La umbra bisericuţei, cu concursul dat de preoţii parohi (C. Ciocoiu, D. Furtună, C.

Munteanu ş-a D. Branzei) a luat fiinţă şi s-a dezvoltat gimnaziul Grigore Ghica V.V.,
transformat mai târziu în liceul cu acelaşi nume.
Construcţia clădirii gimnaziului de atunci a însemnat începuturile necazurilor bisericuţei din
lemn. Ca şi ariciul din fabula „ Ariciul şi sobolul” noua şcoală căuta să-şi lărgească
construcţiile şi curtea în dauna bisericuţei.

Datorită acestei tendinţe, între anii 1890-1915 bisericuţa a fost ameninţată cu

demolarea sau cu mutarea ei la cimitirul nou.

D. Furtuna Preot la biserica "Adormirea-Vargolici" din Dorohoi (1915-1940)

ŞCOALA PRIMARĂ Nr. 1 DE FETE „VÂRGOLICI”

Posted by Marius Petrescu on vineri Feb 22, 2013 Under Dorohoi - prezent si trecut
DOROHOI – FILE DE ISTORIE

După cele două şcoli de băieţi – Şcoala Catehetică înfiinţată în anul 1766 şi Şcoala Primară
nr. 1 de băieţi „Gheorghe Asachi” înfiinţată în anul 1851 – a urmat deschiderea primei şcoli
primare de fete, fapt realizat la 5 decembrie 1860.
Prin actul 2869 din 10 septembrie 1858, căminarul filantrop Dimitrie Vârgolici dăriueşte
primăriei Dorohoi o clădire situată pe strada Adormirea (Strada Al. I. Cuza de astăzi) cu
condiţia specificată clar de donator ca aici să funcţioneze o şcoală. Clădirea era încăpătoare:
avea 7 (şapte) camere, două antreuri (holuri) şi în curte avea o atenansă servind drept
magazie. Dar, totul era în paragină, acoperişul era distrus de intemperii, lipseau ferestrele,
duşumelele erau degradate etc. Primarul oraşului, Gheorghe Mavrodin, a fost de acord cu
deschiderea acestui lăcaş de cultură, dar fără a acorda sprijinul necesar remedierilor ce se
impuneau. Aşa şi-au început viaţa şcolară primele fete din Dorohoi: într-o şcoală fără
acoperiş şi ferestre, fără catedră, bănci sau scaune. Abia ulterior, cu ajutorul unor oameni
de bine s-au făcut unele reparaţii urgente. Odată cu anul 1863, primarul Emil Budişteanu a
acordat şcolii un sprijin substanţial, a reparat tot ce era necesar, a procurat material
didactic, bănci, scaune şi catedre. Totuşi, în 1868, şcoala a fost frecventată de puţine eleve,
doar 67, după cum urmează: în clasa I – 45 eleve, în clasa a II – a 12 eleve, în clasa a III –
a 10 eleve.
Dar, în anul 1871, ministerul a închiriat localul Şcolii primare nr. 1 de fete „Vârgolici” unui
militar de carieră, punând primăria în faţa faptului împlinit.
Pe locul unde astăzi se află Catedrala oraşului şi o parte din clădirea colegiului „Gr. Ghica
VV” existau casele familiei doctorului Chernbach, cumpărate de acesta de la familia
Ghinescu. Casele erau scoase la vânzare şi primăria le-a cumpărat, astfel că şcoala de fete
s-a mutat aici în anul 1871.

Clasele erau supraaglomerate şi procesul instructiv-educativ se desfăşura foarte greu. Abia

în anul 1879 s-a aprobat încă un post de învăţătoare la clasa a II-a, clasă la care funcţiona
doar un cadru didactic la 80 (!) de eleve. Tot în acest an 10 eleve sărace au primit de la
şcoală îmbrăcăminte, obţinută de la oameni binevoitori.
Primăria Dorohoi nu a rămas indiferentă în faţa înstrăinării ilegale a localului donat de
căminarul Vârgolici. Ea a sesizat în repetate rânduri organele în drept că este posesoarea
ilegală a casei Vârgolici, mai ales că maiorul Dimitrie Macri, locatarul imobilului, nu mai
plătea chirie şi chiar i se pusese sechestru pe bunuri. Prin decizia judecătoriei Dorohoi nr.
3264 din 22 aprilie 1885, casa Vârgolici reintră în posesia Comunei Dorohoi, care îşi lua
obligaţia de a muta Şcoala primară nr. 1 de fete “Vârgolici” în localul ei iniţial. Însă acest
transfer se realizează abia în anul 1890. În dosarul “Primăria oraşului Dorohoi” nr. 57-
102/1887 aflat la Arhivele Statului Direcţia Judeţeană Botoşani aflăm următoarea
specificaţie: “Ograda Şcolii Primare nr. 1 de fete D. Vârgolici era de la casele vechi în sus”.
Dar, şcoala încă se lovea de greutăţi materiale. S-au găsit totuşi oameni de bine care au
ajutat supravieţuirii şcolii. Spre exemplu, în anul 1882, mama viitorului istoric academician
Nicolae Iorga, a donat şcolii “Vârgolici” 10 (zece) exemplare din volumul “Flori literare”
pentru premierea elevelor merituoase.
Numărul elevelor a scăzut simţitor în anul şcolar 1883-1884 din cauza epidemiilor
contagioase ce bântuiau prin oraş. Treptat, situaţia a revenit la normal. De asemenea,
înfiinţarea Şcolii profesionale de fete Gradul I “Domniţa Ileana” în anul 1911 a impulsionat
părinţii să-şi înscrie copiii la Şcoala primară de fete “Vârgolici”, de unde, după absolvire
puteau continua cursurile pentru a învăţa o meserie.
În anul 1918 este numită directoare la Şcoala Primară nr. 1 de fete “Vârgolici” institutoarea
Elena Cuparencu, care, anterior, predase la şcoala română din Constantinopol. În scurtul
timp cât a fost directoare a amenajat în şcoală, cu mijloace proprii, un frumos muzeu şcolar
în care se puteau vedea naturalizate diferite păsări şi animale, alături de alte exponate ale
ştiinţelor naturii.

În anul 1938, la iniţiativa directoarei şcolii, Emilia Robu, s-a amenajat cu ocazia festivităţii
de sfârşit de an şcolar o expoziţie cu lucrări executate de eleve la orele practice: cămăşi, ii,
feţe de masă, căciuliţe, păpuşi, genţi, rochiţe, carpete, lucrări din plastilină, desene, hărţi
etc. De asemeni, în şcoală exista şi un atelier de ţesut covoare care aducea un substanţial
venit şcolii aflată într-o situaţie financiară destul de precară.
Al doilea război mondial a adâncit criza din ţară, ceea ce a dus la desfiinţarea Şcolii Primare
nr. 1 de fete “Vârgolici” şi alipirea ei la Şcoala primară nr. 1 de băieţi “Gheorghe Asachi”,
care a devenit din 1943 şcoală mixtă. Localul şcolii “Vârgolici” a devenit peste câţiva ani
sediul Grădiniţei nr. 6, aşa cum este şi astăzi.
În cei 83 de ani de funcţionare a Şcolii Primare nr. 1 de fete “Vârgolici” au fost numite 12
directoare: Vilner Maria (1860), Morţun Maria (1861), Dobrea Ana (1863), Marcianu Valeria
(1879), Erbiceanu Ecaterina (1887), Tomaziu Aglaia (1901), Pascu Camelia (1906), din nou
Tomaziu Aglaia (1907), Şerban Alise (1915), Cuparencu Elena (1918), Dumitriu Elena
(1921), Salust Maria ( 1929), Robu Emilia (1938-1943-anul comasării şcolii de fete cu
şcoala de băieţi).
Dintre învăţătoare nu trebuie uitate numele unor cadre de certă valoare profesională:
Teodorescu Eufrosina, Munteanu Maria, Lavric Elena, Nistor Speranţa, Braha Eugenia.
Urmare a muncii instructiv-educative a corpului didactic de la Şcoala Primară nr. 1 de fete
“Vârgolici” au absolvit aici eleve cu cunoştinţe de bază bine consolidate: Holban Marta
(absolventă în 1908), Bossie Penelopa (1911), Budişteanu Constanţa (1911), Anastase
Emilia (1921), Timuş Maria (1922), Şerban Florica (1922), Prusac Maria (1941), Grigorescu
Carmen (1943) ş.a.
După comasarea cu şcoala de băieţi, iniţial, clasele erau alcătuite paralel – una cu fete şi
una cu băieţi. Abia peste câţiva ani clasele vor deveni mixte, şi, aşa cum am notat într-un
episod anteror, şcoala s-a instalat în localul propriu de pe strada Gării luând numele de
Şcoala nr. 1 “Octavian Cotescu”. Oare acestă din urmă şcoală se consideră continuatoarea
fostei Şcoli Primare nr. 1 din Dorohoi ?
AUTORII TEXTULUI (cât și unele fotografii), profesorii Dorina și Ilarion Mandachi

În continuare vom creiona episoade din evoluţia acestei străzi:

1779 - inaugurarea Bisericuţei de Lemn “Adormirea Maicii Domnului”;
1855 – în localul fostei Bănci Raiffeisen se mută Şcoala Primară nr.1 de băieţi care îşi va avea aici
sediul până în anul 1901;
1860-1873 – în casele Ghinescu, de pe locul unde astăzi se află clădirea Colegiului “Gr.Ghica VV”, va
funcţiona Şcoala Primară nr. 1 de fete “Vârgolici;
1869 – desfiinţarea cimitirului din jurul Bisericuţei de Lemn;