Sunteți pe pagina 1din 20

A.

[spatiu public]
1 - Incercati sa conturati complexitatea notiunii de spatiu public prin intermediul unor exemple
semnificative de proiecte contemporane. Raportati-va si la problemele urbane actuale si la modul in care
spatiul public le rezolva.
secolului al XIX-lea si al carei parinte este
considerat Idelfonso Cerda - nu ia în considerare necesitatea unei definiri mai
riguroase si
mai nuantate a acestei chestiuni, nu mai pare atît de straniu.39 Noua disciplina intra
mai
degraba sub incidenta numarului, a unei rationalitati cantitative si functionale,
încercînd sa
raspunda provocarilor, desigur fara precedent, ale epocii industriale.

indiferenta fata de problematizarea spatiului public se baza si pe faptul ca atît


constructia
orasului cît si viata comunitatii functionau. Ceea ce îi sileste sa atace altfel chestiunea
sînt
perturbarile dramatice pe care brutala crestere demografica, revolutia industriala si
logica
liberalismului le aduc (printre altele) în modul de viata al comunitatilor si în
dezvoltarea
orasului. Vechea ordine, traditia scrisa si nescrisa a edificarii nu mai poate administra
noul
fenomen si de aici se nasc noi întrebari, pe care arhitectul începe sa le constientizeze
si
teoretizeze.

Interesant este faptul ca, din perspectiva arhitecturala, noua realitate va exercita un
efect
paradoxal asupra teoretizarii si edificarii spatiului public/urban. Pe de o parte,
teoretizarile
se vor baza din ce în ce mai mult pe consideratii dinafara cîmpului conceptual
traditional: în
filiatia utopiilor, teoretizarea spatiul public se va elabora dintr-o alta relatie între forma
construita, comunitatea urbana, viata urbana si societate, si înafara normelor estetice
de
traditie clasica (puse deja în criza de romantism si de eclectism). Astfel fundamentata
pe
diverse filozofii sociale, teoria arhitecturii va capata noi dimensiuni critice si polemice,
ceea
ce o va expune unui public mai larg si, prin aceasta, va începe sa se intersecteze cu
«spatiul public al filozofului». Pe de alta parte, practica - din nou în aval fata de teorie
- va
crea pentru prima oara un alt fel de spatiul urban/public în care cel traditional se va
dilua si
îsi va pierde definitia si concretetea formala

.Spiritul industrial este amintit de structurile si materialele industriale , shanghai fiind locul de
nastere al industriei moderne in China drept urmare structurile iconice ce au ramas pe sit au fost
transformate in gradini si platforme belvedere suspendate.
2 - Care sunt mutatiile / transformarile în spatiul public în orasul contemporan fata de orasul modern
si traditional? De ce e nevoie sa punem cu acuitate problema lui? Dati exemple din Bucuresti (chiar si din
experienta voastra personala).
In mare pt subiectul asta trebuie citit adrian craciunescu 1e , se bazeaza mai mult pe zonele din bucuresti
care au suferit modificari, dar e mai mult din prisma administrarii proaste decat al schimbarilor societatii+
niste extrase mai random la sfarsit care m-am gandit ca ar fi relevante.

Mutatii Buc: zona Lipscani, at mestesugaresti cu locuinte la etaj transformate in baruri magazine etc, lipsite
de contextualitate si identitate fata de per medievala cand reflectau un mod de viata, meseriile oamenilor.

Departe de a se afla sub atentia unei planificari urbane a zonei,o restaurare completa a zonei sau o
redefinire ce ar trebui sa corespunda noilor nevoi, vechiul centru comercial al Bucurestiului ale carui
functiuni au iesit din uz odata cu era industriala se afla acum in paragina.Desi regulamentul PUZ incearca
sa defineasca profilul distinct al fiecarei subzone, dupa modul traditional in care zona “lipscanie” contura
caracterul comercial al fiecarei strazi, iremediabil zona este poluata aleatoriu de banci ,carciumi si magazine
de tot felul.

Criza in care se afla centrul Bucurestiului nu tine atat de pierderea identitatii sau a contextului
istoric care nu este neaparat relevanta in acest ci de starea de degradare ridicata a zonei cauzata de
proasta administrare venita din mai multe surse: situatia juridica a imobilelor,mafia retrocedarilor care cauta
acapararea tuturor imobilelor care se desfasoara si se va desfasura pe o perioada nedefinita, modificarile
aduse ilegal patrimoniului(), vesnicele santiere,locatari ilegali in cladiri ce stau sa cada.

Practic modul de tratare a acestei zone este un mister si pentru primarie, nestiind in ce directie sa
se indrepte, nealocand fonduri serioase pentru reabilitarea zonei.

În mod traditional în “lipscanie” era deja conturat un anume profil


comercial al fiecarei strazi. Ori
astazi se constata ca aspectul acesta se va pierde, în ciuda faptului ca
regulamentul PUZ-ului încearca sa defineasca profilul distinct al fiecarei
subzone. Dar administratia nu pare sa aiba nicio reteta pentru a
împiedica acest lucru. Ca în orice alta zona a orasului, micile magazine
cu amanuntul vor disparea si vor fi înlocuite de filiale de banci sau de
cârciumi, cel mult de niste anticariate. Este greu de spus cât va dura
acest fenomen sau daca ar trebui oprit. Oricum, din perspectiva
gestiunii sociale a problemei, nu exista nici macar un loc public unde
sa poata fi discutate cu societatea civila eventuale masuri sau investitii
concrete, desi acest lucru a fost constant cerut de asociatiile
investitorilor din zona sau de cei preocupati de soarta patrimoniului
istoric.

“Ca un alt exemplu, oarecum artificiala este si segmentarea


strazii Lipscani, în sensul în care partea sa de peste Calea Victoriei se
afa dincolo de limita centrului laolalta cu elemente de maxim interes
urban sau istoric, precum cladirea Casei de Economii si Consemnatiuni,
cladita pe terenul unui important han istoric la fel ca si cladirea
muzeului national de istoria - cladire absolut contemporana,
substituind tot un vechi han – _i care este în schimb cuprinsa în limitele
centrului istoric.” Segmentarea centrului istoric prin artera Calea Victoriei are ca rezultat
ridicol formarea unei limite ce exclude elemente de maxim interes urban sau istoric precum
cladirea Casei de Economii si Consemnatiuni cladita pe terenul unui important han istoric sau
cladirea Muzeului National de Istorie,cladire contemporana ce substituie tot un vechi han cuprinsa
totusi in limitele centrului istoric. “Asanarea acestei zone si schimbarea
perceptiei cetateanului comun fata de aceasta depinde fundamental
atât de situatia juridica a imobilelor cât mai ales de existenta unei
viziuni manageriale pe termen lung a autoritatii locale pentru aceasta
parte de oras.” “Soarta unui spatiu public de tipul centrului istoric al
Bucurestiului, este astfel dependenta, în primul, rând de gestiunea
acestuia si mai putin de calitatea intrinseca a arhitecturii sau a
structurii urbane ori de valoarea cu adevarat istorica a locului. Iar în
ultimii ani, inclusiv cei prerevolutionari, impotenta autoritatii publice
locale - indiferent de ramura administrativa ce a avut sau are caderea
de a exercita aceasta autoritate - este cronica, fie ca ea s-a explicat
prin politica “de partid si de stat” a stergerii ”urmelor societatii
burghezo-mosieresti”, fie ca s-a manifestat, în trecutul apropiat
postrevolutionar, ca un simptom al dezagregarii puterii administrative,
cumulata cu haosul - pe termen nedefinit - legat de retrocedarea
proprietatilor; toate pe fondul constituirii unei asa numite “mafii a
retrocedarilor” care, profitând de situatia deconfuzie si de carenta
reglementara, are tot interesul ca aceasta stare sa fie prelungita pâna
la acapararea imobilelor.”Mafia retrocedarilor si carenta reglementara , ultimii ani pre-
revolutionari care au incercat sa stearga urmele societatii burghezo-mosieresti –genereaza haos in
privinta administrarii spatiilor Exemplara pentru situatia nefericita a acestor ani
este strada Lipscani, strada cu cea mai mare notorietate a zonei _i cu
una dintre cele mai ridicate densitati de cladiri afate în diverse stadii
de degradare din aceasta zona istorica. Cladirea cunoscuta drept
“Hanul Gabroveni”, magazinul “Bucuresti”, ani la rând magazinul
“Voaleta”, santierul abandonat de mai bine de 10 ani la intersectia cu
strada Bacani, practice întreg frontul sudic între strazile Selari si Zarafi,
toate stau marturie – sub toate aspectele ce vor fi evidentiate mai jos -
a decaderii morale si fizice a acestei parti de oras, odinioara inima
comertului bucurestean.
Concluzia partiala ar fi ca, în realitate, nu exista o planificare
economica la nivelul administratiei
locale - în sensul unui plan managerial, altceva decât actuala forma a
unei simple alocari a unei sume de bani uriase –, planificare economica
ce ar trebui sa fie limpede si transparenta si care ar trebui sa dea
orientarea investitiilor private în completarea efortului public. Adaugat
la aceasta, nici banii din fondurile structurale europene nu par a fi
foarte atractivi, pentru ca acelasi portal de informatii publice al
primariei nu face vreo referire la centrul istoric printre proiectele cu
finantare rambursabila sau nerambursabila . Un aspect relativ mai
modest din gama de mutilari necontrolate este schimbarea, în multe
cazuri irationala, a tâmplariilor originale cu unele “moderne” din PVC
(alb de cele mai multe ori pentru ca este mai ieftin), situatie ce pare a
nu fi observata si nici sanctionata in vreun fel de autoritatile în drept.
În pasajul Macca-Villacrosse s-a gasit cineva care sa distruga usa si
vitrina originala a spatiului sau comercial, în timp ce la toate celelale
foste pravalii vitrinele identice s-au pastrat integral. Pe acelasi tipic al
comportamentului comerciantului locatar, pe strada Franceza nr. 11
cineva a mutilat casa prin scoaterea vitrinei originale cu rulou si profile
din lemn sculptat, o alta frumoasa vitrina în spirit art-nouveau din
strada Selari a disparut si exemplele ar putea sa continue cu situatii în
care detinatorii cladirilor respective (nici macar proprietari în unele
situatii!) au efectuat lucrari neautorizate si nu au patit nimic. Un alt
domeniu în care autoritatea publica pare ca lipseste cu desavârsire
este cel al publicitatii stradale. Desi exista un regulament local privind
publicitatea “out-door”, centrul istoric nu duce lipsa de publicitate
stradala în toate formele sale de manifestare. De la cladirea
reprezentativa a spitalului “Coltea” si de la blocurile afate la bulevard
pâna la cladirea lui G.M. Cantacuzino din Piata Universitatii, toate sunt
sufocate de panouri luminoase sau fâsii publicitare iar cladirea
proaspat extinsa pe verticala din strada Mavrogheni nr. 2 face si
trecerea într-o noua etapa tehnologica prin faptul ca suporta un imens
ecran cu publicitate video, numai buna pentru a-ti distrage atentia în
traficul auto. Totul capata o nota ireala pentru un european, asa dupa
cum scria si arhitectul Jordi Querol Piera în suplimentul informativ al
OAR Bucuresti nr.
16, mai-iunie 2008 : “Unele dintre edificiile care delimiteaza anumite
bulevarde sunt partial acoperite de imense anunturi publicitare. […]
Concluzia partiala este simplu de tras: primaria nu are capacitatea
administrativa si nici nu uzeaza de cooperarea cu alte institutii ale
statului (si acestea, la rândul lor, în suferinta de capacitate executiva)
pentru a stavili interventiile dupa bunul plac ale oricui mutileaza sau
afecteaza, constient sau din ignoranta si lipsa de educatie ori de bun
simt, un patrimoniu care nu-i apartine, un patrimoniu ce trebuie sa fie
la dispozitia publicului de azi, dar mai ales de mâine. Iar situatia,
departe de a se stabiliza, se va înrautati înca si mai mult: atragerea de
oameni competenti si de buna credinta în sistemul administratiei
publice centrale sau locale este aproape imposibila din cauza
sistemului legislativ actual si a pietei libere care îi rasplateste mult mai
bine - moral si financiar – pe cei de care ar fi nevoie în serviciul public.
Se poate oare trage concluzia ca, daca într-un sit – monument s-au
identificat alte monumente punctuale, restul componentelor sitului nu
se bucura de statutul de monument? Fara a fi totusi enumerate
individual, statutul acestor imobile nu este oare explicit prin
participarea lor la constituirea pozitiei din lista monumentelor. Desi
centrul istoric este considerat sit-monument ,faptul ca s-au identificat
monumente individuale in interiorul acestuia nu are nicio importanta
pentru cei care au masacrat restul componentelor sitului care
participa la constituiera compozitiei din care fac parte monumentele.
Hartman persp estetica pag 57: “In viata de fiecare zi a omului adult de astazi, tonalitatile afective ale
perceptiei sunt in mare parte inlaturate, cel putin respinse in planul al doilea.Omul de astazi are in larga
masura atitudine obiectiva-numai ce exista are pentru el pondere si insemnatate; si el a invatat sa distinga
in anumite limite ceea ce exista de ceea ce e inchipuit ; primul it tine incordat, al doilea nu il apasa decat in
mod exceptional. In constiinta sa de lume,cunoasterea are prevalenta si anume sub aspectul practic.”
Venturi learning from las vegas pg 3: “Indeed, not only are we
not free from the forms of the past, and from the availability of these forms as
typological models, but ... if we assume we are free, we have lost control over
a very active sector of our imagination, and of our power to communicate with
others.3”communication through proximity----- in contrast “On the commercial strip the
supermarket windows contain no merchandise.There may be signs announcing the
day's bargains, but they are to be read by the pedestrians approaching from the
parking lot. The building itself is set back from the highway and half hidden, as is
most of the urban environment, by parked cars. The vast parking lot is in front, not at
the rear, since it is a symbol as well as a convenience. The building is low because air
conditioning demands low spaces, and merchandising techniques discourage second
foors; its architecture is neutral because it can hardly be seen from the road. Both
merchandise and architecture are disconnected from the road. ”expansiunea orasului odata
cu cresterea populatiei dilueaza raporturile de proximitate….conversia functiunilor spatiilor duce la pierderea
identitatii locului

B [perspectiva contextuala]
1- Care este rolul regulamentelor de urbanism din perspectiva contextuala?
La nivelul orasului- problematica foarte diversa si cu multe particularitati si tipuri de
raspunsuri:
Reglementarile urbane-incearca sa impuna o regula minimala de ordonare-in multe
cazuri aceasta rezolva coerenta diverselor zone, chiar daca arhitectura obiectului nu
este neaparat cea mai izbutita;
Politica patrimoniala- strategiile de protectie nu fac decat sa intareasca aceasta directie
prin reglementari stricte privind interventia in zone protejate si pe monumente:obligatia
studiilor de fundamentare istorica.
Urbanism reglementar si urbanism participativ- un echilibru in permanenta reajustare.
Abordarea tipomorofologica.tipologica-presupune un recurs interdisciplinar la procesul
de generare a spatiilor locuirii (deci si la vernacular), ca interferenta dintre "locuit" si
"trait", prin intermediul tipului.
Politici si strategii urbane care nu mai pot face tabula rasa: sunt nevoite sa ia in
considerare coerenta dintre trecut si viitor
Proiectul urban- ca terapie strategica ( ex pt oras Halele din Paris) (pdf 6-context II)

ROLUL REGLEMENTARILOR URBANE:pastrarea sau redarea coerentei orasului in


conditiile societatii actuale:
-pastrarea echilibrului dintre mostenirea urbana si constructia noua;
-gasirea celor mai bune cai de interventie si dezvoltare;
-medierea conflictului interes public-interes privat.
Exista si contradictii:
Interesul financiar fata de cultura urbana:contradictii si "dependente"
-speculatia funciara si imobiliara (sursa de profit) in opozitie cu conservarea si
prezervarea patrimoniului urban;
-totusi: descoperirea prestigiului pe care cultura urbana il poate conferi
diferitelor activitati/andtreprize lucrative (aducatoare de profit) duce la
prezervarea lor ( ex. mari banci care se instaleaza in cladiri vechi si le
restaureaza);
- in acelasi timp, e nevoie de capital pentru ca orasul sa traiasca (si sa se
poata dezvolta), ceea ce duce la o permanenta negociere intre vechi si nou.
Alte aspecte ale conflictelor urbane actuale:
-centru-periferie
-cartiere noi-cartiere vechi
-masini -monumente
-centru istoric -centru de afaceri.

PEntru proiectarea de obiect bazata pe respectul fata de context:


-lectura sitului ca abordare deschis;
-mecanica sistemului tipologic;
-respectarea reglementarilor (prin forta lucrurilor restrictive) de
compatibilitate cu existentul. ( 2-2_perspectiva contectuala.pdf)

2- Introducerea in vocabularul de specialitate a cuvintului context da seama despre o schimbare de


atitudine in proiectare. Despre ce este vorba? Elaborati pe acest subiect.
R----spriritul/sensul proiectului in relatie cu contextul: interpretarea calitatii de a fi undeva
anume si de a intra in sensul locului sau de a da sens specific acelui loc:
-----contextul care da anumite semnificatii obiectului de arhitectura, ceea ce aduce noi tipuri de
abordare a proiectului si noi perspective de interpretare (deci o largire a ariei de intelegere a
arhitecturii)
-----atitudinea contextuala devine o modalitate de interpretare / intelegere(in istoria arhitecturii si in
cercetare), interpretare care devine si fundament (punct de plecare) al proiectului de arhitectura
-----SENSUL ACESTEI “PUNERI ÎN CONTEXT” a arhitecturii (ca proces si ca produs) este acela de a întelege
mai cuprinzator proiectarea de arhitectura si felul în care poate lua nastere un proiect.
Contextul unui proiect – locul, mediul lui înconjurator – este mult mai cuprinzator decât orasul
sau bucata de pamânt pe care va sta. Este mai mult decât disciplina istorica, mai larg decât
metodologia compozitiei traditionale. Pentru noi, contextul este un concept amplificat,
deoarece întelegem ca o lucrare de arhitectura nu rezida numai în constructia operei. Un text,
un articol critic, o revista sunt obiecte solide, tangibile; fiecare reprezinta un “proiect” analizat
în atelier ca si cum ar fi un alt program real.
Începem, ca editori, sa “calatorim” peste “granite”, peste limitele arhitecturii. Granita ne retine
sa depasim disciplina academica si face ca lecturile si interfetele sa para ca apartin unor
domenii straine. Nu are nici un rost sa continuam lectura în aceasta traditie. Istoria, formele
comune si asumate, si distributiile - care nu se pot regenera prin ele însele - renasc astfel si
se anima.
(Federico Soriano, The Metapolis dictionary of Advanced Architecture, Actar, Barcelona, 2003)

3- Care ar fi diferenta dintre ce se intelege prin context in istoria arhitecturii / cercetarea de


arhitectura si context folosit pentru fundamentarea proiectului / intr-o atitudine contextuala in proiect.
-spriritul/sensul proiectului in relatie cu contextul: interpretarea calitatii de a fi undeva anume si de a intra
in sensul locului sau de a da sens specific acelui loc:
se poate considera ca activitatea de edificare (modul in care omul isi
construieste artefactele in relatie cu mediul) este/intra intr-o
contextura:
de exemplu, la fel ca si in cazul textului pentru cuvint, orasul sau
mediul natural reprezinta
contextul care da anumite semnificatii obiectului de arhitectura, ceea
ce aduce noi tipuri de abordare a
proiectului si noi perspective de interpretare (deci o largire a ariei de
intelegere a arhitecturii).
------atitudinea contextuala devine o modalitate de interpretare / intelegere(in istoria arhitecturii si in
cercetare), interpretare care devine si fundament (punct de plecare) al proiectului de arhitectura
atitudinea contextuala
IN ISTORIA/TEORIA ARHITECTURII SI CRITICA, atitudinea contextuala este o modalitate de interpretare /
intelegere:
CONTEXTUL are toate sensurile de care am vorbit anterior.(fizic,cultural,socio-politic, tehnico-
economic)
IN PROIECTARE, atitudinea contextuala situeaza LOCUL (cea ce inconjoara viitoarea interventie), cu tot
cea ce il caracterizeaza in mod semnificativ - ca fundament al proiectului de arhitectura:
CONTEXTUL este inteles numai prin anumite sensuri ale lui (mai ales cel fizic, dar nu numai), care trebuie
“descoperite”, intelese, interpretate prin proiect; contextul are o definire mai restrinsa, dar si fluctuanta de la
caz la caz.
ATITUDINEA CONTEXTUALA IN PROIECTARE:
un joc fin si cu consistent potential estetic intre caracteristicile semnificative (si constringerile) locului si
creativitatea arhitectului:
- inteligenta si sensibilitatea definirii si intelegerii acestui “context restrins”, cu caracterul, exigentele si
potentialul lui poetic,
- capacitatea arhitectului de a transforma exigentele si poezia acestuia in idei ale proiectului (scheme
conceptuale, schite de proiect etc.),
- abilitatea arhitectului de a da forma acestor idei (prin diverse mijloace exprsive).
atitudinea contextuala in proiectare: un mod de a crea o coerenta intre ceea ce exista si ceea ce
va exista, intre “nou” si “mostenit”
(2-1 perspectiva contextuala)
4- Caracterizati atitudinea contextuala in proiectare. De ce este necesara?
-----atitudinea contextuala devine o modalitate de interpretare / intelegere(in istoria arhitecturii si in
cercetare), interpretare care devine si fundament (punct de plecare) al proiectului de arhitectura.
------ATITUDINEA CONTEXTUALA ÎN PROIECTARE devine astfel un joc fin între exigentele
(constrângerile) sitului si creativitatea arhitectului, adica:
- inteligenta si sensibilitatea lecturii sitului / contextului, care înseamna “descoperirea”
exigentelor si poeticii acestuia;
- capacitatea de a transforma exigentele si poezia sitului în idei ale proiectului (scheme
conceptuale etc.) si, finalmente,
- abilitatea arhitectului de a da forma acestor idei.
Desigur, calitatea arhitecturii depinde în mare masura de aceasta din urma, dar – prin aceasta
atitudine – se reduc riscurile de distrugere a ceea ce exista (chiar daca arhitectura nu este cea mai
buna, macar nu ruineaza coerenta interna a ceea ce exista deja).

5- Comentati un exemplu de decontextualizare – si, in consecinta, de interpretare eronata – a unor termeni /


sintagme din literatura de arhitectura.
masina de locuit (Le Corbusier);
fuck context (Rem Koolhaas)
Rem Koolhaas – “fuck context”
(plecând de aici se poate crede ca RK este împotriva contextului)
Exista multe asemanari între aceste doua personaje controversate (Le Corbusier si
Koolhaas): amândoi foarte
buni arhitecti, talentati jurnalisti, teoreticieni provocatori, care îsi propun sa înteleaga
spiritul contemporaneitatii,
stiind sa foloseasca formule cu mare impact polemic etc. Va spicuiesc din interviul pe
care Francois Chaslin l-a
luat lui Koolhaas:
FCh. Vi s-a reprosat pozitia fata de context mai ales din cauza sloganului "fuck
context". Tocmai în momentul în
care, mai ales în Franta, contextul constituie singura dimensiune susceptibila sa
reconcilieze diversele tendinte
arhitecturale. Într-un mediu eterogen si eclectic, ale carui doctrine coabiteaza cu
greu, acesta este singurul cuvânt
de ordine asupra caruia oamenii sunt de acord: “salvgardarea contextului”, fara sa fie
clar daca e vorba de
contextul fizic, natural sau urban, sau despre contextul istoric. (...) Sloganul
dumneavoastra este numai o reactie
polemica în acest moment contextualist, sau faceti din el un principiu?
RK. Nu despre aceasta e vorba. Am folosit aceasta formula într-un articol anume,
despre bigness (cladirile mari).
Ceea ce e bizar si paradoxal e faptul ca acest slogan a fost mereu scos din contextul
în care a fost scris. El poate fi
înteles numai raportat la acest context. Spuneam ca – în anumite cazuri – pur si
simplu nu poate exista o relatie
posibila între ceea ce e nou si ceea ce exista. Si ca, mai mult, uneori nu exista o
calitate particulara a contextului si
ca trebuie sa ne rezervam libertatea de a avea o atitudine fexibila. Exista situatii în
care se poate lua în seama
contextul si chiar poate fi omagiat. Si altele în care ar trebui ignorat. El nu este decât
un element într-un ansamblu
de refectii mai larg. (...) Chestiunea a fost folosita pentru a ne caricaturiza lucrul si
pentru a afirma ca nu trebuie sa
fie luat în serios acest tip care brutalizeaza contextul. (...) Esenta tezei articolului
despre bigness (în SMLXL,
Koolhaas îl numara – pentru jocul publicitar - printre “conceptele cu copyright”, n.n.),
este ca în momentul în care
se depasesc anumite dimensiuni, nu se mai poate vorbi despre o singura arhitectura
ci mai degraba de arhitecturi
plurale. Exista în aceasta constructie (se refera la proiectul de la Lille, Euralille; n.n.)
multe arhitecturi diferite. Pe de
o parte, aceasta duce la explozia / raspândirea anumitor valori, totusi integrate într-o
entitate, un tot. Jocul dintre
aceasta tendinta de raspândire si insistenta asupra întregului este cheia. (...) El scapa
astfel modului de articulare
arhitecturala în sens clasic, si releva mai degraba o forma de urbanism care ar
contine mai multe momente
arhitecturale si nu strict un obiect de arhitectura. Si chiar daca am putut declara în
aceasta privinta "fuck context",
gasesc ca proiectul este deosebit de contextual, în masura în care, înconjurat de cai
ferate si rutiere, el se
alimenteaza enorm din aceste forte prezente.
La acest citat va rog sa mai reveniti si dupa ce cititi mai departe despre ce ar putea
sa
însemne CONTEXTUL ARHITECTURII, cap. B si abordarile diverse: cap C,D,E)—
asta e din curs.scris de profa

6- Comentati diferenta calitativa dintre termenii sit si amplasament pentru proiect si teoria proiectului.
În vreme ce amplasament are un sens tehnic foarte precis (situare, suprafata, eventuale
servituti etc.), termenul de sit este mai imprecis, dar si mai stimulator pentru proiectare, pentru
ca invita la întelegerea mai larga a contextului în care urmeaza sa se intervina. El cuprinde
astfel o arie mai ampla decât amplasamentul propriu zis, dar si mai putin determinata, pentru ca
poate include tot ceea ce devine semnificativ pentru proiect: poate cuprinde elemente vizuale
foarte departate - daca ele sunt semnificative pentru proiect. Stabilirea limitelor sitului face parte
din conceptia proiectului: limitele sunt, într-un fel, cele care rezulta din interpretarea
argumentata a proiectantului.
• Tocmai aceasta marcheaza depasirea abordarilor reductive, strict functionaliste, precum si
încercarea de a face o arhitectura noua, coerenta cu ceea ce exista deja.

7- In curs apare scris (citat din G.C. Argan): Arhitectura isi pierde semnificatia cand se izoleaza de sistemul
simbolic care este orasul. Cum ati putea explica, cu alte cuvinte si cu exemple, aceasta afirmatie?
Arhitectura îsi pierde semnificatia când se izoleaza de sistemul simbolic care
este orasul: relatia de
compatibilitate si necesitate dintre arhitectura si oras:
o formala;
o functionala;
o semantica / de semnificatie.
ORASUL_CONTEXT AL OB DE ARHITECTURA
Majoritatea proiectelor pe care le veti avea în viitoarea cariera se vor gasi
amplasate în orase deja
constituite, într-un existent deja constituit, cu un anumit caracter – mai mult
sau mai putin valoros, mai
mult sau mai putin evident.
• ARHITECTURA (DE OBIECT) CA FIICA A ORASULUI
Situarea originilor arhitecturii;
Relatia obiect – tesut;
Reprezentativitatea arhitecturii: toate edificiile sunt reprezentative:
- monument - eveniment
- arhitectura domestica - cronica/cotidian.
• SIMILITUDINEA DINTRE RELATIILE OBIECT DE ARHITECTURA-ORAS SI
CUVÂNT-CONTEXT:
semnificatiile pe care orasul-context le confera arhitecturii-obiect:
Prin arhitectura se legitimeaza valorile comunitatii:
o valorile “monumentale”, ca evenimente, cu semnificatii deosebite;
o valorile cotidiene, domestice.
Arhitectura îsi pierde semnificatia când se izoleaza de sistemul simbolic care
este orasul: relatia de
compatibilitate si necesitate dintre arhitectura si oras:
o formala;
o functionala;
o semantica / de semnificatie.
Ratiunea de a fi a arhitecturii = a se înscrie într-un context urban care (în
multe locuri) tinde sa se
generalizeze la ansamblul teritoriului.
• ORGANICITATEA RELATIEI ARHITECTURA-ORAS ÎN TRADITIA VERNACULARA
SI CAUZELE
PIERDERII ORGANICITATII:
A se revedea primele cursuri ALO - perspectiva antropologica si IAC - arhitectura
vernaculara.
CONTRADICTIA DINTRE ORAS CA TOTUM SI ARHITECTURA CA UNICUM
• ORIGINEA TEORETICA A CONTRADICTIEI SI CONSECINTELE EI:
Vitruviu: Desi se refera la oras, aceasta chestiune se bazeaza pe traditia nescrisa; constructia orasului
este un “dat” al traditiei, ca si materialele de constructie (sunt si grupate în aceeasi carte), de aceea
chestiunea orasului pare separata de cea a arhitecturii.
Alberti: Cuprinde orasul în problematica larga a edificarii, dar nu se ocupa în mod special de acest
subiect, ceea ce propaga în continuare aceasta aparenta de separatie între cele doua. Dar arhitectii (si
teoreticienii) Renasterii s-au ocupat si de oras (au facut chiar planuri de orase ideale). Dar chestiunea
orasului nu capata o problematizare distincta în cadrul teoriei arhitecturii.
Teoria arhitecturii s-a ocupat în continuare de proiectarea obiectului de arhitectura si de estetica
ordinelor.
Criza secolului al XIX-lea: cresterea oraselor si noua problematica la care arhitectul nu este pregatit sa
raspunda accentueaza separatia.
Ildefonso Cerda (1867), Teoria general de l’urbanizacion: Prima teoretizare a “noii” discipline a
urbanismului, ca stiinta a organizarii spatiale a orasului (cu caracter predominant cantitativ).
Evolutia relativ autonoma, ca stiinta, a noii discipline duce la accentuarea separarii.
• SUBSTANTA CONTRADICTIEI: ARHITECTURA “DORITA SI TEMUTA”
(a se vedea bibliografia Huet, B., Meiss, P.von, Argan, C.)
ORASUL
Forma de agregare în jurul sistemului cultural al unei comunitati;
Fapt colectiv si pluralist, expresia valorilor publice ale unei colectivitati;
Locul conventiilor: ordoneaza ierarhiile, limitele, public-privat, jocul semnificatiilor
sociale;
Tine de “durata lunga” a istoriei;
Prezinta continuitate în timp si spatiu;
Este conservator si evolutiv.
ARHITECTURA CULTA/ERUDITA/DE AUTOR
Rezultatul unei subculturi de specialitate;
Fapt individual si singular, fondat pe viziunea
particulara a unui individ sau grup;
Lucreaza mai ales pentru putere (stat, patura
privilegiata etc.);
Legata de evenimente, de transformari
institutionale si estetice;
Discontinua în timp si spatiu, fragmentara;
Exalta inventia si “revolutia”.
• PERIOADA MODERNA: ACUTIZAREA CONTRADICTIEI
Ideologia Miscarii Moderne
- urbanismul ca instrument de gestiune cantitativa; estomparea sau simplificarea chestiunilor
calitative;
- problematica acuta a locuintei de masa si rezolvarea ei în directia ideologiei progresiste;
- ideea orasului functionalist: segregarea functiunilor si “abstractizarea” tipurilor de spatii (spatiu
urban, spatiu verde, circulatii etc.)
- constituit în jurul nevoilor legate de locuinta, într-o relatie de dependenta:
proiectarea care începe de la interior spre exterior (noi tipuri cu caracter
generalizabil, capabile sa fie construite oriunde);
ASTA E:
Ruptura obiect de arhitectura - oras:
- rasturnarea ierarhiilor - locuinta de masa devine “monument” izolat;
- traseul urban nu mai este un sistem continuu de spatii publice cu calitati
formale si
conventionale - devine un gol traversat de retele si populat de obiecte izolate;
astfel el nici nu mai
are forta sa exercite o presiune asupra interiorului;
- rasturnarea relatiei fond / forma;
- negarea tesutului urban traditional, a orientarii simbolice si a memoriei
istorice.
• PERIOADA ACTUALA: O NOUA PROBLEMATICA
Noua atitudine contextuala în proiectare: orasul redevine context al obiectului
de
arhitectura.
Despre aceste chestiuni s-a discutat anterior în curs (context si perspectiva
contextuala).
Prezervarea trecutului prin patrimonializare: patrimoniul urban ca parte a
patrimoniului national.
Sub dubla presiune a istorismului în crestere (legat de marea valoare care se
acorda istoriei ca
reactie fata de negarea ei în perioada modernista...) si a constientizarii
pericolelor care deriva din
industrializare si din urbanizare (cu toate aspectele lor nefaste) s-au impus
notiunile de
patrimoniu si practica patrimonializarii.
Pentru stiinta voastra va dau câteva definitii legate de aceasta chestiune,
chiar daca le veti
dezvolta la diversele cursuri de specialitate, pentru ca ele trebuie sa intre în
vocabularul comun si
în cunostintele de baza ale arhitectului.
8- Incercati sa identificati momente in care teoretizarea functiunii in arhitectura se intalneste cu perspectiva
contextuala sau capata nuante contextuale. Comentati masura in care abordarea contextuala a dus la
imbogatirea modului de intelegere a functiunii in arhitectura contemporana. Folositi-va de exemple!
----- Eu personal prefer (ca si multi alti arhitecti) termenul de LECTURA A SITULUI, care poate lasa
mai mult loc acestor interpretari si poate exclude partile analitice care nu sunt neaparat
semnificative; ea devine astfel INTERPRETARE a sitului, iar calitatea acestei interpretari da si o
parte din masura calitatii proiectului. Ceea ce nu neaga importanta analizelor, ci le include
selectiv. Pierre von Meiss (De la forme au lieu) propune urmatoarele niveluri de lectura:
o Sensibila – bazata pe observatie proprie si pusa în evidenta si reprezentata prin orice
mijloace capabile sa o exprime: grafice, cinematografice, literare ...);
o Morfologica – bazata pe analize (cea tipo-morfologica este foarte uzitata);
o Socio-psihologica – bazata pe anchete proprii sau cu specialisti în domeniu (antropologi,
psihologi etc.)
o Istorico-geografica – bazata pe planurile istorice si/sau pe documente, care atesta
transformarile în timp ale sitului respectiv: ceea ce constituie “memoria locului”.
Aceste “lecturi” suprapuse – modalitati de întelegere a sitului – sunt folosite în proiectarea si în
pedagogia proiectului de arhitectura pentru a fundamenta interventia într-un loc dat. În termeni
metaforici, dar foarte sugestivi, se vorbeste chiar de faptul ca arhitectul “întreaba” situl despre
ce ar avea nevoie (deci ce program functional s-ar potrivi) si cum (adica despre forma care i-ar
fi cea mai potrivita)

Ceea ce înseamna ca “lectura” sitului poate ajuta astfel si la definirea temei de proiectare si
chiar a strategiei în timp (deci a programarii, despre care am vorbit la 1-PERSPECTIVA
FUNCTIONALA).
“Chestionarea” sitului se face atât prin analize diverse, studii sociologice etc., dar si prin
procedee “sensibile”: observatie, desen liber, alte reprezentari artistice, literatura etc., care pot
ajuta intuitia si stimula creativitatea.
(Desenele lui Alvaro Siza si ceea ce scrie despre diversele locuri în care urmeaza sa intervina

stau marturie, de exemplu.) + ALTE EXEMPLE


9- Cum a fost discutat si inteles contextul de-a lungul timpului in teoria arhitecturii? Referiti-va la momentele
si personalitatile reprezentative!
------ MISCAREA MODERNA: O ATITUDINE RADICALA SI SELECTIVA
- perspectiva igienista este predominanta; contextul e privit sub acest unghi (însorire, vegetatie,
reducerea aglomerarii...)
- negarea contextului istoric construit (si politic) face parte din ideologia MM: orasul “liberal” al
secolului al XIX-lea si arhitectura academica, si prin ele orasul traditional în general;
- contextul social si cultural al momentului devine o miza importanta: dorinta de a exprima spiritul
noului timp (L’esprit nouveau), de a rezolva marile problemele sociale ale timpului.

------ - În cultura germana, Leo si Rob Krier – Stadtraum – folosesc si ei astfel de forme
urbane, pe care le identifica prin studiul orasului traditional, dar le confera aceeasi valoare
atemporala. De aceea, amândoi se înscriu într-o filiatie destul de directa cu “ordinea
clasica”.

-------anii 1980, Rodrigo Perez de Arce – Urban Transformation s.a.


Profesor pe atunci la Architectural Association, de Arce propune si teoretizeaza proiecte manifest de
reurbanizare a”monumentelor” moderniste (Chandigarh, Dacca, Runcorn): crearea unui context urban
acolo unde existau numai “monumente” în spatiu liber
10- Elaborati pe tema metodei tipomorfologice. Care este sensul si noutatea ei? Prin ce poate ajuta
proiectarea?
O intrebare tampita…
METODA TIPOMORFOLOGICA
Orasul ca palimpsest: ca fragmente purtatoare de identitate (esentalocului, genius loci), care se face
cunoscuta prin limbajul tipurilor (Chr. Norberg-Schulz)Conceptul de tip in arhitectura (tip ca abstractizare;
tip ca forma de producere si folosire a spatiului, ca purtator de identitate)Tipomorfologia ca metoda de
intelegerea orasului si ca proiect (la storia operante)Ex.: Venezia -locuinte si Universitatea Ca Foscari

Orasul poate fi perceput ca o structura complexa, un colaj de fragmente cu identitate proprie(sub-


structuri tipologice), configurari fizice vizibile, care au la baza intregul sistem de forte generatoare
apartinand procesului evolutiv al structurii urbane, si care pot fi pastratoare ale unui genius loci.Orasul
poate fi astfel vazut ca palimpsest(pergament sters si rescris), ca document supus permanent stergerilor
(deliberate sau nu), scrierilor si re-scrierilor succesive: un proces continuu si infinit de redactare a
manuscrisului urban.Citireasi implicit scrierea orasuluipresupun limbajulca punct de plecare, care poate
da indicii atat despre fragmentul de tesut urban cat si despre natura intregului; el devine elementul
primar/de baza pentru acest mod de abordare a structurii urbane. Limbajul(dupa Christian Norberg-
Schulz) depaseste in acest caz chestiunea strict stilistica; el are ca element constitutiv (primar) arhitectural
tipul. Limbajul orasului se lasa cunoscutprin tipuriprezente in arhitectura sa. Orasul sau fragmentul de oras
se distinge printr-o atmosfera particulara, iradiata de edificii, spatii publice, elemente urbane sau naturale,
prin acel cevacare te intampina, numit uneori genius loci: acel cevacare reprezinta identitatea locului
(esentalui). Ea poate fi asimilata notiunii de caracter (atributele spatiului in experimentarea lui) si este
reprezentata fizic de forme (substantive). Acel cevainseamna totalitatea elementelor apartinatoare unui
loc si prin care acesta isi exteriorizeaza structura internasi esenta/identitatea.Se face cunoscuta prin tipuri:
formele fizice prin intermediul carora se exprima caracterul –esenta locului. Aceasta abordare porneste de
la aparenta fizica, dar trimite catre ceea ce transpare prinacesta aparenta.

Tipul poate fi definit ca fiind ceva a carui aparenta este o forma, situata in intervalul figura-esenta, iar
tipologia reprezinta instrumentulcare leaga, cuprinde, exprima si semnifica transpunerea esenteiin forma
concreta -da substantalimbajului arhitecturii.

11- Comentati cu exemple posibile directii ale atitudinii contextuale in ceea ce priveste relatia obiect-oras!
12- In ce masura atitudinea contextuala adauga semnificatii pentru perceptia estetica a obiectului de

arhitectura? Comentati pe un exemplu. Exemplu proiectul pt UNA se gaseste in anexa 2-concurs UNA)

C[collage city]
1- În ce consta conceptul de collage city, care este sensul lui si ce aduce nou în
abordarea problemelor orasului? De ce era necesar?
Ofera ideea orasului de colaj, ca tehnica si ca stare de spirit, nu lipsita de o anume ironie
fata de omogenizarea modernista si ca alternativa la schemele urbane utopice. Aceasta
metoda bazata pe fragmente este o solutie la problema noului, fara sa sacrifice
posibilitatea unui pluralism democratic, care isi poate astfel gasi o expresie
legitima.Contextualismul ofera o cale de mijloc intre doua pozitii extreme:(1) MEMORIE
si inghetarea nerealista in trecut, fara dezvoltare viitoare, si (2) ANTICIPATIE si
renovarea urbana care duce inevitabil la distrugerea tesutului traditional
COLLAGE CITY FORMULEAZA PROBLEMA COABITARII DINTRE:
orasul traditional –cu logica lui de formare si existenta –oras al tesutului si al ierarhiilor
traditionale public-privat –“teatru al memoriei” -si
orasul modern –cu logica orasului functionalist –oras al obiectelor autosuficiente –“teatru
al anticipatiei”
IDEEA POSIBILITATILOR DE DEZVOLTARE A ORASULUI FOLOSIND LIMBAJUL
MODERN, DAR INTELEGIND NECESITATEA “SUPUNERII” OBIECTULUI FATA DE
LOGICA SPATIULUI PUBLIC.
In acest sens, Rowe confera obiectului de arhitectura doua functiuni:
-cea proprie destinatiei sale,
-cea de tesut, de parte a tesutului.
-inadecvarile si problemele arhitecturii moderne sunt urbane, nu stilistice;
-atit solidele urbane (masele construite), cit si golurile (piete, strazi, alte spatii libere)
sint forme figuralesemnificatia formei spatiilor publice in crearea caracterului orasului;
Colajul–ca tehnica –putind sa puna in acord marea gama de axis mundi, ... poate fi un
instrument care sa ne permita sa ne bucuram de poetica utopicafara sa fim obligati sa
suferim neplacerile politicilor utopice. Aceasta inseamna a spune ca, deoarece colajul
este o metoda care isi extrage virtutile din ironie, fiindca pare o tehnica folosind simultan
lucruri in care nu crede, colajul este si o strategie care permite utopiei sa fie folosita ca
imagine, ca fragmente, fara sa fim obligati s-o folosim in totalitate. Aceasta inseamna a
sugera ca el poate fi o strategie care, sustinind iluzia utopica a provocarii si a finalitatii,
poate chiar alimenta o realitate a schimbarii, a miscarii, a actiunii si a istoriei.
LISTA NETERMINATA DE STIMULENTI, a-temporali si, in mod necesar, transculturali,
ca niste posibile objets trouves in colajul urbanistic:Strazi memorabileStabilizatoriSet de
piese potential interminabileTerase publiceCladiri compozite si ambiguiInstrumente de
produs nostalgieGradini

2- Prezentati succint modul in care Colin Rowe discuta functiunea cladirii in raport cu orasul. Cum se leaga
ideile lui Colin Rowe cu interpretarea functiunilor unei cladiri pe care am pus-o in discutie in curs?
FUNCTIA URBANA A CLADIRII:jocul dintre cladire ca tip si cladire ca textura functia
cladirii ca space-occupier si space-definer
Poetica unei anume lipse de libertate
Cum urmeaza sa se deformeze un tip ideal/primar, cladirea “perfecta”, pentru a
corespunde unui sit mai putin “perfect”?
Cum este compromisa “perfectiunea” –problema la care teoria functionalista nu poate sa
raspunda si pe care nici n-a luat-o in considerare?
Deformarea tipurilor ideale astfel incit ele sa aiba dubla functie:
-ca obiect cu semnificatia proprie care vine din functiunea ei
-ca perete al unui spatiu public cu cerintele lui date de estetica urbana si de un anumit
mod de folosire
Jocul dintre “cladire ca tip” si “cladire ca textura”
(dialectica tipurilor ideale cu context empiric)
Functia cladirii ca space-occupiersi space-definer, ca figura pozitiva si ca fond pasiv,
permitind atit cladirii cit si strazii sa-si exercite personalitatile lor distincte si
independente.
Un aspect al Modernismului: cladiri vazute ca obiecte- aspect neluat in seama
totalmente.
Propunere in Collage city : Cladirile sa delimiteze spatiul dar sa il si ocupe mentinandu-si
prezenta ca si obiecte individuale in timp ce asigura o continuitate a texturii urbane.

3- Ce aduce nou Colin Rowe pentru intelegerea orasului traditional, la momentul in care a fost scrisa
Collage City?
Orasul modern aduce cu sine inversarea relatiei Gestalt dintre figura/fond.
Fondul determina diferite categorii de figuri: pentru orasul modern –obiecte, iar pentru
orasul traditional – spatiu.
In orasul traditional matricea construita (solidul) formeaza un fond continuu peste care
spatiile urbane apar ca figuri; da energie spatiului specific: piata si strada; structureaza
spatiul public.
Orasul modern duce la pierderea spatiului public si al ideii orasului ca loc de intalnire.
In orasul traditional suntem mereu „inauntru” ,iar in orasul modern suntem mereu in
afara, spatiul nu este delimitat.
--------- sinteza din Colin Rowe –Collage City + Christian Norberg-Schulz
atit solidele urbane (masele construite), cit si golurile (piete, strazi, alte spatii libere) sint
forme figuralesemnificatia formei spatiilor publice in crearea caracterului orasului;

D[noi fenomene urbane (globalizare, oras difuz etc.)]


1- Cum afecteaza mutatiile epocii informationale evolutia / viata orasului? Dati exemple.
`2- In contextul contemporan, comentati cateva dintre liniile de cautari / raspunsurile arhitectural-urbanistice
la problematica orasului si arhitecturii, folosindu-va de exemple.
3- Ce schimbari pare sa aduca globalizarea pentru evolutia / viata orasului?
4- Ce se intelege prin orasul difuz si comentati cauzele fenomenului.
5- Ce se intelege prin orasul in regres / shrinking city. Comentati cauzele fenomenului.

E[noi concepte (archipelago city, bigness, îlot ouvert etc.)]


1- Comentati critic relatia dintre conceptul de bigness si atitudinea contextuala. În ce linie de gandire
(progresista, culturalista...) ati incadra conceptul de bigness si de ce?
ATITUDINEA CONTEXTUALA IN PROIECTARE:

-un mod de a crea o coerenta intre ceea ce exista si ceea ce va exista, intre “nou” si
“mostenit”
un joc fin intre caracteristicile semnificative (si constringerile) locului si creativitatea
arhitectului:
- inteligenta si sensibilitatea definirii si intelegerii acestui “context restrins”, cu caracterul,
exigentele si potentialul lui poetic,
- capacitatea arhitectului de a transforma exigentele si poezia acestuia in idei ale
proiectului (scheme conceptuale, schite de proiect etc.),
- abilitatea arhitectului de a da forma acestor idei (prin diverse mijloace exprsive).

Bigness
CRESTEREA SCARII:
peste o anumita scara, arhitectura capata proprietatea de bigness, care astfel
depaseste intelegerea traditionala a formei si strategiile arhitecturale obisnuite.“instiga la
un regim de complexitate”, la fel ca si Arhipelago, dar care nu poate fi privit ca pura
fragmentare – “partile ramin supuse intregului”
RK nu incearca sa distruga posibilitatea coerentei, ci incearca sa se adapteze
complexitatii si pluralitatii metropolei contemporane.
Marele salt teoretic = discreditarea tehnicilor traditionale ale arhitecturii.
– scara transcende forma
Nu ofera un mecanism de incadrare,ci cere o REGINDIRE LA SCARA MARE
-Cauta o cheie pentru o noua problema in arhitectura. Desi deriva din cantitate, devine o
noua calitate dotata cu capacitatea de a reinventa colectivul.

Consider ca nu este adoptata o atitudine contextuala,in sensul ca nu incearca gasirea unui


echilibru intre ceea ce e mostenit si ceea ce urmeaza a fi construit. Tot acest concept cere o
regandire la o scara mare a intregii probleme; propune infrastructura si arhitecturi noi care isi
genereaza propriul lor context.

2- În siajul caror linii de gindire (modele ideologice) ati incadra (1) atitudinea contextuala a anilor 70, (2)
Collage City, (3) Arhipelago City, (4) bigness si (5) îlot ouvert, aduse in discutie la curs? Argumentati.
(fiecare dintre acestea reprezinta o intrebare)
Collage city-ROWE
Ofera ideea orasului de colaj, ca tehnica si ca stare de spirit, nu lipsita de o anume
ironie fata de omogenizarea modernista si ca alternativa la schemele urbane utopice.
Aceasta metoda bazata pe fragmente este o solutie
la problema noului, fara sa sacrifice posibilitatea unui pluralism democratic, care isi
poate astfel gasi o expresie legitima.
Contextualismul ofera o cale de mijloc intre doua pozitii extreme:
(1) MEMORIE si inghetarea nerealista in trecut, fara dezvoltare viitoare,si (2)
ANTICIPATIE si renovarea urbana
care duce inevitabil la distrugerea tesutului traditional.

COLLAGE CITY FORMULEAZA PROBLEMA COABITARII DINTRE: orasul traditional –


cu logica lui de formare si existenta – oras al tesutului si al ierarhiilor traditionale public-
privat –“teatru al memoriei” – si orasul modern – cu logica orasului functionalist – oras al
obiectelor autosuficiente – “teatru al anticipatiei”
IDEEA POSIBILITATILOR DE DEZVOLTARE A ORASULUI FOLOSIND LIMBAJUL
MODERN, DAR INTELEGIND NECESITATEA “SUPUNERII” OBIECTULUI FATA DE
LOGICA SPATIULUI PUBLIC.
In acest sens, Rowe confera obiectului de arhitectura doua functiuni:
- cea proprie destinatiei sale,
- cea de tesut, de parte a tesutului.
Collage city- o prima viziune eclectica asupra urbanismului( o imagine unitara formata din
fragmente ce poarta propria lor identitate ) ;imbina ambele modele( culturalist si progresist)
Arhipelago city- UNGERS
Notiunea de oras-arhipelag – consta in “orase in oras” cu incercarea de adaptare la
structura contemporana a societatii, cu diferitele ei necesitati, idei si dorinte;refuzand
unificarea si tipicul si oferind locuitorului spatiu de identificare cu ceva specific
In modelul “arhipelag”- dorinta de stabilitate si nevoia de instabilitate nu mai sunt
compatibile – astfel de oras devine un arhipelag de insule arhitecturale care plutesc intr-
un peisaj post- architectural de” erassure”, unde ceea ce a fost este acum un “highly
charged nothingness”
- Este abandonata arhitectura in favoarea unei forme “post-arhitecturale” de proiectare
urbana (urban planning)
ARHIPELAGO = un “sistem / federatie de fragmente” – o interpretare la care Ungers a
lucrat ani de zile: - ca negociere a problemei crearii sensului comunitatii fara sa fie
distrusa libertatea individuala si pluralitatea
-pt Berlin – ideea e transpusa intr-un fel de “retea naturala/natural grid” de interspatii
verzi care permit unei intregi vieti sa se dezvolte intre ele (in between);- nu riguroasa ca
reteaua NY –descrisa de Koolhaas in “The City of the CaptiveGlobe”
.– City of the Captive Globe reteaua /the grid este un sistem regulator atit de
riguros incit fiecare insula isi poate manifesta identitatea unica fara sa distruga coerenta
conceptuala a orasului in retea.
BIGNESS- KOLHAAS
Ungers si RK – incearca sa puna in lucru conditia in transformare a metropolei
contemporane, incorporind pluralitatea si disensiunile la baza ei,
- ideea despre oras se desparte de cea traditionala de oras ca unitate si
in acest oras fragmentat, rolul arhitecturii ramane vital.
CRESTEREA SCARII :peste o anumita scara, arhitectura capata proprietatea de
bigness, care astfel depaseste intelegerea traditionala a formei si strategiile
arhitecturale obisnuite.
-“instiga la un regim de complexitate”, la fel ca si Arhipelago, dar care nu poate fi privit
ca pura fragmentare – “partile ramin supuse intregului”. RK nu incearca sa distruga
posibilitatea
coerentei, ci incearca sa se adapteze complexitatii si pluralitatii metropolei
contemporane.
Marele salt teoretic = discreditarea tehnicilor traditionale ale arhitecturii.
ILOT OUVERT- PORZAMPARC
Conceptul de insula deschisa este un concept cu directa aplicabilitate in proiectare: o
teorie care ia in considerare necesitatile contemporane de dezvoltare a orasului si, in
acelasi timp, o metodologie de interventie,care se traduce printr-o strategie de
proiectare,in central careia se gaseste spatial public urban.
Cauta o cale de regenerare urbana intre constrangerile reglementare care au ca model
orasul vechi si o anumita libertate arhitecturala ,iesind din conceptul insulei inchise
traditionale si introducand spatial public urban mixt, heterogen, plural in interiorul
insulei ,mentinand numai un control suplu asupra ansamblului.
Vezi cartierul Massena pagina 40 – prelegeri –perspectiva contextuala 2

3- În ce consta conceptul de îlot ouvert, care este sensul lui si ce aduce nou în abordarea problemelor
orasului? Referiti-va la interviul cu Portzamparc.
4- Comentati nevoia arhitectilor / teoreticienilor de a “inventa” astfel de concepte? Care este sensul acestor
cautari?
5- Ce similitudini si filiatii puteti stabili intre ideile lui Portzamparc din interviu (si conceptul de îlot ouvert),
ideile lui Colin Rowe si conceptele de Grossform si Bigness.

F[proiectul urban]
1- Cum definiţi noul concept de proiect urban şi care ar fi necesitatea lui / de ce credeţi că a fost necesar?
Ce aduce nou fata de proiectarea urbana traditionala?
Definitie

" PROIECTUL URBAN (caracteristic planificarii franceze, dar ale


carui ratiuni si logica sunt valabile oriunde, indiferent de ce
denumire ar lua aceasta abordare, si despre care vom discuta în
continuare)
Reflectia asupra proiectului urban este înca în curs: este vorba
despre un concept si despre o maniera de a actiona, ambele în
formare, si care marcheaza un moment de tranzitie dintre
maniera traditionala de a gândi urbanismul si o noua abordare,
mai putin fixa si mai deschisa transformarilor si dezbaterilor.
Sensul notiunii este rezultatul experientelor actuale (si a multor
experiente care au pregatit terenul), este discutat si discutabil pe
masura ce este pus în practica si implica o mobilizare larga de
competente diverse.
Proiectul urban rezulta dintr-o viziune asupra edificarii urbane care
raspunde unei logici de proces: proces complex, care asociaza
continuitatea cu schimbarea. De aceea, problema timpului nu se
pune în cicluri închise, ci printr-o articulare de durata: timpurile
deciziei, ale conceptiilor, ale ajustarilor dintre mijloacele de
productie a spatiului, forme si societate. Este o abordare
dinamica, un proiect colectiv, care solicita actiunea unui numar
mai mare de actori si sileste la confruntare, ceea ce va face sa
evolueze modul nostru de a gândi orasul si teritoriul, cu noile sale
identitati (care exprima realitati economice, sociale, spatiale).
Proiectul urban înlocuieste astfel notiunea de plan si este mai mult
decât un proiect de arhitectura la scara mare. El poate, în aceeasi
masura, sa fie considerat atât o actiune concreta, cât si un
demers metodologic, dar, în ambele ipostaze, pledeaza împotriva
unei logici rigide de programare si amenajare si are o importanta
dimensiune etica (prin dimensiunea sociala si prin tehnicile de
ajustare prin consultarea populatiei), fiind astfel compatibil cu
ideea de dezvoltare durabila.

Necesitate

PROBLEMA E CA SOCIETATEA ACTUALA aduce în discutie alte


forme de oras, alte
moduri de ocupare a teritoriului dintre orase, moduri ce
constituie fenomene noi, cu un alt grad de complexitate si care
cer probabil alte instrumente de cercetare (întelegere) si de
interventie.
Conceptul de scara mare nu se refera însa numai la scara teritoriala a cercetarii si
interventiei, ci
mai ales la scara unei noi complexitati a fenomenelor, care se aplica si la interventii de
anvergura
mai redusa, dar al caror context generator prezinta aceeasi complexitate a conexiunilor.
Cu aceasta ocazie s-au pus în discutie si ALTE FORME DE ORAS, fenomene înca
descumpanitoare si a caror logica de aparitie si functionare este diferita de cea a orasului
traditional. În general, ele sunt legate de doua aspecte ale societatii contemporane:
concretizate
prin scaderea nevoii de miscare si scaderea distantelor, cauzate de cresterea vitezei de
deplasare.

Obiectul de arhitectura care se naste dintr-o astfel de abordare a


contextului este gândit sa raspunda unor altfel de “conditionari”
decât cele imediat vizibile ale sitului si încearca sa gaseasca un
echilibru între local si global.
Noutati fata de proiectarea urbana traditionala

Notiunea de PROIECT URBAN a capatat în anii 1980 un nou statut în


interventiile asupra orasului. Aceasta
schimbare se datoreaza mai multor factori:

(1) Evolutia generala de ordin juridic si descentralizare a


deciziilor urbanistice la nivelul comunelor (unitatilor
administrative, n.n.) au modificat radical modalitatile planificarii
urbane. Instrumentele traditionale ale urbanismului operational
nu mai permiteau primariilor sa faca fata problemelor carora se
presupunea ca trebuie sa le faca fata. Astfel s-a ajuns, mai ales
în marile orase, la metoda “planificarii strategice”, în care
proiectul urban ocupa un loc central.

(2) În evolutia liberala a economiei, antreprizele private devin


actori esentiali, nu numai în cresterea economica,ci si în
dezvoltarea urbana. Ele sunt exemplificarea unui mod de
gestiune profitabil, care începe sa fie preluatca model în multe
alte domenii, printre care si orasul. Apare astfel imaginea
“primarului-manager”, care îsi administreaza orasul ca o
întreprindere. Strategia sa consta mai întâi în amenajarea de
zone cu anumite facilitati, oferite la preturi competitive pentru
investitori. Aceasta abordare pune accentul în primul rând pe
aspectele economice si sociale ca principal obiectiv al planificarii:
amenajarea orasului este necesara mentinerii si crearii de
antreprize si de locuri de munca. Evolutia liberala a economiei si
antreprizele locale se refecta in dezvoltarea orasului>” imaginea
primarului-manager”- organizarea orasului ca o
intreprindere(amenajarea de zone cu anumite facilitati)-
amenajarea orasului e necesara mentinerii si creeri de anteprize
si locuri de munca.

(3)Urbanismul devine indispensabil pentru a atrage activitati si


investitii, deci o conditie prealabila a cresterii economice. Cu aceasta
ocazie, si principalele documente urbanistice se modifica în fond si în
forma, astfel încât ele sa exprime o viziune predominant
calitativa:diversii indicatori nu mai calculeaza nevoile plecând de la
norme numerice, ci pornesc de la context, de lasituatia locala reala.
(3) în planificarea urbana, apare abordarea “proiect de
antrepriza”, în care orasele recurg la consultanti în strategie, de
la care se asteapta sa identifice mai bine (pe baza expertizei
specifice, n.n.) identitatea oraselor si vizibilitatea lor la scara
internationala si nationala.
Valoarea “financiara” a proiectului urban este legata partial de
ideea orasului ca produs comercializabil.
În proiectul urban intervin numeroase probleme tehnice, pentru
ca el mobilizeaza multe competente în materie de amenajare, de
constructie, de ecologie.

G[peisaj si arhitectura peisajului]


1- Arhitectura peisajului are o mare pondere in proiectul contemporan. Comentati succint care sunt
sperantele, ce se asteapta de la aceasta abordare in proiectarea contemporana. Folositi-va de exemple!
2- Ce aduce nou si necesar conceptul de peisaj în abordarea arhitectural-urbanistica contemporana?
3- Pornind de la noţiunile prezentate la curs, comentaţi elementele funcţionale şi contextuale pe care le
înglobează arhitectura peisajului. Folosiţi-vă de exemplele prezentate la curs, precum şi de altele pe care le
consideraţi relevante pentru subiect.
4- Prezentati succint si argumentat un exemplu semnificativ de proiect de peisaj la nivel teritorial, subliniind
si aspectele ce tin de functiune si context.
5- Cum puneti in relatie gandirea / atitudinea contextuala cu arhitectura peisajului?
6- Cum puneti in relatie abordarea prin peisaj / arhitectura peisajului cu chestiunea estetica în arhitectura?

H[altele]
1- Cum puteti discuta notiunea de patrimoniu din perspectiva functionala / contextuala / a peisajului?
Incercati sa va construiti raspunsul pe exemple.
2- Pornind de la exemple de cladiri / proiecte, comentati din diverse perspective (contextuala / functionala /
a peisajului) semnificatiile multiple pe care le au pentru oras si pentru spatiul public in care sunt inserate.
3- Bazandu-va pe curs, discutati cum evolueaza contradictia arhitectura-oras in secolul XX!
4- Comentati pe baza unor exemple masura in care straturile perceptiei estetice in arhitectura pot fi
imbogatite prin perspectiva contextuala / functionala / a peisajului.