Adrian Marino, Dicționar de idei literare, I, București, Eminescu, 1973

GENURILE LITERARE

Numeroasele confuzii si aproximatii, terminologice

l?i de continut, legate de asa-numita "teorie a genurilor li,terare"
(termenul de genologie propus de Paul Van Tieghem n-a prins)
nu apartin numai sferei noastre. Pretutindeni se cO!Ilswtaace-
easi imprecizi·e a definitiilor, aceeasi osci1atie a conceptului, de-
numit cînd genre, oînd espece (de unde si notiunile românesti
de "gen" si "specie"), Gattung sau Dichtungatrl;, type ar kind of
literature sau literary species or form. Inyelegem repede ca este
vorba de introdUicerea unui princi1J>iude cLasificare liteIiara de
o rigoare foarte relati;va, de vreme ce notele conceptului sînt
doar în parte esteti ce. V. Hugo. repudiaza în plin romantism
"acesti termeni conventionali", "semne fara semnificatie"; "cu-
vinte vagi" etc. El combate diferentierea dintre "genulclasic"
si "genul romantic" 1. Dar chiar din intreaga sa polemica se
vede limpede ca poetul asimileaza ideea de "gen" ideii de stil,
implicit de categorie, doctrina sau structura literara. Explicatia
neclaritatilor trebuie deci cautata - ca peste tot, de altfel -
în originea diversa si în acela\Si timp solidara a conoeptului de
"gen literar", ;produsul unei genealogii heterogene'. Nici nu e de
mirare ca se ivesc numeroase denumiri si definitii, toate posi-
bile, partial legitime, într-un plan sau altul.
1. Necesitatea cunoasterii sistematic(\ ordonate, tre-
buie amintita în primul rînd. Spiritul simte nevoita dis-oderii,
~logiei, clasifica!I'ii si identificarii logice, impuls teoretic pri-
mordial. Sub acest aspect, "teoria genurilor" si a "speciilor"
este inatacabila, oricît de nespecific literare, ba chiar direct anti-
 ,--
-.------~.~.~-~.
·----- -----------------·''''·rm

704 genurile literare

estetice, ar fi procedeele sale: abstractizare, generaHzaJ"e, nomi-

nalizare, conv.entionalizare, urmate de recunoasterea compati.'bi-
litatii sau incompatibilitatii cu defini'tia acceptata, subînteleasa
sau indicata printr-un subtitlu. 2 Toate aceste operatii suprima
sau ignora, total sau ,în parte, specificul individual al operei li-
teral'e, risc inevitabil, imanent oricarei analize si teO!retizari es-
tetice. Esential este a gasi un bun criteriu de clasificare, un cri-
teriu specific estetic. In rest, utilitatea relativa a metodei este
evidenta: orice grup de note literal'e comune cere un nume, o
definitie, ahiar daca !denumirea va fi conventionala sau arbitrara.
Odata fixat, "numele" genului împlineste o funotie necesara:
descriptiva, empirica, instrumental-practica, de orientare. Pe
scurt, euristica. 3 Este un adevar evident, admis fara dificuJtati 4,
recunoscut 'Înca de Hasdeu, la noi, în legatura cu genurile lite-
raturii populare. 5 E. Lovinescu neaga, fireste, "mistica genuri-
lor". Nu însa :si principiul lor "de oarecare staJbilitate", care
,;pune la îndemîna criticului un instrument de relativa precizie
sH da putinta unei oarecari certitudini de dasificare" 6.
Aceastaprudenta es'te mai mult dedt l<elgitima.Clasifioare1a,
asemenea orica['Iei constructii 10gi1oe,ignora realitat€la estetica
particulara a creatiilor, 'subsumateurnor ahstvactiuni universale.
Teoria genurilor liter:are suprima diferenta s,pedfica, fara a pu-
tea impune un gen p:wxim inlataoabil. Argume'il'wl, tipie cro-
cean 7, cons,ti<tu'ie-o-,adeva,rat,are{;Iuoerela absurd: disocievea ge~
nurilor are rtendinta :pulVierizariispre gmdul 7)eroal dasificarii.
Cîte opere originale, atlîtea "clase" sau "genuri", ceea ce duce la
l'ecunOla:ster-easpeyelor cu un singur individ, oaîn este,tica lui
M. Dragomirescu. AIPHaata,cu rigoa're, dasificarea se lautodis-
truge. De unde rezulta ca operatia, desi îndreptatita intelectual,
nu este' ladeova.ta realitatilor li1evare, pe oare le poate asimila
doar sub specila genenalitatii, a conoopt:ualizarii. Asa cum fiintele
poail1Mnu numai semnele individului, rei si ale tipului, operele
litemre iflealizeae:asinteza concreta a individUJaluluisi ,a uni'VeT-
salului, fapt care nu le dezindividualizeaza estetic. Recunoastem
o tragedie, oare exista, numita Fedra. rn oaz ,contrar, nici o defi-
nitie estetica n-ar fi legitima sau posihila. 01', tocmai aceasta
necesitate a eunoa:sterii, de orient~De si clasificare, determina
intreaga estetica a genurilor, fenomen bine conturat si teoreti-
'lJatînca din seoolullal XVIII-lea. Voltaire, spirit de eduoatie cla-
sica, derutat întruclît\na de ~narieta,teaopevelor lui Shakespeare,

.dd ••••••••••••••••••••• ,••••••••••• u

!:' Illlriie literare 705

, ,,' II c'illesi Racine, constata ca "s-ar simti nevoia, într-o oa-

"';11"00 masura,18. unei definitii pentru fieoare dintre ele"(Essai
IIIla poesie epique, 1727).Iar Fr. SChlegel observa ca : ,,0 cla-
\l'are este o definitie continînd un sisibemde definitii (Athe-
,1

1/11/1111 Fr., 1798, 113). Se pare, de altfel, ·ca tot Fr. Schlegel este
, primul estetidan care-si pune cu acest prilej problema defi-
I , '1 ii .conceptului de gen lHera,r : "Avem deja destule teorii ale
",urilor literare. p.entru ce n-am aveasi un concept al genvlui
""l'ar?" (Kritische Fr., 1797, 62,) Intrebare mai mult decît le-
,lima,
De fapt, conceptul 3Iparuseîn forma latenta înca din Anti-
. II ilate, inclus în toate dasHicariLe literar,e ale epocii. Dar nu-
Ii';liîn secolul al XIX-lea se ajunge la definitii formal-teoretice,
'" buna parte sub emuliatia ,stiintelor 'llIaturale, care introduc si
'I)llsolideaza idea de "gen" :(anslamblu de oarectere -comune,
'lllistituind un anume tip), ca baza a unor dasificari metodice,
, ,1 liectiv-stiintifice, pe genuri lsi specii. La acest stadiu de cris-
I .,Iizare, 'Conoeptul de gen litera,r îsi dezvaluie intr'ela1gasiaascen-
,1, 'nta. Eles.te rezultatul eoliabora<riia trei serii de observatii
I generalizari, deductive si inductive, echivalente cu trei ti-
puri de solutii. Analiza lor demonstroolZa geneza si ,continutul
l'l'edominant exrtralit'erar laI notiun:ii de "gen" :
°
II. prima realitate, evidenta, indiscutabila, ,este di-
I/Iensiumea sa istorrica. 'Inainte de la inst:irbuio teorie, a decurge
dintr-o c1asifioare estetica, ori tipologie, la defini un ,ansamblu
de norme lestetioe etc., genurile ltterare - mai precis operele
liLerare încadrabile În genuri - exista, au o fiinta, o prezenta,
() functionalitate istorica. De altfel, m8lte['ÎIaluloricarei dasif;i-
\';ki nu pOlate fi de.cît istori<c,oonstituit din diferirt,.ele'tÎ!Purri.de
"pere aparute în timp: "Orice adevarata clasificare - scrie
;;celasi Fr. Sehlegel - este istorica, atît din punctul de vedere
<Il cunoasteIii, CiÎt'Si 18,1 exislte'lltei" 8. Diversifioarea literaturii în
1~enuri se constata înca în poezia primitiva, folclorica. Exista o
Naturpoesie (antica) si o Kunstpoesie (moderna), diferentiere
in acelasi timp substantial-estetica, genetica si cronologica. Tra-
i;cdil8la greoi, satira la romani s'Înt genuri prinexcel!enta "an-
t.ice", în timp ce romanul se dovedeste eminamente "modern\\.
«<'r,Schlegel, Athenaum Fr., 146).
IFiecare epoca istorica "rpl1efera\'anumite genuri, oa,re cores-
pund mai bine afinitatilor, aspiratiilor si conventiilor sale.
•...-

706 genurile literare

Aceste IcoIlJditionari sînt incontest,a.bile. Ceea ce trebuie bine

preciz.at -este door f,aptul ca determinismul istoric ,actioneaza
exclusiv asupra elementelor istorice, transmisibile, sincronice,
ale opeirei l11Jer,are: forme si formule spedfirce 9, stil, teme, ti-
puri etc., dar nu .si in directia elementelor diacronice, supraisto-
rice, imanente structurii sale. Deci, în discutie nu intra valoarea
si utilitatea genurilor pentru istoria culturala si sociala a umani-
tatii ~Croce însu:;;l ,admite acest punat de vedere 10),ci numai
semnificatia ,acestui examen, raportat la realitatea estetica,
specifica, a literaturii. In ce sens se poate deci vorbi de "is-
toria" genurilor l,iterare?
1. Mai întîi într-un plan g,enetic, arhetipal sau ori-
ginar, motivat si etimologic (lat. genus=nastere, origine, neam),
conform caruia ar fi existat un gen embrionar, primitiv, din care
ar fi derivat toat'e celelalte. Tragedia, epi1ca,lirioa îsi disputa pe
rînd aceasta preeminenta, cu argumente de valoare diferita 11,
cu un coeficient mai mare de probabilitate, totusi, în favoarea
genului epic, ipoteza confirmata si de teoria originii mitice a
litena-nurii. De fapt, problema este gresit pusa si ea ,tradeaza,
dupa împrejurari, fie conceptia unei geneze teoretic-ideale, fie
o mentalitate istoricis,ta moderna, si una si raIta neadecve,te fe-
nomenelor literare originare, totdeauna solidare, indistincte, ne-
diferenti,ate. Heliade stabilea si el o as.tfel de succesiune : imn,
epopee, drama, elegie, sl8rtira.12Dar ordinea sa - oa si altele,
analooge - ramîne pur speculativa, dt timp se co~ful1Jdafazele
istorioe mult evoluate ,ale genurHor, cu momentul' lor primor-
dial, lndetelrminabil.
Daca exista ,totusi o "geneza" profunda, originara, a genu-
rilor literare,ea nu poate fi dedt ,,'t1aturala", printr-un fel de
generetie spontanee, di:J1erenti:ata,rasa cum au C1'ezutICU tarie în
speci1alromanticii. "Toate genurile liter:are (Dichtarten) - arata
FI'. Schlegel - sînt originare, naturale." Nascute odata cu lite-
r.atura, în mod simuliban, tO'ate 31C€'stespecii de Naturpoesie sînt
tipice, din aceasta cauza, doar literaturii antice. De "formele
naturale lale /poeziei" supuse tl1ansfonnarilor istorice vor.beste
si Goethe: narativa (epica), entuziasta (lirica) si activa (dramati-
ca) 13, trei energii spontane aLe naturii, corespunzatoare ten-
dintelor elementare, inerente, ale eului. Clasificare, totusi, prea
rigida si in orice 'Cazîn contradictie cu principiul energiei erup-
tive, inepuiWibile, spontane 3 naturii, genemtoarea unei mari
",1' flll riIe literare 707

\,11 i'l'I.atide forme în 'Continua prolifenare. Din oare cauza, te-

,,' 1,1 "niCIJturista"a lui A. Chenier: "Natura a dictat douazeci de
':"II11riopuse" (L'Invention) pare mai acceptabila, fie si numai
,,\ ("ormulare simbolica a unei realitati evidente.
2. Daca aceste genuri fundamentale (Urformen) apar-
1"1, de f,apt, fuzei genetice a literaturii, preistoriei si pl'otoisto-
\ Jl'1 sale, atunci riguros istorice ramîn exclusiv subgenu'lile sau
,lIllspeciile, conditionate si localizate în timp si spatiu, in-
I i111iteprin cel dintîi autor precis nominalizat, precum Thespis,
I'ipiehermus, în cazul tragediei. Tmgicul sau epiJcul ar constitui
'1 ',,';enta estetica univers,ala, iar €Ipopeea, balada, romanul, im-
I"' osiile de calatorie etc. doar expresia determinarilor istorico-
11.11 orare obi'ective ale acestei esen~e. In gener:e, specia ar cores-
I'I1 nde unor gusturi si necesitati intel<eotuale, sociale, religioase
11i11L' diferentiate 14, de unde si aparitia fenomenelor de fr.ec-
\'I>ntasi selectie istorica. Perioada ,alexandrina retine din totali-
l;lLeagenurilor literare c1asilcedoar degia, oda si imnul. Dintre
!:l>nurile epice, epoca moderna preia numai nuvela si romanul,
It 'nuntând la halada si epopee. Denumirea de "specie" poa,te fi
,1,'ci conventional accetptartapentru ideea cristalizarÎi si morfo-
logiei is,torice a unor "forme" literare reprezentative sau domi- i,!!1 ~

I\;mte într-o perioada sau alta. Dar aceeasi conditionare istorica

Illlpiedica stabiHtatea si, mai ,ales, eternbar'€la normelor l'estrÎe-
I i1ve.Momentele istoriloe fiind unice, irepeibabile, expresia lor
literara, fie si formalizata, nu poate avea, în mod necesar, decît
;lCeliasioaooater tr,anzitoriu. De unde deducem ca numarul spe-
,'iilor liteNwe ,este etern variabil, în serie desohisa, concluzie pe
I -are istoria literara o confirma integna!.
3. Fenomenul noilor apariitii, si în tot cazul al forma-
rii conceptelor noilor genuri si specii, se constata înoa din Anti-
{-Ilitate.Honatiu isi lauda compatriotii pentru i'nspiratia lor poli-
tica, "domestica", necunoscuta .grecilor (Ars poetWa, v. 285-287).
Itenasterea, mai ales, valideaza si introduce o serie întreaga de
Il~l'nuri,în spirit vadit competitiv; cea italiana: poema eava-
1('reasca, tragicomedia, pastorala, romanul (Giraldi Cintio,
( :uarini), 'cea franceza: €Ipigrama, sonetul, oda, epistola, el<egi,a,
(·gloga, misterul, farsa (Sebillet, Du Bellay, Pelletier). Clasicis-
Hlul ratifica mai toate aceste achizitii, la care vin sa se adaoge în
~;('colulal XVIII-lea: libretul, melodrama, drama "burgheza",
iar în cel urmator, si mai apropiat epocii actuale, romanul rus-
 708 genurile literare

t:Lc,istaric, palttk. Prooosui continua .si azi, sub achii nastri :

biogrefia raman1,iata, eseul, literatura IStiintifka-f.amtastica, re-
portajul, ~oenlariul dnematografic si mdiafonic. Constatari în
acest sens foce la nai, în secolul treout, pîna si Dianisie POIp
Martian: elacventa rtribunei, critica lirterera si de alrta, jUl'rualis-
mul, povlesrtirile de calatorie etc. 15 Se mai vorbeste si de "ita-
bleta", pe ImI'e T. Arghezi si-o rerventlica drept un "gen al ,lui
exclusiv", de "camentariul cinematografic oa gen literar nou"
(D. 1. Suchianu). In sfînsit pîna la satumtie, de "genul scurt",
natiune cu paternita,te inc:erta.
[31 ,aloelasitimp, 'Oserie întreaga de genuri liiterare decad si
"mor" iremedi1abil, pentru a Tie mentine în aceeasi perspectiva
bi'Ologis1ta: rualSt'ere,maturiz,are, imbatr'înire si disparitie. Pri-
vind de lia mare altitudine, ar exista 'O,,·creste,re" si 'O"desC'res~
tere" a genurilor, în curba ondulatorie. Tragedia, gen faarte viu
în Antichitarte, nu mai supravietuieste deiCÎitprin modernizari
mai mult s,au mai putin ,artificiale. Oda, epopeea par iremediabil
compromise, parasite. La fel, a serie întreaga de specii medie-
vale (rondeluri, balade, virrelai, chant royal etc.), glose si duble
sonete, farme fixe. Romanul însusi sufera, sub ochii nostri, un
profund prooes de eroziune. Acceptiile traditianale {epice, tip 0-
logke, "balz,adene") par în 'OchiimuLtora ,perimate.
4. Spectacolul ins1tabiJiltatiisi regenerarii liter,are, în
interiorul anumitor limite si perioade, da nastere de timpuriu la
Teprezentarela, apai la notiunea evolutiei genurilor, rteoretizata în
denti trecuti adesea ICU veder,ea. "Trans ormismul" [n istoria si
forme riguroase,
te'Oria lHemra dogmatizate,
esibeo idee destuldedeF. vec e , de vreme
Bru~/etiere, dar ce
cu si.antece-
Aris-
rtotel observa ca "tr,agedia s-a desa'Vlksit putin eît'e putin, pe
masura dezvoltarii He,carui nou element dezvailuit ~n 'ea, pîna
cînd, dupa multe prefaiOeri, gasindu-si fir,elaadevarlata, a înoe-
tat sa se mai transforme" (PoetiJoa, IV, 1449 a). Cu alibecuvinte,
acest gen literar urmeaza o evolutie asoendenta, pîna 1a sta-
diul împlinirii depline; o faza genetica, obscura, primordiala,
si una definirtorie, pDeeis identificata. Ditir,amibul începe prin a
fi liric pentru la deveni dramatic. In studiile sale lasupra poeziei
eline, ori'entate de o conoeptie organicista, Fr. Sch1egel obs,erv,a
un fenomen analog de succesiune I(epopee, lirism, poezie dre-
lllatica), specific par,curgeriiciclului complet al evalutiei artei.
Poezia romanesca, gen ~n devenire, esrte deschisa tuturor ge-

•
!'.''ilurile literare 709

11 i I ri lor
(Athenaum Frr., 65). Imaginea vîrstelor biologioe se im-
I ""II' .siea,· de la sine, si De Booold vo:nbesrte,la rîndul sau, de
d,qpilarira", "adolesoenta" ~i "batrînetea" genuriLor (Du merite
1,' la l'itterrature ancienne et moderne, 1802). Este oeeaee sustine
,! I -le din urma si BrunetieDe : un gem..se naste, creste,a.tinge
1"(

1" 'dlCctiunea 15, dupa oare decade, moare I(cînd mediul îl 1'es-
: II/1ge), sau se transforma prin "evolutie". OratorÎia aT produce
1" ,zia liriea (teorie de o falsi tate ,absoluta), erpopeea ar dia nas-
J(

i, T(' romanului modern (ipoteza mult mai plauzibila, lans,ata

11l;lintea lui Brunetiere si Thibaudet de acelalsi clarvazator
1'1 Schlegel).' ,
5. Meoanismul evolutLei genurHor include un numar
\,. faze care pot fi luate iInconsideratie, prin [ndepatlwarea ori-
,/I'()r determinari rigide si dogmatice. Suparatoa're nu sînt atît
"'Iceiptele de "rasa", "mediu", "moment istoric", "er€di1tate",
, II.confiscarea lor ,a'buzi'V'a'În expliroatiisi analize simpliste. Se
1" ,ate nega faptul ca romanul corespunde intr--o oarecare masura
vl)lutiei moravurilor, asa cum observa Helvetius înca din se-
"luI al XVIII-lea (De l'Esprrit, II, Oh. XIX)? Desigur ca nu. Dar
I pretinde, ca Brunetiere 1.6, ca genurile dispar si se elimina
!j Ilul pe altul printr-un prooes de seleoti'e naturala, biologica 17,
1I,:-;eamnaa împinge 'darwinismul pîna la caricatura. Mult mai
,'Iminte este a recunoaste, împreuna cu Sainte-Beuve, doar fe-
I 11)rnenede eclipsa si dominatie, de ,treoere iIn rezerva, în astep-
1.;II'oaunor noi posibilitati de dezvoltare. 18 Cît priveste "evolu-
(.w" propriu-zisa, instaibila si fluenta, ea pare sa osdleze Între
IOlla! momente ipo;tetie~simboliioe: a. [prestigiul oapodoperei si
il [ormelor, transmis, prin traditie stilistica 19, deterrmina conta-
1',llmea si "influenta" lor, consolidate prin. teoretizare si dog-
Il la Lizare(norme, "Legi", "modele"); si b. insureotianoilorcreatii,
,jp(~rede personalitate, care sparg ve~hile tipare si initiaza 1110i
;ITi!i,mai mult sau mai putin eonformiste. Brunetie!1e [ns1JJsiad-
Illilc mutatia, interventia. eficace a individualitatilorcreatoare.
/\(,i'st gest de initiativa n-are nimic comun cu încercarile de
"Inventie" artificiala a genurilor, operatie abstracta, de esenta
livresca.
A admite între aceste limirte, de asoendenta si deseendenta
!>1'rÎodiea,istoriciiJatea funciara a genurilor nu constituie deci
'Il'eroare. Integrarea operelor Î1ndiferirte sisteme de re1atii istoric
,Jdermirialte este reounosouta rpîna si de rformalistii cei mai con-
 710 genurile literare

seoventi. Ei retin în s.pecial modificarea definitiilor de baza, a

functiilor stilistice si la trasMurilor secundare, consecll'ti'Veevo-
lutiei întregului "sistem", a carui soarta genurile o urmeaza.
Acestea cl€iOOd sau devin "rudimentele" unor alte genuri în as-
censiune. 20 Chiar si Brunetiere observa fenomenul nasterii unui
gen nou din sfadmarturile celor anterioare. 21 Hotarîtoare ramîne
însa aparitia "operelor noi", gratie caroI'la "genul sufera o evo-
lutie si uneori o brusca revolutie" 22.
6. Daca aceasta 'este realitartea, ideea de "lege" a evo-
lutiei genurilor se exclude de la sine. Si totusi, ea a facut
cariera, datorita prestigiului scientist, pozitivist, a explicatiei
propuse, poate si prin seductia simetriilor si periodicitatilor
simple si limpezi: "Timpurile primitive sînt lirice, timpurile
antice sînt epice, timpurile moderne sînt dramatice". Oda, epo-
pee, drama, aceasta este "legea" lui V. Hugo (prefata la Crom-
weU, 1872), reluata si sistematizata prin legiferarea tripartita
a lui Ernest Bovet : istoria literara se împarte în ere, fiecare
divizata în trei perioade, reluate ciclic: "începuturi lirice"',
"creatie epica", "dezagregare dramatica". Dominarea unui gen
este însotita de decadenta sau de dezvoltarea celorlalte.23 Nu
mai întemeiata se dovedeste "legea progresiva" a lui Brune-
tiere, decalc marturisit al evolutionism ului lui H. Spencer, cu
aceeasi trecere de la unu la multiplu, de la simplu la complex
si, mai ales, de la omogen la heterogen. 24 Poate mai legitima
este "legea cristalizarii genurilor" stabilita de G. Lanson, în
baza a trei conditii: existenta unor cappdopere, tehnica per-
fectionata usor imitabila, doctrina autorjtara capabila s-o im-
puna.- /
Este însa limpede ca eficacitate a . acestei "legi" lucreaza
doar asupra scriitorilor minori, conformisti, imitati vi, epigoni.
Creatiile originale sfideaza "legiferarea", prin rezistenta spon-
tana la formalizarea canonica. Si daca se poate totusi vorbi,
chiar si în acest caz, de valabilitatea unei anumite "legi", ea
confirma doar observati a istorica a trecerii de la vitalitatea.
genului antic, ale carui forme asculta de legile sale imanente,
la formalizarea abstracta, teoretizata, clasicizanta, introdusa de
Renastere.26 In sfîrsit, o alta pseudo-lege, poate si mai evidenta,
defineste trecerea de la "întepenire a" dogmatica a genurilor,
la deprecierea criticii si negarea lor sistematica, în ritm isto-
ric.27 De fapt, chiar si în perioadele cele mai clasicizant-dog-

••
genurile literare 711

matice, legile genurilor literare au doar un continut predomi-

nant empiric, practic, modificate sau ignorate de creatori cu
deplina ingenuitate.
III. Caracterul abstract-utopic aJ conooptului de gen
literar, produs al compartimentarilor si clasificarilor teoreticer
iese si mai puternic la lumina cînd reperelor istorice li se sub-
stituie explicatii si criterii tipologice (genetice, psihologice, so-
ciale, filozofice etc.), aplicate literaturii printr-un adevarat
transfer (uneori chiar abuz) categoria!. Chiar daca aceasta vi-o
ziune se dovedeste adesea mai profunda, calitatea sa extrin-
sec literara ramîne aceeasi, cît timp realitatea fundamentala
a operei literare (individuala, irepetabila, ireductibila) nu
este luata în consideratie. Din care cauza, toate aceste clasi-
ficari sînt în acelasi timp posibile si artificiale, adînci ~i
exterioare, legitime si arbitrare. Paradoxul este doar apa-
rent: clasificarea cea mai filozofica subsumeaza doar coefi-
cientul de generalitate, nu si de particularitate al literaturii,
singurul intrinsec, definitoriu estetic.
1. Primele sugestii notabile apar din directia tipolo-
giei psihologice si antropologice, în functie de predispozitii
temperamentale, ereditare. Aristotel, s-ar spune, initiaza si
astfel de observatii: "Cei din fire înclinati spre una sau cea-
lalta din aceste forme ale poeziei încep sa scrie unii comedii,
altii tragedii" (Poetica, IV, 1549 a). Pozitivismul si determinis-
mul secolului al XIX-lea dau o mare dezvoltare acestor con-
sideratii. Ele au fost introduse si propagate la noi de Gherea-
si de unii colalboratori ai publicatiilor sale 28, apoi de Ibraileanu,
adept al teoriei temperamentelor intelectuale si afective. 29 Ca-
o curiozitate se pot aminti si speculatiile lui H. Sanielevici în
jurul lui homo europaeus (epic), alpinus (didactic), mediterra-
neus (liric). 30 Raspîndite pîna la limita vu1garizarii, sînt si aso-
ciatiile : tip introvertit = liric; extrovertit = epic, utile uneori
doar ca imagini critice.
2. Cînd tipologia se întemeiaza 'pe "specializarea'"
literara a necesitatilor si aptitudinilor morale, a facultatilor si
vîrstelor sufletesti, se contureaza - înca din secolul al
XVIII-lea - o teorie psihologica a gernwrilor: intelectului
i-ar corespunde literatura didactica; memoriei - cea narativ-
istorica; fanteziei - fictiunea artistica. 31 Mectirvita,tii, fireste,
i se rezerva lirismul, psihologism traditional, regasit în toate
 ~~-~---~------. -- ~

712 genurile literare

c1asifica,rile si manualele didadice, loc comun al esteticii post-

hegeliene, care substituie continutului :ideal al artei, diferite
continuturi sentimental-emotionale. Fi·ecarui gen i-ar cores-
punde prin urmare, în cadrul acestui sistem, o emotie particu-
lara asociata unei "pla,ceri" specifice. Intuitii, totusi, din cele
mai "clasiee", de vreme ,ceînsusi Platon si Aristotel fac astfel de
observat:ii. Primul recunoaste tragediei un "ton serios care se
numeste tragic(" iar comediei un "ton glumet" (Legile, VIII,
838 c). Cel de al doilea distinge tragedia de epopee datorita
"efectului propriu fiecarei arte(( (Poetica, XXVI, 1462 b). Teoria
Stimrmung-ului romantic, a Grundton-ului, include deopotriva
V1aloride continut si expresive, o energie interioara o~eatoare si
o emotie transmisIbila. Intensitatea sa poate fi pus.a în legatura
si cu vîrstele psihologiee : puternica la tinerete, prin definitie
exuberanta, în "lirioa" ; echilibrata, ajunsa la plenitudinea ma-
turitatii, ÎJn "epica" ; nelinistita, stapînita de criza, în faza des-
compunerii "dramatice((. Astfel de asociatii si disociatii pot fi
spori te la nesfîI'isit : lirismul ar caracteriza tipul auditiv, epicul
cel vizual, dramaticul cel motor etc. "Imitati,e" sau epifenomen
al vietii, literatura poate primi, prin însusi acest fapt, toate de:..
terminarile obiective posibile.
3. Raportarea aoestor diferentieri la pJ:'edispozitiile
estetice, organice, orientate sau determinate de atitudini si vi-
ziuni specifice despre lume si viata, apartine nu mai putin ro-
mantismului. "Naivitatea" si "sentimentalitatea" lui Schiller
sînt celebre: prima instituie poezia obiectiva, realista, imper-
sonala, plastica; a doua, poezia reflexiv:a, introspectiva, perso-

nala
1795-1796).
;si muzicala
Tot pe
(Vber
bazanaive
de predispozit;i
und slen1~mentalische
si sensibilitati
Dichtung,
înnas-
cute (Stimmung), clasifica si Holderlin, teoreticianui celor trei
"tonuri fundamentale" (Grundton): naiv (liric), eroic (epic) si
idealist - dramatic (Vbe'rrden Unterrschied des Dichta'rten). 32
Dar aceeasi teorie a modurilor esentiale de a concepe lumea si
viata reapare si în epoca moderna, reformulata în sensul unei
tipologii abisale, întemeiata pe "forme de viata" si atitudini
existentialiste (Emest Bovet). In felul acesta, L. Rusu (dintre
esteticienii români) descopera trei norme fundamentale ale spi-
ritului, concretizate în trei tipuri latente: simpatetic, demoniac-
echilibrat, demoniac-anarhic, respectiv liric, epic si dramatic.33
Se mai vOJ1beste,tot în spiritul esteticii germane, de "fundamen-
1'('l1urile literare 713

I,de atitudini creatoare", de "trei dimensiuni ale sufletului ome-

,,,'se", exprimate în "trei familii de forme literare", bineînteles
,I!'deasi: contemplativitate si întelegere - epicul; simtire si
I'.I!-ticipare - liricul ; simtire, întelegere si actiune - drama-
I il' uI. 34

Defectul capital al acestui criteriu este introducerea confu-

wi dintre tipul de creatOr si tipul de creatie, singurul adecvat
. lasificarii literare specifice. in plus, ambele tipuri pot interfera
li \ interiorul aceluiasi gen literar, pentru a nu mai vorbi de
,Il'eeasi opera. în sensul ca acelasi tip de creator poate fi depis-
';d; în opere apartinînd unor genuri diferite, dupa cum o singura
.,pera poate trada colaborarea mai multor tipuri de creatori,
1\ Itruniti în proportiî variabile în unul si acelasi scriitor, greu
1,- redus la o unitate tipologica exclusiva. în genere, clasifica-
lile de tip genetic ignora realitate a genurilor literare ca. moda-
! I Lati de expresie, ca structuri literare concrete, substituind
';lUza produsului.
4. Din acelasi motiv, nici dasifioareala fel de psiho-
lo,gista, întemeiata pe tipurile de contemplatori sau de efecte
,'stetice, nu este mai satisfacatoare. Reactiunile sau efectele li-
lice, epice, comice, dramatice etc. nu spun mare lucru, cît timp
1~C'nurileliterare sînt asimilate unor emotii psihologice sau "pl'a-
'('ri intelectuale", cu cît mai "pure", "neamestecate", cu atît mai
ddinitorii. Valery a sustinut o astfel de teorie 35, contrazisa de
',nexistenta emotiilor sau "pIacerilor" literare pure, radical di-
:'ociate si impermeabilizate de toate celelalte, adevarata utopie
,)sihologica. Si apoi, a aseza existenta genurilor pe nisipul mis-
';'l'tor al reactiunilor psihologice ale cititorilor sau spectatorilor,
lotdeauna inconsecvente, reprezinta o aventura estetica. în-
:~('amna a miza pe hazard si efemer, ceea ce duce la anularea
(>l'icarei clasificari. Constituirea sa devine imposibila fara ac-
eeptarea unor criterii stabile.
5. Clasificarea genurilor în functie de cont,inutul so..,
dal sau al psihologiei de clasa îndeamna la aceeasi prudenta,
chiar daca acest criteriu este anticipat de unele observatii des-
iul de vechi: genul "simplu" (humilis) evoca pastorii, cel "me-
diu" (mediocris) agricultorii, cel "sublim" (gravis) eroii epopeii
("Roata vergiliana" medievala); lumea de la curte cultiva si
,1~ustapoezia eroica (epopeea si tragedia), lumea de la oras, poe-
;'.ia burlesca (satira si comedia), cea de la tara, poezia pastorala

I'I!
714 genurile literare

(Hobbes). 36 Expresia moravurilor private apartine genului "do-

mestic" (pastoral, elegiac, erotic etc.); a moravurilor publice
genului "eroic" (tragic, epic etc.). Dar exista si genul mixt al
.reprezentarii "oamenilor publici stapîniti de sentimente private"
(De Bonald). 37 Epopeea si tragedia - conform teoriei clasice
a genurilor - se ocupa de regi si nobili ; comedia de clasa de
mijloc, bUDgheza; satira "Ii farsa de oamenii de rind, cu stil uri
'corespunzatoare: nobil, mijlociu, vulgar. In interiorul acestor
-cadre sociale se produce si un anumit proces de selectie: aristo-
ICratia promoveaza genurile "nobile", clasele de mijloc pe cele
"burgheze". Se poate extinde o astfel de ierarhizare si dialec-
ticii claselor sociale? în acest caz, se afirma, epopeea ar satis-
face aspiratiile clasei dominante, razboinice, în ascensiune, iar
lirismul pe ale clasei în decadenta sau care întîmpina obstacole
în dezvoltarea sa istorica. Astfel de definitii vulgarizatoare se
pot întîlni si printre criticii nostri, mai întîi la H. Sanielevici.
6. Sînt mai ade'cva'te realitatilor si clasifkarilor Hte-
rare criteriile riguros etioe ? Finalismul social este înlocuit prin-
tr-unul moralizant, la fel de excesiv, oricît de vechi si de ilustri
i-ar fi teoreticienii. Dupa Platon, obiectul tragediei sînt "lucru-
rile serioase", educative, în timp ce al comediei ar fi doar dis-
tractia (Legile, VII, 810 e). Aristbtel repeta acelasi punct de ve-
dere: "Prin aceasta se si desparte de altminteri tragedia de
comedie : una nazuind sa înfaltilSezepe oameni ma,i rai, c0alalta,
mai buni decît sînt în viata de toate zilele" (Poetica, II, 1448 a).
Tragedia elogiaza, comedia dojeneste, loc comun de larga ras-
pîndire, originea împartirii, nu mai putin traditionale, în ge-
nuri instructive si distractive (utile-dulci, dc!ce1re-prodesse etc.).
Raportul fundamental dintre eu si lUl(ne intervine si în
aceasta împrejurare, determinînd între cele doua planuri reac-
tiuni de acceptare si respingere, acord si ruptura, afirmare si
negare (tragicul si epicul "accepta", în timp ce elegia, satira,
burlescul, grotescul - "resping"), atitudini în corelatie dia-
lectica.
7. Nici cea mai înalta perspectiva filozofica nu da
deplina satisfactie. Sa admitem ca genurile literare ar constitui
- cum afirma Thibaudet - "ideile platonice" ale literaturii,
prototipi transcendenti, "universale" etc. 38 Viziunea devine din-
tr-o data profunda si totusi profund ineficienta estetic. Deoa-
rece ea nu face decît sa deplaseze definitiile si dificultatile de
pe un plan pe altul, din empiric în metafizic, fara nici un spor
r--
I

1',l'llUrile literare 715

"'11] de cunoastere - subliniem cuvîntul - literara. Trecem

I,,':;te implicatiile, total negative, ale unei astfel de viziuni: fi-
';II ate, premise de dogmatism etc. Nu obtinem, cel mult, decît
".'xplicatia" (de fapt, versiunea metafizica) a unui fapt de ex-
Ill'rienta curenta: cîte "idei", atîtea genuri. Deci o justificare
Ilanscendenta a varietatii literare empirice. Tipologia analitica
IIII progreseaza.
8. Mai eficiente sub raport categorial, determlnînd
. l'lsificari de natura a ordona sau macar a proiecta materia li-
1.'l'ara, în plan morfologic si fenomenologic, al observatiei si
d,'scrierii esteti,ce (structurala si esentiala), ramîn unele distinc-
1,1.i puse în circulatie în special de estetica romantica germana:
III finit / finit, particular / general, real/ideal etc. Armonizarea
'~;Illcontradictia acestor tendinte si situatii spirituale ar deter-
Iilina esenta diferitelor genuri. Lirismul ar fi expresia "finitu-
Illj«((a "subiectului«( poetului), în timp ce epicul ar echilibra
,,finitul" si "infinitul" (Schelling). Problema-cheie ramîne însa
Il ·latia obiect / subiect, întrucît numai ea determina în mod di-
It·ct prin reflectare continutul si modalitatea reprezentarilor
literare. Motiv pentru care cele mai notorii clasificari ale epocii,
':pecifice întregii poetici moderne (îndeosebi marxistului Georg
l.ukacs39) speculeaza, toate, în jurul diferitelor definitii ale ra-
Ilortului eu / lume, diferentiat tipologic: liricul - subiectiv;
"pieul - obiectiv; dramaticul - obiectiv-subiectiv (Fr, Schle-
;.<'1, Hegel) ; subiectul-obiect al propriei contemplatii alimen-
1('aza limsmul, subiectul disociat de obiectul descris, cu
I ('ndinta de estompare radicala, toate celelalte genuri (Schopen-
IIauer). Criteriul expresiei subiectului se pastreaza si În clasi-
ri('arile ulterioare: nemijlocita-lirica; transfigurata-simbo-
Iica; formularizata - alegorica (Gundolf); amorre di vita -
';('riitorii subiectivi, poezia lirica, amorre di oggetti - scriitorii
1 )biectivi, poezia epica si dramatica (Adriano Tilgher). E. Lovi-
IIl'scuîmbratiseaza aceerusi dicotomie a viziunii artistice, în-
Il'meiata pe specializarea unghiului de perceptie al realitatii,
fapt de experienta curenta.
Drept urmare, aceasta Weltanschauung literara deriva sau
participa la o anume conceptie filozofica, tradusa prin solutii si
('xplicatii diferite, contradictorii: liricul - viziune psihologista;
('pieul - viziune naturalista; dramaticul - viziune idealista
(Max Wundt) ; idealism obiectiv - lirismul, materialism poziti-
"..1III,1IIII.1II!,_II!!!i",I!!"!",!I!,,,!,"!!!,~!!!~!!!!!!!!_!!!.!!!,,!!'!,,,,!!!,'I!".!!!,,'I!,,,!,!
.•."'"!!!""'",!I!",~"'•. !'!
•••!!l""I!!.!I!."l!!,.!I'!
•• ,,I!!,",,,IIl,,!I!."'"
•• ~!l!lI•••!!!."I,_IIlI_IIlI!I_I!~.I_IIlI!I!._._IIlIIIlI_ ••••••••••••••••••••••• 1__
""

216 genurile literare

vist - epicul, idealismul libertatii - dramaticul (Oscar Walzel) ;

idealism- liricul ; realism, - epicul ; voluntarism - drama-
ticul (L. Rusu). Ceeace trebuie retinut din toate aceste ana-
lize - din care am dat doar cîteva specimene - este încerca-
rea de reductie sistematica a genurilor literare la esente si la
structurile ultime ale spiritului, printr-un efort de fundamen-
tare radicala a clasificarii.
In aceasta perspectiva, genurile sînt recunoscute ca date
ontologice, esente (în sensul în care Aristotel spune despre tra-
gedie ca are o "fire adevarata" ; Poe'uea, IV, 1449 a) ,si unghiuri
de perceptie a universului. Dificultatea consta în a recunoaste
una sau mai multe "esente", în a izola de fapt o singura esenta
(literara) si diferite moduri fenomenale (genurile), cum, pare
cel mai legitim din acest punct de vedere. Dar atunci, teoria
speculativa a genurilor literare se reduce la postulatul genu-
lui unic, identificabil cu literatura însasi, care nu poate sa-si
gaseasca determinarea esentiala în afara specificitatii sale.
IV. Devine ded tot mai evident ,ca aldevararta rezol-
vare a problemei nu poate fi decît estetica, derivata dintr-o
teorie generala a artei literare. Dar cum esteti cuI nu este nici-
odata autonom în determinarile sale heterogene, nici aceasta
solutie nu apare sponte sua. Ea este rezultatul unei întregi
convergente de factori, care o proiecteaza pe dublul fundal al
istoriei si al tipologiei. Colaborarea lor face posibila constitu-
irea progresiva a unei teorii valide a ,conceptului de gen literar:
1. Originea si cadrul istoric determina atît evolutii::!,
cît si constiinta definitiei în devenire. Selectia si moartea
pseu'dobioLogica a genurilor sînt, de fapt, istorice. La fel, ca-
racterul lor institutional si functional. De prqvenienta elina
(ghenos), care se transforma în latinescul/genus, notiunea
apare bine constituita înca în sfera romana, la Vitruviu (De
archii1ectura, I, V, 8), autorul unei tricotomii (tragic, comic, sa-
tirk-pastoral) reluata si în Rena,stere.4o Quintillian foloseste
si el conceptul de gen (De institutione orratorria, X, 2, 45), de
unde retorica clasica îl preia sub forma si în întelesul de
generra dicendi, dar si de "stil" (genus g:rave, subtile) 41, accep-
tie transmisa Evului Mediu [Dante, De vulgari eloquentia, II,
4,5 ; "roata vergiliana" : genus humilis, mediocris, grravis etc. ;
"alegoria genurilor" la Mathieu de Vendâme (A'1's versificato-
ria)]. In Renastere, notiune a de gen literar devine o adevarata
genurile literare 717

"idee-forta", instituind o traditie a carei tenacitate apasa si

azi. Dovada, între altele, ca nici noi n-o putem evita în acest
D~ctionar dle idei Ulterare. Dar numai istorismul secolului al
XVIII-lea, care întemeiaza conceptul de istorie a poeziei, des-
copera în interiorul sau, mai întîi prin Herder, posibiritatea
si necesitatea unei istorii a genurilor literare: "Daca dorim
;a realizam o poetica filozofica sau istoria poeziei, atunci tre-
buie sa începem cu genurile poetice individuale (einzetne
GedichtaJrten) si sa le urmarim pîna la originea lor~~42.
Transformarile definitiilor sînt nu mai putin istorice. Ge-
nurile sînt, în esenta, eterne, perpetui; noi, istorice, se dove-
desc dOlar numele lor, argument pe care QuintiZ Horratian îl
serveste, polemic, tot în Renastere initiativelor inovatoare ale
Pleiadei. Dar la fel de istorica este si situatia inversa, a modi-
ficarilor semantice sub etichete verb ale neschimbate: "Nu-
mele de epopee, tragedie, comedie s-au pastrat, însa ideile care
se leaga de ele nu mai sînt absolut aceleasi" (Condillac, Art
d'ecriJJ"e, 1775). Si ceea ce era evident în secolul al XVIII-lea
va fi cu atît mai subliniat de istorismul literar modern, care
initiaza, între multe altele, si o istorie a conceptelor si doctri-
nelor literare. In cadrul lor, g,enurile devin expresia unor
formatii estetice, uneori chiar "semnele simbolice" ale unor poe-
tici bine determinate. Integrarea si evolutia definitiilor genu-
rilor, în interiorul diferitelor sisteme de relatii, constituie în
epoca noastra o achizitie bine consolidata, îndeosebi prin con-
tributiile formalism ului rus si ale structuralismului. 43
2. Viziunea tipologica a lirtemrturii,la rîndul sau, duce
la dogmatizarea masiva si intransigenta a întregii teorii a ge-
nurilor, asimilate unor prototipuri si norme ideale. Acest ac-
cident, eveniment capital al biografiei ideii de gen literar, da-
torita caruia au putut fi concepute o tragedie si un poem epic
"în sine", care ar anticipa realizarile istorice, este consecinta
inevitabila a oricarei gîndiri categoriale. Imaginea obiectului
admirat aluneca în precept si legiferare. Descrierea se preface
în indicatie riguroasa. A recunoaste un adevar înseamna im-
plicit a-l recomanda. Concluziile observatiei atente, analitice,
deyin involuntar imperative, sau macar stimulatoare, prin con-
tinuarea si completarea care perfectioneaza: "Cînd sînt date
liniile fundamentale ale unui lucru - observa AristGtel -
oricine poate lucra la el mai departe si poate adauga amanun-

...... ~.....
 •
718 genurile literare

tele ... Asa se explica si dezvoltarea artelor, ceea ce lipseste

poate adaoga oricine." (Etica nic., I, 7.) Si cînd aceste "linii
fundamentale" sînt scoase din contemplarea unor opere de
mare prestigiu, asimilarea si transformarea lor în "modele\(,
devin inevitabile. Dogmatizarea este deci urmarea directa a
oricarei autoritati literare, a clasicizarii valorilor exemplare,
unanim apreciate. Cazul lui Homer, prezentat drept model ine-
galabil al epopeii, este tipic pentru aceasta mentalitate traditio-
nalista, clasicizanta si conformista. Capul de serie prescrie
norma si succesorii sînt chemati doar s-o respecte si s-o aplice.
Controlul imitatiei obligatorii se exercita prin comparatii si
raportari stricte si continui la canoane veritabile.
Dogmatizarea esteticii aristotelice, începînd din Renastere,
verifica din plin toate aceste constatari. Nici Într-un loc. Poe-
tica nu prescrie regula celor trei unitati ale tragediei. Aristo-
tel se margineste doar sa observe - empiric - existenta
obiectiva a unitatii de actiune (VII, VIII, XXIII). Dar premi-
sele dogmatizarii erau implicate În întreaga sa definitie a tra-
gediei, a carei descoperire Întrunea toate conditiile marelui
prestigiu: entuziasm umanist, autor celebru, filozofie impuna-
toare, autoritate indiscutabiila. Nimic deci mai firesc ca tradu-
catorii si comentatorii Stagiritului (Robortello, Giraldi Cintio,
Maggi, Castelvetro si mai ales Scaliger) sa elaboreze prin de-
ductie, generalizare si specularea unor neclaritati si ambigui-
tati ale textului, o teorie sistematica a genurilor literare, ac-
ceptata. si preluata secole întregi 44, fara control, prin simpla
inertie a traditiei, imitatiei si conformismului intelectual. De-
venit loc comun al doctrinei neoclasice, transformat în axi-
oma, pus în versuri de Boileau, el sfîrseste prin a fi acceptat
fara argumentare si umbra de scepticism. Si aceasta cu toate
consecintele legislatiei literare exclusiviste: rigiditate din
partea teoreticienilor, docilitate si adeziy,l1iedeschisa din partea
scriitorilor, nu totdeauna minori (Coleridge, Manzoni) 45.
Corectarea acestei dogmatizari înca tenace în multe sfere (di-
dactice, academice, traditionaliste) constituie o necesitate evi-
denta.
V. Problema egenti:ala a genurilor literare consta prin
urmar·e în gasirea unei bwne metode de analiza si definire, care,
din motivele subliniate, nu poate fi nici logica, nici istorica,
nici categoriala. Clasificarile abstracte sînt goale, studiul isto-
r 11111

genurile literare 719

de nu descopera structurile estetice, tipologia actului creator

tinde sa se sistematizeze dupa momentele constitutive ale artei
In genere. 46 Dovada ca se poate vorbi de "genuri lirice'" si
"dramatice" nu numai în literatura, de o pictura "epica" etc.
r n acest caz, notiune a de gen se confunda cu aceea de catego-
eie estetica. Dar atunci nimeni nu poate sa explice de ce liri-
<'ul si epicul n-ar intra alaturi de comic, bragic, sublim, grratios
de., largind lista restrictiva a tratatelor de estetica. Pe de alta
parte, nu toate criteriile estetice sînt la fel de adecvate. Cla-
sificarea dupa continut, de pilda, poate fi împinsa la infinit.
Cîte continuturi literare, atîtea genuri! 47 Impartirea in genuri
"poetice" si "nepoetice", "fictionale" si "nonfictionale" etc. cade
~i ea de la sine, întrucît toate genurile dobîndesc existenta
('stetica numai prin caracterul lor "poetic", "fictional". Inac-
ceptabile sînt si definitiile, recomandate uneori de formalistii
rusi, conform tJrasaturilor secunda're si dimensiunildr genuri-
lor, unele neesentiale, altele curat empirice, conventionale.
Gen "scurt", gen "lung", ce poate fi mai relativ si mai arbi-
trar? Cît priveste clasificarile "finaliste", dupa destinatia
practica a genurilor (poetice, stiintifice, utilitare) ele se exclud
prin însusi criteriul lor extraestetic, predominant heteronomic.
1. Oridt de depasita si plina de ambiguitati ar fi
vechea teorie a imitatiei, ea dadea un început de solutie. Dupa
rolul pe care imitatia îl joaca în creatia literara, Platon dis-
tinge între: genuri în care imitatia, sub forma fictiunii, este
integrala (tragedia si comedia), genuri în care poetul doar re-
lateaza despre el însusi (ditirambul) si genuri care combina
ambele procedee (epopeea). S-ar spune,. totusi, ca desi poezia
este prin esenta imitatie, unele genuri sînt totusi mai "imita-
tie" decît altele. Caci in timp ce intr-un caz "poetul'" vorbeste
"în persoana", în celelalte, el "vorbeste" în numele eroilor
sai pe care doar îi "imita" (Rep., III, 393 a-c, 394, b-c). Pre-
figurare, în orice caz, a nu mai putin traditionalei disociatii
dintre genurile subiective si obiective: subiect prezent in expu-
nere, subiect absent sau disimulat in fictiune. Aristotel accepta
si el aceasta disociatie, care, cu diferite nuante, se transmite
celor mai moderne clasificari: "Intr-adevar, cu aceleasi· mij-
loace si aceleasi modele, tot imitatie este si cînd cineva po-
vesteste - sub infatisareaaltuia, cum face Homer, ori pastrîn-'
du-si propria individualitate neschimbata - si cînd înfati-
720 genurile literare

seaza pe cei imitati în plina actiune si miscare" (Poetica, III,

1448 a).
Intregul studiu "modern" al relatiei scriitor / personaj, stil
direct / indirect, persoana întîi prezent / a treia trecut nu trece
- substantial vorbind - peste aceste distinctii simple si esen-
tiale. Continuitate a lor poate fi urmarita fara întrerupere în,...
oepînd din perioada alexandrina (Diomede, Ars grammatica:
Genus activum vel imitativum, ennaJ,rativum, commune) si Re-
nastere 48, prin diviziuni în functie de gradul si modalitate a
:imitatiei: poezie "narativa", simpla imitatie a "istoriei" (de
fapt a reprezentarilor memoriei), "reprezentativa" - imagi-
nea actiunilor prezente, "aluziva" - paraJbolica, simbolica,
precum la Bacon (Ofthe Advancement of LerMrr/!img,II, IV, 3,
1605) ; reprezentare directa, vizuala (drama), indirecta, narata
(epica), în sensul distinctiilor lui Batteux (P,rincipes de la lit-
te'ratUjre, Sed. 1, Oh. II, 1746), pîna la modernul Northrop Frye:
drama constituie o imitatie "externa" de sunete si imagini,
lirica - una "interna". Distinctie, în orice caz, mai putin ar-
bitrara decît aceea dintre genurile tematice (lirice) si fictionale
(comice si epice), apartinînd aceluiasi autor (fAnathomy of
Criticism, 1957). Marea si eterna dificultate consta în întele-
gerea exacta a "imitatiei" însasi: reflectare, reprezentare, cre-
atie, fictiune? Interpretarile ramîn mereu deschise (v. Imita-
tia, voI. II).
2. Categoriile formal-expresive, stilistice, lingvistice
speculeaza în jurul unor relatii identice transpuse în tipul de
limbaj al comunicarii: "narativ", în ipostaza interventiei di-
recte a poetului, "reprezentativ", cînd nu "vorbeste", ci doar
evoca, distinctie de provenienta nu mai putin aristotelica, re-
luata si de Guarini în Renastere. Deci genul liric, întrucît "na-
reaza" persoana poetului, ar fi "narativ". Formula este para-
sita în Clasicism, care delimiteaza altfel cele doua genuri:
epicul consta dintr-o naratiune pe care o spune poetul, în tim}3
ce dramaticul transpune discursul în "gura" personajelor
(Rollin, Traite des etudes, 1. II, Ch. III, Art. III, 1726). Ar exista
deci doua feluri de discursuri (expozitiv si dialogat), la care
vine sa se adaoge un al treilea: cel descriptiv. Toate puse în
cele din urma în legatura cu destinatia comunicarii : particu-
lara sau publica; lectura - într-un caz, declamatie - în altuL
Deci totul s-ar reduce la conditia comunicarii dintre poet si
publicul sau ideal: jucata, vorbita, scrisa. Respectiv: drama:-
genurile literare 721

l.ica, lirica, epica; literatura pentru spectator, ascultator, citi-

tor'; în varianta moderna: reprezentata, rostita, scrisa. 49 Dar
atunci, daca teatrul, vorbirea si tiparul sînt singurele mijloace
de expresie, nu vedem lamurit unde s-ar putea cataloga, de
pilda, genul liric, care poate fi la fel de bine "oral" sau "scris".
Daca prin genuri întelegem, într-adevar,. atitudini existentiale,
acestea se pot exprima în egala masura în toate cele trei forme.
I)lanurile nici nu se conciliaza, nici nU Se suprapun; criteriile
substantial-tipologice nu coincid cu celeformale. "Fondul"
nu corespunde "formei", si invers, obstacol fundamental al
oricarei clasificari dualiste a genurilor literare. Ea devine
propriu-zis imposibila, artificiala, deci arbitrara, ori de cîte ori
unitate a organica a operei literare este rupta într-un sens sau
altul: formalist (v. ForrmaUsmvl, V, VI), sau continutist.
Solutiile pur lingvistice, chiar daca mai consecvente, ramîn
:nu mai putin formale.Exista fara îndoiala, la nivelul limbajului,
un numar de "situatii" isi "forme originare ale vorbirii", al,aturi
de o serie întreaga de "forme simple", care cuprind totalitatea
l'lroductiilor literare populare tipizate, întemeiate pe scheme
tii situatii stereotipe (mituri, legende, enigme, proverbe, Witz-
uri etc.)50.Dar este de ajuns sa surprindem în interiorul acestor
forme verbale expresia unei trairi distincte, ca pistele sa în-
ceapa sa se încurce, genurile sa se interfereze si, în cele din
urma, sa se reduca fie la cîntece, povestiri si reprezentari, fie
la vechea tricotomie : liric (melic), epic, dramatic, fara nici un
progres real al clasificarii. O alta încercare, întemeiata pe no-
tiunea de timp si spatiu a operei (Zeit-im- Welrk si Raum-im-
Werk), recunoaste existenta unui timp al lecturii, recitarii si
reprezentarii. O actiune, care dureaza în "timpul operei" doua
ore, cere un "timp de lectura" doar de zece minute.51 Dimensiu-
nile reprezentarilor spatiale difera si ele. Nimic mai adevarat.
însa nici de data aceasta cunoasterea reala nu progreseaza. Cri-
teriul ramîne abstract, neliterar si ne întoarce, în fond, la con-
statari traditionale.
Intrucîtv~ formalizate ramîn numai genurile expozitive si
interlocutive, produsele vorbirii indirecte la persoana a treia
(epic) si ale vorbirii directe la persoana întîi si a doua (liric,
dramatic, oratoric), conform clasificarii lui Roman J akobson
(dar si a altora)52, nuantata prin sublinierea participarii dife-
ritelor functii verbale alaturi de functia poetica, dominanta.
722 genurile literare

Poezia epica,,,centrata" asupra persoanei a treia, foloseste pe

scara larga functia referentiala a limbajului, în timp ce lirica,
orientata spre persoana întîi, este intim legata de functia emo-
tionala.53 Nu aflam însa, în mod lamurit, carui gen îi corespunde
poezia la persoana a doua, "impregnata\> de functia conotativa, de
orientare spre destinatar (apelativa, suplicativa sau exhortativa).
Probabil, celui dramatic.54
Integrarea într-o anume "durata\> a enuntului literar face
posibila clasificarea genurilor în functie si de dimensiunea lor
gramatical-temporala. Autorii si eroii iau pozitii diferentiate
fata de timp, prin evocari la prezent (liricul), trecut (epicul)
sau viitor (dramaticul). Jean-Paul Richter adopta, se pare în-
tîiul, o astfel de tricotomie, a carei versiune moderna modifi-
cata (Emil Steiger) descopera în "amintire\> (Erinnerrung), "re-
prezent,are" (Vorrstellung) si "tensiune\> (Spannung) formele
corespunzatoare pentru trecut (liric), prezent (epic) si viitor
(dramatic).55 Numai ca, la nivelul expresiei lingvistice, timpu-
rile difera, caci pare mai legitim ca poezia lirica sa cultive
persoana întîi prezent, iar cea epica, persoana a treia trecut,
cum sustin, de altfel, si formali stii rusi.
De fapt, orice opera de orice gen are doua timpuri: pre-
zent (al expresiei lidce imediate, a naratiunii, reprezentarii
dramatice, actualizate, facuta "prezenta\> pe durata recitarii,
lecturii, spectacolului) si timpul propriu al fiecarei opere în
parte (ce poate fi prezent, trecut sau viitor). De unde rezulta
lipsa de rigoare si a acestui tip de clasificare, în contradictie
cu caracterul poetic al limbii, care solidarizeaza situatii lidce,
epice, dramatice, prin totalitatea latentelor sale expresive, ima-
gistice, ritmice etc.56 Limba este în acelasi timp metonimica
(epka), metaforica (lirica), entimemica (intelectuala), conform
clasificarii structuraliste actuale, initiata de Roman J akobson.
3. Asimilar,ea conceptului de forma este mai fericita?
In multe privinte, fara îndoiala, însa prin îndepartarea orica-
rui dualism artificial. Daca forma contine si exprima pro-
priul sau fond57, rezulta limpede ca exista atîtea genuri cîte
forme pot fi identificate, întrebarea-cheie ramînînd una sin-
gura: ce înteles poate avea ideea de "forma" în sfera genu-
rilor literare? Într-o prima acceptie, forma constituie o moda-
litate esentiala, tipologica, de creatie, independenta de spiritul
si fenomenologia genului care poarta numele sau. Categoria
 genurile literare 723

supraistorica de "forma lirica" depaseste istoria literara a ge-

nului liric. Existenta sa supratemporala o proiecteaza în timp
si spatiu universal. Dar, în masura egala, genul poate fi gîndit
si ca "forma interna", ca principiu activ care organizeaza din
interior, în mod unitar, un grup de opere literare. Ceea ce legiti-
meaza în egala masura existenta "formei externe" a componen-
tilor stilistici, tehnici, formali, la fel de eterni si supraistorici,
cît timp, de pilda, acelasi ritm poetic poate fi regasit în diverse
epoci, folosit de diferite si chiar de toate genurile.
Clasificarea formala clasica (genuri în versuri, genuri în
proza, genuri dramatice) se dovedeste din aceasta cauza exte-
rioara5B, respinsa înca din Renastere (Sir Philip Sidney, -An
Apologie fdr Poetrie, 1595). Versul poate sa exprime, numai
prin el însusi, orice "continut". Lirismul circula peste tot, în
versuri, în pagini de proza (neversificate), în dialoguri dra-
matice. Un conflict dramatic poate sa aiba desfasurari epice
si momente lirice. Nici introducerea notiunii de "stil", "curent"
(v. Curentul literar) sau "scoala" nu este mai satisfacatoare .•Nu
orice gen are un stil propriu, in timp ce orice gen poate sa
participe la mai multe stiluri,curente, scoli. Cît priveste adop-
tarea criteriilor strict formale (strofe, metri, "forme fixe" etc.),
ea ignora întreaga problematica existentiala si substantial-:ti-
pologica a genurilor. Se crede adesea, din aceasta cauza, ca no-
tele· formale ar corespunde mai bine "speciilor" si "subgenu-
rilor" decît genurilor tutelare. Cum însa exista opere incadra-
bile în gen1,lricare sa nu prezinte si caractere formale, aceâsta
disociatie cade si ea. O definitie prea larga a formei genului nu
spune nimic. Una prea strîmta tinde sa recunoasca atitea ge-
nuri cîte forme distincte, individualizate, pot fi observate. De
fapt, aoceptia strict formala a genurilor nu convine decît "for-
melor fixe". Dar atunci, genurile bine identificate ar fi doar ...
sonetul, rondelul etc. Conventionalismul unei astfel de conclu-
zii Este evident.
4. !n masura (relativa) în care recunoastem genurilor
literare anume tipuri specifice de organizare literara, mult mai
'acceptabila ramîne definitia de structura. Genurile sînt struc-
turi în sensul unor moduri unitare de constructie literara
(v. Structura, voI. III), principiu în baza caruia si Aristotel ob-
serva ca poetului "nu-i e îngaduit sa dea tragediei o structura
de epopee" (Poetica, XVIII, 1456 a). Intre cele doua genuri
47 - Dictionar de idei literare, voI. 1, A-G

l.~ -........
724 genurile literare

sau specii exista o incompatibilitate interna, radicala, greu

însa de studiat din cauza unei erori fundamentale, foarte ras-
pîndite.
Procedeul curent este urmatorul: ne fixam asupra unui
grup de opere definite în prealabil drept lirice, epice, dra-
matice, si apoi încercam sa le identificam structura corespun-
zatoare, recunoscuta ipso facto lirica, epica, dramatica. Dar
acest apriorism (chiar daca inevitabil) viciaza întreaga opera-
tie. Caci în loc sa procedam obiectiv, inductiv, prin identifi-
carea prealabila a structurilor, de definit ulterior, aposteriori,
drept lirice, epice, dramatice, operam doar cu preconcepte, pe
care le atribuim a priori structurilor studiate, necesar a fi re-
cunoscute si denumite cu precizie tocmai în baza acestui exa-
men. Caci nu exista nici o justificare teoretica pentru identi-
ficarea unui tip de. structura cu genul liric sau epic, simple
"semne" lingvistice "conventionale" sau "arbitrare". Singura
concluzie îndreptatita este reperarea si descrierea obiectiva,
prealabila, a structurilor, pe care le vom boteza "liriee", "epice"
sau "dramatice", în baza unui act nu deductiv, ci de atributie,
de definire categoriala conventionala. In aceasta perspectiva
(desi studiul structurii genurilor se afla înca într-o faza ini-
tiala), genurile reprezinta "unitati de compozitie" supraisto-
rice, întrucîtva "naturale" (în sensul lui Goethe), sugerînd o
coeziune interioara, o interdependenta functionala, un caracter
sistematic" specific. Genurile ar constitui deci "sisteme~~ de
proprietati si procedee comune, a caror dominanta autoriza
formarea , delimitarea si . definirea fiecarui gen. Intre proce-
dee exista afinitati latente, imanente, care le grupeaza în con..;
stelatii interioare (arhitecturi, constructii etc.), specializate, di-
ferentiate.59 Aceasta dependenta mutuala face ca unele teme
sa e0l1vina mai bine unor situatii (eroice, tragice) si altele mai
putin, sa existe incompatibilitati profunde (înca nu bine la-
murite) între lirism si grotesc, de pilda. Epicul cere raporturi
de succesiune, dramaticul doar de contiguitate. De fapt, aceste
proprietati se constata, se descriu, dar nu se explica. Ele sînt
intrinsec-structurale. Însa o descriere sistematica de acest tip
a genurilor, completata printr-un studiu semantic, dupa na-
tura semnificatiilor, lipseste înca. Chiar si definitiile tradi-
tionale, cvasi-didadice, recunosc existenta unui "grup de opere((
care "prezinta caractere comune", un "ansamblu de trasaturi
~-

Il('nurile literare 725

('aracteristice", Ordnungsprinzipien etc. Numai ca, în aceste de-

linitii, criteriile - mai toate de continut - ramîn foarte ames-
LI·cate.
VI. Singura solutie pe deplin întemeiata ,a genurilor
literare ar fi definirea lor în s'ensul unor tipuri de creatie, sur-
prinse în mecanismul creatiei însasi, în atitudine a cea mai spe-
•.il'ica a eului creator, care este autareflectarea si distantarrea
(v. Creatia, VI, 2-3).
De unde a prima eonduzie : deoal"e(:e.eul creator 8dopta o
atitudine literara unica, singura de altfel posibila, rezulta ca
1iteratura nu are, în esenta, decît un singur gen: mono- sau auto-
log, corespunzator categoriei "lirioe" unice de emotie si pel"cep-
\ie. In acest sens, al autoreflectarii fundamentale necesare, teo-
ria "liridtatii" literaturii este fara, îndoiala Întemeiata, cu
exdudel"ea 'Oricarei interpr,etarri practie-sentimentale, la simplei
autoex,primari, a "sh1!oeritatii" si ,celorlalte derterminari psiho-
logice. Adoptarea eonsecventa laaoesitui punct de vedeI'e dezleaga
multe nedarritati ale definitiei genurilor literare.
1. Mult eorrtroV1el1Saltaproblema a tipologiei se dari-
Gca în ,acelasi mod, prin identificarea tirpurilor existente de dis-
bantare si autoI'efLeotare : eul oore secontempla în actul auto-
exprimarii defineste genul liric; eul care se autoreflecta pe
durata naratiunii subiective sau obiective - genul epic; eul
care se autoroefleota în tensiunile sale interioare sau în conflic-
tele eX"teriaal"e- genul dramarUc-tragic ; eul ,care se auto reflecta
in atitudinile critice, ironice, ridicole etc. - genul comic. Peste
tot, una 'si aceeasi situatie existentiala, 'În prezentari tehnice
diferentiate: lirism sUibstantial, lirism dedarat, lirism nar,at,
lirism 'În conflict ou rallteHrisme, lirism ridieulizat. Spiritul care
se expr.ima, care se exprima succesiv, care se exprima contra:..
dictoriu, oare se exprima carieatur:al.
Urritatea acestor situatii es,te asigurata de una si a'ceeasi
particirpal'e Hrica; speeilalizlal"eladecurge din dimctii1e posibile
ale acestei partici.pa~ri, ,ceea ee lasa întrucîtVla deschisa "lista"
genuriLor literare. Daca inV1enrtarulstabilit este eored, numarul
lor s-arl"eduoe lla patru. Cu obs€r-vatia ,ca aocentul cade, în
interpI'etarea n'Oastra, pe identifi,oarea formeLor naturale ale ex-
primarii lucide de sine, ale caror manifes.tari literare, mai mult
sau mai putin corespunzatoare, primesc denumi!'ela traditionala
si conventianala de : liric, epic, dramatic, tragic, comic. În rest,

47.••
726 genurile literare

trecerea de la gen lla speci'e tine de spirHul dasifkarilor natu-

fialiste, nesemnifioative din punctul nostru de vedere. De altf,el,
e,a'talogul "spedilor" litel'lare nu este nici lazi pus ,în ordine:
ceea ce la unii apare încadrat la "gen", la altii trece drept "spe-
cie". Ce este "romanul(( : gen Sau specie? Dupa unii ar fi un
"gen", precum toate "subdiviziunile" categoriilor sau genurilor
,;:fiundiamentale", liric, 'epic sau dmmatk, definitie neaooeptata
de ,altii.
2. Daca eul autoscopk constituie condi.tia "lirica" a
literaturii, esential "lidce", "poetice", d,evin toate modalita'tile
si ipostlazele lacestei "lautoscopii". Ded totalitatea virtuala a ge-
nurilor literare: o singura substanta, un singur impuls creator,
cu diferite manifestari fenomenale. Originea intrinseca (nu isto-
rica !) ,a genurilor se expHca în acelasi mod: toate' genurile nu
pot fi decît originare, "primitive". Ele apar, de :altfel, destul de
bine delimi,tlate, înca în lite:r:ature popoarelor folclorice, prealfa-
betice. In sfîr,sit"consecinta foarite importanta - liter,atuI1afiind
produsul unui singur eu creator, "autor" al unei literaturi sub-
stantial unitare -- ea este în acelasi timp lirica, epica, dramatica
etc., în mi,Stoar,ecirculaJ:a. Orice enunt literar Icuprinde virtual
'Oricegen, deci toate genurile posibile.
Solidaritatea fundamentala a situatiilor, implicit ,a g,enurilor
literare, prime~te în felul aoesta, oea mai deplina confirmare.
Eul ,creator trece succesiv sau alt,erna:tiv prin toate mom,entele
literere: liri.oe,epiiCe, dramatice, situatie demonstl'a:rtaprin evi-
denta oontinuitate si disponibilitate g,enologica a literaturii.Aoe-
lasi eveniment poate fi cîntat, narat, prezentat ca tema de tensi-
uni si conflicte etc. ACe€lasi emotie poa1te fi transpusa si
trtans:ferata în orice tip de situatie sau relJatie umana. Fiind in-
tegrati în devenirea istoriei, sîntem implidt "epici". 1stori18fiind
dialectka, devenim nu mai putin "dramatici". Cînd aceeasi isto-
rie ne exalta, nu putem fi decît "lirici".E,picul trece în dramatic,
dramaticul în liric, liricul în epic, fiecare gen fiind IB.nticiparea
sau condi'tia celorlalte, rotatie care se reflecta .si în ambiguitatea
ori lalterna:n~a definitiilor. Odae se poate liriciZla, povesti,dre-
matiz'a, ca.rkaturizasi defini ea atare. De aici si osdlarile , nuan-
telesi paradoxurile infinit'e ale li1Jeraturii, 'cu neputinta de redus
la formule stabile ori univoce. Genul predilect, esential al
eului ,creator este deci prin definitie poligenul. Concluzia ne.aga
intreag,a teorie traditionala a genurilor literare.
genurile literare 727

Numai ca unitatea si solidaritatea iOa·tJegorialaa literaturii

nu exclude, în de&fasurerea sa interioara sau istorica, momente
de instabilitate si predominanta, traduse· prin acoente apasate
într-un sens sau al,tul. De 'Ullderezulta ,ca genurile literere n-au
decît o existenta 'tranzitorie, fmgmentlGlra.si iel1arhizata. Apari-
tia unor opere în oare momentul liric este predominant în-
dreptateste recunoasterea, d,efinirela .si înoadr,area lor în "genul
lirk". Dar aoeasta împrejurare nu exclude coexistenta cu cele-
lalte genuri, în !Cadrul la<oelonasiopere, tn~cute în umbra, pe
pozitii si dimensiuni secundare. GenuriLe literare au deci o
realitate priorita,ra, IUU exclusiva.
3. In oe masura Se poate vorbi, în aceasta situatie, de
"legile" genurilor literare? Mai ~ntîi în sensul dezvoltarii in-
'terioare, conform tendint1ei de lieintegrare în unitatea 'Origi-
nara ia literaturii. MisCaI1e1a Latenta a genurilor fiind refacerea
solidaritatii primordiale, logica lor intrinseca refuza comparti-
mentarea stricta, s·tagna:rea într-o speciali ziare excesiva. Ceea
ce explica permanenta :aspil1atiespre regrupare, :tendint-a sUjpri-
marii barieT1elor dintre genuri, prin oult)ivlarea tonurilor si
nuantelor intermediare, gradate. Asemenea analogii "picturale"
apar înca în s'2'colulal XVIII-lea, dnd Home 'Observa l:a "nici-
od.ata nu se poate spune unde a specie Se sfîr.se-ste si unde în-
oepe alta" 60. Ceva mai muLt, aceeasi tendinta începe a fi SUT-
prinsa si între arte, prin metafarizari semnificative: naratie
pictUliala, dramatism muzioal, precursoare a "corespond-=ntelor"
model'ne : cînd se 'CliPropiede muzica, genurile devin "calde",
"rpasionrate"; cînd se apropie de geometrie, ele devin "limpezi",
"goale "si"reci" 61.
° misoore lasemanatoare, în doi timpi, de oontDalcti'esi lar-
gi..re,se verifica si în plian istoric, unde seconsrtata o continua
evolutie deLa dogmatizare la liberalizare, de lJa legiferare la
contestare si individualizare. Genurile încep prin a fi reeunos-
cute, definite si i:nstituite :beoreti,cde dif.eriti legisllatod dog-
matici si sfîrsesc prin a fi combinate sau pur si simplu negate
de scriitori. Maiorescu simbolizeaza la noi "prima necesitate: a
marca în mod demonstrativ linia de separare dintre poezie si
celelalte genuri literare" 62. Macedonski, pe cea de a doua: ,,0
poema ... trebuie sa contie tot: suparare, suferinta, lacrami, dis-
perari, dezgustari, scepticism, filozofie, credinta, ironie, amor,
întelepciune, nebunie" 63. Pe scurt, toate genurile, Toute la lyre!
 728 genurile literare

VII. Inconsistenta dogmatismuluisi, în genere, ,acon-

ceptiei traditionale a genurilor literare devine, deci, evident~.
Ea se reduce la cîteva principii si codifid'h-i riguroase, prefi-
gurate înca de retorii si gramaticii epocii alexandrine 64, crista-
lizate pe deplin în Renastere, riguros legifeDate de întreg neo-
clasicismul european. Marea admiratie pentru (principiIle si
operele dasice se transforma: în normativ si constrîngere. De
unde conceptia ca poetii "trebuie" sa respecte si sa cultive ur-
matoarele precepte, derivate logic unele din altele :
a) Fiecare g,en ,avînd legea, idealul, "frumuseijea pro-
prie" (Boileau, A:rt poetique, II, v. 139), amestecul nu poate fi
decît proscris. Promiscuitatea comicului si tragicului este ex-
clusa (Horatiu, Ars poetica, v. 89-92) ;
b) Separatia riguroasa a genurilor impune fiecarui
poet obligatia de a se mentine în limitele stricte ale genului
adoptat;
c) In felul aeesta, fiecal1egen ,î,simentine "puritat,ea"
nealterata, "unitatea" de ton. Genurile sînt "bien tranches" sau
nu exista:;
d) Conformarea Lanorma interna si formala a fieca-
rui gen echivaleaza: cu realizarea operei. Ea nu este posibila
fara supunerea la preceptele criticei :
e) Exista -oierarhizare lagenurilor, superioare si infe-
rioare, "mari "si "mici", esentiala pentru întreaga seara de va-
lori a literaturii.
Toate aceste teze sînt, fa,ra exceptie, sau false, sau mult exa-
gerate:
1. Unitara în esenta sa estetica, arta <literara dezva-

luie,
loace în orice specifice.
tehnice opera, aceleasi
Una si note fund;amentale, acelea,si
indivizibila,)itemtura mij-
este expre-
sia unui principiu unic, identificat dupa împrejurari în "sublim"
(concept traditional, reluat si extins în secolul al XVIII-lea, prin
subsumare, tuturor genurilor) 65, "poezie" sau "lirism", în sensul
conceptiei roman,tice germane (Fr; Schlegel, Gesprache uber
die Poesie, 1800)/ a lui Croce, a distinctiei radieale dintre "poe-
zie" si "literatura" (v. Literatwra, voI. II). "Genurile poetice
fiind poezia însasi", "genul" literar tipic devine poezia, iar
lirismul, germenul .si impulsul oricarui gen. Cînd identifica trei
genuri literare: ideologia, poezia si literatura, M. Dragomi-

lIIo.
J:( 'l1urile literare 729

l' 'seu, dintre esteticienii români, sta _ cel dintîi - pe aceeasi

pozitie 66. Adept al "lirismului" fundamental, originar, se între-
I(·de - fugitiv - a fi si L. Rusu 67.
2. Op2l1eleliterare, prin esenta si definitie unioe, ire-
p..tabile, "originale", se sustrag oricaror compartimentari rigu-
II ,ase si subsumari nivelatoare. Ele formeaza structuri distincte
"l'Clucbbile categoriei de gen, depasita prin coeficientul part! ~
"dar de inventie specific oricarei adevarate creatii. In fond,
.lvem de a face. doar cu tragedii, nu cu "tragedi,a"; cu
I ,)m~me,nu cu "romanul", abstractiuni teoretice ,si una si ,alta,
Ii"care opera constituind un absolut incomparabil. Romanticii
(:\. W. Schlegel, Schleiermacher, Wackenroder, Ugo Foscolo,
I"auriel)l'esping si din acest unghi teoria si clasificarea gienu-
,i lor 68, refuzata azi si de multi adepti ai "criticii noi", Maurice
I\lilnchot, de pilda (Le Livre ci venir, 1957).
3. In felul acesta, orice opera literara nu poate fi
:;tTisa decît "în genul sau", apartine propriului sau gen, initiaza
1111 gen nou. A admite ca fiecare gen Se realizeaza:, în bloc, prin
adaptarea la norma sa interna, înseamna a îmbrati'sa un fina-
lism estetic inacceptabil: Intîi apare o opera inedita, insolita, si
apoi se constituie conceptul genului corespunzator, în sensul
IIl1ei justificari posterioare. Cazul lui Orlando furioso în Re-
II astere, pentru apararea caruia Giraldi Cintio teoretizeaza ge-
11111 "romanzo", ilustreaza tocmai o astfel de situatie, reeditata
JlI'riodic. Cîti poeti adevarati, atîtea g.enurisd. specii adevarate,
,'Uffi spune tot în Renastere Giordano Bruno (Degl' Eroici
fllirari, 1585). Intre un singur gen 'si o infinitate de ,genuri se
(11'sfalSoaraîntreaga istorie a literaturii, fiecare roman, fiecare
poema, constituind dupa formula lui Fr. Schlegel, "un gen în
:;ine" (eine Gattung fur sich). Cîte "naturi" literare atîtea ge-
1I11ri(Condillac). ~ntreaga estetica traditionala a inspiratiei, ge-
IIi ului si fanteziei creatoare, este fundal' ostila teoriei genurilor.
4. Toate a<eestereali<tatilartente lsi adevaruri istoricc
fiind intuite mai mult sau mai putin limpede înca din Antichi-
IaLe, dogmatismul regulilor trebuia sa întîmpine opozitie în
loateepocile, printr-o reactiune dialectica neîntrerupta. Rever-
~;111inevitabil al oricarei clasicizari si dogmatizari este
opozitia spiritului critic, polemica împotriva preceptelor (con-
,730
genurile literare

testate înca de Quintilian), ,reactiunea instinctiV'a a adevaratului

,creator care stie, cum spune tot Giordano Bruno, ca "poezia
nu se naste din reguli decît printr-un accident foarte întîrnpla~
tor". El nu vrea sa fie "maimuta muzei altuia", opunînd o re-
zistenta categorica ideii de imitatie, gen, productie în serie.
Contestarea cunoaste formulari si nuante diferite: pamfletare
(la V. Gravina, plin de dispret pentru preceptele "ambitioase
si avare"), ironice (în stilul lui Corneille : "este usor sa ne înte-
legem cu Aristotel"), parodistiee (gen Pope, A Receit to make
an Epick Poem, 1713, un fel de Pomada fermecata de 1. L. Ca-
ragiale). Si aceste proteste, tot mai frecvente În secolul al
XVIII-lea (Du Bos, La Motte Houdard, Voltaire), în miscarea
Sturm und Dmng, în romantismul francez, se revendica de la
aceleasi principii ale libertatii creatiei si nesiluirii personali-
tatii literare, cu drepturi imprescriptibile de initiativa, inventie
si deci de neconformare la dogmele estetice. Bolliac respinge
la noi "regulile silnice", "regulile d-lui Boileau", înca din
1845-1846.69
5. Intrudt orice opera violeaza, într'-o o,arecare ma-
sura, normele conventionale ale unui gen sau altul, limitele
dintre genuri devin tot mai nefiresti, mai artificiale. "A crea
Într-un gen- observa: Thibaudet - înseamna a adaoga aCE:S-
tui gen." Soarta lor este sa fie dila'tate, siluite, chiar sfarîmate,
f>înala dezagregare totala, proclamata adesea prin declaratii
pline de emfaza: "Prabusiti-va, prabusiti-va ziduri care sepa-
rati genurile !" (Sebastien Mercier, Du Theâtre, ou nouvel essai
SWrl'art dramatique, 1773.) Din perspectiva romantica a abolirii
distinctiilor, "toate genurile literare clasice în puritatea lor
riguroasa sînt ridicole" (Fr. Schlegel, LYCleum Fr., 60). Prefata
la Cromwell a lui V. Hugo dezvolta: aceeasi idee, adevarat "Joc
comun al romantismului complicat în literatura moderna prin
tendinta "baroca" a colaborarii sau fuzionarii poeziei cu cele-
lalte arte.
6. Suprim:areateoretica:a "cer'curilor magice impene-
trabile" trasate de dogmatici în jurul genurilor 70 este anticipata
din plin ,si În orice epoca de existenta practica a operelor si
genurilor "mixte", "hastarde", "hibride", de "frontiera", fe-
nomen de interferenta curenta, pus neînt'rerupt în lumina din
Renastere si pîna azi. Sînt "piesele otova sau poemele fara ca-
1 ';( 'nurile literare 731

IIO<:lne(' de care vorbea ironic, în Hamlet (II, 2), Polonius, come-

dia-balet a barocului, comedia "lacrimogena" si drama "bur-
!~II('za"a secolului al XVIII-lea, teatrul poetic si melodrama
romantica etc. Barocul si mai ales romantismul cultiva si teore-
I i;:eaza tocmai aceste i,n:terferente, surprinse si elogiate' atît re-
Irospectiv (Homer, Biblie, Dante), cît si în perspectiva vizio-
Ilara a artei totale, sinteza a vietii. Esteticienii romantici (fratii
: ;chlegel, Schelling, Holderlin, Schleiermacher etc.) subliniaza
IIlereu aceasta transformare care nu reprezinta o simpla evolu-
tie, ci o metamorfoza.
Nu exista genuri pure, ci numai forme intermediare, aIl].-
Iligui. Unde începe un gen si se termina altul ? Geniul combina
!i~enurile.Orice gen poate cuprinde în proportii variabile toate
formele posibile de autoreflexie, inspirate de toate situatiile si
"trairile" vie'tii. De unde concluzia, destul de veche, a imposi-
hilitatii clasificarii precise, "absurda(( (H. Home 71). Dar si mai
inainte, cu doua secole în urma, poetul protestant francez Du
13artas afirma despre sine ca este "în parte panegiric, în parte
profetic, în parte didactic((. A nega amestecul tragicului si al
comicului, "înseamna -- dupa Ogier, un critic al secolului
clasic - a ignora conditia vietii oamenilor", argument "modern",
romantic. Pentru Cervantes, romanul cavaleresc "îngaduie ca
<:iutorulsa se poata arata si epic si liric si tragic si comic(' (Don
Quijote, I, cap. XLVII), atribut pe care Fr. Schlegel îl recunoaste,
cu mari elogii, romanului în totalitate. In literatura moderna,
toate genurile literare par sa coincida cu conceptul acestui gen
care le-ar reuni pe toate. Dar si Faust poate sa revendice ace-
leasi merite. Wagneriana Gesamt Kunstwerk, la fel. Fenomenu~
se verifica pe toata întinderea operei unui autor, greu de înca-
drat într-un singur gen. A-l studia fractionat, taiat în felii, pe
compartimente (roman, teatru, poezie etc.), înseamna a-i rupe
unitatea, a-i nesocoti coereThta interioara, spectacol frecvent în
istoriile literare curente pline de "monstri cu multe capete"
(G. Calinescu).
7. Gl'1esirtse dovedest'e si principiul ierarhizarii genu-
rilor în majore si minorre, scara de valori relativa, tranzitorie,
extraestetica, de semnificatie pur istorica. Tragedia si epopeea
îsi disputa în Antichitate superioritatea în buna parte cu aceleasI
argumente (Arist.otel, Poetica, XXVI; Horatiu, Sat., I" 4,
732 genurile literare

v. 39-62). În Renastere, "marile genuri" sînt: epopeea, oda,

epistola, satira, sonetul ; cele minore : lirica, epigrama, pastorala.
Clasicismul, prin Boileau, consacra aceeasi ierarhie traditio-
nala : genurile majore devin: tragedia, epopeea, comedia; cele
minore : idila, elegia, cîntecul, satira, sonetul, epigr,ama, ronde:-
luI, vodevilul. Repartitia, în linii mari, se pastreaza si în secolul
al XVIII-lea: epica, oda, tragedia, de o parte, epistola, satira,
eseul, de cealalta 72. Ordinea nu este perturbata decît de ascen-
siunea romanului, gen "minor" în epoca luminilor, reabilitat si
"lansat" cu putere în romantism (FI'. Schlegel), predominant în
literatura ultîmelor doua secole. Fenomenul confirma teoria for-
malistilor rusi cu privire la "canonizare a genurilor inferioare",
vulgare. Exemple clasice apar si în secolul al XIX-lea: Puskin
înnobîleaza poezia galanta, fugitiva, Cehov - mica schi,ta, farsa
de foileton, Dostoievski - romanul politist etc. 7:J
Dar chiar acest argument se întoarce împotriva ierarhiei,
caci este de ajuns sa apara un mare creator ca întreaga ordine
anterioara sa fie rasturnata. Si apoi "canonizarea" nu apartine
scriitorilor, ci criticii, care doar vine sa consacre noile creatii,
substantial egale celor anterioare, creatia fiind oricînd si ori-
unde numai de un singur grad. Voltaire ar,e dreptate: "Toate
genurile sînt bune afara de cel plictisitor". Frecventa si repu-
tatia unui gen nu se confunda cu valoarea realizarilor indivi-
duale, cad în acest caz criteriul statistic ar fi superior celui
estetic. Daca "lirismul" este esenta artei literare, epicul nu de-
vine necesar inferior, nici genul mixt ne3jparat superior, sub
motiv ca primul ar fi lipsit de substanta genului fundamental,
iar al doilea, dimpotriva, le-ar contine pe toate. In masura în
care întrunesc conditia artei, toate genurile sînt sau devin "li-
rice(( într-o proportie variabila. Asemen.ea clasificarii, ierarhi-
zarea genurilor pleaca si ea de la generalizarea unei note sub-
alterne, fragmentare, neesentiale.
8. In sfîrsit, sa ne Deamintim mereu ca definitiile
genurilor literare, precum ale tuturor conceptelor Hterare, sînt
produse istorice, deci mobile, tranzitorii, conventionale, deci
aproximative, nomirva ; relative, deci neadecvate integral, între
eticheta conceptuala si realitatea literara constatîndu-se deca-
laje si contradictii adesea însemnate. Între esenta ~enurilor (de-
finita prin notiu,ni si idei literare) si fenomenul genurilor (ex-
 733
genurile literare

primat prin forme literare) e:lCperienta descopera, nu o data,

incompatibilita'ti flagrante. A dogmatiza, în aceste conditii, o
acceptie sau alta, reprezinta o imprudenta, un act lipsit de În-
telepdune. Daca literatura vie o ia cînd înaintea definitiilor,
cînd ramîne în urma lor, imobilizarea într-o formula ne vari,etur
devine de-a dreptul absurda. Cît timp constiinta genului literar
nu se suprapune integral peste existenta sa, nu este îngaduita
nici o fixitate.
VIII. Rezulta din întl'eaga analiza ,cateoria !sipractica
genurilor literare ar fi total negativa? O astfel de concluzie
n-ar corespunde pe deplin adevarului. Genurile, forme consoli-
date ale traditiei literare, ofera· o serie de cadre si tipaxre, care
- în anumite conditii si limite bine determinate - se dovedesc
partial utile, chiar necesare. Ele impun creatiei o libertate dis-
ciplinata, forme de constringere care stimuleaza si precizeaza
inspiratia, organizarea si economia efortului creator, constiinta
sporita a conditiilor succesului si ada.ptarii la gustul epocii. Din
tuate aceste motive, nu putini CTetltori accepta: în mod lirber
exigentele unor genuri. Racine se identifica total cu formula
clasica a tragediei. Rigoarea constrîngerii - departe de a fi
oricînd si oriunde nociva - concentreaza, adlînceste si subtili-
zeaza, în anumite cazuri, proiectul artistic. 74 ,In acest sens, pîna
si romanticul Hugo .admite necesitatea unor "limite". 75 Cultivate
si elogiate de modernul Paul V,alery, ele sînt primite sub forma
unei "perceptistici discretie", aproape inefabile, de uz strict per-
sonal, chiar si de Crooe, marele adversar al teoriei genurilor. In
orice caz, nu se poate ignora fenomenul pendulariiîntre supu-
nerea la norme, acceptarea' unui coeficient de ·conformism si
dogmatism inevitabil, si tendinta eliberarii, a initiativei crea-
toare, tipica atît actului de creatie, cît si desfalsuraIl:'iiîntregii is-
torii literare. Se poate recunoalste pîna si existenta unei con-
stante sau pseudo-"legi" literare: alternare între constrîngere
si libertate, ,integrare în traditie ,si insureotie.,Intre autor si ge-
nul sau literar constrîngerea este de fapt reciproca.
IX. EX!cluz'îndorice dogmatism care Iarurmari confor-
marea autorilor la "legea" genului adoptat, conceptul de gen
literar nu este total inutil nici criticii. El ajuta, adesea, la iden-
tificareasi încadrarea unor opere, la caracterizarea lor sumara,
734 genurile literare

moment preliminar chiar daca destul de exterior, al analizei

si judecatii critice. Precizarea ca o opera este "lirica" sau
"epica" se dovedeste de multe ori inevitabila. macar ca orien-
tare critica, instrumentala. Aceeasi idee mai poate servi si la
demonstrarea limitelor unui scriitor, la explicarea reusitei sale
într-un gen si nu în altul, contribuind în felul acesta la cl2idfi-
carea constiintei si a talentului sau. In estetica, în sfîrsit, teoria
istorka a genurilor literare constituie, oricum, una din primele
încercari organizate de studiu al artei literare si al formelor
sale, stadiul rudimentar, embrionar, al esteticii. Nici azi stu-
diul comparat al genunilor nu este total inutil. El poate con-
tribui la elaborarea unei estetici literare inductive, la preciza-
rea "invariantilor" literari pe scara universala 76.