Sunteți pe pagina 1din 53

1.

Prescriptie extinctiva definire Prescriptia extinctiva reprezinta pierderea dreptului de a obtine o


hotarare judecatoreasca in temeiul careia sa se poata proceda la executarea silita a obligatiilor, in urma
neexecutarii actiunii in justitie in intervalul prevazut de lege.

Prescriptia pune capat valorificarii unui drept (pe cale de constrangere), dupa trecerea unei perioade de
timp. In consecinta, titularul dreptului nu mai poate actiona in justitie, iar cel care nu si-a indeplinit
obligatia isi consolideaza situatia.

Dupa implinirea termenului de prescriptie, titularul dreptului nu mai este ocrotit de lege, iar debitorul, desi
poate sa-si execute obligatia, nu mai poate fi constrans.

In concluzie, prescriptia extinctiva este modul de stingere a dreptului la actiune, prin neexecutarea
acestuia in termenul prevazut de lege.

Importanta prescriptiei extinctive consta in accelerarea solutionarii unor litigii intre partile unui raport
juridic, la executarea obligatiilor si restabilirea drepturilor, fiind un instrument important in asigurarea
stabilitatii raporturilor juridice. Ea inlatura si litigiile vechi, indoielnice, neglijate de-a lungul anilor, in care
dovada drepturilor devine tot mai anevoioasa din cauza disparitiei unor probe.

Prescriptia extinctiva indeplineste o functie de consolidare a raporturilor juridice si e inlaturare a


dificultatilor in administrarea probelor si o functie sanctionatorie.

2. Efectele prescriptiei extinctive

Prin actiunea prescriptiei extinctive se stinge dreptul la actiune in sens material. Potrivit art.1 din Decretul
nr.167/1958 “dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie”.

Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind
drepturile accesorii (art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958);

“In cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare
dintre aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita” (art.12 din Decretul nr.167/1958);

Dreptul la actiune, ca si actiunea, are un dublu sens: material si procesual.

Prin dreptul la actiune in sens material se intelege posibilitatea unei persoane de a realiza un drept
subiectiv impotriva paratului care l-a incalcat sau contestat obligand, cu ajutorul instantei judecatoresti, la
executarea obligatiei corelative.

Prin dreptul la actiune in sens procesual se intelege posibilitatea unei persoane de a sesiza organul
competent in vederea realizarii dreptului.

Cel ce se stinge este dreptul la actiune in sens material si nu cel in sens procesual, deoarece tocmai prin
sesizare se poate examina si controla daca este sau nu indeplinita prescriptia.

Prin efectul prescriptiei dreptul subiectiv si obligatia corelativa se transforma, devenind drepturi si obligatii
imperfecte, nemaifiind ocrotite de forta de constrangere a statului (art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958).

3. Domeniul de aplicare Domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive inseamna sfera drepturilor


subiective civile ale caror actiuni in justitie se sting ca urmare a neexecutarii in termenele de prescriptie.
Drepturile de creanta sunt supuse prescriptiei extinctive. Astfel, potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958:
“Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in
termenul stabilit de lege”.

Potrivit art. 22 din Decretul nr.167/1958 “Dispozitiile decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune
privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, servitute si superficie”, deci sunt excluse domeniul
prescriptiei extinctive, fiind imprescriptibile: actiunea in revendicare mobiliara bazata, pe proprietatea
publica, actiunea imobiliara (in principiu), actiunea de partaj, actiunea in granituire si actiunea negatorie.

Sunt supuse prescriptiei extinctive: actiunea in revendicare mobiliara bazata pe proprietatea privata,
actiunea in revendicare imobiliara prevazuta de art.498 Cod civil etc.

In principiu, drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile.

Ca exceptie, sunt prescriptibile: actiunea in nulitate relativa a casatoriei, actiunea in stabilirea paternitatii,
actiunea in anulabilitate a unui act juridic, actiunea in tagada paternitatii (art. 21, 55 si 60 din C. fam.).

4. Termenele de prescriptie extinctiva Termenele de prescriptie reprezinta intervalul de timp stabilit de


lege in care poate fi exercitat dreptul la actiune in sens material.

Pierderea termenului inseamna pierderea dreptului la actiune.

Termenele de prescriptie sunt stabilite prin lege, partile prin vointa lor neputand nici stabili, nici modifica
termenele legale.

Termenele de prescriptie sunt clasificate in termenele generale prevazute in normele generale, si


termenele speciale, prevazute in norme speciale.

a). In principiu, sunt doua termene generale de prescriptie.

Termenul general de 3 ani, aplicabil actiunilor personale care insotesc drepturile de creanta, prevazut in
art.3 al Decretului nr.167/1958, aplicabil tuturor actiunilor intemeiate de drepturi de creanta cu exceptia
cazurilor pentru care exista termene speciale de prescriptie.

Termenul general de 30 ani, aplicabil actiunilor reale care insotesc drepturile reale prescriptibile, prevazut
de art.1890 C. civ. Precizam ca termenul de 30 de ani este aplicabil actiunii in revendicare mobiliara
intemeiat pe proprietatea privata.

b). Principalele termene speciale de prescriptie aplicabile actiunilor personale, intemeiate de drepturi de
creanta sunt:

- 3 ani pentru dreptul la actiune privitor la sume de bani consemnate la banci (art. 23 din Decretul nr.
167/1958);

- 2 ani privitor la unele raporturi de asigurare (art. 3 alin.2 din decret);

- 6 luni, aplicabil actiunii in raspundere pentru vicii ascunse (art. 5 din decret);

- 6 luni, aplicabil actiunii de optiune succesorala (art.700 C. civ.);

- 1 an, aplicabil in actiunea de stabilire a paternitatii copilului din afara casatoriei (art.60 C. fam);
- 6 luni, pentru actiunea in anulare a casatoriei incheiate cu vicierea consimtamantului (art.21 alin.2 C.
fam.);

- 6 luni, aplicabil actiunii in tagada paternitatii copilului din casatorie (art.55 alin.1 C. fam.).

& 5. Inceputul termenului de prescriptie

Prescriptia incepe sa curga la data cand se naste dreptul la actiune. Dreptul la actiune se naste insa, in
mod diferit, in raport cu natura drepturilor sau a actelor ori a faptelor care le garanteaza. De exemplu,:

- prescriptia dreptului la actiune, in cazul drepturilor pute si simple, incepe sa curga de la nasterea
raportului juridic (art.7 din Decretul nr.167/1958);

- prescriptia dreptului la actiune, in cazul drepturilor afectate de termen suspensiv in conditie suspensiva,
incepe sa curga la data implinirii termenului ori realizarii conditiei (art.7 din decret);

- prescriptia dreptului la actiune, in cazul actiunii in raspunderea civila pentru pagube pricinuite prin fapte
ilicite, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe
autorul ei (art.8 din decret);

-prescriptia actiunii la optiune succesorala incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii (data
decesului) (art. 700 alin.1 C. civ.);

-prescriptia actiunii in stabilirea paternitatii incepe sa curga de la nasterea copilului (art. 60 C. fam.);

-prescriptia actiunii in tagada paternitatii incepe sa curga de la data cand tatal a cunoscut nasterea
copilului (art. 55 C. fam.).

& 6. Suspendarea si intreruperea prescriptiei executive

a). Suspendarea inseamna oprirea cursului prescriptiei pe timpul cat dureaza cauzele limitative prevazute
de lege , care il pun pe titularul dreptului in imposibilitatea de a actiona.

Cauzele de suspendare, prevazute de art.13 si 14 din Decretul nr.167/1958 sunt:

- cat timp creditorul este impiedicat de un caz de forta majora sa faca intrerupere;

- pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei aflate “pe picior de
razboi”;

- atata timp cat „socotelile nu au fost date si aprobate), prescriptia nu curge: intre parinti; tutori si cei care
sunt sub ocrotirea lor, intre cei care administreaza bunurile si cei ale caror bunuri nu au reprezentant
legal, intre reprezentantii si cei pe care ii reprezinta.

- impotriva celor lipsiti de capacitatea de exercitiu pana nu au reprezentant legal;

- impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-I incuviinteze actele;

- intre soti in timpul casatoriei.

Dupa incetarea suspendarii , prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte. Deci, pe
timpul cat dureaza cauzele de suspendare, curgerea prescriptiei este oprita.
b). Intreruperea consta in stergerea prescriptiei incepute inainte de ivirea unei cauze prevazute de lege ce
intrerupe prescriptia si inceperea unei noi prescriptii la incetarea altor cauze intreruptive.

Cauzele de intrerupere prevazute de art. 16 din Decretul nr.167/1958 sunt:

- prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie de catre debitor;

- prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare;

- printr-un act incepator de executare.

Cand instanta judecatoreasca sau arbitrara constata existenta unor motive temeinic justificate pentru care
termenul a fost depasit, poate sa dispuna judecarea actiunii ori sa incuviinteze executarea silita.

Repunerea in termen apare deci, ca un beneficiu acordat de lege titularului de drept care, din motive
temeinice, nu a putut introduce actiunea in justitie in termenul de prescriptie.

Regimul juridic al nulitatii absolute si nulitatii relative

Prin regim juridic al nulităţii înţelegem regulile cărora le este supusă nulitatea absolută sau, după caz,
nulitatea relativă.Aceste reguli se referă, în esenţă, la trei aspecte:

- cine poate invoca nulitatea;

- cât timp poate fi invocată nulitatea;

- dacă nulitatea poate să fie acoperită ori nu prin confirmare.

Regimul juridic al nulităţii absolute:

Enumerarea regulilor care guvernează regimul juridic al nulităţii absoluteîn cazul nulităţii absolute, regimul
juridic al acesteia se concretizează în următoarele reguli:

- nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes (părţile actului juridic, avânzii-cauză ai părţilor,
alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic, dar care ar justifica un interes propriu), de
instanţă din oficiu, de procuror, precum şi de alte organe prevăzute de lege;

- nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acţiune sau de excepţie, fiind, deci,
imprescriptibilă;

- în principiu, nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare (nici expresă şi nici tacită).

Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, de instanţă, de procuror sau de alte organe
prevăzute de lege.Această regulă îşi găseşte justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să
ocrotească un interes general, aşa încât trebuie să se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau
organe să invoce o asemenea nulitate a unui act juridic civil.Pentru instanţă, invocarea nulităţii absolute a
actului juridic dedus judecăţii este nu numai o posibilitate, ci chiar o obligaţie. în acest sens, noul cod
civil prevede că „instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută”.

Invocarea din oficiu de către instanţă a nulităţii absolute nu trebuie înţeleasă în sensul că instanţa ar
putea să se sesizeze din oficiu cu o acţiune în declararea nulităţii absolute a unui act juridic şi nici că
instanţa ar putea, în lipsa unei cereri exprese formulate într-un litigiu privind actul juridic încheiat cu
nesocotirea unei norme juridice care ocroteşte un interes general, să se pronunţe în dispozitivul hotărârii
asupra nulităţii (adică să declare nul actul juridic respectiv), deoarece s-ar încălca principiul
disponibilităţii.Atunci când se spune că instanţa poate să invoce din oficiu nulitatea absolută a unui act
juridic, trebuie avută în vedere ipoteza în care una dintre părţi declanşează un litigiu civil având ca obiect
executarea unui act juridic (în alte cuvinte, reclamantul solicită obligarea pârâtului la executarea prestaţiei
ce îi revine potrivit acelui act juridic, de exemplu, se cere ca pârâtul să fie obligat la predarea lucrului pe
care l-a vândut reclamantului) sau, mai larg, îşi întemeiază pretenţia împotriva pârâtului pe un anumit act
juridic, iar instanţa, constatând că actul juridic ce constituie fundamentul pretenţiei supuse judecăţii este
lovit de nulitate absolută, va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată (neîntemeiată), fără
însă a pronunţa şi nulitatea actului juridic respectiv (afară de cazul în care pârâtul, prin cerere
reconvenţională, a solicitat anularea).

Având în vedere condiţiile exercitării acţiunii civile (condiţia interesului), prin care se înţelege folosul
practic urmărit de cel care recurge la acţiunea civilă, cu menţiunea că, în principiu, interesul procesual
trebuie să fie personal), rezultă că nulitatea absolută nu poate să fie invocată de o persoană complet
străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie
în legătură cu cauza nulităţii absolute a actului juridic respectiv.

Deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes general, un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui
interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să
urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; în caz contrar, acţiunea va fi
respinsă ca lipsită de interes.

Numai în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, se recunoaşte legitimare (calitate) procesuală activă
unor organe sau persoane care nu ar justifica un interes propriu. în alte cuvinte, acordând unui cerc larg
de persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absolută a unui act juridic, legea le acordă acestor
persoane calitate procesuală activă, dar aceasta nu înseamnă că, în mod automat, ele ar justifica şi un
interes propriu, deoarece, în privinţa condiţiilor procesuale ale exercitării acţiunii civile, calitatea
procesuală nu se confundă cu interesul.

In cazul unei acţiuni în nulitatea absolută a unui contract exercitate de terţul care justifică un interes,
calitatea procesuală pasivă aparţine tuturor părţilor contractante, deci terţul trebuie să introducă acţiunea
în nulitate absolută împotriva tuturor părţilor contractante, iar nu numai împotriva uneia dintre acestea. Nu
putem admite că un contract ar putea să fie desfiinţat doar faţă de unul dintre contractanţi, dar să fie
valabil faţă de celălalt contractant (dacă s-ar accepta că acţiunea ar putea fi introdusă şi doar împotriva
uneia dintre părţi, contractantul nechemat în judecată ar putea invoca inopozabilitatea hotărârii),
deoarece efectele nulităţii trebuie să opereze erga omnes. în schimb, dacă reclamantul îşi
fundamentează pretenţia pe un contract faţă de care pârâtul este terţ (reclamantul dintr-o acţiune în
revendicare introdusă împotriva simplului posesor se prevalează de contractul prin care o altă persoană i-
a transmis dreptul de proprietate asupra bunului aflat în posesia pârâtului), pârâtul poate invoca nulitatea
absolută pe cale de excepţie fără a mai fi introdusă în proces cealaltă parte contractantă, având în vedere
că instanţa nu va pronunţa şi desfiinţarea contractului, ci doar va respinge pretenţia reclamantului. Dacă
însă pârâtul urmăreşte ca în dispozitivul hotărârii să se desfiinţeze contractul, atunci va trebui să
formuleze cerere reconvenţională, fiind vorba despre unul din rarele cazuri în care cererea
reconvenţională se introduce nu numai împotriva reclamantului, ci şi împotriva unui terţ faţă de procesul
respectiv.

Nulitatea absolută este imprescriptibilă.Regula imprescriptibilităţii nulităţii absolute a actului juridic este
prevăzută de noul Cod Civil, potrivit căruia, „dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate
fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie”. Aşadar, nulitatea absolută a actului
juridic nu este supusă prescripţiei extinctive, indiferent dacă se valorifică pe cale de acţiune sau pe cale
de excepţie.

Există o excepţie, potrivit căruia, „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate,
dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi” Nulitatea
absolută, în principiu, nu poate fi acoperită prin confirmare. (actul juridic lovit de nulitate absolută nu este
susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege).

Această a treia regulă a regimului juridic al nulităţii absolute este consecinţa primelor două (care ar fi
practic anihilate dacă s-ar putea renunţa valabil la dreptul de a invoca nulitatea absolută) şi se explică
prin caracterul general al interesului ocrotit de norma juridică a cărei încălcare atrage nulitatea absolută.
Mai mult, nulitatea absolută putând fi invocată de un cerc larg de persoane sau organe, ar fi greu sau
chiar imposibil (de exemplu, în cazul reprezentantului Ministerului Public, adică al procurorului) ca toţi cei
care au un asemenea drept să renunţe la el prin confirmarea actului nul absolut.

Confirmarea expresă ori tacită a nulităţii absolute fiind, în principiu, inadmisibilă, rezultă că un eventual
act de confirmare ar fi şi el lovit de nulitate absolută.

Inadmisibilitatea confirmării actului juridic lovit de nulitate absolută nu trebuie confundată cu refacerea
actului juridic nul absolut, refacere care este admisibilă şi valabilă, în măsura în care sunt respectate
dispoziţiile legale privitoare la condiţiile de validitate, inclusiv cele nesocotite la încheierea primului act
juridic. în cazul unei refaceri a actului juridic, primul act rămâne lovit de nulitate absolută, iar actul refăcut
este un nou act juridic, care îşi va produce efectele de la data încheierii sale, iar nu de la data când a fost
întocmit primul act.
Regimul juridic al nulităţii relative:

în cazul nulităţii relative, regimul juridic al acesteia se concretizează în următoarele reguli:

- nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana ocrotită prin norma juridică încălcată
în momentul încheierii actului juridic, deci de cel al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului
juridic;

- nulitatea relativă trebuie invocată, pe cale de acţiune, în termenul de prescripţie extinctivă, fiind deci
prescriptibilă pe cale de acţiune, însă este imprescriptibilă pe cale de excepţie;

- nulitatea relativă poate fi confirmată, expres sau tacit, de partea interesată (sau de succesorii în drepturi
ai acesteia).

Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana interesată.Noul cod civil dispune că
„nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală
încălcată”. Spre exemplu, s-a decis că, în cazul unui contract de vânzare încheiat sub imperiul dolului
exercitat de cumpărătoare, soţul vânzătoarei nu poate cere anularea contractului în contradictoriu cu
cumpărătoarea.

Această regulă se justifică prin aceea că nulitatea relativă este menită să ocrotească un interes individual
(particular). Deşi regula este formulată restrictiv, totuşi, posibilitatea de a invoca nulitatea relativă a unui
act juridic aparţine unui cerc mai larg de persoane. Astfel, nulitatea relativă poate fi invocată:

- de cel al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic (de exemplu, de victima violenţei, de
titularul dreptului de preempţiune în măsura în care încălcarea acestui drept atrage nulitatea relativă
etc.). De regulă, persoana interesată să invoce nulitatea relativă este una dintre părţile actului juridic.
Interesul de a invoca nulitatea relativă a unui legat pentru vicierea consimţământului testatorului aparţine
moştenitorilor legali, care, prin ipoteză, nu sunt părţi în actul juridic a cărui nulitate o invocă. Acţiunea în
anularea actului juridic pentru încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea de exerciţiu poate fi
invocată şi de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru
incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicţie judecătorească;

- de reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu, care, de altfel este cel care încheie actul
juridic pentru incapabil, aşa încât, cu atât mai mult, trebuie să aibă dreptul de a invoca nulitatea menită să
îl ocrotească pe cel aflat sub protecţia sa;

- de ocrotitorului legal al minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Ocrotitorul legal sau


reprezentantul legal poate să invoce anulabilitatea nu numai pentru încheierea actului juridic cu
încălcarea regulilor referitoare la capacitatea de exerciţiu, ci pentru orice cauză de nulitate relativă.
Această soluţie se fundamentează pe o interpretare extensivă şi teleologică. Dacă prescripţia extinctivă
curge de la data când reprezentantul legal sau ocrotitorul legal cunoaşte cauza de anulare, înseamnă,
implicit, că acesta o poate şi invoca, fiindcă altfel nu s-ar mai atinge scopul legii de a asigura o protecţie
reală celui cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar, pe de altă parte, cerinţa cunoaşterii de către
reprezentantul legal sau ocrotitorul legal a cauzei de nulitate relativă ar fi în mare măsură inutilă dacă
acesta nu ar putea solicita anularea;

- de succesorii părţii ocrotite prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic, cu excepţia
acţiunilor intuitu personae-,

- de creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice, afară de cazul în care ar fi vorba de
drepturi sau acţiuni strict personale;

- de procuror, în condiţiile prevăzute de noul cod penal, precum şi atunci când actul juridic s-a încheiat
fără autorizarea instanţei de tutelă, deşi o asemenea autorizare era necesară, potrivit legii;

Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanţa judecătorească în schimb, dacă este cazul,
notarul public trebuie să invoce motivul de nulitate relativă, dacă are cunoştinţă de existenţa acestuia, şi
să refuze autentificarea actului, iar aceasta indiferent dacă părţile solicită încheierea actului juridic în
forma ad validitatem cerută de lege sau autentificarea unui act juridic deja încheiat şi pentru care legea
nu pretinde forma autentică. In cazul anulării sau constatării nulităţii contractului încheiat în formă
autentică pentru o cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea
prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile
răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Nulitatea relativă este prescriptibilă pe cale de acţiune şi imprescriptibilă pe cale de excepţie (nulitatea
relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege).

Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare expresă ori tacită.Actul juridic anulabil este susceptibil
de confirmare. Confirmarea poate să fie expresă sau tacită.

Pentru a fi valabil, actul de confirmare expresă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- să provină de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea relativă şi să fie făcut în deplină cunoştinţă de cauză,
adică numai cunoscând cauza de nulitate şi, în caz de violenţă, numai după încetarea acesteia;
- viciul care afecta actul juridic anulabil (cauza de nulitate relativă) să fi încetat în momentul confirmării (în
caz contrar, însuşi actul de confirmare este anulabil) şi să fie întrunite, la momentul confirmării, toate
celelalte condiţii de validitate. Nu se poate renunţa la dreptul de a invoca nulitatea relativă prin chiar actul
juridic anulabil. Confirmarea poate să intervină numai ulterior încheierii actului juridic afectat de o cauză
de nulitate relativă, neputând îmbrăca forma unei clauze inserate în acesta;

- să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune despre motivul acţiunii în anulare,
precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeiază acea acţiune.

Confirmarea tacită rezultă din fapte care nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de acoperire a nulităţii
relative. Astfel, executarea voluntară a unui act juridic lovit de nulitate relativă reprezintă o confirmare
tacită (este, însă, necesar ca persoana respectivă să fi cunoscut cauza de nulitate relativă şi să fi
executat actul în cunoştinţă de cauză).

Persoana care poate invoca nulitatea poate să fie pusă în întârziere printr-o notificare prin care partea
interesată să îi solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare, în termen de
6 luni de la notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea contractului.

Dacă fiecare dintre părţi poate invoca nulitatea contractului sau mai multe părţi o pot invoca împotriva
alteia, confirmarea făcută de una dintre acestea nu împiedică invocarea nulităţii de către celelalte părţi.

Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin doi sau violenţă nu implică, prin
ea însăşi, renunţarea la dreptul de a cere daune-interese.

Confirmarea nulităţii relative nu trebuie confundată cu ratificarea, aceasta din urmă fiind actul prin care o
persoană devine parte în actul juridic încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii necesare pentru a
încheia actul respectiv.Confirmarea nu se confundă nici cu refacerea actului, deoarece în cazul acesteia
ia naştere un nou act juridic, care îşi produce efectele din acel moment, pe când confirmarea operează
retroactiv.

Regimul juridic al nulitatii absolute si nulitatii relative

Prin regim juridic al nulităţii înţelegem regulile cărora le este supusă nulitatea absolută sau, după caz,
nulitatea relativă.Aceste reguli se referă, în esenţă, la trei aspecte:

- cine poate invoca nulitatea;

- cât timp poate fi invocată nulitatea;

- dacă nulitatea poate să fie acoperită ori nu prin confirmare.

Regimul juridic al nulităţii absolute:

Enumerarea regulilor care guvernează regimul juridic al nulităţii absoluteîn cazul nulităţii absolute, regimul
juridic al acesteia se concretizează în următoarele reguli:

- nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes (părţile actului juridic, avânzii-cauză ai părţilor,
alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic, dar care ar justifica un interes propriu), de
instanţă din oficiu, de procuror, precum şi de alte organe prevăzute de lege;
- nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acţiune sau de excepţie, fiind, deci,
imprescriptibilă;

- în principiu, nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare (nici expresă şi nici tacită).

Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, de instanţă, de procuror sau de alte organe
prevăzute de lege.Această regulă îşi găseşte justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să
ocrotească un interes general, aşa încât trebuie să se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau
organe să invoce o asemenea nulitate a unui act juridic civil.Pentru instanţă, invocarea nulităţii absolute a
actului juridic dedus judecăţii este nu numai o posibilitate, ci chiar o obligaţie. în acest sens, noul cod
civil prevede că „instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută”.

Invocarea din oficiu de către instanţă a nulităţii absolute nu trebuie înţeleasă în sensul că instanţa ar
putea să se sesizeze din oficiu cu o acţiune în declararea nulităţii absolute a unui act juridic şi nici că
instanţa ar putea, în lipsa unei cereri exprese formulate într-un litigiu privind actul juridic încheiat cu
nesocotirea unei norme juridice care ocroteşte un interes general, să se pronunţe în dispozitivul hotărârii
asupra nulităţii (adică să declare nul actul juridic respectiv), deoarece s-ar încălca principiul
disponibilităţii.Atunci când se spune că instanţa poate să invoce din oficiu nulitatea absolută a unui act
juridic, trebuie avută în vedere ipoteza în care una dintre părţi declanşează un litigiu civil având ca obiect
executarea unui act juridic (în alte cuvinte, reclamantul solicită obligarea pârâtului la executarea prestaţiei
ce îi revine potrivit acelui act juridic, de exemplu, se cere ca pârâtul să fie obligat la predarea lucrului pe
care l-a vândut reclamantului) sau, mai larg, îşi întemeiază pretenţia împotriva pârâtului pe un anumit act
juridic, iar instanţa, constatând că actul juridic ce constituie fundamentul pretenţiei supuse judecăţii este
lovit de nulitate absolută, va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată (neîntemeiată), fără
însă a pronunţa şi nulitatea actului juridic respectiv (afară de cazul în care pârâtul, prin cerere
reconvenţională, a solicitat anularea).

Având în vedere condiţiile exercitării acţiunii civile (condiţia interesului), prin care se înţelege folosul
practic urmărit de cel care recurge la acţiunea civilă, cu menţiunea că, în principiu, interesul procesual
trebuie să fie personal), rezultă că nulitatea absolută nu poate să fie invocată de o persoană complet
străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie
în legătură cu cauza nulităţii absolute a actului juridic respectiv.

Deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes general, un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui
interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să
urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; în caz contrar, acţiunea va fi
respinsă ca lipsită de interes.

Numai în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, se recunoaşte legitimare (calitate) procesuală activă
unor organe sau persoane care nu ar justifica un interes propriu. în alte cuvinte, acordând unui cerc larg
de persoane posibilitatea de a invoca nulitatea absolută a unui act juridic, legea le acordă acestor
persoane calitate procesuală activă, dar aceasta nu înseamnă că, în mod automat, ele ar justifica şi un
interes propriu, deoarece, în privinţa condiţiilor procesuale ale exercitării acţiunii civile, calitatea
procesuală nu se confundă cu interesul.

In cazul unei acţiuni în nulitatea absolută a unui contract exercitate de terţul care justifică un interes,
calitatea procesuală pasivă aparţine tuturor părţilor contractante, deci terţul trebuie să introducă acţiunea
în nulitate absolută împotriva tuturor părţilor contractante, iar nu numai împotriva uneia dintre acestea. Nu
putem admite că un contract ar putea să fie desfiinţat doar faţă de unul dintre contractanţi, dar să fie
valabil faţă de celălalt contractant (dacă s-ar accepta că acţiunea ar putea fi introdusă şi doar împotriva
uneia dintre părţi, contractantul nechemat în judecată ar putea invoca inopozabilitatea hotărârii),
deoarece efectele nulităţii trebuie să opereze erga omnes. în schimb, dacă reclamantul îşi
fundamentează pretenţia pe un contract faţă de care pârâtul este terţ (reclamantul dintr-o acţiune în
revendicare introdusă împotriva simplului posesor se prevalează de contractul prin care o altă persoană i-
a transmis dreptul de proprietate asupra bunului aflat în posesia pârâtului), pârâtul poate invoca nulitatea
absolută pe cale de excepţie fără a mai fi introdusă în proces cealaltă parte contractantă, având în vedere
că instanţa nu va pronunţa şi desfiinţarea contractului, ci doar va respinge pretenţia reclamantului. Dacă
însă pârâtul urmăreşte ca în dispozitivul hotărârii să se desfiinţeze contractul, atunci va trebui să
formuleze cerere reconvenţională, fiind vorba despre unul din rarele cazuri în care cererea
reconvenţională se introduce nu numai împotriva reclamantului, ci şi împotriva unui terţ faţă de procesul
respectiv.

Nulitatea absolută este imprescriptibilă.Regula imprescriptibilităţii nulităţii absolute a actului juridic este
prevăzută de noul Cod Civil, potrivit căruia, „dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate
fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie”. Aşadar, nulitatea absolută a actului
juridic nu este supusă prescripţiei extinctive, indiferent dacă se valorifică pe cale de acţiune sau pe cale
de excepţie.

Există o excepţie, potrivit căruia, „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate,
dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi” Nulitatea
absolută, în principiu, nu poate fi acoperită prin confirmare. (actul juridic lovit de nulitate absolută nu este
susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege).

Această a treia regulă a regimului juridic al nulităţii absolute este consecinţa primelor două (care ar fi
practic anihilate dacă s-ar putea renunţa valabil la dreptul de a invoca nulitatea absolută) şi se explică
prin caracterul general al interesului ocrotit de norma juridică a cărei încălcare atrage nulitatea absolută.
Mai mult, nulitatea absolută putând fi invocată de un cerc larg de persoane sau organe, ar fi greu sau
chiar imposibil (de exemplu, în cazul reprezentantului Ministerului Public, adică al procurorului) ca toţi cei
care au un asemenea drept să renunţe la el prin confirmarea actului nul absolut.

Confirmarea expresă ori tacită a nulităţii absolute fiind, în principiu, inadmisibilă, rezultă că un eventual
act de confirmare ar fi şi el lovit de nulitate absolută.

Inadmisibilitatea confirmării actului juridic lovit de nulitate absolută nu trebuie confundată cu refacerea
actului juridic nul absolut, refacere care este admisibilă şi valabilă, în măsura în care sunt respectate
dispoziţiile legale privitoare la condiţiile de validitate, inclusiv cele nesocotite la încheierea primului act
juridic. în cazul unei refaceri a actului juridic, primul act rămâne lovit de nulitate absolută, iar actul refăcut
este un nou act juridic, care îşi va produce efectele de la data încheierii sale, iar nu de la data când a fost
întocmit primul act.

Regimul juridic al nulităţii relative:

în cazul nulităţii relative, regimul juridic al acesteia se concretizează în următoarele reguli:

- nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana ocrotită prin norma juridică încălcată
în momentul încheierii actului juridic, deci de cel al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului
juridic;

- nulitatea relativă trebuie invocată, pe cale de acţiune, în termenul de prescripţie extinctivă, fiind deci
prescriptibilă pe cale de acţiune, însă este imprescriptibilă pe cale de excepţie;
- nulitatea relativă poate fi confirmată, expres sau tacit, de partea interesată (sau de succesorii în drepturi
ai acesteia).

Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana interesată.Noul cod civil dispune că
„nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală
încălcată”. Spre exemplu, s-a decis că, în cazul unui contract de vânzare încheiat sub imperiul dolului
exercitat de cumpărătoare, soţul vânzătoarei nu poate cere anularea contractului în contradictoriu cu
cumpărătoarea.

Această regulă se justifică prin aceea că nulitatea relativă este menită să ocrotească un interes individual
(particular). Deşi regula este formulată restrictiv, totuşi, posibilitatea de a invoca nulitatea relativă a unui
act juridic aparţine unui cerc mai larg de persoane. Astfel, nulitatea relativă poate fi invocată:

- de cel al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic (de exemplu, de victima violenţei, de
titularul dreptului de preempţiune în măsura în care încălcarea acestui drept atrage nulitatea relativă
etc.). De regulă, persoana interesată să invoce nulitatea relativă este una dintre părţile actului juridic.
Interesul de a invoca nulitatea relativă a unui legat pentru vicierea consimţământului testatorului aparţine
moştenitorilor legali, care, prin ipoteză, nu sunt părţi în actul juridic a cărui nulitate o invocă. Acţiunea în
anularea actului juridic pentru încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea de exerciţiu poate fi
invocată şi de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru
incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicţie judecătorească;

- de reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu, care, de altfel este cel care încheie actul
juridic pentru incapabil, aşa încât, cu atât mai mult, trebuie să aibă dreptul de a invoca nulitatea menită să
îl ocrotească pe cel aflat sub protecţia sa;

- de ocrotitorului legal al minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Ocrotitorul legal sau


reprezentantul legal poate să invoce anulabilitatea nu numai pentru încheierea actului juridic cu
încălcarea regulilor referitoare la capacitatea de exerciţiu, ci pentru orice cauză de nulitate relativă.
Această soluţie se fundamentează pe o interpretare extensivă şi teleologică. Dacă prescripţia extinctivă
curge de la data când reprezentantul legal sau ocrotitorul legal cunoaşte cauza de anulare, înseamnă,
implicit, că acesta o poate şi invoca, fiindcă altfel nu s-ar mai atinge scopul legii de a asigura o protecţie
reală celui cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar, pe de altă parte, cerinţa cunoaşterii de către
reprezentantul legal sau ocrotitorul legal a cauzei de nulitate relativă ar fi în mare măsură inutilă dacă
acesta nu ar putea solicita anularea;

- de succesorii părţii ocrotite prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic, cu excepţia
acţiunilor intuitu personae-,

- de creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice, afară de cazul în care ar fi vorba de
drepturi sau acţiuni strict personale;

- de procuror, în condiţiile prevăzute de noul cod penal, precum şi atunci când actul juridic s-a încheiat
fără autorizarea instanţei de tutelă, deşi o asemenea autorizare era necesară, potrivit legii;

Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanţa judecătorească în schimb, dacă este cazul,
notarul public trebuie să invoce motivul de nulitate relativă, dacă are cunoştinţă de existenţa acestuia, şi
să refuze autentificarea actului, iar aceasta indiferent dacă părţile solicită încheierea actului juridic în
forma ad validitatem cerută de lege sau autentificarea unui act juridic deja încheiat şi pentru care legea
nu pretinde forma autentică. In cazul anulării sau constatării nulităţii contractului încheiat în formă
autentică pentru o cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea
prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile
răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Nulitatea relativă este prescriptibilă pe cale de acţiune şi imprescriptibilă pe cale de excepţie (nulitatea
relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege).

Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare expresă ori tacită.Actul juridic anulabil este susceptibil
de confirmare. Confirmarea poate să fie expresă sau tacită.

Pentru a fi valabil, actul de confirmare expresă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- să provină de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea relativă şi să fie făcut în deplină cunoştinţă de cauză,
adică numai cunoscând cauza de nulitate şi, în caz de violenţă, numai după încetarea acesteia;

- viciul care afecta actul juridic anulabil (cauza de nulitate relativă) să fi încetat în momentul confirmării (în
caz contrar, însuşi actul de confirmare este anulabil) şi să fie întrunite, la momentul confirmării, toate
celelalte condiţii de validitate. Nu se poate renunţa la dreptul de a invoca nulitatea relativă prin chiar actul
juridic anulabil. Confirmarea poate să intervină numai ulterior încheierii actului juridic afectat de o cauză
de nulitate relativă, neputând îmbrăca forma unei clauze inserate în acesta;

- să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune despre motivul acţiunii în anulare,
precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeiază acea acţiune.

Confirmarea tacită rezultă din fapte care nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de acoperire a nulităţii
relative. Astfel, executarea voluntară a unui act juridic lovit de nulitate relativă reprezintă o confirmare
tacită (este, însă, necesar ca persoana respectivă să fi cunoscut cauza de nulitate relativă şi să fi
executat actul în cunoştinţă de cauză).

Persoana care poate invoca nulitatea poate să fie pusă în întârziere printr-o notificare prin care partea
interesată să îi solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare, în termen de
6 luni de la notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea contractului.

Dacă fiecare dintre părţi poate invoca nulitatea contractului sau mai multe părţi o pot invoca împotriva
alteia, confirmarea făcută de una dintre acestea nu împiedică invocarea nulităţii de către celelalte părţi.

Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin doi sau violenţă nu implică, prin
ea însăşi, renunţarea la dreptul de a cere daune-interese.

Confirmarea nulităţii relative nu trebuie confundată cu ratificarea, aceasta din urmă fiind actul prin care o
persoană devine parte în actul juridic încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii necesare pentru a
încheia actul respectiv.Confirmarea nu se confundă nici cu refacerea actului, deoarece în cazul acesteia
ia naştere un nou act juridic, care îşi produce efectele din acel moment, pe când confirmarea operează
retroactiv.

5.2. Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive 5.2.1. Definitie si criterii de determinare

A. Definitie

Prin domeniul prescriptiei extinctive se întelege sfera drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub
incidenta acestei institutii.
A determina "domeniul prescriptiei extinctive" înseamna a stabili drepturile subiective civile prescriptibile
extinctiv si deci, de a deosebi fata de cele imprescriptibile extinctiv[6].

Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive poate fi desprins cu usurinta chiar din regula cu caracter de
generalitate, consacrata din Decretul nr. 167 / 1958, art. 1

B. Criterii de determinare a domeniului prescriptiei extinctive

Criteriile de determinare a domeniului prescriptiei extinctive vizeaza numai drepturile subiective civile ale
caror actiuni sunt prescriptibile extinctiv.

În functie de natura drepturilor civile subiective, distingem:

- domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale (este necesara distinctia între
domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor de creanta, domeniul prescriptiei extinctive în
categoria drepturilor reale accesorii si domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor reale
principale;

-domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale.

În functie de actul normativ care reglementeaza prescriptia, distingem:

- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Decretul nr. 167 / 1958;

- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Codul Civil;

- domeniul prescriptiei extinctive rezultat din aplicarea altor acte normative (ex. Codul familiei, Legea nr.
31 / 1990 etc. ).

5.2.2. Prescriptia extinctiva în cadrul drepturilor patrimoniale 5.2.2.1. Precizari prealabile

Drepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se releva în comparatie cu cele personal
nepatrimoniale prin continutul lor economic sau au o valoare economica.

Drepturile civile subiective cu caracter patrimonial se clasifica în doua mari categorii:

1. Drepturi reale 2. Drepturi de creanta

Sub aspectul care ne intereseaza este de mentionat ca în caz de nevoie, protectia juridica a drepturilor
civile subiective cu caracter patrimonial este asigurata prin actiunile civile corespunzatoare:

- actiunile reale pentru drepturile reale;

- actiunile de creanta pentru drepturile de creanta.

5.2.2.2. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta

În categoria drepturilor la actiune având un obiect patrimonial prescriptibil din punct de vedere extinctiv se
încadreaza cu pretentii deduse judecatii continutului raporturilor juridice civile formate din drepturi de
creanta si obligatiile corelative.

Drept urmare, actiunile de creanta sunt supuse regulilor generale si de principiu înscrise în art. 1 din
Decretul nr. 167 / 1958 "sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv".
Având în vedere ca drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, rezulta ca si actiunile de creanta
necesare pentru valorificarea lor sunt nelimitate. Asadar, pentru promovarea cu succes în fata instantelor
judecatoresti a actiunilor de creanta trebuie respectata conditia de timp. Retinem ca în practica judiciara
sau facut numeroase aplicatii a principiului înscris în Decretul nr. 167 / 1958, precizându-se astfel
diferitele actiuni civile care se încadreaza în categoria actiunilor privind apararea unor drepturi de creanta
supuse unor drepturi de prescriptie extinctiva.

Astfel, au fost considerate prescriptibile urmatoarele:

- actiunea pentru plata contravalorii fructelor percepute fara drept;

- actiunea în rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere;

- actiunea revocatorie sau pauliana provocata de creditorii chirografari (art. 974 Cod Civil);

- actiunea oblica sau subrogatorie (art. 974 Cod Civil).

Trebuie sa retinem ca prescriptie dreptului la actiune se rasfrânge si asupra drepturilor accesorii.


Aplicabilitatea acestui principiu este statornicita prin art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167 / 1958: "odata cu
stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile
accesorii (ex. în practica judiciara o aplicare a acestui principiu o gasim în privinta platii unor dobânzi). O
ultima precizare se impune a fi facuta în legatura cu dreptul la actiune care se refera la valorificarea pe
cale judiciara a continutului raporturilor juridice civile formate din dreptul subiectiv si obligatia sa corelativa
cu prestatie succesiva. În aceasta privinta, prin art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede ca: "în cazul
când un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste
prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita".

Textul enuntat reprezinta o regula de principiu.

De la principiul prescriptibilitatii drepturilor de creanta sunt urmatoarele exceptii:

- actiunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni (art. 4 alin. 1 din legea nr.
66 / 1996 privind neorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din România în societate bancara
pa actiuni.

Potrivit acestui articol, "sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe
instrumente de economisire, precum si dobânzile si câstigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de
stat. Acestea se restituie la cererea titularului sau a reprezentantilor legali ai acestora. Drepturile de
creanta asupra sumelor, dobânzilor si câstigurilor sunt imprescriptibile".

- actiunea având ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime în asigurarile facultative de persoane,
mai precis, drepturile asiguratilor asupra sumelor ce rezulta din rezerva de prime care se constituie la
asigurarile de persoane pentru obligatii de plata în viitor, conform art. 40 din Legea nr. 136 / 1995 privind
asigurarile si reasigurarile din România. 5.2.2.3. Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii

Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 care prevede ca " Dispozitiilor
Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz,
abitatiune, servitute si superficie" reiese

ca drepturile reale succesorii sunt supuse prescriptiei extinctive potrivit dispozitiilor Decretului nr. 167 /
1958.
5.2.2.4. Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale

Drepturile reale sunt drepturile civile subiective în virtutea carora titularii lor pot sa-si exercite atributele
asupra unui lucru determinat mobil sau imobil în mod direct si nemijlocit, fara interventia unei alte
persoane.

În ceea ce priveste drepturile reale subiective sub aspectul posibilitatii apararii lor pe cale judiciara,
trebuie avute în vedere dispozitiile art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "dispozitiile Decretului
de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, drepturile de uzufruct, uz,
abitatiune, servitute si superficie". Având în vedere ca toate aceste drepturi, daca sunt încalcate sau
nerecunoscute, urmeaza a fi aparate pe calea unei actiuni în revendicare, vom conchide ca aceasta
actiune este imprescriptibila din punct de vedere extinctiv.

Dintre actiunile reale imprescriptibile extinctiv, enumeram:

- actiunea în revendicare imobiliara întemeiata pe dreptul de proprietate privata (cu exceptia situatiei
în care este paralizata prin invocarea uzucapiunii); - actiunea în revendicare mobiliara sau imobiliara
întemeiata pe dreptul de proprietate publica; - actiunea de partaj; - actiunea confesorie în scopul
apararii unui drept de superficie etc.

Regula mentionata (imprescriptibilitatea) comporta însa si unele exceptii, în consecinta actiunile reale
prescriptibile sunt urmatoarele:

- actiunea în revendicare mobiliara, întemeiata pe dreptul de proprietate privata; - actiunea în


revendicare imobiliara, în situatiile prevazute de art. 498 Cod Civil (avulsiunea) si art. 520 Codul de
procedura civila privind revendicarea imobilului adjudecat în carul procedurii de urmarire silita imobiliara; -
actiunea confesorie, prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct (art. 557 Cod Civil), a dreptului
de uz sau abitatie (art. 565 Cod Civil) si a dreptului de superficie (art. 639 Cod Civil).

5.2.3. Prescriptia extinctiva în cadrul drepturilor nepatrimoniale 5.2.3.1. Precizari prealabile

Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi civile subiective al caror continut nu poate fi
exprimat valoric, în sume de bani, aceasta pe motiv ca aceste drepturi sunt strâns legate de existenta si
atributele persoanelor fizice si servesc la individualizarea lor.

Potrivit art. 54 alin. 2 din Decretul nr. 31 / 1954 se recunoaste posibilitatea apararii acestor drepturi în
cazul încalcarii sau nesocotirii lor, fara a se fixa o limita de timp în care cei interesati sa se adreseze
instantelor judecatoresti. Retinem, în concluzie, ca apararea pe cale judiciara a acestor drepturi nu este
limitata în timp si, deci, este consacrata imprescriptibilitatea dreptului la actiune în privinta apararii pe cale
judiciara a drepturilor civile subiective.

5.2.3.2. Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale

Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale reprezinta regula de drept potrivit careia
protectia drepturilor nepatrimoniale pe calea actiunii în justitie nu este limitata în timp, putându-se obtine
oricând.

Acest principiu nu este consacrat în terminis, dar este necunoscut în doctrina si în practica.
Imprescriptibilitatea dreptului la actiune în cazul drepturilor personale nepatrimoniale îsi gaseste
justificarea în primul rând prin faptul ca aceste drepturi sunt legate strâns de persoana umana ca subiect
de drept si, ca atare, nu pot fi negate sau lipsite de aparare fara a nega sau lipsi de aparare pe însasi
titularul lor.

În al doilea rând, aceste drepturi sunt perpetue si prin urmare netransmisibile ceea ce impune în mod
necesar ca ele sa fie aparate oricând ca durata în timp pentru a le asigura în acest fel finalitatea pentru
care prin lege sunt necunoscute titularilor lor.

În al treilea rând, se poate vorbi si de o justificare legala formulata si dedusa pe baza interpretarii per a
contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954.

Constituie exceptii de la regula imprescriptibilitatii dreptului la actiune atunci când are ca obiect un drept
personal nepatrimonial urmatoarele actiuni:

- actiunea în declararea nulitatii relative reglementata de art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958; -
actiunea în nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 Codul familiei); - actiunea în tagada paternitatii (art.
55 alin. 1 Codul familiei);

- actiunea în cercetarea si stabilirea paternitatii (art. 60 alin. 1 Codul familiei);

Este de observat ca încalcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter nepatrimonial
pot genera sau pot da nastere unor consecinte cu caracter patrimonial. Având în vedere obiectul lor,
actiunile în repararea unui asemenea prejudiciu sunt prescriptibile (ex. plata remuneratiei dreptului de
autor, desi acest drept este nepatrimonial, este supusa prescriptiei de drept comun).

5.2.4. Unele probleme speciale privind domeniul prescriptiei extinctive

A. Situatii juridice în care se ridica problema prescriptibilitatii

Pentru o buna întelegere a problemei prescriptibilitatii este necesara explicarea anumitor situatii care în
practica au primit solutii diferite.

Aceste situatii sunt urmatoarele:

- valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei;

- actiunea în constatare;

- actiunile mixte;

- dualitatea de actiuni;

- actiunea în repararea unei daune morale;

- actiunea în restituirea prestatiilor executate în baza unui act juridic civil anulat;

- actiunea în protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate;

- actiunile în materie de carte funciara;

- actiunile privind un drept secundar;

- unele actiuni în materie succesorala.


B. Solutii adoptate în rezolvarea problemei prescriptibilitatii

1. Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei

Din definitie rezulta ca dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta, în limitele normelor juridice
civile de a recurge, atunci când dreptul subiectiv este nesocotit sau încalcat, la forta coercitiva a statului.

Valorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obtinut atât pe calea actiunii, cât si pe calea exceptiei.
Exceptia care se ridica în cursul dezbaterilor unui proces sunt exceptiile de procedura si exceptii de fond,
acestea din urma fiind cele care trebuie avute în vedere pentru a desemna apararea de fond.

În ceea ce priveste prescriptibilitatea apararii dreptului civil pe calea exceptiei s-au formulat mai multe
opinii.

Într-o prima opinie, larg raspândita în doctrina, se considera ca apararea dreptului civil pe cale de
exceptie este imprescriptibila, aceasta bazandu-se pe regula de drept conform careia que temporalia sunt
ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum (ceea ce e prescriptibil pe cale de actiune este imprescriptibil
pe cale de exceptie).

Într-o alta[7] opinie se considera ca este necesar a se face distinctie între exceptiile imprescriptibile (prin
care se valorifica un simplu mijloc de aparare) si exceptiile prescriptibile (cele prin care se valorifica un
drept ce ar putea fi ocrotit pe cale de actiune).

În sistemul Decretului nr. 167 / 1958, solutia care se impune datorita caracterului imperativ de ordine
publica al normelor care reglementeaza prescriptia dreptului la actiune, este aceea a necesitatii de a
distinge urmatoarele situatii[8]:

- daca dreptul subiectiv civil putea valorificat, aparat pe calea actiunii, iar aceasta actiune este potrivit legii
prescriptibila, rezulta ca si exceptia trebuie sa fie prescriptibila în aceleasi conditii ca si actiunea, solutia
bazându-se atât pe necesitatea de a opri posibilitatea eludarii normelor imperative, privind caracterul
prescriptibil al actiunii, cât si pe un argument de analogie: ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse
debet;

- daca actiunea este imprescriptibila, atunci si ocrotirea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este
imprescriptibila.

2. Actiunea în constatare

Conform art. 111 din Codul de procedura civila este actiune în constatare acea actiune în justitie prin care
reclamantul solicita instantei sa constate

existenta unui drept subiectiv al sau fata de pârât sau, dupa caz, inexistenta unui drept subiectiv al
pârâtului împotriva sa.

Atât în doctrina, cât si în jurisprudenta a fost adoptata solutia imprescriptibilitatii actiunii în constatare.

Dintre actiunile în constatare imprescriptibile extinctiv, mentionam: actiunea în constatarea nulitatii


absolute a unui act juridic civil, actiunea în declararea simulatiei etc.

3. Actiunile mixte
Sunt actiuni mixte acele actiuni care au caracteristici de actiuni reale, personale ori în constatare,
prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea lor fiind determinata separat pentru fiecare caz, în functie de
calificarea data actiunii dupa scopul urmarit la intentarea ei (ex. plata unei creante).

4. Dualitatea de actiuni

Dualitatea de actiuni este acea situatie în care titularul dreptului subiectiv îsi poate proteja dreptul sau prin
doua actiuni:

1.o actiune bazata pe un contract civil (ex contractu), supusa prescriptiei extinctive;

2.o actiune reala, în revendicarea bunului, supusa prescriptiei de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod Civil.

Între dualitatea de actiuni si actiunile mixte prin care se solicita predarea bunului ce a format obiectul
derivat al unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale exista urmatoarele deosebiri[9]:

 în cazul dualitatii de actiuni nu este vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale,
deci dreptul real si dreptul de creanta nu au aceeasi cauza generatoare, ci izvorul dreptului real preexista
izvorului dreptului de creanta;  în cazul actiunii mixte este suficienta dovedirea actului juridic
respectiv, în vreme ce, în cazul dualitatii de actiuni, daca a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii
personale, admiterea actiunii reale este conditionata de dovedirea dreptului de proprietate.  în cazul
actiunii mixte, fiind vorba nu de doua actiuni, ci de o singura actiune, pretentia constând în predarea
lucrului se fundamenteaza pe însusi actul juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, iar prescriptia
extinctiva se va raporta

numai la dreptul real, iar în cazul dualitatii de actiuni, daca pretentia în restituire este fundamentata pe
contractul de depozit, comodat, locatiune etc., cererea va fi respinsa ca prescrisa, daca prin raportare la
dreptul de creanta, ar fi împlinit termenul de prescriptie extinctiva la data exercitarii actiunii personale,
urmarind ca deponentul, comodantul, locatarul etc. sa introduca o noua actiune în justitie pe un alt
fundament, adica o actiune reala. 5. Actiunea în repararea unei daune morale

Dauna morala poate fi reparata atât patrimonial cât si nepatrimonial.

Decretul nr. 31 / 1954, prin art. 54 - 56 dispune ca repararea nepatrimoniala a unei daune morale este
imprescriptibila extinctiv.

Nu acelasi lucru se poate spune si despre actiunea în repararea patrimoniala a unei daune morale,
aceasta fiind o actiune în justitie prin care se valorifica un drept de creanta, o actiune patrimoniala si
personala si care este prescriptibila extinctiv.

6. Actiunea în restituirea prestatiilor exercitate în baza unui act juridic civil anulat

Actiunea în nulitate (prescriptibila sau imprescriptibila, dupa cum este vorba despre nulitate relativa sau
nulitate absoluta) nu se confunda cu actiunea în restituirea totala sau partiala a obligatiilor efectuate în
baza unui act civil anulat, aceasta din urma fiind prescriptibila, fiind considerata o actiune bazata pe
îmbogatirea fara just temei.

7. Actiunea în protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate

Este o asemenea actiune, actiunea în revendicare întemeiata pe "dreptul de administrare directa".


Anterior revolutiei din 1989, partile acestei actiuni erau organizatii socialiste de stat însa, începând cu
anul 1990, "dreptul de administrare directa", devenind "drept de folosinta", al unui organ sau institutii de
stat asupra bunurilor ce se afla în proprietatea statului.

În stabilirea prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii unei asemenea actiuni, se iau în considerare


dispozitiile art. 1884 din Codul Civil, potrivit carora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din
natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase
afara din comert".

8. Actiunile în materie de carte funciara

În aceasta materie sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 7 / 1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara.

Astfel, conform art. 37 alin. 1 din legea mentionata, "actiunea în rectificare, sub rezerva prescriptiei
dreptului patrimonial la actiunea de fond, va fi imprescriptibila". Din coroborarea acestui articol, cu
dispozitiile art. 1890 din Codul Civil se va aplica principiul accesorium sequitur principale.

Conform art. 37 alin. 2 din Legea nr. 7 / 1996 "Fata de tertele persoane care au dobândit cu buna credinta
un drept real prin donatie sau legat, actiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani,
socotiti din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu exceptia cazului în care dreptul material la
actiunea de fond nu s-a prescris mai înainte". Prin urmare, actiunea în rectificare împotriva tertilor
dobânditori de buna credinta este prescriptibila în termen de 10 ani de la data înregistrarii cererii prin care
tertul solicita înscrierea dreptului sau în cartea funciara.

Daca tertul dobânditor de buna credinta a dobândit dreptul real cu titlu oneros, termenul de prescriptie a
actiunii în rectificare este de 3 ani de la data înregistrarii cererii prin care tertul a solicitat înscrierea
dreptului sau în cartea funciara, conform art. 38 din aceeasi lege.

Potrivit art. 37 si art. 55 alin. 2 din legea mentionata, actiunea în rectificarea erorilor materiale cuprinse în
cartea funciara este imprescriptibila sau prescriptibila extinctiv, de la caz la caz.

9. Actiunile privind un drept secundar

Drepturile secundare au fost definite în doctrina ca fiind "prerogative ce constau în puterea de a da


nastere prin act de formatie unilaterala unui efect juridic si interesele altei persoane, precum dreptul de
alegere în cazul unei obligatii, dreptul de denuntare unilaterala a unui contract".

Aceste actiuni sunt imprescriptibile extinctiv.

10. Unele actiuni în materie succesorala

Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul Civil "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6
luni socotit de la data deschiderii succesiunii", prin urmare, dreptul de optiune succesorala este supus
prescriptiei extinctive.

Potrivit dispozitiilor art. 728 din Codul Civil ". un cocrede poate cere oricând împarteala succesiunii, chiar
când ar exista conventii sau prohibitii contrarii",

actiunea privind iesirea din indiviziunea succesorala fiind astfel imprescriptibila extinctiv.

De asemenea, este imprescriptibila extinctiv actiunea în constatarea masei succesorale, a calitatii de


mostenitor sau a actelor succesorale, fiind o actiune în constatare, însa în ceea ce priveste actiunea
privind raportul donatiilor, aceasta având un caracter personal si patrimonial, poate fi introdusa în
termenul de iesire din indiviziunea succesorala.

În ceea ce priveste actiunea prin care se cere executarea legatului cu titlu particular, trebuie sa deosebim,
dupa cum urmeaza:

- daca legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanta sau bunuri de gen, actiunea având astfel
caracter patrimonial si personal, aceasta este supusa regulilor de drept comun referitoare la prescriptia
extinctiva;

- daca legatul cu titlu particular are ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun
individual determinat, fiind vorba astfel despre o actiune reala, urmeaza a fi aplicate regulile ce
guverneaza actiunea în revendicare sau, dupa caz, actiunea confesorie.

Daca este lovita de o cauza de nulitate relativa, actiunea în declararea nulitatii legatului este prescriptibila
extinctiv în termenul general de prescriptie, de 3 ani de zile, iar daca este lovita de o cauza de nulitate
absoluta, aceasta actiune este imprescriptibila extinctiv.

e asemenea, este supusa termenului de prescriptie extinctiva de 3 ani de zile, actiunea în revocarea
legatului pentru neexecutarea sarcinii, aceasta fiind o actiune patrimoniala si personala.

5.3. Termenele de prescriptie extinctiva 5.3.1. Definitie si clasificare

A. Definitia termenelor de prescriptie extinctiva

Termenele de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune reprezinta intervalele de timp stabilite de lege
înauntrul carora trebuie sesizate instantele judecatoresti competente sub sanctiunea pierderii în întregul
ei a posibilitatii de a mai putea obtine protectie judiciara a drepturilor civile încalcate sau nerecunoscute.

B. Clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva

Un prim criteriu de clasificare si cel mai important se refera la sfera de aplicare. Potrivit acestui criteriu,
termenele de prescriptie a dreptului la actiune se împart în: termene generale si termene speciale de
prescriptie extinctiva.

Normele care stabilesc un termen general reprezinta norma generala, iar normele care stabilesc termene
speciale, reprezinta norme speciale, corelatia dintre aceste norme fiind cârmuita de legile generalio
specialibus non derogant si specialio generalibus derogant.

Cel de-al doilea criteriu de clasificare are în vedere izvorul normativ al termenelor, fiind vorba astfel
despre: termene instituite de Decretul nr. 167 / 1958 si termene instituite în alte izvoare de drept civil
(Codul Civil, Codul familiei, legile nr. 31 / 1990 si nr. 11 / 1991).

Ultimul criteriu de clasificare este cel al marimii sau întinderii lor, astfel termenele speciale se împart în:
termene mai mari decât termenul general, termene egale cu termenul general; termene mai mici decât
termenul general de prescriptie extinctiva.

5.3.2. Termenele generale de prescriptie extinctiva 5.3.2.1. Precizari prealabile

Termenele generale de prescriptie sunt acele termene care se aplica în practica atunci când nu îsi
gaseste aplicatie un termen special de prescriptie extinctiva într-un anume caz dat.
Doctrina si jurisprudenta califica un termen ca fiind general, interpretul tinând seama de modul de
consacrare, de redactarea textului legal pe care îl consacra.

Aceasta s-a întâmplat cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "Termenul prescriptiei este
de 3 ani, iar raporturile dintre organizatiile socialiste de 18 luni".

Ţinându-se seama de solutia de principiu adoptata în privinta normelor din materia prescriptiei extinctive
care privesc exclusiv raporturile "dintre organizatiile socialiste" - în sensul neaplicarii lor, deoarece ubi
cessat ratio legis, ibi cessat lex (unde înceteaza motivatia legii, înceteaza legea însasi); conceptul juridic
de "termen general de prescriptie extinctive" trebuie reexaminat, regândit si reformulat.

În primul rând nu mai trebuie luat în considerare termenul de 18 luni, prevazut de art. 3 alin. 1, dupa
disparitia raporturilor "dintre organizatiile

socialiste", în raporturilor ulterioare fiind aplicabil termenul general de prescriptie, aplicabil si altor
raporturi de acelasi fel, facându-se abstractie de calitatea subiectelor raportului juridic civil, adica
termenul de 3 ani.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare în precizarea termenelor generale de prescriptie extinctiva
consta în solutiile adoptate în ce priveste domeniul prescriptiei extinctive:

- în principiu, drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, exceptiile de la acest principiu fiind
cazuri în care se aplica fie un termen special de prescriptie (ex. cele prevazute de Codul familiei), fie
termenul general de prescriptie (de 3 ani);

- în principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv; este necesara distinctia între actiunile
personale care însotesc drepturile de creanta si care sunt supuse dispozitiile din acest act normativ si
actiunile reale, care însotesc drepturi reale principale (proprietati, uz, uzufruct, abitatie, superficie,
servitute), actiune care sunt supuse prescriptiei reglementata de Codul Civil.

5.3.2.2. Termenul general de prescriptie de 3 ani, aplicabil actiunilor personale care însotesc drepturi
subiective civile de creanta

Art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie termenul de prescriptie extinctiva cu caracter general,
aplicabil raporturilor juridice obligationale. Potrivit acestui articol, "termenul prescriptiei este de 3 ani (.)".

Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica ori de câte ori nu exista termene speciale de
prescriptie extinctiva. Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica si la pretentiile patrimoniale
care însotesc o actiune care este sau nu prescriptibila extinctiv (ex. actiunea în nulitate, actiunea în
rezolutiune sau reziliere etc.). prin analogie, acest termen general de prescriptie extinctiva este aplicabil si
actiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv pentru care nu este stabilit prin lege un termen special de
prescriptie extinctiva, însa nu poate fi extins si la actiunile sale, deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din
Decretul nr. 167 / 1958, generalitatea termenului de 3 ani nu se extinde si la actiunile reale care intra sub
incidenta Codului Civil.

Termenul reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prezinta urmatoarele caracteristici:

- în comparatie cu termenele de prescriptie anterioare, prevazute de Codul Civil este mult mai scurt;

- termenul general de prescriptie se aplica ori de câte ori legea nu prevede un terme special.
Având în vedere cele subliniate, putem concluziona ca termenul general constituie regula, iar termenele
speciale, exceptia.

5.3.2.3. Termenul general de prescriptie de 30 de ani, aplicabil actiunilor reale care însotesc drepturile
reale principale prescriptibile extinctiv

Deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958, "Dispozitiilor Decretului de fata nu se
aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si
superficie", rezulta ca pentru drepturile reale principale prescriptibile extinctiv, termenul general de
prescriptie extinctiva este cel instituit de art. 1890 din Codul Civil, care dispune ca "toate actiunile, atât
reale cât si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen
de prescriptie se vor descrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a
produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua-credinta."

Acest text se aplica actiunilor reale ori de câte ori nu exista un termen special de prescriptie extinctiva.

Caracterul general al termenului prevazut în art. 1890 din Codul Civil rezulta si din dispozitiile art. 1894
Cod Civil, potrivit carora "Regulile prescriptiei relative la alte obiecte decât cele cuprinse în acest titlu si
care sunt expuse la locurile respective din acest codice exclud aplicarea dispozitiilor acestui titlu în toate
cazurile când sunt contrarii lor".

Continutul real al generalitatii termenului de prescriptie de 30 de ani prevazut de art. 1890 din Codul civil,
se obtine prin scoaterea din totalul actiunilor reale a:

1. actiunilor reale imprescriptibile extinctiv;

2. actiunilor reale supuse unor termene speciale de prescriptie[10];

În concluzie, acest termen se aplica:

- actiunii în revendicare mobiliara, întemeiata pe dreptul de proprietate privata;

- actiunii confesorii (cu exceptia situatiei în care prin aceasta se apara dreptul de superficie).

5.3.3. Termenele speciale de prescriptie extinctiva

5.3.3.1. Precizari prealabile

Termenele speciale de prescriptie a dreptului la actiune sunt termene care deroga de la reglementarea de
principiu înscrisa în art. 3 alin. 1din Decretul nr. 167 / 1958 si se disting prin particularitatea de a fi aplicate
numai în cazurile expres prevazute de lege.

Aceste termene speciale de prescriptie extinctiva sunt reglementate atât în Decretul nr. 167 / 1958. cât si
în alte acte normative.

5.3.3.2. Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale

Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale sunt prevazute în Codul familiei:

- termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii în anulabilitatea casatoriei, prevazut de art.
21 alin. 2: "Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamânt a fost viciat,
în termen de 6 luni de la încetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei";
- termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni aplicabil actiunii în tagada paternitatii copilului din casatorie,
stabilit de art. 55 alin. 1: " Actiunea în tagada paternitatii se prescrie în termen de 6 luni de când tatal a
cunoscut nasterea copilului";

- termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, aplicabil actiunii în stabilirea paternitatii copilului din afara
casatoriei, prevazut de art. 60 alin. 1: "Actiunea în stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei poate
fi pornita în termen de un an de la nasterea copilului".

5.3.3.3. Termene speciale aplicabile actiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanta

Exista situatii care au determinat instituirea unor termene speciale de prescriptie a dreptului la actiune
chiar prin Decretul nr. 167 / 1958. În toate aceste cazuri, respectarea acestor termene se impune a fi
facuta dupa dovedirea aspectului sau motivului care a determinat reglementarea lor. Aceste termene
sunt:

a) termenul de prescriptie extinctiva de 2 ani, aplicabil pentru unele raporturi contractuale de asigurare
de bunuri, prevazut de art. 3 alin. 2, astfel: "Prin derogare de la dispozitiile alineatului precedent, în
raporturile ce izvorasc din asigurarile de persoane, termenul de prescriptie este de 2 ani, în afara acelor

raporturi ce izvorasc din asigurarile de persoane în care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen
sau prin amortizare ."; b) termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii pentru daunele
rezultate din vicii ascunse fara viclenie, prevazut de art. 5: "Dreptul la actiune privitor la viciile ascunse ale
unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni în
cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie". Analiza acestui text, având în vedere conditia impusa
ca viciile sa nu fi fost ascunse cu viclenie, impune aplicarea sa în mod restrictiv, în caz contrar fiind
aplicabil termenul de prescriptie de drept comun (3 ani); c) termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani,
aplicabil unor sume aflate "în depozit", prevazut de art. 23 alin. 1: "Dreptul la actiunea privitoare la suma
de bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economie sau la orice alte organizatii de
stat, pe seama statului ori a organizatiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de la data consemnarii
sau depunerii".

În alineatele 2 si 3 ale aceluiasi articol sunt stabilite cazurile când nu se aplica acest termen de 3 ani,
astfel:

1.termenul este de 1 an, când eliberarea sumelor este conditionata de un act al organului judecatoresc
sau al altui organ de stat;

2.termenele de prescriptie pentru sumele constituite drept garantie, pe baza normelor legale sau a
clauzelor contractuale, sunt cele stabilite în reglementarile speciale privind constituirea de garantii.

d) termenul de prescriptie extinctiva de 60 de zile, prevazut de art. 24: "Dreptul la actiune privitoare la
sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolele care nu au mai avut loc se prescrie în
termen de 60 de zile de la data când trebuia sa aiba loc spectacolul".

În Codul Civil sunt stabilite urmatoarele termene speciale de prescriptie extinctiva:

a. termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil dreptului de optiune succesorala, prevazut de art.
700 alin. 1: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data
deschiderii succesiunii";
b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut în art. 1334: "Actiunea vânzatorului pentru
complinirea pretului si a cumparatorului, pentru scaderea pretului sau pentru stricarea contractului se
prescriu printr-un an din ziua contractului";

c. termenul de prescriptie extinctiva 6 luni, stabilit de art. 1903, astfel: "Actiunea medicilor, a chirurgilor si
a apotecarilor pentru vizite, operatii si medicamente; a negustorilor pentru marfurile ce vând la particularii
care nu sunt negustori (negutatori); a directorilor de pensionate, pentru pretul pensiunii scolarilor si altor
maistri, pentru pretul uceniciei; a servitorilor care se tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor; se prescriu
printr-un".

Termene speciale de prescriptie extinctiva se regasesc si în alte acte normative (unele termene
interesând alte ramuri de drept), astfel:

a. termenul de prescriptie extinctiva de 30 de zile, prevazut de art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului
administrativ nr. 29 / 1990: "În cazul în care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia
data reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei".

b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut de art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penala
pentru actiunea în repararea pagubei, în cazul condamnarii sau luarii unei masuri preventive pe nedrept,
acest termen fiind socotit de la data ramânerii definitive a hotarârii de achitare sau de la data ordonantei
de scoatere de sub urmarire penala;

c. termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 67 alin. 5 din legea nr. 31 / 1990, pentru
restituirea dividendelor platite cu încalcarea prevederilor legale;

c. termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 63 din Ordonanta Guvernului, nr. 42 /
1997 privind navigatia civila, pentru plata de daune, cheltuieli sau retributii datorate pentru asistenta sau
salvarea navei sau încarcaturii: d. termenul de prescriptie extinctiva de 15 luni, prevazut de art. 46 alin.
5 din legea nr. 10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv pentru actele
juridice de înstrainare având ca obiect imobile preluate fara titlu valabil; e. termenul de prescriptie
extinctiva de 6 luni , pentru trimiterile postale interne si de un an pentru trimiterile internationale, pentru
actiunea în raspunderea furnizorului de servicii postale, prevazute de art. 41 alin. 1 din Ordonanta
Guvernului nr. 31 / 2002 privind serviciile postale, aprobata prin legea nr. 642 / 2002 etc. 5.3.3.4. Termene
speciale aplicabile unor actiuni reale

Aceasta categorie de termene cuprinde:

a) termenul de prescriptie extinctiva de un an, prevazut de art. 498 din Codul Civil (în caz de avulsiune);

b) termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 520 din Codul de procedura civila, în cazul
revendicarii imobilului adjudecat în cadrul urmaririi silite imobiliare sau al pretinderii unui dezmembramânt
al dreptului de proprietate având ca obiect acest imobil (aceasta, în ipoteza în care executarea silita a
avut ca obiect un imobil care, în realitate nu era proprietatea debitorului urmarit, iar ulterior apare o terta
persoana (adevaratul proprietar) care revendica acest imobil de la adjudecator); c) termenul de
prescriptie extinctiva de un an, prevazut de art. 674 din Codul de procedura civila, în cazul actiunilor
posesorii; d) termenul de prescriptie extinctiva de 30 de ani, prevazut de art. 840 din Codul Civil,
aplicabil actiunii în restituirea bunului care a format obiectul unei donatii revocate (de drept) pentru
survenienta de copil, astfel "Prescriptia actiunii de revocare se împlineste dupa 30 de ani de la nasterea
fiului". 5.4. Începutul prescriptiei extinctive 5.4.1. Regula generala privind începutul prescriptiei extinctive

A. Consacrarea legislativa a regulii generale


În ceea ce priveste nasterea dreptului la actiune si respectiv a începerii cursului prescriptiei extinctive
care poate sa duca la stingerea lui, regula generala o gasim înscrisa în art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 /
1958. potrivit acestui articol, "prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul de actiune sau
dreptul de a cere executarea silita."

Regula prevazuta în art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 îsi gaseste aplicatie practica roi de câte ori
nu se aplica o regula speciala, prevazuta pentru un caz particular.

B. Justificarea regulii generale

Aceasta regula este specifica si i se aplica numai în categoriile raporturilor juridice civile cu subiecte
pasive nedeterminate; este cazul raporturilor juridice civile în continutul carora se includ drepturile reale si
celelalte drepturi patrimoniale absolute (ex. dreptul de autor) în care titularii lor sunt si apar ca persoane
determinate, iar persoanele obligate, ca fiind nedeterminate.

În cazul acestor drepturi pâna în momentul încalcarii sau nesocotirii nu apare necesitatea apararii lor pe
cale judiciara, aceasta pentru ca persoana obligata nu este înca individualizata. În ipoteza în care dreptul
subiectiv este încalcat sau nerecunoscut, raportul juridic civil se concretizeaza si în ceea priveste si
subiectul pasiv. Ca urmare, totodata în favoarea titularului se naste dreptul la actiune pentru a-si valorifice
pe cale judiciara dreptul sau încalcat sau nerecunoscut.

5.4.2. Reguli speciale privind începutul prescriptiei extinctive

A. Ipoteze pentru care sunt instituite reguli speciale

Acestea sunt urmarea regulii generale, în sensul ca se precizeaza data când se naste dreptul la actiune
supus prescriptiei extinctive, în diferite situatii si ipoteze. Adaugam la aceasta precizare si faptul ca, de
data aceasta, ne aflam în prezenta unor raporturi juridice civile a caror subiecte, cu unele exceptii, sunt
determinate, în consecinta, încalcarea dreptului civil subiectiv nu poate fi pusa decât pe seama
persoanelor obligate chiar de la data nasterii raportului juridic.

Prin urmare, putem vorbi despre urmatoarele ipoteze:

1.Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu;

2.Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva;

3.Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate;

4.Ipoteza actiunii în anulabilitate;

5.Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei;

6.Alte situatii speciale.

B. Continutul regulilor speciale privind începutul

prescriptiei extinctive

1. Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu;

În aceasta situatie, dreptul nu este afectat de modalitati (când nu exista termen sau conditie
suspensiva sau când obligatia urmeaza sa se execute la cererea creditorului).
Aceasta regula este înscrisa în art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "În obligatiile care
urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si în acelea al caror termen de executare nu este
stabilit, prescriptia începe sa curga de la nasterii raportului de drept".

Pentru o buna întelegere a domeniului de aplicare a acestei reguli speciale trebuie avute în vedere
urmatoarele[11]:

1) prin expresia "în obligatiile ce urmeaza sa se execute la cererea creditorului" trebuie sa se înteleaga
atât situatia - regula în care nu exista termen sau conditie, suspensive, care sa afecteze dreptul subiectiv
civil si obligatia corelativa, cât si situatiile în care exista un termen suspensiv, dar este în favoarea
creditorului (putând renunta la beneficiul lui, cum este cazul deponentului) sau exista o conditie care este
rezolutorie (stiut fiind capura est sed sub conditione resolvitur);

2) prin expresia "în obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit" se întelege situatia obligatiilor
în care termenul lipseste cu desavârsire.

2. Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva

Aceasta regula speciala se refera la acele situatii în care dreptul subiectiv civil este "afectat de
modalitati", acestea fiind, aici, termenul suspensiv si conditia suspensiva.

Potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958, "Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau termen
suspensiv, prescriptia începe sa curga de la data când s-a împlinit conditia sau a expirat termenul".

Aceasta regula este consacrata si în Codul Civil, prin art. 1885 alin. 1, conform caruia: "Prescriptia unei
creante conditionate sau cu termen nu poate începe decât din momentul când s-a împlinit conditia sau a
expirat termenul".

3. Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate

În cazul în care raspunderea civila are la baza savârsirea unei fapte cauzatoare de prejudicii, precum si în
cazurile asimilate (îmbogatirea fara justa cauza), prescriptia începe sa curga de la data când pagubitul a
cunoscut sau trebuia(ori putea) sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.

Aceasta regula speciala este consacrata în art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia
"Prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita începe sa curga de la data
când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atât paguba, cât si pe cel care raspunde de ea."
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede: "Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si în
cazul îmbogatirii fara just temei."

De asemenea, art. 12 din Legea nr. 29 / 1990 privind contenciosul administrativ stabileste ca "În cazul în
care cel vatamat a cerut anularea actului administrativ, fara a cere în acelasi timp si despagubiri,
întinderea pagubei

nefiindu-i cunoscuta la data judecarii actiunii în anulare, termenul de prescriptie pentru cererea de
despagubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca întinderea pagubei."

Prin aceasta regula, instituita de art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, se face referire atât la
raspunderea civila delictuala, cât si la raspunderea civila contractuala[12], (în cazul în care neexecutarea
sau executarea necorespunzatoare a obligatiei contractuale constituie un delict civil, se admite ca, în
principiu, va fi angajata raspunderea civila contractuala, iar nu raspunderea civila delictuala). Cu conditia
sa nu fie incidenta o alta regula.
Dupa cum este prevazut expres în lege, aceasta regula se aplica si în ceea ce priveste începutul
prescriptiei extinctive în cazul actiunii izvorâte din îmbogatirea fara just temei, termenul de prescriptie
începând sa curga de la data când cel care a fost saracit a luat la cunostinta atât de faptul producerii, cât
si de cel care s-a îmbogatit în dauna sa.

4) Ipoteza actiunii în anulabilitate

Aceasta regula este prevazuta în art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia "Prescriptia dreptului la
actiune în anularea unui act juridic pentru violenta începe sa curga de la data când aceasta a încetat. În
caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescriptia începe sa curga de la data când
cel îndreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i încuviinteze actele, a
cunoscut cauza anularii, însa cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului".

Aceasta regula nu este aplicabila în cazul cererii de anulare a casatoriei pentru eroare sau viclenie,
deoarece aceasta se face în termen de 6 luni "de la încetarea violentei sau de la descoperirea erorii sau
vicleniei", de catre persoana a carui consimtamânt a fost viciat, conform dispozitiilor art. 21 din Codul
familiei. De asemenea, aceasta regula nu se aplica în cazul cererii de anulare a unui legat, deoarece
prescriptia începe sa curga de la data deschiderii succesiunii.

Legea distinge situatia în care cauza de anulare este violenta, de cea în care anulabilitatea actului se
datoreaza celorlalte cauze (eroare, dol, leziune, incapacitate, nesocotirea altor dispozitii legale ce
ocrotesc interese personale)[13].

În cazul violentei, prescriptia extinctiva începe sa curga din momentul în care a încetat acest viciu de
consimtamânt (moment obiectiv).

În ceea ce priveste celelalte cauze de nulitate, în începutul cursului prescriptiei extinctive se disting doua
momente:

a) un moment subiectiv, care se aplica ori de câte ori cunoasterea cauzei de anulabilitate a avut loc în
intervalul de timp cuprins între momentul încheierii actului juridic si momentul în care se împlinesc 18 luni
de la încheierea actului;

b) un moment obiectiv, care se aplica de la data împlinirii a 18 luni calculate de la încheierea actului
juridic numai daca, în acest interval de 18 luni, nu a fost cunoscuta cauza de anulabilitate de cel sau cei
îndreptatiti sa ceara anularea.

În sistemul Legii nr. 10 / 2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de cauza de nulitate (absoluta sau relativa), termenul de
prescriptie extinctiva (un an) a început sa curga de la data intrarii în vigoare a acestei legi (14 februarie
2001).

5) Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei

Aceasta regula speciala este prevazuta în dispozitiile art. 11 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit carora:
"Prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari
executate începe sa curga de la data descoperirii viciilor, însa, cel mai târziu de la împlinirea unui an de la
predarea lucrului sau lucrarii.

Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii începe sa curga de la data descoperirii viciilor, însa cel
mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.
Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garantie, legale sau
conventionale".

Aceasta regula priveste acele vicii care nu pot fi descoperite prin mijloace obisnuite cu ocazia predarii sau
receptiei, nu însa si dreptul la actiune privind viciile aparente - cele care pot fi depistate fara nici o
dificultate la predare sau receptie.

Potrivit art. 1352 din Codul Civil, aceasta regula speciala se aplica doar în privinta viciilor ascunse de
lucrului transmis, lucrarii executate sau constructii, vicii care sunt de natura sa împiedice folosirea lucrului,
lucrarii sau constructiei potrivit destinatiei lor sau sa fie de natura a diminua considerabil folosirea
acestora.

Regulile privind începutul prescriptiei pentru viciile lucrului, lucrarii sau constructiei prezinta caracteristica
stabilirii - alternativa a doua momente de la care poate începe sa curga prescriptia:

1) un moment subiectiv, constând "în data descoperirii viciilor";

2) un moment obiectiv, constând în data expirarii termenelor de garantie, de un an, pentru lucru ori
lucrare si de 3 ani pentru constructie[14].

În cazul constructiilor aflate sub incidenta Legii nr. 10 / 1995 privind calitatea în constructii, prin art. 29 se
stabilesc doua termene speciale de garantie:

a) un termen determinat, de 10 ani de la receptia lucrarii pentru viciile ascunse obisnuite;

b) un termen nedeterminat, pe toata durata de existenta a constructiei pentru viciile structurii de


rezistenta.

6) Alte situatii speciale

1) Art. 23 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie o regula în ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune
asupra sumelor de bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economic pe seama
statului ori a institutiilor de stat, pentru care termenul de prescriptie începe sa curga de la data
consemnarii ori depunerii.

2) Regula speciala prevazuta de art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958, reglementeaza prescriptia dreptului la
actiune privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolelor ce nu au mai
avut loc, prescriptia care începe sa curga de la data când urma sa aiba loc spectacolul.

3) Articolul 674 din Codul de procedura civila reglementeaza prescriptia dreptului la actiunea posesorie,
care începe sa curga de la data primului act de tulburare a posesiei.

4) Articolul 700 alin. 1 din Codul Civil prevede prescriptia dreptului de optiune succesorala care începe sa
curga de la deschiderea succesiunii (care este data mortii lui de cujus).

De la aceasta regula exista urmatoarele exceptii:

- în cazul unui copil conceput, dar nenascut la data deschiderii succesiunii, termenul de prescriptie începe
sa curga de la data nasterii, cu conditia ca acesta sa se nasca viu;

- în cazul declararii judecatoresti a mortii, data succesiunii este data prevazuta în hotarârea
judecatoreasca definitiva ca fiind data mortii, dar prescriptia dreptului de optiune succesorala începe sa
curga de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti declarative de moarte, deoarece dreptul de
optiune succesorala poate fi exercitat numai din acel moment[15];

- în cazul unei mosteniri testamentare, când testamentul din care rezulta calitatea de mostenitor a unei
persoane a fost descoperit mai târziu, termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala se
calculeaza de la data cunoasterii calitatii de mostenitor a unei persoane.

5) Potrivit art. 55 din Codul familiei "Actiunea în tagada paternitatii se prescrie în termen de 6 luni de la
data când tatal (sotul mamei sau fostul sot al mamei) a cunoscut nasterea copilului.

6) Articolul 60 din Codul familiei reglementeaza prescriptia dreptului la actiune în stabilirea paternitatii
copilului din afara casatoriei, astfel: "Actiunea în stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita
în termen de un an de la nasterea copilului."

Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, "Daca în cazul prevazut de art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de
copil din casatorie prin efectul unei hotarâri judecatoresti, termenul de un an pentru primirea actiunii în
stabilirea paternitatii din afara casatoriei, va curge de la data când acea hotarâri a ramas definitiva", chiar
daca a trecut mai mult de un an de la nasterea copilului.

Potrivit dispozitiilor alin. 3 ale art. 60 "În cazul în care mama a convietuit ci pretinsul tata ori daca acesta
din urma a prestat copilului întretinerea, termenul de un an va curge de la încetarea convietuirii ori a
întretinerii".

7) Articolul 520 din Codul de procedura civila instituie regula speciala potrivit careia prescriptia dreptului la
actiune în revendicarea imobilului ce a format obiectul urmaririi silite imobiliare începe sa curga de la data
înscrierii actului de adjudecare în cartea funciara.

8) Prescriptia extinctiva a actiunii în raspunderea pentru daunele efective cauzate de operatorii publici si
furnizorii de servicii de telecomunicatii începe sa curga de la data primirii raspunsului la reclamatie sau,
daca nu s-a raspuns la reclamatie,

de la exprimarea termenului de solutionare a acesteia (art. alin. 2 din Ordonanta de Guvern nr. 31/
2002, aprobata prin Legea nr. 642 / 2002).

9) Prescriptia dreptului la actiune în rectificarea înscrierii în cartea funciara exercita împotriva tertului
dobânditor de buna credinta începe sa curga de la data la care a fost înregistrata cererea prin care tertul
respectiv a solicitat înscrierea dreptului sau în cartea funciara (art. 37 alin 2 si art. 38 din Legea nr. 7 /
1996).

5.5. Suspendarea prescriptiei extinctive 5.5.1. Precizari prealabile cu privire la calcularea termenelor de
prescriptie a dreptului la actiune

Termenele de prescriptie au o durata în timp. Aceasta durata mai mica sau mai mare este determinata de
momentul începerii termenului de prescriptie avut în vedere si, respectiv, de împlinirea lui. În
determinarea momentului de îndeplinire, trebuie avut în vedere si modul de calcul. Calculul termenelor de
prescriptie, indiferent de unitatile de timp în care sunt stabilite (luni sau ani), se face potrivit sistemului
calcului intermediar, aceasta în sensul ca ziua când începe curgerea termenului de prescriptie termenul
este inclusa în calcul.

Calculul termenului de prescriptie se face întotdeauna prin determinarea momentului nasterii la actiune,
adica a zilei care marcheaza dies a quo (ziua când începe termenul) urmând dies a quam (ziua când se
sfârseste termenul) sa fie determinata în functie de câtimea termenului avut în vedere.
Situatiile care pot interveni în ceea ce priveste începerea si împlinirea termenului la actiune - în
determinarea momentului începerii si împlinirii termenului de prescriptie, trebuie avute în vedere si
anumite necesitati prevazute în mod expres prin lege care pot determina suspendarea, întreruperea si
repunerea în termen.

5.5.2. Definitie

Dupa cum am mai aratat, rolul si importanta prescriptiei extinctive se concretizeaza în ideea de sanctiune
a persoanelor interesate care din neglijenta sau pasivitate nu sesizeaza organele de justitie în termenul
prevazut de lege pentru a-si valorifica dreptul subiectiv pretins a fi încalcat sau nerecunoscut.

Prin suspendarea prescriptiei dreptului la actiune urmeaza sa întelegem oprirea de drept a curgerii
termenului de prescriptiei pe timpul cât dureaza situatiile limitate prevazute de lege care îl pun pe titularul
dreptului în imposibilitatea de a actiona. Asadar, putem retine ca situatiile reglementate de

art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958 vizeaza o imposibilitate juridica de a actiona, iar art. 14, din acelasi
decret, vizeaza o imposibilitate morala de a actiona.

5.5.3. Cauzele de suspendare A. Enuntare

Cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive sunt legale si limitative. Acestea rezulta din continutul art.
13 si 14 din Decretul nr. 167 / 1958.

Potrivit art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958, cursul prescriptiei dreptului la actiune este suspendat:

1) cât timp cel împotriva caruia ea curge este împiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de
întrerupere.

2) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale României, iar acestea sunt puse
pe picior de razboi;

3) pâna la rezolvarea reclamatiei administrative, facute de cel îndreptatit cu privire la despagubiri sau
restituirii, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii,
însa cel mai târziu pâna la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la înregistrarea reclamatiei.

Potrivit art. 14 din Decretul nr. 167 / 1958, cursul prescriptiei dreptului la actiune este suspendat în
urmatoarele situatii:

"Între parinti sau tutori si cei ce se afla sub ocrotirea lor, între curatori si acei pe care-i reprezinta, precum
si între orice alta persoana, care în temeiul legii sau al hotarârii judecatoresti, administreaza bunurile
altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate prescriptia nu curge, cât timp socotelile nu au fost
date si aprobate.

Prescriptia nu curge împotriva celui lipsit de capacitatea de exercitiu, cât timp nu are reprezentant legalsi
nici împotriva celui cu capacitatea restrânsa cu timp nu are cine sa-i încuviinteze actele.

Prescriptia nu curge între soti în timpul casatoriei."

B. Analiza cauzelor de suspendare a cursului

prescriptiei extinctive
1) Forta majora. Textul art. 13 litera a, foloseste notiunea de forta majora fara a da o definitie acesteia,
însa doctrina si jurisprudenta definesc forta majora ca

fiind un eveniment imprevizibil si insurmontabil precum cutremurul de pamânt, inundatia si altele


asemenea.[16]

2) Participarea la fortele armate ale României, care sunt puse pe picior de razboi.

Art. 13 lit. 4 prevede ca în aceasta situatie trebuie sa se afle "creditorul sau debitorul". Va opera
suspendarea si în situatia în care atât creditorul cât si debitorul fac parte din fortele armate ale României,
iar acestea sunt pe picior de razboi; simpla participare la fortele armate ale tarii (ca militar activ ori pentru
satisfacerea stagiului militar) nu constituie cauza de suspendare a prescriptiei extinctive.

si aceasta cauza pune titularul dreptului la actiune în imposibilitatea materiala (fizica) de a actiona.

3) Reclamatia administrativa

Potrivit prevederilor art. 13 lit. c, pentru ca prevederile sa fie suspendata, trebuie îndeplinite urmatoarele
conditii:

- reclamatia administrativa prealabila sa aiba ca obiect "despagubirii ori restituiri" în termenul unui
contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii;

- sa nu treaca mai mult de 3 luni de la înregistrarea reclamatiei; daca petitionarul primeste raspuns, care
nu-i convine, înainte de împlinirea celor 3 luni, prescriptia este suspendata numai pâna la primirea acelui
raspuns, nefavorabil; daca reclamatia ramâne nerezolvata, neprimindu-se raspuns, în cele trei luni,
suspendarea înceteaza, iar titularul dreptului la actiune este în drept sa formuleze cerere de chemare în
judecata la organul de jurisdictie competent.

Articolul 13 lit. c se aplica si ipotezei actiunii în contencios administrativ, deoarece potrivit art. 5 alin. 5 din
Legea nr. 29 / 1990, "înainte de a cere instantei anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care
se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, în termen de 30 de zile de la data când
i s-a comunicat actul administrativ sau la exprimarea termenului prevazut la art. 1 alin. 2, autoritatii
emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta", se aceasta data
suspendarea operând pâna la rezolvarea reclamatiei administrative, dar nu mai mult de 30 de zile.

4) Între ocrotitor si ocrotit, prescriptia e suspendata cât timp socotelile nu au fost date si aprobate, potrivit
art. 14 alin. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958.

Aceste dispozitii se aplica raporturilor dintre parinte, tutore si curator, pe de o parte, si cele ale carui
bunuri sunt administrate de ocrotitorul legal pe de alta parte (minor, interzis, cel ocrotit prin curatela).

5) Prescriptia este suspendata:

a) cât timp cel lipsit de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal;

b) cât timp cel cu capacitate de exercitiu restrânsa nu are ocrotitor legal care sa-i încuviinteze actele.

Aceasta cauza de suspendare priveste minorul sub 14 ani, aceasta fiind interzisul judecatoresc si minorul
între 14 - 18 ani, aceasta fiind aplicata pe toata durata lipsei reprezentantului legal sau a ocrotitorului
legal, dupa caz. Din cele prezentate rezulta ca putem vorbi despre o imposibilitate de natura juridica.

6) Prescriptia este suspendata în raporturile dintre soti


Potrivit acestui alineat, prescriptia este suspendata pe toata durata casatoriei, fara a avea importanta
daca sotii sunt sau nu despartiti în fapt, în text nefiind explicat acest aspect.

Ne aflam aici într-o imposibilitate morala de a actiona.

Alaturi de cauzele generale de suspendare prevazute de art. 13 si 14 din Decretul nr. 167 / 1958, Legea
nr. 64 / 1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului instituie o cauza speciala prin art.
32 : "deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 31.
Termenele vor începe sa curga dupa 30 de zile de la încheierea procedurii".

5.5.4. Efectele suspendarii prescriptiei extinctive A. Efectele generale ale suspendarii

Potrivit art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 "Dupa încetarea suspendarii, prescriptia îsi reia cursul
socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare."

Potrivit acestor prevederi se face astfel distinctie între:

- efectul anterior cauzei de suspendare;

- efectul pe durata cauzei de suspendare;

- efectul ulterior cauzei de suspendare.

Pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce efecte juridice, intrând în calculul termenului
de prescriptie si timpul scurs între începutul prescriptiei si data suspendarii acesteia.

B. Efectul special al suspendarii

Acest efect este reglementat de art. 15 alin. 2, potrivit caruia: "prescriptia nu se va împlini totusi înainte de
expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data încetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor
mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât dupa exprimarea unui termen de o luna de la
suspendare".

Prin urmare, acest efect special se produce doar în cazurile în care:

- pâna la împlinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de 6 luni, daca termenul de prescriptie
aplicabil este mai mare de 6 luni (ex. termenul general de prescriptie de 3 ani);

- pâna la împlinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de o luna daca termenul de prescriptie
aplicabil este mai mic de 6 luni (ex. termenul de 60 de zile prevazut în art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958).

5.6. Întreruperea prescriptiei extinctive

5.6.1. Definitie

Problema întreruperii cursului prescriptiei dreptului la actiune pune în discutie atitudinea celor doua
persoane care urmeaza sa figureze în cadrul procesului civil în calitate de parti, respectiv titularul
dreptului subiectiv în calitate de reclamant si titularul obligatiei în calitate de pârât.

În baza acestor consideratii, putem defini întreruperea cursului prescriptiei dreptului la actiune în felul
urmator:
"Oprirea cursului unei prescriptii începute datorita atitudinii luate de una sau alta dintre viitoarele parti a
procesului civil fara a se mai tine seama de timpul care sa scurs deja cu consecinta începerii, daca sunt
întrunite conditiile cerute de lege unui nou termen de prescriptie a dreptului la actiune".

5.6.2. Cauzele de întrerupere

Cauzele de întrerupere sunt grupate în art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958. Este de observat ca cele doua
cauze avute în vedere privesc atitudinea persoanei obligate (prima cauza) si atitudinea titularului dreptului
încalcat sau nerecunosut (a doua cauza).

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 "Prescriptia se întrerupe:

a) prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge
prescriptia";

b) "prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost
introdusa la o instanta judecatoreasca ori la un organ de arbitraj necompetent".

c) "printr-un act începator de executare", aceasta fiind o cauza de întrerupere a prescriptiei dreptului de a
cere executarea silita, fiind studiata de dreptul procesual civil.

Articolul 16 din Decretul nr. 167 / 1958 mai prevede ca "prescriptia nu este întrerupta daca s-a pronuntat
încetarea procesului, daca cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau
daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea."

Aceste cauze de întrerupere a cursului prescriptiei extinctive sunt legale, limitative, producând efecte de
drept (ope legis).

5.6.3. Efectele întreruperii prescriptiei extinctive A. Reglementarea efectelor întreruperii prescriptiei


extinctive

Aceste efecte sunt reglementate în art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958 care stabileste ca:

"Întreruperea sterge prescriptia începuta înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

Dupa întrerupere, începe sa curga o noua prescriptie.

În cazul când prescriptia a fost întrerupta printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau
printr-un act începator de executare, noua prescriptie nu începe sa curga cât timp hotarârea de admitere
a cererii nu a ramas definitiva sau, în cazul executarii, pâna la îndeplinirea ultimului act de executare."

B. Analiza efectelor întreruperii prescriptiei extinctive

Dupa cum rezulta din prevederile art. 17 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167 / 1958, întreruperea prescriptiei
extinctive produce un efect anterior si un efect posterior.

stfel, anterior datei întreruperii, prescriptia este înlaturata astfel încât timpul scurs între momentul de
început al prescriptiei si data cauzei de întrerupere este socotit necurs.

Efectul posterior întreruperii consta în începerea unui nou termen de prescriptie.

Daca în cazul întreruperii prin recunoastere efectele se produc instantaneu, în cazul întreruperii prin
cererea de chemare în judecata, efectele se produc definitiv, pe data ramânerii definitive a hotarârii
judecatoresti de admitere a cererii, aceasta însemnând ca între data sesizarii instantei si data ramânerii
definitive a hotarârii opereaza o întrerupere provizorie, sub conditia admiterii cererii si ramânerii definitive
a hotarârii.

Efectele întreruperii prescriptiei extinctive se produc de plin drept (ope legis), organul de jurisdictie
urmând sa constate doar producerea lor.

5.7. Repunerea în termenul de prescriptie 5.7.1. Definitie. Reglementare

Repunerea în termenul de prescriptie este acel beneficiu acordat de lege titularului dreptului la actiune,
care din motive temeinice nu a putut formula actiunea în justitie înauntrul termenului de prescriptie, astfel
ca organul jurisdictional este îndreptatit sa solutioneze, în fond, cererea de chemare în judecata, desi a
fost introdusa dupa împlinirea termenului de prescriptie.

Repunerea în termenul de prescriptie este o institutie juridica consacrata cu caracter general în art. 19 din
Decretul nr. 167 / 1958: "Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, în cazul în care constata ca
fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa dispuna chiar din
oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa încuviinteze executarea silita.

Reglementari cu caracter special întâlnim în dispozitiile art. 13 din Legea nr. 18 / 1991, potrivit carora
"Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotarârii judecatoresti
definitive ori, în lipsa acestora, prin probe din care rezulta acceptarea mostenirii.

- Art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 / 1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie
de locuinta trecute în proprietatea statului, prevede : "Mostenitorii, în sensul prezentei legi sunt socotiti de
drept acceptantii succesiuni de la data depunerii cererii prevazute la art. 14 pentru restituirea în natura a
apartamentelor, sau, dupa caz, pentru acordarea de despagubiri."

- Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213 / 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia stabileste
ca "Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamântului pot
fi revendicate de fosti proprietari sau succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de
reparatie".

- Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, privind regimul juridical unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie1989, se stabileste ca: "Succesibilii care dupa data de 6 martie
1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru
bunurile care fac obiectul prezentei legi .".

5.7.2. Domeniul repunerii în termenul de prescriptie extinctiva

Cauzele de repunere în termen nu sunt enumerate cu titlu limitativ, de lege, organul de jurisdictie putând
considera "cauza de repunere în termen", orice cauza temeinic justificata".

În teoria si practica judiciara s-a ajuns si s-a relevat într-un consens unanim ca prin cauze temeinic
justificate trebuie sa se înteleaga numai acele împrejurari de fapt care fara a avea gravitatea fortei majore
si fara a implica culpa proprie, l-au împiedicat pe titularul dreptului sa sesizeze instantei cu pretentia sa în
termenul prevazut de lege.

În practica judiciara au fost considerate cauze care justificata repunerea în termen:

- existenta unor împrejurari speciale în care s-a gasit mostenitorul, care l-au împiedicat sa afle despre
deschiderea unei mosteniri la care era chemat;
- executarea unei pedepse privative de libertate, care nu a permis darea unui mandat pentru întreruperea
prescriptiei (în prezent, solutia e greu de admis fata de garantiile procesual - penale);

- cunoasterea unor fapte, stabilite de organele de urmarire penala, numai dupa împlinirea termenului de
prescriptie;

- spitalizarea îndelungata ori repetata;

- parasirea minorului.

Au fost apreciate drept cauze care nu justifica repunerea în termen:

- eroarea de drept, invocata de titularul dreptului la actiune;

- absenta ori aglomerarea cu probleme a conducatorului persoanei juridice sau juristului acesteia[17];

- depasirea culpabila a termenului de acceptare a mostenirii.[18]

5.7.3. Termenul de repunere în termenul de prescriptie extinctiva

Potrivit art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958, "Cererea de repunere în termen va putea fi facuta numai
în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie".

Textul acestui articol stabileste doua aspecte ale termenului în care poate fi ceruta repunerea în termenul
de prescriptie:

1) durata lui, care este de o luna;

2) începutul acestui termen, care este marcat de data încetarii cauzei care justifica depasirea termenului
de prescriptie.

Se pune întrebarea: care este semnificatia termenului de o luna în care se face vorbire în alin. 2 al art. 19.
Termenul de o luna are o dubla semnificatie si anume: priveste pe de o parte introducerea cererii de
repunere în termen, iar pe de alta parte, introducerea cererii de chemare în judecata care priveste fondul
litigiului.

5.7.4. Efectul repunerii în termenul de prescriptie extinctiva

Datorita repunerii în termen, prescriptia extinctiva este considerata ca fiind neîmplinita, desi termenul de
prescriptie a expirat.

Prin repunerea în termenul de prescriptie extinctiva, efectul extinctiv al prescriptiei este anihilat, organul
de jurisdictie având astfel posibilitatea sa treaca la solutionarea pricinii pe fond.

În conditiile prevazute de art. 13 alin. 2 di Legea nr. 18 / 1991, art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 / 1995 si art.
4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, efectul repunerii în termen a constat în îndrituirea mostenitorului de a
solicita "reconstituirea" dreptului de proprietate asupra pamântului sau restituirea în natura a imobilului ori
acordarea de despagubiri, dupa caz, în conditiile legilor mentionate.

În ceea ce priveste modul de operare, repunerea în termen reglementata de art. 19 din Decretul nr. 167 /
1958 presupune darea unei hotarâri, de catre organul de jurisdictie competent, hotarâre ce trebuie sa fie
motivata, pentru a putea fi verificata temeinicia sa.
Repunerea în termen reglementata de prevederile Legilor nr. 18 / 1991, nr. 112 / 1995 si nr. 10 / 2002
opereaza de drept (ope legis).

5.8. Împlinirea (calculul) prescriptiei extinctive

5.8.1. Definitie

Prin împlinirea prescriptiei extinctive se întelege determinarea momentului în care expira termenul de
prescriptie.

5.8.2. Regulile de calcul al termenelor de prescriptie

Regulile de calcul al termenelor de prescriptie sunt stabilite prin Decretul nr. 167 / 1958, Codul Civil,
Codul de procedura civila.

De lege ferenda, se impune ca regulile privind calculul termenelor de prescriptie sa se regaseasca în


acelasi act normativ ce reglementeaza si prescriptia.

Cât priveste modul de calcul al termenului de prescriptie extinctiva stabilit pe ani sau pe luni, se va aplica
prevederile art. 10 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila, astfel aceste termene ce vor împlini în ziua
corespunzatoare din ultimul an sau din ultima luna. Daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare,
termenul va fi împlinit în ultima zi a acelei luni (de exemplu, un termen de prescriptie de o luna care a
început sa curga la 31 ianuarie, s-a împlinit la 29 februarie).

În cazul termenelor stabilite pe saptamâni, termenul de prescriptie extinctiva se socoteste împlinit în ziua
corespunzatoare din ultima saptamâna a perioadei.

În ceea ce priveste termenele stabilite pe zile, se aplica dispozitiile art. 1887 din Codul Civil potrivit caruia
termenul se calculeaza pe zile si nu pe ore. Art. 1886 din Codul Civil dispune: "Ziua se împarte în 24 de
ore. Ea începe la miezul noptii si se sfârseste la miezul noptii urmatoare", ziua în care începe cursul
prescriptiei nefiind luata în calcul.

Art. 1889 din Codul Civil prevede ca "prescriptia nu se socoteste calculata, decât dupa împlinirea celei
de-a doua zi a termenului prevazut de lege." Acest sistem de calcul se numeste "intermediar", deoarece
se plaseaza între "sistemul termenului exclusiv" (pe zile libere) în care nu sunt luate în calcul nici prima si
nici ultima zi a termenului si "sistemul inclusiv" (numit si pe zile pline), în care intra în calcul atât prima cât
si ultima zi a termenului.

CURSURI DREPT CIVIL SEMESTRUL II CURS 1. Nulitatea actului civil Def: Reprezinta acea sanctiune
de drept civil care lipseste actul juridic civil de acele efecte care sunt contrarii normelor edictate pt
includerea sa valabila . Sediul materei→ de legelata nu exista o reglementare unitara a parlamentului
Normele ce alcatuiesc aceasta institutie sunt raspandite in tot Codul Civil precum si in legile civile
speciale . Functiile nulitatii: 1.functia preventive–face ca subiectele de drept civil sa fie descurajate in a
incalca legea civila avand reprezenatrea consecinelor 2.functia sanctionare–presupune inlaturarea
efectelor actului juridic ce sunt contrare legii 3.functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii
Delimitarea nulitatii de alte institutii juridice Nulitate/rezolutiune–consta in desfiintarea unui contract
sinalagmatic cu executare uno ictu (dintr-o data ) pt neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din
parti. Asemanari–ambele cause de ineficacitate a actului juridic civil –produc efecte ex truc(retroactive, pt
trecut) –sunt in principiu judiciare ( e necesar interventia unui organ juridic ) Deosebiri–nulitatea–
presupune un act nevalabil incheiat→presupune un act valabil incheiat - nulitatea–se aplica tuturor
actelor juridice→doar contractelor sinalagmatice(cu executare uno ictu) - acuzele nulitatii sunt
anterioare/concomitente momentului inchiderii contractului →cauzele sunt ulterioare momentului inchiderii
contractelor - regulile regulile prescriptiei extintive sunt diferite →Nulitate/Reziliere–pt contracte cu
executare succesivaex:contractile de inchiriere ,2 efecte pt viitor (ex nunc) Nulitate/Caducitate–cauza de
ineficacitate a actului juridic care consta in lipirea actului juridic de toate efectele sale datorate unor cauze
ulterioare includera actului juridic si independent de vointa autorului. ex:predecesorul legatarului
(mostenit)-mostenitorul moare inaintea testatorului Asemanari–cauze de ineficacitate Deosebiri–
nulitatea–un act nevalabil -caducitatea–act valabil incheiat -nuliatatea–efecte ex trunc

-2

-caducitatea–efecte ex nunc Cauze–nuliatea–anterioare sau concomitente incheierii actului -caducitatea–


cauze ulterioare si independente de vointa autorului Nuliatea/ Revocare–sanctiune de dr civil care
inseamna desfiintarea actului ca urmare amgratitudinii graticatului/ ca urmare a neindeplinirii sarcinii
ex:revocarea donatiei Asemanari–cauze de inficacitate Deosebiri–ca la rezolutiune Nulitatea /
Inopozabilitatea–sanctiune ce intervine in cazul reefectuarii formelor de publicitate fata de tert a depasirii
lipsei puterii de reprezentare ca si in cazul incheierii unor acte frauduloase in dauna creditorilor
Asemanari–cauze de ineficacitate , lipsa de eficacitate Deosebiri–nulitatea–act nevalabil incheiat
-inopozabilitatea–act valabil incheiat -nulitatea–efecte fata de parti si terti -inopozabilitatea–efecte fata de
terti Cauze–nulitatea–anterioare si concomitente -inopozabilitatea neindeplinirea unor formalitati
ulterioare

Modalitati de remediere nulitatea relative poate fi confirmata inopozabilitatea–confirmata prin ratificare

Clasificarea nulitatii 1.Dupa natura interesului ocrotit general/individual prin dispozitia legal incalcata:
-nuliatea absoluta–aceea care sanctioneaza nerespectarea la incheierea actului juridic a unei norme care
ocroteste un interes general obstesc -nuliatatea relativa–sanctiunea nerespectarii nulitatii ….interes
individual D.p.d.v. terminologic nulitatea absoluta e desemnata prin expresii ca : ”actul e nul de drept /
actul e nul “ sau “actul e nul de prim drept” D.p.d.v. terminologic nulitatea relative–“actul e anulabil sau
poate fi anulat “. 2.D.p.d.v. al intinderii efectelor -nulitatea partiala–lipseste actul juridic doar de unele
dintre efecte -nulitatea totala–defineste actul juridic in intregime .

-3

3.Dupa modul de cosacrare legislative -nulitatea expresa–exista prevazuta ca atare intr-o dispozitie
legala -nulitatea virtuala(implicita/tacita) –rezulta din modul in care e reglata o anume conditie de
valabilitate a actului juridic( 113/c.c.) 4.Dupa felul conditiei de valabilitate -nulitate de fond pt
nerespectarea unei conditii de fond -nulitate de forma

Cauzele de nulitate Cauzele de nulitate absoluta (se refera la cond de fond ) Incalcarea regulilor privind
capacitatea civila a persoanelor in urmatoarele cazuri: Nerespectarea unei incapacitati speciale impuse
pentru ocrotirea unui interes obstesc general (ex : vanzarea intre soti) Lipsa capacitatii de folosinta a
persoanei juridice Nerespectarea pr. specialitatii capacitatii de folosinta Lipsa totala a consimtamantului
inclusive in cazul erorii obstacol Nevalabilitatea obiectului actului juridic Lipsa cauzei / cauza ilicita sau
imorala Lipsa lipsa formei cerute ad validitatem Lipsa are nevalabilitatea autorizatiei in cazurile expres
prevazute de lege Incalcarea ordinii publice Frauda legii

Cauze de nulitate relativa Viciile de consimtamant Lipsa discernamantului in situatiile: actule incheiat de o
persoana lipsita de capacitate de exercitiu actul e incheiat de minorul intre 14-18 ani fara incuviintarea
ocrotitorului legal si e lezionar pt minor. Actul e incheiat fara incuviintarea autoritatii tutelare Actul e
incheiat cu nerespectarea unor capacitati instituite pt protectia unor interese individuale.
-4

Regimul juridic al nulitatii(regulile la care e supusa nulitatea ) Absolute Relative Pentru a determina
regimul juridic trebuie sa raspundem la 3 intrebari : Cine poate invocanulitatea? Cat timp poate fi
invocata? Daca nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau nu . Regimul juridic al nulitatii absolute
Nulitatea poate fi invocata de oricine are interes Actiunea in constatarea nulitatii absolute e
imprescriptibila extintiv–invocate oricand Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. Regimul
juridic al nulitatii relative Nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost
nesocotit la incheierea actului juridic. Nulitatea relativapoate fi invocata numai in termenul de prescriptive
extintiva actiunea in anulare fiind prescriptibil extintiv. Nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare
in mod expres sau tacit. CURS 2 Efectele nulitatii actului juridic Efectele nulitatii-consecintele juridice ale
aplicarii sanctiunii nulitatii. Efectele nulitatii pot fi mai restranse sau mai extinse,in functie de nulitatea
partiala sau totala a actului juridic. Efectele nulitatii actului juridic in functie de urmatoarele ipoteze: 1.Actul
juridic nu a fost executat inca.In aceasta situatie,aplicarea nulitatii inseamna k acel act juridic nu va mai
putea fi executat. 2.Actul juridic civil a fost executat total sau partial.In aceasta ipoteza,efectele nulitatii
constau in: a.Desfintarearetroactiva a actului juridic. b.Restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului
anulat. 3.Dibanditorul de drepturi in temeiul actului juridic anulat a transmis mai departe aceste drepturi
unor terti subdobanditori. In aceasta situatie: a.Desfintarea retroactiva a actului juridic. b.Repunerea
partilor in situatia anterioara. c.Desfintarea actului subsecvent.

-5

Potrivit acestor ipoteze exista 3 principii ale efectelor nulitatii: 1.Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii.
2.Principiulrepunerii partilor in situatia anterioara (restitio in integrum) 3.Principiul desfintarii actului
subsecvent (resoluto iure dontis resolvitut accipientis)

I.Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil-nulitatea nu produce efecte numai pentru
viitor (ex: nunc) ci produce efecte si pentru trecut (ex: tunc).Actul juridic este considerat a fi nul(ca nu a
existat niciodata) din chiar momentul inchieierii lui si nu din momentul anularii sau constatarii nulitatii
absolute. Exceptii:-acele situatii in care nulitatea produce efecte numai pentru viitor (ex: nunc): a.Situatia
contractelor cu executare succesiva. Ex:Contractul de locatiune,intretinere. b.Pastrarea fructelor culese
anterior anularii decatre posesorul de buna credinta-articolul 485. c.Articolul 58 din legea societatilor
comerciale 31/1990. II. Principiul repunerii partilor in situatia anterioara (restitio in integrum).Acest pricipiu
este regula de drept potrivit cu care tot ceea ce s-a executat trebuie restituit astfel incat partile actului
juridic sa ajunga in situatia in baza unui act anulat care s-ar fi aflat daca actul nu s-ar fin incheiat.
Observatie: sub aspect procesual exista 2 actiuni: 1.O actiune in anularea/constatarea nulitatii actului
juridic civil. 2.Actiunea in restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat.Plata nedatoarata-
izvorul obligatiei. Exceptii–acele situatii in care partile nu usnt obligate sa restituie ceea ce au primit in
temeiul actului anulat. Cazul incapabiluluicare este obligat sa restituie numai in masura imbogatirii sale
(Art. 1164 Cod Civil) Cazul aplicarii principiului nemo auditut propriam turpitudinemalegraris–nimeni nu
poate invoca propria culpa pentru apararea unui drept. Ex.: in cazul nulitatii unei donatii pentru cauza
imorala din partea donatorului, acesta nu poate solicita si obtine restiruirea bunului donat. partile
negociaza o anumita suma de bani cu conditia ca cel vatamat sa nu-si retraga/depuna plangerea III.
Principiul anularii actului subsecvent. Daca primele 2 puncte priveau rap. dintre parti acest principiu
priveste lf. nulitatii fata de terti. El este o consecinta a celorlalte doua principii precum si a altui principiu
de drept potrivit cu care nimeni nu poate transmite mai mult decat ceea ce are (memo plus iuris ad alium
transfere potest quam ipse habent) In consecinta acest principiu este acea regula de drept potrivit cu care
anularea actului initial atrage anularea actului subsecvent. Exceptii–acele situatii in care desi actul
principal este anulat, actul subsecvent este mentinut.
-6

Motive: 1.Principiul ocrotirii bunei credinte 2.Principiul asigurarii stabilitatii circuitului civil Exceptii: 1. cazul
aplicarii art. 1990 al Cod Civil potrivit caruia posesia de buna credinta valoreaza proprietate– bunuri
mobile doar art. 972 2. Art. 20, al. 2 din Decretul 31/1954 potrivit cu care in cazul anularii hotararii
declerative de moarte, cel care a fost declarat mort poate cere inapoierea bunurilor sale cu exceptia
situatiei dobanditorului cu titlu oneros de buna credinta. -> situatia subdobanditorului de buna credinta si
cu titlu oneros a unui bun imobil. Principii de drept care inlatura regula quod nullum est, nullum producit
efectum (ceea ce este nul, produce efecte nule) Principiul conversiunii actului juridic–conversiunea
inseamna inlocuirea unui act juridic nul cu un alt act juridic valabil. Ex.1: instrainarea de catre un
mostenitor a unui bun din masa succesorala desi este nul ca si contract de vanzare-cumparare, este
valabilca acceptare tacita a succesiunii. Ex.2: cazul manifestarii de vointa care nula ca si vanzare-
cumpararea valoreaza act de contract de vanzarecumparare. Ex.3:cazul in care actul de instrainare este
lovit de nulitate, dar este valabil ca revocare a legatului ce avea ca obiect bunul ce forma obiectul actului
de instrainare. Principiul error communis facitus (eroarea comuna creeaza drepturi) –principiul validitatii
aparentei de drept-> L. 119/1996 privind actele de stare civila Principiul raspunderii civile delictuale–Art.
1159 Cod Civil potrivit cu care minorul ce face o simpla declaratie ca este major are actiunea resciziune.
-> Potrivit art. 1162 Cod Civil minorul nu are actiune in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele
sau quasidelictele (din culpa) sale. Astfel, intre principiul ocrotirii minorului si principiul raspunderii civile
delictuale are castig de cauza cel de-al doilea in sensul ca cea mai buna reparare a prejudiciului cauzat
de minor este considerarea actului ca fiind valabil.

CURS 3. Prescriptia extinctiva

I. Notiune si reglementare Art. 1 din decretul 167/1958, privind prescriptia extinctiva, dreptul la actiune,
avand un obiect patrimonial prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Pornind
de la acesta dispozitie legala vom defini prescriptia extinctiva ca fiind stingerea dreptului la actiune,
neexercitat in termenul stabilit de lege. Sub aspect terminologic, expres, presriptia extinctiva este folosita
in doua acceptiuni: -prin prescriptiese intelege institutia dreptului civil cu aceasta denumire

-7

-prescriptia reprezinta stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul prevazut de lege, adica
stingerea dreptului de a cere de la debitor, prin intermediul instantei, executarea obligatiilor care ii revin.
Normele juridice care formeaza institutia prescriptiei extinctive se gasesc in principalin decretul 167/1998,
care reprezinta dreptul comun in materie. Norme privind prescriptia se mai gasesc in Codul Civil, Codul
Familiei, etc. Normele care reglementeaza perspectiva extinctiva sunt imperative(nu se deroga) a.i.
prescriptia extinctiva poate fi calificata ca o intitutie de ordine publica. II. Natura juridica si delimitarea
prescriptiei extinctive Prescriptia extinctiva stinge dreptul la actine, in sens material, adica actiunea
intentata de subiectulactiv dupa implinirea termenului de prescriptie va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce
echivaleaza cu refuzul concursului fortei de constrangere a statutului solicitat de titularul dreptului
subiectiv supus prescriptiei extinctive. Pentru subiectul pasiv implinirea termenului de prescriptie
echivaleaza cu inadmisibilitatea obligarii sale la executarea obligatiei prin darea unei hotarari care sa
poata fi pusa in executare silita. Totusi, potrivit art. 20, al. 1, din decretul 197/1958, debitorul care a
executat obligatia dupa ce dreptul la actiunea creditorului s-a prescris, nu au dreptul sa ceara inapoierea
prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul de prescriptie era implinit. In concluzie,
prescriptia extinctiva transforma dreptul subiectiv civil si obligatia civila din perfecte, adica inzestrate cu
actiune in justitie, in imperfecte, adica naturale. Delimitarea prescriptiei extinctive de : 1. Prescriptia
achizitiva/uzucapiunea –reprezinta nasterea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra unui
bun imobil prin posedarea lui de catre o persoana in termenul si in conditiile prevazute de lege.
Asemanari: -ambele sunt institutii de drept civil -ambele sunt sanctiuni pentru titularii drepturilor subiective
civile inactivi -ambele presupun termene -exista reguli comune privind calculul, intreruperea si
suspendarea prescriptiei Deosebiri:-prescriptia extinctiva este reglementata in decretul 167/1958, iar cea
achizitiva in Codul Civil -termenele de prescriptie extinctiva sunt mai multe si mai scurte, pe cand
termenele de prescriptie achizitiva sunt numai 2 si mai lungi (cel de 30 de ani si cel de 10-20 ani) -daca
prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, in sens material, prescriptia achizitiva conduce la
dobandirea unui drept real principal. 2. Prescriptia de decadere–decaderea reprezinta stingerea dreptului
subiectiv civil neexercitat in termenul prevazut de lege. Asemanari:-ambele sunt institutii de drept civil
-ambele presupun termene

-8

-ambele au efect extinctiv Deosebiri:-prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, in sens material, pe
canddecaderea stinge chiar dreptul subiectiv civil -prescriptia extinctiva presupune termene lungi si
numeroase, iar decaderea termene scurte si mai putine 3. Termenul extinctiv Asemanari:-ambele au efect
extinctiv -ambele sunt institutii de drept civil Deosebiri:-ca izvor, termenele de prescriptie sunt numai
legale, pe cand termenul extinctiv poate fi legal, conventional sau jurisdictional -prescriptia extinctiva
stinge dreptul la actiune, iar termenul extinctiv marcheaza stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei
corelative -daca termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul partilor, termenul de prescriptie
extinctiva nu poate fi modificat prin acordul partilor.

Efectul prescriptiei extinctive -in doctrina nu exista un punct de vdere unitar in legatura cu solutionarea
problemei de a sti ce anume se stinge prin prescriptia extinctiva. Potrivit unei opinii ramasa izolata prin
prescriptie se stinge chiar dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa. Potrivit opiniei dominante, prin
prescriptie se stinge numia dreptul la actiune, in sens material, nu si dreptul subiectiv si obligatia
corelativa. In sprijinul acestei opinii pot fi aduse urmatoarele argumente: -argumentele de interpretare
gramaticala a legii a art. 1, al. 1 din decretul 167/1958–dr. la actiune avand un obiect patrimonial, se
stinge prinprescrriptie. In text este folosita expresia dreptul la actiune si nu dreptul subiectiv civil.
-argumente de interpretare logica a dispozitiilor art. 19, al. 1, din decretul 167/1958, care arata ca instanta
judecatoreasca poate, in cazul in care constata, ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul
de prescriptie a fost depasit, sa dispuna, chiar din oficiu, judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa infiinteze
executarea silita. Daca prin prescriptie s-ar stinge chiar dreptul subiectiv civil, atunci nu s-ar mai justifica
aceasta dispozitie deoarece instanta nu ar avea ce sa ocroteasca. -rezulta din interpretarea gramaticala a
art. 20, al. 1 din decret, respectiv debitorul/situatia, a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune s-a
prescris.

-9

Principiile prescriptiei extinctive :

1.Consacrat in decretul 167/1958: “odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se
stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii”. Acest principiu este o consecinta a regulii
“accesoriul urmeaza doarta principalului”. Consacrarea expusa a acestui principiu in materia prescriptiei
extinctive inseamna consacrarea implicita a consecintelor ce decurg din el, si anume:
a.imprescriptibilitatea dreptului subiectiv civil principal are ca efect imprescriptibilitatea dreptului subiectiv
civil accesoriu; b.stingerea dreptului laactiune privind un drept accesoriu nu atrage si stingerea dreptului
la actiune privind un drept principal; 2. Consacrat in art. 12 din decret astfel: In cazul in care un debitor
este obligat la prestatii succesive dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre prestatii se stinge printr-o
prescriptie deosebita.
Domeniul prescriptiei extinctive Prin domeniul prescriptiei extinctive se intelege sfera drepturilor
subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii. Prin determinarea domeniului
prescriptiei extinctive se intelege sfera dreptutrilor subiective civile adic stabilirea acelor drepturi care sunt
rescriptibile extinctiv si delimitarea lor de cele imprescriptibile extinctive. Sfera drepturilor subiective civile
supuse prescriptiei extinctive se determina prin utilizarea urmatoarelor criterii: - dupa natura drepturilor
subiective civile in functie de care distingem intre domeniul prescriptiilor extinctive in categoria drepturilor
nepatrimoniale si domeniul prescriptiilor extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale. - actul normativ
care reglementeaza prescriptia extinctiva respectiv domeniul prescriptiei extinctive reglementate de
devretul 157/1958 domeniul prescritptiei extinctive guvernat si domeniul prescriptiei extinctive care rezulta
din aplicarea ator acte normative

CURS 4 Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta In principiu drepturile de creanta sunt prescriptibile
extinctiv indiferent de izvorul lor (art. 1, al. 1, D 167/1958). Exceptii de la acest principiu se refera la
actiunea in restituirea depunerilor la CEC (aceasta actiune este imprescriptibila) si la actiunea avand ca
obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile facultative de persoane. Prescriptia extinctiva si
drepturile reale principale -actiuni reale imprescriptibile extinctiv 1.actiunea in revendicare imobiliara–este
imprescriptibila extinctiv 2.actiunea in revendicare mobiliara si imobiliara intemeiata pe dreptul de
proprietatepublica (inalienabile, insesizabile, imprescriptibile)

-10

3.actiunea in partaj: actiune declarativa prin care se valorifica un dezmombramant al dreptului de


proprietate: uz, uzufruct, habitatie, servitute, superficie -actiuni reale prescriptibile extinctiv 1.actiunea in
revendicaremobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata prescriptibila; termen 30 ani 2.actiunea
in revendicare mobiliara intemeiata pe accesiunea imobiliara naturala este prescriptibila; termen: 1 an
3.actiunea confesorie se urmareste apararea drepturilor de uz,uzufruct, habitatie si servitute (fara
superficie) 4.actiunea in evictiune asupra unui imobil adjudecat prin licitatie publica se prescrie in termen
de 3 ani de la data inscrierii actului de adjudecare in Cartea Funciara.

Domeniul prescriptiei extinctive in cazul dreptului nepatrimonial Principiul este acela al imprescribilitatii
drepturilor personal nepatrimoniale. Rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 1, al.1 din
dispozitia D 167/1958 “dreptul la actiune avand un obiect patrimonialse stinge prin prescriptie daca nu a
fost exercitat in termentul prevazut de lege”. Exceptii: -actiunea in anubilitate unui act juridic civil se
prescrie; termen: 3 ani -actiunea in nulitatea relativa a casatoriei; termen: 6 luni -actiunea in tagada
paternitatii se prescrie 6 luni de la data cand tatal a cunoscut despre nastere -stabilirea paternitatii
copilului din afara casatoriei

Probleme privind domeniul prescriptiei extinctive Apararea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei
-exceptiile reprezinta mijloace de aparare intr-un proces si sunt de doua feluri: -exceptii procesuale–fac
obiectul dreptului procesual civil (ex. : nu a fost corect citat) -exceptii de fond–fac obiectul dreptului civil
(cu exceptia prescriptiei si a nulitatii) Problema care se ridica este aceea a prescriptibilitatii unui drept
subiectiv civilinvovat pe cale de exceptie. SOLUTIE: daca dreptul subiectiv civil esteprescriptibil pe calea
actiunii atunci el este prescriptibil si daca este invocat pe calea exceptiei. Actiunea in constatare–actiunea
prin care se solicita constatarea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv civil (art. 111 Cod
procedura civila). Intrucat actiunea in sonstatare are un caracter susidiar (nu poate fi exercitata cat timp
titularul are la indemana o actiune in realizare) se considera ca este imprescriptibila extinctiv. Actiunile
mixte–sunt mixte acele actiuni care au caracter de actiuni reale cat si de actiuni personale. Ex: petitia de
creditate. Prescritibilitatea acestor actiuni se analizeaza de la caz la caz in functie de calificarea
concereta. Dualitatea de actiuni–acea situatie in care titularul dreptului subiectiv civil are la indemana
doua actiuni pentru protectia dreptului sau:
-11

a. O actiune personala (ex.: contractul ) care deriva dintr-un contract civil si este supusa prescriptiei
potrivit art. 167/1958 b. O actiune reala in revendicarea bunului supusa prescriptiei potrivit Codului Civil.

Termenele de prescriptie extinctiva Def:Intervalul de timp stabilit delege inlauntrul caruia trebuie exercitat
dreptul la actiune in sens material sub sanctiunea pierderii acestui drept. Termenul general de
prescriptie–este general acel termen de prescriptie care-si gaseste aplicatie practica ori de cate ori nu-si
gaseste aplicatie un termen special de prescriptie. Termenul general de prescriptie este de 3 ani,
reglementat de art. 3, al. 1, D 167/1958. Termenul general de prescriptie este aplicabil actiunilor
personale intemeiate pe dreptul de creanta. Observatie: Codul Civil art. 1890 reglementeaza un termen
genral de prescriptie de 30 de ani, care este aplicabil numai actiunilor reale: actiuni in revendicare
mobiliara intemeiate pe dreptul de proprietate privata precum si actiuni confesarii. Termenele speciale de
prescriptie: -aplicabile actiunilor personal nepatrimoniale -termenul de 6 luni pentru actiunea in
anulabilitatea casatoriei (conditii de fondiforma), termenul de 6 luni pt. actiunea in tagada paternitatii,
termenul de 1 an pentru stabilirea paternitatii (Codul Familiei) -termenele speciale plicate actiunilor
personale intemeiate pe dreptul de creanta : 1. termenul de 2 ani in materia asigurarii 2. termenul de 6
luni aplicabil actiunii in raspundere pentru vicii ascunse fara viclenie (vicii de calitate)

CURS 5. Exceptii de la regula generala 1.Dreptul subiectiv civil pur si simplu nu e afectat de modalitati :
prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga din momentul nasterii rap. Juridic. D167/1958 –Art. 7, Al.
2. In principiu data nasterii rap. Juridic este chiar data incheierii actului jur (ex. : contractul de vanzare-
cumparare). 2.Dreptul afectat de termenii suspensivi sau conditie suspensiva. Termenul suspensiv : acte
juridice afectate de modalitati. (ex. Imprumutul de obligatie de restituire supa 3 luni; dupa 3 luni curge
termenul de prescriptie, dupa implinirea termenului suspensiv de 3 luni). Prescriptia dreptului la actiune
incepe sa curga din momentul implinirii termenului sau implinirii conditiei (art. 7, al.3, D167/1958)
3.Incazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si-n cazurile asimilate prescriptia
incepe sa curga din momentul in care pagubitul a cunoscut sau putea ori trebuia sa cunoasca paguba
precum si col. care raspunde de ea. 4.Prescriptia actiunii in declararea nulitatii relative incepe sa curga
din momentele diferite in functie de cauza de nulitate relativa. In ceea ce priveste anularea unui act juridic
pentru violenta presc. Ex. : incepe sa curga de la data incetarii violentei. In cazul erorii sau doliului
precum si in celelalte cauze de nulitate relativa, prescriptia extinctiva curge din momentul in care cel
indreptatit –reprezentantul legal sau

-12

ocrotitorul legal-a cunoscut cauza anularii insa cel mai tarziu la implinirea a 18 luni de la incheierea
actului juridic. 5.Prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru, lucrari sauconstructii.
Prescriptia incepe sa curga in aceasta materie de laimplinirea termenuluide garantie pentru aceste vicii.
Art. 11 D167/1958 prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau a unei
lucrari executate incepe sa curga de la data descoperirii viciilor insa cel mai tarziu la implinirea unui an de
la predarea lucrului sau lucrarii. In ceea cepriveste constructiile termenul de 1 an este inlocuit cu termenul
de 3 Ani. Termenul de 1 an si de 3 ani sunt termene de garantie.

Alte reguli speciale privind inceputul principiului dreptului la actiune : 1.Prescriptia dreptului de optiune
succesorala: reglementata de art. 700 C.C., incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii care este
data mortii persoanei respective (termenul de prescriptie este de 6 luni) 2.Prescriptia actiunii in tagada
paternitatii : incepe sa curga de la data la care sotul mamei a cunoscut despre nasterea copilului. Daca
sotul mamei a fost pus sub interdictie un nou termen incepe sa curga pentru tutore de la data cand acesta
a aflat de nasterea copilului. 3.Prescriptia actiunii stabilirii paternitatii copilului din afara casatoriei: curge
de la nasterea copilului sau de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care copilul a
pierdut calitatea de copil din casatorie. In situatie in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori acesta a
prestat copilului intretinere, prescriptia va incepe sa curga in momentul inceptarii convietuirii ori prestarii
intretinerii. Suspendarea prescriptiei extinctive DEF.Acea modificare a cursului prescriptiei care consta in
oprirea de drept a curgerii termenului de preascriptie pe timpul at dureaza situatiile limitativ prevazute de
lege in care titularul dreptului la actiune este in imposibilitatea de a actiona. Cauze de suspendare:
(reglementate de art. 13, 14 din Decretul 167/1958) 1.Cat timp cel impotriva caruia curge este impiedicat
de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere 2.Cat timp creditorul sau debitorul face parte din
Fortele Armate ale Romaniei iar acestea se afla pe picior de razboi 3.Pana la rezolvarea reclamatiei
administrative 4.Prescriptia nucurge intre parinti sau tutore si cei ce se afla sub ocrotirea lor(, ci) intre
curator si aceia pe care ii reprezinta precum si intre orice alta persoana care in temeiul legii sau a unei
hotarari judecatoresti administreaza bunurile altora si cei ale carorbunuri sunt administrate cat timp
socotelile nu au fost date si aprobate. De asemenea, prescriptia nu curge impotriva celor lipsiti de
capacitate de exercitiu cat timp nu are un reprezentant legal si nici impotriva celor cu capacitate de
exercitiu restransa cat timp nu au ocrotitor legal. Prescriptia nu curge intre soti pe timpul casatoriei.

-13

Efectele suspendarii prescriptiei extinctive Anterior intervenirii cauzei de suspendare, suspendarea nu


produce nici un efect a.i. timpul scurs din momentul inceperii (efectelor) prescriptiei pana in moemntul
intervenirii cauzelor de suspendare intra in calculul termenului de prescriptie. Perioada de timp dintre
momentul intervenirii cauzei de suspendare si momentul incetarii cauzei de suspendare nu intra in
calculul termenului de prescriprtie, prescriptia fiind suspendata. Uleterior momentul incetarii cauzei de
suspendare cursul prescriptiei se reia astfel incat aceasta perioada intra in calculul termenului de
prescriptie. Efectul special al suspendarii art. 15, al.2, D 167/1958 “prescriptia nu se va implini, totusi,
inainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data incetarii cauzei de suspendare cu exceptia
termenelor de prescriptie mai mici de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de 1
luna de la suspendare.”. Efectul special al suspendarii consta in prorogarea sau prelungirea termenului
de prescriptie a.i. intre momentul incetarii cauzei de suspendare si momentul implinirii termenului nu se
poate scurge o perioada mai mica de 6 luni, respectiv 1 luna.

Intreruperea prescriptiei extinctive Modificarea cursului prescriptiei extinctive care consta in inlaturarea
prescriptiei scursa inaintea aparitiei unei cauze interuptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive (art.
16, D 167/1958). Cauze(art. 16, D 167/1958) 1.Prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie
facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia. 2.Prin introducerea unei cereri de chemare in judecata
sau de arbitrare chiar la o instanta sau arbitraj necompetente. 3.Printr-un act incepator de executare.
Efecte Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de intervenirea cauzei de intrerupere si incepe sa
se scurga o noua prescriptie. (difera in functie de cauza intreruperii) Repunerea intermen(are caracter
judiciar, suspendarea si intreruperea intervin de drept) -Beneficiarul acordat de lege titularului dreptului la
actiune care din motive temeinice nu a putut formula actiunea in justitie inlauntrul termenului de
prescriptie a.i. organul jurisdictional poate sa solutioneze pe fond cererea de chemare in judecata desi a
fost depusa dupa implinirea termenului de prescriptie. -Motivele temeinice nu sunt prevazute ca atare in
art. 19, al. 1, in D 167/1958 ele fiind stabilite in concret de catre instanta de judecata -In ceea ce priveste
domeniul repunerii in termen acesta incepe unde inceteaza culpa si inceteaza unde incepe forta majora.
-Cererea de repunere in termen va fi, putand fi facuta numai in termen de 1 luna de la incetarea cauzelor
care justifica repunerea in termen

-14
-Acest termen de 1 luna este un termen de prescriptie care poate fi supus suspendarii intreruperii sau
repunerii in termen.

Calculul termenului de prescriptie -in cazul termenului de prescriptie stabilit pe an si pe luni potrivit art.
100, al. 3, 4 Cod procedura civila termenul de prescriptie se implineste in ziua corespunzatoare din
ultimul an sau ultima luna. -In cazul in care nu exista o zi corespunzatoare termenul se implineste in
ultima zi a lunii respective -Incazul termenului pe zile sistemul de calcul este cel intermediar, ziua in care
incepe sa curga termenul de prescriptie nu este luata in calcul dar este luata in calcul ultima zi a
termenului de prescriptie.

CURS 6. Persoana fizica Capacitatea de folosinta a persoanei fizice Def:Aptitudinea generala si abstracta
a persoanei fizice de a avea drepturi si obligatii civile.Exista si o diferenta legala a capacitatii de folosinta-
art. 5 al. 2 Decretul 31/1954-capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii.
Secretul materiei: Decretul 31/1954 privitor la persoana fizica si persoana juridica Caracterele juridice ale
capacitatii de folosinta: 1.legalitatea 2.generalitate 3.inalienabilitate 4.intangibilitate 5.egalitate
6.universalitate. 1. Legalitatea: insusirea capacitatii de folosinta de a nu putea fi reglementata decat prin
lege. In consecinta capacitatea de folosinta a persoanei fizice nu reprezinta domeniul vointei individuale.
2. Generalitatea: capacitatea de folosinta reprezinta o aptitudine generala si abstracta a omului de a avea
toate drepturile si obligatiile civile. Capacitatea de folosinta nu se confunda cu aceste drepuri ci exprima
numai aptitudinea de a le dobandi. 3. Inalienabilitatea: capacitatea de folosinta nupoate forma obiect de
renuntare in tot / in parte si nu poate fi instrainat-art. 6 al. 2 din Decretul 31/1954 potrivit cu care nimeni
nu poate renunta nici in tot nici in parte la capacitatea de folosinta. In consecinta vor fi lovite de nulitate
toateactele juridice prin care se renunta sau se instraineaza capacitatea de folosinta.

-15

Observatie!!!Renuntarea sau instrainarea unui drept nu se confunda cu renuntarea in tot sau in parte la
capacitatea de folosinta. ex:o persoana poate sa renunte la o mostenire, nu poate sa renunte la dreptul
de a dobandi.. 4. Intangibilitatea: caracteristica acesteia de a nu i se putea aduce limitari, ingradiri, decat
in situatiile expres prevazute de lege(art 6. al. 1 Decretul 31/1954) 5. Egalitatea: acest caracter
esteprevazut in art. 4 al. 2 din Decretul 31/1954-"sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau
originea nu au nici o influenta asupra capacitatii de folosinta. Acest caracter este prevazut si in acte
internationale: Conventia europeana pt apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale-art. 14
precum si Pactul international privind dr civile si politice ale omului -art. 3 6. Universalitatea-insusirea
capacitatii de folosinta de a fi recunoscuta si atribuita tuturor oamenilor -art. 4 al. 1 Decretul 31/1954

Inceputul capacitatii de folosinta al persoanei fizice Regula-art. 7 al. 1 din Decretul 31/1954 potrivit cu
care capacitatea de folofinta incepe de la nasterea persoanei.Nasterea persoanei se dovedeste prin actul
de nastere, Exceptie:art.7 al. 2 din Decretul 31/1954 potrivit cu care drepturile copilului sunt recunoscute
de la conceptiune insa numai daca el se naste viu.De asemenea in materia capacitatii succesorale art.
654 Cod Civil prevede ca pentru a succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe in
momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput se considera ca exista. Aceasta exceptie se exprima
in adagiul infans conceptus pronato habetus quotes decommodis aejus agitur. Cele 2 conditii ale
existentei exceptiei, respectiv ale capacitatii de folosinta anticipate sunt: 1.sa fie vorba de drepturile
copilului 2.copilul sa se nasca viu( nu si viabil -sa traiasca dupa nastere)

1.problema succesiunii, respectiv a capacitatii unei persoane de a mosteni inca din momentul conceptiei.
Copilul conceput dar nenascut va dobandi mostenirea sub beneficiul de inventar in sensul ca va raspunde
pt pasivul succesoral numai in limita activului. 2.Copilul este considerat ca s-a nascut viu daca a respirat
cel putin odata dupanastere-proba dacibozeiproba prin care copilul se constata ca s-a nascut viu. In
situatia in care a murit imediat dupa nastere se intocmeste atat un act de nastere cat si un act de deces.
Art. 61 din Codul Familiei stabileste 2 prezumtii: 1.prezumtiacelei mai lungi gestatii -300 de zile;prezumtia
celei mai scurte gestatii -180 de zile Aceasta prezumtie este o prezumtie absoluta-juris et de jure-care nu
poate fi rasturnata prin proba contrara 2.prezumtia potrivit cu care conceptia copilului era posibila in
oricare dintre zilele cuprinse intre a 300 si 180 a zi inainte de nastere-prezumtia relativa -juris tantum-
poate fi rasturnata prin proba contrara.

-16

Aceste ingradiri pot fi calificate ca incapacitati de drept civil.Clasificari ale ingradirilor: I. Dupa finalitatea
lor: a) incapacitati cu caracter de sanctiuni b) incapacitati cu caracter de masuri de protectie sau de
ocrotire II. Dupa modul cum opereaza: a) ingradiri care opereaza de drept -ope legis b) ingradiri care
opereaza prin efectul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva si irevocabila III.Dupa izvorul lor: a)
ingradiri stabilite de legea civila b) ingradiri stabilite de legea penala

I. Ingradiri sanctiune 1.ingradiri cu caracter de pedeapsa penala -pedeapsa complementara a interzicerii


unor drepturi; -pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi In conformitate cu art 64 Cod Penal
pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea unor sau a unuia din
urmatoarele drepturi: printre acestea se afla drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator.
Potrivit art. 71 Cod Penal pedepsele accesorii constau in interzicerea tuturor drepturilor prevazute in art.
64 pe perioada executarii pedepselor principale. 2.Ingradit cu caracter de pedeapsa civila Decaderea din
drepturile parintesti in conditziile art. 109 din codul familiei In al 2-lea rand avem pedepsele civile stabilite
in materie succesorala.. ex: nedemnitatea succesorala potrivit art 655 cod civil sunt nedemni de a
succede si prin urmare sunt exclusi de la succesiune: a)condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat
sa omoare pe defunct; b)acela care a facut contra defunctului o acuzatie capitala declarata de judecata
calomnioasa; c)mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta
justitie.

II. Ingradiri cu caracter de masuri de protectie a) incapacitati prevazute in codul civil Potrivit art. 806 Cod
Civil minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici prin donatie nici prin testament de bunurile sale; b)
art. 807 Cod Civil-minorul de 16 ani care poate dispune prin testament di numai pentru jumatate din
bunurile de care dupa lege poate dispune majorul; c) art809 Cod Civil-minorul de 16 ani nu poate sa
dispuna prin testament in favoarea tutorului sau; d) art. 801 C.Civil-doctorii in medicina sau in chirurgie,
ofiterii de sanatate sau spiterii (medicii sau farmacistii) care au tratat o persoana in boala de care nu are
nu pot profita de dispozitiile intregi sau testamentare ci dansa a facut in favoarea lor in cursul acestei boli

-17

e) art 833 Cod Civil-testamentul facut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in favoarea ofiterilor
bastimontului daca dansii nu sunt rude cu testatorul; f) art 1307 al. 1 Cod Civil-vanzarea intre soti este
interzisa g) art 1308 Cod Civil-sub pedeapsa de nulitate nu pot fi adjudecatori nici prin direct nici prin
persoane interpuse: -tutorii ai averii celor de sub a lor tuttela -mandatarii ai averii celor instrainati sa
vanda; -administratorii ai averii comunelor sau stabilimentelor incredintate ingrijirii lor; -functinarii publici ai
averilor statului ale caror vanzari se fac prin dansii h) art. 1309 cod civil-judecatorii, procurorii si avocatii
nu pot fi cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenta tribunalului in a carui raza isi desfasoara
activitatea

III. Ingradiri prevazute in Codul familiei a) art 128 cod famililei-este oprit sa se incheie acte juridice intre
tutore , sot, o ruda in linie dreapta, fratii si surorile tutorelui de o parte si minor pe de alta parte; b) art 133
al. 3-minorul nu poate sa faca nici chiar cu incuviintare donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice Capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza
odata cu moartea acestuia ( art. 7 al 1 Decretul 31/1954). In ceea ce priveste moartea persoanei-2
ipoteze: a) Ipoteza mortii constatate fizic in mod divers(prin examinarea cadavrului) b) Ipoteza
disparutului-a carui moarte nu poate fi considerata fizic fiind necesara declararea judecatoreasca a mortii
In ambele ipoteze data incetarii capacitatii de folosinta este data mortii. Declararea judecatoreasca a
mortii Sediul materiei: art 16-21 Decretul 31/1954-normele de drept material art 36-43 Decretul 32/1954-
normele de drept procesual Exista 2 feluri de situatii in care intervine declararea judecatoreasca:
1.declararea judecatoreasca a mortii precedatat de dclaratia juridica a disparitiei; 2.declararea
judecatoreasca a mortii neprecedata de dclararea juridica a disparitiei(exceptie);

1. Declararea judecatoreasca a disparitiei -conditia esentiala este aceea ca de la data ultimelor stiri de la
care rezulta ca persoana era in viata sa fi trecut cel putin un an.Data ultimelor stiri se stabileste pe baza
de probe(o zi anume a ultimelor stiri). In masura in care nu exista probe pentru a se stabili aceasta zi, in
conformitate cu art17 al 1 din decretul 31/1954, ziua ultimelor stiri iar in cazul in care nu se poate stabili

-18

nici ziua se va socoti la sfarsitul lunii ultimelor stiri.Cand nu se poate stabili nici luna la sfarsitul anului
calendaristic. Procedura: Prima faza: cererea dedeclarare a disparitiei se introduce la instanta de
judecata-tribunalul in circumscriptia caruia domicilia persoana disparuta A doua faza: procedura
prealabila-culegerea de informatii de catre organele de politie, organele primariei la dispozitia
presedintelui instantei cererea de declarare a disparitiei se va afisa la Primarie si la ultimul domiciliu al
persoanei disparute timp de 45 de zile. A treia faza: faza de judecata: cu participarea procurorului.Se
pronunta o hotarare judecatoreasca care dupa cea ramas irevocabila se afiseaza timp de 30 de zile la
usa instantei de fond si la sediul primariei ultimului domiciliu al disparutului Efectul declararii disparitiei !
Un singur efect-indeplinirea conditiei de fond pentru declararea judecatoreasca a mortii in prima ipoteza.
Persoana declarata disparuta este prezumata a fi in viata astfel incat nu exista nici un efect in ceea ce
priveste capacitatea de folosinta a acestuia. CURS 7. 2.Declararea judecatoreasca a mortii precedata de
declararea disparitiei(art 16 al 2 decretul 31/1954) 1)sa existe o hotarare judecatoreasca de declarare a
disparitiei ramasa irevocabila care sa fi fost afisata 30 de zile 2)de la data ultimelor stiri de la care rezulta
ca persoana era in viata sa fi trecut 4 ani 3)de la dataafisarii extrasului de pe hotararea de declarare a
disparitiei sa fi trecut 6 luni Declararea judecatoreasca a mortii neprecedata de declararea disparitiei (art
16 al 3 Decretul 31/1954) Conditii: 1)persoana sa fi disparut in conditii care prezuma decesul acesteia
datorita naturii lor cum ar fi : starea de razboi, naufragiu, accident aviatic 2)de la data imprejurarii
disparitiei persoanei sa fi trecut cel putin un am Observatie: imprejurarile exceptionale si data producerii
sunt chestiuni de fapt, pot fi probate prin orice mijloc de proba Procedura declaratiei judecatoresti a mortii
-este aceeasi cu declararea judecatoreasca a disparitiei -in ceea ce priveste data mortii cu an, luna, zi
acestea trebuie sa fie prevazute in mod obligatoriu de catre hotararea judecatoreasca declarativa de
moarte Instanta de judecata va stabili data mortii: 1.daca exista indicii sau probe, moartea s-a produs intr-
o zi anume, data mortii va fi acea zi ; 2.atunci cand nu se poate stabili cu exactitate pe baza de probe,
data mortii se stabileste:

-19

-ultima zi a termenului de 4 ani in cazul declararii mortii precedata de declararea disparitiei; -ultima zi a
termenului de 1 an in cazul declararii mortii neprecedata de declararea disparitiei. Observatie:data mortii
nu trebuie confundata cu data ultimelor stiri, data pronuntarii sau data ramanerii irevocabile a hotararii
declarative de moarte. in conformitate cu art 18 din decretul 31/1954 instanta de judecata va putea
rectifica data mortii daca exista dovezi care stabilesc adevarata o alta data. Efectele hotararii declarative
de moarte -capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza, acest efect se produce de la data
stabilita prin hotarare ca fiind data mortii; -de incetare a capacitatii de folosinta sunt legate evenimentele
importante: deschiderea succesiunii, stingerea drepturilor in vigoare Anularea hotararii judecatoresti
declarative de moarte: -art 20 din Decretul 31/1954 cauza anularii: persoana declarata moarta este in
viata; -actiunea in anulare poate fi intentata de orice persoana interesata; -actiunea se introduce la
instanta care a pronuntat hotararea declarativa de moarte, judecata se face de urgenta cu citarea partilor
si ascultarea concluziilor procurorului. Efectele anularii hotararii declarative de moarte se produc atat in
dreptul civil cat si in alte ramuri. -aspectul nepatrimonial: incetarea capacitatii de folosinta este inlaturata;
-efectele patrimoniale: art 20 al 2 Decretul 31/1954 in sensul ca cel care a fost declarat mort poate cere
inapoierea bunurilor sale; -pe cale de exceptie dobanditorul cu titlu oneros nu este obligat sa inapoieze
bunurile daca a fost de buna credinta la data dobandirii bunurilor nu stia ca persoana era in viata;

Comorientii:-art 21 decretul 31/1954 potrivit cu care incazul in care mai multe persoane au murit in
aceeasi imprejurare fara sa se poata stabili daca una a supravietuit celeilalte ele sunt considerate ca au
murit deodata -aceasta reglementare are importanta in materia succesiunii unde pentru a veni la
succesiune o persoana trebuie sa aiba capacitate succesorala: sa fie in viata la data deschiderii
succesiunii; -problema care s-a ridicat privitoare la acest text a fost aceea a solutiei in cazul in care 2
persoane decedeaza in imprejurari diferite fara a se putea stabili daca una a supravietuit celeilalte; -si-n
aceasta situatie sunt aplicabile regulile comorientilor printr-o interpretare extensiva a dispozitiilor art 21
din decretul 31/1954

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice Def:intelegem capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile
si asuma obligatiile prin incheierea de acte juridice civile: 1.legalitatea 2.generalitatea

-20

3.inalienabilitatea 4.intangibilitatea 5.egalitatea

1. Lipsa capacitatii de exercitiu:art 11 al 1 Decretul 31/1954 -nu au capacitate de exercitiu minorii care nu
au implinit 14 ani si persoana pusa sub interdictie; -aceasta enumerare este limitativa; -in materie
succesorala limita de varsta este de 16 ani; -in materie contractuala civila lipsa capacitatii de exercitiu
este prevazuta de Codul civil. Reprezentarea persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu: -art 11 al 2
Decret 31/1954 pentru cei ce nu au capacitate de exercitiu se fac de catre reprezentantii lor legali
(parintele, tutorele sau curatorul); -actelejuridice pe care cei lipsiti de capacitatea de exercitiu le pot face
singuri sunt: 1. actele de conservare; 2. actele marunte, se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale vietii
2.Incetarea lipsei capacitatii de exercitiu: -la implinirea varstei de 14 ani-dobandeste capacitate de
exercitiu restransa; -la data decesului; -lipsa capacitatii de exercitiu inceteaza prin ridicarea interdictiei
sau prin moartea persoanei pusa sub interdictie. 3.Capacitatea de exercitiu restransa:
-aptitudineaminorului intre 14-18 ani de a dobandi si a exercita drepturi civile, de a-si asuma si executa
obligatii civile prin incheierea personala a anumitor acte civile; -art 9, art 10 al 4 Decretul 31/1954 precum
si mai multe texte din Codul Familiei; -incepe la inplinirea varstei de 14 ani Continut:acte juridice pe care
minorul le poate incheia singur: 1.actele de conservare si actele marunte; 2.depozitul la CEC; 3. acte de
administrare daca nu sunt lezionare; 4.daca a implinit 16 ani minorul poate dispuneprin testament de
jumatate din ceea ce ar fi putut dispune daca ar fi fost major.

-21

CURS8. Ocrotirea persoanelor fizice prin mijloace de drept civil I.Ocrotirea minorului: 1)ocrotirea
parinteasca=mijlocul juridic de ocrotire a minorului in care drepturile si indatoririle cu privire la pers. si
bunurile minorului se indeplinesc de catre parintii sai. Principiile ocrotirii parintesti: 1)drepturile parintesti
trebuie exercitate in interesul copilului. 2)parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor minori.
3)parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor minori indiferent daca acestia sunt din casatorie
ori din afara casatoriei ori din adoptie. 4)parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici
copilul asupra bunurilor parintelui in afara de dreptul la mostenire si la intretinere. 5)ocrotirea parinteasca
se realizeaza sub controlul societatii,al statului. Modalitati de exercitare: Regula in aceasta materie este
cea potrivit careia ocrotirea principiului se exercita de catre ambii parinti de comun acord(art. 98 al.1 Codil
familiei). Exceptie-ocrotirea parinteasca se exercita numai de catre unul dintre parinti daca celalalt parinte
este mort,este decazut din drepturile parintesti,pus sub interdictie sau din orice alta imprejurare se afla in
neputinta de a-si manifesta vointa. Observatie-exista anumite particularitati ale ocrotirii parintesti in
situatia in care ne aflam in situatia divortului,incredintarii unei terte persoane sau institutii de ocrotire.
Continutul ocrotirii parintesti: Ocrotirea parinteasca are 2 laturi –personala;patrimoniala Latura personala-
ocrotirea persoanei copilului,astfel parintii au obligatia de a-i ingriji pe copiii monori,obligatia de crestere a
acestora ,care presupune grija fata de sanatatea si dezvoltarea fizica,educatia, pregatirea personala.
Latura patrimoniala-presupune : 1.administrarea bunurilor si reprezentarea minorului sub 14 ani in actele
juridice civile. 2.incuviintarea actelor juridice ale minorului care a implinit 14 ani. Raspunderea parintilor:
In situatia in care parintii nu-si indeplinesc obligatiile,atat cele care privesc latura patrimoniala cat si cea
personala,in functie de consecinte se poate adauga easpunderea penala,contraventionala, raspunderea
de dr. Familiei,civila.

-22

II.Tutela minorului: Este reglementata in Codul Familiei art. 113-141. Def.: Acel mijloc juridic de ocrotire a
minorului care este lipsit de ocrotire parinteasca. Caractere juridice : 1)Legalitatea-instituirea
tutelei,cazurile deschidere a tutelei,incetarea,continutul tutelei sunt reglementate de norme imperative.
2)obligativitatea-potrivit art. 118 Codul Familiei,tutorele nu poate sa refuze sarcina tutelei. 3)gratuitatea-
tutela este o sarcina gratuita,dar gratuitatea este de natura tutelei si nu de esebta ei. 4)personalitatea-
tutela este strict personala si se instituie in considerarea calitatilor personale ale tutorelui,adica este
intuitu personum. Principii: 1)tutela se exercita exclusiv in interesul minorului. 2)autonomia patrimoniala.
3)tutela se exercita sub un permanent control cu autoritati tutelare. Cazuri de deschidere a tutelei
minorului: Acestea sunt expres prevazute in art. 113 din Codul Familiei-situatia in care parintii sunt
morti,necunoscuti,ambii sunt decazuti din dr. Parintesti,pusi sub interdictie,disparuti sau cand copilul este
lipsit de ingrijirea ambilor parinti. Persoanele sunt obligate sa anunte cazurile de deschidere a tutelei sunt
urmatoarele: 1)persoane apropiate minorului,respectiv administratorii si locatarii casei in care locuieste
minorul; 2)servicii de stare civila in cazul decesului unei persoane precum si biroul notarului public in
cazul deschiderii unei succesiuni; 3)instantele judecatoresti,Parchetul cand se ia o masura frecventiva
care este frecventiva de libertate; 4)toate organele adminitrative publice precum persoana care are
cunostinta de aceste cazuri. Numirea tutorelui: Se face de catre autoritatea tutelara in conformitate cu art.
116-119 Codul Familiei.Competenta apartine autoritatii tutelare de la domiciliul minorului.Decizia de
numire a tutorelui se comunica acestuia,se afiseaza la sediul Primariei de la domiciliul minorului,iar
drepturile si indatoririle tutorelui incep de la data comunicarii deciziei de numire. Capacitatea de a fi tutore
este capacitatea deplina in exercitiu. Continutul ocrotirii minorului prin tutela: O latura–
personala;patrimoniala. Latura personala-este identica cu cea a ocrotirii parintesti.

-23

Latura patrimoniala: a)admininstrarea bunurilor minorului; b)reprezentarea legalain actele civile a


minorului sub 14 ani; c)incuviintarea prealabila actelor civile ptr minorul intre 14-18 ani. Administrarea
bunurilor minorului -3 momente: -la deschiderea tutelei;pe parcursul tutelei;la incetarea tutelei.
Deschiderea tutelei: tutorele are urmatoarele obligatii-intocmirea unui inventar al bunurilor minorului de
catre un delegat al autoritatii,tutelare in prezenta tutorelui,inventor supus aprobarii autoritatii
tutelare.Autoritatea tutelara stabileste suma anuala printre intretinerea minorului si administrarea bunurilor
sale. Pe parcursul tutelei:tutela trebuie sa prezinte anual in fata autoritatii tutelare o dare de seama
despre modul in care a administrat bunurile minorului.Aceasta dare de seama este verificata de catre
autoritatea tutelara care da descarcare tutorelui.Mai mult,autoritatea tutelara poate sa ceara dari de
seama tutorelui ori de cate ori considera ca este necesar. La incetarea tutelei:tutorele avand obligatia de
a prezenta o dare de seama generala in termen de 30 de zilede la incetarea tutelei.Are obligatia sa
predea toate bunurile fostului minor ,noului tutore sau mostenitorului minorului.Dupa aprobarea darii de
seama si predarea bunurilor,autoritatea tutelara da descarcare tutorelui.

Incetarea puterii tutorelui: 2 categorii de cauze: 1)care tine de persoana tutorelui;moartea tutorelui
-indepartarea de la tutela -tutela minorului este inlocuita cu tutela interzisului -inlocuirea tutorelui la cerea
sa

2)tin de persoana minorului. a)dobandirea capacitatii depline de exercitiu b)stabilirea filiatiei fata de cel
putin a unia dintre parinti c)ridicarea decaderii din drepturile parintesti d)ridicarea interdictiei judecatoresti
ptr cel putin unul dintre parinti e)reaparitia a cel putin unuia dintre parintii declarati disparuti sau morti
f)moartea minorului.

-24

Raspunderea tutorelui: Penala,contraventionala,civila.D.p.d.v. penal,tutorele poate sa raspunda ptr


gestiune frauduloasa-Cod Penal Art.214. Tutorele poate sa fie indepartat de la tutela.Poate sa raspunda
patrimonial si nepatrimonial .

Curatela minorului: Curatela minorului-acel mijloc juridic temporar si subsidiar de ocrotire a minorului.Ca
natura juridica ne aflam in prezenta unei tutele ad-hoc a minorului. In consecinta,toate regulile tutelei
minorului se aplica si curatelei minorului. Cazurile de instituire a curatelei minorului: 1)cazul contrarietatii
de interese intre minor si reprezentantul sau ocrotitorul legal (in cazul mostenirii,litigii) 2)cazul inlocuirii
unui tutore al minorului cu un alt tutore,dar nu imediat. 3)cazul punerii sub interdictie a minorului 4)cazul
impiedicarii vremelnice a parintelui sau tutorelui de al ocroti pe minor. Ocrotirea bolnavului psihic prin
interdictie judecatoreasca: Sediul materiei:cap.II din titlul 3 Codul Familiei Decretul 32 din 1954 art.30-35
Interdictia judecatoreasca-acea masura de ocrotire de dr. Civil se aplica atunci cand o persoana nu se
poate ingriji de interesele sale datorita alienatiei sau abilitatii mentale si consta in lipsirea de capacitate de
exercitiu tutelei. Observatie:Nu trebuie confundat interdictia judecatoreasca cu ingradirile capacitatii de
folosinta. Nu trebuie confundata aceasta institutie cu tratamentul medical obligatoriu. Conditii de fond ptr
punerea sub interdictie art.142 Codul Familiei : 1)persoana sa fie lipsita de discernamant. 2)cauza lipsei
discernamantului sa fie alienatia,delibilitatea mintala. 3)lipsa discernamantului sa nu-i permita persoanei
sa se ingrijeasca de interesele sale. Toate aceste conditii au un caracter limitativ si trebuie instruite
cumulativ. Procedura punerii sub interdictie: Punerea sub interdictie poate fi ceruta fie de autoritatea
tutelara fie de toate persoanele care pot cere instituirea tutelei minorului.Competenta punerii sub
interdictie apartine tribunalului de la domiciliul celui pus sub interdictie. 2 faze ale punerii sub
interdictie:faza necontradictorie;faza contradictorie. Faza necontradictorie-presedintele instantei dupa ce
primeste cererea o inainteaza impreuna cu inscrisurile anexate procurorului,procuror caretrebuie
sa....efectuarea unei expertize de specialitate medico

-25

legale si sa constate medicul care supravegheaza persoana respectiva-f. contradictorie prin fixarea unui
termen de judecata de catre presedintele tribunalului,urmand sa se desf. un proces civil obisnuit.In acest
proces este obligatorie ascultarea concluziilor procurorului precum si ascultarea paratului. Efectele punerii
sub interdictie: 1)lipsa de capacitate 2)instituirea tutelei interzisului Dupa ce hotararea judecatoreasca a
ramas irevocabila,ea se comunica autoritatii tutelare care numeste un tutore.Regulile de la tutela
minorului se aplica si de la tutela interzisului.Momentul in care interdictia jud. isi produce efectele este
acel al ramanerii irevocabile a hotararii.In situatia in care au incetat cauzele care au provocat interdictia
inst. jud. poate sa dispuna ridicarea acestuia,la concluziile procurorului.

CURS 9 IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE Definitie:identificarea omului in raporturile juridice-civile.


Mijloace de identificare ale persoanei fizice: 1. Numele 2. Domiciliul 3. Starea civila Observatii:se mai
numesc si attribute de verificare; numele –nume de familie, prenume, pseudonim. Sediul materiei:
Decretul 31/1954, Codul familiei, alte acte normative Numele:acel atribut de identificare apersoanei fizice
care consta in drepturile omului de a fi individualizat in familie si in societate prin cuvintele stabilite in
conditiile legii cu aceasta semnificatie. Structura numelui:nume de familie si prenume Continutul dreptului
la nume: 1. Dreptul de a purta numele–de-al folosii 2. Dreptul de a solicita indreptarea oricarei erori de
scriere a numelui 3. Dreptul de a se opune la folosirea fara indreptatire a numelui de o alta persoana

Caracterele juridice ale numelui: 1. Opozabilitatea erga-omnes 2. Inalienabilitatea dreptului la nume–nu


poate fi instrainat Observatii: numele poate fi transmis prin filiatie, casatorie, adoptie, situatii in care insa
titularul numelui nu este lipsit de acesta 3. Imprescriptibilitatea 4. Personalitatea- numele poate fi folosit
numai de titularul sau si nu prin reprezentare 5. Universalitatea–toti oamenii au dreptul la nume

-26

6. Legalitatea–legea este cea care prevede conditiile dobandirii, modificarii sau schimbarea numelui 7.
Unitatea–desi este alcatuit din nume de familie si prenume, acesta individualizeaza persoana fizica.

Numele de familie; dobandirea numelui de familie: Copilul din casatorie ia numele de familie comun al
parintulor. Daca parintii nu au nume comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre parinti.
Alegerea numelui se face prin invoirea parintilor sau in caz contrar se va stabili de Autoritatea Tutelara. In
cazul in care filiatia este stabilita ulterior si fata de al doilea parinte, instanta va putea da incuvintarea
copilului sa poarte numele acestuia din urma. In situatia in care filiatia e stabilita fata de ambii parinti, se
aplica art. 62, aln.2, Codul Familiei. Observatie:-in situatia copilului care primeste incuvintarea purtarii
numelui parintelui fata de care s-a stabilit ulterior filiatia, ne aflam in prezenta unei modificari a numelui si
nu in prezenta unei stabiliri a numelui de familie. Situatia copilului gasit –nascut din parinti necunoscuti,
situatie in care numele si prenumele se stabilesc prin decizie de Primarul in raza localitatii caruia a fost
gasit copilul. Modificarea numelui de familie: In conformitate cu art. 12, aln. 3–dec 31/1954, schimbarea
numelui de orice fel: a numelui de familie sau a prenumelui nu este ingaduita decat in cazurile si conditiile
expres prevazute de lege. Modificarea numelui de familie este determinate de schimbarile de stare civila
a persoanei. Observatie: trebuie sa facem distinctia intre modificarea numelui de familie si schimbarea pe
cale administrative a numelui de familie, care are un alt regim juridic. Schimbarile de stare civila care
determina modificarea numelui de familie pot fi grupate: 1. Schimbari ale filiatiei persoanei fizice 2.
Schimbari generate de adoptie 3. Schimbari determinate de casatorie

a)Ipoteza schimbarii filiatiei copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti; copilul al carui nume a fost
stabilit prin decizia primarului si caruia i-a fost stabilita filiatia cel putin fata de un parinte, el isi schimba
starea civila, devenind copil din casatorie sau din afara ei. Numele de familie va fi inlocuit cu numele de
familie care rezulta din aplicarea art. 64, 62 Codul Familiei. b)Ipoteza stabilirii filiatiei copilului din afara
casatoriei si fata de cel de-al doilea parinte. c)Ipoteza fagaduirii paternitatii copilului din casatorie. Aceasta
ipoteza nu este reglementata de lege, dar sau admis urmatoarele solutii: 1.Cand mama copilului are
nume comun cu al sotului, copilul pastreaza acest nume.

-27
2. Cand mama copilului nu are nume comun cu cel al sotului, copilul va lua numele mamei din momentul
nasterii. 3.Daca dupa tagada paternitatii se stabileste paternitatea fata de alt barbat, devine aplicabil art.
64 aln. 2. 4.Ipoteza contestarii–anularii recunoasterii filiatiei. Copilul se va afla intr-una din situatiile de la
stabilirea numelui de familie.

Schimbari generate de adoptie:3 ipoteze: 1.Ipoteza incuvintarii adoptiei –copilul primeste numele celui
care il adopta. In situatia in care sotii care adopta nu au nume comun, sunt obligati sa declare instantei
numele pe care copilul urmeaza sa-l poarte, sau va hotara instanta. 2. Ipoteza desfacerii adoptiei –copilul
va revenii la numele de familie anterior adoptiei, dar pentru motive temeinice, instanta poate incuvinta
numele dobandit prin adoptie. 3.Ipoteza anularii adoptiei–copilul redobandeste numele avut anterior
adoptiei. Schimbari determinate de casatorie: Ipoteza casatoriei–art. 27, Codul Familiei–sotii pot sa-si
pastreze numele avut anterior casatoriei, pot sa ia numele unuia sau altuia, sau numele lor reunite.
Observatie:Ipotezele prevazute de lege sunt limitative. Ipoteza divortului–au efect in ceea ce priveste
numele de familie numai daca prin casatorie s-a produs o modificare a acestuia. Potrivit art. 40 Codul
Familiei, in caz de divort, sotul care si-a modificat numele prin casatorieva revenii in principiu la numele
avut anterior. Instanta poate incuvinta la cerere pentru motive temeinice pastrarea numelui avut in
casatorie. Ipoteza nulitatii casatoriei - nu este reglementata de lege, dar potrivit principiului dreptului
comun se va revenii la numele anterior casatoriei. Ipoteza incetarii casatoriei prin moartea unuia dintre
soti nu e reglementata de lege. Se aplica argumentul de interpretare logica “a fortiori”–sotul supravietuitor
pastreaza numele dobandit prin casatorie.

-28

CURS 10 SCHIMBAREA NUMELUI DE FAMILIE PE CALE ADMINISTRATIVA Definitie:Schimbarea/


inlocuirea numelui de familie cu altul la cerere prin decizie administrativa. Cererea se depune la serviciul
local de evidenta a persoanelor de pa Primaria de domiciliu. Aceasta cerere trebuie motivate si insotita de
actele de stare civila corespunzatoare, respectiv: - certificat de nastere; - certificate de casatorie; - orice
acte de sustinere a cererii. Aceasta cerere se publica in Monitorul Oficial in termen de 30 de zile; orice
persoana interesata poate face opozitie, care se depune la aceiasi Primarie unde s-a depus cererea.
Dupa trecerea termenului, cererea cu actele doveditoare se inainteaza prin organele de politie catre
inspectorul national pentru Evidenta a Persoanelor din cadrul M.A.I. Competenta de solutionare a cererii
apartine acestui organ care se pronunta printr-o decizie motivate de admitere sau respindere in 60 de zile
de la primirea dosarului. Decizia de admitere se comunica primariei, se inscrie prin mentiune pe marginea
actului de nastere, inscriere de la care isi produce efectele juridice. In caz de respingere a cererii, decizia
poate fi atacata in 30 de zile catre Ministrul Administratiei si Internelor. Dovada schimbarii numelui se face
prin eliberarea unui nou certificate de stare civila. Retranscrierea numelui de familie: Reglem. Art. 19, dec.
975/1968 Definitie:prin retranscriere se intelege schimbarea ortografiei sau traducerea numelui de familie
din alta limba. Aceasta cerere se depune la Serviciul Public Comunitar Local al Primariei de la locul de
domiciliu si se aproba de catre Primar facandu-se mentiune pe marginea actului de stare civila. Efectele
aprobarii se extend asupra copiilor minori iar cand persoana este casatorita, iar sotii au nume comun, si
asupra celuilalt sot. In caz de respingere a cererii, decizia poate fi atacata la Judecatoria locului de
domiciliu in 30 de zile de la comunicare. Prenumele: Def.:Este acea parte a numelui lato-sensu care
individualizeaza persoana fizica, mai ales in familie. Prenumele mai are rolul de a distinge persoana
respectiva de alte persoane care au acelasi nume de familie, dar provine din familii diferite.

-29

Au aceleasi caractere juridice ca numele de familie: 1.opozabilitatea erga-omnes; 2.inalienabilitate;


3.personalitate; 4.universalitate. Stabilirea prenumelui Potrivit art.2 din 2.12 975/1968-prenumele se
stabileste la data inzestrarii pe baza declaratiei de nastere facuta de cel ce declara nasterea. Nu exista
criterii privind prenumele,parintii find liberi,iar legea nu reglementeaza limitarea numarului de cuvinte ce
pot fi atribuite cu titlu de prenume. Potrivit art.15 aln2,legea 119/1996,ofiterul de stare civila poate refuza
incrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente sau ridicole. Prenumele poate fi schimbat
pe cale administrativa urmandu-se procedura de la numele de familie.Deasemenea reglementarile privind
retranscrierea numelui de familie se aplica si prenumelui. Pseudonimul si porecla Pseudonimul-
individualizeaza persoana fizica in societate intr-un anumit domeniu.Acesta formeaza obiectivul dreptului
subiectiv la pseudonim.Este reglementat in mai multe acte normative: art.54,dec,31/1954,legea 8/1996-
privind dreptul de autor.Caracteristica principala este autodesemnarea. Pseudonimul nu este supus
normelor privind stabilirea,modificarea pe cale administrativa. Porecla-nu se confunda cu
pseudonimul.Este un supranume dat unei persoane uneori cu titlul de batjocora,evidentiand o
caracteristica a infatisarii sau a activitatii sale.Nu se bucura de nici o protectie legala si nu formeaza
obiectul unui drept subiectiv.

Domiciliul Acesta este reglementat in dec 31/1954,art.13-15;Codul familiei;legea 105/1996-evidenta


polulatiei,etc. Importanta domiciliului In dreptul civil,domiciliul persoanei fizice are importanta in ceea ce
priveste Domeniul obligatiei civile.Are importanta in toate ramurile de drept.In domiciliul succesoral,locul
deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului. Caractere juridice:opozabilitatea-erga-
amnes;inalienabilitatea,personalitatea,univeralitatea. Alte 3 caractere specifice domiciliului: -Stabilitatea-
caracterizeaza domiciliul de dreptul comun si pe cel legal.Astfel domiciliul este desemnat ca o locuinta
statornica.Prin acest caracter domiciliul se diferentiaza de resedinta.

-30

-Unicitatea-la un moment dat o persoana nu poate avea decat un singur domiciliu(locuinta principala).
-Obligativitatea-decurge din functia sociala-juridica a domiciliului,de a fi mijloc de individualizare in spatiu
a persoanei fizice. Felurie domiciliului: 1) Domiciliul de drept comun(voluntar) 2)Domiviliul legal
3)Domiciliul conventional Alte clasificari ale domiciliului: -in tara/in strainatate; -Domiciliu comun/Domicilii
separate. In conformitate cu art.34,dec,31/1954,cetatenii din Romania au dreptul sa-si stabileasca
domiciliul ori resedinta in orice localitate din tara in conditiile legii. Definitie:Acel drept al persoanei fizice
de a se individualiza in spatiu prin locuinta sa statornica. Dreptul la domiciliul de drept comun apartine
persoanei fizice cu capacitate deplina de exercitiu si prin exceptie minorului de peste 14 ani. Astfel,potrivit
art.102,Cod.Fam.,autoritatea tutelara poate incuviinta,la cererea acestuia dupa implinirea vartei de14 ani
sa schimbe felul invataturii profesionale sau sa aiba locuinta pe care o cere. Schimbarea domiciliului A
fost reglementata in cap.III,legea 105/1996,procura fiind administrativa.Astfel,persoanele care isi schimba
domiciliul au obligatia ca in 15 zile de la data mutarii sa se prezinte la serviciul public comunitar local de
evidenta a persoanei pt eliberarea unei noi carti de identitate.Dovada domiciliului de drept comun se face
cu cartea de identitate reglementata de legea 105/1996. Domiciliul legal Afost reglementat in
art.5,dec,31/1954,art.100-102,Cod.Fam. Potrivit art.14,dec,31/1954,domiciliul minorului este la parintii sai
sau la acela dintre parinti care locuieste in mod statornic.Daca parintii nu locuiesc impreuna acestia
stabilesc la care dintre ei va locui copilul.In caz de neintelegere intre parinti,Instanta Judecatoreaca va
stabili domiciliul minorului cu ascultarea autoritatii tutelare si a minorului daca a implinit 10 ani.In cazul
tutelei,domiciliul minorului se afla la tutore. Definitia domiciliului legal:Se intelege acel domiciliu care este
stabilit de lege pt anumite categorii de persoane fizice. Feluri de domiciliu legal: -minorul are domiciliul
stabil la parinti,la parintele care locuieste statornic,la parintele care il ocroteste sau la tutore.

-31

-Interzisul Judecatoresc-are domiciliul legal la tutore. -persoana ocrotita prin curatela are domiciliul legal
la curator daca aceasta persoana are dreptul sa-l reprezinte. -copilul aflat in dificultate are domiciliul legal
la persoana fizica-juridica caruia i-a fost incredintat ori plasat. -cei chemati la mostenire au domiciliul legal
la custode sau la curator in masura in care acestia pot sa-i reprezinte. Schimbarea domiciliului legal Se
face odata cu schimbarea domiciliului de drept comun al persoanei fizice sau sediul persoanei juridice
care realizeaza ocrotirea. Dovada domiciliului legal se face prin aprobarea domiciliului de drept comun al
persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal. Domiciliul conventional A fost reglementat in
Codul de Procedura Civila,Cod Civil Definitie:Intelegemlocuinta stabila prin acordul de vointa al partilor
actului in vederea executarii sale in acel loc sau pt solutionarea litigiului si comunicarea actelor de
procedura. Natura Juridica:este o convetie accesorie care are ca efect prerogarea de competenta
teritoriala. Resedinta Definitie:Acel atribut de identificare in spatiu a persoanei fizice prin indicarea
locuintei vremelnice sau temporare. Potrivit art.24,aln.1,legea 105/1996,cetatenii romani au domiciliul in
Romania,au dreptul sa stabileasca sau sa-si schimbe domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara in
conditiile legii. Spre deosebire de domiciliu,resedinta,nu se bucura de stabilitate si obligativitate.
Caractere juridice specifice: -Unicitatea; -Vremelnicia; -Caracterul facultativ. Stabilire-potrivit art.29,legea
105/1996,o persoana care locuiestemai mult de 45 zile la o alta adresa este obligata sa se prezinte la
Formatiunea de evidenta a populatiei pt inscrierea in Cartea de identitate si in documentele de evidenta.
Regulie aplicabie stabilite resedintei se aplica si schimbarii ei. Dovada resedintei se face cu mentiunea
inscrisa in actul de identitate.