In toate tarile practica medicala este controlata intr-o mare masura prin legi si

regulamente statale inscrise in codurile juridice (penal, civil, de procedura

penala)
constituind norme de jurisprudenta dar si suplimentar prin coduri de comportament
(norme
deontologice) care in general nu sint impuse de legea statului dar sint
autoacceptate.
Acestea au fost initiate cu mii de ani in urma (Codul Hammurabi, Juramintul
Hippocratic-anii 400 i.Hr.), sint imbogatite continuu (declaratii, etc.) si s-au
reflectat si se
reflecta in sistemele juridice ale vremii (daca initial comportamentele respective
au fost
considerate malpractica astazi ele sint acceptate juridic ca ilegale: exemplu
inducerea
avortului ilegal, incalcarea confidentialitatii, etc.)
La modul general normele deontologice stabilesc un minimum de morala specifica cu
privire la exercitarea unei profesiuni. In masura in care unele norme deontologice
au o
semnificatie deosebita si incalcarea lor pericliteaza valori aparate prin drept,
ele sunt
sanctionate de catre stat devenind si norme juridice. Exista desigur o dentologie a
juristului,
a yiaristului, dar si a politistului, etc.
Dreptul medical, constituit deja in multe tari,