Expansionismul rusesc, criza din est

În statele din estul Europei a apărut o nouă percepție a securității. Rusia este privită ca o
amenințare... ca un lup ce este gata să muște din bucata de teritoriu național, numai să aibă
momentul potrivit. Țara care a avut cel mai mult de suferit din urma intervențiilor rusești este
Ucraina, cât de abil autoritățile rusești nu ar încerca să ascundă acest fapt, dovezile nu sunt deloc în
favoarea spuselor lor. Dombass, Donețk, Crimeea, aproximativ 65000 km2, teritorii pe care Ucraina
a avut să le piardă în urma intervenției rusești. Chiar dacă din aceste 2 regiuni și o insulă doar
Crimeea a ajuns să fie anexată de către Rusia, celelalte două și-au autoproclamat independența și
continuă să existe ca un stat nou sun denumirea de Novorosia sau RPD (Republica populară Donețk)
în evenimentele care s-au început în toamna anului 2014.1
Dar și alipirea acestor două regiuni la teritoriul rusesc nu este departe. Deja au început
protestele pentru integrarea RPD în Federația Rusă. Se repetă evenimentele din Crimeea, cetățenii
singuri de bună voie își exprimă dorința de a face parte din Rusia și nu dintr-un oare care alt stat din
lume.2
Uniunea Sovietică a murit, frica a rămas, restul țărilor nu sunt ferite de pericol și de
expansionismul rusesc. Dar și alipirea acestor două regiuni la teritoriul rusesc nu este departe.
În coastele Republicii Moldova stă armata a 14-a staționată pe teritoriul Transnistriei, zonă
autonomă autoproclamată din estul Republicii Moldova. Transnistria se bucură de tutela Moscovei,
prin ordinul căreia a și fost creată și divizată de Moldova după proclamarea independenței față de
Uniunea Sovietică în 1991. Și aici ne întâlnim cu negarea autorităților rusești a faptului implicării
lor în evenimentele petrecute pe Nistru în războiul cu Republica Moldova din 1993. Restul statelor
din estul Europei trăiesc într-o continuă spaimă și frică de o nouă invazie rusească. Un studiu de caz
arată că cetățenii statelor baltice și în ziua de azi au o frică enormă față de Kremlin și politica lor
externă.

Revoluția pro-europeană din Ucraina „EUROMAIDAN”

„Ucrainenii au învins un regim autocratic. Au optat pentru democraţie şi îşi doresc un stat de
drept. Dar noul început poate eşua din cauza oligarhilor din propria ţară şi din cauza Moscovei”
(@Bernd Johann). Totul s-a început în data de 21 noiembrie a anului 2014, cu revoluția ucraineană,

1 Valeriu Pașa, „Lupta Rusiei cu Vestul pentru influență în Europa de Est”, Expertforrum, accesat 14 mai, 2019,
https://expertforum.ro/lupta-rusiei-cu-vestul-pentru-influenta-in-europa-de-est/.
2 Andrei Poznyakov, „В Донецке прошли акции за присоединении к России”, Euronews, accesat 14 mai, 2019,
https://ru.euronews.com/2019/05/12/donetsk-anniversary-prorussian-demo.
numită și „EUROMAIDAN”, sau cum a fost denumită după evenimentele propriu zise „Revoluția
demnității”.
Protestele au început din cauza refuzului conducerii de la Kiev de a semna un acord cu
Uniunea Europeană și întărirea relațiilor cu Rusia, fapt ce a stârnit nemulțumirile mulțimii.
Intelectualitatea ucraineană a susținut protestele din centrul Kievului, exprimându-și nemulțumirea
în forma unei scrisori adresată președintelui pe atunci Victor Yanukovic. Legile anti-protest votate
pe ascuns în ianuarie au stârnit și mai mult nemulțumirile oamenilor. aceste legi au permis
exercitarea unor măsuri care încalcă orice drept al omului. Pe scurt despre aceste legi, poliția a
primit dreptul de a exercita orice măsură pentru stoparea sau înlăturarea protestelor, ajungând până
la omor în masă.3
În data de 20 februarie 2014 în scuarul din centrul Kievului au fost împușcați circa 50 de
protestanți anti-guvernamentali de către poliție, acest fapt a dus la prăbușirea guvernului pro-rus.
Însă totul nu s-a oprit aici, evenimentele anterioare au dat dovadă de implicarea mânii Moscovei și
anume a urmat declanșarea războiului din estul Ucrainei și anexarea insulei Crimeea.4

Războiul din Ucraina

După ce ex-președintele ucrainean Victor Yanukovici a fugit din țară și ucrainenii au votat o
conducere pro-europeană, ca prin minune ,să spunem, în câteva zone din estul Ucrainei unde
preponderent sunt vorbitorii de rusă, s-a escaladat un conflict armat cu participarea directă a
Moscovei prin trimiterea trupelor neoficiale între separatiștii rusofoni și armata națională a Ucrainei.
Deși Moscova declara în mod oficial că trimite doar ajutor umanitar pentru populația care suferă în
urma acestui război, implicarea nu poate rămâne în umbră. Occidentul a reacționat cu un șir de
sancțiuni impuse Rusiei dar care nu au fost în stare să schimbe situația pe termen lung. Dacă acum
relațiile între Rusia și Ucraina s-au ameliorat puțin, atunci era o catastrofă care necesita o rezolvare
a problemei cât mai repede, dar care era imposibil de exercitat. Pe plan economic, sancțiunile și
atitudinea preluată de statele Europene și SUA față de Rusia reprezentau un dezastru...Chiar dacă
conducerea de la Kremlin încearcă să se comporte trufaș în fața problemelor noi apărute, liderii
europeni au o altă viziune,”Nu văd nici o dezvoltare viitoare a industriei rusești în acest fel. De

3 „Украинские интеллектуалы поддержали Евромайдан”, BBC, accesat 15 mai, 2019,

https://www.bbc.com/russian/rolling_news/2014/01/140125_rn_ukraine_open_letter.
4 „Ukraine Maidan deaths: Who fired shots?”, BBC, accesat 15 mai, 2019, https://www.bbc.com/news/av/world-
europe-31435719/ukraine-maidan-deaths-who-fired-shots.
aceea nu înțeleg această decizie a lui Putin. Din punctul de vedere al dezvoltării viitoare, este un
dezastru.” (@ Lubomir Zaoralek, Czech Foreign Minister).5
Sancțiunile sunt eficiente, dar Ucraina nu va supraviețui fără ajutorul politic și economic
american în acest război. Bruxelles este acum interesat să păstreze Uniunea Europeană, nu să o
extindă, din aceste considerente Ucraina are de pierdut. Chiar dacă ajutorul Ucrainei ar fi mai puțin
costisitor și mai eficient decât ajutorul Greciei, aceasta înseamnă că vor lua asupra sa și o altă
problemă și anume cea a prezenței rusești în estul Ucrainei. Sunt multe cauze care stopează o
intervenție americană în Ucraina, dar acestea deja nu mai vizează tema dezbătută de noi. 6

Anexarea Crimeei

În februarie a anului 2014, Rusia face un nou pas în relațiile complicate cu Ucraina și anume
anexează o întreagă peninsulă. Totul s-a întâmplat prin libera exprimare a cetățenilor, care doar
acum, după 60 de ani în Ucraina s-au trezit că de fapt aparțin entității culturale rusești și că sunt ruși
de origine și nu Ucraineni, remarcând faptul că până în 1945 Crimeea era o republică socialistă
autonomă, iar în 1945 aceasta a fost transferată de către Nikita Hrusciov în Republica socialistă
sovietică Ucraineană. Vorbind cu alți termeni, expansionismul rusesc se poate observa cu ochiul
liber. Crimeea din timpul sovietic a fost un loc favorit al sovieticilor pentru odihnă și un important
punct turistic. Mai mult e și un obiect strategic militar de înaltă importanță din Marea Neagră. În
prezent ne-am trezit cu baze militare rusești pe tot teritoriul Crimeei care amenință până și România.
Crimeea a fost intens dezvoltată în ultimii ani de către Federația Rusă, după părerea multor analiști
doar pentru înșelătoarea aluzie că în Mâinile Moscovei se trăiește mai bine.

5 William James, „West has little chance of curbing Putin Ukraine intervention: Czech foreign minister ”, Reuters,
accesat 15 mai, 2019, https://www.reuters.com/article/us-ukraine-crisis-czech/west-has-little-chance-of-curbing-
putin-ukraine-intervention-czech-foreign-minister-idUSKBN0EA18B20140530.
6 Jakub Piasecki și Matt Olchawa, „Want to Save Ukraine? Forget Europe, Look to China”, TheDiplomat, accesat 15
mai, 2019, https://thediplomat.com/2015/07/want-to-save-ukraine-forget-europe-look-to-china/.