Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C.

Petre 1

CUPRINS

1. Obiectul cursului. Noţiuni introductive ……………………......... 3

Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 3

Capitolul 1.
OBIECTUL CURSULUI. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Obiectul cursului

Termodinamica = stiinţa despre energie, în sensul Notiţe curs:
cel mai larg al cuvântului.
Energia = o măsură a cantităţii de mişcare
Mişcarea poate fi de natură:
– mecanică;
– termică;
– electrică;
– chimică, etc.
Termodinamica a apărut pe baza studiului
condiţiilor de transformare a căldurii în lucru
mecanic cu ajutorul maşinii cu abur.
Energiile se clasifică în două categorii:
→ energii ordonate: se pot transforma integral în
lucru mecanic
ex: en. potenţială - Ec, en. cinetică - Ep,
en. electrică - Eel
→ energii neordonate: au o capacitate limitată de
a se transforma în lucru mecanic
ex: energia internă - U, căldura - Q
Această clasificare conduce la necesitatea definirii
fracţiunii maxime dintr-o energie care se poate
transforma în L. Aceasta este exergia.
Anergia = fracţiunea netransformabilă în lucru
mecanic a unei energii neordonate.
În general En = Ex + An
În cazul energiilor ordonate: Ex = En
energiilor neordonate: Ex < En
Exergia energiilor neordonate depinde de:
~ parametrii energiei;
~ parametrii mediului exterior.
4 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

Energiile neordonate – grad de dezordine din Notiţe curs:

sistem– probabilitate termodinamică – noţiunea de
entropie (S).
Cu cât gradul de dezordine dintr-un sistem este
mai mare (nivelul entropiei e mai ridicat), cu atât
capacitatea sistemului de a efectua L, exprimată
pe baza Ex, este mai mică.
Termodinamica analizează comportarea sistemelor
compuse dintr-un număr foarte mare de particule
⇒ intervine noţiunea de entropie în caracterizarea
acestor sisteme.
Termodinamica se bazează pe două procedee de
investigaţie:
 metoda fenomenologică: analizeaă sistemele
d.p.d.v. macroscopic;
- are la bază principiile termodinamice, care au
fost stabilite experimental:
∗ Principiul I: reprezintă particularizarea legii
conservării şi transformării energiei
- este un principiu cantitativ.
∗ Principiul al II-lea: precizează sensul
preferenţial al proceselor spontane din
natură
- este un principiu calitativ.
∗ Principiul al III-lea (teorema lui Nernst):
precizează valoarea entropiei la
temperatura de zero absolut
 metoda statistică: studiul sistemelor se bazează
pe analiza unor modele ale microstructurii.
- este folosită când metoda fenomenologică nu
este eficientă sau când o completează pe aceasta.
Alte metode – metoda ciclurilor: Carnot, Clausius
– metoda potenţialelor: Gibbs
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 5

Termodinamica tehnică = termotehnică: studiază procese în care sunt

implicate schimburi de Q şi L.
1.2. Noţiuni introductive
1.2.1. Energia
- formă cantitativă de măsură a mişcării corpurilor. Notiţe curs:
Obs: În tehnică interesează modul de transformare
a energiei dintr-o formă în alta.
1.2.2. Căldura şi lucrul mecanic
- nu caracterizează starea termodinamică a unui
sistem;
- forme de transfer de energie, mărimi de proces;
- apar numai în condiţiile interacţiunii dintre
corpuri.
Căldura – este o formă microfizică de transfer
de energie între corpuri ca urmare a
interacţiunii lor termice determinată de
existenţa unei diferenţe de temperatură.
Lucru mecanic - este o formă macrofizică de
transfer de energie între corpuri ca urmare a
interacţiunii lor mecanice determinată de
deplasarea lor sau de existenţa unei diferenţe
de presiune.
1.2.3. Sistem termodinamic
= un ansamblu de corpuri materiale care
interacţionează între ele şi cu mediul exterior prin
schimb de căldură (Q), lucru mecanic (L) şi
materie (m).
 sistem deschis: schimbă Q, L şi m
 sistem închis: schimbă Q, L
 sistem izolat adiabatic: nu schimbă Q
 sistem izolat: nu schimbă Q, L şi m
1.2.4. Mediu exterior
6 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

= un ansamblu de corpuri cu care sistemul

considerat schimbă energie şi substanţă.
Într-un sistem izolat, după un anumit timp, se
stabileşte starea de echilibru energetic, mecanic şi
termic.

Starea de echilibru intern ⇒ uniformitatea

presiunii şi temperaturii în toată masa sistemului.

Starea de echilibru mecanic/termic ⇒ aceeaşi

presiune/temperatură în toată masa sistemului.
Starea de echilibru extern ⇒ presiune şi
temperatură uniforme la graniţa dintre sistem şi
mediul exterior.
1.2.5. Parametrii termodinamici (de stare)
- caracterizează starea energetică d.p.d.v. tehnic a
unui sistem aflat în echilibru.
a) mărimi intensive: nu depind de masa sistemului
: sunt mărimi măsurabile
ex: presiune, temperatură
b) mărimi extensive: depind de masa sistemului
: nu sunt mărimi măsurabile
ex: - volum: V [m3] = m [kg] ∙ v [m3/kg]
- energie internă: U [J] = m [kg] ∙ u [J/kg]
- entalpie: H [J] = m [kg] ∙ h [J/kg]
- entropie: S [J/K] = m [kg] ∙ s [J/kg K]
1.2.6. Ecuaţia termică de stare
Starea de echilibru termodinamic poate fi precizată
printr-un număr de mărimi de stare legate între ele.
În mod obişnuit, agenţii termici ce evoluează în
sisteme termodinamice au două grade de libertate:
p şi T.
Ecuaţia termică de stare leagă aceşti doi parametri
şi volumul: f (p, V, T) = 0
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 7

1.2.7. Proces termodinamic Notiţe curs:

= trecerea sistemului printr-o succesiune de stări
intermediare între o stare iniţială şi una finală.
Starea finală ≡ starea iniţială ⇒ proces închis sau
ciclic.
În caz contrar ⇒ proces deschis.
Din punctul de vedere al menţinerii constante a
unui parametru termodinamic avem:
o proces izocor: V = ct
o proces izobar: p = ct
o proces izoterm: T = ct
o proces adiabat: δQ = 0
Din punctul de vedere al modului de desfăşurare în
timp a procesului avem:
◊ regim staţionar: ∂t / ∂τ = 0
◊ regim nestaţionar: ∂t / ∂τ ≠ 0
Procesele termodinamice se mai pot clasifica în:
Proces reversibil: dacă în ambele sensuri de
parcurgere a drumului între o stare iniţială şi una
finală, stările de echilibru intermediar sunt
aceleaşi.
Proces ireversibil: dacă...... stări de echilibru
intermediar diferite.
Procesele reale din natură şi, în particular, din
maşinile termice sunt ireversibile, având drept
cauze ale ireversibilităţii:
♦ frecarea mecanică şi gazodinamică;
♦ diferenţele finite de T şi p în proc. de
schimb de Q şi L;
♦ amestecarea sau difuzia;
♦ laminarea la trecerea prin supape;
♦ arderea ireversibilă a combustibililor;
♦ dezintegrarea nucleară.
8 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

1.2.8. Coeficienţi termodinamici Notiţe curs:

Pentru precizarea lor:
- se reia ecuaţia termică de stare f (p, V, T) = 0
sub forma

 ∂V   ∂V 
V = V (p,T)=> dV =   dT +   dp
 ∂T  p  ∂p T

- se consideră un proces izocor V=ct => dV = 0

 ∂V   ∂V 
Rezultă:   dT +   dp = 0
 ∂T  p  ∂p T

 ∂V   ∂p   ∂T 
sau       = −1
 ∂T  p  ∂V T  ∂p V

- se introduc următorii coeficienţi termodinamici:

1  ∂V 
- coef. de dilatare izobară: α =   [K-1]
V0  ∂T  p

1  ∂p 
- coef. de elasticitate: β=   [K-1]
p0  ∂T V
- coef. de compresibilitate izotermă:
1  ∂V 
χT = −   [Pa- 1]
V0  ∂p T

Relaţia de legătură dintre aceşti coeficienţi este:

αV0 α
=1⇒ β =
βp0χT V0 p0χT

OBS: Se exprimă β deoarece acesta nu poate fi

determinat experimental.
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 9

Capitolul 2.
AGENŢI TERMICI

2.1. Caracteristicile generale ale agenţilor termici

Realizarea proceselor energetice într-un sistem Notiţe curs:
termodinamic implică necesitatea folosirii
agenţilor materiali purtători de energie.
În domeniul tehnic aceşti agenţi sunt în stare:
- gazoasă - interes deosebit: variaţii mari de
volum la p=ct
- lichidă - intervine în studiul maşinilor
termice, schimbarea stării de agregare
- lichidele pot transp. E la curgerea prin
conducte
- solidă - intervine într-o serie de cazuri
(zăpadă carbonică)
- plasmă
Agenţii termici aflaţi în fază gazoasă se comportă
diferit în funcţie de T şi p => - gaze perfecte
- gaze reale
Vaporii – gaz real aflat în apropierea punctului de
lichefiere
– un loc deosebit: aburul (vaporii de apă)

2.1.1. Raportul dintre gazele perfecte şi cele reale

Gazul = cel mai des întâlnit agent în maşinile

termice
- corp în stare gazoasă, în condiţii de T şi p
depărtate de punctul de lichefiere
În Teoria Cinetico-Moleculară se defineşte un
corp gazos ipotetic (∃ în natură) denumit gaz
ideal, cu proprietăţi precizate prin ipotezele:
10 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

 moleculele sale sunt perfect sferice; Notiţe curs:

 moleculele sale sunt elastice;
 moleculele sale sunt lipsite de forţe de
coeziune;
 moleculele sale au volum propriu
neglijabil.
Se demonstrează legi simple riguros valabile
numai pentru acest gaz ipotetic.
 Experienţa arată că gazele din natură urmează
cu bună aprox. aceste legi simple, în condiţii de:
p : mici şi medii
T : medii şi mari => gaze perfecte
 În condiţii de p şi T uzuale pt maşinile termice,
aplicarea legilor gazelor perfecte la gazele
tehnice (O2, H2, CH4, N2, CO2) conduce la erori
de calcul sub 4%, considerate admisibile
tehnic.
Avantajele legilor gazelor perfecte:
- sunt simple;
- uşor de manevrat

 În cazul p↑, T↓, comportarea agenţilor se abate

de la cea a gazelor perfecte.
 În cazul gazelor reale, distanţele dintre molecule
sunt mici şi nu se mai pot neglija:
- forţele de coeziune între molecule ;
- dimensiunile proprii ale moleculelor.

2.2. Gaze perfecte

2.2.1. Legile gazelor perfecte
a) Legea Boyle (1662) – Mariotte (1676) Notiţe curs:
Enunţ: “La T = ct, volumul unei cantităţi de gaz
perfect variază invers proporţional cu presiunea sa
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 11

absolută”
T=ct: pV = ct sau pv = ct pt m=1 kg
V  m3  1
cu v =   ; v = , ρ [kg/m ]
3
m  kg  ρ

Reprezentarea curbelor izoterme :

p
1
p1

T’>T

p2
2

V1 V2 V

- o familie de hiperbole echilatere care se

depărtează de originea axelor pe măsură ce T↑
b) Legea Gay – Lussac (1802)
Enunţ: “La p = ct, volumul unei cantităţi de gaz
perfect variază direct proporţional cu temperatura
sa”
El a determinat:
1  ∂V  ∆V
α=   = = 0,00366 grd −1
V0  ∂t  p V0t

=> ΔV=α V0 t 
 => V = V0 (1 + αt )
Dar ΔV = V-V0 

OBS: alte forme ale acestei legi

l=l0(1+αt) λ=λ0(1+βλt)
ρ=ρ0(1+αρt) c≅ a+bt
12 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

1 1
Dacă V=0 => t = − =− = -273,15 °C
α 0,00366

 t  273,15 + t
V = V0 1 +  = V0
 273,15  273,15
=> T = t + 273,15 [K]

V T V m = 1Kg v
= ⇔ = ct    → = ct
V0 T0 T T

Reprezentarea grafică a izobarelor:

V
p

p'>p

273,15 T

- familie de drepte care trec prin acelaşi punct

c) Legea Charles
Enunţ: “La V = ct, presiunea absolută a unui gaz
perfect este o funcţie numai de temperatura sa”

p
V = ct: = ct
T
d) Legea Joule
Enunţ: “Energia internă a unui gaz perfect este o
funcţie numai de temperatura sa”
e) Ecuaţia termică de stare a gazului perfect
f (p,V,T) = 0
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 13

Se consideră m =1 kg de g.p. ce evoluează din

starea 1 (p1, v1, T1)  2 (p2, v2, T2), stările 1 şi 2
fiind oarecare, în două etape succesive :
p

p1 1
T1
T2

p2 2
α

v1 v2 v
p1
1-α : T = ct : p1v1=pαvα=p2 vα vα = v1
p2
vα v2 vα T1
α-2 : p = ct : = = vα = v 2
Tα T2 T1 T2

p1 T pv p v pv
 v1 = v2 1 ⇒ 1 1 = 2 2 ⇒ = ct
p2 T2 T1 T2 T

Notaţie: ct = R = constanta generală a g.p.

- ea are o valoare particulară pt fiecare
gaz în parte.
pv
• Deci: = R => pv = RT ec. termică de
T
stare a gazului perfect pt 1 kg
• Sub formă diferenţială (după logaritmare şi
diferenţiere) :
dp dv dT
ln p+ln v = ln R+ln T => + =
p v T
14 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

V V
• v= ⇒ p = RT => pV = mRT
m m
ecuaţia termică de stare pt o cant. m de g.p.
dp dV dm dT
• Dacă m≠0 => + = +
p V m T

OBS:
1) această formă diferenţială este importantă pt
procesele de umplere sau evacuare a unui
spaţiu (ex.: evacuarea liberă a MAI)
2) în multe cazuri se operează cu debite masice
sau volumice

dm  kg  
m =  s  
dτ  V m
m  3  : p = RT ⇒ pV = m RT
dV τ τ
V =  
dτ  s  

Starea normală
Pentru compararea proprietăţilor termodinamice
ale corpurilor, se defineşte o stare de referinţă =
stare normală
- st.norm. fizică: pN=760 mmHg; TN=273,15 K
- st.norm. tehnică: p0=760 mmHg; t0=20 °C
Def : 1 metru cub normal = cant. de gaz ce ocupă
volumul de 1 m3 în condiţiile stării normale
(1 m3N sau 1 Nm3)
f) Legea Avogadro
Enunţ: “Volume egale din gaze perfecte diferite,
aflate în aceleaşi condiţii de p şi T, conţin acelaşi
număr de molecule.

x o
x o
x o
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 15

gaz A gaz B
VA = VB 
pA = pB  ⇒ NA = NB
TA = TB 
Noţiuni de chimie:
1. Masa moleculară a unei substanţe = nr. fără
dimensiune care arată de câte ori este mai mare
masa moleculei considerate faţă a 12-a parte a
masei moleculei C12.
Ex: M O2 = 32 [−] , M N 2 = 28 [−]

2. Kilomol = o cantitate de substanţă egală cu

masa moleculară exprimată în kg.
Ex: 1 kmol O2 = 32 kg O2
1 kmol N2 = 28 kg N2
3. Masa molară = echivalentul în kg a unui kmol
Ex: M O2 = 32 [kg / kmol ] , M N 2 = 28 [kg / kmol ]
OBS: kmol-ul şi kg-ul = unităţi de cantitate
Consecinţele legii lui Avogadro
C1: Volumul molar al gazelor
Se consideră gazele A şi B de mai sus, pentru
care se exprimă masele de gaz conţinute în
volumele A şi B:
mA = NA x µA
mB = NB x µB,
cu µA şi µB – mase ale moleculelor.
În ipoteza legii Avogadro avem:

1
µ / µ
16 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

m A / VA ρ A v A
= = =
mB / VB ρ B vB
M v
⇒ A= B ⇒ M Av A = M B v B
M B vA
La aceeaşi presiune şi temperatură, produsul Mv
este acelaşi pentru toate gazele perfecte.
Semnificaţia produsului Mv:
 kg   m   m3 
3
M ⋅ v   = M v  
 kmol   kg   kmol 
Se notează:
VM = M v = volum molar
Rezultă: VM, A = VM, B dacă pA = pB şi TA = TB
Concluzie: La aceeaşi presiune şi aceeaşi
temperatură, volumul molar al tuturor gazelor
perfecte este acelaşi.
Ex: în st. norm. fizică: VM, N = 22,414 m3N/kmol
pt. Toate g.p.
C2: Numărul lui Avogadro
Tinând seama de C1 ⇒ Intr-un kmol de gaz, nr. de
molecule este acelaşi, indiferent de natura gazului.
Acest număr are valoarea: NA = 6,023 1026
molec/kmol
C3: Constanta universală a gazelor
Pentru gazele A şi B , în aceleaşi condiţii de p şi T
avem:
pA vA = RA TA ⇒ pA vA MA = MA RA TA
⇒ pA VM, A = MA RA TA
pB vB = RB TB ⇒ pB vB MB = MB RB TB
⇒ pB VM, B = MB RB TB

⇒ M A R A = MB R B
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 17

⇒ M R = RM = 8314,3 J/kmol∙K şi
R=RM/M J/kg∙K

Ecuaţia termică de stare în unităţi molare

Pornind de la forma ecuaţiei termice de stare
dedusă cu ocazia definirii constantei universale a
gazelor, RM = MR, rezultă:
pVM = RMT ecuaţia termică de stare
pentru 1 kmol gaz perfect
Cum cantitatea de gaz perfect poate fi exprimată
prin nr. de:
• kg,
• kmol,
• m3N, mărimi legate prin relaţia:
m V V N
nM = = = N =
M VM VM , N N A
unde nM = număr de kmoli
V V
rezultă: VM = , ⇒ p = RM T
nM nM
şi în final: p V = nM RM T ec. termică de
stare pentru nM kmol gaz perfect

2.2.2. Amestecuri de gaze perfecte

În maşini şi instalaţii termice evoluează, în Notiţe curs:
general, amestecuri de gaze, de ex.: aer, gaze de
ardere.
Prin definiţie, un amestec de gaze se consideră
gaz perfect.
Pentru amestec: pV = mRT
2.2.2.1. Ipoteze de studiu
1°. Ipoteza reală: fiecare gaz component ocupă
integral volumul pus la dispoziţie.
18 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

x o· x · o x ·
gazul A: x
·
gazul B: o
· x o · x o ·
gazul C: ·
x
V

VA = VB = VC = V 
⇒ pA ≠ pB ≠ pC
TA = TB = TC = T 
cu
pA + pB + pC = p Legea lui Dalton
OBS: pA, pB, pC sunt presiuni absolute.
În aceste condiţii: mA + mB + mC = m
Se definesc drept participaţii masice rapoartele:
mA mB mC
gA = gB = gC = ,
m m m
cu ∑ gi = 1
i

2°. Ipoteza ideală: gazele componente se consideră

separate imaginar, astfel încât fiecare gaz să se
găsească la aceleaşi p şi T.

x x x·· · o
o
x x x· ·· · o
oo
VA VB VC

pA = pB = pC = p 
⇒ VA + VB + VC = V
TA = TB = TC = T  Legea lui Amagat
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 19

Se definesc drept participaţii volumice rapoartele:

VA VB VC
rA =
V
rB =
V
rC =
V
, cu ∑ ri = 1
i

OBS: participaţii volumice = şi participaţii (fracţii)

molare
Ex: ec. t. de stare pt. componentul A:
p V A = nM , A RM T
ec. t. de stare pt. amestec: p V = nM RM T
V A nM , A nM , i
⇒ = sau ri = ,
V nM nM
cu i = component
2.2.2.2. Determinarea mărimilor caracteristice
a) Constanta generală a amestecului de gaze
perfecte – R [J/kg K]
Pentru gazele A, B, C se exprimă ec. t. de stare în
ipoteza 1º :
pA V = mA RA T
pB V = mB RB T
pC V = mC RC T
(pA + pB + pC) V = (mA RA + mB RB + mC RC) T
Pt. amestec: p V = m R T. Rezultă:
m A R A + m B R B + mC RC
R= =
m sau R = ∑ Ri g i
= g A R A + g B R B + g C RC i

[J/kg K]
Constanta unui amestec se ponderează cu
participaţii masice.
b) Densitatea amestecului de g.p. – ρ [kg/m3]
Se consideră amestecul de gaze în ipoteza 2°,
deoarece nu se pot defini densităţile gazelor
componente decât în condiţii de p şi T egale.
20 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

m p
⇒ ρ= = 
V RT
∑ mi ∑ ρi Vi
unde m = ∑ mi ⇒ ρ= i
= i

i V V
mi
ρi = 
Vi
⇒ ρ = ∑ ρi ri [kg/m3]
i

Densitatea unui amestec se ponderează cu

participaţii volumice.
c) Masa molară aparentă a amestecului de gaze
perfecte – M [kg/kmol]
Se porneşte de la expresia: mA + mB + mC = m în
care masa fiecărui component şi a amestecului se
înlocuiesc astfel:
nM M = nM, A MA + nM, B MB + nM, C MC
nM , A M A + nM , B M B + nM , C M C
M = =
⇒ n
= rA M A + rB M B + rC M C

sau M = ∑ M i ri [kg/kmol]
i

Masa molară aparentă se ponderează cu

participaţii volumice.
d) Presiunea parţială a unui component al
amestecului - pi
Se consideră trecerea din ipoteza imaginară în cea
reală printr-un proces izoterm, exprimat pentru
componentul i:
Vi
p Vi = pi V ⇒ pi = p ⋅ = p ⋅ ri sau pi = p ri
V
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 21

e) Călduri specifice ale amestecului de gaze

Considerând încălzirea elementară (∞ mică) a unui
amestec de gaze cu dT, se exprimă căldura preluată
de amestec în două moduri:
δQ = m c dT
δQ = ∑ δQi = ∑ mi ci dT ,
i i
cu ci [J/kg K] – căld. spec. masică
Prin egalarea celor două relaţii rezultă:
c = ∑ ci g i [J/kg K]
i

Similar se determină pentru celelalte călduri

specifice ale amestecului, CM – căldură spec.
molară şi CN - căldură spec. raportată la m3N:
δQ = nM CM dT
δQ = ∑ δQi = ∑ nM , i CM , i dT
i i

⇒ CM = ∑ CM , i ri [J/kmol K]
i
respectiv
δQ = VN CN dT
δQ = ∑ δQi = ∑ V N , i C N , i dT
i i

⇒ C N = ∑ C N , i ri [J/m3N K]
i

Transformarea participaţiilor
gi = f (ri) - se exprimă mi din ecuaţia de stare în
ipoteza 2°:
m mi
gi = i =
m ∑ mi
i
p Vi p p
dar mi = = Vi = Vi M i
Ri T (RM / M i )T RM T
22 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

Rezultă: g i =
(Vi M i ) / V = M i ri
∑ (Vi M i ) / V ∑ M i ri
i i

M i ri
sau gi =
∑ M i ri
i
Analog:

ri =
nM , i
=
mi / M i
=
(mi / m )(1 / M i )
nM ∑ mi / M i ∑ (mi / m)(1 / M i )
i i

gi / M i
sau ri =
∑ gi / M i
i

Aplicaţie
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 23

2.3. Gaze reale

La gazele perfecte: Notiţe curs:

– F de interacţiune moleculară sunt neglijate
– dimensiunile moleculelor sunt neglijate
La gazele reale:
– scăderea distanţei dintre molecule sub 10-6
mm determină apariţia F de interacţiune
moleculară, care la apropierea moleculelor sunt
iniţial Fatracţie, după care se transformă în
Frespingere puternice;
– dimensiunile moleculelor nu sunt neglijabile.
Descrierea fizico-matem. a stării unui gaz real este
deosebit de complexă – există peste 150 ecuaţii de
stare ale gazelor reale.
O modalitate de a considera abaterea comportării
gazelor reale în raport cu cea a gazelor perfecte are
la bază noţiunea de coeficient de compresibilitate:
pv
z= >
< 1 ⇒ pv=zRT
RT
RT
Dar: v=z = z v gp
p

Dacă z < 1 → vgr < vgp – gazul real este mai

compresibil ca g.p.
z > 1 → vgr > vgp – gazul real este mai puţin
compresibil ca g.p.
Abaterea comportării gazelor reale faţă de gazele
perfecte a fost evidenţiată de Andrew, care a
stabilit pe cale experimentală alura izotermelor
pentru CO2 (tcr = 31°C)
OBS: dacă gazele au tcr < tamb ele pot fi
comprimate oricât că rămân tot gaz
24 Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre

2.3.1. Ecuaţii de stare ale gazelor reale

a) Ecuaţia van der Waals Notiţe curs:
Stabilirea acestei ecuaţii are la bază ecuaţia gazelor
perfecte căreia îi sunt aduse corecţii de p şi v:

 a
 p + 2 (v − b ) = RT
 v 
cu b – covolum (vol. moleculei)
a/v2 – presiune de coeziune
OBS: Această ecuaţie este de gradul III în v:
p v3 –(p b + R T) v2 +a v – a b = 0
⇒ 3 soluţii pentru un grup de valori (p, T)
 T > Tcr: 1 rădăcină reală şi 2 rădăcini
complexe conjugate
 Tcr: 3 răd. identice, punct de inflexiune =
punct critic
 T < Tcr: izoterma ar trebui să fie şi izobară,
după cum arată experimentele ⇒ 2 răd.
reale. Cum a treia rădăcină nu poate fi
imaginară, rezultă forma ondulatorie.
Ecuaţia van der Waals este d.p.d.v. istoric prima
ecuaţie care caracterizează comportarea în mai
multe stări de agregare a unei substanţe.
Pe seama ei au fost deduse:

 a 
b) Ecuaţia Berthelot:  p + 2 (v − b ) = RT
 Tv 

c
−
c) Ecuaţia Diterici: p (v − b ) = R T e RT v

d) Ecuaţia Wukalovici – Novikov:

 a   
 p + 2 (v − b ) = RT 1 − (3+ 2 m ) / 2 
c
 v   vT 
Termotehnică − Teorie şi aplicaţii – M. Costea, C. Petre 25