepros .
121
 Descoperirea unei alte vieţi anterioare
Iubite cititor, iată-mă iarăşi repetent - pentru a
ştiu câta oară
- la întâlnirea cu viaţa, cu surprizele ce ni
le oferă de fiecare dată. Trudesc ore-n sir cu rostirea
' Doamne, îmi zic eu, datoria la serviciu o fac cu
Rugăciunii Inimii, folosesc Cll dârzenie, voinţa şi efortul,
ca să domin, să stăpânesc pornirile temperamentului meu
vt1lcanic şi masa de gând11ri ce năvălesc haotic. Duc o
luptă crâncenă, zi şi noapte, cu inine, căci aşa am fost
sfătuit de acei mistici ai credintei crestine, care dau retete
' „ - '
sprijinite pe încredinţarea că numai printr-o tn1dă susţint1tă
putem demola .omul vechi, înlocuindu-l cu altul nou, după
model Iu·istic.
"'
In ce mă priveşte,
încerc să fiu cinstit cu mi11e însumi.
Sunt în1potriva oricăror compromisuri. Cu mine sunt neîn-
durător. La greşeli mici sau mari mă cert, mă sancţionez
în diferite cl1ipu1i. Şi îmi iau angaja1nente ferme pentru a
nu mai greşi. Şi, totuşi înrăitul ego se năpusteşte meret1
afară.
Faţă
de semeni, am căpătat oarecare pricepere în a-mi
ase.unde frământările gândirii sub masca ce mi-o aranjez
pe faţă, oii de câte ori îinprejurările mi-o cer. Dar îmi dau
seama că înşelând pe alţii, mai întâi mă înşel pe mine
însumi. Şi totuşi, continui să o fac.
Există însă
cineva, de care mă ruşinez şi mă tem. Şi
acesta este ghidul nostru spiritual. El conduce acest cerc
spiritual din 1949. Ne-a dirijat spre viaţa creştină. Ne-a
sfătuit să folosim Rugăciunea Inimii. Ne-a dorit călugări
în mijlocul oame11ilor, adevăraţi călugări în sut1et · şi nu
doar călugări de suprafaţă.
Foarte exigent cu fiecare din noi, ne-a certat pentru
faptele reprobabile, pentru cuvintele necugetate, dar ne-a
certat şi pentru gândurile noastre urâte, pe care le citea ca
într-o carte deschisă. Foarte exigent, căci dorinţa lui cea
mai mare, mărturisită adesea, era aceea de a face din noi
oameni adevăraţi, după modelul celui ce s-a sacrificat pe
cruce. Pe n1ine m-a ajutat mult, atât pe plan fizic cât şi
pe plan spiritual.
"
Intr-o zi sunt luat prin strrprindere. Secu1itatea se
interesase despre soarta mea la biroul de cadre al între-
122
61
prinderii. De la funcţia de arhivar avansasen1 până la funcţia
de sef birou contabilitate. Descoperirea trecutului meu în-
•
semna alungarea din întreprindere - cu „cartea de vizită"
11u . ""
respectiva.
Şi acum faptul incriminat:
prisosinţă, nu supăr pe nimeni. Faţă de Tine, încerc mereu
să mă apropii ! De ce, atunci, această veşnică urmărire ?
În vorbele astea rostite în gând şi î1nbrăcate în emoţia
respectivă, răsună, totuşi, atâta fariseism încât m-am redresat
de îndată. Credeam c-am să scap uşor, la eventuala întâlnire
cu Antal.
. '
Seara, înainte de culcare, simt o anumită moleşeală+
Şi abia pun c~tpul pe pernă, că cineva mă scoală brutal
din corp. Nu opun nîci un fel de rezistenţă. Mă las condus,
I V
împins şi de curiozitatea de a şti ce va urma sa m1 se
~
arate.
După- ce sunt ridicat la vertical, cobor direct într-o
celulă a unei închisori construită din piatră Cll zîd11ri groase
de cetate. În interior se aflau deţinuţi, purtând lanţt1ri la
picioare şi câte o greutate rotundă pe care o târau în mer~.
Unul din ei se scărpina: mi-am dat seama că are păduchi.
Oare ce vrea Dumnezeu să-mi arate prin această închisoare,
care, după aspect, pare să fie din vremuri îndepărtate? Ai
răbdare ! Fiecare lucru la timpul său. De la acest nivel sunt
coborât cu un etaj mai jos, st1b pământ, într-o altă celulă,
al cărei aspect nt1 se deosebeşte de cea văzută anterior,
decât prin faptul că este mai înspre adâncul pămâ:ntului şi
c ă este mai pt1ţin ospitalieră.
În fata mea se află lln deţint1t, înalt, masiv, vânjos,
1 • --
bine proporţionat, în vârstă de vreo patruzeci de an1. Este
îmbrăcat în haine vărgate, legat de mâini şi de picioare cu
""-
un lanţ şi târăşte o greutate rotundă de fier. n văd din
exterior ca pe un străin şi totuşi ştiu că eu sunt acel tâlhar.
Si filmul se ·derulează în continuare. Integrat în acest corp,
Îmi continui viata în această celulă,. în compania unui alt
detinut, de statu;ă mică şi, la fel, legat în lanţuri. Printr-o
• A
fereastră tăiată în uşa celulei ni se serveşte masa: intr-o
strachină de pământ se află ceva semi-lichid din care gust
din ctu·iozitate. Un gust fad. După masă la câtva timp, uşa
se deschide si
' . cineva îmi taie cu o daltă legătura de la
123
 picioare: părăsesc celula şi înaintez pe un coridor. Către
capăt, din partea dreaptă, se deschicle o altă 11şă, ·ae unde
este scoasă o femeie inică de statură sî cam de aceeasi
• >
vârstă cu mine. Amândoi st1ntem legaţi de câte o mână
unul de altul.
Acum, ieşiţi din închisoare, suntem duşi sub pază la
......
locul de exec11tie.
„ Indată intuiesc că eu si' ea am săvârsit
„ ncum în ulti1na mea „plecare'\ cea încununată de succes.
o crimă şi urmează să fim decapitaţi. La scurt timp, an1
ajuns în faţa unui călău, care avea în mână o halebardă,
asemănătoare armelor de luptă din epoca medievală. Intre
A.
timp, se apropie de noi un bărbat impunător prin atitudine
şi mişcare. Acesta~ pare să fie un reprezentant al justiţiei.
Ca îmbrăcăminte poartă o uniformă asemănătoare cu cea
din garda Vaticanului~ Cu mişcări lente, marţial, desfăşoară
un pergament ş1 apoi Incepe sa""''!'
"' •ft..
c1teasca: am reţinut ca
V . ' "Y
m-am născut în localitatea Golentz, în anul 1024 şi că,
pentru t1ciderea unui bărbat, sunt condamnat la moarte prin
decapitare.
A .
In inod ostentativ, călăul împingea cu piciorul în faţa
mea t1n butt1c pe care · eu trebuia să-mi pun capul şi el
să-şi îndeplinească datoria. M-a cuprins un sentiment de
teamă şi n-am avut curajul să asist la această operaţie nu
tocmai plăct1tă. A fost necesar să invoc de două ori ajutorul
di vin, pe11tru a fi absolvit de această repetare a execuţiei.
- Doamne, te rog scuteşte-mă de această 11ot1ă execuţie !
(fo1mt1la rostită cuvânt cu cuvânt).
La întoarcere spre corp 1ni se transmite: , ~Nu trebuie
să te plângi, nu s-a întâmplat nimic.''
Şi, într-adevăr·, s-a întâmplat nimic, nici att1nci şi
11u
nici n1ai târziu. Apărătorii siguranţei Statultti de atunci, îşi
făcea11 o datorie de rt1tină.
A
In acest caz, eu nu cert1sem în mod special să m-1 se
dezvăluie trecutul, cum a1n făcut-o în alte cazuri. UitEse1n
înţeleapta lege a cauzalităţii. Şi cineva mi-o amintise·
punându-mă faţă-n faţă cu faptul co11cret, generator de
efecte în lanţ. Am mulţumit în gând acestui binevoitor care
mă ţi11ea mereu î,n ate11ţia lt1i prietenoasă, ajutându~1nă după
cum cer î1nprejt1rările.
124
62
Întâlnirea cu u1î suflet pe un plan superior
Am fost solicitat să întâlnesc pe Mihaela Băilescu,
1 11 o artă la vârsta de douăzeci şi trei de ani. Pentru găsirea
a ·estui suflet, am fost nevoit să ,,plec" de mai multe oii
în lu1nea de dincolo, fără să o pot întâlni. Dar iată-mă
1\m urcat mult în st1s, făcând trei popasuri şi, de fiecare
clat ă, am i1nplorat Cert1l prin rugi fierbinţi să fiu ajutat. La
ltn inoment dat, m-am oprit. În faţa mea se afla un g1up
de bărbati• si •
femei. Reţin, îndeosebi~ figura unui bărbat de
s t4:1tt1ră înaltă, bine proporţionat, cu n1ustaţă rară. Mă adresez
acest11ia, socotindu-l ca pe cel mai competent dintre cei de
faţă .
- Vă rog să-mi spuneţi unde pot găsi pe Mihaela
r~ ăilescu. Sunt trimis aici de i11arna ei.
- Mama ei stie•
ce are de făcut! (adică: de ce se mai
in teresează? devreme ce ştie ce are de făcut), îmi răspunde
·el solicitat, fără să-mi dea nici un fel de îndrumare asupra
It)cul ui unde se află.
.. . ... .......
Si când et1 asteptam să pnmesc totuş1 un raspuns,
" ' ' "
·ir1eva, nevăzut de mine, îmi trans1nite clar şi precis:
uMihaela a otrăvit în timpul Impe1iului Ro1nan pe Cato
cel Tânăr.''
>-to
Deo,arece răsp11ns11l atât de mult aşteptat intarz1a sa-m1
A • t...r "
fie dat, încep să o strig pe nume: Mihaela!
În fata mea, la o oarecare depărtare, cineva răspt1nde.
Mă în,drept degrabă într-acolo şi întâlnesc mai multe tinere.
U11a din ele, în mod discret, îmi şopteşte:
- Întreabă-l tot pe bărbatul acela cu mustaţă.
În urma sfatului dat, mă înapoiez, şi di11 nou îl întreb
le Mihaela. Răspunsul său este evaziv. Mai mult chiar,
îini arată în mod evident că îl plictisesc, . . iar ca p~etext
î1ni spune că este obosit şi că ar vrea: să doarmă. Ii c~r
iertare pentru că l-am dera11jat şi mă îndepărtez cu intenţia
de a găsi pe altcineva mai binevoitor.
În continuare, întâlnesc o fem,eie foarte frumoasă care
nici ea nu-mi spune mai mult. Pentru o clipă am stat
descumpănit, neştiind ce să mai întreprind pentru. a-mi
;.1tinge scopul. Ajutorul nu poate să-mi vină decât de la
125
 Dumnezeu. Doamne, dumnezet1l meu, ajută-mă! Am rostit
această rt1găciune cu intensitatea pe care nu o poţi obţine
decât atunci când. toate şansele au fost spulberate. Ceea ce
a urmat nt1 face decât să confirme însă o dată că apelul
Ia ajutorul divi11 el îţi este dat proporţional cu credinţa şi
intensitatea rugăciunii tale.
Şi, ca să reluăm firul întâmplărilor: la scurta mea
rugăciune, dintr-o dată am fost înco11jt1rat de trei entităţi -
Ridicare pe scara evoluţiei impune muncă personală
Vasile Vidican este u11 alt st1flet, locuitor al lumi~
.·i1 re care mă avânt în dorinţa de. a cunoaşte ~odul cu~ ~
se deap ănă firul vieţii după desprinderea de haina m~ter1e1
t rute. După puţin timp de alu11ecare 1nă o~re:c 1~tr-~
r~gi t1r1e cu aşezări 1urale. Un grup de oameni, tmbr~caţ~

cu toţii intrăm într-o cameră, unul dintre cei trei transmite: răt1 ca pretutindeni în satele înapoiate, m~ inf?rmeaza .c~
Cineva nt1 gâ11deşte bine l Eu mă distanţez puţin de grupul .·tifletul căt1tat de mine se găseşte într-11n interior de c~sa
acestei trinităţi şi, pe un ton hotărât şi oarecum poruncitor, t ărănească - unde şi sunt cond~s. la c:rere~ m~a. Vasile
dat1 în gând următoarea soluţie: Să iasă afară! (Adică cel Vidican era singur - stătea în p1c1oare 1n clip~ .1~ care eu
ce nu gânde. şte bine să ne părăsească). U11ul din ei a părăsit ain intrat. Am înainte un bărbat de statură p~tr1:1t~, bru.net,
i1nediat î11că.perea - şi eti, intrând din nou, mă aflu faţă-n ct1 o figt1ră obişnt1ită. M-a i1npresionat în chip 1zb1tor lipsa
fată
'
cu Mil1aela. {)Chilor.
Este o tânără foarte frumoasă. Poartă o rocl1ită de
"
_ M-a trimis fiica dumitale, Cati ? II anunţ eu cu
""
culoare închisă. In mâna dreaptă are un vas de sticlă,' ca <lrtrecare rezervă că aş pl1tea afla ceva de la un orb.
un pahar, pe jt1mătate plin cu un lichid incolor, ca apa. Dar m-am înşelat. Căci el se declanşează brusc şi cu
Printr-o ţeavă, tot de sticlă, suflă în lichidul din pa11ar. 1oată verva posibilă:
Observ cum în pal1ar se f~ac băşici ca cele de săpun. C11
- Când ai întâlnit-o tu, nu ţi-ai dat seama că o cunoşti
multă dragoste îi spun:
r11ai de de1nt1lt ?
- Mihaela, te caut de multă vre1ne. M-a trimis mama
du1nitale. Spune-mi c-u m te si1nţi ? _ Ba da, însă ca ceva vag. Când te afunzi în mat_erie,
de fapt, n11-ţi n1ai aduci aminte de vieţile trăite a11ter1or.
- Nu tocmai bine. Acum îl urăsc pe tatăl meu şi mai
mult decât înainte I - Ea este bătrână de 1240 de ani. Ştii; acum 120
•
- Dar nu se poate să urăsti. Asta îti împ·iedică ·e volutia ! an1...
' ' ' .
Am revenit î11 corp, fără voia mea, lăsând o discuţie _ Spune-1ni cun1 te simţi? îl întrert111 eu, pentru a-~1
nete.nninată si• unele lucruti neclarificate, Probabil rostirea da sean1 a de discernământt1l şi puterea de înţelegere d1n
cuvântului ,,ură", sau cine ştie care altă cauză a făcut să acea clipă .
mă despri11d de acea lume şi să revin pe pământ, fără a - Se vede (arată ct1 n1âinile spre corp şi picioare) -
obţine 1nai mult. Am intuit însă clar, că acest suflet a ca apostolii t
părăsit lu1nea noastră, prin otrăvire.
Răspunsu! este surprinzător de prompt şi într-o formă
Ulterior, Florica Băilescu, mama Mihaelei, mi-a
l1azlie.
destăinuit că într-adevăr aşa este. Inainte de a părăsi pământul
A

Mil1aela a lucrat î11tr-un laborator în mediu toxic. - Ai nevoie de ceva ?

Nu am nevoie de ni1nic r
· · d.e po mana'"' , sa"'· nu se roag-e
- Să nt1 ti' se dea n11u1c
11in1eni?
_ Nu ajută Ia nimic, dacă nu este inuncă perso11ală.

_ Cum ! R11ga şi pomana ce se face pentru sufletul

plecat de pe pământ nt1 ajută la nimic ?
126
127

63

La această ultimă întrebare, .p11să cu intenţia de a-i .
afla opinia personală, nu ini-a 1nai dat 11ici un răspt1ns. Îmi
da11 seama că ină aflu în prezenţa unui suflet fără credintă
• Să
Ve1ificări ulterioare a11 stabilit că V. Vidican, în t1lti1na
sa viaţă petrecută pe pământ, a fost un om gl11meţ. Vorbea
mult şi era creştin doar cu numele. Cu toate astea, el a
aflat acest mare adevăr, şi ant1me, că mt1nca persori.ală este
factorul principal ce ajt1tă şi înalţă sufletele pe scara
desăvârsirii.
'
1Vlulţin1ile
adunate în jurul tău - un per111anent
pericol pentru urcuş sp,iritual
. Scopt1l desprinderii de corp, este acela de a întâlni pe
Sofia Boerescu (Măicuţa, cun1 obişnuiam să o numim noi
cei care am c11noscut-o în viaţă).
Trecând dincolo de pragl1l ce se1Jară cele două lumi,
<lm fost condus de o, tânără, care i11-a ajutat şi în alte
împrejurări. Mi se arată o căsuţă sărăcăcioasă ca exte.rior,
spre care ină î11drept i111ediat. În cale î11să apar doi câini:
t1n,ul îşi înfîge colţii în mâna mea stângă. Se1nn111 crucii
a111ngă această piedică neprevăzută - şi iată-mă aju11s în
interiorul casei. In prima cameră, sărăcia şi mizeria do1n11esc
pret11ti11deni. În loc de podea, pământ cu nivel accidentat.
Zidt1rile sunt nevăruite şi neîngrijite. Lipsesc cu desăvârşire
cele mai utile obiecte de uz casnic. Acest tablou dezolant
al sărăciei şi mizeriei este completat c11 o atmosferă în
care predomină stăruitor miros11l de urină. În lumea astrală
prezenţa lnirost1lui de urină indică un mediu cu totul jos11ic.
Cu un mic efort, străbat această ca1neră şi pătrund în
a doua, unde domneşte aceeasi . atmosferă, aceeasi. mizerie '
aceeaşi sărăcie. Pe 11n pat rudimentar - câteva scânduri
susţi11ute de patru pari bătuţi în pământ - se află chircită
S. ·. Boerescu, î11velită ct1 o pătură mt1rdară şi rt1ptă.
- Domnule Cici !
- Da, Măicuţă, eu sunt.
A ct1 acelasi rezultat. O entitate mă informează că o cu11oaşte
Ii sărut mâna cu acelaşi respect pe care-l aveam şi
V ,._
pe pamant.
- Arn ve11it să te văd. Spune-mi c11m te sirnti' ?
128
64
Zbuciumată
l
- Cum trebl1ie făcută fapta bună, ca să fie socotită
l Hllla ?
.
fie făcută bine 1
- Ce pot face pentru dumneata?
Contactul se rupe brusc şi revin acasă în corp.
N emt1ltumit de acest rezultat, după câteva zile 1nă
al llt din no~ în căutarea ei. Întâlnesc, într-un ...., mediu la fel.
d · josnic, diferite suflete, care-tni confirmă ca o cunosc ŞI
r ii o pot găsi undeva, subteran. Imi lipseşte curajul de-a
' A •
· >l1orî cu capul în jos într-o grotă a cărei deschizătt1ră mi
:; j 11dică. Un tânăr se ataşează de mine şi mă conduce o
bucată de drum. La întrebarea ce i-o pun, îmi răspunde că
nu ştie câ11d a părăsit pământ11l, dar precizează că tatăl său
·• [Jlecat întâi şi apoi el. Fără a face un efort prea mare,
I rat la brat cu acest tânăr, cobor într-un subsol, unde se
• 1
ll ·schide uşa t1nui garaj i1nens. Încep să strig pe Măicuţa,
......, • • ~ '-.ii
1nsa nu p·r1mesc n1c1 un raspt1ns.
Un bărbat înalt, ct1 11n singur ochi se supără că-l
l ranjez şi se îndreaptă ostil spre mi11e. Se linişteşte îndată
· eu îi cer iertare, apoi, pe neaşteptate„ îmi spu11e că are
t • jumătate de kilogram de vopsea roşie pentru a picta pe
liavol. Îl sfătuiesc cu blândeţe, dar cu toată l1otărârea, să
uu mai săvârşească asernenea impietăţi, ci să se roage spre
l)i11ele său lui Dumnezet1. L-a impresionat în inod vizibil
.·C·1tt1l ce i l-am dat, şi acu1n are faţă de 1nine o atitudine
. ..,
'I ()m·te respectuoasa.
Îl părăsesc şi străbat singur mai departe, subsolul, cu
aceeaşi dorinţă de a întâlni pe Măicuţa. O not1ă piedică
'lini opreşte avântul. Un copil de trei, patru ani, se agaţă
Je n1ine. Pentru a scăpa de el, recurg la o abilitate
A '<...J
]) am an teasca:
V
- Copile, te rog, du-te şi te prinde de nenea (un alt
st1flet aflat în imediata mea apropiere).
Copilul 111ă ascultă docil. Acum fiind liber, reflectez ·
• - V V
~tsupra timpului petrecut în acea lume - ş1 o scurta rt1ga:
,,,Doamne, aj11tă-mă !" mă readuce în corp, fără alt rezultat.
După alte câteva zile, o nouă tentativă se soldează
'
pe inăicuţa, dar că nt1 mă poate însoţi pfu1ă la ea. Renunţ
s.-o mai caut, convins că atât mi-a fost îngăduit.
129
 Dar să facem cunostintă
„ .,. cu măicuta:
„ - Descendentă
dintr-o veche familie de boieri, Sofia Boerescu, la vârsta
de 30 de ani, în plin avânt tineresc, cu excelente perspective,
cade la pat, lovită de o boală incurabilă (scleroza în plăci).
St1ferind groaznic, ea ţipă, se revoltă şi blestemă totul,
oameni, destin - şi chiar pe Dumnezeu. Acest zbucium,
aşa cum dânsa mărturisea, a durat doi ani şi jumătate.
"Intr-o
zi este vizitată de preotul Chiricuţă, care o
" tli verse obiecte, scaune, covoare pe jos~ bibliotecă înţesată
adevărat. Isi închină viata
- -
converteste
' la viata
„ de crestin
„ ' )'
lui_ Hristos, în care îşi punea toată nădejdea. Se roagă
pentru lume, pentru cei aflaţi î11 suferi11ţă, pentru cei necăjiţi,
pentru cei cu diverse strâmtorări. Mulţimile o asaltează, o
socotesc o sfântă, fiindcă prin r11gile ei se împlinesc o
mulţime de solicitări ale credincioşilor. Şi astfel se scurg
patruzeci şi şapte de ani din viaţa legată prin suferinţa
nemişcării de un pat, pe c.are nu-l părăseşte decât 11oaptea,
prin vise şi diferite arătări.
Eu am cunoscut-o cu şapte ani mai înainte de a muri,
fii11d impresionat îndeosebi de inulţimea a11ilor scurşi în
greaua ei încercare. Întrucât realitatea de dincolo contrasta
flagrant cu aprecierile din lumea noastră, am rugat o entitate
superioară să îmi dezlege această taină.
Iată răspunsul:
„Mulţimile
.
adunate au nenorocit-o. I11gâmfare,
A
lipsă
de smerenie în adâncime. Poză de sfintenîe !''
• ,..
Laudele oamenilor pentru suflet sunt duşmanul cel
mai \ 7iclean, care se strecoară pe nesimţite şi u11deva, în
profunzime, erodează întreaga temelie a fiinţei noastre,
făcând să crească u11 monstru: Părerea bună de sine, îngâm-
farea, mândria şi orgoliul, acestea sunt etapele ce încununează
în final cel mai mare păcat al omului: trufia. Şi pe toate
acestea, 01nul zis-religios încearcă să le camufleze sub
masca falsă a smereniei.
Un sfat pentru monah - ,,desprinderea de lume'' .
Din 11ou aici, în această lume reală, vie - imperiul
în care azi sau mâine fiecare dintre noi îşi va consuma,
prin repetare, întregul proces al l1ltimei vieţi de pe pămâ11t.
130
65
Scopul acestei vizite este întâlnirea cu Nicolae Bujor,
un fost locuitor al pă1n.â11tului, pe care l-a părăsit în anul
1946. Am t1rcat câtva - nu prea mult; apoi, ca de obicei,
ain coborât -· însă, de · data asta, puţin. La oprire, constat
~ u oarecare satisfacţie că ·mă aflu într-o încăpere copios
r11obilată. Nl1 lipseşte nimic din cele necesare unei gospodării
Î11stărite: pat cu ct1vertură ftumoasă, masa încărcată cu
lle c.ărţi. Pe o noptieră, o biblie şi alte câteva cărţi religioase,
ct1 un cuvânt, un interior de locuinţă îmbelşugată.
- Cum te simţi, nene Nicola.e ? este prima mea întrebare.
- Mă simt bine t
- Ce lucruri frumoase ai în jurul matale!
- Sunt îndestulat !
- Dar sotia
•
matale, Eufrosina?
- Trăieşte în pruncie l
- Eu cunosc bine pe fil1l matale, părintele Nicodim.
Îlni este foarte drag, îmi este ca şi frate. Ţin mt1lt la el ..
rfe rog să îmi dai un sfat pentru el, pentru viaţa lui de
1nonah.
- Să se desprindă de lume l
Dar Tinca, fata matale ?
- Nu stiu
'
!
.
- Bine! Am s-o caut 1n continuare.
Şi după ultimele ct1vinte, m-am desprins de nenea
Nicolae şi am plecat în căutarea Tincuţei Bujor, ca şi a
1namei sale, Eufrosina. Nu le-am putut întâlni, însă cineva
i11- a informat că mediul în care se află este în subteran.
Despre Nicolae Bujo.r am aflat, după întâlnirea noastră,
·ă în cursul ultimei sale vieţi a fost t1n om evlavios. Citea
iblia si făcea efort să se comporte cât mai potrivit cu
'
î11vătătura creştină. Ci11stea, dărnicia şi respectul faţă de
'
t·oti oamenii au fost calităţile sale de· bază. Ca meserie, un
•
n1odest agricultor, care a trudit din greu pentru a-şi creşte
.·ei zece copii dăruiţi de Dumnezeu.
Sfatul înţelept dat fiului său, Nicodim - preot şi monah
„de a se desprinde de lume" nu este întâmplăt9r. La acea
<lată, prietenul meu avea nevoie de o asemenea avertizare.
131
 Sinuciderea procură suferinţe îngrozitoare
Solicit să ~ntâlnesc pe Octavian Ionescu, evadat din
A '-' .
' · li-I
viaţa 1n urma cu paisprezece ani, prin sinucidere. Îl mai
căutasem o dată, fără să-1 întâlnesc. De data aceasta, mă
aflu în faţa unei guri de canal, pe care su11t obligat să
cobor Cll capul în jos, spre interion1l pământului. Impresia
ce o simt este penibilă, totuşi i11sist, invocând ajutorul
~ivin. Iată-mă, deci, ajuns t1ndeva la o mare adâncime.
Intr-o parte observ o deschizătură făcută ad-hoc, neregulată.
Mă uit în interior şi zăresc o uzină în toată accepţiunea
cuvântului, care funcţion,ează. Am certitudinea că Octavian
A
este acolo. II strig: Ota l Ota ! La strigătul meu apar trei
bărbaţi, îmbrăcaţi în pufoaice de culoare bleummin. Unul
din ei se desprinde de grup şi vine spre mine. Mă uit la
el şi-mi dau seama că este cel din fotografie. Îl întreb -
şi el îndată îmi confirmă identitatea. Îi destăinui că m-a
trimis sora lui, Dina, şi-l rog să-mi spună ceva. La solicitarea
mea, a pus doar trei degete pe fnmte şi . tâmpla dreaptă ca
semn de aducere aminte sau mare surpriză, fără să rostească
A
un cuvant.
Nu l-am cunoscut pe Ota în timpul vieţii, însă am
primit confirmarea ·de la membrii familiei sale, că el obisnuia
să facă acelaşi gest cu degetele la fru11te, atunci c~d îl
emoţiona aflarea unei ştiri sau când voia să-şi aducă an1inte
de ceva.
,..
Intr-un alt caz am fost iarăşi ajutat să mă desprinde
de corp şi să încerc să dezleg taina morţii unei femei,
Georgeta Vasilesc·u, înecată în lacul Floreasca, în î.mprejurări
suspecte.
După părăsirea corpului, mă ridic vertical, apoi gândul
la întâlnirea cu Georg,e ta mă aduce la suprafaţa pământului.
Mă găsesc la marginea unei şosele, pe care trec mai mulre
. femei, unele în grupuri mai mari sau mai mici, altele
singuratice. Opresc pe una din ele şi o întreb dacă 0
cunoaşte pe Georgeta.
- A ! doctoriţa ? Desigur că o cunosc. Uite„o că vine
spre noi!
A - Aicea sunt... aicea sunt !
Intr-adevăr, Georgeta se îndrepta spre mine. I-am
sărutat mâna, cu care prilej ea mi-a amintit că m-a cunoscut,
132
66
s1Jiunându-mi chiar pseudonimul. Am rugat-o să-mi răspundă
<lacă s-a sinucis sau s-a în_ecat în urma unui accident străin
le vointa
'
sa.
- A... m-a ciripit (în sens de divulgat) Any sau Ady !
- Te rog să-mi spui ce s-a întâmplat, care este
adevărul? Am fost trimis de sora matale, Eugenia.
Nici un răspuns din partea interlocutoarei, care dispare.
l)e locul unde a stat o clipă mai înainte a rămas doar o
,ravată înnodată.
Cu toate că ea nu a făcut destăinuiri, fiind oprită de
legile care guvernează lu1nea de dincolo, sau poate clintr-o
111entalitate caracteristică omului de pe pământ, am intuit
'ă într-adevăr este la mijloc o sint1cidere. Intuiţia mi~a fost
co11firmată şi prin arătarea. si1nbolică a cravatei înnodate.
Ţin să pre.c izez că familia sa, la faptele relatate de
111il1e, mi-a. confinnat că Georgeta a tlrmat medicina, dar
că nu a terminat-o şi că a făcut serviciul la un dispensar,
i 1ultă vreme ţinând chiar locul medicului. Lumea din cartier
(J n11mea „doctoriţa'' pentru serviciile pe care le făcea celor
l1olnavi. Pentru familie, acest lucru constituie o dovadă de
netăgădt1it, că am stat de vorbă cu Georgeta şi nu cu
'Lltcineva. Tot familia sa mi-a amintit că într-o seară, cu
./'\. " • " V • • •
aţ1va ani 1n urma, am cunoscut-o cu ocazia unei v1z1te.
'i
I-ia venise acolo la sora ei si •
stătuse doar câteva tninute .
111 lumea în care se află acum, mi-a demonstrat că posedă
\) inemorie a evenimentelor mai bună decât a mea.
Altă dată, după multe peripeţii şî discuţii cu o seamă
le entităţi, am ajuns în faţa unui sicriu rău mirositor. Ceva
A
n1 ă reţine să-l deschid. In interior, se mişca cineva şi,
intuitiv, îmi dau seama că este Georgeta, şi că nu are voie
să părăsească sicriul. O sfătuiesc să nu se deplaseze, dacă
acest lucru nu-i este îngăduit.
A
Intr-o nouă dedublare, am fost atras spre un mediu
casnic, mai precis într-o spălătorie a unei instituţii. Acolo
a1n văzut mai multe femei de serviciu, unele spălau rufe,
. "'
altele măturau sau spălau podelele! Intrucât îmi dădeam
seama că nu se află printre aceste muncitoare, am început
să strig: Georg~ta !
Abia am auzit acest răspuns, ca şi cum ar fi venit
"
de departe, de undeva de sub pământ. In faţa mea se afla
133
 un vas obişnuit . de faianţă de WC. Mi se trans1nite că,
p,entru a ajun.ge la Georgeta, trebuia să tnă strecor prin
deschizătura acestui vas. Mărturisesc întreaga mea slăbiciune
de-a nu fi putut să înving această piedică. Între timp a
venit o fen1eie cu o găleată cu apă 1nt1rdară pe care a
turnat-o în gura WC-ului. Am intuit că apa murdară este
o for1nă de chinui1·e a sufletului Georgetei, ca urmare a
actului nect1getat de a-şi fi luat singură viaţa. Am întreba-o
pe femeia care tur11ase apa, dacă ştie ctt ce se ocupă acolo
jos Georgeta.. Ea mi„a răspuns: ,,Se roagă".
Deşi aflată în chinuri, ea avea un sprijin - rugăciunea.
Este într-adevăr un ajutor de mult preţ. Răposata, î11 timpul
vieţii sale, a fost credincioasă şi grabnic săritoarea în
'
ajutorul celor care o solicitau.
După scurgerea a patru ani, sunt solicitat să o caut
•
din nou pe Georgeta Vasilescu. La invocarea pe care o
fac de a fi ajutat - iată-1nă ajt1ns într-o cameră spaţioasă
de subsol. Cercetez cu privirea în toate părţile ş_i nu întâlnesc
decât un si11gur bărbat, î11alt şi brunet. Intuiţia în1i sp11ne
că el · îndeplineşte acolo funcţiei de paznic.
La întrebarea mea, el mă informează cu bunăvointă
'
că Georgeta se află într-adevăr acolo. Cum eu nu o ·vedeam,·
el se grăbeşte să mă ajute în continuare şi se apropie de
un fel de rezervor construit din metal şi aşezat pe patru
stâlpi înfipţi în pământ. Cu un beţişor de lemn, începe să
scormonească în tubul, de asemenea de metal; care înconjoară
rezervorul. Curios să vod ce se va î11tâmpla, pentru că
până la data respectivă nu mai întâlnisem ceva asemănător,
am trecut de partea dreaptă, să pot lirtnări mai bine mişcările
omului astral.
Nu am aşteptat prea mult şi iată că, printr-un orificiu
al ţevii îşi face apariţia un fel de şoarece, care cade pe
pătpânt. Prin cădere, se produce o transformare structurală.
Şoarecele îşi schimbă înfăţişarea, într-o pânză de plastic,
format carte deschisă. O ridică de îndată cu nedumerire,
A .
pentru a o a11aliza mai îndeaproape. In contact cu .ea, am
senzaţia de ceva gelatinos, cu unele părţi solide, ca nişte
zgârcituri împrăştiate în această masă, care îşi schimbă
forma în contact cu mâi11ile mele. Confruntat cu not1a
. .._,
surpriza, nu stiu
'
ce să cred si. continui s-o studiez mai
departe.
134
67
Acum îşi schimbă din nou înfătisarea.' într-o servietă
format mic. O ridic în sus şi, pe dată îmbracă o nou'ă
f~~ă: pare o mănuşă cu cinci degete, pe care o aşez pe
111s1p, cu degetele în sus. Mă distanţez puţin şi îndată· îmi
. ...
vine. sa rostesc următoarea rugăciune: Doamne, noi toti
„ „ .,.
greşIID, cac1 aceasta este firea omenească. Te rog, iartă
acest suflet şi ajută-l să-şi reia forma omenească.
Pe când rosteam rugăciunea, mănuşa a luat forma
unei piramide înalte de vreo patruzeci centimetri. Apoi,
deodată, o nouă schimbare şi, în faţa mea se află acum,
cu figura
,..,
bine cunoscută, Georgeta.
Intre timp, s-a apropiat de noi un tânăr care ducea
în mână două plicuri închise, le întinde Georgetei şi aceasta
le atinge cu buzele pe colţ. Contactul cu buzele ei a umezit
11ârtia ·plicului.
- Georgeta, mă adresez, m-a trimis sora dumitale,
Eugenia. Spune-mi ceva! .
- Ştii, am făcut prostia aceea şi de aceea sunt aşa.
- Roagă-te, lui Hristos · - roagă-te mereu, o îndemn
eu.
- Ai făcut bine venind să mă vezi !
Apoi brusc se repede la mine şi, fără să prevăd
i ntenţia sa, mă ia în braţe şi mă sărută pe obraz.
Revenirea în corp are loc în condiţii nonn;ue) cu
acelaşi surplus de energie şi bună dispoziţie, ce însoţesc
orice vizită în lumea duht1rilor.
Georgeta, conştientă de marea sa greşeală făct1tă cu
• A .._,
ani in urma, numeşte „prostie" actul necugetat al sinuciderii,
confirmându-l. Ea ţine apoi să precizeze că datorită acestei
„prostii" se află într-o astfel de suferintă.
•
Pe cât este de bizară, pe tot atât de greu de înţeles
această formă qe suferinţă. Din acest exemplu - unic,
comparativ ct1 tot ce am întâlnit până acum - se despri11de
constatarea că în unele ispăşiri se poate pierde înfăţişarea
de om. Sufletul îmbracă, ca în acest exemplu, forma de
şoarece, masă gelatinoasă; mănuşă, piramidă, sau, ca în alte
cazuri, înfăţişare de lup, câine, pisică etc. Este o degradare
a f1inţei-om, care amplifică starea d,e suferinţă până la
~ „ ....,. ' „ • • . .
1 ntens1taţ1 greu de 1mag1nat.
Un prieten mi-a povestit că a avut prilejul să cerceteze
trei cazuri de sinucideri nerealizate, si11ucigaşii fiind salvaţi
135

în ultimul moment. Fiecare. dintre aceştia a declarat că
„ '
1na1nte de a încerca să se sinucidă, au auzit voci care-i
,,...., I
îndemnau la executare.a actului funest.
. Pentru suflet consecinţele st1nt înspăimântătoare. ·În
primul rând, sufletul celui ce s-a sinucis este obligat să
petreacă lângă corpul fizic atâta timp cât ar n1ai fi avut
V '-" • V . 'W
sa traiasca daca nt1 ş1-ar f1 curmat fîrt1l vieţii. Legarea de·
'!'
cada:ru, cu asistarea la pr?cesul de putrefacţie, procură
suferinţe greu de descris. In toată această .durată, actul
sinuciderii este repetat necontenit. Deosebit de· aceste chinuri
l a o t1ouă revenire pe pământ, sutletul va avea parte şi d:
4 V I • l,,,..r'
o viaţa potr1v1ta cu marele păcat săvârşit, adică cu st1ferinte,
ca preţ legitim al expierii. ' i11 ti1npul detenţiei noastre 1
Datoriile neachitate ne pun în situaţii neplăcute, la
trecerea dincolo
~· .
Din no~ aici, în lumea astrală d esprins de cor1Jiul
f1z1c, et1 omul adevărat,. cu toate facultătile cu care este
' v nise să-l ia).
înzestrată făptura omenească: inteligenţă, voinţă, memorie,
sensib'i litate. Suflett1l meu se scaldă în clipa aceasta într-o
b aie de bt1cl1rie deosebită de tot ce si1nt când mă află în
asociere cu corpul fizic.
Ct1vi11tele, cl1iar cele mai alese, rămân totllŞÎ neputin-
cioase ca să redea ceea ce percep aici, departe de păn1 ânt,
departe de lume. Undeva, într-o că1năruţă modestă, de
mansardă, zace inertă J1aina de ltlt.
Scopul venirii mele aici este să întâlnesc pe Mihai
Si1nio.nescu, fostul meu socru, decedat acum douăsprezece
zile în vârstă de 79 ~i.
"'
In timpul alunecării, simt că Mihai s-a atasat
., de mine
şi,. de aceea~ mă opresc. Ne îmbrăţişăm - îmbrăţişare caldă,
prietenească ce face să transmită sentimente reciproce de
dragoste adevărată. Am zis ,,dragoste adevărată'', căci aici
nu există prefăcătorie, cum se întâmplă pe pământ. Atitudinea
falsă nu ar putea fi tolerată şi eu aş fi fost forţat de cel
ce mă conduce să revin în corp.
" în limitele corectitudinii, atât în serviciu, cât şi în raporturile
~ It,i dai sea1na că
n1ea întrebare.
136
68
•
- D a.
- Ct1m te simti• ?
Bi11e ! dar... măi băiete, mai mare ruşinea, trebttia
,t ~; 1 cla-u lui Ranete 55 bani si nt1 i-am dat !
'
- Nu-i nimic, îi voi <.i:l e11, îl asigur de îndată. Acum,
1 ·ii eşti aici, şi ştii doar cât a!_.: pătiinit în î11cl1isoare din
""
1·;1uza comunism11lt1i, spune-mi - dacă poţi - când se va
1t • rn1ina toată suferinta ?
'
~ Şi peste două-trei mii de ani vor fi oameni c:u:e
Vlu· gândi aşa (adică aşa cu1n gândesc ei, comuniştii).
- Iată, vezi, nt1 există n1oarte. E aşa ct11n îţi sp111Jea n
- Ai ceva să-mi comunici pentru Ta11ţa (fiica lui şi
f{)S ta mea soţie) ?
Acun1t1lare !
- Dar pentru Florina ? (soţia).
- Nlt am t1imic 1
- Ei bine, act11n d11-te că eşti aştept<:lt (era aşte1Jtat de
1
un tânăr, care se apropiase î11tre timp de noi şi intuian1 că
Ne despărţim ct1 o i1ouă îmbrăţişare, la fel de cordială.
Dup ă aceea, se apropie de. mine o tânără, care-mi
spt1ne că este din judeţul Vâlcea şi apoi îmi precizează că
rviil1ai are să dea 55 lei şi nu 55 bani, cum greşit înţelesesem
eu.
- Bine ! îi răspund eu, am să-i dau de pomană această
s t1m ă, clriar astăzi când trec pe la biserică.
Pe Mihai l-am cunoscut destul de bine ·d e-a lungt1l a
111ai bine de treizeci de ani. Am locuit câtva timp în casa
lui. Am Inat masa împret1nă, am lucrat în aceeasi . institutie.
'
Ne-am şi înn1dit pe o perioadă de 10 ani. În vremuri de
11ecaz şi grele încercări, împărtăşite în comun (ca o î1nplinire
a aceluiaşi destin)~ am drămuit împreună bucăţica de pâine,
pe care o primeam de la stăpânii acelor vremuri. Anii mei
d·e detenţie i-am petrecut în aceeaşi î11chisoare. El ·a fost
condamnat la 15 ani temniţ.ă grea.
Mihai avea .un fond ·c instit. Ţinea mult să se păstreze
ai părăsit pa'""ma"'ntul?
.- · . . este ·
. prima
cu oamenii. Pentru el, începutul si sfârsitul oricărei zile
' ' '
însemna rugăciune şi mulţumire lt1i Dumnezeu pentru toate.
137
 Dincolo, starea sa (când l-am întâlnit după 12. zile
de la deces) era bună, dar ceva îl stânjenea: O datorie de
55 lei lăsată neacl1itată p~ pătnânt. Pentru asta sufletul său
fibra dureros. Îi era ruşi11e şi regreta în proftinzimea sufletului
său. De fapt, nu era vorba de o si1nplă datorie pe care nu
a putut-o acl1ita din ca11ză că a survenit moartea. Am intt1it
că el a păgubit pe cineva printr-un act incorect, prin
înşelarea bunei credinţe. Verificările făcute de mine pentru
a găsi pe păgt1baş au fost i"nfn1ctuoase.
Chiar în ziua aceea ain întâlnit î11 cale două femei
faţă de care cugetul m-a îndemnat să dau suma respectivă.
Cuvântul acu1nulare, referitor la fiica sa - mi-a dat a
înţelege că prin comportarea ei, îşi · încarcă sufletul cu n_ oi
reziduuri~ în loc să încerce a şi-l purifica.
Iată şi un alt caz~ în care o fiinţă astrală regretă
neachitarea unei datorii fată .
. de sotia sa. Este - vorba de
Maria Marinescu, o ferve11tă credincioasă, al cărei sot• a
părăsit-o cu mulţi ani în urină, dt1cându-şi existenţa cu o
altă fe1neie. Maria s-a opt1s de fiecare dată Ia tentativa de
a divorta a sotului ii1fidel.
' ;
La câteva zile după decesul acestuia, a1n fost solicitat
de Maria să intr11 în relaţii cu el. După invocarea de rigoare,
cobo.r llndeva într~o î11căpere subterană şi-l întâl11esc pe
Constantin Marinescu. Ambianţa este aceea a oamenilor de
rând.
- Spune-111i, îţi dai seama că ai părăsit pământul?
- Da ! răspunde el scurt.
Am fost trimis de Maria, soţia du1nitale, care vrea
.~ă te ajute. Ai nevoie de ceva?
La rostirea 11t1melui soţiei sale, m-a luat· de mâini şi
r ·a n1gat insistent să dat1 Mariei nişte monede de at1r pe
ca:'.'e mi le-a pus grăbit în palmă.
.....
Intreaga lui înfăţişare era aceea a unui om care regretă
răul pricinuit fostei sale soţii şi care încearcă să-şi repare
oarecu1n greşeala săvârşită.
- Bine, eu îi iau, spu11, dar et1 nu pot să-i duc în
lumea mea.
Spre a-l li11işti, am luat totuşi n1onedele oferite.
138
69
Diferite aspecte -astrale şi medii infecte
L a o deplasare în lumea astrală am întâlnit o tânără.
··arc m -a condus în faţa unei căsuţe deosebit de îngrijită,
,. Hn numai la gospodarii l1arnici întâlneşti. Pe d,easupra uşii
J intrare şi pe o b11nă porţiune faţada era ornată de o
•
v i t ă de vie. Plăcut impresionat atât de preze11ţa acestei
' . . .
t r11 ere cât si de frumuseţea căsuţei despre care, 1ntu1t1v,
'
,ii itltn că este a ei, am angajat unnătoarea conversaţie:
I
Aici stai?
- Da 1
- Ce casă frt11noasă ai !
- Uff, ce rău mai este când eşti obligat să stai acolo
j(lS ! Alături este logodnica, o fată din ·oolj 1
M-am desprins de ea şi am coborât spre un gi·t1p de
hărbati si femei. Am întrebat dacă printre ei se află cineva
• •
ll itl comt1na Vârtop, judeţul Dolj (comuna mea natală), dar
u-am primit nici un răspuns. Am lăsat în urmă acest nivel
.· i i arăsi am coborât câtva. Pe drum, îmi atrage atenţia t1n
'flpil î~făşat, aşezat de-a dreptul pe pă1nânt, şi pe care îl
clC(Jlesc. Pătrund de acum într-11n mediu infect, cu loct1inţe
. - • ,..... • +
afl1mate şi în bt1nă parte dărăpănate. U ş1le n-au incu1eton,
,'ttnt legate cu sfoară.
Desi nu ină simt bine aici, pătrund în interior. Aici
• •
11 izeria îmbracă haina cea mai expresivă. Bărbaţii şi f eme1le
îs i continuă existe11ţa î11tr-o promiscuitate gret1 de descris.
'
N tl există nici patt1ri, masă sau scaune şi nici alte obiecte
le strictă necesitate. Oamenii stau pe pământul gol sau pe
A
câte o O"rămadă de paie, în cele mai diverse poziţii. Infăţişarea
lor nu ;e deosebea cu nimic de mediul înconjurător. Îmbrăcaţi
I ·t1mar, murdari ... Unii din ei îmi provocau o mare. repulsie,
pe care trebuia să mi-o stăpânesc. Cu cât înaintam ct1 atât
atmosfera devenea mai greu de suportat, chiar sufocru1tă .
„• .._, ·•· • V '
U11ii se t1itau curioşi la mine, alţ11 parca n1c1 t1u ma
vedeau. Câtiva bărbati, ţigani - după aspect - s-au sculat
' ,
si m-au înconjurat. Le sitnţeam gândurile ostile şi, pentru
,
că nu mai pute<µn rezista, m-am hotărât să mă întorc pe
aceeasi cale. În retragerea mea eram urmat î11deaproape de
gr·upttl iniţial la care s-au adăugat şi alţi bărbaţi şi femei.
139
- ------=o--- ~- · -- - -
 După un sc11rt timp, grt1pul - destt1l de nu1neros - se
apropie de 1nine tc)t 1nai ameninţător şi atunci încep să-1ni
pierd curajul. Când am aju11s la uşă, o găsesc închisă şi
trag cu energie de ea. Sfoara ce o ţinea legată s-a desprins
şi eu am ieşit. Un ţigan se repede şi mă c11prinde pe Ia
spate, peste braţe, şi-mi spt1ne: ,,Mai multe femei vor să
se culce cu tine !H
"'
- In 11umele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc să te
desprinzi de mine !
Scap înclată de încleştarea acestl1i astr~11 si revin usor
I'\ ' .
1n corp.
Cu ocazia unei alte călătorii am aju11s într-o încăpere
subterană. Pe când mă pregăteam să părăsesc acest mediu,
am fost oprit de un bărbat şi o femeie. Concomitent
i.n terceptez o transmitere astrală, clin care rez11ltă că eu sunt
învinuit de furtul unui portofel. Am aşteptat liniştit ca să
fiu percheziţionat şi să văd ce se mai poate întâmpla. Î 11
final~ le spu11 că nt1 am făcut nici t1n răt1 i1imăJ1ui. La
afirmaţia mea bărbatul mă lo\1 eşte cu dost1I palmei peste
obraz.
Calin, îi ripostez:
- Nu-ţi este tea1nă de Dumnezeu să mă lovesti •
? 11ltimei noastre vieţi, Cll părţile ei bune şi rele. Ceea ce a
Agresorul îşi întoarce brt1sc faţa de la mine si se
apleacă în jos, ca şi cum riposta mea l-ar fi lovit în sto,mac.
Rec11rg la semnul cn1cii. Cei doi dispar, iar î11 locul lor
apare un preot - după care mă desprind uşor de această
atmosferă apăsătoare.
Reţin această expresie: „Uff ! Ce rău mai este când
eşti obligat să stai acolo jos !" Această părere a unt1i locuitor
astral nu face decât să confi1me o dată în plus i1npresia
neplăcută pe care o simt şi et1 ori de câte ori st111t nevoit
să umblu pri11 aceste regiuni.
Pe mine in-a izbit îndeosebi tonul cu care acest spirit
A • • i)răbuşite şi altele pe punctul de a se prăbuşi ; vegetaţie
1ş1 exp11ma pe de o parte grgaza, pe de alta, satisfacţia că
a putut scăpa de acolo şi că se află într-o regi11ne incom-
parabil mai bună.
După ce a locuit câ11dva în acea lu1ne de suferintă
şi chin, greu de suportat şi apoi a făcut saltul ascenden.t,
are posibilitatea să compare starea veche c11 cea 11ouă. De
altfel, orice urcuş creează concomitent stări afective difer-
enţiate în raport cu ascensiunea. Cu cât vom t1rca, c11 atât
140
70
sU1rea noastră sufletească va fi mai agreabilă, mai mulţu­
n1itoare.
Urcusul•
este conditionat
•
de modificarea structurii su-
fleteşti existente şi înlocuirea ei cu. alta mai fină, mai
diafană. Altfel zis, omul vechi se schimbă cu altul din ce
în ce mai conform cu legea divină. Această transformare
~ste operă extre1n de anevoioasă şi de lungă durată şi ea
t V V oi· V
i eces1ta perseverenţa ş1 munca permanenta.
'1i
Fiinta
•
astrală la care ne referim trăise în acel mediu
1nizer şi avea încă proaspătă ainintirea stării dezagreabile
ce a simţit-o petrecând acolo. Acum, aflându-se într-o lume
st1perioară, face aprecieri pe care a ţinut să ni le împărtăşească
,~ i nouă, oamenîlor de aici, fără a i se cere aceasta î11 mod
expres. Ea a făcut-o, cred, pentru a confirma un adevăr,
11rivind dive.r se etape evolt1tive, iar pe de altă parte, sper
a ne avertiza asupra consecinţelor d11reroase ce le ~om
întâmpina di11colo dacă nu înţelegem sensul real al vieţii
de pe pământ.
Îndată după desprinderea noastră de corp, prin aşa-zisa
1noarte,. ne ridicăm fiecare la i1i velt1l respectiv de evoluţie.
Acolo, în acea zonă astrală, urmează să retrăim filmul
'011stituit plăcere în viaţa legată de pămâ11t, va fi dincolo
a1n ărăciune, adică suferinţă la intensitatea respectivă a
r>lăc.erii şi invers.
Să nt1 uităm că fericirea la care aspiră în mod vădit
sau în taină fiecare suflet este dăruită tuturor, dar numai
în măsura în care se cristalizează finetea structurii suflett1lt1i
'
~i dev'enim mai buni, tnai aproape de modelul divin.
"
A
Intr-o altă călătorie evolt1an1 printre rt1i11ele unei cl ădiri
i1nense. P:1tina vremii se făcea evidentă la fie.c are pas.
Cărămizi măcinate de mulţimea anilor şi intemperii, ziduri
crescută la întâmplare printre aceste ruine. Cât cuprind cu.
ocl1ii în jurul meu, totul creează aceeaşi atmosferă,..
sinistră
dându-mi fiori de îngrijorare şi teamă. Inving in1presia
11eplăcută şi încerc să explorez aceste vestigii ale u11t1i
trecut ce pare mult îndepărtat.
De la înălţimea zidurilor despuiate şi cu slabe legături
între ele, alunec până într-t1n beci întunecos. Nu întâlnesc
141
 în cale nimic altceva decât ruine şi aceeaşi atmosferă
apăsătoare, greu de suportat.
,...
In cele din urmă părăsesc ambianţa şi, la scurt timp,
ajung într-o casă modestă unde întâlnesc o ţigancă. Ea se
adresează însoţitorului meu şi-mi spune că ar vrea să mă
roage să o scap de nişte f annece.
Mi s-a transmis mental să-mi continui călătoria~ ceea
ce am şi făcut, fără să dau importantă solicitării acestui
.I\ .
locuitor astral. Cred că aşa trebuia să fac. Insoţitorul meu,
care îndeplineşte rolul de protecţie şi ajutor ştie mai bine
decât mine ce este şi ce nu este perm.is.
Mă ridic deasupra unor , copaci uriaşi. Plutesc câtva
timp deasupra crengilor, pe care uneori le şi ating cu
mâinile. De. la această înălţime rostesc o scurtă rugăciune:
Doamne, ajută-mă să întâlnesc pe Mihai 1011 ! O dată cu
rostirea ultimelor cuvinte, începe coborârea. Ajung în faţa
unei clădiri - asemănătoarea .cu un atelier de fabrică. O
tânără pe care o întâlnesc în cale îmi răspunde (la cerere)
că st1fletul căutat se află acolo, în interior. Pătrund la
început într-un bol - şi u.n bărbat, primul întâlnit, îmi
răspunde:
- Da, Iosif este aici.
Reflectez o clipă. Oare de ce îi zice Iosif lui Ion
Mihai? Dar, cum socoteam că nu este timp de comentarii,
din 1101 ină îndrept spre o uşă, pe care o deschid. În faţa
mea, am perspectiva u11ui atelier de d11lgherie, unde câţiva
bărbaţi lucrează, fiecare la tejgheaua lui. Spre mine se
îndreaptă grăbit Mihai Ion, omul din fotografia ce-mi ft1sese
dată o dată cu solicitarea.
- Cum te simti ?
'
- Rău!
- Mă cunosti?
' - Vă ajut cu toată dragostea. Dacă aveţi nevoie de
- Nt1.
.....
- Eu am fost la tine acasa, cu pări11tele Gheorghe
Libovschi şi Stela. Pe ei îi ct1nosti ?
; .
- Da.
- Spt1ne-mi ceva pentru mama dumitale !
- N-am ce să-i sptm.
"'
In timpul conversaţiei noastre intră un tânăr care mă
anu11ţă că alătt1ri, într-o altă cameră, mă aşteaptă ci11eva . .
142
71
Mă despart de Mil1ai, zis şi Iosif, şi mă îndrept spre
]esire. La părăsirea acestui atelier, observ că dulgherii se
' ~
asezaseră la n1asă. Fiecare n1ânca la locul său de tnunca.
Mâncau- varză cu carne, servită în străchini de pământ -
î11tocmai ca în lumea noastră.
În camera de alătl1ri - o mare înghesuială de bărbaţi.
Unji stau î11 picioare, alţii pe nişte paturi st1prap11se. Cineva,
care stătea st1b pat, direct pe podea, mă întreabă:
- Tu esti Cici ?
•
- Da., eu sunt, dar dumneata cine eşti?
Eu Sllnt Pravilă Jan.
- Noi ne-am, cunoscut?
- Nt1 !
- Te rog să ieşi de acolo ca să te pot vedea bine l
Cu o oarecare greutate a i eşit de st1b pat, împingând
picioarele înainte, î11 poziţia culcat, întrucât înălţimea dintre
podea şi primt1l prici era mult prea joasă.
Jan Pravil ă este un bărbat de statură înaltă şi are
f)icioare descăn1ate, ca un tubercl1los dt1pă o lungă boală.
- Nu stit1 ce să mă fac. Stau aici şi sufăr ! îmi
'
răspunde el după ce a ieşit complet de st1b pat.
- Ce pot face pentru dumneata ? Ai nevoie să spun
'eva f arniliei ?
- Au mai promis şi alţiî aceasta şi nu s-au ţinut de
·t1vânt t
~ Poate că ai nevoie de rugăciune, pomană, o lumânare
a1?rinsă?
- La ce să-mi folosească?
- Eu sunt t1n pătnântean şi am venit aici să caut pe
Ion Mihai.
~ Da, pe Iosif - completează el, la fel ca şi ceilalţi.
·eva, mă adresez în continuare către toţi cei aflaţi în această
Î11căpere. Rugaţi-vă lui Dumnezeu.
U n bărbat aflat în imediata mea apropiere se încl1ină
'tl evlavie.
Altul se apropie de mine cu un cuţit a cărui lamă
,' ânteiază. Mi-l pu11e ostil în faţă şi eu îl apuc de lamă.
Utn ul de dincolo trage brutal spre sine şi simt senzaţia
neplăcută a tăişului, ca în realitatea fizică. La ma11ifestările
143 '
- --- --- - - - - - -------------
acestui- _astral se mai· asoc· . ., 1nca
;-., . , ct· 01• ttnerr
. - - iaza ' care ' dup- a. .
• •
. .
cum intuiesc, vor să rnă atace cu acelaşi cuţit.
Semnul crucii îi determină să schimbe arma între ei
De fiecare dată eu fac semnul crucii în directia celui c~
cuţitul. Cuţitul este îndepărtat tot mai mult, fi,itld aruncftt
unor complici din exteriorul grupului.
"U!1 alt astral din acel grup ţine acum în mână 0 ar1nă
de vanatoare, dar acelaşi semn îi face inutilă orice
- iiitentie
„' •
. ., . , M~ desprind de grup rostind aceste cuvinte: „D.umnezeu
sa va ajute !"
_ . Din ur~ă m~ ajt1nge un tânăr brunet, care îmi spune
amical: Vezi ce ţ1-e omul ! (în se11s11l că-i vrei binele si
el îţi răspunde cu rău). ·
- Dtimnezeu să te ajute, tinere! i-am urat cu multă
afectit1ne.
' -
P.e Mihai Ion l-am cunoscut personal. M-am interesat
dacă. în ultima sa viaţă s-a mai numit şi Iosif si mi s-a
"" . '
rasp1~11s negativ. Socotesc interesant cazul lJrîvind această
lat~ra ~ numeltti. Să fie oare numele avut într~o altă
existenţa ? Nu este excl11să 111ici această posibilitate;
...
ln ceea„ ce priveşte mt1nca în atelier, ca şi masa pe
:a1: ? serveau d11lgherii în atelier nu s11nt lucruri noi
1~tâln1te în marele itnpe.riu astral. De multe ori am întâlnit
d~tn~olo s11flete în plină activitate, desfăşurând diverse munci
s1m1lare celor de pe pămâ11t. De altminteri, eu nu fac
altceva decât să informez pe cititor de cele ce văd si
întâl11esc în lumea în care toţi n,e vom duce. De ce es~e
a~a şi nu altfel, eu nu pot să răspund, chiar şi dacă unele
din aceste aspecte contrazic anu1nite texte biblice. Asa văd
"'l ' '
a?a inta n~sc: aşa constat, aşa traduc în c11vinte nişte aspecte
A
~1~ lumea 1n care pătrund dt1pă desprinderea de corpul
f 1z1c.
Surpriza cea 1nai de seamă în această călătorie a
constituit-o întâlnirea cu cel care s-a recomandat a fi Pravilă
1an. N11 l-am cunoscut în viaţă şi nici nu .mi s-a vorb.i t
':'eodată despre el. Dincolo, el afirmă că suferă din greu
ş1 nu vede posibilitatea ieşirii din acest impas. La oferta
mea de a-1 ajuta, mi-a dat un răspuns din care reiese că
a~ în faţă u? ~uflet îară credinţă, ce îşi plăteşte prin suferinţă
ultima sa viaţa petrecută în deşertăciuni. Nivelul astral, ca
144
72
~i societatea în care el este obligat să îşi ducă existenţa,
- demonstrează cu prisosinţă structura lt1i sufletească.
Am cerut u11ei rude a familiei Pravilă să-mi prezinte
i11ai multe fotografii de persoane necunoscute, printre care
s ă fie amestecată şi aceea a lui Jan. Fără nici o ezitare
a1n ales dintr-o dată fotografia fostt1lt1i căpitan J. Pravilă;
al căiui suflet îl întâlnisen1 dincolo. A decedat în unnă cu.
.
treiz·e ci şi unu de. ani, de tuberculoză.
Trăind în acea realitate amară, el îşi plânge starea
mizeră în care se află. Iar la piopunerea mea de a-l ajuta
ca intermediar faţă de fa111ilîa sa mi-a răspuns că şi alţii
au promis, fără ·să se ţină de ct1\rânt.
Sigur că în decursul celor treize,ci de ani i s-au întins -
11enu1nărate mâini de ajutor din lu111ea astrală, însă fără
efect, tocmai datorită scepticis1nul1ti adânc înrădăcinat în
fiinţa sa. Din această cauză nici sugestia mea privind
rt1găciunea, pomana, nu le-a primit, manifestând o totală
11eîncredere.
"
Indemnul n1eu final, adresat lui şi celorlalţi, de a se
rtiga lui Dumnezeu, a fost primit cu aceeaşi indiferenţă. O
singură excepţie - unul singur dintre ei s-a închinat ct1
respect. Prin bezna suflett1lui său, într-un moment· de adâncă
li11işte, se croise o breşă, prin care scânteia divină aflată
în profunzimea fiintei '
sale, i-a relevat inarele adevăr si
'
posibilitatea salvării proprii.
,,..,
In acest grup de astrali, închişi în aceleaşi · co11ditii
de viaţă, am lt1at ct1noştînţă cu trei moduri de 1nanifest are:
Unii dintre ei răutăcioşi,. răutatea lor mergând până la
agresiune cu intentia'
vădit c1iminală. Altii - cei mai multi
' '
- trăind în profund scepticism. Nu cred nimic şi nici nu
întrezăresc calea de ieşire din acest impas, cl1iar 1dacă li
se. întinde o mână de ajutor. Şi, în sfârşit, unul singur din
tot grupul, auzind cuvântul „Dumnezeu~· - acţionează,
"tnch"inan " du-se.
A
Şedere veşnică în această stare nu exista. Inţeleapta
orând:uire a legii divine dă posibilitatea fiecărui suflet să
înţeleagă sensul vieţii în cele două ipostaze: în asocierea
materiei (corp fizic) şi desprins de materie (în corp ·astral).
P·e măsura înţ.elegerii stărilor de fapt ca urmare logică a
comportării proprii, sufletul se eliberează prin consum de
energii negative şi se detaşează de mediul _respectiv.
145
 ,..,
de suferinţă~ ca simbol al avidităţii de însuşire a tinor
In orice stadiu de evollrţie s-ar afla spiritele şi în
L)Llnuri. si valo1i, care nu i se cuveneau.
orice tnedii de ispăşire grele sau uşoare, ele sunt permanent '

ajutate. Spiritele mai evoluate, a căror existenţă se desfăşoară Familia a confirmat cele spuse de Antal.
• • V

pe trepte superioare, primesc de la superiorii lor misiuni Incorectitudinea~ necinstea siste1natic practicata sau

de a ajuta pe fraţii mai m.]ci; ele coboară în lumea acestora ocazională din viaţa de aici, dau rnari complicaţii şi suferinţe

şi, prin eforturi neîncetate, încearcă să mângâie, să lumineze clincolo bietului suflet, incomparabil mai mari decât avan-
şi să îndrume pe cei mai puţin evoluaţi. Asta în cazul când tajele ce le pot oferi nişte valori mate~iale ~ar: n~ ~ne
ei devin receptivi. aparţin. Şi dacă am reuşit să ne strecuram,.. ş1 ~a evitam

Colectivitatea evoluează numai prin evoluţia fiecărui j spăşirea aici pe pământ, n11 vom scăpa ~e 1nc~11soarea ce

ins în parte, iar la temelia minunatei transformări ne aşteaptă dincolo şi care este m11lt mai aspra.
.....
funcţionează acea lege universală a It1birii Creatoarea. N11 este nevoie să ne acuze ci11eva din afara noastra.

Tin
•
să mai amintesc cititorilor, că nicăieri, aici sau Toate câte săvârşim se înregistrează î11 inod automat în
'
dincolo, nu există siluire a fiinţei proprii. Fiecare superior tnemoria noastră şi, la trecerea dincolo, ele doar apar la
dă doar sugestii şi îndrun1ări, "însă niciodată nu va forţa suprafaţă. Pe baza acestei evidenţe, sancţiunea se im~un..,e

pe protejatt1l său. Noi putem asculta îndenmul dar, î11 egală de la sine. În noi înşine se află judecătorul care nu iarta.
măsură, avem şi latitudi11ea să opunem veto-ul nostru.
Ave1n, în baza liberult1i arbitru, libertatea de a alege o· cale
sau alta, de a acţiona într-un fel sau altul. Dar, despre Vorbirea multă aduce, implicit, şi greşeli 1nai
acest subiect atât de subtil şi, din păcate, insuficient înţeles multe şi suferinţe pe n1ăsnra lor - aici şi dincolo.
pe plan fizic, datorită condiţionării t1ma11e ~ vom mai avea
prilej11l„ să vorbim de pe o altă poziţie decât cele cunoscute
A ~

pana a1c1.
„
Într-o nouă ieşire din cori1ul fizic, am întâlnit pe fratele
rnet1 Marin într-un dormitor comun, cu paturi suprapuse:
Un alt aspect astral, pe cât de inedit, pe atât ele
Atmo·s fera era sufocantă, eu fiind obligat să fac eforturi
curios. Iată faptul în si11e, pe care-l descrit1 întocmai .. Sunt
st1stin11te pentrt1 a o putea suporta.
rugat să caut pe Minodora Vasiliu, fostă farmacistă, decedată
în 1952. . Fratele met1 sta ltingit într-11n pat şi, apreciind după
.... în fătisarea lui, îmi dădeam seama că s11feră îngrozitor. Mă
Mă aflu la suprafaţa solului. In faţa mea se află un 7 • - ~ L

recunoaşte şi, în privirea ce mi-o aruncă~ cites~ cu uşur1...nţ~

sac, destul de spaţios cât să cuprindă un corp ome11esc de
,,., c) tristete de moarte. La întrebarea pe care i-o pun, ltm
mărime mijlocie. Sunt îndemnat să descl1id acest sac. Inăun- „ - I A .....

răsi)11nde că suferă şi că are t1n inel in gt1ra.

tru, spre surprinderea mea, găsesc pe Minodora. După ce
Inel ul introdt1s în gură reprezintă o nouă formă de
o eliberez - îl scutt1r; din el cade o gheară de găină de
culoare neagră. sa11ctioi 1are, consecinţa firească pentru greşita întrebuinţare
'
a o-raiului omenesc.
La întrebarea care i-am pus-o prizonierei, aceasta mi„a b l' '-'
Dacă am avea tăria şi răbdarea neces·are sa ne ana izam
V

declarat că se simte rău. Pe figura ei se putea citi o grea

l)llţin şi în mod nepărtinitor, ne-am d~ s~ama .c.ă vorbim
s11ferinţă interioară. Gheara de găină a . înseinnat pentru
prea 111 ult s·i tot atât de rnult r1scăm
sa ŞI greş11n.
mine un mare semn de întrebare l Ulterior, am apelat la
ghidul nostru spi1itual, Antal, care ne-a tălmăcit această Fun.ctionând la nivelul conştiinţei de st1prafaţă a ego-
nouă formă de ispăşire astfel: Sacul reprezintă închisoarea ului auto~atismele gândirii se ·exteriorizează potrivit con-
pe care trebuia să o exec11te în viaţa de aici de pe pământ, diti~11ării fiecăr11i i11s în parte. Se comit greşe]i i11voluntare,
pentru furt săvârşit în datina patronului - proprietarul far- m~i mult sau mai puţin imputabile, care pot fi u.şor ş~e~e,
111aciei u11de era angajată. Gheara de găină este instrt1mentt1l fără 11 r 1nări grave di11 punct de vedere al trat1mei ps1h1ce,

146 147

73
 '\
la trecerea în astral. N11 acelaşi lucru se întâmplă în cazul
greşelilor premeditate, când se minte urmărind ·s copuri ego-
centrice. Dincolo, toate ies la lumină şi regretul creează şi
forma de ispăşire respectivă, potrivit gravităţii şi importanţei
ce i-am acordat-o. Sacrul, particulă pură existentă în noi
A ,
nu acceptă compromist1ri. In clipa când i se oferă posibilitatea
să se afirme, el se expri1nă ca frumuseţe, adevăr, bunătate,
iubire - toate astea 11umai şi n11mai la nivel absolut. N11mai
când se atinge acest stadit1 suntem fiinţă umană în adevăratt1l
sens al acestui cuvânt. Până atunci însă, meschinăria ne
obligă să trăim mai inult în spatele unor măşti amăgitoare.
Exemplt1l fratelui meu este, în acest sens, suficient de
revelator.
Ateism în lumea noastră, afirmatii ateiste si în
' '
lumea de dincolo
Cu prilejul unor plecări în lumea spiritelor, am întâlnit
într-un câmp, toamna, după recoltarea porumbului, un grup
de femei îm.brăcate în haine ţărăneşti. Conform obiceiului,
atunci când întâlnesc mulţimi, încerc să le vorbesc despre
existenţa lui Dumnezeu şi despre Rugăciu11ea lui Iisus.
Tot timpul cât am predicat, una dintre ele vocifera,
cu scopul evident de a mă detennina să re11unt. În cele
'
din urmă, văzâ11d că nu-i acord i1ici lln fel de importantă
" V .I\ • • • " '
ŞI ca 1m1 contJ.nu1 predica, a început să ţipe la mine. Ce
pumnezet1 ? Care Dumnezeu ? Nu există nici L111 Dunu1ezet1 !
In fiecare cuvânt pe care îl rostea, simţeam răutatea, i:evolta
şi profundul ei ateism.
Altă dată, am fost rugat să-l întâlnesc pe inginert1l
Buchner Eugen, decedat cu cincisprezece a11i în urmă. Cu
ajutorul călăuzelor din lumea astrală, am reuşit să-l găsesc
împreună c11 doi copii: Carol şi Chiril, pe care mi i-a
prezentat ca fiind ai săi. În convorbirea noastră, el îmi
aminteşte că ne-am mai întâlnit şi că am mai discutat si
altădată. Este adevărat ce spui - îi răspund eu mental, în;ă
meritul nt1 este al meu. 1'ot ceea ce fac eu se realizează
numai cu ajutorul lui Dumnezet1.
148
74
În această convorbire a noastră, cel mai mare dintre
copii intervine:
- Zici Dumnezeu? (spus pe un ton de mirare şi cu
<) lipsă totală de respect şi credinţă).
- Da, Dumnezeu, Dumnezeu există, îi co11firm eu.
- Dacă ar exista Dt1mnezet1 precum zici, n-am fi
nevoiti să stă1n aici, de ani de zile.
'
- Dacă nu crezi în Dumnezeu şi nu te rogi Lt1i -
repet eu - vei sta aici nt1 ani, ci secole ! Do1nnule Buchner,
ai datoria, pentru sufletul du1nitale şi pentru sufletele lor,
să le demonstrezi · că există Du1nneze11. Te rog, ca un
p1ieten, ca pe un frate !
La aceste ultime cuvinte, ochii mi se umplură de
lacrimi, ca şi ochii interloct1torului meu. Apoi, sub stăpânirea
acestei emoţii, am contint1at:
- Nu se poate ca în decursul vieţii dt1mitale, să nu-ţi
fi dat seama că această fortă '
u11iversală există cu adevărat.
Buchner mă priveşte cu îngăduinţă, întocmai ca cineva
care nu vrea să te supere contrazicândt1-te. Dt1pă câte
intt1iesc, el nu este credincios, în schimb este un suflet cu
bun simţ, politicos şi cu o educaţie aleasă. Ulterior, mi s-a
confirmat că, î11tr-adevăr, aşa era în viaţa sa, aici pe pămâ11t.
A
Intr-o altă peregrinare în lumea spiritelor, am întâlnit
r)e Ana Maria, decedată nu de multă vreme în condiţii nt1
toc1nai fireşti. Mă simt obligat să o înde1nn la rt1găcit1ne
neîncetată, spunându-i că, de va t1rma sfatul meu, va simţi
îndată bunătatea lui Dumnezeu.
Un bărbat din imediata ei· apropiere mi-a întins mâna,
ca semn de felicitare pentru sfatul pe care i l-am dat.
A
In schimb, un tânăr l1scăţiv, brunet, s-a ridicat de pe
scaun şi ripostează în mod brt1tal: Ce Dumnezeu? Aşa
ceva nu e~istă, eu nu l-am văzut !
- Stai, tinere, nu te grăbi şi ascultă-mă ! Uite, et1 sunt
t1n pământean, poate că mă deosebeşti de sufletele din
1ne,dit1l tăt1, · după înfăţişare, alta decât a sufletelor voastre.
Aşa fiind, El mi-a dat acest dar şi mă ajută să mă pot
A
despri11de de corp şi să vă vizitez. Incearcă să faci ceea
ce îţi spun eu: roagă-te zicând aşa: „Doamne Dumnezeule,
''-' '-" ..... A'-..1 A• . . . ..... V V
iarta-ma ca pana acum te-am intr1stat ş1 ajuta-ma sa te
cunosc. După aceea îmi vei spune cum te simţi".
149

Tânărul m-a ascultat cu răbdare până la sfârşit. După
ce am te1minat tot ce aveam de spus, acel~i bărbat mi-a
întins din nou mâna. Am sim ţit că o f ace spre a-şi exprima
oarecum recunoş tinţa pentru sfaturile primite. Am încheiat
această convorbire cu urarea: „Dumnezeu să vă ajt1te şi nu
uitaţi să vă rugaţi neîncetat !"„
Ateismul este urgie" ne-a spus ghidul nostru, Antal,
la una din şedinţe. într-adevăr, o asemenea atitudine faţă
de divinitate naşte monştri, căci omul, atingând cele mai
înalte trepte ale tn1fiei, se apreciază pe sine însuşi a fi
st1prema 1năst1ră a valorilor. Acei pset1doînţelepţi, care in1pun
sau numai predică t1n asemenea mod de gândire, îşi asumă
o grea responsabilitate, atât faţă de propriul lor suflet, cât
şi faţă de aceia pe care, practic, îi infectează din punct de
vedere moral.
Sufletele despre care am relatat mai sus, au părăsit
lumea tioastră cu aceste convingeri ateiste. Dincolo se
menţin la acelaşi nivel şi unii din ei sunt atât de orgolioşi,
î ncât ni ci măcar nu vor să asculte altceva în afară de ceea
ce cunosc ş i cred. Ei trăiesc la s11prafaţa conştii11ţci mărgi11ite
a ego-ului, ca prizonieri ai propriilor acumulări înregistrate
în memorie ş i care, de fapt, le condiţionează întreaga
exi sten ţă de aici ca şi din lumea ~trală. Aşa fiind, ateismul
apare tot ca o credinţă, care nu face altceva decât să nege
ceea ce nu se poate cuprinde cu mintea şi cu vederea. Nu
este, i.1e11trt1 că nl1 l-am văzt1t ! - după spusa categorică a
tânărului mai st1s ami11tit.
De fiecare dată când am întâlnit atei - cu puţine
excepţii - fje că erau deprimaţi, dezo1ientaţi sau cl1i ar
revoltaţi, uneori du şmănoşi, chiar agresivi, f ie că aveau
preocupăi; meschine, lumeşti.
•
Acum, pu11ând faţă-n faţă lumea astrală a celor ce au
plecat de pe pământ cu credinţa că este Dumnezeu, şi a
celor CLl credi nţa contrară, că nt1 este, iată câteva concluzii,
la care am ajuns în urma experienţelor făcute în afara
corpului fizic.
" v;\loare numai atunci când şi noi reuşim să facem aceeaşi
- In foarte multe cazuri am întâlnit credincioşi care
în grupuri mai mari sau mai inici, se străduiau rugându-se
sau citind cărţi religioase, discutând şi comentând asupra
vieţii.
150
75
- Unii din ei puneau accentul pe practică concretă,
l egată de provocare şi răspuns;
- Alţii erau atât de absorbiţi de imaginaţia lor, încât
pluteau în sferele cele m ai hidoase ale orgoliului; se socoteau
că au atins ct1lmile desăvârşirii; se numeau între ei sfinţi,
desi ,. ambianta ' . continu au exi stenţa contrasta cu
în care îsi
adevărata sfinţenie; violenţa acestor credincioşi nu era deloc
1nai mică decât a ateilor , ba, dimpotrivă, avea accente de
o mai mare duritate.
D e fapt, lt1mea astral ă nu este altceva decât oglinda
fidelă a ceea ce se întâ1nplă C:tici, în lutTlea noastră. Rătăcirea
noastră de pe păn1ânt o tra11sferă1n î11 ace~l lume, care este
mult 1nai reală, decât viaţa ce se desfăşoară la rrivelt1l
<l11alis mului psil10-so1natic.
Şi, urmând firul logic mă întreb: dacă acestea sunt
faptele incontestabile, există oare vreo posibilitate de a
exclude cu desăvârsire orice formă de rătăcire ?
•
În fond, ce este în esenţa ei această credinţă care
susţine că există acea Energie din care toate purced ? Totul
porneşte de la medit1l social şi familial, în care am fost
lo11nat. Încă din fragedă copilărie am fost sfătuit, îndrumat,
~duc ~t să privesc această problemă a divinităţii într-un
anumit fel . Deci, eu nu st1nt altceva decât produsul societăţii
în care m-am dezvoltat. Cred că există Dumnezeu prin
ti parul minţii mele, sprijinindu-mi această încredere pe
f<)ndul de înregistrări al memoriei, care 1nă caracterizează
ca t1n crestin ortodox.
'
.A.ltt1l s-a născ11t în alt inedit1, cu totL1l dife1it şi va
avea o credinţă diferită de aceea a religiei mele.
Şi, în sfârşit, al treilea a avut parte de o familie,
111cdiu social şi educaţjona1, în care i s-a prezentat divinitatea
ca o fictiune. •
Pentru el nu există decât ceea ce cade sub
percepţia simţurilor. Credinţa lui va fi, deci, diametral opusă
rată . de a celorlalti. .
Pentru a ieşi din acest impas nu-i altă posibilitate
tlccât propria investigare. Căci nutnai descoperirea noastră
proprie, individuală, dă certitudine. Afirmaţiile altora au
descoperire. Adevărul e unic, deci toţi îl vo1n vedea la fel,
dacă întâlnirea eu el este, bineînţeles, reală. Şi orice in-
vestigare pentru aflarea 11oului, a ceea ce este i1ecu11osct1t,
151

se porneşte fără prejudecăţi, fără proiecţii n1intale, fără un
anun1e dru1n dinainte trasat.
Dacă an1 ant1n1ite noţiuni despre Dumnezeu, atunci
ştiutul meu nu poate fi decât un Dt1mnezeu imaginar. Şi
E1 nu poate fi o imagine, căci mintea mărginită, totdeauna
condiţionată, t1t1-L poate ct1pri11de. Orice tentativă în acest
sens nt1 poate ofe1i decât o închipuire totdeauna amăgitoare.
Mintea mea, ct1 tot ceea ce ctmoaşte, fie ea 1uai 111ult
sat1 mai puţin vastă, trebuie să tacă, fiind absolt1t neputin-
cioasă în faţa Imensităţii. Adevărata smerenie, în această
• V
~OnJunctura, apare câ11d mjntea singură îşi constată neputinţa.
Tn această clipă de reală înţelegere, întreaga fiinţă cunoaşte
starea de ccl1ilibrt1, ar1nonie, pacea desăvârşită. Act1m şi
nu1nai acum î ntâlnin1 o stare de co11ştiinţă p11ră, nedorită,
11eaşteptată, în care 11u se wmăreşte nici un interes. Toate
acestea fi ind însuşiri ale ego-ului, care, î11 acea clipă fericită,
lipseşte cu desăvfu·şire.
Liniştea, realizată în mod indirect, a constitt1it deci
fereastra prb1 care am pătruns în Tnfinitt1l Cl1 care ne-atn
contopit. Sau, explicat î11 alt mod, 111finitul ne-a cuprins,
având calea deschisă spre Infinitul existent în noi. Această
ipostază se exprimă prin ea însăşi. Noi nu facem altceva
decât să îmbrăcăm în cuvinte această pură existe11ţă. Şi o
facem numai pentrt1 a veni în sprijinul celor însetaţi după
adevăr.
Trăind
acest feno1nen al contopirii cu Marele Tot, se
i11ai pune proble1n<:l credinţei în ceva? Sigur - nu ! Dumnezeu
este! Şi-L putem întâlni de fiecare dată prin ·sacrificarea
sinelui.
Am venit aici pe pământ cu acest unic scop: descop-
erirea Lui. Mai mult decât atât, suntetn dato1i să-L întâlnim.
Sfil1ţirea fiinţei umane numai prin acest contact se realizează.
Funcţionând la acest nivel, orice activitate a gândirii privind
înnobilarea comportamentului uman îşi pierde raţiunea de
a fi.
Socotesc util să fac unele precizări cu privire la
cuvântul „Dt1mnezeu". Oare acest simbol are în substanta •
lui vreo forţă magică ? Mulţi oameni confundă cuvintele,
cu faptul în sine. Am întâlnit oameni care au un fel de
teamă de ru1t1111ite cuvinte şi evită sistematic rostirea lor.
152
76
Cuvântul Dumnezeu nu exprimă rea~itatea care apare
î11apoia acestui cuvânt. Practic, Dumnezeu este o stare de
trăire, care apare în lipsa cuvintelor şi cu încetarea absolută
a procesului gândirii. Numai în pasivitatea minţii, în golul
psihic, apare această Realitate, pe care o îmbrăcăm într-un
cuvânt, care ar pt1tea fi şi altul decât cel obisnuit.
•
"' ~
Inca de la primele mele evadări în lt1mea astrală, am
folosit aproape permanent expresia „Doa1nne, ajl1tă-mă".
Dar, de fiecare dată, după rostirea formulei, urma tăcerea.
O tăcere absolt1tă, în care ego-111 dispărea ct1 desăvârşire.
Şi, în acest gol psihologic, mă lăsam condus, fără să
anticipez, să doresc sat1 să impun un rez11ltat sau alt11l.
Aceasta era, ele fapt, trăirea în afara timpt1lui şi spaţiult1i,
când mă contopeam cu Nemă~·ginirea, păslrând totuşi, de
fiecare dată, o stare de co11ştii11ţă pură.
,.,
In lumea spiritelor, hotii au cheile închisorii
'
asupra lor
Din nou sunt dincolo, solicitat de data asta să întâlnesc
pe Elisabeta Schlund, decedată cu I 6 ani în ltnn ă.
După câtva ti1np de alunecare, poposesc într-o câmpie.
!\ici întâlnesc un tânăr care îmi spune că Elisabeta se află
în apropiere. Văd o mt1lţimc de bărbaţi şi femei, care,
întocmai ca nişte statui, stăteat1 nemişcaţi, 11t1ii a~ezati pe
scatine, alţii în picioare. Mai văc.i şi scaune neocupate, apoi
t' âteva vase de flori aşezate pe suporturi de lemn. După
re cercetez c11 privirea şi 11t1 întâlnesc sutletul că11tat, ceva
n1ă îndeamnă să mă îndrept spre un scaun neocupat, sub
care zăresc o sticlă cu t111 licl1id incolor. Pe sticlă citesc
~ i recitesc pent111 a 1nemora mai bine inscripţia: „Burlan
l)emne Bukky": Nu-mi dau seama ce semnificaţie au aceste
cuvinte, dar cineva îmi transmite: „Elisabeta se at1ă în
stadiu de curătenie
•
!"
Altădată ajung într-un grajd imens. Aici este o înghe-
s t1ială cun1 nu am mai întâlnit niciodată până acum. Bărbaţi,
lc1nci şi copii îşi duc existenţa într-o promisct1itate de
11ci1naginat. Remarc patru bărbaţi bărboşi şi murdari stând
: i ~czaţi turceşte~ femei şi bărbaţi se fo iesc în toate senst1rile
153
•
 - alţii, dimpotrivă, stau nemişcaţi pe bănci, ca şi cum ar
fi ţintuiţi de o forţă nem_iloasă şi de neînvins, pentr11 O întâl11esc Elisabeta într-o stare oarect11n
pe
asemă11ătoare. Ci11eva, care se afla în preaj1na. ej, îi pt1ne
ispăşirea cine ştie căror greşeli şi păcate. Mă adresez unui
u rmătoarea întrebare:
bărbat care, după ce se gândeşte puţin, îmi răspunde că
- Spune-mi·, aici hoţii, care sunt închişi, au cl1eile
Elisabeta se află aici, în acest medill, fără îns.ă să precizeze
mai mult. Străbat această mulţime înghest1ită şi, negăsind-o, încl1iso1ii asuprcl lor?
încep să strig: Elisabeta - Elisabeta ! Totul este în zadar. - Da, au asupra lor cheile închisorii.
Răspunsul este clar, ferm şi concis.
Revin în corp.
La o nouă călătorie, întâlnesc un bărbat urât la în- Ce constat prilejul acestei 11ltime întâlniri: Mai
Cll

făţişare, care încearcă să ină reţină dar nu poate, fiindcă

î11tâi, că Elisabetei Scl1lund i se pune o întrebare ce
st1gestionează şi răspt1nst1l. Şi că, pentn1 ea, nu a fost deloc
am cerut să fiu ajutat. Abia scăpasen1 şi, iată, o altă piedică
astrală. Sunt înfăşurat într-un fel de giulgi11, care mă
greu să dea un astfel de răspuns, pe care-l intuiesc ca
imobilizează cu desăvârşire. Aici, niciodată nu ştii la ce te
având o adâncă se1nnifîcatie. '
A

poţi aştepta, de aceea, trebuie să fii mereu în gardă. La

In lumea astrală sau în desî'aşurarea existe11ţei noastre pe
i11vocarea mea sunt eliberat de un bărbat înalt, brunet si plat1 psihologic, ton1l depinde de noi. Vom ispăşi ca prizonieri
•
t1scăţiv la chip.
ai propriei co11diţionări atâta timp cât vom trăi ·în igi1orai1ţa de
După eliberare, intru într-o ca111eră. Aici, pe un pat,
a i1u şti că cl1eia eliberării se a:tlă în mâinile i1oastre.
se află întinsă o femeie. Salvatorl1l me11 se adresează acestei
fe1nei:
- Lizi (sau Ghizi), vezi că te ca11tă t1n om de pe Fantoma mea sperie păsările din curte ale unui
păinânt. Acum trebuie să faci calea de coborâre ! (adică să gospodar din Costineşti, fan1. Ilie şi Ana Anghel
întoarcă firt1l în,1poi). ·
- Nu, nu este i1evoie. Îmi aduc aminte foarte bi11e, Ani de zile, în luna septembrie, mi-ain petrecut o
răspunde ea. {)arte din concediu pe malul Mării Negre, în staţi1111ea
Mă apropii 1nai n1ult şi-i spun că m-a trimis fiica sa, C osti11eşti. Şi iată ce mi se întâmplă într-o 11oapte lu1ninată
Eugenia. de 11n splendid clar de ll1nă. Părăsisem corpul Cţl intenţia
Da, da, am memoria faptelor. de a î11tâlnî 11n om decedat de curând. După
întâ111irea
~ Cu111 te simti• ? respectivă, am 11otărât revenirea în corp, care a avut loc
- N Ll ină si1nt bine ! în mod mai . lent decât de obicei.
La încheiere, ea se uită cu atenţie. la mine ş.i-mi spune La circa zece metri înainte de a intra în corp, si1nt
că î1ni lipseşte ceva din î11făţişare. că traversez printre crengile unui pom, în care se află nişte
Ceea ce înseru.nnă. că eu mă deosebesc de cei care p ăsări care se sperie, făcând o mare gălăgie.

s-au desp,r ins ,d,e finiti v de haina temporală a pă1nântului. Stăpânulcasei alarmat de ţipetele păsărilor, care
La o nouă î11tâlnire, când ină pregăteam să-i spu.n căzuseră din potn, alergă să vadă ce s-a întâ1nplat. Îl aud
cine s1111t, ea 1nă opreşte,
spunâ11du-mi sc11rt: d1scutând cu soţia nedumerit. Dacă ar fi fost vreo vulpe
~ Ne ct1noaştem ! Noi 11e-an1 mai î11tâlnit ! sau dihor, ar fi lătrat câinii! Cu mare greutate s-au potolit
La ît1trebarea mea, dacă are t1evoie de ce\'a ea rămâ11e bietele păsări.
foarte surprinsă, ca şi cum abia de data asta ar afla
posibilitatea de spriji11, de t1şt1rare a stării în care se găseşte.
Revin în corp şi, imediat, urmează o nouă deplasare cu
acelaşi scop.
154
155

77 -- -~---~------------liiiiiiiiiiililla&iiiii&lllllllli
 O forn1ă. îngrozitoare de ispăşire - Toată tara
'
trăieste
'
st1b infl11e11tă sovietică.
'
,,...
In ocl1ii lui văd lacrimi. Este sen1n al dragostei si '
al
Într-u11a din călătoriile prin lumea cealaltă am în faţă grijii tatălt1i pentru fiul rămas aici, sentirnent ce se menţine,
o mogâldeaţă care ţopăie, încl1isă într-un sac. Curios să deşi de la despărţirea lor au trecut mai bine de patru
A

văd ce poate fi, am desfăcut gura sact1lui. Inău11tru se afla decenii.

un cap de on1, pe care îl iau în mână şi-1 examinez cu La una dit1 întâlniri cu tatăl meu adoptiv, acesta mi-a
toată atenţia. Este capul unui ,,., bărbat. Pe obrazt1l stâng are cerut să- ·i da.u 46 lei, motivând că trebl1ie să cumpere ceva.
o aluniţă ceva mai mare. I11 parte~1 de jos, capul se M -am mirat mult aflând că dincolo banii reprezintă o
prelungeşte cu o porţiune de gât, care sângerează din necesitate! Cu toate insistentele mele de-a afla la ce îi
'
abundentă.
' folosesc banii, el nu mi-a dat 11ici t1n fel de explicaţie. Să
Un sentime11t de tean1ă,
aJnestecat ct1 scârbă, rnă face fie, ·oare, vreo datorie neachitată aici faţă de un sea1năn ?
să las capul jos şi să arunc peste el sact1l. Capul a î11ceput
Aspasia Mărct1l~scu, plecată dintre noi de aproape un
să sară în sus. De data asta mila m-a coplesit , . mi-am
si
an, dt1pă o viaţă apăsată de suferinţă fizicăgreu de suportat,
zis că trebuie să pt1n capt11 înapoi î11 sac. C11. ajutorul 11nui
în1î prilejtrieşte o altă vizită „dincolo". Urcasem mult şi
bărbat, care n1i-a sptis că se numeşte SofTonie, am introdus
m-a·m oprit. Ea 1ni-a \1enit în cale~ coborând clin înălţimi.
capul în sac. Amândoi ne-am un1plut de sânge pe mâini
şi, pentru a 11e ct1răţa, 11e-an1 folosit de tln fel de praf, pe
Se sin1ţea bine, ştia cine m-a trimis, îşi amintea precis
care l-a111 adu11at de pe j os şi ne~am frecat mâinile. Sofronie de o cunoştinţă a noastră comună. Tot tin1pul cât ai11 stat
a fugit imediat, impresionat de cele ce văzuse. Eu am mai ct1 ea, art1nca 111 mod grt1ţios, pri11tr-o sctirtă mişcare a
întârziat pt1ţin, dt1pă care am revenit în corp. capului, o şuviţă de păr ce-i cădea pe faţă. I-am luat capul
Ce ispăşeşte oare acest suflet? O de.capitare, o exec11ţie între mâi11i şi i-a1n arar1jat părt1l.
la care el a fost factorul determinru1t,. sau chiar călău] Ulterior, persoanele care au cu.n oscut-o, mi-au c,onfir-
executor? Cine ştie ! Un lucru este cert, şi an11me~ că m at că în timpul vietii obişnuia într-adevăr să facă acest
fe.no1nenul m-a îngrozit nu numai pe mine, ci şi pe ace] gest, mereu.
Sofronie ce-şi duce existenţa în acea lume, linde, oricum, Carol Gheorghe, un alt suflet vizitat în lumea sa) ştia
el a văzt1t .infi11it 1nai mt1lte forn1e de ispăşire astrală decât că am fost trimis de mama lt1i şi, ca dovadă a întâlnirii
1ni s-a dat inie să cunosc. 11oastre, iui-a spus u11 nu1n.e: M11ntea11u Ion de la Lug·oj.
·"
N t1 avea nevoie de nimic. In scl1imb, pri11tr-o atit11dine
P lină de co11descendentă, si-a exprimat rec11nosti11ta pentru
t 'l' '11 '!'

Diverse î11tâlniri astrale şi diferite piedici astrale efortul făc11t de mine ca să-l întâlnesc.
-
N11 s-a p11tt1t verifica legăt11ra l11i cu M11nteant1 Ion.
La o călătorie în sferele astrale am î11tâlnit pe Costea Pe un alt locatar al lumii dt1hurilor, Vasiloiu Vasile,
A

Badea, un prieten al tatăl11i n1et1, decedat în urmă c11 l-am găsit într-un mediu cu totul primitiv. In loc de casă
patruzeci şi trei de ani. a\rea un simplu acoperiş susţinut pe câţiva pari bătuţi în
v A
- Cum te simţi, nene Costea? p amant.
Mă si1nt bine. DaT, sp11ne-mi ce face Ristea? (fiul Era necăjit - aşa cum spunea el - că i-au inu.rit oile,
său)? 1)rect1m şi de păcatele făcute. Când a aflat cine se interesează
- Comt1niştii
i-au luat pământt1l si acum lucrează la de soarta l11i, a tresărit, faţa lurninându-i-se puţin.
'
grădina CAP, îi răsp11nd eu. Un alt bărbat, îmbrăcat tărăneste, care se afla î11
' '
- De ce i-au luat păinântul? [)re ajma sa, mi l-a recomandat ,,Ont1".

156 157

78

Darie Sergentu, t111 alt suflet vizitat în lun1ea de
dincolo, mi-a declarat că se si1nte bine, ]ar la îndemnul de
a trans.mite ceva pe11tn1 fiica sa, mi-a răspu11s:
- Mă pui într-o mare încurcătură !
Deseori an1 întâlnit s11flete care nt1 at1 111e1noria faptelor
de pe pământ şi nici nu pot să dea răspu11st1ri la întrebări
cu tott1l sim1Jle. Aceasta, fie că se găsesc în perioa~a de
ispăşire şi, în acest caz, toate facultăţile lor st111t afectate
de suferinţă, fie că se află în perioada de exerciţii şi
încordări psil1ice, care at1 drept scop să detaşeze sufletul
de legăturile 1Jrea puternice ce-i ţi 11 Ie.gaţi de păn1ânt .
Di1nitr·ie T.; un suflet pe care I-an1 găsit într-o cameră
sărăcăcioasă. Stătea lungit pe Lln p<:1t rlrdimentcrr. Era legat
la cap cu t1n bandaj pătat (fe sânge. La î11trebarea pttsă
1ni-a răspuns că n11 se si1nte bine. a avut o, tresărire când
a aflat că fiica sa se interesează de el .
- Spune-1ni ceva despre soţia dumitale.
După ce o duce câtva aşa, trece la coş ! (Intuiesc că
este t1n not1 mod de suferi11ţă) .
A
- 11 vezi cu1nva pe Mircea Pilat? Hai ct1 mine să-l
că11t[1m !
La părăsireE1 camerei, o femeie - tip ţărancă - need11cată
şi brutală - îl întreabă pe t1n ton sever: „Unde te duce?''
Din întreaga cornportare a acestei fe.mei am dedt1s că ea
î11deplineşte rolul de paz11ic al acestui st1f1et aflat în stadit1
de ispăşire .
- Merge cu Jnine să căutăm pe cineva, i-a1n răsp11ns
eu la întrebarea pusă
lui Dimitrie.
Fără să facă vreo obiectie, s-a apropiat de mi11e pe
la spate, înc.ercfu1d să mă împt1ngă cu t1n obiect ascuţit,
pe traiectul coloanei vertebrale. Nu a reuşit decât în parte,
î1npunsătura am si1nţit-o alături, pe mt1şcl1i .
Mi-atn continuat dru1nul în compania lui Dimitrie,
care ajt1ngând într-o poiană, m-a lăsat singur, spunându-mi
că merge să caute pe Mircea în clădirea ce se afla la o
oarecaJe · distantă
•
de r1oi. Revenind, am î11ţeles că celălalt
st1flet nu este dispus să se întâl11ească _cu mine. A1n plecat
singur, la întâ1nplare, ît1dreptându-1nă spre o clădire.
Ajt1ngând, î11 pragt1l acesteia, un bărbat a î11cercat ct1 o
scfu1dură să mă atingă tot pe niijlocul coloanei \rertebrale.
Am izbL1tît să evit contactt1l.
158
79
Din imediata apropiere, un bătrân mi se adresează cu
n1ultă dragoste şi bunătate.
- D'umnezeu să-ţi apere t1mbra !
- Să trăieşti taică, Dumnezeu să te bi11ecuvânteze ! îi
răspll;nd eu cu aceleaşi c11rate şi · sincere vibraţii.
Pe Mircea Pilat l-am întâlnit cu prilejul unei alte
călătorii. Se si1ntea bine. La îndem11ul de a. comunica ceva
'
soţiei sale, mi-a răspuns că trebuie să facă un efort să-şi
adt1că aminte.
În co11tinuarea aceleiaşi călătorii, am coborât î11 1nedii
inferioare, unde am î11tâlnit pe Galoş Alexandru. Era îmbrăcat
,..,
sărăcăcios, ne1n11lţumit de starea sa, nu se simţea bine. In
mâ11ă avea o casma. Î11trebândl1-l de fosta lt1i i11bită C.,
aflată încă printre noi, mi-a răspt1ns: „Destul" (repetat de
patru ori, pe un ton vehe111ent). Apoi, fără nici o explicaţie,
mi-a pt1s ît1 mât1ă un cuţit - la care eu, dintr-u11 impuls
interior, am căutat să mă eliberez, azvârlin,du-1 cât rnai
departe. Im.presia ce ini s-a ÎI?tipărit este aceea a ornului
care, aflat într-un pt1nct oarecare pe bolta cerului, ar arunca
un obiect în golul imens ce se clescl1ide î11 faţa sa.
În urma unei alte solicitări, am întâlnit pe Petre B.
Acesta îmi vorbeşte de un a11t1me Ion, care a părăsit
pământul î11 1918 şi încă mai vinde pe stradă mărt1nţişuri,
covrigi, bo1nboane etc. Îndată ce iau cunoştinţă de acest
caz, încep să vorbesc u11t1i grup de suflete din preaj1na
n1ea, demonstrându-le că 11t1 este biI1e ca oamenii să se
ataşeze de bunurile pământeşti. Predica mea nu ft1sese
dinainte pregătită, ci a fost spo11tană, prilejuită de împre-
jt1rarea găsită în lumea astrcllă.
Au trect1t aproape 50 de ani de la despărţirea de
IJământ şi fostt1l vânzător a1nbulant, Ion, continuă în lumea
dul1uri1or să practice aceeaşi îndeletnicire. În viaţa legată
de corp11l fizic, acest sănna11 sut1et ~1 fost un păti1naş 'tl
111eseriei sale. Legat în n1od nefiresc de practica m.eseriei
de 11egt1stor, Ion nu se poate ridica de la pământ spre a
trece la alte îndeletnici11, pe care le oferă lumea t1nde se
află acum. Orb şi s11rd la apelurile ·astrale, totuşil într-o
bună zi vraja amăgirilor se va destrăma şi lumi11a exjstentă
îr1 profunzimea fiinţei sale îi va cla posibilitatea să \1 adă
realitatea lucrt1rilor.
159
 Minunată
lectie ne oferă lumea astrală prin acest caz
•
La această reflecţie, Mm~ia era de-acum obligată să
de înrobire a unui biet s11flet, c'"tre, după atâta vre1ne încă
facă prezentările. In dreapti1 1nea, r.ntre ti111_
A !\ „ •

p sosise un
nu s-a putut desprinde de o îndeletnicire transfor1nată în
bărbat, pe care ea mi-l reconiandă:
patimă.
- Este sotul
•
1net1 r •
Pe Constantin Comănesct1 l-am găsit într-u11 mediu
- Cum, Petre I oanin ? îr.1·reb et1.
primitiv. Era trist, îmbrăcat î11 11aine rupte şi n1i-a răspt1ns
că nu este multumit de starea sa. Un tânăr îi făcuse un
- Pogi - con1pletează acest „bărbat, înalt, spătos, blond,
cu figură distinsă.
pat de scânduri ~etrase la rindea. Întrebându-l pe acel. tânăr
c11 ce scop i-a făc11t patul, mi-a răsp1111s .că î11 sch1n1b11l
Cuvâ"nt11l ,,Pogi", după Clim confirmă fiica sa, e~te o·
poreclă cu care se adresau, copii fiind, tatălt1i lor, când se
acestui serviciu a primit un aparat de radio.
Jllcau.
M-an1 desprins de ei, îndemnându-i să. se roage.
N11 a1n ct1noscut pe decedat. Niciodată nu mi s· 3
O prietenă din copilărie:, Silvia Marinescu, întrebată
vorbit de el şi, cu atât 1uai puţin de porecla lui, care, dt1pa
despre situaţia politică şi \1iito111l imediat al ţării noa_stre:
cum se vede, este cu tott1l neobişnuită. Descrierea înfăţişării
mi-a răspt1ns: „.Nu, nu pot să spun nimic, fiin·dcă nu ina1
ll1i coresp1111de întocma·i cu realitatea.. Aşa fii11d, rezultă î11
vreau să revi11 pe pământ.'' Din cele spuse, am înţeles că
mod neîndoielnic, că atn stat de vorbă ct1 decedatt1l, cărt1ia
în cazul când ar di\'ulga taine la care int1ritorii nu au acces~
i s-a permis să dea celor de aici o dovadă a continuării
ar.. fi sanction<:1tă cu tri1niterea la reîncarnare.
- ~

existe11tei
, sale în lumea de dincolo de morinânt
Am apreciat că. este un st1flet evoluat. La întâlnire a
Orice dovadă trimisă de cer pă1nâ11tenilor, creează
venit coborâncl din sfere superioare.
acestora o legitimă obligaţie. Mă obligă, î11 primt1l rând pe
Sunt din nou în l111nea atât de mult îndrăgită, pentru
n1ine, instn1mentul prin care se transmite. Obligă apoi pe
a aduce de acolo noi dovezi t1no·r prieteni legaţi încă
cei cărora li se adresează în 111od dire.ct. Şi, în sfârşit,
sufleteste de cei ce i-au părăsit cu 1n11lţi ani în t1i.mă. Dt1pă „ •·
creează o'bligaţii şi pentru cei care c1 tesc aceasta carte.
V

mai m~lte piedici, iată-mă ajuns într-o sufragerie spaţioasă, . ...., .

Aflând toate acestea ni se cere t1oua tut1u ora o 1na1 mare 4

t111de mă întâ1npi11ă o jt1pâneasă, căreia mă adresez. La .„

atenţie î11 viitor asupra co1nportar11 ŞI act1v1taţ11 11oas tre,
V .- ;ti '• 11 ~ . V

cererea n1ea, îmi sp11ne să aştept~ că va an11nţa pe Maria

spre a curăţi tot mai 11otărât zgt1ra împerfecţiunii.
Fonnack-J oa11in, fiinţa la care fusese1n trimis.
La o altă solicitare, am întâlnit pe Jeni D., care, la
Dt1pă câtva ti1np de aşteptare) observ că din podea
î11trebarea ce i-o pu11, îmi răspunde că nu se si111te bi11e.
se descl1ide t1n chepeng, pe care, privind, văd nişte scări
La cererea mea de a-mi spune ceva, pentrt1 cine m-a trimis,
ce conduc undeva la s11bsol. Pe aceste scări îşi face apariţia
răspunde:
o femeie înfăs11rată la . cap ct1 t1n fular, ceva 1nai mare
- Să vi11ă ea să mă întrebe !
decât cel obişn~it - gen broboadă. Îi desfac ac;astă legătură . ...
- Nu se poate, 1-am raspuns eu.
si 0 întreb dacă ea este persoru1a căutată. Imi răsp11nde
Totodată i11tuiesc că Jeni a făct1t avortt1ri şi de aceea
~fir1nativ, dar în acelaşi timp pare i1edumerită de primirea
acum st1feră. La acest gând al n1eu, neexp1imat~ o femeie
acestei vizite, fapt ce mă obligă să-i dau explicaţiile necesare:
care o î11s·oţea, îtni răspunde:
- An1 fost trimis de fiica dumitale, Teia ! Cum te
- Este adevărat acest lucru (adică ce gândeam eu).
simti?
,
Apoi, inai ada11gă: „Pe ultin1t1l copil nt1 l-a lepădat şi acesta
- Bi11e !
era făcut cu altcineva.''
- Spune-111i ceva pentru ea.
Maria Stefan
• este un alt suflet, la care am fost trimis
- Când are ne\roie, se roagă lui Dum11ezeu: ,,Dă-mi
. ...,
.;;; de fiica ei, Adelaida. Văd pe un zid pictate dife.r ite scene
Doamne l'~ şi când primeşte, pe noi ne 111ta.,,
. " . cu caracter religios-creştin. Î1ni continui călătoria şi în final
De ce noi ?" mi-am zxs 1n sinea mea.
ajung într-o încăpere t1nde, pe o bancă din apropiere, o
160
161

80
 întâlnesc pe Maria. Ea se scoală
de îndată şi vine grăbită
îr1 întâmpir1area i11ea. La ştirea ce i-o trans1nit că ain fost
trimis de fiica ei, se bt1cură şi-1ni răspunde: , r..._.i
- Bine face fiica mea că se gândeşte la mine. Dar
d-ta cine esti ? >
- Un prieten al ei, îi·· răspt1nd eu. · ·
- A rămas cu1nva gra·vidă?
La o astfel de întrebare, n-am ştiut ce să-i răspund.
- PentrLI părintele Gheorghe ai ceva să-1ni sp11i ?
- Nu atn ni1nic să-i spl111.
Este ultimul ei răspuns şi cu aceasta, întâlnirea noastră
a lt1at sfârsit.
, Batibasa este o femeie
DLllJă p11ţi11ă vreme am văz11t-·o din not1. De data asta
se află într-o, î11căpere, legată la ochi cu un fel de bandaj
de pânză. Ţi11ea în mână o iconiţă ce re1Jrezenta coborârea
Mântuitorului de pe crt1ce.
I IJ 'J
La întrebarea ce i-an1 IJUS-o„ m1-a raspt1ns ca se . simte
bine. După aceea a luat o b11cată de pâine şi 1n.i-.a întins-o,
SJ?t1nându-1ni să î-o dau fiicei sale şi să mănânc şi eu
A v
1m1Jre11na ctL ea.
Nt1 am cunoscut-o în tin11)ul vieţii de aici, dar 1ni s-a
SJJUS că era credi11cioasă, c11 frică de Dumnezet1 şi pl1ne!1
multă cl1ibzuintă•
în tot ce făcea .
La cererea llt1ei prietene, mă aflu din 11ot1 di11colo
pentru a i11tâl11i pe 1011 şi Gicu Tăbăct1ţu - tată şi filL Pe
Ion Tăbăct1tt1 ,
l-am î11tâlnit în două rânduri si, '
de fiecare -
dată, î11tr-u11 mediu rt1dimentt1r. Despre fiul să11 mi-a spt1s
că se află pri11tre „literaţi". La t1ltin1a noastră întâlnire; m.i ~a
re1)roşat că de fiecare dată st1nt grăbit; la care i-am răsp11ns:
„Este adevărat acest Iucr11, întrucât eu nt1 pot să 111ă menţin
în lumea asta cât \ reau."7
- . mi-a declarat că se sin1te bin_e în 1t11nea
Gic11 Tăbăc11tu.
1 care se află acu1n, iar despre tatăl să·u afirmă că se află
îc\r-un plan inferior şi că nu poate veni să-1 \1 adă. I11
sch~mb, el coboară să-l întâlnească.
Mi-a mai spus că el se găseşte în cerct1l al patrt1Iea
şi că în1pre11nă cu el se 1nai găsesc 'Încă patru mal1arajal1i
şi t1n popă . I-am cerut să-m' spună un nun1e de munte din
Ardeal şi răspunsul săt1 este „Mt1ntele Găina''.
În alte peregrinări a1n întâlnit de dot1ă ori la intervale
de câteva zile pe Batibasa plecată de ct1râ11d di11 mijloct1l
162
81
nostru. La prima întâlnire am găsit-o
într-1111 grup de fe1nei
şi, întrebând-o dacă are ceva să-mi co1nt1nice pentrtl fan1ilia
• I 'f 11-
lăsată aici pe pământ, pentrt1 întar1rea conv1nger11 con~
tinl1ităţii existenţei sale dincolo, ea s-a prăbuşit la pământ,
fără să spună t1n singur cuvâ11t. Am intuit că această reacţie
a fost determinată de emoţia puternică ce i-a provocat-o
întâlnirea ·cu un pământean.
La o nouă vizită am găsit-o culcată î11tr-un pat,
acoperită cu o pilotă. Era în societatea a dot1ă femei tinere.
Si, la fel, nu mi-a co1nunicat nimic pentru cei pe care i-a
'
părăsit.
sct1ndă şicu o cocoaşă proemi-
nentă. Făcând această sumară descriere, mi se confinnă că
ftsa
, arăta decedata în ulti1na ei viaţă pe pământ.
L-am întâlnit şi pe soţul ei, Kivu, care fiind rt1gat
să-n1i transmită ceva pent.rt1 fiul săt1, nu mi-a răspt1ns dec.ât
•
atât: ;,Dedai, dedai" şi nimic în plus.
Plecat, în t1rma unei alte solicitări, pentru a întâlni
... I\.
pe Gl1eorgl1e B. L-an1 desco,per1t intr-o camera sp .aţ1oasa -
'-' • u
dormitor de cazarmă. · Aici oamenii stau grupaţi în cete.
- •
După ce i-am sp11s cine m -a tr11n1s, lllli spt1ne:
• • A '
~ Hait, s-a îr1tâmplat o tragedie !
În interiorul să11, aşa cum intuiesc, gândeşte t1nele
lt1cruri imorale în privinţa fiicei sale. La alte întrebări i1u-mi
d ă i1ici t1n răspuns.
În imediata noastră apropiere se află un alt bărbat,
care se reco1nandă Isbăceant1. Îi pun şi acestuia mai multe
întrebări, la care primesc răspunsuri cu caracter echivoc.
Pe Maria Ha11ganu am întâlnit-o într-o cameră 1nult
prea încărcată de J11obile şi diferite obiecte. C.a poziţie, a1n
g ăsit-o stând lungită î11 pat. La intrarea mea s-a sct1lat
îndată spunându-mi:
,.... - Ai venit la inine ! ?
„ Da, am"venit.
Pe un alt pat se at1a, la fel lungit, un bărbat nect1nosct1t.
- Cine este, întreb el.1 pe Iviaria.
Acest bărbat s-a sculat şi, venind spre mine, s-a
recoma11dat perso11al.
.
- Preot Securogrivici, nume repetat de trei, patru ori.
După aceea, Maria a început să vorbească întocmai
ca în vjaţă. Am oprit-o din avântul ei, cerândt1-i să-mi
163

spt1nă ceva pentru ai săi. Nu mi-a mai spus nimjc_ La
despărţire, . a1n sfăt11it-o să se roage lui Dt1m.nezet1.
D11pă Gelu Matei, decedat de câteva 111ni, am plecat ·
dincolo în n1ai multe râ11duri, fără să-l găsesc. La un.a din
deplasări, am fost cond11s î11 apropierea zidult1i ce în1pre-
jmuieşte cin1itirt1l Belu, unde se află înmormântat. Pentru
că I1U reuşise1n să~l întâl11esc, am încept1t să-l strig. La
strigăt11l meu, zid11l unui cavou începe să se inişte, on-
d11lândt1-se întoc1nai cu val11rile mării. Am intt1it că Gelu
se afla în interior şi că 11u IJoate sau nu are voie să iasă.
Nu am avut suficient curaj şi energie pentru a ină duce
eu 1(1 e1.
A
schimb, prin acest zid îşi fac apariţia 1n.ai mulţi
I11
bărbaţi care se îndreaptă spre mine~ Mă adresez unt1ia dintre
ei şi-l întreb de Gelt1. Nu-l cu11oaşte, dar, la rât1dul său,
mă solicită să-i fac t1n calcul în ceea ce priveşte cost11l un11i
spectacol. Din convorbirea cu el deduc că este tot un stiflet
care a făcut parte di11 lu111ea artiştilor, ca şi Gelu. Acest
suflet îmi vorbeşte despre dolari, îmi dă chiar un ca.r11et şi
îmi cere să-i fac t111ele socoteli . Cu t111 cuvânt, este preocupat
î11 continuare, şi di11colo, de realizări cu caracter pec11niar.
La o altă călătorie dt1pă Gelt1, ain fost condt1s de o
femeie care mi-a indicat cu e·xactitate locul u11de l-a1n si
întâlnit. Era în societatea t1nei femei pe care o nt11nea
Florica. A fa.st plăct1t impresio11at, afl.ând că de st1fletul
~ „ V •
sau se 1ntereseaza sot1a.'
A
In că11tarea lui Aurel Ionesct1 am fost co11dus într-o
aglo1neraţie de bărbaţi şi fe1nei. Mă adresez la î11tâmplare
unui bărbat din această mulţime, care mă infor111ează că
Aurel se atlă î11tr-un loc tnult 1nai bu11.
Din mulţime se apropie de mine o ţigancă, care îmi
tnărturiseşte că î11tr-o gară a ujtat cineva llll portofel cu
3·0 lei pe care ea l-a luat. „Pentru acest luc1i.1 !" spu11e ea
„atn fost judecată de Mântuitor cu blândeţe, oa1nenii î11să
au fost aspri ct1 mine."
Aflat iarăşi dincolo, an1 întâlnit o tâ11ără care mi-a
sp11s că ea vrea să facă prin mine o seamă de comunicări.
Mi~am dat sean1a că nu este cinstită, întrucât n1-a îmbrătisat' ,
cu gând1rri profane. M-am despr1ns brt1sc de ea şi i-am
făcut semnul crucii cu ambele inâini, la care ea a dispărut
imediat.
• 164
82
Curios să stiu ce face fostul meu duhovnic, preotul
GJ1eorghe Libov~cl1i, 1a o simplă invoc~re, 1n~ aflu dinc.olo.
î11 tâlnirea are loc la scurtă vreme <lupa desprinderea lu1 de
l1aina trup11lui.
Locul de întâlnire - altarul bisericii unde a slujit 111
• +
tiltima parte a vieţii sale. Era ocupat cu tăierea un~1 p~·es~ur1
î 11 mici părticele care, de obicei, sunt date cred1nc1oştlor,
dL1pă terminarea slujbei..
- Spt1ne-rni, părinte, ce faci aici?
_ Ce să fac, uite, fac comerţ ct1 sufletele oamenilor !
V V ,;
Nu mă aşteptam la un asemenea- răspuns. L-am ~~ra~1t,
dtlpă ce 1-ain mai privit câtva ti111p în~ep...li~incf c~~şt11nc1os
tăierea acestor prescuri. Am înţeles ca par1ntele 1ş1 reproşa
vânzarea de n1ai multe ori a unei presc11ri.
Mitică Mihai este un alt sutlet la ,care mă duc . s~-l
întreb dacă · moartea i-a fost prici11uită de farmece. M1-a
răspuns că nu a fost fermecat.
_ Vrei să mă înveţi să fac farmece? îmi cere el cu
. . ....
tns1ste11ta.
'
_ Ntl ! am răspt1 ns eu. Eu te voi învăţa să fac i .altceva
n1ai folositor, şi anl1me: Să te rogi tot ti111pul aşa: Doamne
Iisuse Hristoase; milt1ieşte-mă ~,,
• - Îti inultumesc · pentru rr1găciunea ce m-ai Î0\7 ăţat ~
' '
îmi răspunde el buct1ros.
Diferite piedici astrale
î11 111.ai mt1lte râ11duri am fost ll1at p1in surprindere ~e
entităti astrale care se agăţau ele picioarele mele, cu in~enţ1~
vădită de, a~mi opri deplasarea. Uneori, reuşeam sa ma
desprind, invocând ajt1torul divin; alteori .însă, __, r~.ve~eam
brusc în corp, fără să am timpul necesar invocarn. Into.t-
deauna, însă, rn\'Ocarea, · chiar impersonală, m-a scos din
'-' .....
01ice î11curcatura.
""
Altă dată; abia desprins din corp, simt ,Pe cineva. in
spatele meu care, cu u11 obiect ascuţit, îpti. face nişte
împllnsături de-a lu11gt1l coloanei vertebrale .. 1~1 d~u seama
că am de a face c11 o entitate astrală ostila - ş1 semnt1l
165
 crucii o face să dispară. Totul intră în normal şi îmi
continui călătoria. Este n1ai bine să l1l1 ştin1 decât să negăm sau să dispreţuim
A
adevăru1i Ia care, 1no1nentan, nLI avem acces.
In altă ocazie~ pe cfu1d mă pregăteam să mă avânt
în spaţiu, văd astral cum o pisică s-a aşezat pe corpul meu În ziua când vom trece dincolo şi ne vom întâlni Cll
fizic. O a doua pisică î11ainta lent de la picioare spre faţă. 1t1crt1rile în care nu am crezut, at11nci regretele se vor
" prescl1imba în suferinţă. Şi eu nu doresc nimănui această
In seara aceea nu a1n 1nai putut pleca. Nu an1 reacţionat
altern ativă.
la acest nou gen de piedică~ întrucât am fost luat prin
st1rprindere şi nu am avut timp să invoc ajutort1l divin.
Într-o altă împrejurare, când 1nă pregăteam intens să
1nă desprind de corp, un clincl1et de clo_poţel venit din Călăuze vizibile .astrale şi alte forme prin care am
lumea astrală mi-a tăiat orice avânt spre lumea spiritelor. fost ajutat în dedublările mele
Şi în acest caz, tot element11l ,~s11rpriză" a fost cat1za ce
m-a împiedicat să călătoresc în acea lume atât de reală, Într-o seară, pe când îmi făce-am rugăciunea şi, o dată
pe care a1n îndrăg i t-o, poate, în mod exagerat.
A cu ea, ceream să fiu ajutat să mă desprind de corp,
Intr-o seară, aflat în staţiunea Borsec, în concediu de recepţionez din lt11nea. de dincolo următoarea precizare:
odihnă, am vrut să întâlnesc lin prieten din lumea duhurilor. „Pentru a ieşi din corp, trebtiie să faci eforturi şi tu."
Pe când mă pregătean1 să evadez din. temniţa corpului fizic ,
Altă dată, înai11te de a părăsi corpul, observ un bărb at
simt că în cameră au 11ăpădit o mulţin1e de spirite puţin
stând alături de patt1l meu. Acest rnesager astral m-a ajutat
evol11ate. Unul vi11e şi se culcă lângă lnine. Deoarece
să mă desprind de corp, apoi in-a sfătuit să verific dacă
at1nosfera era apăsătoare, cer în gând acestor suflete să 1nă corp11l fizic se află la locul său.
părăsească şi î1ni fac semnul cr11cii. Totul intră în normal.
C11 alt prilej, în timp ce îmi făceam rt1găciunea, î11ai11te
Renunţ în acea seară la ncălătoria'' proiectată.
de (l părăsi corpu1, două fetiţe de cinci, şase ani întind
Şi aici, c.a dealtminteri şi în celelalte relatări, cititon1l
mâinile si mă scot din corp fără nici un efort.
ia cunoştinţă, poc1te pentru prima oară, de o sea1nă de '
Într-u11a din seri, pe câ11d mă pregăteam să părăsesc
1

ciudăţenii greu de acceptat.

corp11l at1d cu1n două femei se distrează pe . seama mea ....
Nu le-a1n aşternt1t pe fila imaculată ca să co11ving pe
1

- Pentru că tot sunteţi aici şi nu aveţi ce face, va

ci11eva î11 vederea t1rmăririi vreunui interes persor1al. Şi nici
rog să ină ajutaţi să ies din corp.
n1ăcar cu intenţia de a co11vinge, l)Ur şi simplu. Nimic din
toate acestea. Fără nici un fel de discuţie,. mi se întinde un deget,
ţJ e care ap11cându-I cu mâ11a astrală, îndată părăsesc corpt1l
Datoria mea este nu111ai si nt1mai de a le trans1nite
•
si mă avânt în spaţiu .
asa cum. le-a1n întâlnit, potrivit realitătii astrale. To·ată
' - 1

atenţia, grjja şi mulţumirea mea în acelaşi ti1np~ se rezumă

. Într-altă împrejurare, aflându-mă pe pun.ctul de a părăsi
doar Ia aceea a împlinirii unei datorii duble, şi anume: faţă corpl1l, observ în faţa mea un pomuleţ. Cu mâna ~stral~
n1ă prind de una din cre11gî, ce se aplecase spre mine, şi
de lt1mea astrală si'
fată
. de se1neni. iată-mă vioi şi plin de energie în afara corpului.
Eu am_făcut tot c-e a depins de mine şi de posibilităţile
mele de exprimare pentru ca pagina să fie cât mai pe În încheierea acestei tem.e , ţin să redau în amănunt
î11ţeles. Dacă am re11şit sau nt1 să fiu îndeajuns de lă1nuritor, modul în care am fost av'ertizat în chip vizibil că este
ti1npt1l să revin în corp.
rămâne la aprecierea c-elor cu adevărat interesaţi de ceea
Dt1pă o petrecere de mai lungă durată în lumea de
ce ne aşteaptă la trecerea di11colo. Pe11tn1 fi ecare di11tre n oi
1

însă, responsabilitatea creşte î11 măsura în care cunoştinţele dincolo, încep să mă gâ11desc la corp. Oare - îmi ziceam
în acest dome11it1 se înregistrează în depozitt1I me1noriei. eu - nu cumva de acum m-au şi înmormântat ? La această
reflecţie a mea se mai adaugă şi avertizarea unor priete.ni
166 +

167

83
 de dincolo. Cineva în1i aruncă o bucată de \rată care îmi
cade la picioare. Atmosfera devine din ce în ce mai p11ţin
prietenoasă. S.imt u,n fel de răceală ce mă cuprinde progresiv.
Compar această atmosferă ct1 aceea pe care am si1nţit-o în
corpul fizic câ11d a fost eclipsă totală d,e soare. U11 not1
gl1ernuleţ de vată mă atinge pe 11măr.. Apăsarea devine tot
mai greu de suportat. Un ostaş ină priveşte printr-o uşă
întredesc.hisă. :Di11 privirea ll1i înţeleg u11t1l şi acelaşi lucru:
,.,Ai stat prea mult. Este ''remea să te î.n torci în corp.
Destul. Nt1 se tnai poate. Aju11ge. Este · lege.~' Revin în
corp într-o fo11nă excepţio11al de bună, djn p11.nct de ''edere
fizic~ cât şi spiritual.
Răscruce de dr11n1. Ceasul răfuielilor si
...
hotărâri
î11drăznete
'
A trecl1t mai bine de un deceniu de ]a eliberarea t11ea
-"'
din î11chisoare. It1 tot acest răstimp n·u am făcut altceva
clecât să mă infor1nez, să studiez şi să plin în practică tot
ce afla1n, urmărind unul si acelasi ideal: transformarea n1ea
' '
psil1ologică. Mereu ne1nt1lţ11n1it de mine. Şi asta pentru că
nt1 vedeam roadele pe care literatura respectivă le promitea.
·u rma.ro c11 toată rigt1rozitatea fie sfaturile date de sfi11ţii
părinţi, fie de alţi practicanţi sau teoreticieni care, adeseori,
exagerau realizarea u11or efecte. Cinstit cu mi11e p, ână la
exagerare, nu acceptam jumătăţi de măstrră.
I\.
Ir1tre timp am i11iţiat şi unele- soluţii 1)roprii de 1.11ptă
~u Inine însumi - cu năvala de gânduri ce mă copleşea.
Intr-o zi, când mă găseam la serviciu, ină sâcâiat1 o seamă
ele gânduri, · senzaţii cu totul străine de viaţa de monal1 pe
.!'\ -
1' •
care s111gur m1 ...o alesesem. I11cercam prin eforturi disperate
să le alung, să Ie înloc11iesc cu altele, conform viziunii
inele morale, sa11 să le ţin în frâu prin voinţă. Pentru
moment reuşita era asigurată. Dar, cum flacăra · atenţiei se
diminua, gândurile reveneau cu şi mai multă vigoare. Şi,
în mod conştient, apuc un bold de prins corespondenţa şi-l
reped ct1 toată furia în int1şchit1l de deasupra genunchiului
drept. Gând11rile respective au dispărut subit datorită şocului
d11reros fizic. A inai trecut o vreme de li.t1iste si iarăsi au
! T •
168
84
apărut alte gânduri, dar cu îns~şiri similare. A~eea~i în-
tân1pinare brutală şi aceleaşi rezultate de acalmie ş1 asta
de cincisprezece ori la rând. În llrma unui cons11lt, un
medic s-a mirat ct1m de nt1 m-am infectat. Asta, ţinând
sea·mă atât de acul nesterilizat, cât şi de impuritatea ţesatur11.
• V • •
De-aici încolo nu mai era necesară folosirea acul11i, ci
nur11ai privirea lt1i făcea să dispară orice gând, orice se11zaţie.
Eram încântat de efectele acestei reţete, prin care ţinean1
la respect automatismele gândi1ii haotice. Asta însă era
valabil numai la locul de n1l1ncă.
Plecând însă de · la serviciu, lucn1rile se schi1nbau.
Acest om ve·cl1i; p~ care eu ină străduiam să-l demolez,
părea să devină şi mai puternic. Dar, la scurtă vre1ne după
asta, găsesc o not1ă soluţie; îmi i1naginez o s~1bie astrală.
Si, ori de câte ori apare în câmpul conştiinţei mele vreo
i.magine sau gând nocive, et1, în moci simplu, le ciopârţesc
c11 tăisul
'
a.cestei arme.
Pe un anumit ti1np scăpam de o asemenea 1sp1ta.
" •· V
Peste două · săptămâni şi-a a11unţat sosirea ghidul nostru
astral, Ai1tal 1. Îl aşteptam nerăbdător, ca niciodată mai
J Mă socotesc dator cu câteva co1npletări în legătură ~u-- cercul spiritist
ANTAL, despre care arn amintit în 1nai multe rânduri 1n aceasta carte
•
1nesaJ. . . . · ·b·
Acest cerc a luat fiinţă la 29 martie 1949 ş1 a funcţ1onat 1na1 . 1ne
de 30 de ani. În acest interval, s-au 'înregistrat, un nun1ăr~ de ?~ şe~1nţe,
fiec.a re dintre ele constituind adevărate lecţii de înalta sp1r1tua11tate,
oferite păn1ântenilor de un iscusit pedagog astral, care s-a recomandat
Antal. VI ~d · · ·
Conducători ai acestui cerc au fost Dr. Ionel Ionescu. a eşti şi 1ng.
Vasile Vasiliu. . · h'd·. ] ·
Admiterea la sedinte a membrilor era un atnbut exclus1v a1 g i u u1
astral. Nimeni, nu venea la întâlnire decât cu încuviinţ~~a lui. „
în anul 1973 în acest grup de idealişti s-a p~odus o sc1z1u.ne. Unn au
renuntat să mai urrneze sfaturile şi îndemnur.ile s~le, socotindu-~e pr~a
dure. 'Alţii I-au părăsit urmărind alte idealuri ma1 mult sau mai puţin
duhovni cesti. . . . .
În anul 1979 nu mai eratTI în acest cerc de~~t trei~ 1n~1 ş~ an_um~:
Alexandra Toia (Oina) mediu, ing. Vasile Vas1hu (Ica) şt C1oara Ilie
(Cicj). .. . . . , .., d A 1 ...
Pe Ia începutul lun11 noiembrie, Dina a tost anu!1ta;a . e nta ca .v~
veni pe data de 17 noiembrie 1.97~ . Locul de 1ntaln1re 1-ain stabt11t
noi şi anume: în n~ua mea loc~1nţa. . . . . ~ . . . ,. . ~ .
După ce au fost rostite, ca de ob1ce1, ruga~1un1Ie. Ta~al Nostru,. Imparate
Ceresc si Sfinte Dumnezeule~ fiecare de cate tre1 on, a urmat .1nvoca~ea
rostită tot de trei ori: HÎn numele lui Dumnezeu Atotpute.rnic, ruga1n
pe ghidul nost~u ~stral, A.nta!, să . .ni se ~anife.ste'> . . . . . . "'
In timpul rugăc1un1lor mediul intra 1n trans~, apoi pn~1m brnecuvantarea
prin semnul crucii făc~t de n:~~i~ cu n:_ana d:reapt~ . , „ . . .';f ,.. _ .
Si apoi cu o voce clara, precisa ş1 calma, şedinţa~ se. de~faşoa1 a 1ntr o
~nnon{e rareori întâlnită, pe care o redau cu toata fidelitatea.
169
' .

63. 17 .XI.1979
~n~al. ~stăzi e?te . _zi1~a desr:_ărţirii noastre, pl ecat~an1 pe drumuri
t-nnamohte de m1zer11 ş1 de crancene lupte;
plecat-arn pe drumuri înţepenite de răutăţ1 şi astăzi recunosc că trebuie
să se sfârşească acest drum 1 parcurs de noi de multă vren1e în scopul
:evelaţie~ 9iv~ne, ce. trebuia să se n1anifeste în voi, pe care condusu-v-am
in greutaţ1 ş1 nevo.1 !
dat-am din inhna mea polen, pe care l~aţi împrăstiat pe drumuri sarbede·
nu vreau să vă privez de bucuriile părnântultÎi de care nu vă puted
desface;
inutilă dragostea mea si munca celor ce au ştiut s-o preţuiască n1ai
puţin; .'
r~a1 ra1nane un tnnp pe care să-l folosiţi şi pe care îl neglijaţi, din
• •·ri A •
pac ate;
v-an1 . protejat, v-arn desţelenit dr11111ul, v-a1n dat 1niresme ceresti uneori
": _. „ ~ • \J • 1
ŞI cer ce .~t1u sa preţuiasca vor lupta ş1 de acurn înainte~
toţi aven1 eşecuri, dar lupta este inegală;
vreţi să întrebaţi ceva de drum?
Ul tiina oară. Ne despărţi 1n .
C: Calea pe care mergetTI, a Cunoaşterii de sine, este bună?
A: Mersul este greu ~i obosiţi. Timpul este scurt. Munca este slabă !
Sunteţi o mână de oarneni pe care a1n vrut să-i aduc la lumină.
C: Antal, i~tenţia a fost bună. Am încercat să-i aduc pe toţi aici, dar
nu am reus1t. •
A: De ce tu?
C: A~n intervenit eu, în urina celor întâmplate cu Maia.
A~ i:_acate~e voastre n-aţi fost înarn1aţi. Aţi fost dezarn1aţi de pornirile
pa1Tianteşt1.
C: Atitudinea şi comportarea din ultima vre1ne? .
A: A:n!t1izaţi-vă fiecare şi veţi vedea ce aţi făcut până acum. Nu sunteti
smeriti. ?
C: Aşa este precum spui. Totuşi, o schimbare nu s-a făc ut în noi?
A: Orgoliul Ia fiecare . Ain_ fost delicat. Nu v-am lăsat. Şi întele<Teti
singuri. Fiecare, în felul lui, spune că lucrează.
· •
C~ ~ar noi sunte1n legaţi de păn1ânt şi greşi1n dacă nu cu fapta, cu
gand1rea.
A: Nu ! Per~ecţiu~ea_ nu_ se poate realiza aici. Dar de prea multă vreme
avem certurt. .. m1nc1uni. .. rnegalomanie.
Acu~aţiile ~u ~ă. love~c, dar e trist pentru că cei pe care i-an1 crescut
au ~Juns sa ma invectiveze„. un esec !
C: Cum, Antal, este un eşec total 'pentru toti?
A: Oare crezi tu? (.,,) · si e1 un instrument al împlinirii propriului meu destin. Ştim
~: Suntem aici trei, care mergem convinşi pe calea Cunoaşterii de
sine. Spune ceva pentru noi.
A: Dacă credeţi că puteţi merge, mergeţi înainte. Prezenta mea nu vă
ajută cu nimic. Vi s-a spus, cunoaşteţi ce trebuie să fac~ti. Să vă duc
eu de mână până la adânci bătrâneţe ? Puneti mereu acel~asi întrebări
inutile. Cine vrea, cine poate, merge mai d~parte. · v-an1 ajutat, am cules şi bucurii, am cules ş1 dez1lu~11 ş1 astaz1 a sosit
T;ebuie Jnereu să fiţi duşi de mână, ca să ne vedem şi să întrebăm
diverse lucruri copilăreşti, la infinit?
Studiati-vă atitudinea. în faţa vieţii şi veţi înţelege într-o clipă ce sttnteţi.
C: !ata, ~Antal_t_ ne-a1 spus un 1ucru extraordinar şi pentru aceasta te
r~g~m ~a revii. Avem nevoie de ase1nenea învăţătură, de ce să ne
paraseştl? . afirn1ând că mediul s~ar afla sub influenţa unei entităţi negative (un
A: Nu s~~teţi . singuri niciodată. Atâţia ani a rners greu. Poate fără
mine va t1 Ina1 uşor.
Vocea interioară, aceea e Dumnezeul nostru, ascultati -1.
Nu aveţi nevoie de însoţirea mea, după ce aţj ajuns la jjCunoaşterea
de sine".
Ascultaţi vocea ! Vocea divină !
170
85
înainte. Voiam să-l întreb dacă cele dot1ă înstrltmente de
lt1ptă ct1 mine sunt sau nt1 bune, folositoare sau, dimpotrivă,
fără folos sau chiar dăunătoare. Răspunsul său a fost
. N u 1.
categoric.
„ De ce nu sunt bune ? am replicat eu.
- Să atli singur de ce nu sunt bune t
Acesta era stilul de îndrumare spirituală al lui Antal.
· Te îndemna să descoperi, să vezi singur ce este bine şi
ce nu este. Dt1pă şedinţă, mi-am dat seama că el avea
dreptate. Ambele reţete erau întemeiate pe violenţă. Prin
folosirea lor, nu făceam altceva decât să dau însuşiri şi
. '
mai agresive omului vechi.
În urma acestei dezvăluiri, am luat 11otărârea să părăsesc
tara si să mă duc la mt1ntele Atl1os, cu nădejdea că acolo
' „
voi găsi vreo grotă în care să-mi petrec restul zilelor ca
t
sihastru. Am solicitat o cunoştinţă de-a mea, Marga Dropol,
din Atena, să-1ni trimită o invitaţie. Pe baza ei am cerut
apoi paşaport pentru a vizita Grecia, plătind ai1ticipat o
taxă. La câtva timp mi-a venit înştiinţarea că 111i s-a aprobat
cererea de paşaport, cu indicaţia de a mă prezenta la o
ant1n1ită adresă pe str. Rahovei. Aici m-a întâm1)inat un
' functionar care mi-a condiţionat eliberarea paşaportului de
,
o declaratie de colaborare cu organele de securitate. I-am
0
răspuns catego1ic că nu fac asemenea compromist1ri, la
'
care, enervat, salariatt1l a rupt adresa respectivă, spunându-mi
că din greşeală mi s-a dat o asemenea aprobare.
Am acceptat totul fără să critic sau să ll"!ă st1păr pe
cineva. Ce mare serviciu mi-a făcut a'tel om. In fapt, era
•
noi oare vreodată măsura binelui şi a răului, cât timp
Cine va munci si ,
. va lăsa totul în urma sa; poate va realiza.
Prezenţa mea nu vă poate ajuta cu nilnic. . . .. . ... .
ora plecării mele. Fie ca să puten1 să n~ vedem dinc?lo.
Vedeti-vă fiecare de drum ! Lăsaţi sfaturile pentru alţ11. A trecut!
O precizare: Antal aminteşte aici cu oarecare amărăciune, d~spre ~
inve. ctivă. După întâia despărţire ce a avut loc în 1973, unul din foştn
n1ernbri ai cercului a contestat venirea în continuare a lui Antal,
şnapan). Atât Dina cât şi Ică se află acun1 _în 1umea de dinc?lo de
n1ormânt, fiecare depăşind vârsta de 86 de ~ni. Aceste sufl~t~ ~liberat~
cu câtiva ani în urmă di11 cătuşele materie1, au acum pos1b1htatea sa
ne pri,vească şi să ne asculte, nu n.un1a.i vorbel~. ro.stite. dat~ p~t ~ă ne
citească chiar si. oo-ândurile întocmai cum a1n c1t1 filele une1 carţ1 larg
deschise ..
171
funcţionăm la dimensiunea omului condiţionat
vechi?
. .. Astfel ~ ră~a~ "'să trăiesc în continuare în mijlocul
lum11, sc_ormon1nd fara i11cetare adânct1rile fiinţei mele, doar,
doar v~1 da de acea cale îngustă, ce conduce Ia unirea
Omului cu Sursa Sacră din care provine.
Dacă această activitate a minţii nu e bună ea fiind
o cale a ~iolenţei şi a amăgirii, totdeauna fiind initiată de
omul realizat prin timp - reflectez eu a nu stiu câta
_ Vf~ . ,
- _care sa 1e, totuşi, acea cărăruie strâmtă, care să mă
orienteze spre unirea cu Dumnezeu ?
Să fie oar.e ace~ cale a imitării ? Adică a efortului
~e. a face ce-am văzut la sfinţii părinţi sau imitând pe
Hristos? Oare această cale a imitaţiei cuiva să fie drumul
cel bun? In1itând, avea111 să constat că întreaga mea activitate
este centrată numai pe interes personal, impulsionat de un
permanent efort . de adaptare
- · Dar ~ toate - a""est
c ea nu-s1· au
surs~ ?nmna1 şi numai în . pe~metru! eg~centric al o~ului
vec!11 . Ş1 curn ar putea el, prin el 1nsuş1, să se transforme
radical?
Calea st1blimării 1n-a învăţat că sentiinentul d .
t. b · d" . .
· ie me ~ . lnJat 1mpotnva păcatului. Iar dragostea şi atas$ien-
A •
tul faţa de cele lumeşti să le transfor1năm în il1bire si
ataşainent pentru D11mneze11.
s~ aici nu este vorba de una şi aceeasi activitate
ce~trata. pe unul şi acelaşi interes personal, ~nde efortul
ma defineşte prin fiecare rniscare ' '). 1.
_ ~ Să ~ie, oare, calea cea bună aceea a privatiunilor de
tot fel~l impuse modului zilnic de viaţă? Lipsa de confort,
posturi exagerate, votul fecioriei etc? Dar~ toate acestea nu
•
sur1t ele acte de violentă p·sil10-somatice
• A _ _ • • c. ·
ce- m1· 1e impun
11nag1nand tln scop strict personal?
_ Oare exa111enul de co11ştiinţă ar putea conduce. la 0
asemenea
.., . perfor1nantă?
. , · Am · ·- încercat- s1· . ·asta . \s·1 am constatat
ca. ream111t1rea
. a ceea ce a fost 11u~ face decât să-in1· f_or-t·f·
ŞI mai mult n1ărginirea în care Jnă zbat.
. .. ~n1 folosit - şi asta multă vreme - RugăcîL1nea J11 iinii.
Ş1. 1~ta ce constat. Rostirea neîncetată a formulei blochează
eli.m~narea energiilor care hrăt1esc şi întreţin omtll vechi.
~r, 1.n acest caz, cum ar putea să apară omul 110 u cu totul
d1fer1t, în 1năst1ră să întâlnească
- - · - · s~1crul?
c . M al· constat
172
86
- a omului prin ro·s tirea ei, întreaga mi11te s-a transfor1uat într-11n robot
încl1is în propria lt1i găoace, egoce11trică, il11zo1ie însă.
Problema centrală rămâne mereu deschisă: cum să
ajung să-l întâlnesc pe cel Necuprins ! A1n în veciere mai
întâi pe Sfântul A11gustin, care mărturiseşte că întâi l-a
căutat în · afara lt1i, dar fără să-l întâlnească. Nt1 l-a găsit
fiindcă - aşa cum spune el - „Te~am căutat, Doamn.e, în
afara mea pe când Tu te găseai mereu înlăuntrul met1<'.
•
oara.., Eu văd că aici este Adevărul.
Dacă această Energie este peste tot şi în toate, ea se
- află la fel şi în mine, ca şi în fiecare dintre noi. Şi, fiind
foarte aproape ,.,_
de noi, aici şi n111nai aici trebt1ie să-l
-
descoperin1. ln ce fel am putea noi cuprinde cu inîntea
noastră actuală, limitată, ceea ce este de necuprins, nemăr­
gi11it? Despre acest luciu, Sfânt11l At1gustin nt1 face precizări
lăn1uritoare. Pot eu înainta spre Dumnezeu cu mintea mea
pretinsă ştiutoare ? Sau minte.a 1nea să tacă total smerită -
pentru ca Scânteia divină din mine să se afirme prin întreaga
ei sacralitate? 111 această ipostază îmi dispare personalitatea
A
- şi am o stare de conştiinţă pură - topită în Infinitate.
_v
Deci, nu eu merg spre Dt1mnezeu prin vreo act ivitate
e, ura
a n1inţii, ci El vine înspre mine, când a încetat orice căutare
a gfu1dirii inele.1
· Urmărind şirul preocupărilor mele am meditat de multe
ori la unele răspt1nsuri date de Iisus Hristos apostolilor săi,
şi anume: ,,E11 su11t calea, adevărul şi viaţa'\ sat1 ,,Eu, şi
Tatăl - una suntem'\ sau ,,Et1 sunt în Tatăl şi Tatăl este
în mine''. Toate aceste afirmatii nu st1nt altceva decât forme
'
de trăire ale Mântuitorului. Toate trei exprimă Adevărt1l
pur. Trăiri prop1ii ale lui IisllS Hristos în clipa când le-a
·- - exprimat. Acesta este, socotesc et1, idealul spre care trebuie
să ti11dă orice urmaş al lt1i Hristos - contopirea lt1i directă
şi nemijlocită cu Dumnezeu. Şi,. prin realizarea acestui
summum . . it1birea, frumuseţea, bunătatea, înţelepciupea sunt
i 1ce calităţi care se impun de la sine, fără să fie nevoie de
vreo activitate a minţii, care, aşa cum am amintit, este
întotdeauna limitată.
În căutările acelei usi
, strâmte, mai am în vedere si '
filozofia hindt1să, şi ant1me Aforismele lt1i Patanj ali, care
fundamentează doctrina Yoga. Nt1 mă interesează fenome11ele
' ca.., de parapsihologie. Acestea toate la t1n loc, fără nici o
173

excepţie,sunt rezultatul unei voinţe bine antrenate deci
realiz~ ale psihicult1j limitat. Prin toate acestea Nend1nitt1l,
nu poate fi întâlnit în nici un fel. De cele mai mt1lte ori
' După această revelaţie încerc un nou mod de abordare
ele ~c~nstituie u~ prilej de degradare morală prin importanţa
amag1toare ce singuri ne-o dăm. Căci, posedându-le, socotim
că am atins anumite culmi de evoluţie spirituală. Pe mine
m-a interesat doar conclt1zia fi11ală a Aforismelor: Intrarea
în Nirvana. Filozoful îşi sfătuieşte discipolii ~ă, spre a intra
în Nirvana, trebuie să arunce tot ce au acumulat, urcând
din treaptă în treaptă prin voinţă, efort şi imaginaţie până
la treapta a opta.
Nirvan(l i1u este t1n loc anun1e, ci o stare de „a fi'\
în care a încetat orice activitate a minţii. În această stare
de vid psihologic are loc uniunea dintre Energia pură din
om ct1 Marea Energie Cosmică.
~entrl~ a atinge acest ţel suprem, llll ni sespune cum?
Tot prin voinţă, concentrare, efort, ca şi până aici ? Folosind
aceste instrumente, constat c.ă ele nu tnă duc în st,1rea de
Ninrana, care înseamnă pace, armonie, ecl1ilibru, fru1nusete,
bunătate, energie pt1ră, i11fi11itate, fe1icire, în t111al. A greş.it,
o~e, Pat~~jali? S~u urmaşii săi nu l-at1 înţeles şi au păstrat
pnn trad1ţ1e practica obişnuită, aplicâ11d-o şi la cucerirea
Nirvanei?!
_. "' Toate aceste interogaţii, verificate pri11 aplicare selec-
tiv~, . in-a11 ~o~:']ns că drumul spre di vin, realizat pri11
act1v1tatea rmnţ11 este greşit din start.
. . Nt1. prin şti.i11ţa noastră, oricât de vastă, sat1 prin
i~nag1naţ1e,,.. sat1 p1in credinţa noastră se atinge măreţia de-a
fi_ ~1na_ ~u Intregul - în Uniune absolută l Nici prin ~oinţă,
nJc1 tJr1n rostiri de formule nu se obţine trecerea de Ia
ip~staza limitării, la ceea ce este fără limită, ci prin
Inactivitatea mintii. •
Ce observ ? C.ă atunci când gândirea tace, în mine
există o stare de conştiinţă de proporţii infinite, în care
d!spa:e. ego - _(cel ce ştje, cunoaşte, speră~ doreşte). Corp
ŞI ps1h1c - unitate în afară de timp şi spaţiu în care nu se
inai iveşte 11ici tln fel de stare conflictuală.
Acest fenorne11 î1ni este întru câtva familiar. În fiecare
dedublar~ et1 îl întâlnesc î11tocmai, în clipa câ11d depăşesc
pragul dintre starea de \1egl1e legată de corpul fizic şi
trecerea în cealaltă dimensiu11e.
174
87
Pentru realizarea acestui punct critic de trecere dintr-o
dimensi11ne la alta folosesc numai atenţia.. Ea este ca o
făclie care arde alimentându-se din sine însăşi.
a vieţii în veşnica ei desfăşurare, noutate şi prospeţi1ne.
Întâmpi11arec1 mişcării şi provocării existenţei prin pasivitatea
mintii. În inica mea mansardă, încep să ascult, seară de
•
seară, înainte de culcare, zgomotul motoarelor de la fabrica
,...
de pâine de viza\7i, ca şi zgomotul străzii. In zi de sărbătoare,
când i1u se lucra - ascultam liniştea.
În cursul zilei, pe stradă sau la locul de muncă,
încercan1 să privesc, fără să fac nici un fel de apreciere,
să critic, să aprob, etc. Este o întâlnire simplă, ate11tă,
directă şi nei11teresată în care plăct1tul şi neplăcutul i1u
i11fl'ue11tează î11 nici un fel act11l în si11e al privirii şi
'
asct1ltării.
Function.ând în acest 1nod, am fost oarecum l1andicapat
'
de Rugăciu11ea I11imii, care se rostea automat. Pe11tru a
obţi11e liniştea desăvârşită am fost obligat să îndrept ate11ţia
as111)ra zgoroot11lt1î ct1vintelor rostite. Conştientizare~1 auto-
mc1tis1nelor a dus progresiv la apariţia lor din ce în ce n1aj
dista ;1ţată pent111 ca în fi11al~ să dispară ct1 desăvârşire.
Ce 1uai observ la această simplă întâl11ire cu proprit1l
r11eu ego, ~ că orice imagine, gân(i, dorinţă, dacă sunt bine
întâlnite prin lun1ina atenţiei, ele dispar. Cu timpul ele vi.11
di11 ce în ce mai rar, unele di11 ele au dispărut co1nplet.
Acest n1od de.- a mă întâlni cu mine, simplu, dar gret1
de pus în practică, l-aş caJacteriza drept o golire a minţii
de propriile ei acu1nulări care o definesc şi o ţi11 încăt11şată.
Î11c11estit1nea cu11oaşteri] de. sine, ghidul nostrt1 astral,
ne-a răSJ)t111s că el ne-~1 d1rij at spre această practică - şi de
ase1ne11ea că o aplică cine poate. De alt1ninteri, cândva, el
ne-a spt1s: ,,Vei ră1nâ11e tt1 şi flacăra~' - altmi11teri zis: nt1
vei mai avea nevoie de nimet1i.
În acest proces, al cuno,1şterii de sine, n-am renunţat
la post, spovedanii, î1npărtăşa11ie, dăr11i11d11-1nă cu toată
seriozitatea acestei sfinte sim1)lităţi.
Practica a fost progresivă şi total Jipsîtă de ur1nărirea
vreunui scop, interes, ideal. Toate acestea fiind căutări
egocentriste-, tot timp11l conflictuale, ge11erând lupta dintre
175
 „ceea ce este real" î11 câmpttl conştiinţei n1ele s. i ,,ceea ce CAPITOLUL IV
doree:1m". ·
Pe măsura aplicării ei, am constatat o dimin11are a
importanţei proprii, a violentei ·si ambiţiei etc. ,G ândirea a
devenit Inai Iinistită , ·
...
Cararea ""1ngust""a
' .
Orice stare ne~ativă, apărea numai în lipsa atenţiei.
A

Astfel, am ina1ntat pe calea c11noasterii de s1·ne a,. . . . , Au trecut douăzeci şi doi de ani de la primt1l fenomen
" 1 19 . . ' p na al dedublării şi doi ani şi ju1nătate de când practic
1n anu 71, lt~11a august, când se produce lln not1 f~enomen
despre care vo1 relata în capitolul următor. ' ,,cunoaşterea de sine'' şi iată că viaţa îmi oferă o nouă şi
minunată surpriză. Într-o dimineaţă din luna august anul
1971 ~ mă trezesc ca de obicei pe la ora 6. De cu1n am
d,e schis ocl1ii, constat cu surprindere că psihic funcţionez
altfel decât înainte. Gândirea mea nu mai ple,c a nicăieri,
nici înapoi şi nici înainte, ci se afla în pe11nanent contact
cu clipa, prezentă. Fiinţa întreagă funcţio11a ca t1n tot unitar
- corpul fizic şi psihicul constituiau o pe1fectă unitate.
După micul dejun am părăsit locuinţa plecând spre
servicit1. Pe stradă, în tramvai, toate ini se păreau altfel.
C âte vedeam şi at1zeam aveat1 u11 tainic ecou în suflett1l
1neu, fiind îmbrăţişate cu un se11timent de deosebită a:fecţit1ne.
Fenomenul a dt1rat circa două ore. După care am încept1t
să-mi pun întrebări asupra cauzelor ,c e au generat o astfel
de trăire.
" .

Intiucât de mt1ltă vre1ne căuta1n

calea spre Necuprins,
i-am zis cărarea cea îngustă. De fapt conştientizez u11 fel
de incizie în strt1cturc:t „eului", prin care pătrt1nd în Nemăr­
ginire. Şi orice proble1nă ce se iveşte pe fo.n d psihic o
cuprind în ai1samblul ei, în mod direct şi t1emijlocit. Din
această cuprindere apare înţelegerea fap tul11i, nealterată de
vreo interpretare susţint1tă de ac11mulările me1noriei. Practic,
re]aţia directă excl11de de la bun început aprecierea, totdeauna
relati \ră, a minţii condiţionate.
Tot în legătură cu denumirea acestui fenomen m-an1
•
gândit şi la alţi termeni ca: „ilu1ninarea mi11ţii", „stare de
eliberare" şi „Nir\rana''. Desigur că în literatura de specialitate
- "
pe care am studiat-o am întâlnit aceste expresii. Insă
diferentcl dintre î11telegerea ratională si
J ' ' „
trăirea reală a feno-
menului respectiv este enormă. Ba mai mult, î11tre una şi
alta nici i1u se poate face vreo comparaţie. Prima este
produsul mărgi11irii, a intelectului condiţionat, iar a doua
se realizează î11 Infinitate.
:76 177

88
-------------~---
 ""
In prima Duminică care a urmat n-am mai simtit nevoia
'
'
de a mă duce Ia slujba re]jgjoasă. Dar, împotriva a ceea
ce simţea1n, m-â:tn dus la biserica unde mergeam de obicei.
Aici slujea11 cei trei preoţi pentru care aveam 1nai înainte
o stimă deosebită. Acu1n vedeam cu totul altceva. Modul
cum se desfăşura întreaga ceren1onie era ca o repetare a
unei piese de teatru. Slujitorii . . nişte artişti repetând simple
roluri, fără să simtă, să trăiască · ceea ce spt1n.
Ţin să precizez că nu era vorba de eul meu „ eul care
judecă, apreciază, critică, condamnă sau aprobă. Nu! Fiind
în contact direct cu slujitorii de la altar, eu nu făceam
altceva decât să descriu stările psihice reale ce-i caracterizau
în acele momente activitatea lor care se reflecta în puritatea
conştiinţei mele ca într-o oglindă. Şi eu doar îmbrăcam în
cuvinte tot ceea ce se petrecea Ia suprafaţa şi î11 aclâncimea
realitătii.
•
Tot atât de st1rprinzător
pentru inine a fost şi no11a
mea atitt1dine faţă de declub1are. Detasarea mea fată de
' '
acest fen·on1en apare tot mai evidentă. Dedublarea o apreciez
ca pe un simplu fapt care şi-a î11deplinit rostt1l - demonstrarea
nemuririi suflett1lui şi a vieţilor st1ccesive. În prezent, pentru
mine, fenomenul nu mai are 11ici lln fel de însen1nătate.
La câtva tirnp după aflarea cărării înguste mi-au căzut
în mână câteva cărţi privind c-onferi11ţele 111i Kris namurthi.
Până la el 1111 mai întâlnisen1 pe nimeni care să descrie
· egocentti s1nul uman cu atâta precizie şi competenţă. Îl
socotesc drept cel inai autentic trăitor al Adevărului clin
câţi a avut omenirea până la ora actuală. Cunoaştem prea
puţin din viaţa lt1i Iisus Hristos şi ceea ce ştim este destul
de relativ, fiindcă nu el şi-a scris viata. Iar cei care at1
' ,
povestit despre El, nu~L pute<:1t1 înţelege î11 mod real.
"
Inţelegerea doar intelectuală a trăitoruluj veritabil este o
înţelegere parţială, cu tott1l relativă. Or, în cazul Krisna- .
1n11rtl1i, cele rostite de el au fost î11registrate cuvânt cu
c11vânt şi cel care le citeşte şi la rândul lui îsi trăieste
' '
propria descoperire le înţelege perfect. De altfel, adevărt1l
nu c1re decât o singură faţă. Toţi care îl .î11tâlnesc nu pot
să-l vadă decât la fel. Exprimarea poate fi aceeaşi sa11
diferită, dar sensul este unt1l şi acelaşi. Nu are nici o
irnportanţă dacă unul l-ar rosti întâi şi ceilalţi mai târziu.
Ceea ce are importanţă cardinală este şi rămâne întâlnirea
178
89
cu el. Adevărul îl vezi tu înst1ţi, în mod direct, şi nu ca
pe ce\1a arătat de altcineva. Aici nu este cazt1l de repetare
a ceea ce a zis altul.
Şi, ca o re1narcă p1ivi11d pe marele înţelept trebuie
spus că el a evitat de fiecare dată să dea două răspunsw·i
clare în ceea ce ptiveşte nemtirirea sufletului şi reîncarnările
succesi\re legate de condiţionarea t1111ană. Fiind un om cinstit
cu el însuşi, nu o putea face decât în cazul trăirii fenomen11lui
dedublării. Numai trăind acest fenomen poţi afirma cu
întreaga autoritate cele două realităţi absolute.
De ac11m, condus nl1 de ego-ul ineu - inărginit,
încontinuu interesat de „eu" şi ,,al meu" - ci de adevărata
fiintă, iată că ceva din interior mi-a port1ncit să scriu despre
'
„'Cunoasterea
„
de sine". Si
•
astfel, vrând, nevrând, am devenit
poet. Între anii 1971 - 1972 am compt1s 300 de poeme şi
poezii . . oglindă. Temele fie mi„au fost impuse din interior,
fie determinate în urina discuţiilor c11 diferiţi semeni, fie
luate direct di11tr-un dictio11ar
'
de si11oni1ne. ...,
Pe măsura tratării acestor teme am constatat o seama
de transformări psihologice privind omt1l vechi: mai î11tâi
o lărgire a ferestrei spre Infi11it prit1 care tot mai inuite
acumulări traumatizante dispăreau fără să lase uime. An1biţia,
vanitatea, ura, teama t1t1-şi mai găseau sprijin, ca altădată.
Practic, nu mai sunt în măsură să înşel sau să urăsc pe
cineva. Aceast~l capacitate a omului obişnuit a dispărut
treptat. Credinţa şi-a pierdut încă de la început orice raţiune
de a mai exista. Câ11d întâl11esc direct Sacrul, t111de mai
are loc această încredinţare imaginativă că El ar fi? Nu
pot î11să conda1nna pe cineva că trăieşte sub condiţionarea
propriei credinţe sau necredinţe (ambele pornind din aceeaşi
sursă imaginativă).
Deci, am continuat să-n1i dt1c existenţa practicând de
acum cu tot mai multă uşurinţă simpla întâlnire cu mine,
adică cu cel ce se manifestă prin gânduri, imagini, dorinţe,
atasamente,
•
temeri etc .
În luna iunie 1988, din profunzimea fiinţei mele s-a
declansat
- - „ iarăsi t1n insistent îndemn de a scrie din nou,
~
folosind calea \. ers11lui. Şi, de la acea dată până la începutul
1
lunii at1gt1st 1990, an1 mai co1npus un 11u1năr de încă 680
poezii-oglindă. Scrierea lor in-a ajutat enorm, fiindcă am
descoperit n11a11ţe ale psihicului uman, mai înainte nesesizate.
179
 •
Apoi a111 fost brusc .. oprit şi înde1nnat, aş zice presat să
. ....,
scnt1 aceasta ca1ie.
Tot timpul m-am socotit un simpllI instrument destinat
să pt1nă la înde1nâna semenilor o 11ouă modalitate de a
întâmpj11a viaţa. Ceea ce fac nt1 este nici religie ş] 11ici
n1ăcar filozofie sau o teorie despre viaţă şi moarte. Nu fac
altceva decât să scot în evidentă '
că toată suferinta
, omt1lui
şi, prin el, 'l lt11nii întregi îşi are 01iginea în conştiinţa de
suprafaţă, adică în condiţionarea umană, că gândirea noastră
aşa ct1111 ft1ncţionează, este cel mai r11are duş1na11 al omult1i.
Căci prin procesul de gândire apare gânditort1l, care este
o ficţiune ce ne a1nărăşte viaţa, degradâ11dt1-11e atât nJoral
cât şi psil1ic şi fizic.
Prin cele 980 de poezii-oglindă nt1 fac altceva decât
să pun pe cititor î11 faţa oglinzii proprittlui suflet pentrt1
ca, întâlnindu-se cu el, să se poată înţelege pe sine însuşi
şi depăşi în acelaşi timp. Or, depăşirea condiţiei t1mane
î11seamnă at1nonia, pacea interioară, care permite Sacrului
aflat în noi toţi să se manifeste ca iubire, fru1nuseţe, adevăr,
bunătate, înţelepciune.
La Sacru, deci, se aj11nge nu pri11 activitatea gâ11dirii
ci pri11 pasivitatea ei. O minte liniştită face ca Scânteia
di\7 ină din noi să ne cuprindă întreaga fiinţă, t1nindu-ne cu
Ir1finit111.
Dt1pă
aceste scurte sem11alări să reveni1n la fenomenul
dedublării care act1m se realizează de cele mai n1ulte ori
în absenţa dorinţei mele, aşa ct11n se î11tr11nea în etapele
de viată anterioai·e.
'
O împărtăşanie simbolică
De la prod11cerea ultimului fenomen de cl1irurgie a
structurii ego-ului de care am amintit mai sus, nu am mai
putut să vorbesc semenilor nici a·espre R11găciu11ea Inimii
şi nici despre celelalte practici mistic~religioase. Această
schimbare totală prin adaptarea unei noi optici faţă de viaţă
nu a fost rezultatul unei decizii deliberate. Nu scl1imbrun
o formă de credinţă cu alta, socotită superioară celei vechi,
cum se întâmplă în general în lumea credincioşilor,. când
180
90
o religie sau sectă este părăsită, pentru o alta care promite
111ai tnult, fie pe plan fizic, fie spiritt1al.
Nu ! Toate acele-zise valori în care credeatn cinstit
şi care-mi dădeat1 asigurarea supremă a transfarmării mele
psil1ologice - si11gl1re s-au desp1ins de mine. Fiindcă toate,
fără nici o excep"tie, făceau parte din mărginire, erau creaţii
relative ale minţii on1eneşti , ce nu poate să-şi depăşească
propria li1nită.
De-acum înţeleg că tot ce a iniţiat ome11irea în acest
do1ne11iu al spj1itt1alităţii nt1 depăşeşte sfera relativ11lui. Un
intelect care se lt1ptă cu el îns11şi nu este în măsură să
trai1sforme fondul, ci doar să amelioreze unele compor-
tamente exterioare, folosindu-se de diferite 1năşti spre a-şi
ascunde adâncurile tt1lburi ale fiintei sale.
;
Operaţia ce a avut loc în strt1ctura mea psihologică
mi-a creat o altă mentalitate, care mă opreşte să fac afirmaţii
în măsură să co11trazică ceea ce văcl nemijlocit în realitate.
Acum, tot ce privesc şi aud descriu ca şi ct11n le-aş avea
în faţă şi ele singt1re îşi exprimă autenti~itatea .preze11ţei,
iar e11 doar · le îm'b rac în simbolt1ri cât mai adecvate pentru
o bt1nă înţelegere. · Goll1l psihic, oferă d,e fiecare dată
posibilitatea co11tactului direct cu „ceea ce este", ct1 „ceea
ce se întâ1nplă pe parcursul tinei clipe''. Not1tatea ce ne-o
aduce viaţa · p1in mişcarea ei constantă este întâmpinată
numai în acest mod ~ iar î11ţelegerea se realizează ca de
la sine.
A .
In această t1ouă viziune a lucrurilor una din cunostintele
, ,
mele ină solicită să le vorbesc ca înainte, ea păstrând.
amintirea unor mângâieri dt1hovniceşti din acele vremuri.
I-am răsp, uns . că t1t1 mai pot să vorbesc ca odinioară,
fiindcă asta ar însemna să fiu necinstit, să ină mint pe
mine şi să i11duc î11 eroare pe ascultători.
,....
In noaptea care a urmat, iată ce mi se dezvăluie fără
să doresc, să imaginez sau să solicit un anu111e răsp11ns în
vreo formă ,....
oarecare: su11t scos din corp şi condus într-o
biserică. In faţa altarului se oficia împărtăşania credincioşilor,
aranjaţi în şir mono111. Preotul, lln bărbat de 30-40 ani,
foarte frumos, despre care toţi ştiam că este însuşi Iisus
Hristos, oferea împărtăşania din potirul ce-l ţinea în mână.
M-am aşezat şi eu la urma acestui şir. Şi, cu toată
smerenia şi liniştea ce o simţeam în i11terior, îmi pun mie
181

însumi întrebarea: ,,De ce oare ain fost adus într-o biserică,
desi etl văd lucrurile altfel decât creştinii obişnuiţi ?'' Am
aşt.eptat cu răbdare să văd ce vrea prietenul astral să-1ni
de111 ons treze !
·uitându-mă mai atent, descopăr că în faţa 1nea se
află preotul monah I.L., pe care-l cunosc destul de bine.
· Prezenta sa n1ă determină să refle.ctez: „Este foarte normal
' .
ca pe el să-l i1npărtăşească, fiindcă este preot, dar pe ~ne:
care nt1 mai cred în această practică, cum ar P't1tea sa-m1
dea împă1;tăşania ?"
Când ajunge râ11dt1l preotului, Iisus Hristos cu un gest
si1nplt1, îl dă la o parte, fără să-l împărtăşească. Primt1l
.._, A .._, _u
n1eu impuls a fost st1rpriza că nu vrea sa impartaşeasca pe
n1011ah. Apoi, nu-am zis iarăşi: ,,Dacă pe el nu-l împărtăşeşte,
cu atât ~ai justificat mă va refuza pe mine!" Dar nu a
fost d~loc aşa cum gândeam eu.
Am fost luat de mână şi condus în altar prin uşa
împărătească, unde, spre deosebire de ceilalţi, mi s-a dat
împărtăşania în interio1ul altarului. Am fost a~oi cor1dt1s
câţiva paşi spre o altă uşă din dreapta altarului, ~e un~e
am părăsit biserica. Pe lângă bt1curia ce s""a re~arsat I~
întreaga n1ea fiinţă, atn înţeles aprobarea şi preţuirea ~011
modalităti de abordare a vieţii prin cunoaşterea de sine,
' . .
care, practic, se concretizează prin depăşirea ş1 dizolvarea
spontană a „ego-ului".
Prin cunoastere se realizează o altă religie, pe care o
t •
putem numi religia tăcerii, practicată prin pasivi~atea ~nJnţ~1.
Tot secretul purificării fiinţei umane se real1zeaza prin
întâlnirea gol11lui psihic, când Scânteia divină di11 noi se
A V • .
uneste cu Lumina Lt1minilor. In aceasta ipostaza apare
Iub~ea absolută, care curăţă şi transformă energiile ancestrale
ce ne condiţionează şi stăpâ11esc, făcându-ne prizonieri ai
propriului egocentrism.
Un alt caz de previziune
Au trecut trei luni de zile de la fisurare.a ego-ului,
în care timp eu nu m-am n1ai dus la biserică,. întrucât nu
mai simteam ne\roia s-o fac. Şi î11tr-o 11oapte mă întâlnesc,
,
182
91
'
ca într-un v·is, cu duhovnicul meu. Locul de întâlnire, strada
30 Dece1nbrie, colţ cu Calea Victoriei. Venea111 din direcţii
opuse. Mă opreşte şi-1ni spune:
- Domnu' Ilie, sunt eu de ·vină ct1 ceva ?
Nu, părinte. Nu sunteţi de vină · cu nimic.
- Aţi trecut la o altă religie sau sectă religioasă?
- Nicidecum părinte! Eu trăiesc. act1m prin cunoaşterea
de sine. Şi aici nu este vorba de nici o religie sau sectă.
Se inerge de unul singt1r.
- Bine! - si ne despărtim.
; '
Peste două zile, în acelaşi loc, mă întâlnesc cu fostul
duhovnic. Discuţia a avut loc întocmai. Preotul îşi reproşa
V _
în si11ea lui că ar fi greşit cu ceva, iar eu, văzându-i
• greşeala, m-am îndepărtat de credinţă.
Între timp, cu ocazia unor parastase făcute de o
cunoştinţă de-a mea la biserica unde slujeşte el, a mai
încercat în două rânduri să mă readucă pe vecl1iul făgaş.
Răsp11nsul met1 a fost acelaşi. Am încercat să-i demonstrez
posibilitatea de a întâl11i Scâ11teia divină din noi prin tă.cerea
smerită. N-am izbt1tit 1 Gret1, foarte gret1 să te desprinzi de
capca11ele g~dirii co11diţio11ate, care i1e vâră în diverse
tipare şi face din oaine11i nişte veritabili izolaţi, în conflict
atât c11 ei înşişi, cât şi cu lt1mea.
~
În aceste condiţii, simplitatea est,e greu de p,u s în
A
practică. Calea amăgirilor este mt1lt mai uşoară. Implinirea
• I•
unor formalităţi seci dă satisfacţii ieftine ego-11lui, care
acoperă şi înăb11şe t1acăra conştiinţei, ţinând pe om î11
întunericul ignoranţei şi al păcatului.
Nt1mai contactul direct ct1 noi înşine ne desprinde de
V
on1ul viclea.11 care încearcă 1nereu să-si camt1fleze s11b
•
diverse măşti goliciu11ea şi t1râţenia i11terioară. Dacă atingem
acest stL1dit1 de cinste şi puritate interioară nu vom mai fi
o·bligaţi să jucăm teatru, Vorbele şi faptele noastre î11 această
împrejurare vor fi îmbrăcate în mantia inocenţei, care sing11ră
se. va exprima "' . ea "'·1nsaş1..
pr111 """"'
Aici nu este vorba de teoretizarea unei doctrine,
.
1netode sau credinţe, ci de o punere în aplicare, pe clipe,
a î11tâl11irii cu noi înşi11e, aşa cum suntem, nt1 cum am dori
să fim. Şi dacă aplicarea este corectă, veţi descoperi singt1r
că ceea ce este întâl11it dispare astfel, se topeşte. Nuinai
183
 ..

0 acest fel 11 e vom elibera de energiile negative care ne

crescuseră de mică. Eu 11u ştiam nin1ic despre această
nrobesc din vremuri i1nemoriabile.
relaţie. Doctorul citise, se doc111nentase în legătură c11
fenomenele de parapsihologie şi credea î11 existenţa şi
contin11itatea viull1i după despri11clerea de corpul fizic, -
Un medic îsi · consultă profesorul aflat dincolo preocupări co111une, deci, ~1e 7 11les11iseră c- u11oaşterea .
' •
Când i-am comunicat ouservatiile '
astrale., nici n-a
Sunt solicitat de Dr. Ion Grigorescu, care avea uneleV confirmat, dar nici nu ~l 11egat. Nun1ai după şase :uni de
Jrobleme cu să11ătatea, să-l întâlnesc pe fostul. sa~ profe~o"r, zile 1ni-a destăinuit: ,,Nt1 i1111nai că trăiesc ct1 Rt1sa, c nr să
Dr. Ernest Djtivara, decedat cu patruzeci şi c1n~1 de an.I 1n ştii că m-a1n şi căsătorit c11 ea !"
ă si să-i cer 0 consultaţie privind boala sa ş1 eventua1t1l Sfârşitul a fost tragic pentru amâ11doi. La cutrernL. 11
~:m~nt. Îmi pune la dispoziţie o fotografie-bust. D~~lasarea din 1977 b1oc11l unde loct1iau s-a prăbt1şit din temelie (e~ i·n
mea dinco . -1o n-a·- ""intam"
, , p·1.··nat n1·ci. un- fel_ de d1f1cultate.
. . ., vorba de blocul cofetăriei Casata). (Corpul lui nici măca 1
întâlnirea are loc într-o regiune rurală un~e m_:-d;cul, dt1pa 11-a fost găsit pentrtr a fi în1nonnântat).
cum 1111-am -- · dat sea-ma , îsi• conti11t1ă
- - meseria, facand un fel
de apostolat.
La întrebarea pe care i-am pt1s-o în legătură cu fo~t~l
Un astral aflat într„o situatie delicată
student şi colaborator de mai târziu îmi răspunde ca il • •

cu11oaste foarle bî11e.

. ·_· Vă rog să~i daţi · t1n sfat ast1pra trata1ne11t11lt1i pe O bttnă prietenă mă roagă să-l întâlnesc pe tatăl ei,
Vasile Florescu, de care fl1sese foarte ataşfttă.
care trebuie să-l urmez,e ~-
- Atentie la sertar ... atenţie la sertar ! De la spargerea ego-i1lt1i - e t1 nt1 am inai si1nţit 11ci
Altcev~ n11 mi-a inai spus. Dar chiar în acea clipă o atracţie I)entru extraordi11ar şi, implicit, pentru acest
am intt1it că-i transmite pacientult1i t1n. avertisment de a n·u
fen ome11 de ded11blare.. Pentru tnine el îşi î1nplinise rostul.
Dar, pe de altă parte) îmi vi11e foarte greu să refuz pe
folosi a.n u1uite 1n,edica1nente. _. .
cineva care aşteaptă o confirn1are - dacă nt1 altceva - de
Descrierea pe care i-am făcut-o ca înfăţişare ~ r:iod
la fiin.ţele dragi care i-au părăsit. Şi aşa fii11d, am acceptat
de co1nportare corespunde real1taţ11. omt11u.1· de pe
• • u • • .
. pama11t.
„ - -_ .
calea de mijloc, şi anume: mă p-t1n la dispoziţia celor de
În legătură cu 1nedica111entele folosite ~i-_a ~asp~ns di11colo dacă, bineînţeles , ei vor să ajute pe solicitatori. Şi
că sunt medicamente clasice care n11 atl ct11n sa-1 dauneze. aici, în cazul de faţă aşa s-a şi întfunplat.
La mai puţin de două luni de la aceast•ă c~nst~ta:e
astr. al'V
'· a, D r. I . rigorescL1 face o. semiplegie
a·
. . care-
1
_ . .ţtntu1eş
„.. , ,. .
e
Dt1pă câteva zil e de la solicitare, am avut un vis
1

curios. Cineva m-a dezbrăcat ele h.aine şi am rămas gol.

la pat. Cat1za: schi1nbarea vech111Ju1 '"'~ratament,. folos11e.i 111
Şi~ întocmai ca în vis, îmi zic eu: cum o să 1nerg pe
inod abuziv a unui medicament stra1n, care 1-a fost fatal
stradă ? Mă vede lumea, e ruşine ! Ei bine, acest sentiment
(redau părerea medicului cura11t). Mai ~n~inte am fos~ ~t1gat al ruşinii m~a transfo1mat din starea de vis în aceea de
să vizitez pe soţja sa, Olga, decedata in 1971. ~ic1, pe
dedublare. De-acutn, perfect conştient, am plecat în căutarea
pământ, fusese medic mamoş. Am întâlnit-o_ ~e p~a1 multe ltti Vasile Florescu.
ori. În lumea astrală nu era deloc inulţunut~. Iş1 . ~eproşa ,..,
In urma invocării de a fi aj11tat am ajuns într-o
nent1n1ăratele întreruperi de sarcini p,e care le-a facut ca
încăpere fo,a rte curată. Un hol mare - gen sufragerie - în
~dic. w .
care apare o femeie brunetă, păr şaten, îmbrăcată Cll bun
La ultima noastra. . . ,i11tâln1re
. . ·,. , · m1-a
· d,a-t a "nteleo-e
1 . o- ca sotu
• 1·
gust şi rafi11ament. De .Pe figura ei, ca şi :d in întregul
ei s-a î11curcat cu fata di11 casă, Ruxandra, pe care o comportame11t rezultă nobleţea.
1.84 185

92
 Îmi întinde mâna cu un pa_har de cristal. & ating
lumai cu degetele pal1arul. Este pritnl1l caz de contactare,
l.ar şi de ajt1tor, privind lumea astrală care se prodt1ce în
LCeSt fel.
- Vreau să vorbesc cu Dl. Vasile Florescu t
- Nu se poate I Act1m se află într-o sitt1aţie 1nai
ielicată şi nu poate veni, î1ni răspunde ea pe u11 ton ce
rru pennitea nici t1n fel de contradicţie.
- Dacă nu se poate, eu nu insist. Dc1r vă rog totuşi
să-mi spt1neţi care este nivelul său de evoluţie ?
- Acum se află într-o sitt1aţie mai delicată. Foloseşte
ideile şi imaginile ! Şi noi îi spt111e1n să folosească ori t1na,
ori alta i Asta este situaţia 1ui Titi, conchide interloct1toarea
n1ea.
- Cum de îi ziceti, Titi ?
- Asa•
îi zicem noi aici .
V a rog sa-1 spunet'~1 ca"' arn fost.. t1··1· ["Yll. s de fiica sa.
v .... •
, ,1,1
.
Coca. Mt1ltumesc . 1
Fa1nilia 11u avea nici o cunoştinţă despre cel de al
.
doilea nu111e (Titi) - probabil un nume păstrat di11 alte vieţi.
A1n mai întâl11it ase1nenea cazt1ri.
O tentativă de reînc-arnare curmată brutal
O nouă solicitare pe care, iarăşi, nu pot să o refuz.
Este vorba de Dr. Moga, găsit mort, ~ără să fi recla1nat
înainte vreo maladie care să justifice decesul 11eaşteptat.
Nu l-am cu11oscut în timpul vieţii lt1i. Mi s-a dat fotografia,
'
fără să rni se spună altceva · despre el.
Decesul a avut loc în urmă cu şase luni. Dincolo,
i., ~1n găsit într-un laborator unde se aflau mai multe persoane.
Î~ ~pun cine m-a tri1nis şi-l rog să dea amănunte în legăt11ră
cu l'- auzele ce i-au adus desprinderea de corpt1l fizic:
- Eu î11 fiecare di1nineaţă practicam Yoga !
Pri11 asta am înteles că î11 dimineaţa decesului nt1 şi-a
'
controlflt cun1 trebt1ie t1n exerciţitl, fapt care i-a fost fatal.
- Dar ştii, eu voiam să vi11 înapoi. Deja ma11dib11la
era forn1ată. Dar ea. 111-a art1ncat afară! De ce, de ce a ·
făcut asta? Si uite ac11m s11fă1~, St1făr enor1n.
'
186
93
Din toate astea rezulta că,el revenise pe pământ în
trt1pu1 t1nei fe1nei, dar că aceasta 1-a avortat.
A
In mod obişnt1it, intervalul dintre o viată „ si
, alta
petrecute aici pe pământ este mult mai mare. De la câteva
zeci la st1te de ani, poate şi mai mult. Proble1na revenirilor
e mt1lt mai con1plexă. Dar, aşa cum rezultă din cazul de
faţă, se iJOt produce şi ano1nalii. Se pare că ataşa111entul
faţă de deşertăcit1nile a.cestei lumi ar fi ca.uze:1 t111or ase1nenea
dereglări. Dacă, tot11şi, reî11carnarea are loc, viaţa copil11lt1i
este de scurtă durată.
Un sinucigaş după 35 de a11i de viată subterană
'
Sunt solicitat de o bu11ă prietenă de drum să-l vizitez
di11 nou pe fratele ei, Ota Ionescu, care se sint1cisese.
,
Despre el îmi spt1n_e că a avut u11 vis revelator; vjsul n11-1ni
este destăinuit tocmai pent111 a se pl1tea \ erifica autenticitatea
dezvăluirii. (Pe Ota îl inai î11tâ1nisem în astral prin ai1ul
1957, n. cap. III SINUCIDEREA ... ) Prin urinare, desprin_s
de co11J mă ridic şi apoi cobor într-o regiune aridă şi
sărăcăcioasă. La o distanţă de aproape trei sute de inetri,
văd un grup de case, specifice satelor sărace. Mă îndrept
spre llna din ele, unde întâlnesc o femeie care îmi co11firn1ă
că aceea este loct1inţa lui Ota. Fără să întreb, · îmi spu11e
de el că este leneş şi murd~u·. După aceea, îmi indică o
clădire mai mare - şi-mi spune că el se află acolo, „la
clt1b". Mă îndrept degrabă î11tr-acolo şi pătrt1nd într-o sală
A
de spectacol. In faţă - o scenă, ca în lumea noastră, pe
care se află un grup de artişti de inuzică rock. Unii cântat1
la diferite instrumente muzicale, alţii din gură, gesticulând
fiecare în felul său. Era un zgotnot gre11 de suportat.
Pt1blicul format i1umai din bărbaţi, stă în picioare. Printre
ei şi Ota. Poartă o îmbrăcăminte . foarte murdară. Faţa îi
este n1ânjită cu i1egreală, ca un mi11er abia ieşit din Sl1bteran.
- Noi lle cur1oaştem ! - rni se spune. Ne-am mai
întâlnit !
· - Da, Ota l Este adevărat ! Aşteaptă, î11să, puţin, pentru
că vreat1 să vorbesc acestor s11flete !
187
- - - - ~-----"'

M-an1 dus pe scenă şi le-am cerut să facă puţină
liniste. 'T'oti' at1 am11tit ! Le-<:11n. co111t1nicat că vin de- pe
' „
pământ şi i-am î11demnat să se: ocupe . de lucruri mai ser!?as~
şi înspre propri111 lor interes. In continuare, le-am desta1nu1t
câte ceva privi11d c11noaşterea de sine.
Un11l din ei a încept1t să ţipe în ritrnt1l rock-11lui, apoi
toti' au reluat co11certul.
A1n revenit la O.ta şi, ct1 el de braţ, am ieşit din sală.
Pe dru1n i-am con1unicat că sora l11i, Dina, tn.-a trimis la
el să~l întreb dacă ceea ce văzuse ea a fost real.
- Da} aşa este~ eu m-am întâlnit cu ea când am scăpat
clin locul de ispăşire şi i-am spus că m-am eliberat.
Ne continuătn dru1n11l. Totul în jurul nostru este
- ~
pârjolit de soare. Nt1 zăresc nici t1n fir de verdeaţă. Intregul
c1i1nat este dezolant, apăsător. Ajungem la albia se~1că a
unui fost pârâiaş. Trec pe celălalt mal. El rămâne dincolo
de acest l1otar, cu privire.a îndreptată în altă parte. Ur-
mărindt1-1 privirea, întâlnesc o fe1neîe care, nt1 prea departe
de el, stătea într~o poziţie indecentă. Am reve11it în corp.
Cele corn.u11icate de Ota corespt1ndeat1 ct1 viziunea Dinei.
În plus, mi se mai spline că în ti1npul vieţii de pe pământ
Ota era t111 om comod şi că nt1 prea se spăla.
Un caz de sinucidere nedeliberată
Doina Ionescu, biolog de excepţie, de 39' de ani, în
urma unei depresiuni psîl1ice declanşate în timp ce făcea
baie, se aruncă de la etajul al şaselea şi n1oare.
Ea făcea parte din grupul nostru şi o apreciam pentru
. .
calitătile ·e -i st1fletesti. Aveam o datorie morală faţă de ea,
.
si tot~dată, eram toţi curioşi să şti1n mediul unde se află
.
si cauza sinuciderii.
' ani".
Pătrund într-un fel de sală imensă subterană, foarte
c11rată. În faţa mea întâln.esc două t1şi; în apropiere, sunt
întâmpinat de cloi tineri, care-mi indică u11deva în: fund,
loc11l unde se află Doi11a. Este vorba de o - cămăruţă de
di1nensiunea tinei cabine de telefon . O descl1id şi, în faţa
mea, zâmbitoare, apare Doina, care mi se adresează:
- Sfânta putere spirit11ală s-a eliberat 1
188
94
- Bine., bine, Doina, dar aşa? Nu deranjează ? ! (în
sinea mea, mă refeream la modul nenatural de a părăsi
viaţa - adică la sinucidere.)
- Nu, nu deranjează l
Din r,ăspunsul ei am înţeles intuitiv că n_u poate fi
vorba de nici o ispăşire atâta vreme cât actul a fost u11ul
necugetat. Sinuciderea avusese loc într-un mo1nent de ne-
bunie.
Doina îmi recomandă un tânăr~ Viorel. Mă încunoşti-
i11ţează că este logodnica ei.
- Sp,u ne-mi ti11ere, de unde eşti ?
- Din comuna Cornu l
- Al cui esti din Cornt1 ? Ma111a mea s-a născut în
...,, ..., •
aceasta c.omuna.
La precizarea mea tânărul 11u-mi 1nai dă nici un
răsptins. Din întreaga lui atitudine reiese clar că este un
suflet frivol, puţin evoluat.
A
In imediata apropiere . apare t1n alt tânăr„ care afirmă
că se numeste . Stoica si' că este din Craiova.
- Ştii, de când ain venit aici, sunt mult curtată! îmi
inărturiseşte D,o ina î11 ti1np ce mă î11depărtam, însoţit de
. .
ea, spre uşa pe unde venisen1 şi unde ne despărţim.
La câteva zile, o caut din nou. Se afla într-un alt
"·
meditl cu totul diferit de cel anterior. In orice caz, era un
,
cli1nat de st1prafaţă mai uşor de suportat. La întrebarea ce
Î-atn !1US-O În legătură Cll ieşirea ei din viaţa de pe pământ,
îmi răspunde fără ezitare: „Să ştii că trebt1ia să fit1 aici .~'
Am rt1gat-o, dacă este posibil, să-mi spună cât voi trăi pe
~ . ·"' ' ?
pamant.
- Sp11ne-mi când te-ai născut?
După ce îi comunic data naşterii, dispare o clipă şi
apoi apare cu u11 registru voluminos şi începe să întoarcă
filă cu filă .agale, privind, studiind cu atenţie cele scrise
"'
acolo. In final se opreşte şi, clar, hotărât rosteşte: n121 de
- Dragă Doin<1, mă spe1ie o astfel de longevitate !
Cun1 poate să reziste un astfel de corp atâţia ani ele zile?
:rvlai llită-te o dată,. poate este vreo greşeală !
- Atât, 121 de ani, îmi spune ea.
Discuţia . a continuat îndelt1ng .. Multe lucruri nt1 le~am
reţinut. Socotesc că nu ne erat1 necesare sa11 îngădt1ite.
189
 Mi se solicită două confirmări Stint 11ltimele lui cuvinte. R,evin în corp.

Mozart Wolfgang Amadeus este entitatea pe care

urmează să o întâlnesc la solicitarea unei prietene care U11 astral se îndoieste · de existenta mortii !
pretinde că primeşte diverse mesaje de la acest geni11, ea ' ' '

fiind mediu scriitor. Spr-e lă1nurirea şi convingerea ei,

Dr. Ştefan Nemţeant1-Panu care a pierit de ct1rând
iată-mă din not1 desprins de corpul fizic. După ce mă ridic
într-o excursie în M11nţii Bucegi, este scopul e\radării mele
puţin, cobor la nivelul solult1i, unde întâlnesc o femeie. O
din tipar·ul de ţărână al corpt1lt1i fizic. '
rog să-mi spt1nă dacă ştie i1nde îl pot găsi pe marele
CadrL1l î11tâl11ir.ii n1ă impresionează
î11 inod favorabil.
co1npozitor. Ea indică o intrare în s11bteran. N11 a111 avut
Locuinţa e curată, el este bine î1nbrăcat. Ne î1nbrătisă1n.
curajul necesar ca să cobor sub pământ şi am început să-l > •

strig, repetfu1du-i de mai multe ori numele. Intr11cât nu a1n - Uite vezi, Panule, că nu există inoarte ? Ce ai de
• „ • • '-' - • "" zis?
pnnut n1c1 un raspuns, am revenit in corp.
La o nouă „evadare'', îl întâlnesc, totuşi. Este un - Eu nu sunt sigur că 11u e tnoarte ~
bărbat frumos - m-a11 impresionat îndeosebi o·c hii lui, de ~ Iată,
eu am venit din lumea 1nea si . stau de vorbă .

un albastru închis. Din punct de vedere moral, un vanitos,
plin de .importanţa lui. Foarte volubil în exprimare, îmi
spune că a venit din China, uride a l11at parte la t1n concert.
Îi întrerup elanul şi-l rog să-mi sp11nă dacă o cunoaşte pe
prietena mea şi dacă este în legăt11ră cu acest mediu scriitor.
cu · tine aici ! Tt1 eşti plecat din lumea terestră. Poţi tu să
inai susţii că exist.ă 1noarte dacă noi doi suntem vii si
'
acum stăm de vorbă ? Tu~ din lumea ta şi et1, din lumea
mea, ·pe care tu ai părăsit-o ?
La această demonstraţie logică, n-a mai scos nici tin

- Nu o cunosc şi nici nu sunt în vreo legătură cu ea. cuvânt.

Apoi, fără să-1 întreb, critică, folosind 11n limbaj Spune-n1i ceva pe11tru Lucica (soţia) !
vehement, pe compozito1ul Bizet Georges. Pe pământ nu - I-am lăsat ei totul.
•
at1 fost contemporani ! Curioasă atitudine 1 Bine! asa' este , precum spui.
• • •
Aceeaşi persoa11ă n1-a rugat să-l întâlnesc pe soţt1l ei, La 10 septembrie, i-am scris s1 o scrisoare .
•
Vasile. L-am găsit într-un laborator, unde înregistra diferite - Stai puţin, Panule„. Tu nu puteai să-i scrii, fiindcă,
convorbiri di11tre oame11i precum şi m11zică. Era asistat de la data respectivă 11u mai erai pe pământ.
alte două entităti . astrale. Una din ele m-a ainenintat
'
c-u o - Spune-mi, când va fi 1 decembrie ?
puşcă de vânătoare .. Am spt1s cine st1nt şi pe cine caut şi - Tu ce zici ? Când ?
ei1titatea a devenit p1iete11oasă. Apoi, adresându-mă 111i
- Peste două zile l
Vasile, l-am rugat să-mi spt1nă dacă are legături cu soţia
ll1i, precum pretinde ea. . cu o zi.
Eram în noaptea de 29/30 noiembrie. Gresise .

Am plecat cu el de braţ şi, trecând printr-o altă

- Nu am astfel de legături! Ea nt1 face bine practicând
cameră, am întâlnit patru, cinci bărbaţi. El s-a întreţinut
astfel, spiritismul, pent1·u că i111 ştie cu cine stă de \rorbă.
cu unul dintre ei. Nu am desluşit ce au discutat, - apoi
Dar cine o înseală în acest fel?
• mi s-a adresat din nou:
- Nu stiu l
' - Este aici şi George. Durere multă. Grea situatie.
Cum te simti? • Mă duc să-l văd .
'

Nu sunt multu1nit de 1nine ! A

In urma acestei justificări ne-am despărţit, eu con-

'
- Spune-1ni rnăcar ceva pentrt1 Cati. tin11ând singw· calea spre ie-şirea din acest co1nplex de
- Nu ştit1 ce să-i spun ! loc11i11te .
•

190 191

95
 La poartă, ne-am întâlnit din nou. Era altfel îmbrăcat,
dar tot c11rat. P11rta o l1elancă de culoare bej şi un pantalon - Voinţa, dârzenia realizării nu este cel mai bun
de ct1loare încl1isă, cu un desen. Îl însoţea o fetiţă de opt, sfetnic.
-.J

noua a.n1.
•
- Un bine obţinut printr-t1n efort prea costisitor se
- Drăguţo, mă adresez e11 fetitei întoarce adesea împotriva ta.
...., ' ' lasă-l sino-u·
,:::,.
.
1~ p··e Panu '
ca act1m este cu mine şi eu aI11 să plec; tu ai tot tin1pt1l - Lăsati-vă
'
. dusi
. de fluxul vietii.
'
să stai cu el. · - Viata vă oferă ceea ce· este cu adevăiat 11til.
'

Fetiţa
m-a înţeles şi singură s-a îndepărtat. ~ Numai în liniştea lăuntrică p11teţi vedea cu adevărat

Nc:_i doi ne-an1 conti11uat călătoria, urcând o pantă util11l absolut.

t1şoară. In spatele nostru, o tânără brt1netă, foarte frt11noasă, - Ea, pacea lăuntrică, vă dirijează paşii în mod înţelept
l-cl atins cu 1n.âna pe cap în chip de mâ11gâiere. Ne-am pe dru1nt1l cel b11n.
îndepărtat de ea şi, la o oarecare di sta11ţă, o altă femeie, Prelegerea a cuprins şi alte sfaturit în. să numai pe
blo11dă-roşcovană, ~1 făcut acelaşi gest de rnâ11gâiere. acestea le-am reţinut la revenirea în corp. Ceea ce m-a
M-arn oprit şi i-am zis: impresionat mai mult a fost smerenia, ca şi interesul ct1
- Panule, ce înseamnă femeile acestea care se ţin după care aceste entităţi au ascultat îndemnurile date.
ti11e. Să ştii că ai plecat de pe pământ î.ncărcat de se11zualitate,
si
'
ele te curtează !
Apoi: O interesantă desprindere ,astrală
~
Te rog, spt1ne~mi ceva pe11tr11 Anca l (fiica lui).
- Nt1 sunt pregătit c11 un răspuns. Nicolae Ră111uresct1 este un prieten de curâ11d decedat.
- Te rog să faci un efort, totuşi. Poate îi dai t1r1 sfat M-am ridicat puţin în sus şi, de la acest nivel~ am cerut
pe11tru viaţă. să vină el la 1ni11e. Ne-atn îmbrăţişat, aşa cum o făceatn

Dt1pă
o ezitare, pt1ţin contrariat, răspunde clar, l1otărât:
- Lasă că nt1 este caz11l !
"'
In drum ne-a apărut un bărbat brunet, în vârstă,
îmbrăcat în haine de postav negru. Am intt1it că este tatăl
său. Acesta 1-a îmbrăţişat - şi et1 m-am desprins de ei,
reve11ind în corp.
•
O prelegere în l11n1ea astrală
,-
Fără să cat1t pe cineva anume, m-am trezit în. lumea
astrală, complet conştient. În faţa mea a apărut tln văr al
1neu, Florea Cristescu. Nu mă gândisem la el. În j11r - o
. ...... -
as1stenţă nu1neroasă. Incep să vorbesc despre cun.o,aşterea
de sine. Pe măsură ce înaintez în demonstraţie, numărul
asistenţilor creşte văzând c11 ochii. Nimeni nu părăseşte
locul. Cât vezi în depărtare, ca un amfiteatru imens: bărbaţi,
.fe1nei şi copii stau şi ascultă, sorbind fiecare ct1vânt.
pe pământ, apoi încep întrebările:
- Ai întâlnit pe mama inatale ?
- Da ! îmi răsp11nde scurt, fără să dea amănunte.
M-am gâ11dit să-l întreb şi de tatăl să11, dar am renu11ţat
întrucât pe pământ a evitat totdeauna să-mi vorbească despre
el.
- C11rn a fost desprinderea?
- Bună.
- Teia (soţia) vrea să vândă t1nele lucruri. Spune-i ce
să facă!
- Sunt aşa de zăpăcit, că nu ştiu ce să-i spun!
- Ce poţi spune despre lumea unde trăieşti acum!
- Nici un răspuns! ,.,
. .
Am plecat c11 el de braţ. In faţa noastră, un fel de
cârciumă - grădină de vară. S-a desprins de mine şi I-am
urmărit să văd ce face. A scos din buzunar inai 1nulte
ba11cnote de 100 şi 1000 de lei de dinainte de prima
stabilizar<? şi le-a pus pe masă aşa cum se pun tacâmurile,
A.

la o oarecare dista11ţă. Indată, î11să~ a apărut cârcit1n1art1l şi

192
193
96
 .i-a făcut observaţie, spt1nându-i că ceea ce face el nu este m-a cuprins un puternic sent.ini_ent de milă, et1 socotind de
A

bi.ne. 11 socotea alienat mintal. astă d'1tă gestt1l met1 un act evident d·e viole11ţă.
,....
M-am dus la cârcit11nar şi l-a1n rugat să fie 1nai In acestei revelaţii, am luat 11otărârea ca pe
t1r111a

îngăduitor. Acesta a adunat toate hârtiile şi le-a- băgat în viitor să încerc ceea ce mai făc. usem si altă dată - să discut
'
buzunar. Nenea Nicu s-a ridicat de la masă si '
s-a dus la c11 aceşti agresori şi să-i rog, cu smerenie şi fără teamă,
.._, ""
t1n chioşc alătt1rat, unde se vinde~tt1 covrig1 şi a cumpărat
'-'
sa rna ajute.
mai in11lţi covrigi de 1 leu bucata. M-a1n apropiat de el De aici încolo, în rarele prilejt1ri pe care le-a1n mai
şi am contint1at până la marginea unui pod, fără să-i mai avut i-a1n rugat să mă asc11lte. Şi, di11 toată fiinţa mea,
pun vreo ·întrebare. sincer, le-a1n spus că st1nt un pământean, şi 1n-an1 rugat
- Acun1 a venit \1re1nea să ne despărţim. să 1nă ajute, pe11tru ca, la rândul 1neu, să pot ajuta pe cât
Ne-am î1nbrăţişat. E.1 însă n11 voia să plece. Am urcat posibil semenii care m-au trin1is în scopul convingerii lor.
pe pod, unde am observat din loc în loc ·chepenguri. L-am Aşa am ajt1ns la certitudinea că nu există ceva n1ai
ţi11ut bine de mână, fii11dcă era gata să cadă pe t111a di11 de preţ în astral - ca şi aici de altfel - decât smerenia. Pe
ctcele descl1izătt1ri. loc, întregt1l grup - ostil mai înainte - s-a grăbit să-mi fie
- Hai, acum este timpul să te întorci la loct11 d-uinitale ! de folos. Şi iată cumî prin bunătatea noastră, poate fi
La acest înde1nn, s-a prăbt1şit pe scândurile podului, influentat
'
în bine chiar si
'
sufletul cel mai înrăit.
apoi observ ceva foarte curios. El se dezagregă lent în Nici formula „Doamne, ajută-mă'' n-am mai folosit-o,
interiorul hai11elor. Pe măst1ra dispariţiei, se dezt11nflă şi ci doar un simplu gând lansat în Cosmos - ca t1n apel
forma hainelor. U 11 tipar nemaist1sţi11ut di11 interior. 1mpe:rsonal, rostit cu dărt1ire totală: ,,Vă rog, ajt1taţi-mă t"
Mai mt1lte entităţi astrale, aflate în jt1rt1l meu, ve11iseră N-am .observat nici un fel de diferenţă, ca efect in1ediat şi
în mod expres să vadă cum se dezagregă un corp astral vizibil, între cele dot1ă for1nt1le. De fapt, după rostirea
ce se reîntoarce în mediul său. formt1lei - indiferent care - „Ego-ul" tace. Şi în această
"' tăcere Absolutul mă ajută. Tăcerea este esenţială, atât în
Incerc să le dat1 exp1icaţia prezenţei 1nele:
fenome11ul dedublării, cât şi a] spriji11t1lui invocat.
- Este pentru pri1na oară când vi11 mei, în lumea
dum11eavoastră, şi petrec atât de m11lt ti1np ct1 t1n decedat.
Să stai dot1ă ore aici şi să te întreţii ct1 cineva, este o
mare perf011na.nţă. O entitate în1i cere pâine ca să-şî astâmpere
O femeie îmi răspunde: foamea
Să te bt1curi, că voi \re11i şi e11 la ti11e câ11d vei
.....
muri! Intr-una din seri, con1plet relaxat, ating punctul critic
tll ieşirii din corp. O simplă i11vocare î11 gând: „Vă rog,
ajutaţi-mă !'' - şi dot1ă i11âini astrale de fe1neie tnă. scot din

Sem11ul crucii „ un act de violenţă împotriva corp în cameră. Rog entitatea care 1n-a ajutat să-şi ia forma
astrală. Surpriză: Stau faţă în faţă cu fosta inea soţie.
e11titătilor mai putin evoluate
' '
- Spune-mi, tt1 m-ai scos din corp ?
A

Intre timp, la una din dedublări an1 fost iarăşi înconjurat
de. entităţi 11egative. Şi, ca de obicei, am folosit acelaşi
sem11 care in-a scos de nenumărate ori din încurcătură.
După ce am făct1t semnt1l crl1cii şi i-an1 văzut ct1m dispar,
- Da, eu, sufăr, sufăr îngrozitor, sunt frământată de
gândt1ri.
,....
- In.cearcă să te observi, să iei co.n tact simplu cu
propria ta gâ11dire, fără să fa.ci ceva. Conştientizezi numai

194 195
97
 acele gândt1rî şi atât. Această pasivitate a minţii te va
scoate din orice sufe1intă. 1
A
- Imi este foame J Dă-mi sa ma11ai1c n1şte pa1ne.
V \J A •
Am căutat în zadar într-o cameră vecină. Nt1 am găsit
t1icî o fărâmitură de pâine. Am găsit, în scl1imb, 11işte mere,
pe care i le ofer îndată. Revenind în dormitor, observ la
fereastră un bărbat. Am intuit că o urmărea să o ducă la
loct1l de ispăşire, de t1nde evadase. M-am d11s în faţa
ferestrei şi, fără teamă, l-am privit fix în ochi. La apariţia
mea s-a retras inofensiv. Am revenit în corp. A doua zi
i-am dat de pomană, după dorinţa ei.
Alte curiozităti
' si surp_rize astrale
, Lângă el se află un alt bărbat. După înfăţişare pare un om
"'
111afara corpului fizic, conştient; mă gândesc la Sanda
Dumitriu, o prietenă care ne-a părăsit în urmă cu o lună
de zile. _Mă aflu în .faţa unei fântâni. În interior, o scară
în. spirală pe care va trebui să cobor pentn1 a întâl11i pe
Sanda. St1nt ajutat de trei femei î111brăcate în costume de
diferite culori. Fiecare îmi oferă câte un buchet de flori
distinct colorate: 11n bucl1et este de viorele, al doilea de
zambile şi ultimul de flori galbene, puţin veştejite. Miros11l
uneia din ele îmi aminteşte de un flacon de parfum, al
căr11i nt1me nu-l retin.
• perpetuitate?
Aju11gând în fund11l fâ11tân.ii, am în faţă o sală imensă
- gen cazarmă - în care se află o multime de bărbati
- ~ ' Atlu de la Doamna Ştefănescu că împreună cu soţul
îmbrăcaţi în 11aine rupte şi 111urdare.
Lângă intrare, o grămadă de nisip. La î.ntrebarea mea
în legătură. cu sufletul căutat, mi se răspunde că pentru a-l
întâlni trebuie să trec peste acest nisip. După câţiva paşi,
de sub nisip, cineva 1nă cit1peşte de talpă. Surpriza şi
senzaţia de durere mi-at1 fost fatale!' A1n revenit imediat
în corp, fără să întâlnesc pe Sanda.
Simt că cineva se află în cameră. Mă las scos din
corp. Sunt dot1ă mâini de femeie, Fără să încerc identificarea
ei, mă gândesc la un alt p1ieten, Ilie Ştefănescu, plecat de
curând.
,...
In cale întâlnesc mai inulte entităţi, pe care le întreb
şi insist să fiu ajutat. Mi se indică o ai1t1mită direcţie spre
196
98
care mă avânt de î11dată. Am ajuns într-o ca1neră tinde
locuiesc mai mulţi bărbaţi. Este, de fapt, o incl1isoare de ·
. .Ji\•
deţinuţi de drept comun. Sunt delicvenţi care se ceartă şi
se insultă pe lt1cn1ri mărunte.
Insist în continuare, în dorinţa de a-1 întâlni pe Bebe,
aşa cu1n . îi mai spt1neau cei · apropiaţi pe când era printre
A.
11oi. Imi da11 seama că nu vrea să fie întâlnit în acest
n1ediu si de aceea evită întâlnirea cu mine. Mai mult decât
1
atât: un gn1p de puşcăriaşi mă împiedică să-l mai caut.
Vanitatea cu care plecăm de aici ne urmăreşte şi dincolo,
si
•
ne inanifestăm ca atare.
La nouă lt1ni după aceea l-am întâlnit într-un donnitor
de cazarmă. Un şir de paturi de fier. Mă opresc în faţa
unui pat. Într-unul din ele, Bebe se află întins la orizontal.
A.
modest; mă adresez lui cu toată încrederea. Imi confi1i.nă
că cel căutat este acolo, că doarme - după cum intuisem
s1
•
•
eu .
Trezit din somn, îndată ce mă vede, manifestă un
clar sentime11t de bucurie.
~ Am fost t1imis de doa1nna Nela. Te rog să-mi spui
dacă îţi dai seama că ai părăsit pământul ?
- Nu, r1u l-am părăsit.
. . Spune-mi care este parola ce aţi stabilit-o împreună,
în viaţă fi ind, ca se1nn de verificare, a existenţei viului în
- Suspendare ! îmi răsp11nde el, fără să ezite.
ei au convenit să comunice prin mine o anumită parolă de
rect1noaştere în scopul convingerii că cel plecat îşi păstrează
. ' trecl1tului.
constiinta
A
Ei bine, cuvântul „Suspendare'' nu era cel real. In
plus, Bebe nici nu-şi dădea seama că a părăsit pământul.
De fapt, mediul u11de-l găsisem era strâns legat de climatul
nebulos şi traumatizant din imediata apropiere a lumii unde
ne ducem existenta.
'
Costică Lupu este un alt suflet pe care l-am întâlnit
din.c olo la solicitarea unei credincioase, prietenă cu mi.ne
de aproape trei decenii.
L-am întâlnit în apropierea un11i pod. Fără nici un
avertisme11t, s-a repezit la mine şi 1n-a mt1şcat de mâ11ă.
197
 - De ce faci asta? Eu nu ţi-am făcut nici un rău ?
Am fost trimis la tine de Ste] a.
- Da, da, ştit1 1ni-a persecutat câinele, ea se lat1dă cu
fenomene de spiritism, m-a făcut şi pe inine să ină doct1-
mentez.
Lângă el se află o femeie scundă, satenă
„ ' care ~ confirmă
tot ce spune el. Apoi mi-a destăi11uit că îi este sotie. )
L-am întrebat dacă poate să dea vret1n sfat pentru
fa1nilia de aici. În uima solicitării mele, s-a îndepărtat
brusc.
- I1npulsiv sttflet l am spus fără să vreau.
,...
ln continuare a1n rămas cu soţia acestuia, la care s-au
repezit doi bărbaţi cu ii1tenţia de-a o duc.e cu ei. Am reuşit
să-i îndepă11ez.
,...,
In tot timpul acestei întâlniri, în preajma mea s-a aflat
un cunosct1t astral pe care l-am sfătuit să memorizeze toate
amănuntele prilejuite de vizita mea.
La solicitarea unei b11ne prietene, Geta, mă aflu iarăşi
în lu1nea astrală pentru a întâlni pe maina ei, Ruxandra
Croitort1. Sunt î11conjt1rat de t1n grt1p de femei. De la ele
înţeleg că nu pot vorbi cu Ruxandra. În scl1imb, îmi oferă
un aparat telefonic, spunându~mi că pot lua contact c11 ea,
folosind acest mijloc de comunicare. Mă conformez. Şi,
într-adevăr, o at1d şi-i recunosc vocea. Răspt1nsul dat fiicei
sale este foarte limpede.
Mă aflu în localitatea Provita, în vizită la o cunostintă
A ; ' "
In pri1na seară, sitnt în ca1nera t1nde dorm o prezenţă
astrală, care se află culcată lângă mine - spre perete. Mă
sărută şi eu îi răspund după care dispare imediat.
O nouă entitate îşi face apariţia. O rog să devină
vizibilă. Este o femeie brt1netă, · înaltă, ct1 păr negru, tăiat
stil breton. Un smoc gri-blond îi dă şi mai mult farmec.
"Imi spune că în casă ,,s-a stricat annonia''.
· Te rog să-mi spui ce vezi la mi11e. Sunt în echilibru ?
„ Da, îmi răspt1nde ea.
- An1nci cine strică armonia?
- Fiecare în parte, dintre ceilalti.
>
- Cici, ce-i spun eu Doinei? Solca sat1 Sorea ti-a
'
-
citit sc1isorile !
- Bine, bine... dar tu cine esti ?
•
Se despri11de fără să-mi răspt1ndă şi dispare.
198
99
Sunt jarăşi solicitat de t1n prieten, Virgil M., pentru
a întâlni pe mama sa, decedată de curâ11d.
O întâlnesc într-o cameră, stând pe pat, învelită cu
un pled. Este legată la ocl1i cu un bandc1j negru.
- Ce poţi spune act11n ? Vezi că t1u există moarte ?
- Oamenii scriu cărţi şi trăiesc dt1pă ele ! răspt1nde
•
ea .evaziv.
- Bine, iată et1 vin din altă lume si • v·orbesc cu
dumneatcl, care eşti o fiinţă vie.
~ Da, da... dar eu trăiesc în constiintă.
' ,
- Există în noi, desigur, un cunoscător. Nu-i aşa?
- Ştiu ... arestarea dumitale nu a fost reală r îmi răspunde
ea în final - şi apoi dispare.
Am înteles• că se referea la arestarea si• co11da1nnarea
•
mea. Altceva nu am putut descifra. Să fi avut ea în vedere
faptul că, practicând dedublarea, închisoarea corpului fizic
nu mai preze11ta pentru mine o privaţiune absolută? Este
posibilă şî această interpretare.
Din nou solicitat. De data asta entitatea vizată este
Elena Ioniţă. Desprins de corp, în drt1m întâlnesc ceva care
rrtă determină pe loc să schimb direcţia, lăsâ11d acest caz
să-l rezolv mai târzit1.
Deci, mă simt atras spre o încăpere subterană; Dând
urmare acestui îndemn, ~ mă aflu într-un beci si • intuiesc că
este vorba de Maria Scarlat. Pe t1n foc se aflau la încălzit
•
mai multe oale cu apă.
E11titatea ce m-a co11dt1s aici îmi transmite: „Maria
este aşteptată la suprafaţă t" - apoi: ,,Cineva îi va schimba
l1ainele, căci i-a venit vremea.''
Ţinând seamă de această deviere de la drumt1l iniţial,
am dedus că Cerul .ne dezvăluie o 11ouă taină. Maria Scarlat
a petrecut mai bine de două decenii într-u11 beci şi acum
era pregătită pentrt1 spălarea corpului astral vechi, în vederea
primirii unor 11aine noi.
Mt1lţumesc e11tităţii pe11tru mi11unat·a descoperire. Şi,
în contint1are, reia11 călătoria pentru a întâlni pe Elena
Ioniţă, pe care o găsesc într-un dormitor comun, într-o
cameră de mansardă, între do11ă femei. Mă rect1noaşte şi,
la vederea mea, se plânge că este prea inare înghesuială
aici, unde locl1ieste.•
199
 "
I:n mâ.nă ţine o lumânare aprinsă pe care o duce spre
urecl1i.
Cu ea de braţ, mă îndrept spre uşă, unde găsesc un
ţigan, un fel de paznic sau supravegl1etor, care mi se
adresează:
- Dacă ai să mai vii, să-mi aduci niste
• • !
crucit1lîte •
Elena l-a repezit cu brutalitate.
Refe1itor la neînţelegerea dintre copiii ei îmî dă acest
...,
raspuns:
- Ei socotesc că sunt mai presus ,d ecât altii.
•
Să-i lase
"1n pace.
O vindecare astrală
Cu două luni î11 urmă am început un tratament al
danturii la Institt1tul de Stomatologie. Şi, spre surpriza mea,
mi se ant1nţă în final demolarea dinţilor, pentrt1 a fi înlocuiti
A >
cu o proteză. Imi pun singur întrebarea: „Ce să fac, mă
supun sau nt1 ?'' Şi, după câteva clipe de linişte totală, mi
se răspunde cu t1n „nu" categoric. Şi iarăşi tac. Din aceeaŞi
profu11dă tăcere, un răspuns, tot aşa de simplu, fără alte
explicaţii: „Renunţă la tot ce ai dat!" Şi aşa an1 făct1t. În
aceeaşi zi, cineva mi-a recomandat un alt i11edic, 1nai în
vârstă, cu mai multă experienţă decât primul medic.
A doua zi, înai11te chiar de radiografie, ini s-a sp11s
că nu poate fi vorba de extracţia dinţilor. Radiografia, de
altminteri, a confirmat exactitatea aprecierii sale.
La o lună după terminarea lucrării simt dureri insistente
în locul unde s-a extras un colţ. De fapt, încă de Ia
extracţie, am avut impresia că a rămas ceva djn el~ Mă
adresez din nou aceluiaşi for interior. Răspllnsul a venit
"
tot aşa de prompt. ,,Incerci o vindecare astrală."
.
"
In aceeaşi seară,
în afara corpului, sunt în căutarea
u11ui cabinet dentar. Mă aflu î11 apropierea unei policlinici.
"
In faţă, o bancă ceva 1nai lungă decât cele obişnuite din
lumea noastră. Pe ea mai multe persoane aşteptau să intre
în clădire. M-am aşezat şi eu lângă ei, de o margjne. După
puţin timp, dându-mi seama că , nu pot aştepta mai mult,
m-am dt1s la portar şi i-am s_pt1s că sunt p.ământean,
200
100
rugândt1 ~l ,să-mi dea voie să consult med-icul. A1n intrat
l"ntr-un cabinet dentar ide11tic celor de aici ş-i 1n-a1n îndreptat
spre unul dintre medici.
- Ia deschide gt1ra 1 îmi spune el.
Mă execut milităJeşte. Medicul a introdt1s î11 gura
n1ea două degete şi din locul cu durerea a scos un vârl
. .,
d e co l ţ, pe care m1· 1-a aratat, "' d u-m1:· „ u··1te- I" . s
spunan ., 1·
asta a fost tot. Am revenit imediat în corp .
De la această extracţie astrală au trecut peste ci11ci
ani de zile, fără să inai simt vreo durere sau măcar o jenă
oarecare.
Pe măsura înregistrării acestor fapte astrale, în interiorul
fiinţei mele apare, ca rever~, obligaţia tot mai pregna11tă
de a transmite şi altora toate cele întfunplate în acea
dimensiune.
Mă consider, cum am mai sp11s-o de câteva ori~ doar
o simplă unealtă, prin care lun1ea astrală se descoperă
pămâ11tenilor. Şi asta, pentru că evoluţia spirituală ă fiinţei
umane a rămas mult în urmă faţă de evoluţia pe plan fizic.
Avalanşa descoperirilor tehnico-ştiinţifice ne obligă să trăim
mai mult în afara i1oastră, î11 dauna lumii i11terioare.
Dezecl1ilibrul creat este tot mai evident. Stresul psihic ne I
subminează atât sănătatea fizică cât şi pe cea morală.
Redresarea n11 poate veni decât prin descoperirea Adevărului
absolut ce-l avem în noi înşine. Dar pentru această realizare
se i1npune demolarea ego-ului care ne condiţionează. Nu111ai
aşa, ca oameni liberi, pute1n avea acces la sursa vieţii c,e
ne asigură săi1ătatea î11 ambele planuri - fizic şi psihic.
Ultimul pelerinaj în lun1ea astrală
Desprins de corpul fizic, devin conştient şi-mi pun
întrebarea mie î11sumi: ,~Pe cine să caut?" Un prim îndemn
este să caut pe fratele meu Marin, decedat în urmă cu·- 55
de ani. Urc câtva şi apoi mă opresc într-un grup de mai
multe entităţi astrale. Asist la un fel de joacă între doi
aviatori. Unul di11tre ei spunea că este comandor de aviaţie,
celălalt constn1ctor de avioane, care avea un model de
avion cam de 40 cm lungime şi catn tot atâta deschiderea
201
 ru ipilor. Cu mâna lansa acest avion către comandor, care, Apoi, cu ea de mână, am pornit spre i11arg111ea u11e1
• •
"
la rândul săt1, îl rett1rna imediat. Intrebztţi ce fac, mi-au .._,
păduri. Dt1pă .Ptlţin timp mi-a spus ca e vrefne<.1 sa s.e
.....

răspuns că fac exerciţii cu un nou tip de avion.

întoarcă la locul ei. S-a de sprins de mine, iar eu a1n revenit
I-am părăsit şi, întrel)ând de fratele meu, unde-l pot "1n corp.
găsi, mi s-a indicat o t1şă, pe care a,m descl1is-o. Am dat
Câte taine nu ascunde ac.ea lt1me ! Şi et1 cunosc atât
văzut altă usă deschisă. In fată,
"'
de
. un coridor si
' de aci an1 „ „ . I
de puţ1J1 .
un dor1nitor de ca. zarmă - cu paturi de fier, saltele, cearşaf, „ • "!"'
U11 l11crt1 îl înţeleg foarte bine: ca n11111c nu scapa
\,,.I' • •• • .

per11ă şi pături specific militare. Într-t1n pat, singur, stătea

cenzorului care se află în mod pennanent î11 noi. El înregistrează
fratele meu. La chemarea mea, a \1enit in1ediat. Eu îl
fiecare gând, fiecare vorbă, fiecare înfăptt1ire bună sau rea.
î1nbrătisez
;, si-1
' sărt1t, ca odinioară.
De asemenea, ştiu că unica modalitate de-a ne salva de
Simt că ceva nu-i convine si-1 îr1treb:
' s11ferintă, este întâlnirea cu rădăci11a purităţii din n,oi înşi11e.
- Spune-mî, nu te bucuri că ne revedem ? ' .
Nt1mai în această ipostază ,,ego-111~', c11 gândirea lt1i haotică,
- Ba da, dar să 11t1 tnă 1nai săruţi.
marele vrăj111aş al fiinţei umane, îşi va înceta activitatea,
- Nu am ştiut că asta te supără. Cum te simţi? .,., .
cedâ11d conducerea inteligenţei cr,eatoare ce opereaza pr1n
- Bine.
iubire, frumuseţe, bunătate. ·
Văzândl1-l că este aşa de rece şi socotindt1-mă vi11ovat
Mă opresc aici, nu înainte de a preciza că în această
că I-a1n stingl1erit, l-am, părăsit. Am intuit. că~ fiind desprins
perioadă am avt1t şi alte dedublări, ca şi câteva vis.e
de mult timp de pământ, î11tâlnirea cu mine l-a obligat să
prevestitoare. Unele c11 dezvălt1iri clirecte~ privind atât e·ven1-
se reîntoarcă în timp, la amintiri şi lucruri neplăct1te. A •
mentele politice prin care a trecut ţara, cat ş1 asupra
În conti11t1are am dorit să văd pe fosta mea soţie. A
de.sfăsurării existentei mele.
trebuit să urc, nu pr,ea mult. Întreb un bărbat pe care-I ' ,

întâlnesc în cale si acesta îmi indică t111 i1umăr. de trei În not1a î11ţelegere a lt1Crltrilor şi fen·o me11elor legate
'
carcere ,de formă curioasă - tI11ncl1i de co.n ·ct1 baza de de viată, tot ce a fost prect1m şi tot ce se \1 a întâ1npla în
' .
circa cincizeci de centimetri diametru şi înălţimea nu inai viitor au o însem11ătate reclusă. Toată importanţa trebuie
acordată în î11tregime nt11nai şi nt1111ai prezentt1lui, care este
· mare de doi metri. Sunt constn1ite din stt1f peste care s-a
lipit pământ galben. nîc.i un fel de t1şă. Mă îndrept spre . activ, în vesnică
vit1 si '
transformare şi noutate absolută de
una din ele, unde intuiam că se află sufletul căutat. O la o clipă la alta. Realitatea vieţii n.umai aş'1; o putem
chem. În clipa aceea, la baza conului se deschide o uşă întâlni ' împărtăsindu-ne
'
· ·din frumuseţea şi binefacerile ei
şi fosta mea soţie păşeşte afară. O iau de mână şi ne transfor1natoare.
deplasăm spre o masă ce se află în apropiere. Ne aşeză1n
pe o bancă şi începe conversaţia.
- Spune-1ni, de ce atâta suferinţă? Despărţirea
- Nimic nu scapă nepedepsit.
- Ce rău atât de mare ai făcut tu, ca să păti1neşti Înainte de-a ne despărţi, vin cu câteva sublinieri pe
atât? „„ I „ „ ·I A u

care le apreciez ca necesare înţeleger11 ş1 puner11 in practica

- Ei, cât ai trc1s tu de pe urma mea !
- Dar eu te-am .iertat, crede-mă că ni~i nu mă mai
gândesc la tot ce a fost.
- Se poate, dar eu sufăr, sufăr~
Am sărutat-o pe frunte ca să-i demonstrez că într-adevăr
aşa este prect1m sp11n.
a ". Cl1noaste1ii
. de sine.''
Întâlnirea practicantului c11 sine însuşi se realizează
prin pasivitatea minţii. Se priveşte şi se asc11ltă cu flacăra
atentiei fiecare reacţie a propriei gâ11diri ce apare la contactt1l
•
cu mişcarea vieţii. Ate11ţia este aidoma t1nui laser care arde,
spulberă., deza.gregă tot ce se mişcă în câ1np111 conştiinţei

202 203
'

101
 .-
noastre. În acest fel, începutul şi sfârşitt1l c11noaşterii se
concretizează în golul psil1ic.
Clipa întâmpinată în acest mod ne oferă Eternitatea.
Mistert1l transformării psil1ologice are loc numai în
acest vid absolut, în care Sacrt1l aflat în noi spulberă
întreaga co11diţionare. Puritatea se impt1ne î11 chip vădit -
ca it1bire, frumuseţe, bunătate fără ma1·gini, fericire nemo-
. ata.
tiv "'
s.unt excluse de la bun început: voinţa, efortul, imagi-
natia.
,
De asemenea, lipsesc c11 desăvârşire: scop, interes,
ideal.· Din aceste considerente, „Cunoaşterea de sine'' nu
poate fi socotită drept teorie, metodă sau credinţă.
Prin această rnodalitate de abordare a vieţ.ii, practicantt1l
descoperă singur că în el se află atât discipolul cât şi
maestrul. Adică ego-ul - creaţie spaţio-temporală, şi non-
ego ~ul sau Sacn1l, în a cărui prezenţă trebuie să tacă tot
ceea ce este efemer. Căci numai prin smerita tăcere a
„sinelui'' Absolutul îşi revarsă asupra întregii fiinţe darurile
sale binefăcătoare. Transfonnarea radicală a on1ului vechi,
prin î11Ioct1irea lui cu noua str11ctură, asemănătoare Sursei
din care provine numai în această conjunctură se operează.
A conştiinţă pură, de iluminare fără limite, i11tegrată în ocea11ul
In această cuprindere universa.lă, adevărata religie este
,,Tăcerea'\ împlinită prin practic.a tăcerii sau rugăcit1nea
..,. ..
tacer11.
Pentru a veni în întâmpi11area acelor st1flete cu adevărat
interesate de cunoaşterea realităţii propriei existenţe, voi
încerca să sintetizez o seamă de răspuns11ri, privind dualitatea
fiinţei umane în contextul fenomenului de viaţă şi de moarte.
Şi vom începe cu ceea ce este evident pentru n1ajoritat.ea
oamenilor, şi anume cu suportul fizic.
Omul adevărat nu este corpu] fîzic, cu care adesea,
în mod cu totul eronat, ne identificăm. El este doar un
instrument intermediar care ne ajută să ne inanifestăm
vizibil la nivelul vietii
'
terestre.
P1in fenomenul dedublării am constatat că din acest
corp se despri11de o entitate de sine stătătoare, aidoma ca
înfăţişare. Ea poartă în sine toate în,suşirile fiinţei mele.
Despri11să temporar de tiparul fizic, această entitate dispune
de me1norie, voinţă, sensibilitate, inteligenţă. Şi ea poate
acţiona după propria dori11ţă şi după ct1m o cer împrejurările.
204
102
De fapt, aici se află omul adevărat, Cll toate ,defectele şi
calitătile sale.
'
În această ipostază, corpul fizic răn1âne ca u11 vas
gol, faţă de · care am o totală repulsie, întocmai ca de t1n
cadavru. ·
Dublura vie, într-o permanentă mobilitate, este formată
- potrivit vederii astrale - din punctişoare luminoase, jnde-
pendente între ele, care se adună totuşi, ca cltrase de o
. . -.,.) • „
forţă magnetică interioară pentru a forma structura ent1taţ11.
Deplasarea ei în timp şi · spaţiu se realizează aproape
de viteza gâ11dului, pot1ivit intensităţii imp11lsurilor deter-
minate de actt11 voliţional.
La acest nivel mă comport întocmai ca om11l obişnuit:
judec, apreciez mă tem şi acţionez conform condiţionărilor
1
ce mă caracterizează. Aici, însă, înţelegerea lucrurilor şi a
evenimentelor se împlineşte cu n1ai multă acuitate decât în
contextul planu1ui fizic.
Am extins i11vestigaţia şi mai în profunzime. Cu acest
prilej rn-a1n desprins atât de dublura-fantomă cât şi de încă
alte învelist1ri. În final, am ati11s acea minunată stare de
'
nesfârsit de lu1nină cosmîcă. Am trăit clipe de uniune cu
'
Marele Tot care se revărsa în inine. Această ipostază o
consider ca fiind cea mai . de seamă realizare~ î11 care
Infinitul îşi co·nfinnă prin 1nine prop1;a realitate.
Să revenim la dublura psihică, pent1u a relata şi alte
experienţe iniţiate în scopt1l descifrării tainelor vieţii. Mai
întâi am dorit să aflu adevărul în legătură cu vieţile
succesive, şi despre peregrinarea spiritului cu învelişt1rile
sale prin diferite încarnări. La solicitările respective mi s-au
t dezvăluit fragmente din alte cinci vieţi petrecute pe pământ.
Atât fizionomia cât şi preocupările legate de acele existenţe
erau cu totul distincte de la o reî11carnare la alta. Am fost
întotdeauna numai bărbat.
Tot din postura dedublării run făct1t i11vestigaţii şi
asupra viitorului, legat de această ulti1nă întrupare. Şi astfel,
astral mi s-au dat fragmente de întâmplări viitoare pe plan
fizic, care, apoi, prin trecerea timpt1l11i, s-at1 petrect1t în-
tocmai. Intervalul de timp dintre pre\rizit1ne şi trăirea reală
a fost de zile, luni şi chiar a11i.
205
 De pe aceeaşi poziţie, ca dt1blură astrală, am luat
co11tact ct1 u11 număr i1n.1)resionant de mare de oameni
cunosc11ţj şi necunoscuţi, desprinşi de pământ prin aşa-zisa
moarte. Medit1I în care aceste entităţi îşi contînt1ă viata
variază de la hrube întt1necoase la palate cu grădini de
flori şi multă vegetaţie, ce încântă privirea.
. Timp de opt ani de zile am trăit acest experi1nent
fără să am vreo cultură în acest don1eniu. Până la declansarea
• ' '
spontană a prini_ei des1Jrinderi de corp nu posedam nici un
fel de info11naţie asupra linei asen1e11ea posibilităţi.
După această perioadă, când am început să citesc şi
ce spun alţii, numărul evadărilor î11 lumea astrală a crescut
fiind solicitat de diferite cunoştinţe care doreat1 dovezi si
inforr:iaţii pri\7Îtoare la fiinţele dragi ce i-au părăsit. . eventual, le-o acordăm constituie un veritabil obstacol ce
In tot ceea ce relatez ct1 privire la această perioadă
(cap. III), descrierile mele au mers până la exces de
amăt1unte. Din co11vorbirile cu cei decedati am co11statat
-U • 1.,,,.1 V "' '
ca ei pastreaza aceeaşi me.ntal.itate pe care au avut-o pe
când trăiau printre noi, inediul î11 care îsi conti11t1ă existe11ta
' '
în astral fiind determinat de gradt11 lor de evoluţie. Actele
condamnabile săvârşite aici îşi găsesc în acea lume (mult
mai reală decât asta!) rev~rsul prin ispăşiri în raport cu
gravitatea lor. Glasul conştiinţei din noi este, de fapt,
judecătorul incoruptibil care ne atrage la locul dreptei
• ... „ •
1spaş1r1.
Fenomenul dedublării mi-a dat certitudini despre ne-
murirea viului, precum şi informaţii precise privind procesul
de evoluţie spiritt1ală, care î11 mod O·bligatorît1, trebt1ie să
fie iniţiat şi d.u s cu toată seriozitatea şi perseverenţa încă
de aici, de pe pământ, în strânsă legătt1ră cu corpul fizic.
Nem11lţu1nit de condiţionarea 1nea psihologică şi, oare-
cun1, obligat să fac inai mult în raport cu câte ini s-au
descoperit, am · iniţiat şi alte mo·dalităţi privind ameliorarea
comportării mele. Iar, în final, am ajt1ns şi m-am statornicit
la practica ct1noaşterii de sir1e.
După circa doi ani şi j11mătate de practică asiduă, în
structura mea psihologică se produce un alt feno1nen st1rpriză,
pe care 1-·a m numit „Spargerea tiparului inental al gândirii
condiţionate." De-acum, ascensil1nea spre culmile evolutiei
'
spirituale se realizează infinit mai 11şor. Aş zice, ca de la
sine. Prin spărtura ce s-a operat spontan, fără vreo urmărire
206
103
anticipată, încep săse elimi11e acele energii care l1ră11es c
şi 1nenţin strt1ctura ego-ului.
Simpla conştientizare a reacţiilor gândirii i 1] 11 i vechj,
determi11ate de provocările pertnanente ale vi ţii , se con-
cretizează în actil1ni
'
edificatoare. Astfel se eli1ni nă
aglomerările ancestrale care ne-au ţint1t prizonieri, pro-
gramându-11e totodată~ în mod fatal, stări te11sionate, te1neri ~
st1ferinte si amărăciuni.
Din acest fericit mome11t practicile de mai înai11te
şi-au pierdut însemnătatea şi rostul continuării lor.
Dedublarea, ca şi orice fel de feno1nen de parapsi. .
hologie, sunt considerate ca simple manifestări care acu loc
la nivelul limitat al conştiinţei ego-t1lt1i. Importanţa pe care,
împiedică manifestarea reală
a Sacrului existent în noi,
adică a conştiinţei pure, de care atn amintit a11terior.
Acum, în not1a conjunctură, întâlnirea cu Infinitul o
putem realiza frecvent, o dată cu instalarea vidul11i psi-
l1ologic, sat1 tăcerea smerită a şt1bredult1i ego ! Practica are
loc î11 orice condiţii de viaţă; sing11rătate sat1 în 1nijlocul
mulţimilor, ca om liber sau privativ de libertate.
Ţin să niai precizez că această ct1noaştere se practică
individual si• ea nu dă nastere
•
la asocieri sau la fenome11e
de s11bordonare. Aici nu 1nai există maestru şi discipoli,
• A
şef şi subalterni, învăţător şi ucenici ! 111 faza nin1icului
psihologic toţi, fără 11ici o excepţie st111te1n la fel, prieteni
care-şi întind lnâna, ajutându-se reciproc.
Nu sfătuiesc pe 11i1neni să~ şi abandoneze credinţa
religioasă, metoda, practica sat1 disciplina impusă, prin care
speră să-şi în11obileze sufletul şi să întâlnească pe Dumnezeu.
Nu ar face decât să scl1i1nbe o 111etodă acceptată la nivel
de egou, ct1 alta.
Ceea ce încerc să trans1nit este dorinţ a de-a descope1i
singuri că toate tJractic.ile bazate pe ştiut , analize , imaginaţie
sa11 diverse credinţe, ne limitează, î11chizândt1-ne în tiparele
respectiva. Or, Adevărul Absolut nu poate fi întâl11it decât
de fiinţe complet libere de orice condiţionare.
Cât tirnp funcţionaţi la nivelul ego-ului ş tiutor, în-
doiţi-vă de orice, căci î11 câmpul desfăşt1rărij sale, tott1]
este relativ. Şi nu1nai prin îndoială ave1n posibilitatea să
descoperim certitudini absolt1te.
()I
 Când mintea îşi înţelege dimensiunea neputinţei... ea
tace. Şi în această tăcere, Absolutul, existent în profunzimea
fiinţei noastre, se manifestă prin infmita lui sfinţenie, operând
transformări radicale binefăcătoare.
În finalul acestei lucrări, ţin djn nou să st1bliniez că
toate destăinuirile ce mi-au fost făcute, sunt adresate tutw·or
oamenilor, ca un mesaj în scopul acc elerării evolt1ţiei spiri-
tuale pe T erra.
Eu mă socotesc un simplt1 mijlocitor; în loct1l meu
ar putea să fie orice loct1itor al acestei planete. Scrierea
acestei lucrări a urmărit, aşadar, achitarea unei obligaţii
morale - trans1niterea unt1i capital de infor1naţii, spre a fi
pus la dispoziţia pământenilor. Atât numai.
Cine a avut îndemnul si curiozitatea să ducă lectura
'
până la sfârşit are completa libertate, fie să-şi continue
existe11ţa ca şi până aici, fie să încerce prin mijloace proptii
descoperirea Realităţii Absolute, singura în măsură să opereze
transformări binefăcătoare, atât în structura individuală, cât
şi a lumii, în general.

'

208
104
 .,
. '
l 1~
• ·'
I'
'i
~
„ . „. .„ ' I·
',,f.
"'j A.O:

i~
i „
I ' '

l'
!!
I'
·I I '
L
i

I f
~
i c ·arte.a, prin diversitatea temelor de
f parapsihologie abordate, se defi neşte ca
prem ieră ab~olută atât în literatura noastră,
·~ cât şi pe plan mondial.
~
I
a~torul - fost deţinut politic - descoperă.în
I• · mod spontan fenomenul de dedublare pe
i
! . care îl practică pe înti.nderea a 42 de ani de
I
existenţă, aducându-ne dovezi .
•
incontestabile despre nemurirea sufletului,
reîncarnare, vi eţile succesive, suferi nţă aici .
•

'

ş i dincolo, ca revers al ignoranţei ş·i ?I

actelor reprobabile săvârşite de firea
!urnească etc.
Preocupat în mod insistent de
perfecţionarea moral ă a propriei fiinţe, după ·
o anume vreme de practici asidue,·un nou
fenomen - surpriză îi marchează vi aţa.
·e liberarea spiritului de sub dominaţi a "ego-
ului" şi apariţi a "Iubirii creatoare" ce-i
imprimă o altă mentalitate psi hologică.
De asemenea mai aflăm că adevăratul rost
al întrupări i noastre pe Terra este acela.de
a ne descoperi " Scânteia divină" exi stentă
în adâncurile fi i nţei , calitativ identică
fiecăru i ins (starea de conşti inţă pură sau
de frumuseţe absolută) , singura·în măsură
.,
!•
'• să opereze transfc»rmări radicale, benefice,
'!
!
. pe drumul mereu ascendent al evoluţiei
<
•
spirituale .
.
I'
Adina Arsenescu
f
'
~
·1 :
•11

„ . .'
•
... .
v• „
,,„

105