Sunteți pe pagina 1din 12

Capitolul I

INTRODUCERE
1.1.Istoric
Energia eoliană este una din cele mai vechi surse de energie nepoluantă. Drept sursă
energetică vântul este cunoscut omenirii de 10 mii de ani. încă de la orizontul civilizației energia
vântului se utiliza în navigația maritimă. Se presupune că egiptenii străvechi mergeau cu pânze
cu 5.000 ani în urmă. În jurul anului 700 pe teritoriul Afganistanului se utilizau mașini eoliene
cu axă verticală de rotație se utilizau pentru măcinarea grăunțelor.
Omul, in societate si in viată, desfășoară activități care au nevoie de energie. Indiferent
de tipul de activitate desfășurata, nevoia de energie se manifesta in orice împrejurare. Fie ca
activitatea este de producție sau consum, fie ca este o activitate culturala sau casnica, energia
este indispensabila.
Energia este rezultatul consumului de resurse printr-un proces de conversie care are loc
într-o instalație adecvata.
Poluarea mediului este o problema majora pentru întreaga planeta si i se acorda
importanta cuvenita. Fiecare tara in parte, prin fiecare membru poluator, este responsabila de
starea de poluare individuala, locala si naționala. Poluarea nu are granițe, deci curățenia trebuie
ținuta la fiecare in parte si in ansamblu.
Energia regenerabila si nepoluanta se refera la forme de energie produse prin transferul
energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, prin diferite procedee,
oamenii pot capta energii precum:

o Energia luminii solare (Solara)


o Energia vanturilor (Eoliana)
o Energia apei (Hidraulica si a Mareelor)
o Energia proceselor biologie (derivata din biomasa : Biodiesel, Bioetanol, Biogaz)
o Energia căldurii geotermale (Geotermica)

Sursele de energie nereinnoibile include energia nucleara precum si energia generate


prin arderea combustibililor fosili cum ar fi țițeiul, cărbunele si gazele naturale.
Toate aceste forme de energie sunt valorificate pentru a servi la generarea curentului
electric, apei calde etc.
Investițiile globale anuale in energia regenerabila au crescut in ultimii ani de la 39 de
miliarde de dolari in 2005 la 55 de miliarde de dolari in 2006.
Conform unei directive a Uniunii Europene, statele membre trebuie sa amestece treptat
combustibilul tradițional utilizat in transport cu biocombustibil, astfel încât, pana in 2010,
biodieselul sa reprezinte 5,75% din motorina de pe piață, urmând ca in 2020, ponderea sa
crească la 20%. Energia eoliana este o sursa de energie regenerabila generata din puterea
vântului.
Vântul este rezultatul activității energetice a Soarelui și se formează datorită încălzirii
neuniforme a suprafeței Pământului. Mișcarea maselor de aer se formează datorită
temperaturilor diferite a două puncte de pe glob, având direcția de la punctul cald spre cel rece.
Ca sursă energetică primară vântul nu costă nimic. De asemenea, aceasta poate fi
utilizată decentralizat - este o alternativă bună pentru localitățile mici aflate departe de sursele
tradiționale.
Încă la orizontul civilizației energia vântului se utiliza în navigația maritimă. Se
presupune că egiptenii străvechi mergeau sub pânze încă 5.000 ani în urmă. În jurul anului 700
pe teritoriul Afganistanului mașini eoliene cu axa verticală de rotație se utilizau pentru
măcinarea grăunțelor. Cunoscutele instalații eoliene (mori cu elicele conectate la turn) asigurau
funcționarea unor sisteme de irigare pe insula Creta din Marea Mediterană. Morile pentru
măcinarea boabelor, care funcționau pe baza vântului, sunt una din cele mai mari performante
a secolelor medii. În sec. XIV olandezii au îmbunătățit modelul morilor de vânt, răspândite în
Orientul Mijlociu, și au început utilizarea largă a instalațiilor eoliene la măcinarea boabelor.

Figura.1 Moara de vânt

În 1854 în SUA apare o pompa de apă, care funcționa pe baza energiei vântului. Ca
construcție, această pompă semăna cu modelul morilor de vânt, dar avea mai multe pale (brațe)
și un fulger pentru determinarea direcției vântului.
Către anul 1940 în SUA peste 6 milioane de instalații de acest tip se utilizau pentru
pomparea apei și producerea energiei electrice. Este socotită o premiază a cuceririi Vestului
sălbatic, datorită posibilității de asigurare cu apă a fermelor zootehnice. Însă la mijlocul
secolului XX vine sfârșitul utilizării largi a energiei vântului, venind în schimbul ei o sursă
energetică modernă - petrolul.
Interesul către energetica vântului reapare după câteva crize petroliere trăite de omenire
timp de câteva decenii. Acest lucru se petrece la începutul anilor '70, datorită creșterii rapide a
prețurilor la petrol când SUA a adoptat mai multe programe destinate să încurajeze valorificarea
ei. În California, la sfârșitul anului 1984, funcționau deja 8469 de turbine eoliene. Capacitatea
totală a acestor unități este de aproximativ 550 MW. Ele erau construite în locuri cu vânt
puternic, grupate în așa-numitele wind farms.
Turbinele de vânt pot fi folosite pentru producerea electricității individual sau în grupuri,
denumite ferme de vânt. Fermele de vânt, care în prezent sunt complet automatizate, asigură,
spre exemplu, 1% din necesarul de energie electrică al Californiei, adică 280 de mii locuințe.
Turbinele eoliene aveau însă și câteva probleme: modificările mari ale vitezei vântului provocau
variații ale intensității curentului electric, defectând uneori sisteme de transmisie; palele
rotorului colectau în timp substanțe străine, particule de praf etc. care reduceau randamentul.

1.2. Stadiul actual in domeniul energiei eoliene

UE și-a fixat drept obiectiv ferm ca un procent de 20 % din producția de energie să


provină în anii 2020 din energia eoliană și din alte surse de energie regenerabilă. Ponderea
diferitelor surse regenerabile de energie la nivelul anului 2020 se vrea a fi cea prezentată în
figura următoare.

Pentru a atinge acest obiectiv, mai mult de o treime din cerințele europene în energie
electrică trebuie să provină din surse regenerabile, dintre care se așteaptă ca energia eoliană
să producă între 12 și 14 % (180 GW) din cererea totală. Astfel energia eoliană va juca un rol
semnificativ în alimentarea stabilă cu energie curată, produsă local.

Figura 1.2.1 Capacitatea globală cumulată de energie eoliană


Spre sfârșitul anului 2003, UE-15 a instalat o capacitate de mai mult de 28.000 de
megawați (MW) în turbine eoliene. Spre sfârșitul lui 2007, Europa extinsă la 27 a avut o
capacitate de peste 56.000 MW. Acești 56.000 MW acoperă 3.7 % din cererea totală de energie
electrică din UE, furnizează energia, corespund în medie necesităților a 30 de milioane de
familii, evitând totodată emiterea unei cantități de 91 de milioane de tone de bioxid de carbon.
Mai mult, miliarde de Euro au fost economisite din costurile combustibilului importat în 2007,
iar peste 11 miliarde de Euro a fost investite in instalarea turbinelor eoliene în Europa.
Distribuția pe tari a capacitaților instalate este redată in tabelul de mai jos
EU Capacita (MW) Enid 2007 Installed 2008 Enid 2008
Austria 982 14 995
Belgium 287 104 384
Bulgaria 57 101 158
Cyprus 0 0 0
Czech Republic 116 34 150
Denmark 3125 77 3180
Estonia 59 20 78
Finland 110 33 143
France 2454 950 3404
Germany 22247 1665 23903
Greece 871 114 985
Hungary 65 62 127
Ireland 795 208 1002
Italy 2726 1010 3736
Latvia 27 0 27
Lithuania 51 3 54
Luxembourg 35 0 35
Malta 0 0 0
Netherlands 1747 500 2225
Poland 276 196 472
Portugal 2150 712 2862
Romania 8 2 10
Slovakia 5 0 3
Slovenia 0 0 0
Spain 15131 1609 16740
United Kingdom 2406 836 3241
Total EU-15 55854 8067 63857
Total EU-12 663 417 1078
Total EU-27 56517 8484 64935
Of wich offshore and 1114 357 1471
near shore
Croatia 17 1 18
FYROM 0 0 0
Turkey 147 286 433
Total 164 287 452
EFTA (MW)
Iceland 0 0 0
Liechtenstein 0 0 0
Norway 326 102 428
Switzerland 12 2 14
Total 338 104 442
Other (MW)
Faroe Islands 4 0 4
Ukraine 89 1 90
Russia 13 0 11
Total 106 1 105
Total Europe 57125 8877 65933
*FYROM=Former Yugoslav Republic of Macedonia
Notă: Din cauza ajustărilor anului precedent, proiect de dezafectare de 70 MW, realimentarea
și rotunjirea cifrelor sus și în jos, totalul capacităților cumulate la sfârșitul anului 2008 nu este
echivalent cu suma dintre totalul capacităților de la sfârșitul anului 2007 și adaosurile din 2008.

Figura 1.2.2 Capacitatea instalată în Europa până în anul 2007


După cum reiese din imaginea 1.2.2 aproximativ 60 % din capacitatea mondială
a fost instalată în Europa la sfârșitul lui 2007, iar companiile europene au avut o cotă din piața
globală de 66 % in 2007. Rata de integrare în sectorul electroenergetic a înregistrat un procent
de 21 % în Danemarca, în jur de 7 % în Germania și respectiv 12 % în Spania. Realizările la
nivel regional sunt și mai semnificative: statul Schleswig-Holstein din nordul Germaniei, de
exemplu, are o capacitate instalată de energie eoliană de aproximativ 2500 MW, suficient
pentru a asigura 36 % din cerința totală de electricitate, în timp ce în Navarra – Spania, 70 %
din consum este realizat de energia eoliană .
Tendința crescătoare de noi capacități instalate a continuat și-n anul 2008. Ponderea
noilor capacități instalate în anul 2008 este redată în figura de mai jos.

Figura 1.2.3 Capacitatea nouă instalată în anul 2008


Principalii producători de turbine eoliene sunt redați mai jos
Shar Model Drive Powe Diamete Tip Power
e (%) train r r (m) spee conversion
rating d
(kW) (m/s)
1 Vestas 22.8 V90 Geare 3000 90 87 Asynchronou
d s
2 GE 16.6 2.5XL Geare 2500 100 86 PKG
Energy d converter
3 Gamesa 15.4 G90 Geare 2000 90 90 DFIG
d
4 Emercon 14.0 E82 Direct 2000 82 84 Synchronous
5 Suzion 10.5 S88 Geare 2100 88 71 Asynchronou
d s
6 Siemens 7.1 3.6SWT Geare 3600 107 73 Asynchronou
d s
7 Acciona 4.4 AW-119/3000 Geare 3000 116 74.7 DFIG
d
8 Goldwin 4.2 REpower 750 Geare 750 48 58 Induction
d d
9 Nordex 3.4 N100 Geare 2500 99.8 78 DFIG
d
1 Sinovel 3.4 1500(Windtec Geare 1500 70
0 ) d

1.3. Costuri
Cheltuielile financiare ale proiectelor eoliene terestre, sunt dominate de costul
turbinei eoliene. Costul specific total al investiţiei pentru o turbină medie instalată în Europa
este în jur de 1,23 milioane de €/MW, cuprinzând toate costurile suplimentare pentru fundaţii,
instalație electrică și consiliere (preturile în 2006). Costurile principale se împart după cum
urmează (niveluri aproximative) :
 turbina - 76 la sută,
 conectarea la rețea - 9 la sută și
 fundațiile - 7 la sută.
Alte componente de preț, cum ar fi sistemele de control și terenul, reprezintă o mică
parte din costurile totale. Costul total pe kW la o capacitate generatoare din energie eoliană
diferă în mod semnificativ de la o tara la alta, între 1000 €/kW până la 1350 €/kW.
Figura 1.3.1 Structura costurilor unei turbine tipice de 2MW instalată în Europa

În ultimii ani, trei tendințe importante au dominat dezvoltarea turbinelor eoliene


racordate la rețea :
1. Turbinele au devenit mai mari si mai înalte ;
2. Eficacitatea producției turbinelor a crescut serios ;
3. În general, costurile investiţiei pe kW au scăzut, cu toate că a existat o inversare a
acestei tendințe în ultimii trei sau patru ani.
În 2007, turbinele de clasa MW (de peste 1 MW) au reprezentat o parte de piața de mai
mult de 95 la sută, lăsând mai puțin de 5 la sută pentru instalațiile mai mici. În gama MW,
turbinele de capacitate de 2,5 MW sau superioare, devin din ce in ce mai importante, chiar și
în cazul aplicațiilor terestre. Viteza vântului la locul ales, înălțimea stâlpului turbinei și
eficacitatea producției determină producția de energie. Astfel, simpla creștere a înălțimii
turbinelor a permis o producție de energie electrică mai ridicată . De asemenea, metodele de
măsură și de evaluare a vitezei vântului într-un loc dat s-au ameliorat în mod semnificativ in
ultimii ani, și astfel s-a ameliorat amplasarea și factorii economici ai noilor turbine.
Actualmente, costul de producție al energiei pentru o turbină eoliană din gama de 2
MW este de 5,3 până la 6,1 Eurocenți/kWh în funcție de resursele eoliene și de amplasarea
aleasă și se așteaptă ca gama costurilor să se diminueze între 4,3 si 5,5 eurocenți/kW/ora
până în 2015.
Eolienele din larg (offshore) reprezintă doar în jur de unu la sută din capacitatea
eoliană totală instalată în lume, iar implantarea s-a făcut in principal în jurul Mării Nordului și
a Mării Baltice. La sfârșitul lui 2007, exista o capacitate de mai mult de 1000 MW situată în
largul a cinci țări : Danemarca, Irlanda, Olanda, Suedia și Marea Britanie. Majoritatea
instalațiilor au fost efectuate în ape nu prea adânci (in jur de 20 m) și nu mai departe de 20 de
km de țărm, pentru a reduce la minimum costurile fundațiilor și ale cablurilor submarine.
Costurile unei unități eoliene maritime, ca și cel al turbinelor terestre, a crescut în ultimii ani.
Costul investiţiei pentru o nouă centrală eoliană în larg este estimat in medie la 2,0 pana la 2,2
milioane de €/MW pentru o unitate nu prea îndepărtată de țărm și în apa nu prea adâncă. In
comparație cu turbinele terestre, principalele diferențe în structura costurilor sunt legate de
fundațiile mai scumpe, transformatoarele și cablurile submarine. Costul energiei electrice
generate în larg se situează între aproximativ șase și opt cenți/kWh și se datorează in principal
diferențelor de adâncime a mării, distanței de la țărm și costului investiţiei.

Figura 1.3.2 Costul de producție calculat pentru centralele eoliene maritime


inclusiv costurile de echilibrare

Evoluția costurilor de producție a diferitelor surse de energie pentru perioada 2015-


2030 este redată în figura următoare.

1.4. Potențialul eolian


Potențialul eolian major este observat pe litoralurile marine, pe ridicături și în munți.
Dar există multe alte teritorii cu un potențial eolian necesar pentru utilizare. Ca sursă energetică
vântul poate fi mai greu de calculat spre deosebire de soare, dar în anumite perioade prezenta
vântului se observă pe parcursul întregii zile. Asupra resurselor eoliene influențează relieful
pământului și prezenta barierelor (obstacolelor) plasate la înălțimi de pană la 100 metri. De
aceea vântul, într-o mai mare măsură, depinde de condițiile locale (relief) decât de soare. În
localitățile montane, spre exemplu, două suprafețe pot avea potențial solar egal, însă potențialul
vântului poate fi diferit datorită diferenței în relief și direcțiile curenților maselor de aer.
Evaluarea resurselor eoliene pentru zone vaste, se face pentru stabilirea atât a resurselor
regionale disponibile cât și în depistarea celor mai bune teritorii din regiunea respectivă.
Evaluarea include totodată și estimarea producției de energie pentru amplasamentele
specifice.
Energia vântului de asemenea este supusă schimbărilor sezoniere a timpului. Lucrul
unei asemenea instalații este mai efectiv iarna și mai puțin efectiv în lunile de vară (în cazul
sistemelor solare situația este inversă). În condițiile climaterice din Danemarca sistemele
fotoelectrice sunt efective la 18% în ianuarie și la 100% în iulie. Eficacitatea lucrului stației
eoliene este de 55% în iulie și 100% în ianuarie. Astfel, varianta optimă este combinarea într-
un sistem a instalațiilor eoliene și solare. Asemenea sisteme simbiotice asigură o productivitate
a energiei electrice mai înaltă în comparație cu instalațiile eoliene sau fotoelectrice, luate în
parte.

La nivelul Europei vestice o hartă a potențialului eolian este redată în figura de mai jos

Figura 1.4.1 Atlas eolian european terestru


O hartă a potențialului eolian a fost publicată de ICEMENERG în anul 1993, din care
se pot trage unele concluzii privind eventualele amplasamente ale turbinelor eoliene:
- În zonele muntoase înalte viteza medie a vântului este de peste 8,5 m/s;
- În zona Mării Negre cât și a litoralului viteza medie a vântului este de peste 7-8
m/s.

Figura 1.4.2 Potențialul eolian în Romania

O hartă a intensității și direcției vântului la nivelul României este redată mai jos

Figura 1.4.3 Potențialul eolian în România


Pentru măsurarea vitezei vântului și a temperaturii se poate utiliza Data Log ger care
este un instrument electronic ce înregistrează datele, în timp și în corelație cu locația sensurilor
și a traductorilor dintr-o locație dată , prelucrează cu microprocesor pe baza logicii
programabile și afișează pe display sau transmite într-un PC aceste date.
Energia de origine eoliana face parte din energiile regenerabile, aceasta este o sursa de
energie reînnoibila generata din puterea vântului. Energia eoliana este atractiva atât din punct
de vedere ecologic - nu produce emisii in atmosfera, nu formează deșeuri radioactive, cât si din
punct de vedere economic - ca sursa energetica primara vântul nu costa nimic.
Noile cerințe in domeniul dezvoltării durabile au determinat statele lumii sa își pună
problema metodelor de producere a energiei si sa crească cota de energie produsa pe baza
energiilor regenerabile. Protocolul de la Kyoto angajează statele semnatare sa reducă emisiile
de gaze cu efect de sera. Acest acord a determinat adoptarea unor politici naționale de
dezvoltare a eolienelor si a altor surse ce nu degaja bioxid de carbon.
Trei factori au determinat ca soluția eolienelor sa devina mai competitiva:
• noile cunoștințe si dezvoltarea electronicii de putere;
• ameliorarea performantelor aerodinamice in conceperea turbinelor eoliene;
• finanțarea naționala pentru implantarea de noi eoliene.
Surely regenerabile sunt a doua resursa ca pondere in producția globala de energie
electrica.
Energia electrica produsa din surse regenerabile provine in principal tot din
regenerabile "clasice", respectiv din centralele hidroelectrice (92%) si din regenerabile
combustibile si deșeuri (5%).
Deși au înregistrat un ritm de creștere spectaculos in ultimii ani, energia
geotermala, solara si a vântului (eoliana) contribuie cu mai puțin de 3%.
In prezent, pe plan mondial, ponderea energiilor regenerabile in producerea energiei
electrice, este scăzută. Se poate spune ca potențialul diferitelor filiere de energii regenerabile,
este sub-exploatat. Totuși, ameliorările tehnologice au favorizat instalarea de generatoare
eoliene ,intr-un ritm permanent crescător in ultimii ani, cu o evoluție exponențiala

Distribuția procentuala a energiilor regenerabile (estimare, anul 2010)


• 17% energie eoliana
• 13% energie solara
• 4% microhidrocentrale
• 65% biomasa
1% geotermala
38%
38%

37%

36%
35%
35%

34%
33%
33%

32%

31%

30%
2010 2015 2020

Fig.1.4.4. Energie electrica verde in România – angajamente


1.5. Necesitatea sistemului

Datorită epuizării pe plan mondial a rezervelor de combustibili fosili ce acționează în


mare parte centralele de producere a energiei electrice, se încearcă la ora actuală o reorientare
asupra surselor neconvenționale de producere a energiei electrice, din aceste forme făcând parte
și sistemele eoliene. Deși folosite în trecut doar pentru aplicații de mică putere – de obicei
pentru aplicații tip încărcare de acumulatori – datorită progreselor făcute în domeniul
magneților permanenți și al generatoarelor eoliene, se poate discuta astăzi de sisteme ce ajung
la performante superioare în ceea ce privește randamentul față de centralele clasice. (Ex:
Generatorul eolian NORDEX 2,5 MW).
Totuși, problemele ce apar la interconectarea acestor sisteme cu Sistemele Energetice
Naționale au dus la folosirea unor etaje intermediare electronice de putere pentru conversia,
monitorizarea și corectarea parametrilor energetici caracteristici sistemelor eoliene. O schemă
a unui astfel de sistem eolian este prezentată în figura 1.1.

Generator Redresor Invertor Consumator


MP
Acumulatori

Fig.1.5. Schemă a unui sistem eolian

În general, principiul de gândire asupra sistemelor eoliene a devenit macroscopic, de


puteri mari; există cazuri însă când pot fi implementate și sisteme de puteri mici, de ordinul
zecilor de kilowați, pentru alimentarea unor consumatori insulari, în zone în care Sistemul
Energetic National nu are acoperire, sau se încearcă o diminuare a consumului de la rețeaua
națională.
Apariția pe piață a noi componente semiconductoare, precum și îmbunătățirea
parametrilor de lucru ale acestora, face posibilă proiectarea și construirea de invertoare de
tensiune cu randamente de funcționare ridicate și pierderi în comutație din ce în ce mai mici.