STRATEGIA NAŢIONALĂ

ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII DEMOGRAFICE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Chişinău
2011
 Cuprins

1. Introducere 3

2. Descrierea stării demografice: deficitul demografic 6

3. Definirea problemelor 14

4. Principiile de asigurare a securităţii demografice 19

5. Obiective, priorităţi 20

6. Orientările strategice ale politicilor demografice sectoriale 22

6.1. Adaptarea la noile condiţii ale structurii demografice 25

7. Politici familiale 31

8. Estimarea impactului şi costurile financiare 43

9. Rezultatele scontate şi riscurile 44

10. Etapele de implementare 45

11. Procedura de monitorizare şi raportare 46

11.1. Indicatorii de monitorizare 47

12. Programul în domeniul securităţii demografice pentru anii 2014-2025 48

Anexă: Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul

securităţii demografice (anii 2011-2013) 53

2
 1. Introducere
Profunzimea proceselor de transformare demografică determină un puternic impact
social, economic, politic şi cultural, încît devine partea esenţială în analiza şi
dezvoltarea politicilor sociale şi economice. Preocuparea de starea demografică în
schimbare necesită evaluarea fenomenelor de natalitate, mortalitate şi migraţie în relaţia
cu dezvoltarea (creşterea economică) şi în încercarea de prevenire a unei crize
demografice, prin însuşirea de tehnici analitice inovatoare, să identifice cele mai bune
practici de coordonare a politicilor macroeconomice şi a celor sociale.
Incontestabil, politicile demografice trebuie să abordeze complexitatea
interacţiunilor economice şi socio-demografice pe o perspectivă de lungă durată, iar
anticiparea multitudinii de probleme legate de acest subiect trebuie să cimenteze
eforturile şi acţiunile pentru realizarea obiectivelor de securitate demografică inserate în
cadrul securităţii naţionale. Scopurile esenţiale vor fi destinate asigurării stărilor
populaţiei ce exprimă absenţa riscurilor de orice natură în acele condiţii socio-
economice ce sunt favorabile cultivării valorilor şi promovării intereselor umane.
Astfel, politicile de menţinere a stabilităţii demografice se integrează corelat într-o
viziune strategică asupra dezvoltării sau reformelor structurale economice şi dinamicii
resurselor umane, prezentată în Strategia naţională în domeniul securităţii demografice a
Republicii Moldova (Strategia), ca o abordare sincronizată şi multiaspectuală a
priorităţilor ce se referă la perspectiva demografică şi dezvoltarea societăţii.
Problemele populaţiei, care trebuie să combine aspectele evoluţiei demografice cu
creşterea capacităţilor capitalului uman, au dimensiuni pe multiple planuri vizînd
protecţia socială, ocrotirea sănătăţii şi educaţia, ocuparea şi echilibrul forţei de muncă
etc., în condiţiile de creştere rapidă a vîrstei populaţiei şi degradării accelerate a
raportului de dependenţă economică.
În economia ţărilor în tranziţie, cum este calificată şi ţara noastră, nu este reală
deocamdată compensarea scăderii forţei de muncă, cauzată de diminuarea demografică,
prin implementarea inovaţiilor ştiinţifico-tehnologice. Astfel, imperativul de
intensificare a avansării economice impune o viziune nouă asupra politicilor de
dezvoltare şi competenţă a capitalului uman, care are reflectare în Strategia propusă ca
document de corelare a politicilor guvernamentale de natură socio-demo-economică.
Ca urmare a fenomenelor de instabilitate a societăţii în transformare, problemele
securităţii naţionale devin extrem de importante, locurile principale fiind ocupate de
securitatea politică, securitatea economică, securitatea demografică, securitatea
ecologică, securitatea socială, securitatea sănătăţii, securitatea alimentară ş.a.
Gradul de prioritate a unui sau altui tip de securitate şi a sarcinilor aferente este greu
de determinat din cauza faptului că pericolele ce ameninţă securitatea umană au tendinţa
să devină multidimensionale şi cu un pronunţat caracter sinergetic. Acest fapt determină
necesitatea de agregare pronunţată a tuturor măsurilor de soluţionare a problemelor ce
se referă la populaţie, fiind cheia principală în conceptualizarea, perceperea Strategiei şi
a măsurilor de implementare a acesteia.
Deopotrivă, necesită a ţine cont de realităţile naţionale cu conotaţii profunde asupra
sferelor de dezvoltare, avînd în vedere amploarea fenomenului emigraţiei ce ne
poziţionează ca una din cele mai afectate ţări de migraţia în scop de muncă sezonieră
sau de lungă durată ori definitivă.

3
 Priorităţile strategice în domeniul demografic se aliniază la obiectivele asumate de
Guvernul Republicii Moldova la nivelul internaţional şi naţional în politicile de creştere
socio-economică pe termen mediu şi durabil, avînd în vedere Programul de activitate al
Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie,
Bunăstare” 2011-2014 şi Planul de acţiuni aferent.
Obiectivul general de guvernare în politicile demografice constă în: redresarea
consecventă a problemelor demografice în vederea diminuării declinului demografic şi
instituirea condiţiilor pentru creşterea cantitativă şi calitativă a populaţiei, realizîndu-se
conexiunea între starea de securitate demografică cu cea economică şi socială în scopul
dezvoltării. În vederea realizării acestui obiectiv urmează a fi întreprinse următoarele
acţiuni prioritare:
 Prioritizarea politicilor de stimulare a natalităţii, reducerea morbidităţii şi
mortalităţii, a migraţiei, în vederea diminuării declinului demografic, ce urmează a fi
realizate conform prevederilor prezentei Strategii;
 Gestionarea eficientă a problemelor de îmbătrînire demografică, integrarea în
strategiile de dezvoltare a obiectivelor de adaptare la schimbările în structura populaţiei
şi de ameliorare a indicatorilor calitativi ai capitalului uman pentru o productivitate mai
bună;
 Promovarea multilaterală a politicilor familiale şi a solidarităţii între generaţii;
 Implementarea politicilor orientate spre fortificarea coeziunii sociale şi instituirea
şanselor egale pentru toate grupurile sociale în vederea obţinerii creşterii demografice
stabile;
 Constituirea Centrului de studii demografice cu funcţii în domeniul cercetării şi
fundamentării ştiinţifice a politicilor demografice, determinării mecanismelor de
monitorizare a implementării şi evaluării impactului acestora;
 Implementarea mecanismului de elaborare a prognozelor demografice şi utilizarea
plenară a acestora în programele de dezvoltare şi planificare.
Sarcinile enunţate în Strategie sunt aliniate la Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului în Republica Moldova (ODM), adoptate prin Hotărîrea Guvernului nr.288
din 15.03.2005 “Cu privire la aprobarea ODM pînă în 2015 şi a Primului Raport
Naţional privind ODM în Republica Moldova". În urma prezentării de Guvern la
Organizaţia Naţiunilor Unite/ONU în anul 2010 a celui de al Doilea Raport Naţional
privind ODM, fiind asumate scopuri concrete privind dezvoltarea umană şi ameliorarea
condiţiilor de viaţă ale populaţiei, obiectivele strategice ale Strategiei au fost ajustate
conform noilor sarcini.
Strategia ce se referă la problemele de dezvoltare demografică cuprinde obiective şi
acţiuni ale căror rezultate vor fi resimţite de viitoarele generaţii datorită faptului că
fenomenele şi comportamentul demografic au o inerţie lentă manifestată în decursul mai
multor generaţii şi nu neapărat în funcţie de măsurile administrative de intervenţie.
În condiţiile ţării noastre, cînd scăderea natalităţii se menţine pe parcursul unei lungi
perioade, se resimte deteriorarea structurii pe vîrste, perpetuată şi prin mecanismele
dinamicii interne a demograficului, acest curs de degradare a echilibrului construcţiei
demografice poate fi oprit doar în etape foarte lungi şi în ipoteza atingerii unei natalităţi
mult mai ridicate decît cea actuală.
În conformitate cu raţionamentele expuse, în structura Strategiei este inclus în Planul
de acţiuni privind implementarea Strategiei pe termen mediu pe anii 2011-2013 (Anexa
4
nr.2), corelat cu acţiunile planificate în politicile guvernamentale şi sectoriale
menţionate, după cum este prevăzută finanţarea bugetară în Cadrul de cheltuieli pe
termen mediu în vigoare.
Pentru etapa de implementare a obiectivelor Strategiei în perioada anilor 2014-
2025, folosind principiile şi conceptul planului de acţiuni pe perioada primilor 3 ani, va
fi propus spre adoptare de Guvern a următoarelor planuri de acţiuni cu măsuri
concretizate cu o periodicitate de 3 ani, destinate menţinerii stabilităţii demografice şi
cursului strategic, ce vor contribui ulterior la dezvoltarea politicilor şi potenţialului
demografic.
Indiscutabil, în abordarea strategică a priorităţilor privind populaţia şi dezvoltarea,
conţinutul Cărţii Verzi a Populaţiei Republicii Moldova (Cartea Verde), este cea mai
importantă platformă de reper de argumentare a tendinţelor şi factorilor-surse de
instabilitate demografice, ce a servit la întemeierea deciziilor pentru influenţă majoră
asupra acestora.
Scopul general al Strategiei rezidă în determinarea orientărilor strategice ale
acţiunilor structurilor guvernamentale şi ale comunităţii pentru ameliorarea stării
demografice, obţinerea de abilităţi şi cunoştinţe în vederea exercitării cît mai eficiente a
puterii la nivel central şi local pentru gestionarea proceselor socio-demografice şi
atingerea obiectivelor, care contribuie la realizarea stabilităţii şi creşterii demografice
pentru dezvoltare în sensul cel mai larg.
Fiind o strategie pentru populaţie cu accent pronunţat pe problemele familiale şi
avînd în vedere importanţa pentru potenţialul uman a subiectelor elucidate, principalele
condiţii de implementare a Strategiei sunt:
 participarea plenară a reprezentanţilor tuturor domeniilor socio-economice vizate;
 antrenarea indispensabilă a autorităţilor administraţiei publice locale în vederea
adaptării acţiunilor la nevoile specifice ale populaţiei din teritoriile administrate;
 implicarea societăţii civile şi a mediului privat la toate etapele de implementare a
acţiunilor şi de monitorizare a Strategiei;
 necesitatea de dezvoltare a unei diversităţii cît mai largi a parteneriatelor public-privat
în susţinerea efortului de obţinere a stabilităţii demografice.
Un rol semnificativ revine cooperării cu structurile internaţionale, atît din
perspectiva asistenţei tehnice, metodologice, expertizării politicilor sociale şi
demografice, cît şi în vederea atragerii investiţiilor din surse externe.
Patronatele vor juca un rol important în realizarea obiectivelor, ce vizează angajarea
în cîmpul muncii, respectarea legislaţiei muncii şi crearea condiţiilor de încurajare a
combinării echilibrate a activităţii profesionale cu responsabilităţile familiale.
Sindicatele şi alţi reprezentanţi ai intereselor salariaţilor dispun de capacitatea
necesară pentru participarea activă în realizarea unui număr mare de componente
incluse în Strategie, adecvate necesităţilor diferitor categorii ale angajaţilor, vizînd
protejarea drepturilor femeilor însărcinate şi ale mamelor angajate în cîmpul muncii,
asigurarea condiţiilor de lucru garantate şi instruirea continuă, combinarea muncii cu
maternitatea, coeziunea socială şi asigurarea oportunităţilor egale pe piaţa muncii.
Reuşita acţiunilor în redresarea demografică este de neconceput fără participarea
activă şi eficientă a mass-mediei şi societăţii civile, prin rolul important şi responsabil
pe care îl are pentru crearea unei capacităţi corespunzătoare de sprijin practic pentru
politicile cu tematica socio-demografică. Aceasta va contribui la sensibilizarea publică

5
vastă, la transparenţa procesului decizional prin extinderea discuţiilor şi contribuirea
societăţii civile privind oportunitatea Strategiei, corespunderea mecanismelor de
implementare a acesteia, obiectivelor şi rezultatelor preconizate, fiind sincronizate
interesele sociale şi consolidate eforturile tuturor factorilor importanţi ai societăţii.
Responsabilităţile de implementare a acţiunilor planificate în Strategie sunt atribuite
următoarelor instituţii:
 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în calitate de autoritate publică
abilitată cu coordonarea elaborării politicilor privind dezvoltarea demografică şi
corelarea acestora cu alte documente de politici socio-economice;
 organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi
administrative centrale, organizaţii şi instituţii;
 autorităţile administraţiei publice locale;
 Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Populaţie în Republica Moldova
(UNFPA);
 Academia de Ştiinţe a Moldovei (AŞM);
 Academia de Administrare Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova
(AAPPRM);
 Instituţiile de învăţămînt universitar;
 Sindicatele, Patronatele;
 Mass-media;
 Organizaţiile non-guvernamentale şi asociaţiile obşteşti.
2. Descrierea stării demografice: deficitul demografic
Cartea Verde, examinată şi acceptată de Comisia naţională pentru populaţie şi
dezvoltare (Comisia/CNPD), relevă următoarele tendinţe demografice cu precădere din
perioada anilor 1999-2009 şi previziunea lor pentru perioadele ulterioare:
- numărul populaţiei a scăzut anual în mediu cu cca. 8,0 mii persoane şi are tendinţe
de scădere în continuare;
- scăderea bruscă a ratei natalităţii, fertilităţii, care se va menţine din cauza
diminuării generaţiilor de vîrstă fertilă şi amînarea naşterilor la vîrstă mai înaintată;
- nivelul de mortalitate generală, mai accentuat în mediul rural, are valori
descendente dar rămîne ridicat în comparaţie cu cel din ţările dezvoltate;
- se atestă micşorarea ratei mortalităţii materne;
- speranţa de viaţa este în creştere lentă, cu un decalaj semnificativ de 7,6 ani pentru
bărbaţi, faţă de cel al femeilor, în mediul rural speranţa de viaţă este inferioară cu cca.3
ani faţă de mediul urban;
- transformările demografice decurg mai intens în localităţile urbane, dar sunt mai
dramatice în localităţile rurale, îmbătrînirea şi feminizarea fiind mai accentuate în
mediul rural;
- contrar tendinţelor globale, în condiţiile noastre predomină tendinţa de ruralizare,
cu mici semne de inversare a procesului;
- micşorarea accentuată a numărului populaţiei tinere şi creşterea ponderii populaţiei
vîrstnice, devenind mai accelerat procesul de îmbătrînire demografică, în special, în
zona geografică de nord;
- numărul şi ponderea populaţiei în vîrsta aptă de muncă este în diminuare şi se va
micşora vădit, începînd cu anii 2014-2016;
6
 - scăderea ratei de activitate, proporţiei populaţiei active în populaţia totală, de la
60% la 44,8%;
- numărul persoanelor economic active a scăzut semnificativ;
- majorarea coeficientului de dependenţă economică;
- este resimţită necesitatea de eficientizare a procesului de evidenţă a migraţiei
interne pentru întemeierea corectă a politicilor de dezvoltare regională;
- motivul economic este principala cauză a emigrării, iar migraţia externă impune noi
viziuni şi abordări ale problemelor impactului migraţiei asupra demograficului şi
dezvoltării pieţei forţei de muncă;
- mecanismele de evidenţă a fluxurilor migraţionale nu sunt eficiente;
- monitorizarea fluxurilor imigraţionale trebuie să devină o premisă importantă
pentru politicile demografice;
- familia ca unitate socială denotă caracteristici de instabilitate şi disfuncţionalitate,
fiind resimţit impactul tranziţiei la nivel macrosocial şi microsocial;
- majorarea vîrstei medii la prima căsătorie, a vîrstei mamei la prima naştere, a ratei
divorţialităţii, a numărului cuplurilor în concubinaj/căsătorii neînregistrate, numărului
copiilor născuţi în afara căsătoriei, familiilor monoparientale.
Datorită expunerilor în Cartea Verde a tendinţelor anterioare ale fenomenelor
demografice, argumentate abundent cu date statistice, în prezenta Strategie este omisă
descrierea detaliată a situaţiei demografice.
Astfel, în textul Strategiei caracteristicile perioadei de tranziţie demografică sînt
expuse mau succint, vizînd în special indicatorii statistici din anul 2010 şi cele mai
importante aspecte demografice.
În linii mari, tendinţele proceselor demografice denotă reducerea populaţiei ţării
semnalată încă de la începutul anilor ’90, care în ultimul deceniu a scăzut cu 82,9 mii
persoane, avînd constant cursul negativ al sporului natural. Acest fapt şi alte fenomene,
care însumează caracteristicile unui declin demografic, se datorează micşorării
natalităţii, menţinerii unui nivel ridicat al mortalităţii, emigrării masive a populaţiei
tinere, accelerării îmbătrînirii populaţiei, fiind factori, care la rîndul lor, vor produce
agravarea în timp a stării demografice.
Aceste semnale de alarmă nu constituie excepţii din contextul general demografic
european, unde declinul populaţiei se resimte tot mai accentuat, atît în aspectul
îmbătrînirii demografice, cît şi în scăderea accelerată a numărului de copii, ceea ce va
însemna mai mulţi pensionari şi mai puţine braţe de muncă.
În Cartea Verde se menţionează că deosebirea esenţială a cursului demografic intern
constă doar în ritmurile evoluţiei acestor procese, fiind remarcat că tranziţia
demografică în statele europene se desfăşoară pe parcurs de secole, pe cînd în Republica
Moldova - pe parcurs de cîteva decenii, iar procesul de îmbătrînire a demarat pînă a
intra în faza de ţară economică dezvoltată.
Evident că situaţia demografică din ţară se caracterizată şi prin schimbările
demografice specifice, cu implicaţii pe termen mediu şi lung, ce necesită a fi
monitorizate şi gestionate în conformitate cu interesele naţionale. Prognoza demografică
pînă în anul 2050, în baza a 3 scenarii şi în presupunerea menţinerii indicatorilor
demografici la nivelul actual, calculată de specialiştii Academiei de Ştiinţe a Moldovei,
confirmă perpetuarea declinului demografic în următoarele decenii.

7
 Recentele teoretizări demografie consideră că tranziţia demografică se referă nu
numai la nivelurile scăzute ale natalităţii şi mortalităţii, ci lor li se adaugă şi tranziţii ale
structurii pe vîrste, ale familiei, ale migraţiei etc.
Astfel, fenomenul de “declin demografic” se manifestă prin scăderea continuă a
numărului populaţiei, datorită sporului natural negativ şi sporului migraţional negativ.
Concomitent, reducerea natalităţii a provocat un dezechilibru în structura pe vîrste a
populaţiei şi a intensificat procesul de îmbătrînire demografică.
Datorită generaţiilor mai numeroase născute la mijlocul anilor ‘80 din secolul trecut
ce au atins actualmente vîrsta de reproducere, evoluţia proceselor demografice din anul
precedent denotă o uşoară redresare a sporului natural al populaţiei şi o creştere a ratei
de fertilitate, fiind atinsă cea mai înaltă cotă a acestui indicator din ultimii zece ani.
La 01.01.2011 numărul populaţiei stabile în ţară a constituit 3560,4 mii persoane,
inclusiv populaţia urbană – 1481,7 mii, populaţia rurală – 2078,7 mii persoane, astfel că
raportul populaţiei în profil teritorial în ultimii 11 ani a rămas neschimbat: 58,4%
populaţia rurală 41,6% urbană. Faţă de 01.01.2010 populaţia s-a diminuat cu 3,3 mii
persoane, iar faţă de 01.01.2008 - cu 12,3 mii persoane (ce ar constitui populaţia a 2 sate
mari) şi cu 83,7 mii persoane, comparativ cu situaţia de la 01.01.2000. Ritmul de
diminuare a populaţiei din anul 2006 este în descreştere, însă în anul precedent s-a
produs majorarea acestui indicator, indicînd sporul natural negativ - 3164 persoane.
Începînd cu anul 1998 rata natalităţii a descrescut de la 11,3 la 9,9 în anul 2003, urmînd
o creştere a acesteia pînă la 11,4 nou-născuţi la o mie de locuitori în 2009 şi 2010. Deşi
este în uşoară creştere, acest indicator este mai mic decît rata natalităţii în ţările
europene (Irlanda-17; Franţa-12,9; Suedia-12,0; Estonia-11,8; Albania-11,9,
Muntenegru-13,7, Macedonia-11,5).
Nivelul mortalităţii cu valoarea de 12,2 decedaţi la o mie de locuitori ne plasează
în rîndul statelor regiunii sud-est-europene, fiind mai înalt decît în ţările UE, unde
mortalitatea generală constituie în medie 9,7 cazuri la 1000 de locuitori.
Structura repartizării în profil teritorial a locuitorilor este diferenţiată. Aproximativ
cîte 30% din populaţia ţării locuieşte în zonele de nord şi centru, unde densitatea
populaţiei este cea mai înaltă – peste 100 locuitori pe km 2 (iar în unele raioane – pînă la
126 locuitori pe km2). Peste 15% din populaţie locuieşte în zona de sud, unde densitatea
populaţiei nu depăşeşte 75 locuitori la 1 km2.
Populaţia UTA Găgăuzia formează aproape 5% din populaţia ţării. Locuitorii mun.
Chişinău prezintă a 5-a parte din toată populaţia şi cca. ½ din populaţia ei urbană.
Timp de 5 ani structura populaţiei pe grupe mari de vîrstă a evoluat şi constituie
următorul coraport: 18,2% – persoanele sub vîrsta aptă de muncă, faţă de 19,8% în anul
2004; 66,5% – in vîrsta aptă de muncă, faţă de 70,3% în anul 2004, şi 15,3% – peste
vîrsta aptă de muncă, faţă de 9,9% în 2004. Coeficientul îmbătrînirii populaţiei
(numărul persoanelor în vîrstă de 60 ani şi peste la 100 locuitori) constituie 14,0.
Aproape 15% din populaţia rurală a depăşit vîrsta de 60 ani. În totalul populaţiei
feminine rurale ponderea femeilor vîrstnice este de 17,9%. Nivelul maximal critic al
indicatorului respectiv a fost depăşit în 11 raioane.
Cel mai în vîrstă este efectivul populaţiei în zona de nord a ţării. Numărul
persoanelor în vîrsta de pensie pe acest teritoriu depăşeşte numărul copiilor şi minorilor
în vîrsta de pînă la 16 ani cu 14,2 mii persoane (sau cu 7,9%). Mai puţin de 1/5 din
populaţie le revine copiilor şi minorilor din municipiile Chişinău, Bălţi, UTA Găgăuzia
şi 20 de raioane, unde ponderea lor nu depăşeşte 15-19%.
8
 Una din consecinţele economice ale procesului de îmbătrinire de lungă durată a
devenit majorarea semnificativă a indicatorului sarcinii demografice. Cea mai
nefavorabilă corelaţie a numărului populaţiei în vîrstele de pensie şi cea aptă de muncă
se observă de asemenea în raioanele vulnerabile din punct de vedere demografic ale
zonei de nord.
Necesită a fi menţionat că procesul de îmbătrînire demografică, fiind caracteristic
pentru toate unităţile administrativ-teritoriale, a căpătat caracter ireversibil şi în toate
unităţile administrativ-teritoriale a început procesul de îmbătrînire a forţei de muncă,
provocat de scăderea semnificativă a populaţiei tinere în vîrstă de 15-19 ani. În unităţile
administrativ-teritoriale cu gradul de îmbătrînire a populaţiei mai mare de 16% indicele
sarcinii demografice creşte considerabil, înregistrînd cea mai înaltă valoare în r-l
Donduşeni - circa 65 persoane la 100 persoane în vîrstă de 15-59 ani.
Odată cu intrarea în vîrsta aptă de muncă a generaţiilor puţin numeroase ce s-au
născut după anii `90 sec. XX se va produce şi micşorarea ponderii persoanelor în vîrsta
aptă de muncă şi ca urmare, va creşte raportul de dependenţă de vîrstă. Urmează a fi
luat în consideraţie faptul că reducerea populaţiei apte de muncă poate fi foarte
vertiginoasă, dacă vom lua în calcul nu numai influenţa scăderii natalităţii, ci şi
intensitatea fluxurilor de migraţiune ale populaţiei tinere.
Cert este că după anul 2012 vom asista la reducerea treptată, dar impunătoare a
natalităţii, determinată de intrarea în vîrsta reproductivă a generaţiilor feminine puţin
numeroase născute la sfîrşitul secolului XX, începutul secolului XXI. Anume acest fapt
va influenţa în mod hotărîtor evoluţia numărului populaţiei în perioada următoare.
Aceste generaţii vor determina efectivul populaţiei feminine de vîrstă fertilă şi, implicit,
numărul de copii născuţi în următoarele decenii, care poate fi modelat şi în funcţie de
mobilitatea resurselor umane pe plan internaţional (emigrarea/imigrarea).
O tendinţă alarmantă semnalează datele preliminare cu privire la caracteristicile
de disabilitate a populaţiei, care denotă că numărul persoanelor cu disabilităţi, aflate la
evidenţa organelor asigurării sociale la 01.01.2009 constituie 173014 persoane, fiind
mai mare cu 5486 persoane decît la 01.01.2006, avînd un ritm de majorare cu 1828
persoane anual. Dezagregate pe vîrstă, datele indică prevalarea invalidităţii la persoane
între 40-59 ani, fiind consecinţele bolilor cardiovasculare (19,9%), tumorilor maligne
(18,5%), bolilor sistemului osos şi muscular (8,3%), disfuncţiilor psihice şi
comportamentale (7,2%).
A fost înregistrată creşterea incidenţei primare a disabilităţii generale şi a celei din
copilărie. Rămîne îngrijorător nivelul disabilităţii copiilor, care înscrie majorări a ratei
de invaliditate a copiilor în vîrstă de 0-15 ani, pînă la valoarea de 18,6‰ în anul 2007,
faţă de 11,8‰ la 1000 copii în anul 1997.
Ponderea numărului persoanelor cu dizabilităţi în populaţia stabilă şi cea ocupată în
Republica Moldova, a crescut constant pe parcursul anilor 2005-2009, reprezentînd
5,0% şi respectiv 14,9%, la sfîrşitul anului 2009. Numărul persoanelor cu grad de
invaliditate în rezultatul unei boli obişnuite deţin ponderea cea mai mare (73,9%) în
numărul total al persoanelor cu disabilităţi, după care urmează ponderea numărului
invalizilor din copilărie (13,7%) şi cea a copiilor invalizi (8,6%).
Declinul demografic este resimţit şi în teritoriul din stînga Nistrului şi mun.
Bender. Caracterul nesoluţionat al conflictului transnistrean determină starea socio-
demografică nefavorabilă în localităţile zonei.

9
 Potrivit surselor de date şi a publicaţiilor accesibile din teritoriul de Est, la
01.01.2010 numărul total al populaţiei regiunii constituia 522,5 mii de locuitori, fiind
redusă cu 5,0 mii persoane faţă de anul 01.01.2009 şi cu 197,2 mii faţă de anul 1990. În
1989 pe malul stîng al Nistrului locuiau 750 mii de persoane. Conform recensămîntului
din noiembrie 2004, în regiune locuiau 555,5 persoane.
La momentul actual în localităţile de tip urban locuiesc 360,3 mii persoane, iar în
cele rurale – 162,2 mii persoane, fiind mai puţin cu 5,3 mii persoane faţă de anul
precedent. În anul 2009 au fost înregistrate 5189 naşteri (cu 101 nou născuţi mai puţini
decît în anul 2009) şi 7454 decese, inclusiv 44 copii cu vîrsta pînă la 1 an, sau cu 513
persoane mai puţin decît în anul precedent. Sporul natural constituie -2265 locuitori.
Rata natalităţii constituie 9,9 născuţi la 1000 locuitori, iar rata mortalităţii indică
valoarea de 14,2 decese la 1000 persoane. Coeficientul de divorţialitate indică o valoare
de 7,1 căsătorii şi 4,0 divorţuri la 1000 de persoane.

Factorii de influenţă asupra stării demografice:

Sănătatea reproducerii este recunoscută drept una din componentele fundamentale
necesare dezvoltării umane, iar comportamentul reproductiv sănătos asigură un impact
pozitiv asupra generaţiilor următoare.
În pofida eforturilor depuse, sănătatea reproducerii este încă mult sub nivelul
cerinţelor demografice. Accesul populaţiei la serviciile de planificare familială este
limitat, dreptul adolescenţilor la educaţie şi servicii de sănătate a reproducerii nu este
asigurat pretutindeni. Avortul continuă să fie metoda încă destul de frecventă în scopul
planificării familiale, provocînd riscuri reale pentru sănătatea femeilor.
Consecinţele violenţei domestice, abuzului sexual şi ale traficului cu fiinţe umane,
ce se răsfrînge asupra sănătăţii reproductive, nu sunt încă pe deplin estimate.
Cancerul genito-mamar ia amploare, transformîndu-se într-o problemă medico-
socială de proporţii. Malformaţiile congenitale sînt nu doar cauza deceselor, dar şi a
disabilităţii copiilor, avînd un impact socio-economic asupra familiilor. În 20-30% din
cazuri, malformaţiile au la bază o mutaţie genetică sau o anomalie cromozomială, în
50% cauzele adevărate a malformaţiilor rămîn necunoscute, fiind încă anevoios de
depistat şi necesitînd studii ştiinţifice de înaltă performanţă.
Problemele sexuale ale bărbaţilor sînt desconsiderate şi au nevoie de preocupare
specializată mai profundă.
Modelele serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor, care funcţionează deja din
anul 2005, urmează a fi dezvoltate şi fortificate pentru menţinerea sănătăţii şi
potenţialului de dezvoltare a adolescenţilor şi tinerilor.
Deşi a fost fortificat sistemul de asistenţă medicală primară, fiind regionalizat
serviciul perinatologic, care a ameliorat esenţial asistenţa medicală în sarcină, naştere şi
perioada neonatală, încă rămîne limitată calitatea serviciilor pentru nou-născuţi, în
special în mediul rural, preponderent pe motive de necompletare a instituţiilor medicale
cu cadre calificate. În unele localităţi asigurarea cu medici de familie este sub 50%.
Există în continuare un număr mare de naşteri, care nu beneficiază de nivelul adecvat de
îngrijire. Ponderea naşterilor premature este relativ joasă, comparativ cu ţările Europei
de Est, însă contribuţia născuţilor prematur în mortalitatea neonatală este relativ înaltă,
necesitînd a fi revizuită conduita medicală.
Este înalt nivelul deceselor copiilor la domiciliu, mai cu seamă în mediul rural,
preponderent în familiile vulnerabile, de regulă din motive reversibile (traumatisme,
10
asfixie mecanică, pneumonie, etc.). Este îngrijorătoare adresarea tardivă după ajutorul
medical, în special a populaţiei de la sate, ce conduce la diferenţe semnificative dintre
indicii mortalităţii copiilor în mediul urban şi cel rural.
Impactul mediului
Dezvoltarea economică majorează gradul de influenţă nefastă asupra mediului
înconjurător, care la rîndul său influenţează calitatea vieţii umane, ceea ce contribuie la
declinul demografic. Astfel, factorul de mediu necesită o supraveghere permanentă,
pentru a reduce impactul.
În condiţiile autohtone, asupra sănătăţii populaţiei cel mai mult influenţează apa.
Atît apele de suprafaţă, cît şi cele subterane sunt în mare măsură poluate de sectorul
gospodăriei comunale (staţii de epurare, apele uzate, deversările din sistemul comunal al
apelor neepurate, managementul neadecvat al deşeurilor menajere solide în toate
localităţile), sectorul agrar (dijecţiile animaliere, depozitele de pesticide, etc.) şi sectorul
energetic (depozitele de produse petroliere, staţiile de alimentare cu petrol ş.a.).
Majoritatea surselor de ape subterane nu corespund standardelor şi cerinţelor de calitate
a apei potabile, fiind depăşite concentraţiile excesive maxim admisibile la nitriţi, nitraţi,
ioni de amoniu ş.a. Deosebit de nefavorabilă este situaţia în mediul rural, unde, în mare
parte, populaţia utilizează apă din pînza freatică (sursa de alimentare a fîntînilor şi
izvoarelor), apele freatice reprezentînd principala sursă de apă potabilă pentru circa 70%
din populaţia rurală. Doar 17% din gospodăriile casnice utilizează apă din surse
centralizate. Starea sanitară nefavorabilă a fîntînilor este constatată în 76% din numărul
celor exploatate şi 50% din izvoare. Doar 20% din sursele subterane de alimentare cu
apă, analizate în baza Programului de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor,
din Republica Moldova pînă în anul 2015, au calitatea apei corespunzătoare
normativelor şi pot fi folosite ca surse de alimentare centralizată cu apă potabilă.
Deşi numărul locuinţelor dotate cu sisteme centralizate de aprovizionare cu apă
este în creştere, acesta reprezintă doar 40% din fondul locativ. Construcţia apeductelor
noi nu a fost susţinută de construcţia instalaţiilor de purificare, tratare a apelor reziduale
şi sistemelor de canalizare, devenind un risc sporit de poluare a apelor freatice.
Poluarea aerului atmosferic de asemenea constituie o problemă actuală de mediu.
Unul din principalii factori care contribuie la intensificarea poluării aerului atmosferic
sunt emisiile de gaze din diferite sectoare ale economiei naţionale, inclusiv cele cu efect
de seră, după cum urmează: sectorul electroenergetic şi termoenergetic, sectorul
transporturi şi sectorul agroindustrial. Transportul auto a devenit şi continuă să rămînă
sursa principală de poluare a bazinului aerian şi în prezent ponderea lui constituie 159,0
mii tone sau 92% din emisiile sumare. Cauza principală a emisiilor sporite din traficul
rutier este numărul mare de mijloace de transport şi autoturisme uzate. Unităţile de
transport auto cu vîrsta de la 10 ani şi mai mult constituie 80% din numărul total de
autovehicule, iar cele de pînă la 5 ani – 8,1%. Calitatea solurilor este condiţionată în
principal de activităţile antropogene, precum şi de factorii naturali, ca eroziunea şi
alunecările de teren. Un fenomen specific îl constituie arderea miriştii şi păşunatul
excesiv, ambele contribuind esenţial la degradarea solului.
Agravarea problemei deşeurilor, în special a deşeurilor menajere solide, este
generată de modul defectuos în care sunt soluţionate în prezent diferite etape de
procesare a deşeurilor. Cea mai raspîndită metodă de tratare a deşeurilor menajere este
depozitarea pe sol, care reprezintă o sursă importantă de poluare a solului şi apelor
subterane. Datele statistice în domeniu denotă că suprafaţa ocupată de gunoişti s-a
11
majorat în 2008 cu 82,0 ha, faţă de anul 2007 şi constituie 1402,27 ha, din care gunoişti
autorizate – 944,15 ha şi neautorizate – 458,12 ha. În acest context, salubrizarea
localităţilor, managementul deşeurilor urbane reprezintă un obiectiv important al
structurilor guvernamentale şi locale.
Sistemul educaţional
Analiza informaţiei statistice pentru anii 2001-2008, sub aspectul evoluţiei
sistemului educaţional, denotă o dependenţă esenţială a acestui sistem de transformările
structurii de vîrstă a populaţiei, alături de factorii economici, sociali, politici (politica
dezvoltării sistemului de învăţămînt).
Schimbările în structura pe vîrste a populaţiei Republicii Moldova, care au avut loc
în ultimul deceniu, s-au răsfrînt şi asupra contingentului de elevi. Ca exemplu, dacă în
anii 1997-1998 contingentul de elevi pentru clasa I era de 75-76 mii copii, în anii 2008-
2009–constituia doar 36-37 mii, diminuîndu-se de două ori. Acestea sînt generaţiile cu
cel mai mic număr de copii, înregistrate în Republica Moldova. În perspectivă,
schimbările menţionate în structura pe vîrste se vor reflecta direct asupra contingentului
elevilor din clasele gimnaziale, apoi liceale şi, ulterior, în învăţămîntul universitar.
În anul de studii 2009-2010, în 1505 instituţii de învăţămînt preuniversitar (cu
excepţia şcolilor/grădiniţă şi ale celor serale) au fost instituţionalizaţi 413,7 mii elevi,
comparativ cu anul de studii 2001-2002 contingentul şcolar reducîndu-se cu 204,7 mii
elevi. Rata elev/profesor în învăţămîntul primar constituie 16 elevi, în învăţămîntul
gimnazial – 10 elevi, în învăţămîntul liceal – 12 elevi.
Pierderea în continuare a capitalului uman, prin emigrarea persoanelor apte de
muncă, naşterea unui număr tot mai mic al copiilor, indică asupra necesităţii unor
acţiuni de redresare a situaţiei actuale.
Intervenţiile şi responsabilităţile statului pentru stimularea dimensiunilor de
reproducere demografică, evitarea crizelor şi generarea noilor capacităţi ale resurselor
umane pentru menţinerea sau creşterea economică, sînt decisive, fiind vizate condiţiile
vulnerabile şi oportune de promovare a Strategiei, conform celor prezentate în
următoarea analiză.
Analiza SWOT
Părţile forte Părţile slabe
Menţinerea stabilităţii macroeconomice şi Capacităţile reduse ale organelor
a tendinţei de creştere economică administraţiei publice centrale şi locale
în cunoaşterea şi gestionarea proceselor
demografice
Voinţa politică în soluţionarea problemelor Cadrul juridic insuficient dezvoltat şi
demografice corelat
Constituirea şi activitatea Comisiei Lipsa unui Centru de cercetări în
naţionale pentru populaţie şi dezvoltare domeniul demografic şi a cadrului
instituţional de prognozare demografică
Realizarea măsurilor Planului de acţiuni
urgente în domeniul demografic, adoptat
prin Hotărîrea Guvernului nr.741 din
29.06.2007
Susţinerea metodologică şi financiară din Capacităţi insuficiente pentru
partea Fondului ONU pentru Populaţie în dezvoltarea sistemului statistic
12
Republica Moldova demografic şi datelor în varianta
electronică pentru calcularea
prognozelor periodice demografice:
dotarea tehnică precară a BNS, lipsa
tehnologiilor informaţionale
modernizate de profil, personal
insuficient pentru calcularea prognozei
Elaborarea Cărţii Verzi a Populaţie Incoerenţa acţiunilor autorităţilor
Republicii Moldova, a prognozelor de publice centrale şi a mecanismelor
lungă durată (2009-2050) şi altor studii imperfecte, ce ţin de evidenţa calitativă
tematice cu privire la îmbătrînirea a fluxurilor migraţionale
demografică
Participarea cointeresată a comunităţii Insuficienţa resurselor financiare pentru
ştiinţifice şi a specialiştilor în elaborarea şi realizarea acţiunilor planificate
implementarea politicilor demografice
Iniţierea activităţii de formare a Insuficienţa de capacităţi de elaborare a
specialiştilor, prin cursuri de instruire şi politicilor şi de gestionare la nivel local
schimb de experienţă a problemelor demografice
Instruirea funcţionarilor publici în cadrul
cursurilor de perfecţionare ale Academii de
Administrare Publică pe lîngă Preşedintele
Republicii Moldova
Însuşirea instrumentelor de calcul a
prognozei demografice pe termen lung
Oportunităţi Ameninţări
Atribuirea Ministerului Muncii, Protecţiei Tendinţele demografice negative,
Sociale şi Familiei a rolului de autoritate inclusiv a proceselor migraţionale
publică ce coordonează elaborarea şi
monitorizarea implementării deciziilor Lipsa evaluărilor complexe cu privire la
privind domeniul demografic şi corelarea impactul migraţiei asupra numărului şi
acestora cu alte politici socio-economice structurii populaţiei

Procesele demografice regionale

Dezvoltarea insuficientă a politicilor şi

programelor generale destinate
problemelor familiale
Disponibilitatea experţilor internaţionali în Tergiversarea reglementării conflictului
acordarea suportului metodologic şi de transnistrean, cea ce împiedică
expertizare a politicilor demografice elaborarea unor politici demografice
elaborate complexe aplicabile pe întreg teritoriul
ţării.
Acordarea suportului de către Fondul ONU
pentru Populaţie pentru instruirea
specialiştilor şi a posibilităţii schimbului
de experienţă
13
 3. Definirea problemelor
Problemele majore ce se referă la populaţie poartă un caracter complex şi de lungă
durată, iar interacţiunea tuturor factorilor nefavorabili catalizează şi mai mult fenomenul
declinului demografic, necesitînd redresare prin măsuri consecvente şi proactive. Din
această perspectivă, scopul prioritar al politicii demografice, care este asumat prin
Strategie, constă în concentrarea eforturilor administrative pentru atenuarea
consecinţelor nefavorabile în involuţia populaţiei, încetinirea declinului demografic sau
diminuarea depopulării, stabilizarea stării curente şi constituirea treptată a unor premise
sigure pentru creşterea calitativă demografică.
Potrivit celui de al Doilea Raport Naţional privind Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului din 2010, în condiţiile crizei economice mondiale în anul 2009, cînd a scăzut
şi nivelul economiei naţionale, a fost constatată creşterea în continuare a nivelului
sărăciei în zonele rurale, unde în anul 2009 sărăcia a înregistrat un nivel de 36,3% faţă
de 34,6% în 2008. Nivelul sărăciei a fost analizat şi prin prisma numărului de copii în
gospodărie, fiind determinat faptul că mai mult de jumătate din gospodăriile cu trei şi
mai mulţi copii (50,8%) cad sub incidenţa sărăciei. Nivelul sărăciei la această categorie
a crescut în comparaţie cu anul trecut. Studiile şi publicaţiilor de referinţă ale UNICEF
în Republica Moldova indică faptul că peste o jumătate din copiii din Republica
Moldova trăiesc cu mai puţin de 30 lei pe zi.
În consecinţă, lipsa suportului în proporţii suficiente adresat familiei pentru
creşterea şi educarea copilului contribuie la declinul în continuare al fertilităţii şi
majorarea proporţiilor depopulării.
În mod curent, în Raportul privind dezvoltarea umană, Programul Naţiunilor Unite
pentru Dezvoltare aplică Indicele Dezvoltării Umane (IDU) ca indicator-cheie de
caracterizare agregată a dezvoltării umane în fiecare ţară şi a şanselor reale pentru
realizarea ODM pînă în anul 2015. Potrivit acestui document una din cele trei
dimensiuni ale dezvoltării umane o reprezintă nivelul de trai, care este evaluat prin PIB
per locuitor, exprimat in dolari SUA la PPC. Comparativ cu tarile vecine, PIB pe
locuitor la PPC al Republicii Moldova este de 2,71 ori mai mic decît cel al Ucrainei şi
de 4,85 ori mai mic decît cel al României. Aceasta discrepanţă relevă faptul ca nivelul
de trai din Republica Moldova reprezintă un domeniu critic al dezvoltării.
Ca unul din factorii de influenţă demografică majoră, nivelul de trai redus şi
inegalitatea în funcţie de mediul teritorial, determină perpetuarea proceselor de
emigrare, atît interne de la sat la oraş, cît şi externe, a forţei de muncă cu repercusiuni
de ordin socio-economic şi demografic în aspect regional şi la nivel naţional.
Consecinţele acestor fenomene cel mai greu sunt suportate de copii. Studiile de
specialitate efectuate cu doi ani în urmă au indicat că 75 de mii de copii cresc in familii
în care cel puţin unul dintre părinţi este plecat la munca peste hotare. Migraţia masiva şi
sărăcia sunt cauze ale infracţionalităţii înalte în rîndul copiilor şi numărului mare de
copii aflaţi în evidenţa politiei.
Deşi se acceptă că remitenţele au îmbunătăţit standardele de viaţă ale gospodăriilor
migranţilor, inclusiv ale copiilor, rămîn actuale problemele ce ţin de starea psihologică,
sănătatea, educaţia şi socializarea lor, respectarea drepturilor şi intereselor legitime.
Aceşti copii sunt mai vulnerabili faţă de riscurile legate de consumul de substanţe
nocive, abandonul şcolar, relaţiile sexuale precoce şi comportamentele deviante, faţă de
riscul de implicare în traficul de fiinţe umane şi exploatarea prin muncă ş.a. Creşte
14
riscul ca ei să suporte abuzurile emoţionale/psihologice, fizice/bătaia, atît din partea
celor ce-i îngrijesc, cît şi din partea celor ce-i educă.
Populaţia reprezintă premisa generală a dezvoltării şi structurii factorului de muncă,
fiind condiţia indispensabilă a oricărei producţii şi activităţi de muncă. Aceasta are rolul
de componentă primară a oricărei economii, combinînd calităţile de producător şi de
consumator al bunurilor finale. Iar oferta forţei de muncă trebuie privită ca rezultatul
final, datorat proceselor demografice ce ţin de natalitatea, fertilitatea, mortalitatea,
morbiditatea, emigraţia, imigraţia şi alte schimbări de structură. Această concluzie
accentuează faptul că orice investiţii consistente în reproducerea şi calificarea braţelor
de muncă, trebuie apreciate ca investiţii demografice.
Gestionarea investiţiilor conform principiilor economiei bazate pe cunoaştere şi
progres tehnic va genera capacitatea înaltă şi performanţa braţelor de muncă, fără a avea
destulă creştere a acestora din creşterea populaţiei, fiind o oportunitate de perspectivă.
Dar în condiţiile demografice autohtone, se impun obiectivele de creştere a capacităţilor
resurselor umane pentru necesităţile viitoare de intensificare economică.
Procesele emigraţionale modelează evoluţia demo-socio-economică nu numai prin
reducerea şi îmbătrînirea populaţiei, pierderea de resurse umane şi implicaţiile generate
de remitenţe şi formarea dependenţelor de acestea, dar şi prin exodul „intelectului” ce
va duce la pierderea unor valori ştiinţifice şi reducerea iniţiativelor de antreprenoriat.
Deja avem semnale în mai multe domenii, cerinţele cărora pe piaţa forţei de muncă
nu sînt satisfăcute pe deplin de oferta reală a forţei de muncă, nici cantitativ nici
calitativ. Aceeaşi situaţie va apărea în domeniile, care au şansa în timp să se relanseze şi
pentru care cererea nu va fi acoperită de oferta pieţei muncii interne, devenind
inevitabilă apelarea la piaţa muncii din exteriorul ţării.
De asemenea, se atestă o redistribuire neproporţională a populaţiei din cauza
discrepanţelor dintre sat şi oraş, astfel că o redresare a situaţiei din zonele defavorizate
şi asigurarea unei bune calităţi a vieţii pentru cetăţenii rurali, trebuie să devină o
componentă esenţială a politicii de dezvoltare demografică regională.
Creşterea speranţei de viaţă, exodul semnificativ al tinerilor, în special al tinerelor
femei, condiţiile emancipării ce au produs reducerea natalităţii, poziţionează
îmbătrînirea demografică ca una din cele mai importante probleme ale societăţii.
Mutaţiile spre maturizare a populaţiei ridică probleme nu numai în aspectul angajării,
formării continue şi a vieţii active a persoanelor în vîrstă, dar şi a garantării siguranţei
unui număr tot mai mare de persoane pensionare şi în etate.
Sistemul de asistenţă socială
Dreptul de a beneficia de prestaţiile respective este determinat preponderent de
principiul apartenenţei categoriale, iar caracterul plăţilor este de ordin recompensator.
Doar pentru 3 prestaţii sînt aplicate mecanismele de eligibilitate prin testarea veniturilor
solicitanţilor, anume în cazul indemnizaţiilor pentru creşterea şi îngrijirea copilului de la
vîrsta de 1,5/3 pînă la 16 ani şi ajutoarele materiale din cadrul Fondului Republican de
Susţinere Socială a Populaţiei/FRSSP şi în cazul acordării ajutorului social.
Modernizarea sistemului vizează implementarea unui sistem nou de prestare a
ajutorului social, care este bazat pe principiul evaluării gradului de vulnerabilitate al
familiilor. Astfel, statul îşi asumă responsabilitatea să asigure minimum de ajutor social
ca rezultat al discrepanţei dintre venitul minim garantat stabilit prin legislaţie şi venitul
real al familiei.

15
 De asemenea, dezvoltarea sistemului integrat de servicii sociale urmează să creeze
oportunităţi mai bune pentru incluziunea socială a persoanelor în dificultate, asigurînd
respectarea drepturilor fundamentale ale acestora. Programul Naţional privind crearea
sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008 – 2012, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr.1512 din 31.12.2008 are destinaţia de instituire a condiţiilor pentru
extinderea serviciile sociale comunitare şi specializate şi să îmbunătăţească considerabil
eficienţa lor prin consolidarea, integrarea şi orientarea lor spre grupurile de persoane în
dificultate. Evaluarea rezultatelor primului an de implementare a noilor mecanisme de
susţinere socială a populaţiei denotă mai multe deficienţe şi rezerve. Ca primă concluzie
se impune faptul că sistemul de asistenţă socială nu dispune de personal suficient pentru
implementarea Legii cu privire la ajutorul social, iar cel funcţional necesită instruire în
scopul creşterii nivelului profesional.
Prin descentralizarea serviciilor sociale necesită a fi create oportunităţi pentru
intervenţia comunităţii în dezvoltarea unor parteneriate durabile cu societatea civilă şi
acordarea asistenţei sistematice cu caracter profesional pentru consolidarea asistenţei
sociale de toate nivelurile.
Necesită eficientizare modalitatea de calcul al venitului de la utilizarea terenurilor
agricole a solicitanţilor de ajutor social şi creşterea nivelului de informare a populaţiei
privind mecanismul de acordare a acestor prestaţii. O prioritate constituie modificarea şi
completarea actelor normative pentru a elimina dificultăţile apărute în procesul de
implementare a legislaţiei privind acordarea ajutorului social.
Calificarea inovatoare pentru serviciilor sociale bazate pe necesităţile comunitare
constă în faptul că va fi imperativă instituirea echilibrului pe criterii de gen şi se va miza
pe dezvoltarea mecanismelor de parteneriat public-privat în vederea achiziţiilor de
servicii sociale la nivel de comunitate în conformitate cu necesităţile prestabilite.
În scopul creării a unui instrument modern ce asigură formarea bazei de date de
profil, eficienţa şi transparenţa în administrarea serviciilor sociale necesită a fi
implementat sistemul informaţional automatizat „Asistenţă socială”. Este un obiectiv
destinat modernizării prin computerizare a mecanismelor de monitorizare şi control al
calităţii serviciilor, implementării şi fortificării funcţiilor bugetare, de contabilitate şi
statistice. Urmează a fi dezvoltat procesul ciclului de instruire privind utilizarea
aplicaţiei de tehnologii informaţionale moderne pentru specialiştii de management în
domeniu, pentru informaticienii şi asistenţii sociali.
O importanţă deosebită trebuie acordată obiectivelor de bază ce constau în suportul
persoanelor cu disabilităţi, cel mai vulnerabil contingent al populaţiei supus riscului
excluziunii sociale. Astfel, consolidarea cadrului instituţional, juridic şi al potenţialului
uman este destinat scopurilor de incluziune socială durabilă pentru acele grupe de
populaţie care realmente au necesitatea în acest suport.
Reformarea politicii statului în domeniul disabilităţii este un proces în plină
desfăşurare, fiind aprobată deja Legea pentru ratificarea Convenţiei ONU privind
drepturile persoanelor cu disabilităţi şi Legea pentru aprobarea Strategiei de incluziune
socială a persoanelor cu disabilităţi (pe perioada anilor 2010 – 2013), ce formulează
priorităţile în domeniul armonizării sistemului de protecţie socială a persoanelor cu
disabilităţi cu standardele europene şi prevederile Convenţiei.
În domeniul protecţiei sociale problemele persoanelor cu disabilităţi urmează a fi
soluţionate prin reorganizarea sistemului de profil şi realizarea drepturilor sociale ale
omului, fiind efectuată trecerea consecventă de la protecţia socială a persoanelor cu
16
disabilităţi la incluziunea socială a acestora. În acest scop va fi necesară asigurarea
şanselor egale şi accesului la resursele de educaţie incluzivă, tehnologii noi, servicii
medicale, sociale şi de recuperare calitative, activităţi sportive, bunuri şi servicii de
consum pentru persoanele cu disabilităţi.
Sistemul de asigurări sociale
Pe parcursul anilor 2004-2009, numărul populaţiei active şi al persoanelor ocupate
s-a redus, cu 19,33% şi respectiv 16,87%, în timp ce numărul total al pensionarilor a
scăzut doar cu 1,87%. Conform prognozei demografice, populaţia în vîrstă aptă de
muncă urmează să înregistreze o scădere de pînă la jumătate din valorile actuale, şi
astfel rata de împovărare demografică de către persoanele în vîrstă se va dubla, iar
potrivit scenariilor pesimiste chiar se va tripla.
Începînd cu anul 2005, sistemul de asigurări sociale se confruntă cu un deficit
bugetar, care a crescut treptat de la 1,8 mil. lei pînă la 87,33 mil. lei în anul 2007. În
anul 2008 BASS a înregistrat, după o perioadă de trei ani, un excedent de 47,7 mil. lei,
situaţia modificîndu-se în anul 2009, cînd BASS iarăşi s-a confruntat cu un deficit
bugetar de 25,6 mil. lei. Dacă în anul 2004 raportul dintre pensionari şi persoane
ocupate era 2,1:1, în anul 2009 acesta a constituit 1,9:1. În această situaţie se evidenţiază
necesitatea unor schimbări parametrice ale sistemului de pensii. Pentru stabilizarea
sistemului de asigurare cu pensii e necesar ca raportul dintre numărul contribuabililor şi
pensionarilor să constituie 4/1-5/1, care la momentul actual, este de 2/1.
Sistemul complicat al contribuţiilor de asigurări sociale generează un şir de
probleme, care se referă, în special, la sectorul agrar. Un tarif al contribuţiilor de
asigurări sociale mai scăzut, stabilit pentru angajaţii sectorului agrar, precum şi sistemul
sofisticat al contribuţiilor pentru persoanele care lucrează terenurile agricole, în
combinare cu nivelul redus de acumulare a acestora, conduce la o redistribuire esenţială
a mijloacelor destinate plăţii pensiilor în favoarea pensionarilor sectorului agrar. În
aceste condiţii, sistemul se confruntă cu o problemă serioasă, deoarece în urma
redistribuirii ponderii activităţilor pe piaţa muncii şi a scăderii continue a populaţiei
ocupate, la 01.01.2009 din pensionarii pentru limită de vîrstă 43,4% beneficiau de
pensii acordate angajaţilor din agricultură. În acelaşi timp, contribuţiile asiguraţilor din
agricultură în anul 2008 au reprezentat doar 4,8 % din suma totală a contribuţiilor
transferate în BASS. Este evidentă necesitatea acordării unor subvenţii din partea
bugetului de stat pentru acoperirea cheltuielilor pentru plata pensiilor acestei categorii
de persoane, ceea ce subminează şansa de investiţii în alte domenii pentru dezvoltare.
Redistribuirea excesivă a mijloacelor în sistemul de pensii provoacă
neconcordanţă între mărimea contribuţiilor achitate şi plăţile promise (sau primite).
Această discordanţă este condiţionată de o serie de factori, printre care şi
particularităţile schemei aplicate a sistemului de pensii, discordanţa fiind agravată de
nerespectarea principiilor unificării sistemului de pensii. Efectul sinergetic al acestor
factori contribuie la reducerea ratei de înlocuire pentru unele categorii de contribuabili
(de regulă, cei mai disciplinaţi) şi provoacă neîncrederea în sistemul de pensii şi
eschivarea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale.
Actualul sistem de asigurări sociale are nevoie în prezent de o creştere esenţială a
numărului de contribuabili şi, nemijlocit, a veniturilor acestora. Sistemul de asigurări
sociale se confruntă cu următoarele probleme:
• instabilitatea pe termen lung, determinată de tendinţele demografice nefavorabile;

17
 • creşterea numărului de pensionari nou-stabiliţi şi, prin urmare, creşterea presiunii
asupra populaţiei economic active şi asupra bugetului asigurărilor sociale de stat;
• cuantumurile mici ale pensiilor în comparaţie cu salariile şi minimul de existenţă;
• scăderea ratei de înlocuire;
• neuniformitatea tarifelor contribuţiilor de asigurări sociale;
• redistribuirea considerabilă a resurselor din cauza neuniformităţii tarifelor
contribuţiilor pentru diverse categorii de contribuabili;
• complexitatea sistemului din cauza numărului mare de norme, care reglementează
asigurarea cu pensii a diverselor categorii de beneficiari;
• existenţa unor cheltuieli nejustificate în sistemul de asigurări sociale, care nu
corespund riscurilor asigurate.
În scopul perfecţionării sistemului de asigurări sociale sunt oportune următoarele
acţiuni:
- formularea clară a cazurilor calificate drept riscuri asigurate în cadrul sistemului
public de asigurări sociale şi excluderea cheltuielilor nejustificate, care nu corespund
riscurilor sociale asigurate;
- continuarea politicii de redistribuire treptată a contribuţiei de asigurări de la
angajator la angajat;
- anularea plăţii contribuţiilor de asigurări sociale de către pensionarii încadraţi în
muncă sau prevederea recalculării pensiilor pentru limită de vîrstă persoanelor care îşi
continuă activitatea după stabilirea pensiei, pe motivul reţinerii din veniturile acestora a
contribuţiilor de asigurări sociale;
- simplificarea formulelor de calcul ale tuturor tipurilor de pensii;
- calcularea pensiilor de invaliditate în baza stagiului de cotizare realizat pînă la
data stabilirii pensiilor şi nu a celui potenţial;
- acoperirea contravalorii prestaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale din contul contribuţiilor angajatorului (de la 0,5% pînă la 4%);
- majorarea cotei contribuţiei de asigurări sociale datorate de către angajator pentru
compensarea cheltuielilor la plata pensiilor anticipate stabilite lucrătorilor care activează
în profesiile şi funcţiile reglementate în mod special.
O soluţie pentru întregul sistem de pensionare ar fi unificarea sistemului de pensii,
alinierea normelor de pensionare la condiţii unice. Pentru aceasta mai e nevoie de o
serie de acţiuni în sensul diminuării facilităţilor acordate ce ar permite pensionarea
echitabilă şi realizarea echilibrului între contribuţii şi beneficii pentru toţi pensionarii.
În pofida faptului că este elaborat mecanismul de percepere a defalcărilor în
fondurile de pensii de la persoanele plecate la muncă peste hotare, numărul celor care
contribuie este nesemnificativ. Avînd sistemul de pensionare stabilit ca unul de
solidaritate, în perspectivă se întrevăd problemele ce ţin de determinarea drepturilor de
pensionare a lucrătorilor migranţi.
În situaţia amplificării mobilităţii forţei de muncă între state şi a fenomenului
emigrării în masă a populaţiei apte de muncă, problemă cu care se confruntă Republica
Moldova în ultimele decenii - coordonarea sistemelor de securitate socială a devenit o
componentă importantă a politicii sociale promovate de stat. Efectele negative ale
proceselor migraţioniste vor interveni la întoarcerea în ţară a lucrătorilor migranţi şi
membrilor familiilor lor care au activat o perioadă de timp în străinătate. Lucrătorii
migranţi şi membrii familiilor acestora deseori sunt dezavantajaţi din punct de vedere
economic şi social faţă de cetăţenii statului de destinaţie, fiindu-le lezate drepturile de
18
securitate socială. Procesele migraţioniste au condus la apariţia necesităţii stringente de
încheiere a acordurilor bilaterale în domeniul securităţii sociale cu principalele state de
destinaţie a lucrătorilor migranţi. Pe parcursul anilor 2008-2009 a continuat procesul de
negociere şi încheiere a acordurilor bilaterale în domeniul securităţii sociale a
lucrătorilor migranţi. În prezent Republica Moldova tinde să extindă numărul de state cu
care va reglementa relaţiile în domeniul asigurărilor sociale, fundamentate pe noi
principii, care să asigure un cadru de garanţii de securitate socială viitorilor pensionari.
În acest scop a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1170 din 29.10.2007 Acordul
interguvernamental în domeniul securităţii sociale elaborat în baza Convenţiei Europene
de Securitate Socială şi în corespundere cu regulile generale stabilite în Regulamentul
nr.1408/71/CEE cu privire la coordonarea sistemelor de securitate socială pentru
persoanele angajate, lucrătorii independenţi şi membrii familiilor acestora care se
deplasează în Comunitatea Europeană, implementarea căruia va contribui la creşterea
gradului de protecţie socială a conaţionalilor angajaţi la muncă peste hotare.
4. Principiile de asigurare a securităţii demografice
Avînd în vedere priorităţile Republicii Moldova de dezvoltare durabilă în tendinţa de
aderare la Uniunea Europeană, este necesar ca în interesul naţional să fie asumată
dezvoltarea demografică, adoptînd politici de diminuare ascendentă şi de eliminare a
riscurilor şi vulnerabilităţilor existente sau de viitor. În acest sens, vor fi trasate acţiunile
de asigurare a securităţii demografice în temeiul principiilor de viabilitate şi securitate
economică, coeziune socială şi solidaritate între generaţii. Iar abordarea univocă a
problemelor de dezvoltare a populaţiei prin respectarea coerenţei în orientarea acţiunilor
constituie principiile de bază ale politicilor de asigurare a securităţii demografice.
Pornind de la constrîngerile economice resimţite de individ, trebuie să fie tot atîtea
obiective ale politicilor de securitate pentru întreaga populaţie, devenind principiul
central pe care se bazează viziunea de asigurare a securităţii demografice.
Securitatea naţională, fiind legată nemijlocit de aspectele economice, politice,
tehnico-ştiinţifice, demografice, de starea de dezvoltare a culturii sanitare, a culturi de
instruire şi de muncă etc. cimentează prezenţa interacţiunii „securitate-economic-social-
demografic” în toate stadiile dezvoltării individuale. Securitatea demografică, implicînd
securitatea economică, constă în susţinerea unui nivel suficient de bunăstare şi de
potenţial financiar al statului, urmat de securitatea socială, care se preocupă de
capacitatea de susţinere a fiecărei persoane. De asemenea, un rol important revine
securităţii mediului, ca suport esenţial de care depind viaţa, sănătatea şi activitatea
populaţiei.
Astfel, necesită instituire modelul de securitate demografică prin cursul coevolutiv
de orientare al preocupărilor multiaspectuale în ambele sensuri, de la persoană la
populaţie şi invers, avînd în vedere că imposibilitatea asigurării securităţii generale
conduce la instabilităţi şi ameninţări specifice individuale.
În concluzie, dezvoltarea durabilă şi ofensivă, prin combinarea interesului individual
şi al comunităţii în ansamblu, eliminarea pericolelor şi asigurarea securităţii veritabile în
toate aspectele vitale umane, constituie principiile de generare a stabilităţii demografice.
Scopurile, priorităţile şi sarcinile politicii demografice din Strategie sunt bazate pe
următoarele principii specifice:
- orice cuplu sau persoană are dreptul de a-şi dirija liber viaţa şi comportamentul
reproductiv, a lua decizii în mod independent privind planificarea familială;
19
 - statul are grijă de a oferi oportunităţi pentru menţinerea standardului de viaţă ce
favorizează decizia de naştere şi creştere a copiilor;
- familia este susţinută de stat în tradiţiile, modul de viaţă şi cultură, familia
păstrează şi protejează valorile de bază ale societăţii, fiind responsabilă de naşterea
copiilor, creşterea şi educarea lor;
- copiii sunt prioritatea statului şi familiilor, fiecare copil are dreptul la standarde
înalte de trai, care garantează atît bunăstarea lui, cît şi dreptul la cele mai înalte
standarde de sănătate şi educaţie;
- copilul are dreptul la îngrijire şi sprijin din partea părinţilor, familiei, societăţii,
fiind protejat de orice formă de violenţă mintală sau fizică, de lipsa îngrijirii, maltratare
sau exploatare;
- soţii au drepturi şi responsabilităţi egale în creşterea şi educarea copiilor;
- asigurarea unei egalităţi eficiente între femei şi bărbaţi în familie este o condiţie de
bază pentru creşterea ratei natalităţii şi pentru oferirea unei şanse de dezvoltare
personală completă şi de asigurare a unei calităţi înalte a vieţii copiilor;
- securitatea mediului, solului şi asigurarea cu apă potabilă de bună calitate prezintă
un suport esenţial pentru viaţa, sănătatea şi activitatea populaţiei.
5. Obiective, priorităţi
Obiectivul general al Strategiei constă în promovarea politicilor de stabilizare
demografică ce integrează soluţionarea problemelor pentru evoluţia favorabilă a celor
trei componente: natalitatea, mortalitatea şi migraţia.
Succesul intervenţiilor în domeniul demografic rezidă în crearea condiţiilor
favorabile pentru redresarea natalităţii şi obţinerea unei evoluţii demografice, care
vizează extinderea măsurilor economice în coerenţă cu susţinerea multilaterală a
familiei şi a copilului. Totodată, prin competenţa actelor de decizie trebuie luat în
consideraţie faptul că numai măsurile de stimulare a nivelului natalităţii nu sînt
suficiente pentru o creştere demografică calitativă, fiind definitorie combinarea cu
politici reuşite în vederea eradicării sărăciei, asigurării infrastructurii şi calităţii necesare
a serviciilor publice, excluderii condiţiilor traumatizante şi a celor ce generează
nesiguranţă socio-economică şi morală pentru tineri – viitori familişti şi pentru familii,
care generează la rîndul lor insecuritatea demografică.
Acţiunile pe termen mediu şi resursele urmează a fi direcţionate la realizarea
obiectivelor prioritare ce ţin de creşterea fertilităţii, reducerea mortalităţii, în special a
mortalităţii infantile şi materne, elaborarea unei politici eficiente de gestionare a
migraţiei externe şi interne, creşterea calităţii capitalului uman, calităţii ocupării,
flexibilităţii pe piaţa muncii, de asigurare a securităţii locului de muncă.
Deşi sunt costisitoare, merită eforturi insistente implementarea acţiunilor de
reîntoarcere a conaţionalilor în ţară, instituind condiţii generale de stimulare pentru
încadrarea la muncă bine remunerată sau dezvoltarea propriei afaceri. Procesele
migraţionale interne şi imigraţionale trebuie gestionate raţional pentru a obţine
echilibrul şi distribuirea adecvată a resurselor umane şi economice în localităţile rurale.
În condiţiile actuale, deocamdată numai aceste măsuri se întrevăd cu impact vizibil
asupra proceselor demografice.
Conform prognozelor demografice, creşterea natalităţii, inclusiv pînă la nivelul
necesar pentru reproducerea simplă a populaţiei, nu poate stopa descreşterea numărului
populaţiei. În condiţiile accelerării fenomenului de îmbătrînire demografică rata
20
mortalităţii va fi una superioară ratei natalităţii, ca rezultat, sporul natural al populaţiei
încă mult timp va rămîne negativ.
În interacţiune cu emigraţia de muncă încă intensă, dimensiunile descreşterii
numărului populaţiei vor obţine proporţii extrem de mari, ceea ce face imposibilă
stoparea declinului demografic în perioade atît de scurte. Orice efort şi mecanisme
administrative nu pot compensa moştenirea demografică acumulată pînă în prezent,
întrucît procesele demografice au o inerţie lentă şi durează în timp. Indiferent dacă
aşteptările pentru o inversare a proceselor migratorii se vor adeveri, creşterea soldului
migraţional oricum nu va compensa îndeajuns dezvoltarea negativă a sporului natural.
Astfel, în condiţiile ţării noastre, pentru reducerea declinului demografic pe prim-
plan se poziţionează intervenţiile, ce ţin de stimularea natalităţii, micşorarea mortalităţii,
în special la populaţia în vîrsta aptă de muncă, a deceselor produse din motive
nenaturale (traume, intoxicaţii, insecuritatea muncii, a traficului rutier, violenţă)
susţinute de eforturile consistente de stimulare a revenirii conaţionalilor şi gestionare
mai bună a mobilităţii forţei de muncă.
În aspectele de gestionare a pieţei forţei de muncă, unul din obiectivele de bază
constă în prevenirea şi eliminarea de pe piaţa muncii a oricăror forme de discriminare
(în funcţie de gen, vîrstă, apartenenţă etnică etc.), reducerea decalajelor salariale
asociate cu aceste discriminări, promovarea integrării persoanelor defavorizate din
diferite cauze sau supuse riscului de excluziune socială.
Procesul de îmbătrînire demografică va deveni mai intens şi va afecta în modul
serios sistemul de asigurare socială, din cauza concentrării semnificative a populaţiei în
intervalele mediane de vîrstă. Astfel, devine necesară identificarea pîrghiilor de
apreciere pentru persoanele mai în vîrstă a avantajelor muncii active şi prin strategii de
învăţare pe parcursul întregii vieţi, de interzicere a discriminării acestora şi susţinere a
formelor specifice de organizare a muncii pentru ei.
Priorităţile politicilor demografice guvernamentale, de rînd cu creşterea
productivităţii şi a competitivităţii economiei naţionale, în cadrul politicilor sociale
modernizate trebuie să stabilească acţiunile pentru a asigura:
- gradul cît mai ridicat de ocupare a forţei de muncă, fiind vizat un spectru cît mai
larg al populaţiei economic active;
- calitatea muncii, ce presupune locuri de muncă mai bune şi implică promovarea
unor politici de angajare mai eficiente, salarii rezonabile şi o organizare a muncii,
adaptată atît nevoilor angajatorului, cît şi angajaţilor;
- oportunităţile unei societăţi bazată pe cunoaştere, prin promovarea formării
profesionale de calitate adecvată cerinţelor domeniilor economice, învăţării continue
sub diverse forme;
- promovarea de noi forme de organizare a muncii şi creşterea şanselor egale de
angajare a femeilor, persoanelor vîrstnice apte şi a persoanelor cu disabilităţi;
- implementarea politicilor sociale ce semnifică modernizarea şi îmbunătăţirea
protecţiei sociale, astfel încît să asigure fiecărui cetăţean un venit sigur pentru o viaţă
decentă;
- direcţionarea eficientă a asistenţei sociale şi a ajutorului social spre familiile şi
persoanele vulnerabile în conformitate cu necesităţile reale ale acestora;
- dezvoltarea constantă a sistemului de educaţie şi de sănătate performante pentru
accesul vast şi echitabil la serviciile publice de calitate;

21
 - promovarea incluziunii sociale, prevenirea şi eradicarea sărăciei, precum şi
promovarea participării egale în viaţa economică şi socială;
- direcţionarea eficientă a asistenţei sociale şi a ajutorului social spre familiile şi
persoanele vulnerabile în conformitate cu necesităţile reale ale acestora;
- întărirea drepturilor de bază şi combaterea discriminării, prin asigurarea
dezvoltării şi respectării drepturilor sociale fundamentale.
Ca obiectiv de perspectivă şi aspiraţie naţională este extrem de importantă
reglementarea conflictului transnistrean în baza normelor şi principiilor dreptului
internaţional în cadrul mecanismelor existente de reglementare. Aceasta presupune
realizarea reintegrării teritoriale şi constituie una dintre condiţiile de bază pentru
evoluţia durabilă a ţării, inclusiv pentru asigurarea stabilităţii economice, sociale şi
demografice în conformitate cu valorile şi standardele internaţionale.
În acest sens, obiectivele şi priorităţile Strategiei vizează în mod univoc soluţionarea
problemelor demografice pe teritoriul ţării, inclusiv din stînga Nistrului, urmînd ca după
soluţionarea diferendului transnistrean şi elucidării problemelor specifice, să demareze
realizarea acţiunilor conform politicilor demografice stabilite.

6. Orientările strategice ale politicilor demografice sectoriale

Gestionarea consecventă a strategiilor demografice prevede posibilitatea de a
obţine treptat stabilizarea numărului populaţiei active şi asigurarea condiţiilor pentru
creşterea cantitativă şi calitativă a acesteia, realizînd conexiunea directă a proceselor
demografice cu starea de sănătate a naţiunii, cu structura educaţională şi de ocupare în
interesul unei productivităţi cît mai înalte.
Ideile despre legătura dintre populaţie, dezvoltare durabilă şi drepturile omului au
cunoscut o evoluţie semnificativă datorită Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi
Dezvoltare (ICPD) organizată la Cairo în 1994. Prin consensul general omul şi
drepturile lui au focalizat preocupările legate de populaţie şi dezvoltare ale guvernelor
ţărilor semnatare, din rîndul cărora face parte şi Republica Moldova.
Astfel, prin aderarea la ICPD ţara noastră şi-a asumat abordarea complexă a
politicilor referitoare la dezvoltarea demografică în coerenţă cu politicile egalităţii de
gen. Din această perspectivă au fost concepute direcţiile strategice pentru asigurarea
stabilităţii şi evoluţiei demografice pe o perspectivă de 15 ani.
În conformitate cu principiile Consensului de la Cairo, în cadrul prezentului
document a fost accentuat imperativul privind asumarea sarcinilor pentru diminuarea şi
chiar inversarea tendinţei de scădere a numărului populaţiei. În această ordine de idei,
sănătatea reproducerii este recunoscută drept una din componentele fundamentale
necesare dezvoltării umane, ce urmează a fi garantată prin adoptarea unui comportament
reproductiv sănătos, fiind asigurat un impact pozitiv asupra generaţiilor următoare.
Sistemul educaţional
Conform teoriei capitalului uman, educaţia are un rol instrumental pentru creşterea
economică. Educaţia le furnizează oamenilor aptitudinile productive solicitate de un
sistem economic modern şi complex. Astfel, calitatea în educaţie devine una din
pîrghiile de bază pentru reducerea sărăciei şi creşterea nivelului de bunăstare,
consolidînd în acest mod securitatea demografică.
Reducerea populaţiei şcolare, conform prognozelor, către anul 2014-2015, cu mai
mult de 20% în raport cu anul 2008-2009, va avea consecinţe însemnate asupra
sistemului educaţional. Astfel, direcţiile prioritare sînt:
22
- ajustarea sistemului de învăţămînt de toate nivelurile la noile condiţii, în corespundere
cu evoluţia tendinţelor demografice;
- optimizarea reţelei şcolare şi introducerea unei formule adecvate de finanţare prin
consolidarea cadrului legislativ, pentru a soluţiona disparităţile în accesul la serviciile
educaţionale de calitate şi sporirea nivelului responsabilităţii tuturor actorilor sociali din
domeniul educaţiei copiilor;
- elaborarea/revizuirea principalelor politici de dezvoltare educaţională, în conformitate
cu practicile avansate europene, orientate spre asigurarea accesului la educaţia
preşcolară şi elementară pentru toţi copiii, în special, pentru cei mai vulnerabili;
- investirea în programele comprehensive de educaţie timpurie comunitare, care să fie
deschise tuturor copiilor şi familiilor;
- îmbunătăţirea formării cadrelor didactice şi a curriculei şcolare;
- îmbunătăţirea statisticii educaţionale şi asigurarea monitorizării permanente a
indicatorilor cu privire la educaţie.
În scopul abordării problemelor demografice de pe poziţii ştiinţifice, este necesară
formarea specialiştilor demografi, consilierilor în probleme familiale ş.a., elaborarea
programelor de formare continuă, schimbul de experienţă şi extinderea publicaţiilor în
domeniu.
Ocrotirea sănătăţii
Descrierea situaţiei demografice a indicat asupra faptului că sănătatea generaţiei în
creştere necesită o programare strategică prioritară din punct de vedere medico-social şi
economic, avînd scopul fundamental de creştere demografică şi a speranţei de viaţă. În
acest sens, au fost stabilite sarcinile de asigurare a accesului şi calităţii serviciilor
medicale, inclusiv dezvoltarea serviciilor medicale prietenoase tinerilor, centrate pe
familie şi sănătatea reproducerii.
Pentru diferenţierea serviciilor de asistenţă medicală pe categorii de vîrstă vor fi
promovate următoarele intervenţii:
- ierarhizarea factorilor de risc pe diferite grupuri de vîrstă a populaţiei;
- dezvoltarea şi extinderea reţelei de asistenţă medicală comunitară integrată;
- dezvoltarea resurselor umane pentru activităţile medicale la nivelul comunităţii.
Promovarea modului sănătos de viaţă, a metodelor de educaţie pentru sănătate,
prevenirii, profilaxiei maladiilor infecţioase şi neinfecţioase, a tabacismului,
alcoolismului, narcomaniei, obezităţii va viza în mod separat generaţia în creştere prin
următoarele măsuri:
- instituirea unor programe de educaţie pentru sănătate şi de informare asupra
riscurilor, cu accent asupra prevenirii consumului de tutun, alcool şi droguri, igienei
mediului şi alimentaţiei raţionale;
- realizarea campaniilor de informare, evaluarea eficacităţii acestora şi ajustarea lor
în vederea creşterii impactului pe termen lung.
Comportamentul reproductiv va fi îmbunătăţit prin următoarele măsuri:
- ameliorarea asistenţei medicale şi a stării de sănătate a femeilor însărcinate şi a
mamelor tinere;
- încurajarea şi dezvoltarea planificării familiale cu suportul specialiştilor;
- reducerea semnificativă a numărului de avorturi şi naşterilor în afara căsniciei la o
vîrstă fragedă;
- prevenirea şi tratamentul infecţiilor şi limitarea riscului de răspîndire a SIDA;
- oferirea tratamentului pentru sarcina dorită;
23
 - profilaxia bolilor canceroase ale sistemului reproductiv.
Scopului de micşorare a mortalităţii din motive nenaturale vor servi următoarele
măsuri:
- extinderea la nivel naţional şi internaţional a colaborării şi schimbului de informaţii
cu referire la problemele ce ţin de profilaxia şi combaterea violenţei şi traumelor la
domiciliu, la locul de muncă, asigurarea securităţii în traficul rutier;
- consolidarea colaborării interne în vederea reducerii violenţei şi traumelor cauzate
de traficul de substanţe narcotice şi arme, precondiţia fiind respectarea tratatelor
internaţionale şi perfecţionarea legislaţiei naţionale;
- dezvoltarea serviciilor sociale adresate subiecţilor violenţei în familie,
- asigurarea accesului persoanelor ce au suferit de pe urma traumelor şi accidentelor
la tratament şi servicii de reabilitare, inclusiv în cadrul adăposturilor şi centrelor de
reabilitare comunitare;
- crearea sistemului informaţional unificat de monitorizare şi evaluare a datelor cu
referire la cazurile de violenţă (neglijenţă, abuz, etc.) şi a traumelor (fizice şi psihice);
- realizarea studiilor pentru determinarea motivelor şi consecinţelor acestor vicii,
precum şi pentru estimarea prejudiciului adus economiei naţionale;
- determinarea măsurilor de combatere a traumatismelor în întreprinderi, în trafic şi a
traumatismelor printre copii.
Reducerea influenţei mediului
Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 25-30% din dereglările stării de
sănătate a omului sunt consecinţe ale influenţelor nefavorabile condiţionate de calitatea
mediului înconjurător. Dintre toţi factorii de mediu apa are cel mai mare impact asupra
sănătăţii. Astfel, asigurarea populaţiei cu apă potabilă calitativă şi în cantităţi suficiente,
constituie unul dintre factorii primordiali ai securităţii demografice şi sănătăţii
populaţiei ţării. Un alt factor important constă în funcţionarea stabilă a sistemelor de
evacuare a apelor uzate, utilizarea deşeurilor şi reducerea impactului lor asupra
mediului.
Responsabilitatea pentru buna funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu
apă şi de canalizare le revine autorităţilor publice locale, din partea cărora este necesară
întreprinderea măsurilor de îmbunătăţire a activităţii operaţionale şi financiare a
agenţilor economici-prestatori de servicii.
În acest scop sunt necesare măsuri privind extinderea sistemelor centralizate de
aprovizionare cu apă şi de canalizare şi creşterea gradului de acces al populaţiei la
aceste servicii, concomitent cu descentralizarea serviciilor publice de aprovizionare cu
apă şi de canalizare.
În vederea diminuării influenţei factorilor de mediu sunt necesare acţiuni
multilaterale orientate spre managementul adecvat al deşeurilor şi substanţelor chimice,
monitorizarea eficientă a surselor de poluare a apelor şi a aerului pentru prevenirea
poluării prin deversări şi emisii accidentale de poluanţi, construcţia şi reconstrucţia
sistemelor de salubrizare în centrele urbane şi rurale, monitorizarea şi prognozarea
fenomenelor naturale periculoase, sporirea şi eficientizarea activităţilor de popularizare
a problemelor utilizării resurselor naturale, protecţiei mediului şi de educaţie ecologică.
Securitatea alimentară este în dependenţă directă de factorii stării mediului ambiant,
a calităţii şi gradului de contaminare a materiilor prime, condiţiilor tehnologice,
sanitare, în care se obţin produsele alimentare. În acest context, protejarea sănătăţii şi
calităţii vieţii consumatorilor prin alimentaţia echilibrată şi inofensivă a devenit un
24
criteriu de bază, care apreciază pe viitor preocuparea specialiştilor şi organizaţiilor din
diferite ramuri, responsabili de producerea industrială a alimentelor. Ponderea de bază
în asigurarea necesităţilor de produse alimentare trebuie să fie asigurată de sistemul
agroindustrial în baza producţiei agricole autohtone ecologice, prin ridicarea nivelului
de performanţă a bazei tehnico-ştiinţifice şi a resurselor umane, modernizarea bazei
tehnice de producţie, implementarea tehnologiilor de economie a resurselor.
6.1. Adaptarea la noile condiţii ale structurii demografice
În condiţiile dificile actuale din cauza recesiunii economice mondiale, un rol
important revine integrării sociale ca mijloc de protecţie şi promovare a drepturilor
sociale pentru reducerea sărăciei, asigurarea ocupării şi a muncii decente.
Necesită a fi determinate măsurile de fortificare a integrării sociale pentru a nu
admite extinderea proporţiilor şomajului şi scăderii nivelului garanţiilor sociale.
Instabilitatea economică, cauzată de dezechilibrele pieţei financiare şi a preţurilor la
produsele energetice şi alimentare, ar putea impune emiterea măsurilor restrictive în
politicile sociale, care pot fi urmate de dezintegrări sociale. Întru evitarea acestor riscuri,
prioritatea autorităţilor de guvernare devine realizarea sarcinilor de depăşire a crizei
curente cu pierderi sociale minimale.
Îmbătrînirea demografică
Conform viziunii specialiştilor expuse în Cartea Verde şi în cadrul proiectărilor
demografice pînă în anul 2050, realizate de savanţii AŞM, populaţia vîrstnică este în
continuă creştere şi această tendinţă se va menţine în continuare. Merită a fi remarcat
faptul că proiectările demografice respective necesită a fi apreciate ca o prognoză de
avertisment în sensul potenţialelor riscuri în cazul cînd vor fi menţinuţi factorii de
influenţă şi evoluţia populaţiei va avea aceeaşi dinamică negativă.
În vederea proiectărilor demografice pe termen lung au fost aplicate ipotezele în 3
scenarii de evoluţie demografică pînă în anul 2050.
Scenariul I – pesimist, presupune menţinerea indicatorilor principali ai mişcării
naturale a populaţiei (natalitatea şi mortalitatea) la nivelul anului 2008: rata totală de
fertilitate (RTF) 1,268 copii per femeie de vîrstă fertilă; speranţa de viaţă la naştere
pentru bărbaţi 65,12 ani, pentru femei - 73,08 ani.
Scenariul II – moderat-pesimist, care presupune suspendarea reducerii ratei
natalităţii şi o creştere uşoară a acesteia pînă la 1,5 în anul 2050, înaintată ipoteza de
menţinere a modelului actual al comportamentului reproductiv, cu tendinţa de creştere a
vîrstei medii a mamei la naştere (pînă la 27 ani în anul 2050) şi deplasarea natalităţii
spre vîrstele mai mari şi de creştere nesemnificativă a natalităţii în grupele de vîrstă de
25-29 şi 30-34 ani. Către anul 2050 indicatorii mortalităţii se vor reduce lent, ceea ce va
determina o creştere nesemnificativă a speranţei de viaţă la naştere pînă la 69 ani pentru
bărbaţi şi 76 ani pentru femei.
Scenariul III – optimist, se bazează pe ipoteza creşterii nivelului natalităţii pînă la 1,5
în anul 2025 şi 1,8 în anul 2050, ceea ce se presupune îmbunătăţirea situaţiei social-
economice în ţară, creşterii nivelului de trai, promovării politicilor de stimulare a
natalităţii, reducerii mortalităţii şi refluxului migratoriu.
În mod teoretic se prevede scăderea mortalităţii, în special, la populaţia în vîrstă aptă
de muncă şi creşterea valorilor speranţei de viaţă la naştere de la 65,12 pînă la 68,72 ani
în anul 2025 pentru bărbaţi şi de la 73,08 pînă la 75,88 ani pentru femei, iar către anul
2050 - pînă la 74 ani pentru bărbaţi şi 80 ani pentru femei.
25
 Toate trei scenarii au fost elaborate pentru populaţia de tip închis, cu intervalul de un
an, fără a lua în calcul migraţia.
În perioada de proiecţie numărul populaţiei va fi în scădere continuă, chiar dacă rata
fertilităţii va fi în creştere. Conform scenariului I (pesimist) efectivul populaţiei ţării
poate să se micşoreze cu un milion de locuitori, constituind la sfîrşitul perioadei de
proiecţie 2596,2 mii de locuitori (scenariul II – 2830,8 mii, scenariul III – 3129,8 mii).
Scăderea esenţială a numărului populaţiei se va înregistra, în special, după anul 2026.
În paralel cu scăderea natalităţii se va aprofunda şi procesul de îmbătrînire
demografică a populaţiei. Dacă fertilitatea se va menţine la nivelul anului 2008 de 1,27
(scenariul I-pesimist), către anul 2050 raportul între cele trei grupe mari de vîrstă (copii,
adulţi şi vîrstnici) se va modifica semnificativ, ponderea persoanelor în etate ajungînd să
constituie 30,3 la sută în structura generală a populaţiei. Totodată, se va reduce drastic
ponderea copiilor în structura populaţiei, pînă la 11,8%.
Reducerea esenţială a efectivului populaţiei în vîrstă aptă de muncă va începe după
anul 2030, odată cu pătrunderea generaţiilor mici născute după anul 1990.
Pînă în anii 2011-2012 ponderea populaţiei în vîrstă aptă de muncă în structura
populaţiei va fi în creştere neesenţială, stabilindu-se în limitele de 66,4-66,6%, datorită
efectului de cohortă, cînd din populaţia activă vor ieşi generaţiile puţin numeroase din
anii celui de-al doilea război şi vor intra generaţiile mai mari născute între anii 1985-
1990. În continuare, efectivul populaţiei în vîrstă aptă de muncă se va reduce, în special
după anul 2030, odată cu pătrunderea generaţiilor puţin numeroase născute după anul
1990, micşorîndu-se în mod esenţial populaţia activă de 15-24 ani şi 25-39 ani, dar se
vor majora grupele de vîrstă de 40-60 ani.
Menţinerea natalităţii la un nivel scăzut va determina şi evoluţia populaţiei de
vîrstă şcolară. Dacă în anul 2008 populaţia de vîrstă şcolară şi preşcolară de 3-23 ani
constituia 1113,9 mii persoane, atunci către anul 2015 (conform scenariului I-pesimist)
numărul acestora se va micşora pînă la 891,3 mii, în 2020 - 803,2 mii, 2030 -707,8, iar
către 2050 - 468,2. Reducerea la jumătate a populaţiei de vîrstă şcolară va influenţa
întregul sistem educaţional, avînd implicaţii importante asupra vieţii economice şi
sociale. Generaţiile puţin numeroase născute după anul 1990 vor deţine, după anii 2020-
2030 poziţia centrală atît în populaţia de la care vor proveni viitorii copii ai ţării cît şi în
populaţia economic activă.
În concluzie, accentuarea procesului de îmbătrînire a populaţiei pe parcursul
următoarelor 2-3 decenii nu poate fi evitată, de aici rezultă obiectivul principal al
politicilor în domeniul demografic care va consta în acomodarea societăţii la un nou
profil al structurii pe vîrste a populaţiei.
Astfel, preocuparea pentru destinul persoanelor de toate vîrstele va cuprinde tot mai
accentuat grija faţă de persoanele mai mature, ca să asigure garanţiile unei îmbătrîniri
active şi în siguranţă. Dezechilibrul de gen în segmentul cel mai vulnerabil al populaţiei,
persoanele cu vîrsta înaintată, va solicita efort pentru specializarea mai mult feminină a
serviciilor sociale, medicale şi psihosociale destinate persoanelor de vîrsta a treia.
Fenomenul de îmbătrînire demografică se va manifesta prin faptul că populaţia
vîrstnică în continuă creştere va avea nevoie de sprijin tot mai substanţial din partea
statului în general, al comunităţii şi familiei în particular. Instaurarea dezechilibrelor
demografice vor impune adaptarea sistemelor sociale şi economice, culturale, a
producţiei de larg consum şi a sistemului de comercializare la nevoile speciale ale

26
persoanelor în etate, inclusiv pentru substituirea îngrijirii din partea familiei, care vor fi
mai puţin numeroase.
Aderarea Republicii Moldova la Planul Internaţional de Acţiuni de la Madrid
privind Îmbătrînirea adoptat prin Declaraţia Politică din aprilie 2002 semnifică
asumarea realizării sarcinilor de reducere a sărăciei, implementarea în domeniul
sănătăţii, instruirii şi a muncii, a normelor antidiscriminatorii pentru persoanele
vîrstnice şi a incluziunii sociale prin participarea plenară a lor la viaţa în societatea cu
drepturi depline. Principiul de vază rezidă în acceptarea că o ţară cu mulţi vîrstnici nu
înseamnă o societate de oameni inactivi şi consumatori de resurse, dimpotrivă, trebuie
reconsiderată forţa de muncă a persoanelor de vîrstă pensionară şi revalorificată
experienţa lor de viaţă, atît pentru familie, cît şi pentru comunitate. În mod consecvent
trebuie de creat asemenea condiţii, care ar permite înlăturarea tuturor obstacolelor ce
duc la izolarea socială şi discriminarea persoanelor în vîrstă.
Conform concluziilor din rapoartele curente ale Parlamentului European
consecinţele recesiunii economice din ultimii ani apriori pot fi considerate mai puţin
periculoase decît efectul îmbatrînirii şi reducerii populaţiei care va avea un impact mai
grav asupra economiilor statelor comunitare sau globale.
În situaţia creată toate sistemele de pensii din Europa s-au confruntat şi continuă să se
confrunte cu starea, cînd evoluţia demografica îngrijorătoare datorată îmbatrînirii
populaţiei afectează în modul cel mai grav echilibrul dintre populaţia activă şi cea
trecută de vîrsta de pensionare. Cu raportate la situaţia ţării noastre, suprapusă cu
actuala criza economica şi previziunea de creştere a speranţei de viaţă, se relevă
concluzia privind importante repercusiuni în materie de finanţe publice, vizînd sistemul
de acumulare a fondurilor de pensii şi plafonarea alocaţiilor pentru pensii. Acest fapt va
impune concluzia că Republica Moldova nu are şanse să devină excepţie din tendinţa
generală demografică europeană şi că nu va putea fi evitată reforma generalizată a
sistemului de pensionare, adaptînd conform necesităţilor modelul de asigurare socială
existent.
Avînd in vedere faptul că reformele în domeniu sunt de stricta necesitate, dar
nepopulare şi dificil de implementat, factorii guvernamentali vor trebui să depună toate
eforturile în cadrul oferit de dialogul social pentru a realiza reforma. În acest scop vor
trebui antrenate sindicatele şi patronatele, organizaţii neguvernamentale şi diverse
colective ale comunităţii în discuţii pentru a se ajunge la un consens în această privinţă.
Subiectul acestui dialog urmează a fi canalizat pe mai multe direcţii, fie la creşterea
progresivă în decursul a mai multor ani a vîrstei de retragere din activitate, duratei
minime de cotizare, fie la egalarea vîrstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi, precum
şi accentuarea necesităţii instituirii sistemelor de pensii private, ca piloni complementari
ai sistemului public de asigurare socială.
În acest context vor interveni şi obiecţii privind neajunsurile măsurilor propuse cu
referire la faptul că înaintarea în vîrstă a persoanei provoacă creşterea uzurii morală,
scade şi capacitatea fizică individuală ce ar putea afecta randamentul structurilor
economice, sau faptul că fiind presupus că personalul mai în vîrstă are avantajul
experienţei, nu poate fi garantată condiţia că acesta poate acumula rapid informaţii sau
tehnologii noi de pe piaţă, comparativ cu angajaţii mai tineri. Indiferent pe ce cale va
dura abordarea problemelor viitorului model al sistemului de pensii, va deveni
obligatoriu un proces bine planificat de informare a publicului larg privind necesitatea şi

27
fezabilitatea reformei şi expunerea la consultare publică a argumentelor pro şi contra,
rezultate din efectuarea studiilor convingătoare în domeniu.
Piaţa muncii
Ca sursă de alimentare a pieţei muncii, procesele demografice conturează în mod
deosebit fenomenele şi tendinţele în evoluţia forţei de muncă în relaţia cu procesele
intense de urbanizare, creşterea nivelului de instruire şi a numărului de ani de
şcolarizare. Vizînd în special femeia, toate acestea au condus inevitabil la reducerea
natalităţii, în plan general, fiind redusă forţa de muncă.
Salariile mici formează motivul principal al atractivităţii scăzute a pieţei muncii.
Deşi, începînd cu anul 2000, salariul real a crescut cu ritmuri înalte, depăşind
substanţial creşterea productivităţii, nivelul de remunerare în majoritatea sectoarelor
rămîne a fi scăzut, comparativ cu veniturile obţinute în alte state. În special, cele mai
reduse niveluri de remunerare sînt înregistrate în agricultură şi în sectorul public,
cauzînd reducerea numeroasă a lucrătorilor, atît din sfera bugetară, cît şi din agricultură,
unde predomină munca manuală şi cel mai scăzut nivel de salarizare.
Soluţionarea problemelor semnalate urmează a fi realizată prin perfecţionarea
cadrului legislativ-normativ şi implementarea Strategiei naţionale privind politicile de
ocupare a forţei de muncă (SNPOFM) în anii 2007-2015, fiind necesară dezvoltarea
ulterioară a acţiunilor eficiente.
Concomitent, se prevede reducerea dezechilibrelor de pe piaţa muncii şi crearea
mai multor locuri noi de muncă. SNPOFM va contribui la minimizarea consecinţelor
sociale survenite în tranziţia economică şi la îmbunătăţirea dezvoltării capitalului uman
prin intermediul reformei sistemului educaţional şi de instruire profesională.
Este evidentă necesitatea de promovare a noilor mecanisme de stimulare a creării
locurilor de muncă, în special pentru tineri. O deosebită importanţă trebuie acordată
dezvoltării serviciilor de angajare pentru tineri familişti ce au la întreţinere copii şi soţii
în concediu de maternitate. În vederea reducerii sărăciei tinerilor din localităţile rurale,
inclusiv a celor ce au format familii, urmează a fi create condiţii de stimulare a creării
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, cu dezvoltarea serviciilor de consultanţă pentru
desfăşurarea propriilor afaceri.
Totodată, urmează ca sistemul naţional al pieţei forţei de muncă şi statistica ocupării
forţei de muncă să definitiveze armonizarea cu standardele UE şi cele internaţionale în
vederea asigurării unui mecanism adecvat de monitorizare şi de comparare a
performanţelor Republicii Moldova cu cele din ţările europene.
În scopul promovării politicilor în domeniul relaţiilor de muncă, ocupării forţei de
muncă, politicilor salariale şi de orientare profesională, necesită a fi soluţionată
problema prognozării pieţei muncii, ţinînd cont de indicatorii macroeconomici, cererea
şi oferta pe piaţa muncii, precum şi de necesitatea de cadre în toate domeniile economiei
naţionale pe termen mediu şi durabil.
Gestionarea migraţiei
Cauzele emigrării din ţară sunt legate atît de nivelul de trai scăzut şi lipsa unor
posibilităţi de angajare în ţară (mai ales în mediul rural), cît şi de oportunităţile de
obţinere a unui venit mai mare peste hotare. Insuficienţa locuinţelor accesibile
constituie un alt motiv de plecare la muncă peste hotare.
În contextul demografic, consecinţele negative ale migraţiei sunt semnificative şi
sunt inserate în dezintegrarea familiilor, abandonarea copiilor, crearea aşa-numitei
„tradiţii a migraţiei” în următoarele generaţii.
28
 O parte însemnată a emigranţilor sunt persoane cu studii superioare, astfel că
pierderea cadrelor calificate constituie o altă consecinţă negativă a emigraţiei.
Măsurile de redresare a situaţiei în domeniu urmează a fi realizate atît pe plan
intern, cît şi extern. Pe plan intern, ca prioritate este văzută stimularea reîntoarcerii
lucrătorilor migranţi şi crearea condiţiilor favorabile pentru reintegrarea lor. Totodată,
este necesară îmbunătăţirea metodelor de estimare şi prognozare a fluxurilor
migraţionale, în vederea reacţionării operative la schimbările de situaţie.
Activităţile pe plan extern trebuie să asigure caracterul ordonat al migraţiei, cît şi
protecţia lucrătorilor aflaţi peste hotare. Astfel, o condiţie a managementului
migraţional eficient constă în intensificarea cooperării cu statele de destinaţie, ţinînd
cont de faptul că suportul statelor respective este necesar pentru realizarea dezideratului
reîntoarcerii.
Efectele negative ale proceselor migraţioniste intervin la întoarcerea în ţară a
lucrătorilor migranţi are au activat o perioadă de timp în străinătate şi membrilor
familiilor lor, fie la strămutarea pe teritoriul altor state. În ambele cazuri aceste persoane
nefiind îndreptăţite la prestaţii de asigurări sociale. În aceste condiţii persoanele din
categoria lucrătorilor migranţi şi membrii familiilor lor deseori sunt situaţi pe poziţii
dezavantajoase din punct de vedere economic şi social faţă de cetăţenii statului de
destinaţie, fiindu-le lezate drepturile la securitate socială. Situaţiile create ridică
probleme mari şi necesită eforturi considerabile în vederea asigurării protecţiei sociale a
emigranţilor.
Totodată, impactul emigraţiei asupra societăţii va depinde nu doar de persoanele care
pleacă din ţară, ci şi de persoanele care se întorc. În acest sens, în plan extern este
necesară asigurarea mecanismelor migraţiei circulare, precum şi a condiţiilor de
favorizare a procedurilor de legalizare a migranţilor angajaţi în cîmpul muncii. Un
factor de risc îl constituie perioada îndelungată de aflare peste hotare, însoţită de regulă
de integrarea în societatea-gazdă şi invitarea celorlalţi membri ai familiei, reunificarea
familiei fiind un motiv deosebit de important al intenţiilor de a emigra.
Din motivele subdezvoltării sistemelor de evidenţă şi a bazelor de date, dimensiunile
şi caracteristicile fluxurilor migraţionale sunt greu de prognozat, fapt ce nu permite
deocamdată orientarea corectă a politicilor de perspectivă în domeniu.
Politici în domeniul imigrării
Imigrarea ar putea avea un efect pozitiv asupra pieţei muncii şi asupra creşterii
economice, acoperind necesarul în forţa de muncă. Concepţia statului şi a societăţii
despre locul şi rolul imigranţilor în dezvoltarea socială şi economică a ţării, exprimată
într-o politică adecvată de imigrare, are o semnificaţie determinantă pentru rata fluxului
de imigrare şi rezultatele acestuia. Modelele de politici pentru atragerea migranţilor din
alte regiuni (inclusiv din interiorul ţării) trebuie să asigure o compatibilitate şi integrare
complexă a resurselor umane disponibile în sensul nivelului de performanţă
profesională, educaţional, cultural ş.a.
Contextul problemelor interne ce necesită a fi soluţionate şi obligaţiile asumate pe
plan extern predictează următoarele sarcini prioritate în domeniul imigrării:
- dezvoltarea politicii de imigrare pentru atragerea moldovenilor rezidenţi peste
hotare;
- dezvoltarea unui cadru legislativ unic, care să reglementeze problemele imigrării;
- îmbunătăţirea stocului de informaţii privind imigranţii din ţară prin implementarea şi
dezvoltarea Sistemului informaţional integrat automatizat „Migraţie şi Azil”;
29
 - crearea condiţiilor pentru integrarea culturală şi socială a imigranţilor, în paralel cu
păstrarea identităţii proprii a acestora;
- reglementarea procedurilor ce asigură recunoaşterea legală a educaţiei şi a calificării
profesionale a imigranţilor;
- efectuarea estimărilor privind necesităţile domeniilor şi dimensiunile forţei de muncă
străină, care urmează a fi atrasă din alte state.
Adaptarea politicilor educaţionale la realităţile demografice necesită promovarea
următoarelor priorităţi:
- crearea condiţiilor pentru încadrarea unui număr mai mare de copii în grădiniţe şi
instituţii preşcolare;
- dezvoltarea condiţiilor de prevenire a abandonului şcolar şi eliminarea integrală a
factorilor ce limitează accesul la educaţie;
- aplicarea măsurilor orientate către socializare şi asigurarea condiţiilor de integrare
a elevilor cu necesităţi educaţionale speciale şi disabilităţi specifice în instituţii de
învăţămînt obişnuite;
- asigurarea calităţii înalte a educaţiei prin îmbunătăţirea conţinutului procesului
educaţional şi a echipamentului necesar, calificării profesorilor şi asigurarea şcolilor cu
tehnologie informaţională;
- formarea deprinderilor de studiere continuă, asigurarea condiţiilor optime pentru
instruirea profesională continuă şi dezvoltarea sistemului de calificare, recalificare şi
instruire continuă pe parcursul întregii vieţi;
- promovarea în educaţie a spiritului solidarităţii între generaţii.
Asigurarea cu spaţiul locativ
Unul din principalele obiective ce ţine de asigurarea securităţii demografice îl
reprezintă asigurarea cu locuinţe sociale a persoanelor cu venituri mici şi mijlocii,
inclusiv a tinerilor, familiilor cu mulţi copii, invalizilor, persoanelor în etate fără
locuinţă. O altă prioritate este crearea condiţiilor financiare, juridice şi instituţionale
necesare pentru asigurarea accesului proprietarilor, posesorilor şi gestionarilor fondului
de locuinţe la creditele pe termen lung pentru efectuarea reparaţiei, reconstrucţiei
locuinţelor existente.
Asigurarea condiţiilor de locuire pentru cetăţenii din categoriile vulnerabile, atît în
partea integrală a fondului de locuinţe, cît şi în formaţiuni locative speciale, necesită
implementarea mecanismelor de acordare a unor subvenţii categoriilor de populaţie
socialmente vulnerabile în scopul obţinerii/păstrării locuinţelor sau susţinerea financiară
directă a familiilor şi persoanelor concrete.
În aspect restrîns, este de menţionat că în vederea realizării Programului de acţiuni
consacrate Anului Tineretului (anul 2008) au fost întreprinse măsuri privind asigurarea
cu spaţiu locativ gratuit a tinerilor specialişti, fiind adoptată Hotărîrea Guvernului „Cu
privire la asigurarea cu locuinţă gratuită a tinerilor specialişti cu studii superioare şi
postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi în cîmpul muncii în instituţiile
publice (bugetare) din sate (comune)” nr.1259 din 12.11.2008. Este un prim-pas din
partea statului de susţinere a tinerilor pentru a-şi organiza un trai stabil în localităţile
rurale în care muncesc.
Impactul acestor măsuri poate stimula crearea de noi familii în condiţii mai bune,
implicit contribuind la diminuarea emigraţiei şi la o creştere demografică. Incontestabil,
aceste eforturi proiectate în viitor pe alte dimensiuni financiare şi alte categorii de

30
populaţie, prin programe extinse şi durabile, vor contribui la creşterea potenţialului
uman, în special în localităţile rurale.
7. Politici familiale
Descrierea situaţiei
Recomandările ONU se referă la promovarea familiei prin capacitatea
organizaţională şi bugetară suficientă pentru a dezvolta în mod prioritar politicile
familiale şi pentru a asigura că întreaga legislaţie ia în consideraţie rolurile şi drepturile
familiei (Raportul Secretarului General al ONU, 2009).
Astfel, concepţiile privind politica familială trebuie să vizeze un ansamblu de
activităţi ce sunt elaborate special pentru a sprijini familiile, tratînd problemele cu care
familia se confruntă în relaţiile ei cu societatea. Priorităţile din domeniul familial sunt
bazate pe analiza situaţiei, rezumatul informaţiilor şi exemplelor de bună practică din
alte ţări, care au constituit surse de argumentare pentru direcţiile de orientare a
obiectivelor în temeiul următoarelor principii:
 Familia este instituţia de bază a societăţii care trebuie să constituie o prioritate în
dezvoltarea politicilor şi programelor naţionale, în special, a celor ce vizează
ameliorarea demografică;
 Familia trebuie privită ca o structură solidă, unică şi de neînlocuit sau urmează a tinde
la aceste caracteristici;
 Nevoile familiilor se schimbă în funcţie de factorii de dezvoltare şi cei contextuali;
 Familia este un partener esenţial în asigurarea membrilor săi cu educaţie, asistenţă
medicală, servicii sociale şi în alte funcţii esenţiale;
 Diferite familii au nevoi diferite;
 Politicile şi programele pot avea diferite consecinţe directe şi indirecte, intenţionate şi
neintenţionate asupra diferitor tipuri de familii.
Politica familială a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei indică
angajamentul faţă de familie şi promovează stabilirea măsurilor de protecţie a ei.
Familia este promovată ca o prioritate de politici şi asigură acel cadru juridic
conform căruia ea se consideră ca bază a societăţii cu drepturi şi roluri ce trebuie să fie
respectate şi dezvoltate. Sarcina de a dezvolta, implementa şi evalua politicile şi
programele familiale, determină necesităţile de mobilizare a resurselor din sectoarele
public şi privat, avînd obiectivele de facilitare a parteneriatelor şi colaborărilor cu
societatea civilă (ONG-uri, mediul academic, asociaţii profesionale, sindicate).
Noul ciclu strategic al priorităţilor în politicile familiale trebuie argumentat prin
analiza în timp a cursului şi a dimensiunilor fenomenului de nupţialitate şi a
comportamentului reproductiv, asociate cu efectele schimbărilor din domeniile ce
vizează dezvoltarea umană. Principala misiune a acestor politici trebuie să urmărească
realizarea principiilor de dezvoltare în baza resurselor demografice de calitate înaltă şi
în cantitatea suficientă pentru a face faţă provocărilor dezvoltării în noile condiţii de
orientare la UE.
Cercetările şi concluziile specialiştilor indică asupra faptului că familia devine tot
mai integrată în dinamica societăţii, fiind tot mai mult condiţionată de schimbările
economice şi sociale, devenind factorul de influenţă a evoluţiei societăţii de ansamblu.
La rîndul lor, schimbările valorice sunt considerate a fi cel mai adesea principalele
explicaţii pentru schimbările din comportamentele familiale.

31
 În familiile de tip tradiţional cea mai importantă cauză a apariţiei problemelor în
căsnicie este reprezentată de lipsurile materiale, urmată de sarcinile gospodăreşti şi
comportamentul copiilor. Dificultăţile financiare sunt considerate drept principala cauză
a problemelor de cuplu într-o măsură mai mare de către bărbaţi, în contextul în care, în
multe dintre familii, responsabilitatea asigurării necesarului material în gospodărie
aparţine în principal acestora.
În modelul familiei egalitare, în care este observată o mai mare flexibilitate din partea
celor doi parteneri, în care nu contează diviziunea tradiţională a muncii, cine conduce,
iar deciziile sunt luate în comun, transformarea structurală a valorilor familiale poate
oferi mai multă adaptivitate la schimbările economice şi politice nefamiliale.
Cel mai direct şi profund efect asupra familiei îl au consecinţele politicii de ocupare
a forţei de muncă, în domeniul sănătăţii, învatamîntului, a celei ce determină condiţiile
de locuit, ş.a. În situaţia de criză sau relansare sunt influenţate relaţiile individuale,
parentale, comportamentele nupţiale, ratele şi ritmurile căsătoriilor, divorţurilor, ratele
de fertilitate şi natalitate. În acest proces de adaptare familia trebuie privită din mai
multe puncte de vedere, atît la nivel de integrare macrosocială ca subiect de unitate
statistică cu implicaţii în fenomenele demografice şi sociale, cît şi la nivel microsocial,
cînd familia este asociată ca grup uman aflat în relaţii reciproce cu mediul social.
Nesiguranţa economică, dificultăţile materiale, "explozia" sărăciei, a fenomenului
şomajului au cumulat situaţii ce au avut impact asupra familiei, care prin
comportamentul reproductiv a influenţat negativ asupra indicatorilor demografici. Acest
efect se datorează faptului că vîrsta de căsătorie a tinerilor, vîrsta mamei la prima
naştere, durata vieţii cuplului familial, numărul de copii născuţi condiţionează, în mare
măsură, dimensiunea sporului natural al populaţiei.
În decursul perioadei de evidenţă statistică a nupţialităţii, începînd cu anul 1950,
poate fi constatat un grad de stabilitate a indicatorului ratei căsătoriilor numai în
perioadele de calm relativ social. În anii 1951-1958 ratele de căsătorie au crescut de la
8,7 la 11,5 de căsătorii încheiate într-un an calendaristic ce revin la 1000 locuitori, iar în
perioada reformelor şi instabilităţii, această rată a cedat pînă la cifra de 6,6 în anul 1964.
În următoarea perioadă a fost înregistrată creşterea acestui indicator pînă la valoarea de
12,1 în anul 1979, avînd ascendenţă treptată în perioada de relaxare socială. Timp de 10
ani, din anul 1984 rata de căsătorie a stagnat în jurul cifrei de 9,8-9,0, după care a
coborît în anul 2002 pînă la 5,8 căsătorii încheiate într-un an calendaristic, confirmînd
impactul proceselor din perioada de tranziţie. Acest nivel al nupţialităţii cu mici
progrese se restabileşte pînă în anul 2009 la nivelul ratei de 7,5.
În aspect general, rata de divorţialitate, începînd cu anul 1950, cînd deţinea
valoarea de 0,2, cu mici perioade de stagnare, a urmat cursul de majorare constantă, cu
creşteri esenţiale în anul 1992, astfel că în anul 2003 a atins valoare de 4,1- nivelul
maxim în toată perioada de evidenţă. Cursul de majorare a ratei de divorţialitate, cu
mici excepţii, s-a intensificat în perioada de mari schimbări sociale, începînd cu anul
1990.
Datele Recensamîntului populaţiei din 1989 indică ponderea de 68,5% a persoanelor
căsătorite, care în următorii 15 ani (Recensămîntul din anul 2004) a scăzut cu 10%, în
acelaşi timp s-a constatat creşterea ponderii persoanelor celibatare de la 17% la 25,9% .
În perioada anilor 1990-2009 numărul căsătoriilor pentru grupul de vîrstă de 20-24
ani a scăzut de 2,4 ori, iar a grupului cu vîrsta de 25-29 ani s-a menţinut în jurul de 8,5
mii căsătorii anual. O tendinţă mai nouă denotă faptul că numărul căsătoriilor la grupul
32
de persoane cu vîrsta de 30-34 ani este în creştere, fiind în anul 2009 mai mare de 1,2
ori faţă de situaţia în anul 1990. Aproape de 4 ori a scăzut numărul căsătoriilor la grupul
de vîrstă sub 20 ani. Tendinţele indicatorului a numărului căsătoriilor şi a vîrstei medii
de căsătorie au caracteristici similare pentru mediul rural şi mediul urban. Este în
creştere numărul căsătoriilor neînregistrate şi numărul naşterilor extraconjugale. În anul
2008 din totalul divorţurilor, 31,2% au intervenit după o perioadă de căsnicie mai mică
de 5 ani, urmate de căsătoriile desfăcute după o perioada cuprinsă între: 20 ani şi peste
(20,1%), 10-14 ani (15,6%), 5-9 ani (19,6%). Durata medie a căsătoriei desfăcute prin
divorţ a fost de 11 ani. Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au
reprezentat 29,7% din totalul divorţurilor, iar numărul copiilor minori afectaţi de
desfacerea acestor căsătorii a fost de 5119 persoane.
În opinia specialiştilor veniturile reduse şi lipsa locuinţei sunt principalele motive
care îi fac pe tineri să renunţe la formarea propriei familii, iar tendinţa de amînare a
căsătoriei se reflectă şi asupra vîrstei medii de căsătorie. De exemplu, în ultimii 5 ani,
cu 1 an a crescut la bărbaţi vîrsta medie de căsătorie (26 ani) şi s-a stabilit în jurul
vîrstei de 23 ani pentru femei. Toţi factorii de influenţă regresivă pentru familie
provoacă probleme în aspect demografic, cea mai importantă fiind problema natalităţii,
luînd în consideraţie că faţă de anul 1980, la etapa actuală, nivelul natalităţii s-a
diminuat de 2 ori şi este prognozată în continuă scădere pînă în anul 2050.
Pentru a promova familia ca o prioritate în politicile statului, necesită a depune
eforturi în scopul dezvoltării capacităţilor organizaţionale şi bugetare suficiente. Din
perspectiva sistemelor familiale, ca prioritate de abordare este bunăstarea familiei, ce
poate fi evaluată din punct de vedere al eficienţei cu care soluţiile politice facilitează
îndeplinirea sarcinilor familiale şi a funcţiilor familiei la diferite etape ale vieţii.
Scopurile generale ale politicii familiale sunt destinate sporirii bunăstării familiilor şi
a calităţilor individuale a membrilor ei prin promovarea unităţii, forţei şi rezistenţei
familiei, în temeiul principiilor de ajutorare reciprocă în situaţii grave şi problematice.
Acestea sunt condiţiile în care familia urmează să creeze un mediu sigur şi propice
pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor în baza unei legislaţii cu prevederi ferme şi
explicite asupra subvenţiilor familiale şi serviciilor sociale adresate familiei.
Principiile teoriei familiale indică faptul că politicile explicite sunt organizate în jurul
celor patru funcţii principale ale familiei: constituirea familiei, creşterea copiilor,
suportul financiar şi îngrijirea familiei.
Analiza demografică cuprinzătoare a populaţiei Republicii Moldova (Cartea Verde a
Populaţiei Republicii Moldova) indică faptul că numărul căsătoriilor a scăzut, rata
divorţurilor a crescut, iar numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei a crescut, în special
în zonele rurale. Problemele disocierii familiei s-au agravat şi mai mult din cauza
proceselor migraţionale, fiind afectată atît stabilitatea cuplului, cît şi relaţiile între
părinţi şi copii, relaţiile între membrii familiei din diverse generaţii. Iar experienţa
familiilor despărţite din motivul migraţiei devine un exemplu ce dezorientează tinerii,
care tot mai mult încep a desconsidera valorile familiale. Astfel, atenţia faţă de funcţia
constituirii familiei şi politica familială reprezintă un pas necesar în efortul de a controla
problemele demografice, ţinînd cont de procesele nefavorabile menţionate.
De asemenea, este recunoscut faptul că politica familială contribuie la schimbarea
contractului gender şi diviziunea muncii între sexe prin facilitarea reconcilierii dintre
muncă şi viaţa de familie. Deşi politicile guvernamentale au sarcina să asigure egalitatea
de gen, există încă diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei, mai ales pe piaţa forţei
33
de muncă, fiind înregistrate inegalităţi salariale bazate pe gen, acces la locuri de muncă
mai bune şi mai bine plătite, disponibile doar pentru bărbaţi, şi lipsa recunoaşterii
muncii neremunerate.
Obiectivul politicii familiale este de a facilita reconcilierea vieţii profesionale şi a
celei de familie şi de a promova echitatea de gen prin îmbunătăţirea oportunităţilor
ambilor părinţi de a participa la viaţa profesională şi de a avea grijă de copiii lor.
Politica familială trebuie să ofere o gamă largă de servicii şi beneficii pentru părinţii
încadraţi în cîmpul muncii, oferind posibilitatea unui număr tot mai mare de mame să
aibă acces la locuri de muncă.
Merită a fi menţionat că "Programul naţional de asigurare a egalităţii de gen în
Republica Moldova pe anii 2010-2015" este cuprinzător şi prevede un „mainstreaming”
comprehensiv în egalitatea de gen în documentele de politici din toate domeniile şi la
toate nivelurile de luare a deciziilor şi implementare. Scopul acestui program este de a
"asigura promovarea egalităţii de gen în viaţa economică, politică şi socială a femeilor
şi bărbaţilor, fiind esenţială pentru asigurarea respectării drepturilor omului".
Legislaţia cu privire la violenţa domestică este o componentă majoră a politicii
familiale. Spre deosebire de situaţia la noi, multe ţări încă mai depun eforturi pentru ca
violenţa domestică să fie recunoscută de către societăţile lor şi pentru ca politici în
domeniu să fie dezvoltate şi adoptate. Cadrul legal funcţional joacă un rol major în
definirea problemei, precum şi în stabilirea strategiilor de prevenire şi intervenţie. În
toate societăţile dezvoltate organizaţiile non-guvernamentale au un rol semnificativ în
lupta împotriva violenţei în familie, prin promovarea programelor şi campaniilor
educaţionale, efectuarea cercetărilor, instituirea serviciilor sociale pentru sprijinirea
victimelor (de exemplu, linii de asistenţă telefonică, serviciile de tip drop in/centru fix şi
adăposturi) şi pledarea pentru legislaţie corespunzătoare. Conform acestei experienţe
avansate urmează a fi dezvoltate reţelele de promovare a politicilor egalităţii de gen şi
susţinute iniţiativele comunitare pentru implementarea mai intensă a prevederilor
legislaţiei în domeniul gender.
A doua funcţie a familiei o reprezintă creşterea şi educaţia copiilor, asigurarea unui
mediu sigur şi prosper pentru aceasta. Politicile familiale sunt favorabile pentru
menţinerea valorilor familiale prin crearea unui mediu favorabil pentru copii. Domeniile
politicilor ce vizează creşterea şi educaţia copiilor includ planificarea familială şi
contracepţia, promovarea educaţiei parentale, promovarea implicării tatălui în creşterea
şi educaţia copiilor, prevenirea abandonului copiilor, promovarea dezinstituţionalizării
membrilor familiei, prevenirea sarcinilor la adolescente, promovarea implicării
părinţilor în educaţia copilului, prevenirea abuzului faţă de copii, sprijinirea familiilor
migrante şi a copiilor acestora şi dezvoltarea programelor de tip ”şcoală după şcoală”.
Lipsa educaţiei în domeniul planificării familiale, concepţiile greşite, precum şi
aprovizionările şi accesul insuficient la contraceptive explică motivul pentru care încă
se mai înregistrează un număr mare de sarcini nedorite, soldate cu întreruperi de sarcină.
Indiscutabil, educaţia parentală serveşte, atît ca o modalitate de prevenire, cît şi de
intervenţie, incluzînd cursuri de dezvoltare a copilului, îngrijirea copilului, nutriţie,
precum şi tehnici eficiente de disciplină. Extrem de recomandabile sunt cursurile de
educaţie prenatală, mai ales pentru cuplurile ce devin părinţi pentru prima dată şi pentru
părinţii adolescenţi, atît pentru mame cît şi pentru taţi. Cursurile prenatale au fost
elaborate şi implementate în mai multe instituţii medicale, în special în Chişinău, dar
acestea sunt insuficiente şi reţeaua specializată necesită extindere. Organizaţiile non-
34
guvernamentale, cum ar fi „Copil, Comunitate, Familie – Moldova”, sunt implicate în
furnizarea de cursuri de educaţie timpurie pentru părinţi, a căror experienţă trebuie
preluată şi dezvoltată printr-o reţea mai extinsă de astfel de organizaţii.
Educaţia şi informarea privind consecinţele abandonului copilului şi creşterii în
orfelinate ar trebui să fie acordată pentru a convinge părintele că copilul nu s-ar
"descurca mai bine în orfelinat", aceasta fiind concepţia depăşită a mentalităţii
postsocialiste şi dependente.
Deşi reglementările pentru casele de tip familial pentru copiii rămaşi fără îngrijire
părintească au fost dezvoltate de Guvern, începînd cu anul 2002, încă necesită
dezvoltare sistemul de monitorizare a calităţii asistenţei în acest tip de instituţii.
Fiecare copil are dreptul la protecţie împotriva tuturor formelor de abuz asupra
acestuia. Articolul 53 din Codul Familiei (Legea nr.1316-XIV din 26.10.2000) cu
privire la dreptul copilului la protecţie conţine o referinţă specifică (paragraful 4),
potrivit căreia copilul are dreptul la protecţie împotriva abuzurilor, inclusiv pedepse
fizice din partea părinţilor sau tutorilor. Articolul 62 din Codul Familiei stipulează faptul
că metodele de educaţie a copilului alese de părinţi ar trebui să excludă, printre altele,
orice tip de comportament abuziv (verbal, fizic sau psihic). Planul Naţional de Acţiuni
în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei împotriva copilului a fost elaborat în
2006, iar Conceptul Educaţiei Participative a fost elaborat în 2007 (Alianţa ONG-lor
active în domeniul Protecţie Sociale a Copilului şi Familiei, APSCF, 2008). Lipsa
statisticilor oficiale care să indice numărul copiilor supuşi zilnic la abuz în familie,
comunitate, instituţiile de educaţie şi de îngrijire nu permite a avea concluzii certe
asupra realităţii în acest domenii.
Migraţia internaţională este un fenomen de amploare ce afectează în proporţii majore
copiii din localităţile urbane şi rurale. Aproximativ 30% dintre copiii moldoveni trăiesc
fără unul sau ambii părinţi. Numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea părintească a crescut
considerabil din cauza migraţiei părinţilor. Unele surse administrative de informare
indicau că la 01.12.2009 în ţară erau 101886 (105458–în anul 2008) copii rămaşi fără
îngrijirea părintească, inclusiv 35092 (34491-în anul 2008) fără îngrijirea ambilor
părinţi, ultimii fiind plecaţi la muncă peste hotarele ţării.
Nu este acordată atenţie suficientă impactului psihosocial pe care migraţia îl are
asupra copiilor şi familiilor, precum şi sprijinului de care aceştia au nevoie pentru a se
adapta la acest proces. Drept urmare, o problemă majoră o constituie lipsa în şcoli sau
comunităţi a programelor de sprijin social pentru copiii şi părinţii din familiile cu
migranţi. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie în 2010 a efectuat un studiu care a
indicat faptul că migranţii se confruntă cu un risc sporit de a provoca probleme de
sănătate din cauza stresului mai mare la care sunt expuşi, lipsei de cunoaştere a
sistemului de sănătate în ţara de destinaţie, sau a lipsei de competenţe lingvistice. Astfel,
este necesară implementarea programelor educaţionale privind importanţa unui stil de
viaţă sănătos (de exemplu, examinări medicale regulate ca o strategie de prevenire) şi
sistemele de sănătate internaţionale.
Cea de-a treia funcţie a familiei constă în acordarea sprijinului financiar membrilor
săi. Politica familială trebuie să contribuie la atenuarea costurilor directe şi indirecte ale
familiei pe care le presupune creşterea copiilor prin alocaţii familiale şi subvenţii
acordate familiei pentru îngrijirea unui copil. Politica financiară familială sporeşte
controlul părinţilor asupra propriei lor vieţi şi libertatea de alegere a familiei. Aceasta
este divizată în diferite domenii de activitate: asigurare (asigurare parentală, pensia de
35
întreţinere a copilului, pensie de urmaş şi drepturile de pensie pentru anii de îngrijire a
copiilor), alocaţii în funcţie de mijloacele materiale (alocaţii pentru locuinţă, sprijin
financiar pentru întreţinerea copiilor proveniţi din familii divorţate şi alocaţii pentru
îngrijirea copiilor cu disabilităţi) şi alocaţii universale (alocaţie pentru copil şi alocaţie
pentru adopţie). Responsabilitatea societăţii constă în a sprijini şi, în caz de necesitate,
în a suplini părinţii, astfel încât drepturile şi interesele copilului să fie protejate pe
durata întregii copilării, să promoveze practici universale de asistenţă familială.
Cadrul politicilor familiale este considerat relativ extins în ceea ce priveşte acoperirea
şi subvenţiile acordate familiilor. Totuşi, subvenţiile sunt relativ mici şi ar trebui să
existe permanenta preocupare de majorarea lor. Mai mult decît atît, majoritatea
subvenţiilor sunt relaţionate cu încadrarea în cîmpul muncii, deşi în acelaşi timp, găsirea
şi păstrarea unui loc de muncă este mai dificilă în contextul economiei de piaţă.
În majoritatea ţărilor indemnizaţiile pentru al doilea, al treilea şi al patrulea copil
cresc. Studiile indică faptul că unele ţări ce oferă familiilor indemnizaţii mai mari
înregistrează rate mai înalte ale natalităţii (de exemplu, Franţa), decît cele în care
indemnizaţiile sunt mai mici (Spania, Polonia).
Ar fi benefică oferirea unei alocaţii pentru aranjamente de îngrijire individualizată a
copiilor sau a unei alocaţii destinate angajării unei bone calificate sau a unei persoane
(de exemplu, membru al familiei – bunic/ă), în scopul alocării fondurilor pentru
îngrijirea copiilor de către persoane fizice. Domeniul de îngrijire a copilului are un
potenţial considerabil de creare a locurilor de muncă. Această politică familială ar putea
constitui un instrument de combatere a şomajului şi asigura libera alegere a părinţilor şi
diversificarea aranjamentelor de îngrijire a copiilor.
Conform tradiţiilor, membrii familiei extinse, mai ales bunicile şi bunicii, sunt foarte
implicaţi în creşterea şi educaţia nepoţilor. Atunci cînd aceştia sunt disponibili, familiile
preferă să implice bunicii în educaţia copiilor datorită încrederii, confortului, şi din
motive financiare, dar, de asemenea, pentru a consolida legăturile de familie şi pentru a
creşte ataşamentul copilului faţă de bunicii săi. Este recomandată acordarea alocaţiilor
pentru a sprijini îngrijirea oferită de bunici, sporind astfel posibilitatea de a beneficia de
protecţie socială şi solidaritate intergeneraţională.
Părinţilor le revine responsabilitatea primară pentru dezvoltarea copilului lor şi
societatea ar trebui să îi sprijine în eforturile acestora. Concediul de maternitate,
paternitate şi parental de creştere şi îngrijire a unui copil biologic sau adoptat constituie
părţi importante ale politici familiale.
Concediul de paternitate promovează implicarea taţilor în creşterea şi îngrijirea
copilului încă de la naşterea acestuia. Taţii joacă un rol important în dezvoltarea
emoţională şi cognitivă a copiilor lor şi încurajarea implicării tatălui în îngrijirea
copilului de la naşterea lui sporeşte probabilitatea implicării ulterioare a tatălui în
creşterea şi educaţia copilului şi a creării unor legături strînse între ei. Acesta, de
asemenea, contribuie la dezvoltarea unei perspective asupra egalităţii de gen în viaţa de
familie, precum şi la locul de muncă.
În mod similar, concediul parental şi cel medical ar trebui să includă prevederi
specifice pentru implicarea tatălui (nu doar a mamei) în creşterea şi îngrijirea unui copil
sau a unui membru al familiei bolnav/cu disabilităţi.
Acţiuni universale de asistenţă familială trebuie orientate către fiecare familie, fără
excepţii sau restricţii, recunoscînd familia ca un bun comun şi, prin urmare, să sprijine
toate familiile, să nu se limiteze exclusiv la ajutorul social pentru familiile defavorizate.
36
 Serviciile de îngrijire şi educaţie timpurie reprezintă o altă dimensiune importantă a
politicii familiale. Politica familială trebuie să aloce fonduri pentru dezvoltarea unei
varietăţi de centre publice şi private de îngrijire a copiilor de înaltă calitate. Ca parte a
sprijinului acordat de politica familială părinţilor încadraţi în câmpul muncii, Consiliul
Europei (2002) a recomandat ca statele membre să ofere servicii de îngrijire a copiilor
pentru "cel puţin 33% din copiii cu vîrsta de pînă la trei ani şi pentru cel puţin 90% din
copiii cu vîrsta cuprinsă între trei ani şi cea de şcolarizare obligatorie".
Serviciile publice de îngrijire a copiilor subvenţionate au două obiective principale:
să sprijine părinţii ce sunt activi din punct de vedere economic şi să acorde şanse egale
tuturor copiilor, indiferent de mediul din care provin, întrucît serviciile pentru copiii sub
vîrsta şcolarizării obligatorie implică elemente, atît de îngrijire, cît şi de educaţie.
În anul 2009 în Moldova 75% dintre copii au frecventat grădiniţa (UNICEF, 2010).
Cu toate acestea, 1 din 4 copii de vîrstă fragedă şi mai mult de jumătate din copiii sub 5
ani nu au acces la educaţie timpurie. Proiectul "Educaţie pentru Toţi - Iniţiativa de
Acţiune Rapidă" cu sprijinul UNICEF în calitate de agenţie de coordonare urmăreşte
creşterea accesului la educaţie preşcolară de calitate fiind realizat de Ministerul
Educaţiei în parteneriat cu autorităţile publice locale.
Cea de-a patra funcţie a familiei este funcţia de îngrijire a familiei, referindu-se la
îngrijirea de sănătate a familiei, îngrijirea membrilor familiei cu diferite grade de
disabilitate şi boli cronice şi a membrilor vîrstnici ai familiei.
Cercetările indică faptul că atunci cînd familia adoptă comportamente sănătoase (de
exemplu, consumul alimentelor sănătoase, efectuarea exerciţiilor fizice, efectuarea
examenelor medicale periodice) sănătatea membrilor săi este mult mai bună. Mai mult
decît atît, încurajarea familiei de a fi un partener în îngrijirea sănătăţii membrilor săi
determină o mai bună stare generală de sănătate.
La moment se înregistrează o tranziţie a conceptului de disabilitate de la "modelul
medical" al disabilităţii la "modelul social" care sporeşte funcţionalitatea individului şi
reduce presiunea asupra familiei. Modelul social al disabilităţii identifică obstacolele
sistemice, atitudinile negative şi excluderea de către societate, Astfel, sarcinile se axează
asupra schimbărilor necesare în societate în ceea ce priveşte atitudinea, sprijin social,
informaţie, utilizarea limbajelor corespunzătoare sau a nivelurilor (de exemplu,
simplitatea limbajului), structuri fizice (de exemplu, clădiri cu intrare cu pantă şi lifturi),
ore de muncă flexibile pentru persoanele cu nevoi speciale.
Numărul şi calitatea serviciilor destinate persoanelor cu disabilităţi sau boli cronice
şi familiilor acestora sunt foarte limitate şi, prin urmare, de cele mai multe ori, cea mai
mare parte a îngrijirii este oferită de către membrii familiei. Politica familială ar trebui
să includă prevederi care să stabilească alocaţiile bugetare orientate spre aceste familii,
atît în ceea ce priveşte mijloacele financiare necesare pentru a susţine îngrijirea pe care
o oferă (subvenţii, alocaţii pentru familie, includerea anilor de îngrijire în vechimea de
muncă/pensie), precum şi pentru dezvoltarea şi furnizarea serviciilor de sprijin.
Numărul serviciilor de asistenţă de înaltă calitate acordată vîrstnicilor este încă limitat,
ceea ce determină lipsa încrederii în instituţiile publice responsabile de acest grup de
vîrstă. Această situaţie, alături de cutumele culturale ce sugerează că cea mai bună
îngrijire este furnizată de către membrii familiei (şi stigmatizarea îngrijirilor
instituţionale), determină ca cea mai mare parte a îngrijirii persoanelor în etate să fie
furnizată de către membrii familiei. Astfel, îngrijirea membrilor vîrstnici ai familiei este
percepută ca un semn de dragoste, respect şi datorie de familie.
37
 Asistenţa copilului cu disabilităţi este în mare parte predominată de servicii
rezidenţiale şi aceasta se datorează faptului că asistenţa rezidenţială este singura formă
dezvoltată în sistem curent.
Dezvoltarea şcolilor inclusive şi a programelor de instruire profesională destinate
copiilor şi adulţilor cu disabilităţi, oferirea reducerilor de impozite pentru companiile
care îi angajează şi acordarea sprijinului în găsirea unui loc de muncă ar trebui, de
asemenea, să fie incluse în prevederile politicii familiale.
În cadrul educaţiei pentru viaţa de familie persoanele ar trebui să fie informate despre
diferite tipuri de disabilitate. Este recomandată desfăşurarea campaniilor naţionale de
educare a oamenilor referitor la acest subiect, de reducere a discriminării şi de informare
a familiilor referitor la serviciile disponibile.
Este necesară ajustarea curriculum-ului pentru a corespunde nevoilor copiilor cu
disabilităţi şi existenţa personalului calificat necesar pentru asigurarea educaţiei
incluzive. De asemenea, o importanţă mai mare trebuie acordată cadrului juridic pentru
evaluarea copiilor cu disabilităţi şi includerea acestora în sistemul general de educaţie.
La nivel de reabilitare şi sprijin, încă lipseşte cadrul strategic general şi a unui concept
clar de integrare socială, reabilitare, sprijin familial, etc.
Obiective pentru promovarea politicilor familiale
Pe plan general politica ce se referă la familie întruneşte în mod coerent ansamblul
de masuri şi programe integrate în cadrul legislativ adecvat al cărui subiect este modul
în care aceste acţiuni determină condiţiile de existenţa ale familiei.
Prin politici familiale activitatea guvernamentală realizează scopul de promovare a
programelor ce ţin de educaţia pentru viaţa de familie, planificarea familială, îngrijirea
copilului, adopţia, asigurarea socială, asistenţa financiară, programele de dezvoltare a
copilului, programele de educaţie pentru taţi. Referinţa de bază a acestor opţiuni se
orientează la obiective separate dar interdependente, ce vizează aspectele de îngrijire a
familiei, sărăcia, violenţa domestică, planificarea familială şi unitatea relaţiilor între
membrii din diferite generaţii ş.a.
Politicile şi reglementările care au impact direct sau indirect asupra familiilor trebuie
să fie examinate periodic. De asemenea, este necesar să fie stabilite mecanismele legale
şi procedurale de coordonare în afara barierelor administrative.
În Republica Moldova, ca şi în alte ţări din regiune, numărul programelor
educaţionale şi a serviciilor axate în mod special asupra familiei este limitat. Totuşi
trebuie menţionat că la nivel universitar există catedre de psihologie, sociologie sau
asistenţă socială, programe axate pe familii, cum ar fi ştiinţa despre familie, psihologia
familiei sau consiliere familială nu sunt operaţionalizate, aceasta avînd drept rezultat un
deficit de specialişti şi practicieni în domeniul familiei.
Unul din subiectele prioritare ale domeniului trebuie să abordeze instruirea
universitară şi dezvoltarea unui masterat în ştiinţa familiei sau consiliere familială
pentru pregătirea specialiştilor în domeniul familiei şi a consilierilor de familie care ar
avea cunoştinţele şi competenţele specifice pentru a lucra cu întregul sistem al familiei.
Acest fapt ar permite implementarea serviciilor sociale pentru familii.
Deşi cercetarea asupra stării familiei şi poziţionarea ei în condiţiile societăţii curente
este practicată, aceasta necesită sistematizare şi dezvoltare conform practicilor
internaţionale şi cerinţelor curente de soluţionare a problemelor. Efectuarea studiilor
prin aplicarea metodelor multidimensionale (cantitative şi calitative) şi cu multipli

38
subiecţi (părinţi, copii), ar oferi o analiză cuprinzătoare a problemelor cu care se
confruntă familiile, care ar fi baza de argumentare a programelor familiale.
Este necesară efectuarea cercetărilor la nivel naţional pentru a îmbogăţi literatura de
specialitate relativ limitată ce abordează familiile şi utilizarea acestora pentru
dezvoltarea politicii sociale, cu subiecte de bază axate pe familie şi valorile ei.
Întrucît principalele prevederi ale legislaţiei privind politica familială în Republica
Moldova sunt axate pe subvenţii acestea trebuie să fie dezvoltate, evaluate şi actualizate
periodic. Este recomandabilă efectuarea tranziţiei de la serviciile sociale înalt
specializate la serviciile sociale specializate în baza clasificărilor incluse în "Programul
naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale" (H.G. nr.1512 din
31.12.2008), precum şi plasarea accentului pe servicii sociale comunitare. Astfel, un
obiectiv al strategiei pe termen scurt ar fi dezvoltarea şi organizarea unor astfel de
servicii, în timp ce pe termen lung este necesară menţinerea programelor prin găsirea
mecanismelor de auto-menţinere a surselor de finanţare, evaluarea periodică a acestora,
revizuirea şi îmbunătăţirea lor în dependenţă de nevoile familiei.
Astfel, în scopul dezvoltării măsurilor de soluţionare a problemelor familiei, în
conformitate cu cele patru funcţii principale ale ei, sunt justificate următoarele obiective
generale în aspectul de constituire a familiei, creşterii copiilor, suportului financiar şi
îngrijirii familiei:
 Educaţia pentru viaţa de familie introdusă la diferite niveluri de instruire (de
exemplu, universităţi, şcoli, centre comunitare, spitale), cu o componentă de prevenţie
privind căsnicia şi relaţiile de familie, pentru a asigura instruirea referitoare la
funcţionarea familiei, abilităţii de management al conflictului, aspectele legate de
îngrijirea copiilor, etc.;
 Consilierea premaritală şi maritală - ca activitate de prevenire şi intervenţie, să fie
oferită indivizilor, cuplurilor şi familiilor. Grupurile de sprijin sunt, de asemenea,
necesare pentru cuplurile ce se confruntă cu probleme specifice (de exemplu,
invaliditate, imigrare), pentru a asigura promovarea şi menţinerea calităţii căsniciei,
stabilitatea şi satisfacţia maritală;
 Promovarea egalităţii de gen în cadrul familiei prin educarea indivizilor privind
aspectele ce ţin de rolurile de gen, cum ar fi diviziunea muncii, negocierea şi
mecanismele de conducere în sistemul familial;
 Promovarea implicării mai largi a tatălui în creşterea copiilor prin acordarea
concediului plătit de paternitate şi a concediului pentru creşterea copilului cu
prevederi speciale pentru taţi;
 Concediu medical acordat femeilor şi bărbaţilor pentru îngrijirea unui membru al
familiei bolnav/cu disabilităţi;
 Ore de muncă flexibile pentru a facilita procesul de creştere a copiilor;
 Plată/remunerarea egală pentru femei şi bărbaţi;
 Educaţia pentru viaţa de familie (prevenire) – un modul specific aspectul violenţei
ar putea fi abordat în cursurile universitare, la liceu, centre comunitare, instituţii de
asistenţă medicală;
 Politici pentru depistarea, raportarea, intervenţia şi follow-up-ul precoce în violenţa
domestică: stabilirea prin lege a pedepselor grave pentru agresori, monitorizarea
eforturilor de aplicare a legii;

39
  Dezvoltarea şi menţinerea programelor de prevenire şi intervenţie în cazurile de
abuz domestic, ce presupune crearea adăposturilor pentru victime şi copiii lor
(asigurarea acestora, de asemenea, cu alimente, terapie individuală/de grup,
instruire/consiliere financiară, consiliere juridică), programe de management a
victimelor violului, linii de asistenţă telefonică; consiliere individuală/de grup, sprijin
pentru sănătatea mintală (pentru a reduce stigmatizarea socială, în special în caz de
viol, atunci cînd victimele nu raportează abuzul). Pentru agresori - stabilirea
programelor obligatorii ce vizează dezvoltarea abilităţilor eficiente de gestionare a
conflictelor; consiliere individuală şi de grup, instruire;
 Dezvoltarea şi menţinerea programelor de prevenire şi intervenţie în cazuri de abuz
de alcool şi droguri;
 Educarea populaţiei generale privind riscurile şi consecinţele alcoolismului (de
exemplu, campanii în şcoli, comunităţi);
 Programe de prevenire în cadrul cărora ar putea fi oferită consiliere individuală,
familială şi de grup pentru grupurile de risc (de exemplu, adolescenţii ce au în familie
alcoolici);
 Programe de intervenţie - consiliere a indivizilor, cuplurilor, familiilor, grupuri de
sprijin.
În conformitate cu necesităţile de dezvoltare a programelor de creştere şi educare a
copiilor urmează a fi întreprinse un şir de activităţi privind formarea şi funcţionarea
familiei.
1.Constituirea familiei, educaţia parentală
a. Educaţia pentru viaţa de familie – modul de planificare familială (prevenirea şi
soluţionarea conflictului şi a disocierii);
b. Promovarea politicilor de finanţare şi subvenţionare a tehnicilor de contracepţie -
pentru a preveni sarcinile nedorite şi abandonul copiilor în mediul urban şi în special în
mediul rural (intervenţie/prevenirea sarcinilor ulterioare la adolescenţi);
c. Educaţie parentală - axată pe educaţia parentală, dezvoltarea copilului, îngrijirea
copilului, nutriţie (prevenirea malnutriţiei); tehnici de disciplină, drepturile copilului;
d. Educaţie pentru viaţa de familie cu accent pe planificare familială şi diferite tipuri
de contracepţie (în instituţii de învăţămînt, spitale, biblioteci, centre comunitare);
e. Încurajarea părinţilor adolescenţi să-şi continue studiile şi să fie înrolaţi în şcoală.
Acordarea de sprijin financiar şi insistarea ca părinţii adolescenţi să locuiască cu părinţii
lor pentru a spori probabilitatea ca aceştia să-şi continue studiile;
f. Seminare obligatorii pentru părinţii adolescenţi (mame şi taţi) privind îngrijirea şi
dezvoltarea copilului. Acordarea unui sprijin financiar bunicilor implicaţi în creşterea
nepoţilor - "concediu pentru bunici", întîlniri cu bunicii, grupuri de suport;
g. Educaţie parentală - modul de educaţie parentală, tehnici de disciplină, reducerea/
eliminarea pedepsei fizice, strategii de gestionare a conflictelor şi negociere;
h. Educaţie pentru viaţa de familie cu accent asupra problemelor migraţiei şi
consecinţelor sale asupra familiilor. Organizarea seminarelor de informare cu privire la
impactul migraţiei asupra familiilor şi copiilor, înainte ca migraţia să se producă, de
exemplu, la ambasade în momentul ridicării vizelor, în şcoli ( prevenire).
2. Creşterea copiilor
a. Formarea condiţiilor de sporire a gradului de participare a tatălui la naşterea
copiilor săi, ce sporeşte implicarea tatălui şi contribuie la crearea unor legături strînse cu
40
propriul copil. Participarea împreună cu soţia la cursurile de educaţie prenatală (cupluri
ce devin părinţi pentru prima dată);
b. Acordarea concediului de paternitate plătit pe o perioadă de două săptămâni în
conformitate cu recomandarea Comisiei Parlamentului European pentru Drepturile
Femeii şi Egalitatea între Sexe;
c. Educaţia parentală privind importanţa implicării părinţilor în educaţia copilului, ca
un mecanism de prevenire şi intervenţie;
d. Politici de implicare a părinţilor în activitatea şcolară a copilului, stipulînd ca
profesorul să implice părintele în educaţia copilului. Organizarea şedinţelor, informarea
părinţilor, utilizarea buletinelor informaţionale;
e. Instituirea seminarelor obligatorii privind consecinţele abandonului copilului şi a
creşterii în orfelinate; utilizarea clipurilor video, invitarea specială, inclusiv a altor
orfani şi specialişti; oferirea instruirii profesionale şi a priorităţii de încadrare în cîmpul
muncii, precum şi acordarea subvenţiilor pentru a încuraja familia să păstreze copilul;
f. Înlocuirea instituţionalizării copiilor abandonaţi cu asistenţa maternală, adopţia şi
asistenţa de tip familial;
g. Politici de raportare obligatorie a abuzului faţă de copil - pentru profesori, alţi
specialişti în domeniul serviciilor sociale (prevenire/depistare precoce/intervenţie) -
legea ar trebui să stipuleze consecinţele pentru agresori, scoaterea copilului din
situaţia/familie, în caz de necesitate, şi plasarea acestuia în serviciul de asistenţă
parentală profesionistă; monitorizarea eforturilor de aplicare a legii;
3. Suportul financiar
a. Dezvoltarea cadrului de alocare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, pentru a
contribui la atenuarea costurilor directe şi indirecte ale familiei pe care le presupune
creşterea copiilor. Aceasta trebuie să compenseze costurile economice ale creşterii
copiilor şi să ofere persoanelor resursele economice necesare pentru a avea copii;
b. Valorificarea experienţei din alte ţări privind stabilirea alocaţiilor pentru
aranjamente de îngrijire individualizată a copiilor/alocaţie pentru angajarea unei bone
calificate - alocarea fondurilor pentru îngrijirea copiilor de către persoane fizice.
Creşterea, atît a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, cît şi a concesiilor fiscale ajută
familiile să acopere costurile legate de aranjamentele de îngrijire individualizată a
copilului (de exemplu, bunici).
Condiţiile de acordare a concediului de maternitate, paternitate de creştere şi îngrijire
a unui copil biologic sau adoptat urmează să includă reglementările dreptului la:
c. Concediu de creştere a copilului (pentru mame, taţi, bunici);
d. Concediu medical plătit integral – luat de mama sau tata pentru a avea grijă de un
copil bolnav/cu disabilităţi;
e. Asigurarea/sporirea programelor de lucru flexibile/”prietenoase” familiei pentru
părinţii cu copii mici (sub vîrsta de şase ani). Recompensarea la nivel comunitar a
companiilor/instituţiilor (de exemplu, premii) care fac acest lucru ca alţii să facă la fel;
f. Finanţarea programelor de sprijinire a familiilor migrante şi copiilor acestora.
Furnizarea consilierii/sprijinului individual/de grup pentru copii şi soţi, pentru bunici în
calitatea lor de îngrijitori;
h. Alocarea fondurilor necesare dezvoltării programelor de prevenire şi intervenţie
în cazurile de abuz asupra copilului. Crearea adăposturilor pentru victime ce ar oferi, de
asemenea, consiliere individuală şi de grup, precum şi programe obligatorii pentru
agresori privind managementul conflictelor (de rînd cu terapia individuală/de grup),
41
 i. Dezvoltarea programelor de tip şcoală după şcoală – furnizarea activităţilor
educaţionale şi recreative şi prevenirea delincvenţei şi a abuzului de droguri.
În acest scop politicile de alocare a fondurilor în soluţionarea problemelor familiale
trebuie să fie destinate prioritar pentru politici de alocare a fondurilor în scopul
dezvoltării programelor de tip şcoală după şcoală.
Dezvoltarea serviciilor de îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor va include:
a. Servicii publice de îngrijire a copiilor subvenţionate (nici o taxă/taxe mici). De
instituţiile internaţionale de profil se recomandă ca statele să ofere servicii
subvenţionate de îngrijire a copiilor pentru cel puţin 33% din copiii cu vîrsta de pînă la
trei ani şi pentru cel puţin 90% din copiii cu vîrsta cuprinsă între 3 şi 6 ani;
b. Politici de alocare a fondurilor pentru dezvoltarea unei game variate de centre
publice şi private de îngrijire a copiilor, serviciile de îngrijire şi educaţie timpurie a
copilului, programe şcolare complete şi programe de lucru complete, ce să ofere ore
flexibile şi extinse pentru a se adapta la părinţii care lucrează;
c. Distribuirea alocaţiilor în funcţie de mijloacele materiale/venituri (alocaţii pentru
locuinţă destinate familiilor cu copii, compensarea cheltuielilor pentru alimentaţia
copilului în primul an de viaţă, plata în avans pentru întreţinea copilului făcută către
părintele căruia i-a revenit custodia şi alocaţii pentru îngrijirea copiilor cu disabilităţi);
4. Promovarea familiei ca partener în îngrijirea sănătăţii familiei:
a. Modul de educaţie pentru viaţa de familie şi consilierea cu accent pe stiluri de viaţă
sănătoase (de exemplu, alimentaţie, exerciţii fizice, examene medicale regulate);
b. Furnizarea consilierii individuale, de cuplu/familie şi/sau de grup în spitale sau în
centre comunitare pentru persoanele cu anumite boli (de exemplu boli cronice sau
genetice), pentru membrii familiilor acestora, precum şi pentru cei ce sunt expuşi
riscului de a dezvolta anumite boli (de exemplu, cancerul, diabet zaharat).
Pentru dezvoltarea programelor de îngrijire a membrilor familiei cu disabilităţi sunt
necesare următoarele activităţi:
c. Dezvoltarea programelor educaţionale referitoare la diferite tipuri de disabilitate;
d. Furnizarea consilierii individuale, de cuplu şi de familie, precum şi grupuri de
sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale;
d. Acordarea asistenţei financiare pentru îngrijirea membrilor familiei cu disabilităţi
(copii şi adulţi), acordarea subvenţiilor şi/sau a alocaţiilor pentru familiile ce îngrijesc
un membru cu disabilităţi şi permiterea includerii anilor de îngrijire în vechimea de
muncă/pensie;
e. Dezvoltarea şcolilor inclusive;
f. Implementarea programelor de formare profesională destinate persoanelor cu nevoi
speciale, acordarea reducerii de impozit şi a altor stimulente financiare pentru
companiile care îi angajează;
h. Educaţie pentru viaţa de familie: educarea persoanelor referitor la nevoile şi
resursele persoanelor în etate; campanii mass media de reducere a stigmatizării;
i. Întrucît îngrijirea părinţilor în vîrstă ar putea exercita presiune asupra generaţiei de
mijloc ("generaţia sandwich"), care trebuie, de asemenea, să îngrijească de proprii copii,
politica familială trebuie să ofere protecţie socială prin compensarea financiară a acestui
proces de îngrijire, contribuind astfel la sporirea solidarităţii intergeneraţionale;
î. Furnizarea serviciilor de sprijin pentru persoanele în vîrstă şi pentru îngrijitorii lor
(consiliere, grupuri de suport, servicii de tip respite, după exemplul ţărilor vestice, unde
există de mult timp locuri, care dau familiei dreptul de a face pauză, de a avea weekend-
42
uri sau chiar vacanţe, avînd posibilitatea de a lăsa bolnavul în instituţiile de tip respite
cîteva ore pe zi, cîteva zile sau durate mai lungi) ş.a.
j. Implementarea mecanismelor de colaborare multisectorială (asistenţă socială,
medicală, educaţională) privind depistarea, îngrijirea şi protecţia copiilor aflaţi în
dificultate.
8. Estimarea impactului şi costurile financiare
Efectul general al măsurilor prevăzute de Strategie va fi evaluat prin analiza
principalelor efecte ale impacturilor economice şi utilizării resurselor financiare din
contul bugetului public naţional şi altor surse legale.
De altfel, impactul major al politicilor demografice propuse va fi mult mai amplu,
fiind influenţată societatea în general, depăşind sfera impactului financiar, deoarece
costurile economice includ toate costurile suportate de societate în activităţile derulate
pentru ameliorarea demografică.
Scopul general al evaluării impactului bazat pe o monitorizare riguroasă constă în
aprecierea periodică a măsurilor, prin care au fost atinse obiectivele şi s-au obţinut
rezultatele preconizate, realizînd activităţile şi utilizînd mijloacele/resursele stabilite.
Evaluările vor fi utilizate ca surse iniţiale pentru îmbunătăţirea performanţei
implementării, servind exemple la elaborarea şi planificarea viitoarelor activităţi, sau la
continuarea acţiunilor programate.
Fiecare evaluare trebuie să elucideze realizarea unor obiective clare şi scopuri
primare declarate. Evaluarea progresului implementării a planificărilor strategice va
oferi informaţii factorilor de decizie pentru fiecare stadiu de intervenţie şi pentru a
indica direcţia dezvoltării activităţilor întreprinse.
Evaluarea are următoarele scopuri principale:
- sistematizarea experienţei pentru a îmbunătăţi atît planificarea, cît şi rezultatele;
- măsurarea schimbărilor aduse de implementarea acţiunilor planificate sau iniţiate
pe parcursul perioadelor stabilite, pozitive sau negative;
- oferirea posibilităţii de a cunoaşte activităţile întreprinse în mod transparent.
Evaluarea finală a implementării acţiunilor va avea scopul de stabilire a gradului
de realizare a obiectivelor şi sarcinilor în vederea obţinerii eficienţei rezultatelor
scontate. Sinteza şi analiza informaţiilor privind procesul de implementare pentru
creşterea gradului impactului rezultatelor obţinute vor servi abordărilor strategice
ulterioare.
Analizele şi evaluările se vor baza pe principiul încurajării tuturor factorilor
interesaţi în furnizarea informaţiilor veridice şi transparente.
Astfel, estimarea impactului va fi efectuată de fiecare autoritate administrativă
centrală de specialitate cu atribuţii în domeniile de competenţă referitoare la problemele
populaţiei. Evaluările periodice şi finale pentru sinteză vor fi prezentate Ministerului
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care are responsabilitatea de evaluare a
impactului asupra situaţiei sociale în funcţie de tendinţele proceselor demografice şi de
monitorizare a indicatorilor relevanţi. Prin efectuarea analizei specifice şi de apreciere a
gradului de aliniere la cadrul macroeconomic şi alte politici publice, Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei va avea sarcina de a prezenta rapoartele respective
Guvernului, Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare, altor organe de conduce
re conform reglementărilor în vigoare.
Costuri financiare
43
 Costurile financiare, din perspectiva analizei de impact, legate de aplicarea
deciziilor şi conform acţiunilor planificate, au fost estimate şi prevăzute în Planul de
acţiuni de implementare a Strategiei.
Sursele şi volumul de finanţare ale acţiunilor planificate au fost determinate în
coerenţă cu documentele de politici ale domeniului de profil pe perioada previzibilă şi
includ finanţarea din bugetul de stat, bugetele autorităţilor publice locale, asistenţa
externă şi alte surse legale.
Determinarea acţiunilor prioritare şi finanţarea lor în planul strategic de cheltuieli
pentru distribuirea resurselor bugetare pe domenii în timp va fi efectuată conform
volumului finanţării instituţionale şi plafonărilor de cheltuieli, ce sunt planificate în
Cadrul de cheltuieli pe termen mediu în vigoare, iar finanţarea anuală a măsurilor va fi
efectuată în limita alocaţiilor în bugetul public naţional pentru domeniile respective.
Unele estimări sunt incluse prin determinarea exactă a costurilor de implementare,
fiind posibilă estimarea concretă a necesarului de mijloace financiare la etapa înaintării
propunerilor. În alte cazuri, costurile financiare reprezintă estimări aproximative, care
au fost elaborate în faza de prevedere a acţiunilor, cînd aprecierea volumului finanţării
nu era posibilă din motive justificate. În situaţie de caz, fiind imperativă realizarea unor
măsuri ce nu au acoperire financiară, urmează a fi iniţiată identificarea surselor de
finanţare suplimentară, inclusiv prin apelarea la suportul partenerilor externi.
9. Rezultatele scontate şi riscurile
Prin implementarea măsurilor incluse în Strategie pentru perioada următorilor 15 ani
urmează a fi realizate obiectivele de promovare a politicilor socio-economice destinate
ameliorării condiţiilor de trai ale familiilor, asigurării suportului adecvat din partea
statului în vederea obţinerii redresării demografice.
Prin utilizarea mecanismelor eficiente de coordonare a proceselor de gestionare şi
monitorizare în domeniul demografic, alocarea în acest scop a volumului corespunzător
de finanţare pentru măsurile întreprinse, eforturile vor fi canalizate la obţinerea
următoarelor rezultate:
 îmbunătăţirea indicatorilor securităţii demografice prin majorarea treptată a
nivelului natalităţii, descreşterii nivelului mortalităţii şi a sporului natural negativ;
 constituirea unui sistem eficient de gestionare, cadrului juridic corespunzător şi de
personal calificat pregătit pentru realizarea politicilor demografice cu utilizarea eficiente
a mijloacelor financiare din surse interne şi externe;
 sporirea eficacităţii sistemelor de protecţie socială adaptate la realităţile proceselor
şi structurii demografice în schimbare, determinarea soluţiilor pentru obţinerea
stabilităţii şi durabilităţii sistemului public de asigurării sociale;
 instituirea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi educarea copiilor, îmbinate cu
posibilităţile de realizare profesională şi acţiuni de echilibrare pe plan familial şi
profesional;
 condiţii pentru dezvoltarea capitalului uman suficient şi calitativ, cu capacităţi
competitive pe măsura unei conexiuni eficiente între oferta şi cererea pe piaţa forţei de
muncă, ocuparea raţională a braţelor de muncă;
 cadrul instituţional şi financiar pentru dezvoltarea capacităţilor ce ţin de sănătatea,
educaţia şi protecţia socială, securitatea ecologică şi alimentară în vederea evitării
diminuării nejustificate a populaţiei;

44
  dispunerea de politici funcţionale pentru promovarea unei îmbătrîniri active în
condiţii de schimbare a structurii populaţiei;
 reducerea fluxurilor emigraţionale şi a dezechilibrelor interne din cauza
depopulării la sate, combinate cu politici echilibrate privind imigrarea;
 condiţii prestabilite de asigurare a protecţiei sociale a lucrătorilor emigranţi şi a
membrilor familiilor lor;
 oferta cadrului de servicii preferenţiale de angajare pentru tineri familişti ce au la
întreţinere copii şi soţii în concediu de maternitate;
 asigurarea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi în domeniile definitorii,
promovarea efectivă a principiilor nondiscriminatorii;
 mecanisme eficiente de asigurare cu spaţiul locativ social pentru persoanele cu
venituri mici şi mijlocii, inclusiv a tinerilor, familiilor cu copii, invalizilor, persoanelor
în etate fără locuinţă;
 funcţionarea eficientă a sistemului de cercetare ştiinţifică şi statistică cu profil
demografic (Centrul de studii demografice, mecanisme de prognozare demografică
funcţionale, baze de date demografice complete şi operaţionale).
Riscuri demografice:
Procesul de realizare a sarcinilor Strategiei se va confrunta cu mai multe obstacole,
recunoaşterea cărora constituie o condiţie necesară de eliminare cît mai reuşită a
următoarelor fenomene defavorabile:
- depopularea în continuare prin scăderea ratei natalităţii şi a ratei fertilităţii,
creşterea ratei mortalităţii;
- diminuarea ponderii copiilor în numărul total al populaţiei;
- scăderea numărului de născuţi în familie şi creşterea ponderii cuplurilor, care nu
doresc să aibă copii, sau care amînă venirea primului copil şi următorilor copii;
- majorarea numărului de pensionari în următorii anii din contul generaţiilor născute
în anii 1948-1950, care numeric sînt de 2-3 ori mai mari decît următoarele;
- îmbătrînirea forţei de muncă şi problemele productivităţii muncii, insuficienţa
capitalului uman pentru dezvoltarea durabilă a ţării;
- resurse limitate necesare susţinerii păturilor defavorizate ale populaţiei;
- emigraţia necontrolată a forţei de muncă şi „exodul creierilor”;
- distribuirea iraţională a populaţiei pe medii de reşedinţă cu implicaţii majore pentru
politicile de ocupare a forţei de muncă în mediul rural, cît şi în sectoarele de producţie
alternative agriculturii;
- persistenţa problemei privind ineficienţa mecanismelor de evidenţă şi monitorizare
a întregului flux migraţional;
- gestionarea ineficientă a bazei de date cumulative privind completarea cotei
imigraţionale, a evidenţei nominale la schimbarea statutului migranţilor ş.a.;
- calitatea vieţii nesatisfăcătoare a persoanelor cu disabilităţi (lipsa accesului egal şi
coeziunii);
- impactul problemelor de mediu asupra sănătăţii şi managementul situaţiilor de
criză, protecţiei civile (în cazurile de inundaţii, fenomene seismice, secetă,
biodiversiune, riscurilor ce decurg din atacurile teroriste etc.).

45
 10. Etapele de implementare
Abordarea complexă şi multisectorială a problemei securităţii demografice, prin
prisma tuturor factorilor de influenţă asupra proceselor demografice, a contribuit la
propunerea acţiunilor privind creşterea nivelului natalităţii, a speranţei de viata, de
soluţionare a problemelor pentru diminuarea migraţiei, eficientizarea politicilor de
ocupare a forţei de muncă, educaţiei întru sănătate şi viaţă activă ş.a.
În acest sens, realizarea prevederilor Strategiei va fi asigurată în două etape
distincte:
- etapa I - (anii 2011 - 2013), ce va include realizarea acţiunilor Planului de măsuri
privind implementarea Strategiei pe termen mediu;
- etapa II - (anii 2014-2025), ce va include implementarea obiectivelor Strategiei în
limitele perioadei de 15 ani, prevăzute în Programul cu măsuri generalizate destinate
menţinerii stabilităţii demografice şi asumarea acţiunilor, ce vor contribui la dezvoltarea
potenţialului demografic şi economic al populaţiei pe perioada declarată.
O analiză complexă a propunerilor relatate permite concluzia că acţiunile pe termen
mediu privind susţinerea populaţiei în linii mari sunt oportune şi acoperă necesităţile
pentru asigurarea scopurilor destinate diminuării declinului demografic.
La prima etapă vor fi întreprinse măsurile de consolidare a potenţialului şi
capacităţilor administrative în gestionarea coordonată a proceselor demografice,
integrarea şi coordonarea programelor sociale şi de dezvoltare, axate pe principalele
probleme demografice.
În acest sens, vor fi realizate măsuri privind formarea temeinică a specialiştilor
demografi, instruirea şi perfecţionarea specialiştilor din sfera administrativă, şi de
cercetare şi inovare. Va fi studiată detaliat experienţa internaţională în domeniu şi
antrenat schimbul de informaţii utile. De asemenea, vor fi întreprinse studii ştiinţifice şi
statistice în funcţie de necesităţile proceselor de implementare, evaluare şi monitorizare
a Strategiei şi de cerinţele de argumentare în perfecţionarea legislaţiei.
Însă rămîne o problemă care necesită eforturi suplimentare ce constă în faptul că este
dificilă argumentarea şi prevederea obiectivelor, măsurilor şi acţiunilor pentru perioada
de după anul 2013 pînă în anul 2025, fiind un orizont a cărui probleme sunt greu
previzibile, iar soluţionarea lor necesită estimarea prealabilă a eforturilor instituţionale
şi financiare considerabile.
Din aceste considerente, în etapa a II este raţională aprobarea de Guvern a planurilor
periodice ce vor orienta eforturile la realizarea obiectivelor propuse pentru racordarea
standardelor demografice şi sociale la cele europene, acţiunile decisive fiind
direcţionate la implementarea strategiilor de creştere a numărului populaţiei şi
îmbunătăţirii calitative a resurselor umane. Această etapă va fi segmentată pe intervale
de 3 ani pentru a planifica acţiunile relevante conform etapelor de alocare a mijloacelor
financiare în coerenţă cu obiectivele şi programele de finanţare ale Cadrului de
cheltuieli pe termen mediu preconizat, pentru a planifica realizarea sarcinilor conform
mijloacelor financiare atribuite şi iniţierea corectărilor ce se vor impune.
11. Procedura de monitorizare şi raportare
Monitorizarea va începe de la lansarea Strategiei pentru a depista cît mai curînd
derularea corectă sau incorectă a mersului lucrărilor prevăzute.
Activitatea de monitorizare se va exercita în trei moduri: monitorizarea anuală, cea
ce semnifică raportare detaliată pe perioada unui an; pentru aprecierea impactului, care
46
a fost determinat de sarcini pe termen mediu; se va efectua raportarea periodică a
rezultatelor pe etape distincte din 3 în 3 ani; monitorizarea şi raportarea finală asupra
realizării obiectivelor Strategiei pe perioada integrală.
Rapoartele anuale, pe etape şi finale asupra realizării Strategiei vor fi aduse la
cunoştinţă Guvernului, Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare, publicului
larg, în primul rînd pe pagina electronică a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei, a Comisiei şi în mass-media.
Coordonarea integrală a procesului de monitorizare şi evaluare a rezultatelor
implementării Strategiei, recomandarea corectărilor de rigoare va fi efectuată de către
Comisia naţională pentru populaţie şi dezvoltare. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale
şi Familiei va îndeplini rolul de coordonator intersectorial al procesului de
implementare şi monitorizare a Strategiei şi de responsabil pentru procedurile de
raportare.
11.1. Indicatorii de monitorizare
Monitorizarea se va baza pe transparenţă şi participarea tuturor factorilor interesaţi,
fiind elaborate şi coordonate seturile optimale de indicatori ştiinţific argumentaţi de pe
poziţiile asigurării securităţii demografice.
În cadrul sistemului de monitorizare se vor utiliza, corespunzător obiectivelor
vizate, instrumente şi proceduri specifice, indicatori statistici cantitativi şi calitativi.
Întrucît prin monitorizare şi evaluare se oferă informaţii în vederea atingerii
obiectivelor şi obţinerii rezultatelor în toate domeniile ce au atribuţii în aspect
demografic. Conform reglementărilor în vigoare, vor fi furnizori de date următoarele
instituţii şi organizaţii: Biroul Naţional de Statistică, Ministerul Economiei, Ministerul
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi
Comunicaţiilor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Ministerul Tineretului şi
Sportului, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerul Afacerilor
Interne, Ministerul Mediului, Casa Naţională de Asigurări Sociale ş.a.
În procesul de monitorizare a rezultatelor enunţate va fi utilizat un set de indicatori
de măsurare a gradului de progres în realizarea sarcinilor de bază privind asigurarea
treptată a securităţii demografice, fiind prevăzută calcularea valorilor limită de reper ale
indicatorilor securităţii demografice pe anumite etape, care vor caracteriza gradul de
securitate/insecuritate demografică.
Evaluarea dinamicii indicatorilor de securitate, concluziile rezultate din analize
ştiinţifice, vor permite menţinerea sau corectarea direcţiilor de acţiune strategică, fiind
prevăzute activităţi adecvate în domeniile de referinţă.
Scoaterea în vileag a celor mai pronunţate probleme în sens demografic a servit
pentru identificarea ameninţărilor asupra intereselor demografice, fiind determinate
mecanismele şi instrumentele de măsurare periodică a stării demografice printr-un set
raţionalizat de indicatori.
Monitorizarea tendinţelor acestor indicatori va asigura posibilitatea de a reacţiona
imediat la orice influenţă negativă asupra evenimentelor demografice, avînd scopul de a
evalua gradul de securitate demografică şi de a semnala ameninţările demografice
sesizate. Pentru efectuarea monitorizării securităţii demografice vor fi utilizaţi următorii
indicatori:
1. Numărul populaţiei;
2. Rata natalităţii;
47
3. Rata totală a fertilităţii;
4. Rata mortalităţii (generală, standardizată, a populaţiei în vîrstă aptă de muncă);
5. Incidenţa invalidităţii, inclusiv, primară, la copii pînă la vîrsta de 18 ani;
6. Rata nupţialităţii;
7. Rata divorţialităţii;
8. Speranţa de viaţă la naştere;
9. Coeficientul îmbătrînirii;
10. Migraţiunea (numărul emigranţilor, imigranţilor, rata migraţiei externe, numărul
persoanelor plecate peste hotare la muncă sau în căutarea unui loc de muncă).
Setul de indicatorii stabilit (pe criterii de mediu, vîrstă şi sex) va fi supus
reexaminării în dependenţă de situaţia social-economică şi de starea demografică
concretă.
12. Programul în domeniul securităţii demografice pentru anii 2014-2025
Redimensionarea componentelor structurii demografice, care se va menţine în timp,
impune în perspectivă reevaluarea resurselor sociale necesare şi disponibile pentru
stabilitatea financiară a instituţiilor de asistenţă socială, adaptarea sistemului ocrotirii
sănătăţii, educaţiei, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, reajustarea diverselor producţii
de bunuri de larg consum pentru unele categorii de vîrstă şi nevoi sociale distincte ale
acestora.
Scăderea populaţiei apte de muncă va afecta şi în continuare piaţa forţei de muncă,
acumularea veniturilor, atragerea şi distribuirea investiţiilor şi va impune noi abordări în
politicile privind cheltuielile publice.
Totodată, va fi necesară evaluarea şi analiza structurii forţei de muncă prin prisma
fenomenelor demografice pe o perspectivă mai mare, după anul 2025.
Populaţia în vîrstă, considerată încă economic activă, va necesita dezvoltarea
programelor de sănătate privind schimbarea comportamentului şi adaptarea unui stil de
viată sănătoasă, a unei nutriţii raţionale, de combatere a sedentarismului, obezităţii, a
stresului, a consumului de tutun şi alcool.
Vor necesita extindere preocupările pentru asigurarea unui mod de viaţă într-un
mediu natural, sănătos şi nepoluat, avînd în vedere, în primul rînd, asigurarea securităţii
ecologice prin dezvoltarea programelor de asigurare a securităţii mediului, pentru
alimentare cu apă potabilă şi canalizare a localităţilor ţării, împădurirea suprafeţelor,
dezintoxicarea solului şi gestionarea deşeurilor industriale şi menajere.
Măsurile pentru întinerirea demografică cuprinse în Strategie însumează
promovarea politicilor sociale destinate ameliorării condiţiilor de trai ale familiilor,
asigurarea suportului lor economic. În acest sens, este necesară satisfacerea condiţiilor
ce ţin de: salarizarea suficientă, siguranţa reintegrării rapide pe piaţa muncii a femeilor
după perioada de maternitate, reglementări garantate prin respectarea şi păstrarea
locurilor de muncă pentru părinţii care cresc copii, asigurarea cu locuinţe în condiţii
facilitare, funcţionarea în regim adaptat a instituţiilor pentru îngrijirea temporară a
copiilor ş.a.
Astfel, efectul unor politici de creştere a siguranţei economice şi a nivelului de
susţinere socială va fi resimţit în creşterea stabilităţii cuplurilor familiale şi în dorinţa lor
de a avea şi educa copii.
Protecţia socială a familiei, mamei şi copilului va necesita eficientizarea
mecanismelor pentru creşterea prestaţiilor sociale acordate la naştere, pentru îngrijirea şi
48
întreţinerea copilului şi creşterea ponderii serviciilor gratuite de asistenţă medicală
primară şi de promovare a sănătăţii, creşterea accesului mamei şi copilului la servicii de
sănătate adecvate necesităţilor, în special, în mediul rural.
Succesul obiectivelor şi iniţiativelor propuse pentru realizarea priorităţilor
dezvoltării demografice pînă în anul 2025 este posibil în condiţiile unei stabilităţi
macroeconomice, creşterii economice, a ocupării eficiente în cîmpul muncii în scopul
obţinerii de venituri, fiind elementele de constituire a esenţei conceptului general de
dezvoltare. Întrucît populaţia, mediul şi economia interacţionează în mod constant,
schimbările favorabile ale acestor condiţii în viitor vor conduce la schimbări favorabile
ale proceselor demografice.
Conform prevederilor Strategiei, obiectivele preconizate în prima etapă vor
dezvolta capacităţile şi infrastructura socială, consolidînd sistemele de funcţionare ale
sferelor de activitate instituţională: politică, economică, energetică, ecologică,
umanitară, informaţională, destinată creării condiţiilor social-economice adecvate
nivelului de viaţă decentă.
Etapele următoare, după anul 2013, vor fi consacrate reducerii în continuare a
declinului demografic, menţinerii unui grad cît mai durabil de stabilitate şi de
concentrare a politicilor pe direcţia de îmbunătăţire a stării demografice, ţinînd cont de
experienţa acumulată anterior.
În aceeaşi ordine de idei, este inevitabilă preocuparea de previziune/proiectare a
dimensiunilor reale şi a structurii populaţiei, a evoluţiei modelului acesteia în
perspectivă, a capacităţilor de înlocuire a populaţiei active etc.
Pentru a efectua planificările sociale din perspectiva schimbărilor esenţiale
demografice, cu o doză cît mai mare de certitudine, trebuie să cunoaştem eventualele
scenarii de schimbare a modelului ocupării şi capacităţilor resurselor umane, care vor
avea impact direct asupra dezvoltării şi nivelului de trai al populaţiei.
În toate trei scenarii modelate se presupune că repartizarea natalităţii pe grupuri
de vîrstă este stabilă; regimul de mortalitate rămîne fără schimbare; speranţa de viaţă la
naştere este considerată la 64,6 ani pentru bărbaţi şi 72,3 ani pentru femei. Deocamdată,
la prima etapă, populaţia este calificată de tip închis (fără a lua în consideraţie datele
privind migraţia).
Conform acestor proiectări, numărul populaţiei va fi în scădere continuă, chiar
dacă rata fertilităţii va fi în creştere. Scăderea mai accentuată a numărului populaţiei se
va înregistra după anul 2026. Conform proiecţiei de tip pesimist (scenariul I) după anul
2016 se va începe reducerea drastică a natalităţii, ajungînd în anul 2026 la valoare de
29,6 mii de născuţi, iar către anul 2050 la 20,6 mii, ceea ce este cca. de 2 ori mai puţin,
decît în anul 2007.
Dacă fertilitatea se va menţine la nivelul valorii de 1,3-1,4, către anul 2050
raportul între trei grupuri mari de vîrstă (copii, adulţi şi vîrstnici) se va modifica
semnificativ, ponderea persoanelor în etate ajungînd la 30% în structura generală a
populaţiei, Totodată se va reduce considerabil ponderea copiilor în structura populaţiei,
pînă la 12,8%. Se va majora ponderea persoanelor în vîrstă de 60 ani în structura
populaţiei.
În mod cert, prognoza prezentată nu este definitivă, va necesită evaluări şi
corectări anuale, fiind comparate rezultatele calculărilor prin estimări de alternativă, iar
metodologia de efectuare a planificărilor demografice va fi supusă unor expertizări şi
argumentări ştiinţifice.
49
 Astfel, tendinţele evaluate ale proceselor demografice de durată determină
prevederea următoarelor direcţii de orientare strategică a politicii demografice:
 încurajarea ascendentă a majorării ratei natalităţii prin crearea condiţiilor favorabile
în societate pentru formarea familiilor, naşterea şi educarea copiilor;
 majorarea speranţei medii de viaţă;
 descreşterea semnificativă a ratei de emigrare a populaţiei de vîrstă reproductivă;
 promovarea politicilor eficiente în domeniul emigrării şi imigrării;
 adaptarea la noua structură demografică şi promovarea problemelor îmbătrînirii
populaţiei;
 ameliorarea sănătăţii reproductive a populaţiei şi prevenirea sterilităţii;
 creşterea nivelului de educaţie generală, cunoaşterea problemelor demografice;
 asigurarea oportunităţilor egale pentru toate grupurile sociale;
 dezvoltarea solidarităţii între generaţii;
 limitarea disproporţiei în distribuţia teritorială a populaţiei şi a depopulării unor
regiuni şi a zonelor rurale;
 îmbunătăţirea cadrului legislativ ce vizează dezvoltarea demografică.
Incontestabil, problema-cheie a politicii demografice constă în creşterea natalităţii.
Complexitatea fenomenului natalităţii şi a factorilor determinanţi necesită aplicarea unui
ansamblu de măsuri orientate spre înlăturarea obstacolelor, care condiţionează nivelul
scăzut al natalităţii, fiind prioritare următoarele obiective:
 creşterea statutului social al familiei cu mai mulţi copii, promovarea valorilor
familiale,
 crearea condiţiilor socio-economice favorabile pentru naşterea şi educarea mai
multor copii;
 elaborarea măsurilor speciale de stimulare a natalităţii, luînd în considerare
diferenţele teritoriale ale acesteia, în special rata fertilităţii scăzută în mediul urban;
 crearea condiţiilor favorabile pentru îmbinarea rolurilor parentale şi profesionale;
 promovarea planificării familiale;
 extinderea capacităţilor învăţămîntului universitar în vederea pregătirii
specialiştilor de consiliere în problemele familiei;
 dezvoltarea sistemului public şi privat de acordare a serviciilor de consiliere
familială;
 ajutorarea familiilor tinere în obţinerea locuinţei proprii (prin sistemul de credite
preferenţiale, reducerea costului locuinţei la naşterea copiilor de rangul 2, 3 şi a
următorului, obţinerea locuinţelor de tip social).
În aspectul reducerii mortalităţii populaţiei, obiectivul principal constă în
fortificarea sănătăţii populaţiei, creşterea duratei medii de viaţă sănătoasă, reducerea
decalajului între speranţa de viaţă a populaţiei Republicii Moldova şi altor state
europene.
În susţinerea cursului acestor orientări strategice, necesită a fi întreprinse
următoarele măsuri:
 ameliorarea sănătăţii copiilor şi adolescenţilor prin măsurile de profilaxie a
traumatismului şi intoxicaţiilor, prevenirea comportamentului deviant (fumatul, abuzul
de alcool, consumul de droguri);

50
  propagarea modului de viaţă sănătos, menţinerii stării de sănătate fizică şi psihică
pe parcursul întregii vieţi, dezvoltarea culturii fizice şi sportului, organizarea modului
de odihnă activă;
 ameliorarea sănătăţii populaţiei în vîrsta aptă de muncă, prin profilaxia
traumatismului şi intoxicaţiilor, în special la locul de muncă;
 depistarea precoce şi tratamentul adecvat al maladiilor cardio-vasculare,
oncologice, bolilor aparatului digestiv, respirator, endocrinologice, infecţioase (în
special, tuberculoza, HIV/SIDA, hepatitele) la persoanele în vîrsta aptă de muncă;
 elaborarea măsurilor de reducere a mortalităţii, luînd în considerare diferenţierile în
speranţa de viaţă la naştere a populaţiei în profil teritorial-administrativ.
Fiind preluată cea mai bună şi accesibilă experienţă în gestionarea problemelor
îmbătrînirii, urmează a fi canalizate acţiunile la implementarea practicilor destinate să
dea persoanelor în vîrstă posibilitatea de a lucra după atingerea vîrstei de pensionare în
regim flexibil, dacă doresc aceasta, astfel să poată transmite experienţa profesională
acumulată tinerilor şi angajatorilor.
Întrucît persoanele mai în vîstă pot fi mai afectate de deficienţe şi disabilităţi,
sărăcie, maturizarea demografică va impune necesitatea de evaluarea prin studii
profunde şi permanente, pe principii ştiinţifice, a stării şi activităţii acestor persoane,
rezultatele fiind puse la baza politicilor pentru asigurarea unui grad cît mai bun de
coeziune socială şi solidaritate între generaţii.
În susţinerea acestor politici necesită promovare campaniile de sensibilizare a
opiniei publice privind obligaţiile societăţii în raport cu problemele vîrstnicilor şi
neadmiterea relelor tratamente ale acestora.
Pentru a face faţă îmbătrînirii populaţiei sunt determinate următoarele acţiuni
strategice:
 reflectarea problemelor îmbătrînirii în toate aspectele vieţii sociale, politice,
economice şi culturale pentru a avea integrarea adecvată în documentele de politică
sectorială;
 formarea potenţialului naţional pentru contribuţia la soluţionarea problemelor de
îmbătrînire a populaţiei (pregătirea cadrelor medicale, de asistenţi sociali ş.a.);
 dezvoltarea infrastructurii de prestare a serviciilor persoanelor de vîrstă înaintată
prin asistenţă geriatrică şi programe de îngrijire socială la nivel comunitar (servicii
comunitare de îngrijire de lungă durată pentru persoane imobilizate);
 promovarea serviciilor specializate de asistenţă medicală pentru categoriile de
persoane în vîrstă şi asigurarea acestora cu medicamente compensate sau parţial
compensate;
 preîntimpinarea pensionării precoce, elaborarea măsurilor ce ar favoriza
prelungirea activităţii de muncă după pensionare (crearea condiţiilor de muncă
favorabile pentru persoanele vîrstnice, prevenirea discriminării la locul de muncă pe
criteriu de vîrstă);
 facilitarea încadrării în muncă cu norma redusă, după pensionare, neîngrădirea
accesului la recalificare pentru creşterea competitivităţii persoanelor vîrstnice;
 evaluarea periodică a interdependenţelor factorilor social, economici şi demografici
pentru a determina metode eficiente de abordare a provocărilor îmbătrînirii demografice
şi de prezervare a solidarităţii între generaţii;

51
  dezvoltarea cadrului democraţiei participative şi a dialogului continuu cu partenerii
sociali, sindicatele, patronatele, asociaţiile profesionale, mass-media, organizaţiilor
neguvernamentale, în vederea realizării reformei sistemului de pensionare, ajustării
modelului de asistenţă socială la schimbările rapide în piramida vîrstelor;
 abordarea problemelor sărăciei, eliminarea cauzelor, reducerea nivelului sărăciei şi
a marginalizării persoanelor în vîrstă;
 promovarea, mediatizarea, programelor pe tema îmbătrînirii active, dezvoltarea
parteneriatelor şi implicarea în mişcarea de voluntariat a persoanelor în vîrstă.
În contextul problemelor de gestionare eficientă a proceselor migraţionale este
necesară activitatea de implementare a măsurilor de prevenire a emigrării populaţiei, în
special din localităţile rurale, a cadrelor de calificare înaltă cu studii superioare ş.a.,
fiind prioritare următoarele:
 elaborarea programelor speciale de păstrare şi creştere în localităţile rurale a
locurilor de muncă, dezvoltarea diferitor forme de instruire a specialiştilor în domeniul
agricol;
 dezvoltarea condiţiilor pentru antreprenoriatul agricol;
 organizarea reprofilării specialiştilor pentru repartizarea lor în sistemul de servicii
sociale la sate;
 reformarea şi eficientizarea sistemului de pensionare pentru lucrătorii agricoli;
 dezvoltarea în continuare a mecanismelor de facilitare a condiţiilor de trai a
tinerilor specialişti, care sunt repartizaţi în localităţile rurale pentru activitate
profesională.
Fiind necesară continuarea investigaţiilor în determinarea metodologiilor de
prognozare demografică, preocupării de studiile durabile pentru argumentarea ştiinţifică
a politicilor sociale, în special, a celor ce se referă la creşterea şi reproducerea calitativă
a populaţiei, considerăm benefică orientarea cercetărilor Centrului de Cercetări
Demografice al AŞM la următoarele priorităţi:
 evoluţia natalităţii populaţiei şi sănătatea reproductivă;
 mortalitatea populaţiei şi evoluţia speranţei de viaţă la naştere;
 elaborarea metodelor de prognozare demografică generală, pe termen mediu şi
lung;
 îmbătrînirea populaţiei şi modificarea relaţiilor între generaţii;
 procesele migraţionale (migraţia internă şi externă).
Realizarea cercetărilor ştiinţifice demografice, evaluarea şi monitorizarea
progreselor în implementarea politicilor demografice nu este posibilă fără o bază
statistică completă, structurată pe crierii de interes ştiinţific şi în conformitate cu
necesităţile utilizatorilor din diverse domenii.
În acest context, obiectivele de bază ale dezvoltării statisticii demografice vor fi
direcţionate la îmbunătăţirea complexă a sistemului de indicatori, pentru reflectarea
veridică şi obiectivă a realizării programelor de stat şi strategiilor de dezvoltare.

52
 Anexa
la Strategia naţională în domeniul securităţii demografice
Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice (anii 2011-2013)

Obiective specifice Măsuri Activităţi Termeni de Responsabili Costuri Indicatori

realizare aferente
(mii lei)
1 2 3 4 5 6 7
Protecţia socială, familia şi copilul
1.Asigurarea măsurilor de Promovarea şi dezvoltarea 1. Revizuirea permanentă a 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Cadru legal modificat
protecţie socială a mecanismelor de protecţie cuantumurilor prestaţiilor sociale Protecţiei Sociale şi mijloacelor
familiilor cu copii socială a familiilor cu copii adresate familiilor cu copii Familiei, financiare Numărul copiilor care
2. Organizarea în condiţii Ministerul Afacerilor stabilite au beneficiat de odihnă
avantajoase a odihnei de vară Externe şi Integrării de vară
pentru copiii din familii social Europene,
vulnerabile Autorităţile administraţiei Numărul copiilor
3. Repatrierea copiilor rămaşi fără publice locale repatriaţi şi formele de
ocrotirea părintească peste hotarele protecţie socială
republicii aplicate
4. Prevenirea abandonului copiilor Numărul de familii
5. Promovarea mecanismelor de beneficiare
susţinere socială a familiei cu copii
şi venituri reduse
2.Concilierea vieţii de Dezvoltarea cadrului legal 1. Sensibilizarea opiniei publice 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Numărul campaniilor
familie cu cea privind abordarea complexă a privind concilierea activităţii de Protecţiei Sociale şi mijloacelor informaţionale
profesională principiului egalităţii de gen muncă şi cariera Familiei, financiare desfăşurate
2.Îmbunataţirea prevederilor Instituţii cu competenţe în aprobate
legislative privind reconcilierea domeniu,
între munca şi familie, Mass media Numărul actelor
implementarea măsurilor de aprobate şi modificate
prevenire a violenţei, abuzurilor şi
discriminării în familie
3.Modificarea şi completarea
Codului muncii sub aspectul
dezvoltării condiţiilor de
conciliere a vieţii de familie cu .......
cea profesională
4. Înfiinţarea serviciilor de
asistenţă psihologică în localităţile
rurale (centre şi cabinete)

53
3.Crearea şi dezvoltarea
sistemului integrat de
servicii sociale
4.Direcţionarea
prestaţiilor sociale către
segmentele vulnerabile
ale populaţiei
5.Formarea sistemului de
prognozare social-
economică în domeniul
asigurărilor sociale de stat
6.Realizarea unui grad
mai mare de stabilitate şi
durabilitate financiară
prin accelerarea
reformelor în domeniul
sistemului de pensii
7.Dezvoltarea cadrului
coparticipativ de
promovare a problemelor
creşterii ratei de
dependenţă a sistemului
public de pensii
8.Stabilirea sistemului de
garanţii minime de
securitate socială pentru
lucrătorii emigranţi
originari din Republica
Moldova şi a membrilor
Fortificarea capacităţilor şi 1.Elaborarea, ajustarea şi 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Numărul actelor
îmbunătăţirea managementului implementarea cadrului legal Protecţiei Sociale şi mijloacelor elaborate şi a serviciilor
sistemului integrat de servicii 2.Dezvoltarea, asigurarea calităţii Familiei, financiare
sociale şi eficienţei sistemului integrat de Autorităţile administraţiei disponibile
servicii sociale publice locale
Acordarea ajutorului social în 1.Ajustarea cadrului normativ 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Cadrul normativ ajustat
baza evaluării veniturilor 2. Implementarea mecanismelor Protecţiei Sociale şi mijloacelor
eficiente de acordare a prestaţiilor Familiei, financiare Numărul beneficiarilor
sociale în baza evaluării veniturilor Casa Naţională de disponibile de ajutor social
Asigurări Sociale
Elaborarea cadrului de 1.Elaborarea metodologiei de 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Metodologia elaborată
prognozare social-economică prognozare Protecţiei Sociale şi mijloacelor
în domeniul asigurărilor 2.Identificarea şi elaborarea setului Familiei, financiare Setul de indicatori
sociale de stat de indicatori primari Casa Naţională de Asigurări disponibile primari elaboraţi
3.Ajustarea programului de Sociale,
modelare a situaţiei economico- Biroul Naţional de Statistică Program de modelare a
demografice situaţiei în domeniu
1.Fortificarea cadrului juridic 1. Reglementarea condiţiilor de 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Numărul de acte
în domeniul pensionării unificarea asigurării sociale, Protecţiei Sociale şi mijloacelor normative aprobate
2.Diversificarea surselor de echitabile pentru toate categoriile Familiei, financiare
venituri a sistemului de de pensionari Casa Naţională de Asigurări disponibile
pensionare 2. Dezvoltarea cadrului de Sociale
reglementare şi funcţionare a
sistemului de pensii private
Extinderea colaborării cu 1. Definitivarea raportului asupra 2011 Ministerul Muncii, În limita Numărul de materiale
partenerii sociali şi studiului privind îmbătrînirea Protecţiei Sociale şi Familiei mijloacelor publicate, întruniri şi
organizaţiile societăţii civile în demografică Academia de Ştiinţe a financiare prezentări publice
promovarea îmbătrînirii 2. Iniţierea dialogului cu 2011-2013 Moldovei disponibile
active şi de utilizare a societatea civilă, a sensibilizării UNFPA,
potenţialului generaţiei mai în publicului larg asupra problemelor Organizaţii
vîrstă îmbătrînirii şi consolidării neguvernamentale
coeziunii între generaţii
3.Efectuarea studiilor privind
impactul îmbătrînirii demografice
în scopul argumentării în dialogul 2012
social a necesităţii de reformare a
sistemului de pensii
Negocierea proiectelor de 1. Examinarea disponibilităţii 2011-2013 Ministerul Muncii, Protecţiei În limita Numărul statelor cu
acorduri bilaterale în domeniul statelor de a negocia proiectul de Sociale şi Familiei, mijloacelor care au fost efectuate
securităţii sociale cu statele de acord bilateral în domeniul Ministerul Afacerilor financiare negocierile
destinaţie a lucrătorilor securităţii sociale Externe şi Integrării disponibile
emigranţi Europene Numărul acordurilor
54
familiilor acestora
Ocrotirea sănătăţii
1.Asigurarea accesului
populaţiei la servicii de
sănătate calitative
2.Promovarea modului
sănătos de viaţă
3.Consolidarea
capacităţilor statisticii
medicale pentru ajustarea
la cerinţele internaţionale
Piaţa forţei de muncă
1.Consolidarea cadrului
legislativ în domeniul
ocupării forţei de muncă
2. Iniţierea negocierilor în baza semnate
proiectului acordului în domeniul
securităţii sociale
Asigurarea implementării 1.Dezvoltarea programelor şi a 2011-2013 Ministerul Sănătăţii, În limitele Strategia implementată,
Strategiei naţionale a sănătăţii serviciilor de asistenţă în domeniul Ministerul Educaţie,i mijloacelor Rata natalităţii,
reproducerii revizuite sănătăţii reproducerii Ministerul Tineretului şi financiare Rata mortalităţii
2.Implementarea programelor de Sportului, disponibile materne
educaţie a tinerei generaţii pentru Autorităţile administraţiei Rata mortalităţii
modul sănătos de viaţă publice locale infantile
3.Promovarea parteneriatelor în
susţinerea acţiunilor de informare, Numărul cabinetelor de
educare şi comunicare întru sănătate a reproducerii
sănătatea reproducerii
4.Asigurarea accesului egal şi non-
discriminatoriu la serviciile de
sănătate a reproducerii
Dezvoltarea serviciului de 1.Consolidarea capacităţilor 2011-2013 Ministerul Sănătăţii În limitele Centru funcţional
geriatrie Centrului Republican de Geriatrie mijloacelor
2. Instituirea reţelei de servicii financiare Numărul de instituţii
geriatrice în instituţiile medico- disponibile care prestează servicii
sanitare din ţară geriatrice
Implementarea Programului 1.Intensificarea activităţii privind 2011-2013 Ministerul Sănătăţii, În limitele Programul implementat,
naţional de promovare a ridicarea nivelului de cultură Ministerul Educaţiei, mijloacelor
modului sănătos de viaţă sanitară a populaţiei Ministerul Tineretului şi financiare Indicatori statistici
2007-2015 2.Asigurarea condiţiilor de orientare Sportului, aprobate privind starea de
profilactică a ocrotirii sănătăţii şi Mass-media, sănătate,
educaţiei sanitare Organizaţiile non-
3. Promovarea acţiunilor de guvernamentale speranţa de viaţă
prevenire şi combatere a bolilor
transmisibile şi nontransmisibile
Constituirea bazei de date Organizarea colectării şi 2011-2013 Ministerul Sănătăţii În limitele Indicatori statistici
statistice privind situaţia diseminării datelor statistice mijloacelor colectaţi şi diseminaţi
medico-demografică privind situaţia medico- financiare
demografică disponibile
1.Evaluarea realizării, 1. Modificarea şi completarea 2011 Ministerul Muncii, În limita Numărul de acte
modificarea şi completarea Strategiei naţionale privind Protecţiei Sociale şi mijloacelor modificate şi
Strategiei naţionale privind politicile de ocupare a forţei de Familiei, financiare completate
politicile de ocupare a forţei muncă pe anii 2007-2015 Agenţia Naţională pentru stabilite
de muncă pe anii 2007-2015 (SNPOFM). Ocuparea Forţei de Muncă
(SNPOFM) şi formularea 2. Modificarea Legii nr.102-XV 2011
55

2.Promovarea măsurilor
privind sporirea gradului
de ocupare a tinerilor
3. Majorarea ratei de
ocupare a forţei de muncă
şi reducerea ratei
şomajului prin măsuri
active şi preventive
4. Asigurarea accesului
egal al femeilor şi
bărbaţilor pe piaţa forţei
de muncă
5. Promovarea
oportunităţilor de angajare
a persoanelor reîntoarse în
ţară
concluziilor privind privind ocuparea forţei de muncă şi
perfecţionarea cadrului juridic protecţia socială a persoanelor
în domeniul ocupării forţei de aflate în căutarea unui loc de
muncă muncă.
1. Consilierea, informarea, 1. Acordarea serviciilor de 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Numărul persoanelor
orientarea şi formarea informare, consiliere profesională a Protecţiei Sociale şi mijloacelor tinere beneficiare de
profesională a tinerilor tinerilor Familiei, financiare cursuri de instruire
conform cerinţelor pieţei forţei 2. Acordarea serviciilor de Ministerul Educaţiei, stabilite (absolut, %) şi încadrate
de muncă orientare şi instruire profesională a Ministerul Tineretului şi în cîmpul muncii după
2. Promovarea unor tinerilor. Sportului, instruire (absolut, %),
mecanisme de stimulare a 3. Propunerea modificărilor Agenţia Naţională pentru
plasării tinerilor în cîmpul în legislaţia în domeniul Ocuparea Forţei de Muncă Numărul şomerilor
muncii ocupării forţei de muncă ce vor tineri care au obţinut un
asigura sporirea şanselor de loc de muncă prin
angajare a tinerilor intermediul ANOFM
1. Îmbunătăţirea cantităţii şi 1.Acordarea serviciilor de creştere 2011-2013 Ministerul Muncii, În limita Valoarea principalilor
calităţii ocupării prin a posibilităţilor de ocupare a Protecţiei Sociale şi mijloacelor indicatori ai pieţei forţei
dezvoltarea abilităţilor şi a persoanelor aflate în căutarea unui Familiei, financiare de muncă
competitivităţii forţei de loc de muncă Agenţia Naţională pentru stabilite
muncă. Permanent Ocuparea Forţei de Muncă,
2. Monitorizarea continuă a 2. Elaborarea rapoartelor de Biroul Naţional de Statistică
situaţiei pe piaţa muncii evaluare a eficienţei politicilor de
ocupare a forţei de muncă
1. Prevenirea şi eliminarea pe 1. Implementarea principiului Permanent Ministerul Muncii, În limita Rata de angajare legală
piaţa forţei de muncă a oricăror egalităţii de gen în politicile Protecţiei Sociale şi mijloacelor de către agenţii
forme de discriminare pe criterii ocupaţionale Familiei, financiare economici
de gen. Ministerul Educaţiei, stabilite Ponderea persoanelor
2. Asigurarea respectării Ministerul Tineretului şi ocupate în economia
tratatelor şi recomandărilor 2. Organizarea campaniilor de Sportului, informală
organismelor internaţionale în informare privind drepturile egale Agenţia Naţională pentru Numărul informaţiilor
implementarea efectivă a pe piaţa muncii Ocuparea Forţei de publicate
principiului egalităţii de şanse Muncă, Numărul persoanelor în
a femeilor şi a bărbaţilor pe Inspecţia Muncii, vîrsta de pensionare
piaţa muncii Patronatele, angajate în cîmpul
Sindicatele, muncii
mass-media
1.Încadrarea în activitatea de 1. Acordarea serviciilor de Permanent Ministerul Muncii, În limita Rata femeilor în totalul
muncă a cetăţenilor întorşi de integrare pe piaţa muncii a Protecţiei Sociale şi mijloacelor populaţiei ocupate
peste hotare persoanelor reîntoarse în ţară Familiei, financiare Numărul cazurilor
Agenţia Naţională pentru stabilite, depistate privind
Ocuparea Forţei de Muncă din surse externe nerespectarea egalităţii
de şanse în ocupare şi
56
 salarizare

Migraţia
1.Stimularea reîntoarcerii Consolidarea cadrului intern şi 1.Implementarea măsurilor privind Permanent Autorităţile administraţiei În limita Numărul activităţilor
emigranţilor crearea condiţiilor pentru stimularea reîntoarcerii lucrătorilor publice centrale şi locale alocaţiilor realizate,
impulsionarea procesului de emigranţi din Moldova prevăzute în Numărul migranţilor
reîntoarcere a lucrătorilor 2.Crearea condiţiilor optimale în bugetul de stat, reîntorşi benevol, a
migranţi procesul de integrare a din surse externe celor ce au beneficiat de
persoanelor revenite în ţară în asistenţă financiară
aspectul ocupării, studierea pentru afaceri şi/sau
legislaţiei, limbii de stat etc. participarea la instruirea
3. Dezvoltarea oportunităţilor de continuă
investiţie a veniturilor provenite
din munca în emigrare
2.Fortificarea capacităţilor 1.Dezvoltarea oportunităţilor 1.Realizarea activităţilor de 2011-2013 Autorităţile administraţiei În limita Numărul acordurilor,
naţionale de gestionare de angajare legală a cetăţenilor semnare a acordurilor bilaterale în publice centrale şi locale alocaţiilor
eficientă a migraţiei R.M. peste hotare domeniul migraţiei de muncă cu prevăzute în Numărul de emigranţi
2.Asigurarea ofertei de statele de destinaţie a emigrării bugetul de stat, cuprinşi în programele
informare extinsă a populaţiei 2.Iniţierea unor programe în asistenţa externă migraţiei circulare
asupra riscurilor, condiţiilor de domeniul migraţiei circulare şi
emigrare şi angajare legală temporare (sezoniere) Numărul de materiale
peste hotare. 3.Publicarea şi difuzarea publicate şi difuzate
materialelor informative privind
posibilităţile şi limitările de
angajare legală a emigranţilor
3.Consolidarea colaborării 1.Promovarea dialogului cu 1. Implementarea proiectelor Permanent Autorităţile administraţiei În limita Numărul proiectelor
la nivel internaţional în statele de destinaţie comune în domeniul migraţiei cu publice centrale cu atribuţii alocaţiilor realizate în cadrul
vederea protejării statele Uniunii Europene (UE) în în domeniu prevăzute Parteneriatului
drepturilor lucrătorilor cadrul Parteneriatului de
migranţi Mobilitate Republica Moldova-UE
2.Dezvoltarea relaţiilor de Permanent Autorităţile administraţiei În limita Numărul acordurilor
cooperare cu statele de destinaţie publice centrale cu atribuţii alocaţiilor încheiate/proiectelor
din afara UE în domeniu prevăzute iniţiate/întrevederilor
3. Dezvoltarea colaborării la nivel bilaterale
internaţional în vederea protejării
drepturilor lucrătorilor emigranţilor
2.Asigurarea protecţiei sociale Încheierea acordurilor în domeniul Permanent Ministerul Muncii, Protecţiei În limita Numărul acordurilor de
a cetăţenilor, emigranţi la protecţiei sociale Sociale şi Familiei, alocaţiilor protecţie socială

57

4. Monitorizarea eficientă
a fluxurilor migraţionale
5. Facilitarea integrării
imigranţilor în societate
prin dialog intercultural şi
coexistenţă
muncă peste hotare
Asigurarea evidenţei fluxurilor
migraţionale şi crearea bazelor
de date informatizate
1.Acordarea asistenţei în
procesul primar de integrare
a străinilor (imigranţi,
refugiaţi şi beneficiari de
protecţie umanitară)
2.Acordarea asistenţei la
plasarea în cîmpul muncii a
străinilor
Ministerul Afacerilor prevăzute încheiate
Externe şi Integrării
Europene
1.Îmbunătăţirea metodelor de 2011-2013 Biroul Naţional de În limita Numărul emigranţilor şi
evidenţă şi estimare a fluxurilor Statistică, alocaţiilor imigranţilor (diferite
migraţionale, definitivarea Ministerul Tehnologiei prevăzute de perioade)
sistemului informaţional Informaţiei şi bugetul de stat,
automatizat „SIAMA” Comunicaţiilor, asistenţa externă
Ministerul Afacerilor
Interne
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei,.
Serviciul Grăniceri
1.1 Organizarea cursurilor pentru 2011-2013 Ministerul Afacerilor În limita Numărul de imigranţi şi
străini : Interne, alocaţiilor solicitanţilor de azil ce
- studierea limbii de stat; Ministerul Educaţiei, prevăzute de s-au integrat
- studierea legislaţiei; Ministerul Muncii, bugetul de stat,
- familiarizarea cu specificul Protecţiei Sociale şi asistenţa externă Numărul de programe
cultural şi istoric al Republicii Familiei pentru facilitarea
Moldova integrării străinilor
1.2. Desfăşurarea programelor
eficiente care vor facilita integrarea Numărul de publicaţii
imigranţilor, refugiaţilor şi a
beneficiarilor de protecţie
umanitară;
1.3. Publicarea materialelor
informative privind drepturile şi
libertăţile, regulile de şedere,
posibilităţile de integrare a
străinilor
2.1. Identificarea sectoarelor ce 2011-2013 Ministerul Afacerilor În limita Numărul de persoane
pot fi acoperite cu forţă de muncă Interne, alocaţiilor străine plasate în cîmpul
străină; Ministerul Muncii, prevăzute de muncii
2.2. Determinarea criteriilor de Protecţiei Sociale şi bugetul de stat,
selectare (vîrstă, sex, studii, Familiei
specialitate, experienţă, starea
civilă etc.)
58
 3. Monitorizarea respectării 3.1. Evidenţa şi analiza cazurilor 2011-2013 Ministerul Afacerilor În limita Numărul de cazuri de
legislaţiei în materie de de încălcare a legislaţiei comise Interne finanţării depistate privind
combatere a tuturor formelor faţă de străini pe teritoriul prevăzute din nerespectarea legislaţiei
de abuz faţă de imigranţi Republicii Moldova bugetul de stat,
finanţarea din
surse externe
Educaţia
1.Asigurarea condiţiilor 1.Reevaluarea instrumentelor 1.Elaborarea, simularea, pilotarea 2011-2013 Ministerul Educaţiei, În limita Cota cheltuielilor non-
echitabile şi eficiente financiare pentru mentenanţa şi implementarea unei noi formule Ministerul Tineretului şi finanţării salariale pentru
pentru educarea şi şi dezvoltarea sistemului de finanţare a instituţiilor de Sportului, prevăzute din mentenanţa şi
formarea personalităţii educaţional învăţămînt general Ministerul Finanţelor bugetul de stat dezvoltarea sistemului
de învăţămînt

2.Majorarea cheltuielilor pentru 2011-2013 Ministerul Educaţiei, 2011 - 14736,2

2. Stabilirea unui echilibru
între asigurarea suportului
pentru familiile defavorizate şi
responsabilitatea părintească
personală pentru educaţia
copiilor
3. Restructurarea şi reformarea
sistemului rezidenţial de
educaţie şi redirecţionarea
capacităţilor şi resurselor
existente către familii şi servicii
sociale alternative
4. Asigurarea accesului
tinerelor familii la serviciile
oferite de creşe/ grădiniţe
dotarea cu utilaj a instituţiilor de Ministerul Finanţelor, (CCTM)
învăţămînt general Autorităţile administraţiei
publice locale
Familiarizarea părinţilor cu 2011-2013 Ministerul Educaţiei, În limita Numărul cazurilor de
prevederile legislaţiei în vigoare Ministerul Tineretului şi finanţării abandon al copiilor de
privind drepturile şi obligaţiile pe Sportului, prevăzute din către părinţi
care le au pentru creşterea şi Autorităţile administraţiei bugetul de stat
educarea copiilor publice locale,
instituţiile de învăţămînt
1.Prevenirea instituţionalizării 2011-2013 Ministerul Educaţiei 16600,0 anual Cota reducerii nu-
copiilor în instituţii de tip internat Ministerul Muncii (CCTM) mărului de copii
prin crearea şi dezvoltarea Protecţiei Sociale şi instituţionalizaţi în
serviciilor comunitare de protecţie Familiei, instituţiile rezidenţiale
a copilului şi familiei (case de tip Autorităţile administraţiei Numărul de acţiuni
familial) şi a centrelor comunitare publice locale comunitare pentru
de alternativă socializarea copiilor
2.Incluziunea socială a copiilor aflaţi în dificultate
aflaţi în dificultate
1.Dezvoltarea reţelei instituţiilor de 2011-2013 Ministerul Educaţiei, 22893,0 Rata majorată de
educaţie preşcolară şi crearea Ministerul Tineretului şi (CCTM) înrolare în programele
centrelor alternative pentru Sportului, preşcolare
educaţia preşcolară Autorităţile administraţiei
publice locale
2. Renovarea instituţiilor 2011-2013 Ministerul Educaţiei 5297,0
preşcolare şi îmbunătăţirea bazei Autorităţile administraţiei (în cadrul
tehnico-materiale a instituţiilor publice locale Proiectului
preşcolare “Educaţie pentru
Toţi „

59
 3.Majorarea cheltuielilor medii 2011-2013 Ministerul Educaţiei 48969,0 anual
pentru întreţinerea copiilor în Autorităţile administraţiei (CCTM)
instituţiile preşcolare, inclusiv cele publice locale
pentru alimentare
5.Asigurarea accesului 1.Extinderea reţelei centrelor de 2011-2013 Ministerul Educaţiei, În limita Numărul centrelor
tinerilor la serviciile oferite de resurse pentru tineri la nivel local Ministerul Tineretului şi mijloacelor
Centrele regionale şi şi regional Sportului, financiare
comunitare de tineret Fondul de Investiţii Sociale aprobate
în Moldova,
Autorităţile administraţiei
publice locale
2.Organizarea diverselor activităţi 2011-2013 Ministerul Tineretului şi În limita Numărul de persoane
de informare şi instruire privind Sportului, mijloacelor instruite
modul sănătos de viaţă şi Ministerul Educaţiei, prevăzute în
prevenirea viciilor (tabacism, Autorităţile administraţiei bugetele
consumul de alcool şi droguri, publice locale, unităţilor
alimentaţia neechilibrată) Centrele de tineret, administrativ
ONG-urile de tineret, teritoriale
Centrele de medicină
preventivă şi instituţiile
medico-sanitare publice
teritoriale
2.Asigurarea accesului la 1.Sporirea accesului la 1.Organizarea transportului şcolar 2011-2013 Ministerul Finanţelor, În limita Cota copiilor care
educaţie şi formare educaţie de calitate în mediul rural, procurarea Ministerul Educaţiei finanţării beneficiază de transport
profesională de calitate mijloacelor de transport Autorităţile administraţiei prevăzute din şcolar
publice locale bugetul de stat
2.Asigurarea gratuită a elevilor 2011-2013 Ministerul Finanţelor, În limita Cota copiilor care
claselor 1-4 cu dejunuri calde şi Ministerul Educaţiei finanţării beneficiază de dejun în
sporirea cheltuielilor pentru Autorităţile administraţiei prevăzute din instituţiile şcolare
majorarea normei de alimentare publice locale bugetul de stat
3.Asigurarea gratuită cu manuale a 2011-2013 Ministerul Finanţelor, În limita Cota copiilor care
elevilor claselor primare Ministerul Educaţiei finanţării beneficiază de manuale
prevăzute din gratuite
bugetul de stat
4.Compensarea parţială a 2011-2013 Ministerul Finanţelor, 535,0 anual
cheltuielilor pentru manuale de Ministerul Educaţiei (CCTM)
limbă bulgară, găgăuză, ucraineană Autorităţile administraţiei
publice locale
5.Subvenţionarea procurării 2011-2013 Autorităţile administraţiei Subvenţionare Cota elevilor, care au
manualelor pentru elevii din familii publice locale parţială sau beneficiat de subvenţii
social vulnerabile integrală de către
APL

60

2. Lărgirea posibilităţilor de
formare profesională în
conformitate cu necesităţile
pieţei muncii din tară
3.Formarea deprinderilor 1.Implementarea în instituţiile
de viaţă sănătoasă, a de învăţămînt a unor forme
6.Implementarea tehnologiilor 2011-2013 Ministerul Educaţiei 27000,0 (În cadrul Numărul de elevi la un
informaţionale în sistemul de programului calculator
învăţămînt „SALT”)
7. Dezvoltarea capacităţilor şi a 2011-2013 Ministerul Justiţiei, Numărul de minori
activităţii de resocializare a Ministerul Afacerilor delicvenţi resocializaţi
minorilor delicvenţi Interne,
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei,
Ministerul Educaţiei
1. Elaborarea şi implementarea 2011-2013 Ministerul Educaţiei, În limita Numărul de specializări
curriculei flexibile pentru formarea Ministerul Muncii, mijloacelor mixte
profesională cu specializare mixtă Protecţiei Sociale şi financiare
Familiei stabilite
2.Renovarea şi retehnologizarea 2011-2013 Autorităţile administraţiei 2011-3340,0 Numărul de instituţii
bazei tehnico-materiale pentru publice centrale, care au în (CCTM) beneficiare se va majora
domeniile de formare profesională: subordine instituţii de profil anual cu 15%
transport şi telecomunicaţii,
servicii, construcţii, agricultură etc.
3.Încurajarea interacţiunii dintre 2011-2013 Autorităţile administraţiei În limita Numărul de specialişti
instituţiile de învăţămînt şi publice centrale, care au în finanţării pregătiţi şi instruiţi la
angajatori în scopul extinderii subordine instituţii prevăzute din cursuri de perfecţionare
oportunităţilor pentru absolvenţi de respective de profil bugetul de stat
a obţine experienţă practică şi
Academia de Administrare
asigurarea angajării lor ulterioare
Publică pe lîngă Numărul de demografi,
4.Asigurarea condiţiilor de formare Preşedintele Republicii consilieri familiali
şi perfecţionare a cadrelor Moldova pregătiţi
administraţiei publice centrale şi
locale în domeniul demografiei în Ministerul Educaţiei
conformitate cu necesităţile Ministerul Muncii,
domeniilor de profil Protecţiei Sociale şi
5.Introducerea disciplinelor Familiei
demografice (cursurilor de bază şi
speciale în programele de studii şi
perfecţionare din cadrul diferitor
specialităţi).
6. Asigurarea condiţiilor şi iniţierea 2011-2013
pregătirii specialiştilor de
consiliere în problemele familiei
1.Monitorizarea implementării 2011-2013 Ministerul Educaţiei, În limita
curriculumurilor ”Educaţia pentru Ministerul Tineretului şi alocaţiilor
61
aptitudinilor de
comunicare, a unui
comportament
responsabil, a unei culturi
sexuale şi de sănătate a
reproducerii
Asigurarea cu locuinţă
1.Crearea condiţiilor
financiare, juridice şi
instituţionale privind
asigurarea cu locuinţe şi
gestionarea fondului
locativ
adecvate de formare a
deprinderilor de viaţă
2.Asigurarea accesului tinerilor Organizarea seminarelor de
la serviciile Centrelor de
sănătate prietenoase tinerilor
.Asigurarea cu locuinţe sociale
a populaţiei social vulnerabile
sănătate” (curs opţional), ”Etica şi Sportului, prevăzute în
psihologia vieţii de familie” (curs Instituţiile de învăţămînt bugetul de stat
obligatoriu) în instituţiile de
învăţămînt preuniversitar;
2.Valorificarea cursurilor
facultative propuse pentru:
învăţămîntul secundar
profesional - „Etica şi psihologia
vieţii de familie” şi „Viaţa socială
şi profesională”;
învăţămîntul mediu de
specialitate - „Educaţie pentru
sănătate”;
3.Organizarea activităţilor
extracurriculare tematice pentru
elevii şi studenţii din instituţiile de
învăţămînt superior, mediu de
specialitate şi secundar profesional
2011-2013 Ministerul Tineretului şi În limita Numărul de seminare
informare privind sănătatea Sportului, finanţării desfăşurate
sexuală pentru tinerii din Ministerul Educaţiei, prevăzute din
localităţile rurale Ministerul Sănătăţii, bugetul de stat Numărul de tineri
ONG-urile de tineret instruiţi
1.Implementarea proiectului finanţat 2011-2013 Ministerul Dezvoltării Finanţare din Numărul de persoane
de Banca de Dezvoltare a Regionale şi Construcţiilor surse externe asigurate cu locuinţe
Consiliului Europei pentru
asigurarea cu locuinţe a categoriilor
socialmente vulnerabile
2.Promovarea Legii cu privire la 2011 Ministerul Dezvoltării Legea aprobată
locuinţe Regionale şi Construcţiilor
3.Elaborarea documentelor 2011-2013 Ministerul Dezvoltării În limita Numărul de documente
normative pentru implementarea Regionale şi Construcţiilor finanţării elaborate
Legii cu privire la locuinţe prevăzute din
bugetul de stat
4. Implementarea mecanismelor de 2011-2013 Ministerul Dezvoltării În limita Numărul actelor
creditare de lungă durată a Regionale şi Construcţiilor finanţării elaborate
finanţării construcţiei şi procurării Ministerul Finanţelor, prevăzute din Numărul beneficiarilor
de locuinţe Ministerul Tineretului şi bugetul de stat de credite
62

Dezvoltarea regională
1.Promomarea politicilor
de dezvoltare regională
pentru asigurarea
condiţiilor uniforme de
dezvoltare
Ştiinţă şi inovare
Dezvoltarea capacităţilor şi
consolidarea cercetării în
domeniul socio-demografic
Statistică
1.Consolidarea capacităţilor
statisticii naţionale
Implementarea Strategiei de
dezvoltare regională
1.Instituirea Centrului de
cercetări demografice al
AŞM
2.Argumentarea
metodologică a metodelor de calculare a
mecanismelor de calculare a
valorilor indicatorilor de
monitorizare a securităţii
demografice
1.Consolidarea şi
armonizarea sistemului de
Sportului,
ministere, instituţii cu
atribuţii în domeniu
1.Corelarea programelor naţionale şi 2011 Ministerul Dezvoltării În limita Numărul de programe
strategiilor sectoriale la dezvoltarea Regionale şi Construcţiilor finanţării elaborate
regională pe termen lung prevăzute din
bugetul de stat
2.Operaţionalizarea sistemului de 2011-2013 Ministerul Dezvoltării Numărul subsistemelor
realizare a obiectivelor politicilor de Regionale şi Construcţiilor active
dezvoltare regională
1.Elaborarea metodologiilor şi 2012 Academia de Ştiinţe a În limita alocaţiilor Metodologii elaborate şi
modelelor ştiinţifice de calculare Moldovei prevăzute în bugetul recomandate
şi elaborare a prognozei privind de stat
evoluţia componentelor
cantitative şi calitative ale
populaţiei pe termen scurt,
mediu şi lung conform
necesităţilor practice ale
politicilor demografice
2.Efectuarea studiilor şi 2011-2013 Academia de Ştiinţe a În limita alocaţiilor Numărul de publicaţii
recomandarea mecanismelor de Moldovei, prevăzute în bugetul cu privire la studiile
depăşire a problemelor legate de instituţiile de învăţămînt de stat, finanţare efectuate
îmbătrînirea populaţiei superior externă
3.Desfăşurarea şi aprofundarea 2011-2013 Academia de Ştiinţe a
cercetărilor ştiinţifice ce ţin de Moldovei,
evoluţia principalelor procese instituţiile de învăţămînt
demografice (natalitatea, superior
mortalitatea, migraţia), în special
în profil administrativ-teritorial.
Elaborarea şi implementarea 2011-2013 Institutul de Economie , În limita finanţării Numărul de indicatori
Finanţe şi Statistică, aprobate pentru care au fost
valorilor indicatorilor de Ministerul Muncii, determinate şi
monitorizare a securităţii Protecţiei Sociale şi argumentare metodele
demografice (valorile critice şi Familiei de calcul
admisibile) pe anumite etape de Biroul Naţional de Statistică
implementare a acţiunilor
Perfecţionarea în continuare a 2011-2013 Biroul Naţional de În limita alocaţiilor Numărul de indicatori
sistemului de indicatori Statistică, prevăzute în bugetul implementaţi
63
indicatori statistici cu cei
internaţionali
2.Producerea şi diseminarea
informaţiei complete şi
calitative privind mişcarea
naturală a populaţiei
3.Elaborarea (în baza
datelor administrative şi
statistice) şi diseminarea
informaţiei complete şi
calitative privind migraţia
populaţiei internă şi externă
4.Producerea şi diseminarea
de informaţii complete şi
calitative referitoare la
populaţia totală şi principalii
indicatori demografici
Ministerul Tehnologiei de stat
Informaţiei şi
Comunicaţiilor
Ministerul Afacerilor
Interne
Perfecţionarea sistemului de 2011-2012 Biroul Naţional de Statistică În limita alocaţiilor
colectare, procesare şi prevăzute în bugetul
transmitere a datelor la BNS în de stat
format electronic
Perfecţionarea sistemului de 2011-2012 Biroul Naţional de În limita alocaţiilor
înregistrate la frontieră în Statistică, prevăzute în bugetul
vederea structurării evidenţelor Ministerul Tehnologiei de stat
specifice Informaţiei şi
Comunicaţiilor
Ministerul Afacerilor
Interne,
Serviciul Grăniceri,
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei
2011-2013 Biroul Naţional de În limita volumului Numărul bazelor de
1.Crearea bazei de date
Statistică, mijloacelor date, specificate pe
demografice care va conţine
Ministerul Tehnologiei financiare stabilite criterii conform
principalii indicatori demografici
Informaţiei şi necesităţilor domeniilor
2.Dezvoltarea şi introducerea Comunicaţiilor
noilor tehnologii informaţionale, Ministerul Sănătăţii,
pregătirea informaţiilor integrate Ministerul Afacerilor
prin prelucrarea şi agregarea Interne,
microdatelor Serviciul Grăniceri,
Ministerul Muncii,
3.Diseminarea informaţiilor
Protecţiei Sociale şi
statistice prin intermediul
Familiei
locaţiei WEB cu utilizarea
tehnologiilor PC-Axis
4.Crearea sistemului de metadate
în domeniul demografiei
5. Elaborarea documentelor
necesare pentru organizarea şi
realizarea recensămîntului
populaţiei, runda 2012
6.Îmbunătăţirea în continuare a
datelor statistice sensibile la
dimensiunea de gen.
64
 5.Implementarea
mecanismului de elaborare a
prognozelor demografice şi
utilizarea plenară a acestora
în programele de dezvoltare
şi planificare
Biroul Naţional de Statistică Mecanism de
1. Asigurarea cu capacităţi
prognozare funcţional
tehnologice şi definitivarea bazei
de date demografice
2. Angajarea şi pregătirea
personalului în domeniul
prognozării demografice
3. Formarea cadrului funcţional
de prognozare demografică

Protecţia mediului
1.Consolidarea cadrului juridic
şi normativ privind protecţia
mediului
2.Monitoringul
hidrometeorologic şi al calităţii
componentelor de mediu
3.Reducerea cantităţii şi a
impactului deşeurilor asupra
sănătăţii populaţiei
4.Gestionarea poluanţilor
organici persistenţi şi a
substanţelor chimice
5.Conştientizarea şi informarea
populaţiei în necesitatea
Armonizarea legislaţiei Perfectarea cadrului legislativ 2011-2013 Ministerul Mediului În limita alocaţiilor Numărul de acte
naţionale cu legislaţia UE în intern conform directivelor UE în prevăzute în bugetul juridice perfectate
domeniul protecţiei mediului problemele asigurării durabilităţii de stat
mediului
Modernizarea şi 1.Instalarea a 2 staţii automate de 2011-2013 66.052,7 Numărul staţiilor de
eficientizarea sistemului monitorizare a calităţii aerului Granturi şi finanţare monitorizare
naţional de monitoring atmosferic în mun. Chişinău externă
privind starea şi evoluţia 2.Procurarea şi instalarea a 3 Numărul posturilor de
calităţii aerului atmosferic posturi de monitorizare a calităţii monitorizare
aerului atmosferic în mun.
Chişinău şi or. Cahul
Eficientizarea sistemului de 1.Construcţia, reconstrucţia 2011-2013 Ministerul Mediului, 30.000,0 Numărul rampelor de
gestionare a deşeurilor în rampelor de colectare a deşeurilor Autorităţile administraţiei Fondul Ecologic depozitare a deşeurilor
scopul reducerii cantităţii şi 2.Lichidarea gunoiştilor publice locale Naţional
a impactului acestora, neautorizate Numărul gunoiştilor
inclusiv prin crearea 3.Implicarea activă a autorităţilor neautorizate lichidate
infrastructurii de depozitare publice locale în promovarea
şi de prelucrare a deşeurilor colectării separate a deşeurilor
menajere
Managementul, depozitarea 1.Inventarierea instalaţiilor 2011-2013 Ministerul Mediului 11.235,1 Numărul de instalaţii ce
controlată şi distrugerea contaminate cu BPC Fondul Global de conţin ulei contaminat
stocurilor de poluanţi Mediu prin Banca cu BPC
organici persistenţi şi a 2.Inventarierea localităţilor Mondială Numărului locaţiilor
substanţelor chimice toxice contaminate cu POP contaminate cu POP,
aria suprafeţelor şi
3.Remedierea locaţiilor poluate cu gradul de contaminare
pesticide POP şi bifenili
policloruraţi (BPC) Aria suprafeţelor
remediate
Creşterea gradului de 1.Editarea revistelor, broşurilor cu 2011-2013 Ministerul Mediului, 22.400,0 Numărul de broşuri
informare şi conştientizare a tematică ecologică Autorităţile administraţiei Fondul Ecologic editate anual

65
protecţiei mediului
6.Protecţia resurselor acvatice
7.Ridicarea gradului de
împădurire
Asigurare cu apă şi canalizare
Asigurarea populaţiei cu apă
potabilă calitativă, în cantităţi
suficiente şi canalizarea
localităţilor din ţară
populaţiei cu privire la
efectul negativ al activităţii 2.Organizarea emisiunilor TV şi
umane asupra mediului
înconjurător
Prevenirea poluării şi
menţinerea calităţii apelor sistemelor de canalizare şi a
subterane şi a celor de
suprafaţă
Împădurirea terenurilor
agricole degradate, prin
plantarea şi regenerarea fîşiilor pentru dăinuirea noastră”
împădurite de protecţie a
terenurilor agricole
1.Extinderea sistemelor
centralizate de
aprovizionare cu apă şi de
canalizare şi creşterea
gradului de acces al
populaţiei la aceste servicii
2.Finanţarea în volum
suficient a lucrărilor de
reparaţie, reconstrucţii şi
reutilări tehnice, de completare
a rezervelor de reactive,
dezinfectante, utilaj şi
materiale
publice locale Naţional
Fondurile ecologice Emisiuni TV şi radio
radio locale desfăşurate anual
3.Editarea şi distribuirea Anual editate rapoarte
rapoartelor despre starea mediului privind starea mediului
în ţară
Construcţia şi reconstrucţia 2011-2013 Ministerul Mediului, 67.500,0 Numărul sistemelor de
Autorităţile administraţiei Bugetul de stat, canalizare şi a staţiilor
staţiilor de epurare a apelor uzate publice locale bugetele locale, de epurare construite şi
fondurile ecologice, reconstruite
Salubrizarea şi amenajarea surse externe de
fîntînilor şi izvoarelor finanţare Numărul fîntînilor şi
izvoarelor salubrizate şi
amenajate anual
Împădurirea terenurilor în cadrul 2011-2013 Ministerul Mediului 37.500,0 Suprafaţa terenurilor
bilunarului ecologic „Un arbore Autorităţile administraţiei Bugetul de stat, împădurite anual
publice locale bugetele locale,
surse externe de
finanţare
1.Determinarea priorităţilor şi 2011-2013 Ministerul Mediului, 3559115, 0 Rata populaţiei
realizarea acţiunilor Planului Agenţia „Apele Moldovei”, asigurată cu apă
comun în vederea implementării autorităţile administraţiei potabilă calitativă şi
obiectivelor Strategiei privind publice locale canalizare
aprovizionarea cu apă şi
canalizare a localităţilor
2.Funcţionarea stabilă a
sistemelor de evacuare a apelor
uzate, utilizarea deşeurilor cu
diminuarea impactului lor asupra
mediului
1.Întreprinderea măsurilor de 2011-2013 Ministerul Mediului, În limita finanţării
îmbunătăţire a activităţii Agenţia „Apele Moldovei” stabilite
operaţionale şi financiare a
agenţilor economici-prestatori de
servicii în vederea creşterii
siguranţei şi calităţii serviciilor
2.Elaborarea planurilor de
acţiuni în vederea asigurării
66
 securităţii apei potabile
Parteneriatul cu societatea civilă
Dezvoltarea parteneriatului cu 1.Informarea şi sensibilizarea 1.Organizarea emisiunilor 2011-2013 Organele centrale de În limita alocaţiilor Numărul ediţiilor,
societatea civilă în vederea populaţiei asupra tematice prin intermediul specialitate ale administraţiei prevăzute în publicaţiilor,
realizării obiectivelor de problemelor demografice instituţiilor mass-media publice, bugetele emisiunilor şi
dezvoltare demografică şi 2.Dialog cu publicul larg Autorităţile administraţiei corespunzătoare şi întrunirilor.
monitorizare a implementării privind corespunderea 2.Publicarea articolelor, editarea publice locale, altor surse legale.
Strategiei. obiectivelor politicilor pliantelor, ghidurilor cu subiecte Consiliul Naţional de
demografice ale demografice Participare
organizaţiilor Organele mass-media
guvernamentale cu 3.Studierea opiniei publice prin centrale şi locale,
necesităţile reale ale anchetare ori discuţii publice Fondul ONU pentru Populaţie
cetăţenilor în Republica Moldova,
3.Promovarea valorilor 4.Organizarea evidenţei opiniilor Ministerul Muncii, Protecţiei
familiale, respectului între expuse de publicul larg. Sociale şi Familiei,
generaţii şi a Organizaţiile non-
responsabilităţilor faţă de guvernamentale,
persoanele dezavantajate etc. comunităţile locale.

SINTEZA RECOMANDĂRILOR

67
№ Recomandarea Autorul recomandării Poziţia autorităţii
publice
1 1. Orientarea profesională a tinerilor, angajarea în cîmpul Chiriac Petru, vicepreşedinte al Se acceptă
muncii a generaţiei tinere, susţinerea tinerilor prin oferirea Confederaţiei Naţionale a
creditelor preferenţiale, motivarea clasei muncitoare. Sindicatelor din Moldova
2. Informarea populaţiei cu privire fenomenul migraţional
2 Unificarea sistemului de pensii în sensul diminuării facilităţilor Victor Gîlcă, şef-adjunct, Direcţia Se acceptă
acordate la pensionarea unor categorii de cetăţeni, alinierea politici de asigurări sociale a
normelor de pensionare la condiţii unice MMPSF
3 1. Planificarea eficientă în pregătirea resurselor umane în Boris Gîlcă, coordonator programe Se acceptă
diferite domenii UNFPA
2. Elaborarea noilor politici privind prelungirea vieţii active
pentru populaţia vîrstnică
3. Instituirea unui Centru demografic în RM
4 1. Elaborarea şi dezvoltarea programelor de susţinere a Angela Chirilov, şef Direcţie Se acceptă
familiilor tinere politici de asistenţă socială,
2. Crearea Inspecţiei Sociale, care va avea ca obiectiv MMPSF
monitorizarea şi evaluarea calităţii serviciilor şi asistenţei
sociale
3. Dezvoltarea serviciilor sociale pentru asigurarea creşterii şi
educării copiilor
4. Ridicarea nivelului calităţii serviciilor prestate
5 1. Stabilirea parteneriatului dintre MMPSF şi ONG-uri, APL cu Viorica Antonov, expert în politici Se acceptă
implicare largă în activităţi sociale şi dezvoltare, coordonator
2. Informarea societăţii civile despre politicile elaborate în proiecte de cercetare, IDIS
MMPSF “Viitorul”
3. Crearea unui centru de recalificare a cadrelor pe lîngă
ANOFM şi universităti
4. Realizarea proiectelor împreună cu mediul academic, privind
atragerea potenţialului uman plecat peste hotare în ţara

68
 5. Elaborarea politicilor de reîntoarcere a emigranţilor
6 Modificarea programelor educaţionale privind promovarea Galina Gavriliţă, Ministerul Se acceptă
deprinderilor de viaţă şi formarea personalităţii, promovarea educaţiei, consultant principal
valorilor familiale
7 1. Promovarea politicii profamiliste, prestarea serviciilor de Dna Rotaru, şef Secţie politici Se acceptă
consiliere psihologică familială şi implicarea statului în demografice, MMPSF
soluţionarea problemelor familiei.
2. Ocuparea tinerilor în cîmpul muncii şi reducerea numărului
de şomeri.
3. Perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul ocupării forţei
de muncă
8 1. Studierea cauzelor dezvoltării dizabilităţilor şi elaborarea Olga Poalelungi, AŞM, cercetător Se acceptă
programelor de prevenire a acestora ştiinţific
2. Reîncheierea acordurilor de colaborare cu Federaţia Rusă şi
Ucraina
3. Dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu statele UE
4. Eficientizarea programelor de reintegrare a persoanelor
revenite în ţară şi încadrarea în cîmpul muncii.
9 1. Crearea centrelor specializate pentru tineri şi elaborarea Veaceslav Moşin, directorul Se acceptă
programelor educaţionale privind orientările valorice, educaţia Centrului naţional de sănătate a
sexuală, planificarea cuplului de familie, planificarea naşterilor, reproducerii şi genetică medicală,
educaţia copiilor doctor habilitat, profesor
2. Abordarea complexă a problemelor privind sănătatea universitar
reproducerii, planificarea familiei prin lărgirea spectrului de
acţiuni şi servicii
3. Promovarea modului sănătos de viaţă pentru toate vîrstele
10 1. Promovarea femeilor în politică şi crearea noilor politici Dna Ecaterina Berejan, consultant Se acceptă
antidiscriminatorii principal, Direcţia politici de
2. Perfecţionarea cadrului legislativ referitor la concilierea asigurare a egalităţii de gen şi
vieţii familiale cu cea profesională prevenirea violenţei, MMPSF
11 Elaborarea noilor concepte referitor la servicii preşcolare Dl. Carauş, manager de proiect, Se acceptă

69
 mixte, pentru localităţile rurale, luînd în consideraţie spaţiile MTIC
libere neutilizate din localităţile respective
12 Deschiderea centrelor de prestare a serviciilor multidisciplinare Diana Covalciuc, director al Se acceptă
la nivel local centrului “Hippocrates
13 Menţinerea şcolilor în toate satele şi raioanele RM, în scopul Valeriu Sainsus, ASEM, dr. Se acceptă
prevenirii declinului demografic conferenţiar –universitar
14 Stimularea angajatorului pentru angajarea în cîmpul muncii a Ana Gherganova, şef-adjunct Se acceptă
tinerilor Direcţie dezvoltarea resurselor
umane şi politici ocupaţionale

Nota informativă

70
 privind rezultatele consultărilor publice asupra proiectului Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice în
Republica Moldova

În temeiul prevederilor Legii nr.239-XVI din 13.11.2008 privind transparenţa în procesul decizional, conform anunţului din
19.08.2010 pe pagina web a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, au fost organizate consultările publice asupra
proiectului Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice în Republica Moldova (în continuare - Strategie). Menţionăm că
esenţa acestui proiect constă în stabilirea căilor de soluţionare a problemelor ce privesc populaţia şi dezvoltarea, mobilizarea
administrativă şi a resurselor financiare, eforturilor comunităţii în vederea redresării stării demografice actuale, diminuării efectelor
nefavorabile privind schimbarea structurii populaţiei şi a impactului economic.
Activităţile privind organizarea procesului de conceptualizare, elaborare şi consultare publică a proiectului au fost coordonate de
Secţia politici demografice sub egida Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare. Sinteza sugestiilor, obiecţiilor şi propunerilor
înaintate în cadrul consultărilor publice au contribuit în mod considerabil la perfectarea conţinutului proiectului Strategiei. Varianta
definitivată a proiectului Strategiei poate fi accesată pe pagina web a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Pe parcursul lunii septembrie a anului 2010 au fost desfăşurate 4 şedinţe cu participarea părţilor interesate, care au inclus
instituţii de stat, organizaţii internaţionale, mediu academic, societatea civilă şi mass-media.
Lista participanţilor la consultările publice din cadrul instituţiilor de stat a inclus specialiştii ce au reprezentat următoarele
ministere şi organizaţii:
- direcţii şi secţii ale Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;
- Ministerul Educaţiei (Galina Gavriliţă, consultant principal);
- Ministerul Economiei (Victoria Cazac, specialist principal, Tertea Alexandru, specialist principal);
- Ministerul Sănătăţii (Galina Morari, şef adjunct, Elena Boleac- consultant, Andronatii Aliona, consultant, Veaceslav Moşin,
director al Centrului Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală);
- Centrul Naţional de Management în Sănătate (Silvia Rusu, şef secţie);
- Ministerul Afacerilor Interne (Popovici Marina, şef secţie, Ghenadie Neamţu- inspector principal);
- Biroul Naţional de Statistică (Nina Cesnocova, şef secţie);
- Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică (Ana Tomceac, cercetător ştiinţific);
- Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (Ştefan Carauş, manager de proiect);
- Ministerul Finanţelor (Ambrosie Ana, consultant);
- Ministerul Tineretului şi Sportului (Spătari Eugenia, şef adjunct);
- Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor (Bîrsanu Nadejda, consultant Direcţie locuinţe);
- Serviciul Stării Civile (Irina Manole, şef secţie);

71
- Casa Naţională de Asigurări Sociale (Trifan Maxim, consultant);
- Ministerul Afacerilor Externe si Integrării Europene (Podorojin Carolina, ataşat);
- Confederaţia Naţională a Patronatelor din Moldova (Postolache Valentina, şef direcţie);
- Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (Chiriac Petru, vicepreşedinte).
Oficiile organizaţiilor internaţionale în Republica Moldova au fost reprezentate de următorii participanţi: Boris Gîlcă, coordonator
programe UNFPA, Alexandru Stratulat, consultant principal, UNICEF; Oxana Măciucă, asistent migraţii şi dezvoltare, Siles Rapold,
proiect officer OIM.
Mediu academic a fost reprezentat de specialiştii din Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Studii Economice din
Moldova (conferenţiar, Valeriu Sainsus), Găgăuz Olga, dr. în sociologie, şef Sector demografie şi Poalelungi Olga, cercetător
ştiinţific din cadrul Institutului Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Societatea civilă a fost reprezentată de: Eduard Mihalaş, Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova, Viorica Antonov,
coordonator proiecte cercetare, IDIS „Viitor”, Veronica Martîniuc, director, Asociaţia Obştească „Ora Internaţională”, Covalciuc
Diana, director, Centrul „Hippocrates”. De asemenea, au fost reprezentanţii mass media, ai postului „Teleradio-Moldova”.
Scopul acestor întruniri a fost orientat la facilitarea înţelegerii problemelor privind starea şi perspectiva demografică,
determinarea priorităţilor în mai multe domenii ce vizează dezvoltarea şi populaţia în corelare cu tendinţele transformărilor
demografice şi necesităţile de progres în aspectul dezvoltării umane.
Astfel, în cadrul consultărilor publice au fost abordate diverse subiecte ce se referă la prognoza şi tendinţele fenomenelor
demografice cumulate în fenomenul declinului demografic, perspectiva sistemului de pensii, dezvoltării sistemului integrat de
asistenţă socială, extinderea politicilor de protecţie a familiei şi copilului, lansarea politicilor pronataliste. A fost accentuată
necesitatea de promovare a politicilor de ajustare a sistemului de pensionare şi a sistemului social la posibilităţile economice şi
demografice ale ţării (unificarea vîrstei de pensionare, unificarea condiţiilor de pensionare, precum şi alte elemente ale reformelor
parametrice, care vor influenţa în cel mai direct mod acumulările în fondurile de asigurări sociale).
În cadrul discuţiilor a fost audiată informaţia privind priorităţilor şi obiectivele referitoare la reforma sistemului de pensionare,
carenţele şi scopurile previzibile de dezvoltare, fiind propuse unele opinii la următoarele subiecte:
 aprofundarea reformei sistemului de pensii în sensul diminuării facilităţilor acordate la pensionarea unor categorii de cetăţeni,
promovarea condiţiilor unice de pensionare;
 elaborarea noilor politici privind prelungirea vieţii active pentru populaţia vîrstnică.
O deosebită importanţă a fost acordată problemelor ce ţin de sectoarele: promovarea soluţiilor în problemele egalităţii de gen;
organizarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii în corespundere cu necesităţile diferitor grupuri de vîrstă a populaţiei; formării în aspect
calitativ şi cantitativ a resurselor umane; impactul pozitiv şi negativ al emigraţiei, imigraţiei; reorganizarea sistemului educaţional,
dezvoltare regională ş.a.

72
 Suplimentar, au fost înaintate propuneri privind orientarea profesională şi angajarea în cîmpul muncii a generaţiei tinere,
susţinerea tinerilor prin oferirea creditelor preferenţiale şi motivarea adecvată în cîmpul muncii.
De asemenea, au fost expuse opiniile referitoare la informarea mai largă a populaţiei cu privire la condiţiile, impactul
fenomenului migraţional, planificarea eficientă şi pregătirea resurselor umane în diferite domenii.
Orientarea strategică a obiectivelor de dezvoltare în domeniul incluziunii sociale a fost abordate în cadrul subiectelor cu privire la
sistemul de asistenţă socială, fiind exemplificate şi practicile ţărilor Uniunii Europene.
A fost propus un şir de politici referitoare la elaborarea şi dezvoltarea programelor de susţinere a familiilor tinere; stabilirea
parteneriatului între MMPSF şi ONG-uri, autorităţile administraţiilor publice locale. Subiectele ce ţin de dezvoltarea serviciilor
sociale pentru asigurarea creşterii şi educării copiilor au vizat necesitatea de ridicare a nivelului calităţii serviciilor prestate,
colaborarea mai strînsă a asistenţilor sociali cu administraţia publică locală, oportunitatea creării instituţiei inspecţiei sociale.
Discuţiile asupra problemelor din sistemul educaţional s-au referit la necesitatea modernizării programelor educaţionale în
vederea promovării deprinderilor de viaţă şi formarea personalităţii, accentuarea valorilor familiale.
Sinteza recomandărilor în cadrul discuţiilor a inclus şi referinţe la oportunitatea desfăşurării campaniilor de informare a societăţii
civile asupra politicilor iniţiate, dezvoltării programelor de prestare a serviciilor persoanelor cu vîrstă înaintată. S-a relevat opinia
conform căreia este considerată imperativă efectuarea studiilor asupra cauzelor dezvoltării dizabilităţilor şi elaborarea programelor
de prevenire a acestora.
Orientarea de perspectivă a politicilor în domeniile egalităţii de gen, ocrotirii sănătăţii în general, în special a familiei, a inclus
discuţii cu privire la măsurile de susţinere de către stat a domeniului sănătăţii reproducerii, asistenţei sociale a familiilor cu copii. Au
fost expuse opiniile privind îmbunătăţirea serviciilor sănătăţii reproducerii, fiind propusă lărgirea spectrului de acţiuni în promovarea
modului sănătos de viaţă şi planificarea familiei.
Conform discuţiilor, este benefică dezvoltarea reţelei centrelor specializate pentru tineri, elaborarea unor programe educaţionale
noi, prestarea serviciilor preşcolare mixte, prestarea serviciilor multidisciplinare la nivel local. În aspectul educaţional a fost înaintată
propunerea de revizuire a programului şcolar şi includerea obiectelor noi, orientate spre educaţia sănătăţii reproducerii, planificării
familiale, educaţia adecvată a copiilor, restabilirea orientărilor valorice ce ţin de familie şi relaţiile intre generaţii.
A fost menţionată importanţa implicării active a mass mediei privind abordarea problemei daunei alcoolului, fumatului,
drogurilor, riscurilor şi prevenirii bolilor sexual transmisibile, prevenirii naşterilor la vîrstă fragedă ş.a.
În discuţiile desfăşurate a fost vizat aspectul egalităţii de gen ce se referă la angajarea în cîmpul muncii, concilierea vieţii
familiale cu cea profesională, discriminarea femeilor în mai multe domenii de activitate. În urma consultărilor au fost expuse opiniile
privind crearea noilor politici antidiscriminatorii şi promovarea femeilor în politică.

73
 De asemenea, au fost dezbateri privind necesitatea de dezvoltare a politicilor la tema migraţiei, formarea şi ocuparea forţei de
muncă în corelare cu tendinţele fenomenelor demografice şi migraţionale, problemele pieţii muncii, politicile de gestionare a
fluxurilor migraţionale. În acest context, au fost înaintate propuneri pentru îmbunătăţirea situaţiei demografice şi diminuarea
efectelor negative în scopul eliminării motivelor de insecuritate demografică:
 ocuparea tinerilor în cîmpul muncii şi reducerea numărului de şomeri;
 stimularea angajatorului pentru angajarea tinerilor;
 recalificarea cadrelor şi instruirea şomerilor;
 perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul ocupării forţei de muncă;
 promovarea oportunităţilor de angajare a persoanelor reîntoarse în ţară.
În urma discuţiilor la subiectele migraţiei, in special a migraţiei în scop de muncă, au fost menţionate aspectele ce solicită
deosebită atenţie: reîncheierea acordurilor de colaborare cu Federaţia Rusă şi Ucraina şi alte state din CSI; dezvoltarea relaţiilor de
cooperare cu statele UE în domeniul protecţiei sociale a lucrătorilor moldoveni, elaborarea politicilor şi implementarea lor eficientă,
inclusiv a celor ce ţin de reîntoarcerea emigranţilor, reintegrarea persoanelor revenite şi a familiilor acestora, încadrarea lor în cîmpul
muncii şi dezvoltarea antreprenoriatului pentru ei.
Astfel, în urma opiniilor expuse de către specialiştii din diverse domenii şi recomandărilor înaintate în cadrul consultărilor
publice asupra proiectului Strategiei, au fost sintetizate concluzii importante pentru îmbunătăţirea proiectului documentului şi
orientarea adecvată a politicilor demografice.

Notă informativă
la proiectul de hotărîre a Guvernului privind aprobarea proiectului de lege pentru aprobarea Strategiei naţionale în
domeniul securităţii demografice în Republica Moldova

74
 În conformitate cu Planul de acţiuni urgente în domeniul demografic, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.741 din
29.06.2007 şi Decizia Consiliului Suprem de Securitate nr.05/1-03-03 din 17.07.2008, în temeiul recomandărilor Comisiei
naţionale pentru populaţie şi dezvoltare, a fost elaborat proiectul Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice în
Republica Moldova (în continuare - Strategie).
În proiectul respectiv au fost integrate viziunile strategice multisectoriale privind necesitatea de corelare a dinamicii
populaţiei cu dezvoltarea economică şi gestionarea riscurilor demografice în corespundere cu priorităţile socio-economice la nivel
naţional pe o perioadă de 15 ani.
Scopul general al documentului rezidă în determinarea sarcinilor şi acţiunilor factorilor de decizie la nivel central şi local, ale
comunităţii pentru ameliorarea stării demografice în vederea inversării cursului persistent de depopulare.
În concepţia documentului propus pentru examinare, abordările problemelor demografice au destinaţia să cimenteze viziunile
şi acţiunile pentru realizarea obiectivelor de securitate demografică, care vor fi destinate asigurării stării populaţiei ce exprimă
absenţa riscurilor, pericolelor şi ameninţărilor de orice natură, în vederea respectării intereselor şi condiţiilor vieţii umane.
Astfel, proiectul Strategiei are menirea să prezinte instrumentele de bază în planificarea şi elaborarea politicilor sectoriale de
protecţie şi dezvoltare a populaţiei, intru sporirea cantitativă şi calitativă a ofertei pe piaţa forţei de muncă şi crearea condiţiilor de
siguranţă şi bunăstare.
Documentul elaborat conţine elucidarea problemelor şi definirea riscurilor, propune căile de adaptare la noile condiţii ale
structurii demografice şi de dezvoltare a capacităţilor instituţionale destinate creării premiselor pentru reorienta cursul
fenomenelor nefavorabile şi obţinerea echilibrului demografic.
În abordarea strategică a priorităţilor conţinutul Cărţii Verzi a Populaţiei Republicii Moldova a constituit baza de
argumentare a tendinţelor şi factorilor - ca surse de instabilitate demografică şi a servit scopului de determinare a acţiunilor de
redresare prevăzute în planul de implementare pe termen mediu din cadrul proiectului Strategiei.
Imperativul politicilor pentru gestionarea demografică impune asumarea sarcinilor strategice privind diminuarea tendinţei de
scădere a numărului populaţiei, iar pe viitor, pregătirea pentru o perioadă lungă de îmbătrînire, fiind prognozată reducerea
populaţiei active şi creşterea raportului de dependenţă economică.
În mod deosebit, necesită a lua în consideraţie faptul că declinul populaţiei este mai accentuat în zonele rurale, iar populaţia
tînără şi mai activă migrează în zonele urbane sau peste hotare în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite şi a unui mod de
viaţă mai atractiv. Din perspectiva promovării politicilor regionale trebuie să constatăm că în

75
 general populaţia, în special cea rurală, nu este distribuită uniform, fapt ce poate submina eforturile economice ale statului şi
investitorilor la nivel teritorial.
De asemenea, în conformitate cu prevederile Legii nr.239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul
decizional, a fost organizată o succesiune de dezbateri publice asupra proiectului Strategiei, la care au fost invitaţi experţi şi
specialişti cu experienţă şi atribuţii în domeniile vizate.
În cadrul acestor întruniri au fost consultate opiniile specialiştilor, reprezentanţilor instituţiilor, organizaţiilor internaţionale şi
neguvernamentale privind direcţiile strategice şi obiectivele de perspectivă ale politicilor sectoriale şi generale demografice.
Scopul acestor discuţii a fost orientat la facilitarea înţelegerii problemelor privind starea şi prognoza demografică,
determinarea priorităţilor în mai multe domenii ce vizează dezvoltarea şi populaţia în corelare cu tendinţele transformărilor
demografice şi necesităţile de progres în dezvoltarea umană.
Sinteza sugestiilor, obiecţiilor şi propunerilor înaintate în cadrul dezbaterilor au contribuit în mod considerabil la perfectarea
conţinutului proiectului Strategiei.
În anul curent proiectul în cauză a fost remis pentru reexaminare ministerelor, autorităţilor administrative centrale şi
instituţiilor interesate, care au înaintat propuneri relevante, luînd în consideraţie obiectivele Programului de activitate al
Guvernului Republicii Moldova, politicile de dezvoltare socio-economică durabilă, angajamentele asumate pe plan internaţional,
prognoza de evoluţie macroeconomică pe termen mediu.
Proiectul Strategiei a fost aliniat la obiectivele Programului de activitate al Guvernului pe anii 2011-2014, la Obiectivele de
Dezvoltare ale Mileniului pentru Republica Moldova pînă în 2015, care au fost confirmate în Raportul Guvernului prezentat la
ONU în 2010, documentelor de politici strategice de nivel naţional şi sectorial, stabilite pe perioade durabile şi pentru orientarea
altor programe de dezvoltare ce urmează a fi adoptate.
La elaborare a fost luat în consideraţie faptul că odată cu scăderea populaţiei apte de muncă vor fi afectate mai multe
domenii socio-economice, cu impact direct asupra cererii totale a forţei de muncă, acumulării veniturilor, distribuirii investiţiilor,
a cheltuielilor publice etc.
Concomitent cu fenomenul general de îmbătrînire a populaţiei, societatea va trebui să facă faţă: unui număr crescut de
pensionari, unui număr crescut de persoane care trăiesc singure, unui număr mai mare de vîrstnici, preponderent femei în etate,

76
incapacităţii familiei de a rezolva problemele ce ţin de îngrijirea membrilor aflaţi la vîrste înaintate şi mai dependente, nevoilor
crescute de servicii sociale şi medicale, cerinţei de producere a mărfurilor de larg consum, destinate persoanelor mai în vîrstă.
De rînd cu cele menţionate, au fost vizate necesităţile privind proiectarea şi construcţia locuinţelor sociale, dezvoltarea
infrastructurii, de asigurare cu apă potabilă şi energie, de protecţie a mediului ş.a, fiind factorii de impact nemijlocit asupra
comportamentului demografic al populaţiei, în raport cu care au fost prevăzute acţiuni concrete şi responsabilii pentru executarea
acestora.

Abordarea complexă şi multisectorială a problemei securităţii demografice, prin prisma tuturor factorilor de influenţă asupra
proceselor demografice, a contribuit la propunerea acţiunilor privind creşterea nivelului natalităţii, a speranţei de viata, de
soluţionare a problemelor pentru diminuarea migraţiei, eficientizării politicilor de ocupare a forţei de muncă, educaţiei întru
sănătate şi viaţă activă ş.a.
Avînd în vedere importanţa la nivel naţional şi caracterul intersectorial al acţiunilor Strategiei pentru redresarea situaţiei
demografice, este oportună aprobarea documentului în cauză prin lege, ţinînd cont de prevederile articolului 131 din Legea privind
actele legislative nr.780-XV din 27.12.2001.
Condiţiile relatate au fost luate în consideraţie la elaborarea proiectului de hotărîre a Guvernului privind aprobarea
proiectului de lege pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice în Republica Moldova (2011-2025).

77