Sunteți pe pagina 1din 2

Perspectiva narativă – sub II (scris)

Perspectiva narativă este un punct de vedere, numit viziune sau focalizare.

Tipuri de focalizare:

- Focalizare zero, corespunde viziunii ,,din spate”. Presupune un narator obiectiv


(narare la persoana a III-a), heterodiegetic, analist, omniscient, omniprezent, care
cunoaşte mai multe decât personajele sale. Se vorbeşte despre un tip narativ
auctorial (naratorul devine un demiurg al universului ficţional) – Ion, de Liviu
Rebreanu
- Focalizare externă, corespunde viziunii ,,din afară”, naratorul dovedeşte că nu
cunoaşte totul, uneori dă impresia că ştie mai puţin decât personajul. Există
narare la persoana a III-a, narator obiectiv.
- Focalizare internă, corespunde viziunii ,,împreună cu”.
Naratorul se identifică cu personajul; narator – personaj/ narator subiectiv/
homodiegetic ( narare la persoana I). Atât acţiunea/ relatarea evenimentelor cât
şi celelalte personaje sunt percepute din punctul de vedere al personajului
narator. Există un tip narativ actorial, întrucât important este personajul, nu
acţiunea în sine.
Pe de altă parte, există o focalizare internă atunci când naratorul se ascunde în
spatele unui personaj, totul fiind relatat din perspectiva acestuia. În acest caz,
există o narare la persoana a III-a, dar naratorul cunoaşte tot atâta cât şi
personajul din punctul de vedere al căruia prezintă acţiunea. Poate exista o
focalizare internă fixă (Baltagul/ evenimentele sunt prezentate din perspectiva
Vitoriei Lipan)/ mobilă – naratorul se schimbă, acţiunea fiind prezentată, pe rând,
din perspectiva mai multor personaje ( Enigma Otiliei).
DIDASCALII

Didascaliile, numite şi notaţiile autorului sau indicaţiile scenice, reprezintă una


din caracteristicile genului dramatic. Termenul provine din limba greacă – didaskalia
– denumind o serie de însemnări pe care actorul le primea înaintea unei reprezentaţii.
Ele constituie singura intervenţie a dramaturgului în operă şi are ca scop orientarea
actului scenic.
Fiind un text care are ca finalitate punerea în scenă, didascaliile au rolul de a
dirija jocul actorilor, de a asigura decodificarea mesajului transmis de dramaturg.
Totodată, acestea contribuie la o mai bună înţelegere de către actor a personajului jucat.
În fragmentul dat, didascaliile oferă informaţii cu privire la .................(ex......),

................................................................................................................................... .

De asemenea, notaţiile subliniază .................................................................(ex......).

- Există notaţii în partea de început unde este prezentat cadrul acţiunii (timpul,
spaţiul), personaje.
- Mimica actorilor
- Limbajul personajelor
- Intonația acestora
- Comportamentul lor
- Vestimentația
- Elemente de decor

În concluzie, didascaliile pot fi interpretate drept instrucțiuni adresate actorilor


cu referire la valențele personajelor pe care le reprezintă sau la maniera de interpretare.