Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Master Grupuri de risc si servicii sociale de suport

Problematica refugiaţilor din Irak

Masterant: Craciun Cristiana

Bucuresti 2019
 Care este semnificația războiului ? Putere, sacrificiu, pace ? Războiul este un conflict
militar, care are drept scop îndeplinirea unor interese financiare, etnice, teritoriale, economice și
politice. Acesta are un caracter distructiv asupra populației, acestia experimentează evenimente
traumatice, se confruntă cu sentimente de frică, nesiguranță, viața lor stă în mȃinile conducătorilor.
Principalele consecințe ale războiului sunt distrugerea teritoriilor, orașelor, îmbolnăvirea
populației, înfometarea, rănirea și moartea populației.
Războiul din Irak a reprezentat unul dintre momentele definitorii ale administrației Bush,
a fost supus dezbateriilor publice și examinărilor academice, în special pentru a stabilii dacă
intervenția americană se încadrează în categoria războaielor juste.
În 2002, preşedintele american George W. Bush, susţinea necesitatea unei intervenţii în
Irak, din cauza stării de vulnerabilitate a Statelor Unite în urma atacurilor din 11 septembrie 2001,
alături de supoziţia că Irak ar deţine şi fabrica arme de distrugere în masă şi că ar sprijini grupări
teroriste, printre care şi al-Qaeda.
Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 14411, din 8 noiembrie 2002, solicita
Irakului să permită accesul inspectorilor şi să se supună rezoluţiilor anterioare. Irakul părea să fi
acceptat Rezoluţia 1441, însă, la începutul 2003, George Bush şi premierul britanic Tony Blair au
declarat că Irak ar obstrucţiona misiunea ONU şi că ar ascunde în continuare armele. Lideri precum
preşedintele francez Jacques Chirac şi cancelarul german Gerhard Schröder au cerut extinderea
termenului până la care Irak era obligat să respecte prevederile Rezoluţiei. Cu toate acestea însă,
pe 17 martie, Bush a declarat încetarea eforturilor diplomatice din partea Consiliului de Securitate
ONU, considerându-le inutile, şi a emis un ultimatum adresat lui Saddam, căruia îi cerea să
părăsească Irakul în 48 de ore. Când Saddam a refuzat, în dimineaţa zilei de 20 martie, Statele
Unite şi aliaţii săi au lansat un atac cu rachete ghidate asupra unui complex de buncăre în care se
credea câ se află preşedintele şi statul major irakian, urmate de atacuri aeriene asupra instalaţiilor
militare şi guvernamentale şi de invadarea Irakului dinspre sud, din Kuweit.

1
UN Security Council, Press Release SC/7564, 8 noiembrie 2002
 Consider că în orice circumstanță poporul mereu își va dorii mai degrabă pacea, însă
liberii înclină tot mai mult spre război, motiv pentru care o parte din populație decid să părăsească
țara de origine forțați de împrejurări, luând decizia de a-și schimba statutul în refugiați
,,Experiența refugiatului’’ definește consecințele umane și personale, sociale, economice,
culturale și politice în contextul migrației forțate, accentual fiind pus pe analiza refugiatului din
perspectiva dimensiunilor descrise și mai puțin de impactul pe care îl are procesul migrației forțate.
Este necesar de luat în calcul atât impactul migrației forțate asupra comunității de refugiați și
asupra membrilor acesteia luați individual,cât și factori care le conturează experiență. (Buzducea,
2010, pag 597)
Totodată, perspectiva țară de origine nu trebuie ignorată în analiza amplă a experienței de
migrație, aceasta presupunând conexiunile ,relația dintre cele două aspecte care contribuie la
delimitarea identitară a refugiatului. (idem)
Pierderea statutului pe care refugiatul îl avea în țara de origine, poate conduce la apariția
problemelor de adaptare, în unele cazuri poate fi traumatizantă, ne fiind obișnuiți cu situația în
cauza, de a primii ajutor, suport, îngrijire. Motiv pentru care este important de cunoscut de către
asistentul social etapele experienței refugiatului pentru a facilita procesul de integrare.
Prima etapă este cea de premigratie, care cuprinde factorii care au determinat migrația
forțată , caracterizată prin pierderea sau distrugerea locuinței, deprivare economică, teama de
persecuție, restricționarea mobilității intrateritoriale, violență fizică, traumă. Urmată de etapă de
migrație, părăsirea țării de origine, în condiții care le pot pune viață în pericol, separarea de o parte
a familiei și pierderea suportului familial. (Buzducea,2010, pag 598)
Modul în care aceștia au fost nevoiți să părăsească țară de origine, impactul cu care au trăit
experiență războiului, sau au fost martori al acte de violete grave poate avea repercusuini asupra
individului, aceste situații pot deveni traumatizante,iar un eveniment traumatic desemnează
amenințarea la adresa vieții și integrității fizice, dar și confruntarea acută cu violență și moartea,
indivizii trăiesc senzația de neputință, de lipsa puterii, de apărare, teroare .
Trauma este cauzată de stresorii severi, coplesitori pentru competențele de adaptare la
evenimente care constitie o amenințare la adresa funcționarii normale psihice sau fizice, precum
amenințările cu moartea sau rănirea gravă a propriei persoană sau a celorlalți. Esență,, traumei
psihologice este pierderea sentimentului existenței unui loc sigur, interior sau exterior, în care
persoană se poate retrage pentru a face față experiențelor emoționale amenințătoare, precum și
pierderea încrederii în caracterul ordonat și în continuitatea lumii în care trăim. ( Ruppert, 2012,
pag 85)

Stabilirea temporară, este cea de a treia etapă în care este determinat statutul de refugiat,
succedată de relocarea și repatrierea , relocarea presupune stabilirea într-o altă țară decât cea de
azil din cauza că țară de azil nu mai poate oferi protecție, repatrierea presupune restabilirea în țară
de origine.
Este vital de realizat faptul că procesul de integrare a refugiatului este unul de durată și
foarte complex, nu trebuie omis faptul că refugiatul a fost supus unor evenimente traumatice din
punct de vedere fizic și psihic, aceștia sunt supraviețuitorii pierdelor multiple, și-au pierdut
identitatea, familia, prietenii, locul de muncă, casa. Toate aceste pierderi sunt rezultatul unui
eveniment de viață încărcat de conatatii negative, așadar teamă asociată dezintegrării și
deorganizarii personalității este mult mai mare, se instalează durerea, depresia exprimată prin
tristețe, descurajare, lipsa de speranța, melancolie. ( Mitrofan, Buzducea, 2011, pag 25).
În aceași ordine de idei pentru a evita situațiile prezentate mai sus, s-a impus că principiu
central în asistență refugiaților, conceptul de empowerment, se pune accent pe utilizarea resurselor
individuale sau comunitare a refugiaților prin valorificarea sistemelor de cunoștințe, abilități,
interese sau valori, asigurarea accesului acestora la informații, servicii și resurse sociale.
Controlul exercitat de refugiați asupra programelor care le sunt adresate, participarea lor la
planificarea, implementarea, monotorizarea și evaluarea programelor de asistență care le sunt
adresate.
Echilibrarea rolurilor sociale asumate în virtutea apartenenței sexuale, prin mobilizarea
resurselor existente în cadrul comunității de refugiați în scopul identificării de mecanisme pentru
compensarea inegalităților dintre sexe, conștientizarea faptului că limitările de roluri sociale nu
derivă în mod natural din apartenența sexuală, ci sunt construite și cultivate social. (Buzducea,
2010, pag 645)
Așadar, refugiații așteaptă să primească protecție îmbrăcăminte, hrană și adăpost.
Așteaptă să fie înțeleși, iar nevoile lor ( fizice, emoționale, sociale, spirituale ) să fie satisfăcute.
Vor libertate, confidențialitate și intimitate . Consider că este de datoria țării gazde de a oferii toate
aceste lucruri, întrucât și noi, că oameni, dacă am fi fost în situația lor, am fi avut aceleași doleanțe.
 Bibliografie

1. Buzducea Doru, Asistenta sociala a grupurilor de

risc, 2010, Editura Polirom, Bucuresti
2. Franz Ruppert, Trauma, atasament,constelatii
familiar.Psihoterapia traumei, 2012, Editura Trei,
Bucuresti
3. Iolanda Mitrofan, Doru Buzducea, Consiliere si
terapie centrata pe trauma, 2011, Editura
Sper,Bucuresti