5.2. Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive 5.2.1.

Definitie si criterii de determinare

A. Definitie
Prin domeniul prescriptiei extinctive se întelege sfera drepturilor subiective civile ale caror
actiuni cad sub incidenta acestei institutii.
A determina "domeniul prescriptiei extinctive" înseamna a stabili drepturile subiective civile
prescriptibile extinctiv si deci, de a deosebi fata de cele imprescriptibile extinctiv[6].
Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive poate fi desprins cu usurinta chiar din regula cu
caracter de generalitate, consacrata din Decretul nr. 167 / 1958, art. 1
B. Criterii de determinare a domeniului prescriptiei extinctive
Criteriile de determinare a domeniului prescriptiei extinctive vizeaza numai drepturile subiective
civile ale caror actiuni sunt prescriptibile extinctiv.
În functie de natura drepturilor civile subiective, distingem:
- domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale (este necesara distinctia
între domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor de creanta, domeniul prescriptiei
extinctive în categoria drepturilor reale accesorii si domeniul prescriptiei extinctive în categoria
drepturilor reale principale;
-domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale.
În functie de actul normativ care reglementeaza prescriptia, distingem:
- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Decretul nr. 167 / 1958;
- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Codul Civil;
- domeniul prescriptiei extinctive rezultat din aplicarea altor acte normative (ex. Codul familiei,
Legea nr. 31 / 1990 etc. ).
5.2.2. Prescriptia extinctiva în cadrul drepturilor patrimoniale 5.2.2.1. Precizari prealabile
Drepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se releva în comparatie cu cele
personal nepatrimoniale prin continutul lor economic sau au o valoare economica.
Drepturile civile subiective cu caracter patrimonial se clasifica în doua mari categorii:
1. Drepturi reale 2. Drepturi de creanta
Sub aspectul care ne intereseaza este de mentionat ca în caz de nevoie, protectia juridica a
drepturilor civile subiective cu caracter patrimonial este asigurata prin actiunile civile
corespunzatoare:
- actiunile reale pentru drepturile reale;
- actiunile de creanta pentru drepturile de creanta.
5.2.2.2. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta
În categoria drepturilor la actiune având un obiect patrimonial prescriptibil din punct de vedere
extinctiv se încadreaza cu pretentii deduse judecatii continutului raporturilor juridice civile
formate din drepturi de creanta si obligatiile corelative.
Drept urmare, actiunile de creanta sunt supuse regulilor generale si de principiu înscrise în art. 1
din Decretul nr. 167 / 1958 "sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv".
Având în vedere ca drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, rezulta ca si actiunile de
creanta necesare pentru valorificarea lor sunt nelimitate. Asadar, pentru promovarea cu succes în
fata instantelor judecatoresti a actiunilor de creanta trebuie respectata conditia de timp. Retinem
ca în practica judiciara sau facut numeroase aplicatii a principiului înscris în Decretul nr. 167 /
1958, precizându-se astfel diferitele actiuni civile care se încadreaza în categoria actiunilor
privind apararea unor drepturi de creanta supuse unor drepturi de prescriptie extinctiva.
Astfel, au fost considerate prescriptibile urmatoarele:
- actiunea pentru plata contravalorii fructelor percepute fara drept;
- actiunea în rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere;
- actiunea revocatorie sau pauliana provocata de creditorii chirografari (art. 974 Cod Civil);
- actiunea oblica sau subrogatorie (art. 974 Cod Civil).
Trebuie sa retinem ca prescriptie dreptului la actiune se rasfrânge si asupra drepturilor accesorii.
Aplicabilitatea acestui principiu este statornicita prin art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167 / 1958:
"odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune
privind drepturile accesorii (ex. în practica judiciara o aplicare a acestui principiu o gasim în
privinta platii unor dobânzi). O ultima precizare se impune a fi facuta în legatura cu dreptul la
actiune care se refera la valorificarea pe cale judiciara a continutului raporturilor juridice civile
formate din dreptul subiectiv si obligatia sa corelativa cu prestatie succesiva. În aceasta privinta,
prin art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede ca: "în cazul când un debitor este obligat la
prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o
prescriptie deosebita".
Textul enuntat reprezinta o regula de principiu.
De la principiul prescriptibilitatii drepturilor de creanta sunt urmatoarele exceptii:
- actiunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni (art. 4 alin. 1 din
legea nr. 66 / 1996 privind neorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din România în
societate bancara pa actiuni.
Potrivit acestui articol, "sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si
Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobânzile si câstigurile cuvenite pentru
acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularului sau a reprezentantilor
legali ai acestora. Drepturile de creanta asupra sumelor, dobânzilor si câstigurilor sunt
imprescriptibile".
- actiunea având ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime în asigurarile facultative de
persoane, mai precis, drepturile asiguratilor asupra sumelor ce rezulta din rezerva de prime care
se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata în viitor, conform art. 40 din
Legea nr. 136 / 1995 privind asigurarile si reasigurarile din România. 5.2.2.3. Prescriptia
extinctiva si drepturile reale accesorii
Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 care prevede ca "
Dispozitiilor Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de
proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie" reiese
ca drepturile reale succesorii sunt supuse prescriptiei extinctive potrivit dispozitiilor Decretului
nr. 167 / 1958.
5.2.2.4. Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale
Drepturile reale sunt drepturile civile subiective în virtutea carora titularii lor pot sa-si exercite
atributele asupra unui lucru determinat mobil sau imobil în mod direct si nemijlocit, fara
interventia unei alte persoane.
În ceea ce priveste drepturile reale subiective sub aspectul posibilitatii apararii lor pe cale
judiciara, trebuie avute în vedere dispozitiile art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia
"dispozitiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de
proprietate, drepturile de uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie". Având în vedere ca
toate aceste drepturi, daca sunt încalcate sau nerecunoscute, urmeaza a fi aparate pe calea unei
actiuni în revendicare, vom conchide ca aceasta actiune este imprescriptibila din punct de vedere
extinctiv.
Dintre actiunile reale imprescriptibile extinctiv, enumeram:
- actiunea în revendicare imobiliara întemeiata pe dreptul de proprietate privata (cu exceptia
situatiei în care este paralizata prin invocarea uzucapiunii); - actiunea în revendicare
mobiliara sau imobiliara întemeiata pe dreptul de proprietate publica; - actiunea de partaj; -
actiunea confesorie în scopul apararii unui drept de superficie etc.
Regula mentionata (imprescriptibilitatea) comporta însa si unele exceptii, în consecinta
actiunile reale prescriptibile sunt urmatoarele:
- actiunea în revendicare mobiliara, întemeiata pe dreptul de proprietate privata; -
actiunea în revendicare imobiliara, în situatiile prevazute de art. 498 Cod Civil (avulsiunea) si
art. 520 Codul de procedura civila privind revendicarea imobilului adjudecat în carul procedurii
de urmarire silita imobiliara; - actiunea confesorie, prin care se urmareste apararea dreptului
de uzufruct (art. 557 Cod Civil), a dreptului de uz sau abitatie (art. 565 Cod Civil) si a dreptului
de superficie (art. 639 Cod Civil).

5.2.3. Prescriptia extinctiva în cadrul drepturilor nepatrimoniale 5.2.3.1. Precizari prealabile

Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi civile subiective al caror continut nu
poate fi exprimat valoric, în sume de bani, aceasta pe motiv ca aceste drepturi sunt strâns legate
de existenta si atributele persoanelor fizice si servesc la individualizarea lor.
Potrivit art. 54 alin. 2 din Decretul nr. 31 / 1954 se recunoaste posibilitatea apararii acestor
drepturi în cazul încalcarii sau nesocotirii lor, fara a se fixa o limita de timp în care cei interesati
sa se adreseze instantelor judecatoresti. Retinem, în concluzie, ca apararea pe cale judiciara a
acestor drepturi nu este limitata în timp si, deci, este consacrata imprescriptibilitatea dreptului la
actiune în privinta apararii pe cale judiciara a drepturilor civile subiective.
5.2.3.2. Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale
Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale reprezinta regula de drept
potrivit careia protectia drepturilor nepatrimoniale pe calea actiunii în justitie nu este limitata în
timp, putându-se obtine oricând.
Acest principiu nu este consacrat în terminis, dar este necunoscut în doctrina si în practica.
Imprescriptibilitatea dreptului la actiune în cazul drepturilor personale nepatrimoniale îsi gaseste
justificarea în primul rând prin faptul ca aceste drepturi sunt legate strâns de persoana umana ca
subiect de drept si, ca atare, nu pot fi negate sau lipsite de aparare fara a nega sau lipsi de aparare
pe însasi titularul lor.
În al doilea rând, aceste drepturi sunt perpetue si prin urmare netransmisibile ceea ce impune în
mod necesar ca ele sa fie aparate oricând ca durata în timp pentru a le asigura în acest fel
finalitatea pentru care prin lege sunt necunoscute titularilor lor.
În al treilea rând, se poate vorbi si de o justificare legala formulata si dedusa pe baza interpretarii
per a contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954.
Constituie exceptii de la regula imprescriptibilitatii dreptului la actiune atunci când are ca obiect
un drept personal nepatrimonial urmatoarele actiuni:
- actiunea în declararea nulitatii relative reglementata de art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958; -
actiunea în nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 Codul familiei); - actiunea în tagada
paternitatii (art. 55 alin. 1 Codul familiei);
- actiunea în cercetarea si stabilirea paternitatii (art. 60 alin. 1 Codul familiei);
Este de observat ca încalcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter
nepatrimonial pot genera sau pot da nastere unor consecinte cu caracter patrimonial. Având în
vedere obiectul lor, actiunile în repararea unui asemenea prejudiciu sunt prescriptibile (ex. plata
remuneratiei dreptului de autor, desi acest drept este nepatrimonial, este supusa prescriptiei de
drept comun).
5.2.4. Unele probleme speciale privind domeniul prescriptiei extinctive
A. Situatii juridice în care se ridica problema prescriptibilitatii
Pentru o buna întelegere a problemei prescriptibilitatii este necesara explicarea anumitor situatii
care în practica au primit solutii diferite.
Aceste situatii sunt urmatoarele:
- valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei;
- actiunea în constatare;
- actiunile mixte;
- dualitatea de actiuni;
- actiunea în repararea unei daune morale;
- actiunea în restituirea prestatiilor executate în baza unui act juridic civil anulat;
- actiunea în protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate;
- actiunile în materie de carte funciara;
- actiunile privind un drept secundar;
- unele actiuni în materie succesorala.
B. Solutii adoptate în rezolvarea problemei prescriptibilitatii
1. Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei
Din definitie rezulta ca dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta, în limitele normelor
juridice civile de a recurge, atunci când dreptul subiectiv este nesocotit sau încalcat, la forta
coercitiva a statului.
Valorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obtinut atât pe calea actiunii, cât si pe calea
exceptiei. Exceptia care se ridica în cursul dezbaterilor unui proces sunt exceptiile de procedura
si exceptii de fond, acestea din urma fiind cele care trebuie avute în vedere pentru a desemna
apararea de fond.
În ceea ce priveste prescriptibilitatea apararii dreptului civil pe calea exceptiei s-au formulat mai
multe opinii.
Într-o prima opinie, larg raspândita în doctrina, se considera ca apararea dreptului civil pe cale de
exceptie este imprescriptibila, aceasta bazandu-se pe regula de drept conform careia que
temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum (ceea ce e prescriptibil pe cale de
actiune este imprescriptibil pe cale de exceptie).
Într-o alta[7] opinie se considera ca este necesar a se face distinctie între exceptiile
imprescriptibile (prin care se valorifica un simplu mijloc de aparare) si exceptiile prescriptibile
(cele prin care se valorifica un drept ce ar putea fi ocrotit pe cale de actiune).
În sistemul Decretului nr. 167 / 1958, solutia care se impune datorita caracterului imperativ de
ordine publica al normelor care reglementeaza prescriptia dreptului la actiune, este aceea a
necesitatii de a distinge urmatoarele situatii[8]:
- daca dreptul subiectiv civil putea valorificat, aparat pe calea actiunii, iar aceasta actiune este
potrivit legii prescriptibila, rezulta ca si exceptia trebuie sa fie prescriptibila în aceleasi conditii
ca si actiunea, solutia bazându-se atât pe necesitatea de a opri posibilitatea eludarii normelor
imperative, privind caracterul prescriptibil al actiunii, cât si pe un argument de analogie: ubi
eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet;
- daca actiunea este imprescriptibila, atunci si ocrotirea dreptului subiectiv civil pe calea
exceptiei este imprescriptibila.
2. Actiunea în constatare
Conform art. 111 din Codul de procedura civila este actiune în constatare acea actiune în justitie
prin care reclamantul solicita instantei sa constate
existenta unui drept subiectiv al sau fata de pârât sau, dupa caz, inexistenta unui drept subiectiv
al pârâtului împotriva sa.
Atât în doctrina, cât si în jurisprudenta a fost adoptata solutia imprescriptibilitatii actiunii în
constatare.
Dintre actiunile în constatare imprescriptibile extinctiv, mentionam: actiunea în constatarea
nulitatii absolute a unui act juridic civil, actiunea în declararea simulatiei etc.
3. Actiunile mixte
Sunt actiuni mixte acele actiuni care au caracteristici de actiuni reale, personale ori în constatare,
prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea lor fiind determinata separat pentru fiecare caz, în
functie de calificarea data actiunii dupa scopul urmarit la intentarea ei (ex. plata unei creante).
4. Dualitatea de actiuni
Dualitatea de actiuni este acea situatie în care titularul dreptului subiectiv îsi poate proteja
dreptul sau prin doua actiuni:
1.o actiune bazata pe un contract civil (ex contractu), supusa prescriptiei extinctive;
2.o actiune reala, în revendicarea bunului, supusa prescriptiei de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod
Civil.
Între dualitatea de actiuni si actiunile mixte prin care se solicita predarea bunului ce a format
obiectul derivat al unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale exista urmatoarele
deosebiri[9]:
în cazul dualitatii de actiuni nu este vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de
drepturi reale, deci dreptul real si dreptul de creanta nu au aceeasi cauza generatoare, ci izvorul
dreptului real preexista izvorului dreptului de creanta; în cazul actiunii mixte este suficienta
dovedirea actului juridic respectiv, în vreme ce, în cazul dualitatii de actiuni, daca a intervenit
prescriptia extinctiva a actiunii personale, admiterea actiunii reale este conditionata de dovedirea
dreptului de proprietate. în cazul actiunii mixte, fiind vorba nu de doua actiuni, ci de o
singura actiune, pretentia constând în predarea lucrului se fundamenteaza pe însusi actul juridic
constitutiv sau translativ de drepturi reale, iar prescriptia extinctiva se va raporta
numai la dreptul real, iar în cazul dualitatii de actiuni, daca pretentia în restituire este
fundamentata pe contractul de depozit, comodat, locatiune etc., cererea va fi respinsa ca
prescrisa, daca prin raportare la dreptul de creanta, ar fi împlinit termenul de prescriptie
extinctiva la data exercitarii actiunii personale, urmarind ca deponentul, comodantul, locatarul
etc. sa introduca o noua actiune în justitie pe un alt fundament, adica o actiune reala. 5.
Actiunea în repararea unei daune morale
Dauna morala poate fi reparata atât patrimonial cât si nepatrimonial.
Decretul nr. 31 / 1954, prin art. 54 - 56 dispune ca repararea nepatrimoniala a unei daune morale
este imprescriptibila extinctiv.
Nu acelasi lucru se poate spune si despre actiunea în repararea patrimoniala a unei daune morale,
aceasta fiind o actiune în justitie prin care se valorifica un drept de creanta, o actiune
patrimoniala si personala si care este prescriptibila extinctiv.
6. Actiunea în restituirea prestatiilor exercitate în baza unui act juridic civil anulat
Actiunea în nulitate (prescriptibila sau imprescriptibila, dupa cum este vorba despre nulitate
relativa sau nulitate absoluta) nu se confunda cu actiunea în restituirea totala sau partiala a
obligatiilor efectuate în baza unui act civil anulat, aceasta din urma fiind prescriptibila, fiind
considerata o actiune bazata pe îmbogatirea fara just temei.
7. Actiunea în protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de
proprietate
Este o asemenea actiune, actiunea în revendicare întemeiata pe "dreptul de administrare directa".
Anterior revolutiei din 1989, partile acestei actiuni erau organizatii socialiste de stat însa,
începând cu anul 1990, "dreptul de administrare directa", devenind "drept de folosinta", al unui
organ sau institutii de stat asupra bunurilor ce se afla în proprietatea statului.
În stabilirea prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii unei asemenea actiuni, se iau în considerare
dispozitiile art. 1884 din Codul Civil, potrivit carora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor
care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata,
ci sunt scoase afara din comert".
8. Actiunile în materie de carte funciara
În aceasta materie sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 7 / 1996 privind cadastrul si publicitatea
imobiliara.
Astfel, conform art. 37 alin. 1 din legea mentionata, "actiunea în rectificare, sub rezerva
prescriptiei dreptului patrimonial la actiunea de fond, va fi imprescriptibila". Din coroborarea
acestui articol, cu dispozitiile art. 1890 din Codul Civil se va aplica principiul accesorium
sequitur principale.
Conform art. 37 alin. 2 din Legea nr. 7 / 1996 "Fata de tertele persoane care au dobândit cu buna
credinta un drept real prin donatie sau legat, actiunea în rectificare nu se va putea porni decât în
termen de 10 ani, socotiti din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu exceptia cazului
în care dreptul material la actiunea de fond nu s-a prescris mai înainte". Prin urmare, actiunea în
rectificare împotriva tertilor dobânditori de buna credinta este prescriptibila în termen de 10 ani
de la data înregistrarii cererii prin care tertul solicita înscrierea dreptului sau în cartea funciara.
Daca tertul dobânditor de buna credinta a dobândit dreptul real cu titlu oneros, termenul de
prescriptie a actiunii în rectificare este de 3 ani de la data înregistrarii cererii prin care tertul a
solicitat înscrierea dreptului sau în cartea funciara, conform art. 38 din aceeasi lege.
Potrivit art. 37 si art. 55 alin. 2 din legea mentionata, actiunea în rectificarea erorilor materiale
cuprinse în cartea funciara este imprescriptibila sau prescriptibila extinctiv, de la caz la caz.
9. Actiunile privind un drept secundar
Drepturile secundare au fost definite în doctrina ca fiind "prerogative ce constau în puterea de a
da nastere prin act de formatie unilaterala unui efect juridic si interesele altei persoane, precum
dreptul de alegere în cazul unei obligatii, dreptul de denuntare unilaterala a unui contract".
Aceste actiuni sunt imprescriptibile extinctiv.
10. Unele actiuni în materie succesorala
Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul Civil "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un
termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii", prin urmare, dreptul de optiune
succesorala este supus prescriptiei extinctive.
Potrivit dispozitiilor art. 728 din Codul Civil ". un cocrede poate cere oricând împarteala
succesiunii, chiar când ar exista conventii sau prohibitii contrarii",
actiunea privind iesirea din indiviziunea succesorala fiind astfel imprescriptibila extinctiv.
De asemenea, este imprescriptibila extinctiv actiunea în constatarea masei succesorale, a calitatii
de mostenitor sau a actelor succesorale, fiind o actiune în constatare, însa în ceea ce priveste
actiunea privind raportul donatiilor, aceasta având un caracter personal si patrimonial, poate fi
introdusa în termenul de iesire din indiviziunea succesorala.
În ceea ce priveste actiunea prin care se cere executarea legatului cu titlu particular, trebuie sa
deosebim, dupa cum urmeaza:
- daca legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanta sau bunuri de gen, actiunea
având astfel caracter patrimonial si personal, aceasta este supusa regulilor de drept comun
referitoare la prescriptia extinctiva;
- daca legatul cu titlu particular are ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra
unui bun individual determinat, fiind vorba astfel despre o actiune reala, urmeaza a fi aplicate
regulile ce guverneaza actiunea în revendicare sau, dupa caz, actiunea confesorie.
Daca este lovita de o cauza de nulitate relativa, actiunea în declararea nulitatii legatului este
prescriptibila extinctiv în termenul general de prescriptie, de 3 ani de zile, iar daca este lovita de
o cauza de nulitate absoluta, aceasta actiune este imprescriptibila extinctiv.
e asemenea, este supusa termenului de prescriptie extinctiva de 3 ani de zile, actiunea în
revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinii, aceasta fiind o actiune patrimoniala si
personala.
5.3. Termenele de prescriptie extinctiva 5.3.1. Definitie si clasificare
A. Definitia termenelor de prescriptie extinctiva
Termenele de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune reprezinta intervalele de timp stabilite
de lege înauntrul carora trebuie sesizate instantele judecatoresti competente sub sanctiunea
pierderii în întregul ei a posibilitatii de a mai putea obtine protectie judiciara a drepturilor civile
încalcate sau nerecunoscute.
B. Clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva
Un prim criteriu de clasificare si cel mai important se refera la sfera de aplicare. Potrivit acestui
criteriu, termenele de prescriptie a dreptului la actiune se împart în: termene generale si termene
speciale de prescriptie extinctiva.
Normele care stabilesc un termen general reprezinta norma generala, iar normele care stabilesc
termene speciale, reprezinta norme speciale, corelatia dintre aceste norme fiind cârmuita de
legile generalio specialibus non derogant si specialio generalibus derogant.
Cel de-al doilea criteriu de clasificare are în vedere izvorul normativ al termenelor, fiind vorba
astfel despre: termene instituite de Decretul nr. 167 / 1958 si termene instituite în alte izvoare de
drept civil (Codul Civil, Codul familiei, legile nr. 31 / 1990 si nr. 11 / 1991).
Ultimul criteriu de clasificare este cel al marimii sau întinderii lor, astfel termenele speciale se
împart în: termene mai mari decât termenul general, termene egale cu termenul general; termene
mai mici decât termenul general de prescriptie extinctiva.

5.3.2. Termenele generale de prescriptie extinctiva 5.3.2.1. Precizari prealabile

Termenele generale de prescriptie sunt acele termene care se aplica în practica atunci când nu îsi
gaseste aplicatie un termen special de prescriptie extinctiva într-un anume caz dat.
Doctrina si jurisprudenta califica un termen ca fiind general, interpretul tinând seama de modul
de consacrare, de redactarea textului legal pe care îl consacra.
Aceasta s-a întâmplat cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "Termenul
prescriptiei este de 3 ani, iar raporturile dintre organizatiile socialiste de 18 luni".
Ţinându-se seama de solutia de principiu adoptata în privinta normelor din materia prescriptiei
extinctive care privesc exclusiv raporturile "dintre organizatiile socialiste" - în sensul neaplicarii
lor, deoarece ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex (unde înceteaza motivatia legii, înceteaza legea
însasi); conceptul juridic de "termen general de prescriptie extinctive" trebuie reexaminat,
regândit si reformulat.
În primul rând nu mai trebuie luat în considerare termenul de 18 luni, prevazut de art. 3 alin. 1,
dupa disparitia raporturilor "dintre organizatiile
socialiste", în raporturilor ulterioare fiind aplicabil termenul general de prescriptie, aplicabil si
altor raporturi de acelasi fel, facându-se abstractie de calitatea subiectelor raportului juridic civil,
adica termenul de 3 ani.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare în precizarea termenelor generale de prescriptie
extinctiva consta în solutiile adoptate în ce priveste domeniul prescriptiei extinctive:
- în principiu, drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, exceptiile de la acest
principiu fiind cazuri în care se aplica fie un termen special de prescriptie (ex. cele prevazute de
Codul familiei), fie termenul general de prescriptie (de 3 ani);
- în principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv; este necesara distinctia între
actiunile personale care însotesc drepturile de creanta si care sunt supuse dispozitiile din acest act
normativ si actiunile reale, care însotesc drepturi reale principale (proprietati, uz, uzufruct,
abitatie, superficie, servitute), actiune care sunt supuse prescriptiei reglementata de Codul Civil.
5.3.2.2. Termenul general de prescriptie de 3 ani, aplicabil actiunilor personale care însotesc
drepturi subiective civile de creanta
Art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie termenul de prescriptie extinctiva cu caracter
general, aplicabil raporturilor juridice obligationale. Potrivit acestui articol, "termenul
prescriptiei este de 3 ani (.)".
Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica ori de câte ori nu exista termene speciale
de prescriptie extinctiva. Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica si la pretentiile
patrimoniale care însotesc o actiune care este sau nu prescriptibila extinctiv (ex. actiunea în
nulitate, actiunea în rezolutiune sau reziliere etc.). prin analogie, acest termen general de
prescriptie extinctiva este aplicabil si actiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv pentru
care nu este stabilit prin lege un termen special de prescriptie extinctiva, însa nu poate fi extins si
la actiunile sale, deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958, generalitatea
termenului de 3 ani nu se extinde si la actiunile reale care intra sub incidenta Codului Civil.
Termenul reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prezinta urmatoarele
caracteristici:
- în comparatie cu termenele de prescriptie anterioare, prevazute de Codul Civil este mult mai
scurt;
- termenul general de prescriptie se aplica ori de câte ori legea nu prevede un terme special.
Având în vedere cele subliniate, putem concluziona ca termenul general constituie regula, iar
termenele speciale, exceptia.
5.3.2.3. Termenul general de prescriptie de 30 de ani, aplicabil actiunilor reale care însotesc
drepturile reale principale prescriptibile extinctiv
Deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958, "Dispozitiilor Decretului de
fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune,
servitute si superficie", rezulta ca pentru drepturile reale principale prescriptibile extinctiv,
termenul general de prescriptie extinctiva este cel instituit de art. 1890 din Codul Civil, care
dispune ca "toate actiunile, atât reale cât si personale, pe care legea nu le-a declarat
neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie se vor descrie prin treizeci de
ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se
poata opune reaua-credinta."
Acest text se aplica actiunilor reale ori de câte ori nu exista un termen special de prescriptie
extinctiva.
Caracterul general al termenului prevazut în art. 1890 din Codul Civil rezulta si din dispozitiile
art. 1894 Cod Civil, potrivit carora "Regulile prescriptiei relative la alte obiecte decât cele
cuprinse în acest titlu si care sunt expuse la locurile respective din acest codice exclud aplicarea
dispozitiilor acestui titlu în toate cazurile când sunt contrarii lor".
Continutul real al generalitatii termenului de prescriptie de 30 de ani prevazut de art. 1890 din
Codul civil, se obtine prin scoaterea din totalul actiunilor reale a:
1. actiunilor reale imprescriptibile extinctiv;
2. actiunilor reale supuse unor termene speciale de prescriptie[10];
În concluzie, acest termen se aplica:
- actiunii în revendicare mobiliara, întemeiata pe dreptul de proprietate privata;
- actiunii confesorii (cu exceptia situatiei în care prin aceasta se apara dreptul de superficie).
5.3.3. Termenele speciale de prescriptie extinctiva
5.3.3.1. Precizari prealabile
Termenele speciale de prescriptie a dreptului la actiune sunt termene care deroga de la
reglementarea de principiu înscrisa în art. 3 alin. 1din Decretul nr. 167 / 1958 si se disting prin
particularitatea de a fi aplicate numai în cazurile expres prevazute de lege.
Aceste termene speciale de prescriptie extinctiva sunt reglementate atât în Decretul nr. 167 /
1958. cât si în alte acte normative.
5.3.3.2. Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale
Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale sunt prevazute în Codul
familiei:
- termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii în anulabilitatea casatoriei,
prevazut de art. 21 alin. 2: "Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui
consimtamânt a fost viciat, în termen de 6 luni de la încetarea violentei ori de la descoperirea
erorii sau a vicleniei";
- termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni aplicabil actiunii în tagada paternitatii copilului din
casatorie, stabilit de art. 55 alin. 1: " Actiunea în tagada paternitatii se prescrie în termen de 6
luni de când tatal a cunoscut nasterea copilului";
- termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, aplicabil actiunii în stabilirea paternitatii copilului
din afara casatoriei, prevazut de art. 60 alin. 1: "Actiunea în stabilirea paternitatii copilului din
afara casatoriei poate fi pornita în termen de un an de la nasterea copilului".
5.3.3.3. Termene speciale aplicabile actiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanta
Exista situatii care au determinat instituirea unor termene speciale de prescriptie a dreptului la
actiune chiar prin Decretul nr. 167 / 1958. În toate aceste cazuri, respectarea acestor termene se
impune a fi facuta dupa dovedirea aspectului sau motivului care a determinat reglementarea lor.
Aceste termene sunt:
a) termenul de prescriptie extinctiva de 2 ani, aplicabil pentru unele raporturi contractuale de
asigurare de bunuri, prevazut de art. 3 alin. 2, astfel: "Prin derogare de la dispozitiile alineatului
precedent, în raporturile ce izvorasc din asigurarile de persoane, termenul de prescriptie este de 2
ani, în afara acelor
raporturi ce izvorasc din asigurarile de persoane în care obligatiile devin exigibile prin ajungerea
la termen sau prin amortizare ."; b) termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil
actiunii pentru daunele rezultate din vicii ascunse fara viclenie, prevazut de art. 5: "Dreptul la
actiune privitor la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate, se
prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu
viclenie". Analiza acestui text, având în vedere conditia impusa ca viciile sa nu fi fost ascunse cu
viclenie, impune aplicarea sa în mod restrictiv, în caz contrar fiind aplicabil termenul de
prescriptie de drept comun (3 ani); c) termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, aplicabil unor
sume aflate "în depozit", prevazut de art. 23 alin. 1: "Dreptul la actiunea privitoare la suma de
bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economie sau la orice alte
organizatii de stat, pe seama statului ori a organizatiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de
la data consemnarii sau depunerii".
În alineatele 2 si 3 ale aceluiasi articol sunt stabilite cazurile când nu se aplica acest termen de 3
ani, astfel:
1.termenul este de 1 an, când eliberarea sumelor este conditionata de un act al organului
judecatoresc sau al altui organ de stat;
2.termenele de prescriptie pentru sumele constituite drept garantie, pe baza normelor legale sau a
clauzelor contractuale, sunt cele stabilite în reglementarile speciale privind constituirea de
garantii.
d) termenul de prescriptie extinctiva de 60 de zile, prevazut de art. 24: "Dreptul la actiune
privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolele care nu au mai
avut loc se prescrie în termen de 60 de zile de la data când trebuia sa aiba loc spectacolul".
În Codul Civil sunt stabilite urmatoarele termene speciale de prescriptie extinctiva:
a. termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil dreptului de optiune succesorala,
prevazut de art. 700 alin. 1: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6
luni, socotit de la data deschiderii succesiunii";
b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut în art. 1334: "Actiunea vânzatorului pentru
complinirea pretului si a cumparatorului, pentru scaderea pretului sau pentru stricarea
contractului se prescriu printr-un an din ziua contractului";
c. termenul de prescriptie extinctiva 6 luni, stabilit de art. 1903, astfel: "Actiunea medicilor, a
chirurgilor si a apotecarilor pentru vizite, operatii si medicamente; a negustorilor pentru
marfurile ce vând la particularii care nu sunt negustori (negutatori); a directorilor de pensionate,
pentru pretul pensiunii scolarilor si altor maistri, pentru pretul uceniciei; a servitorilor care se
tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor; se prescriu printr-un".
Termene speciale de prescriptie extinctiva se regasesc si în alte acte normative (unele termene
interesând alte ramuri de drept), astfel:
a. termenul de prescriptie extinctiva de 30 de zile, prevazut de art. 5 alin. 2 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29 / 1990: "În cazul în care cel care se considera vatamat nu este
multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la
comunicarea solutiei".
b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut de art. 505 alin. 2 din Codul de procedura
penala pentru actiunea în repararea pagubei, în cazul condamnarii sau luarii unei masuri
preventive pe nedrept, acest termen fiind socotit de la data ramânerii definitive a hotarârii de
achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire penala;
c. termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 67 alin. 5 din legea nr. 31 / 1990,
pentru restituirea dividendelor platite cu încalcarea prevederilor legale;
c. termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 63 din Ordonanta Guvernului, nr.
42 / 1997 privind navigatia civila, pentru plata de daune, cheltuieli sau retributii datorate pentru
asistenta sau salvarea navei sau încarcaturii: d. termenul de prescriptie extinctiva de 15 luni,
prevazut de art. 46 alin. 5 din legea nr. 10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv pentru actele juridice de înstrainare având ca obiect imobile preluate fara titlu
valabil; e. termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni , pentru trimiterile postale interne si de
un an pentru trimiterile internationale, pentru actiunea în raspunderea furnizorului de servicii
postale, prevazute de art. 41 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 31 / 2002 privind serviciile
postale, aprobata prin legea nr. 642 / 2002 etc. 5.3.3.4. Termene speciale aplicabile unor actiuni
reale
Aceasta categorie de termene cuprinde:
a) termenul de prescriptie extinctiva de un an, prevazut de art. 498 din Codul Civil (în caz de
avulsiune);
b) termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 520 din Codul de procedura
civila, în cazul revendicarii imobilului adjudecat în cadrul urmaririi silite imobiliare sau al
pretinderii unui dezmembramânt al dreptului de proprietate având ca obiect acest imobil
(aceasta, în ipoteza în care executarea silita a avut ca obiect un imobil care, în realitate nu era
proprietatea debitorului urmarit, iar ulterior apare o terta persoana (adevaratul proprietar) care
revendica acest imobil de la adjudecator); c) termenul de prescriptie extinctiva de un an,
prevazut de art. 674 din Codul de procedura civila, în cazul actiunilor posesorii; d) termenul de
prescriptie extinctiva de 30 de ani, prevazut de art. 840 din Codul Civil, aplicabil actiunii în
restituirea bunului care a format obiectul unei donatii revocate (de drept) pentru survenienta de
copil, astfel "Prescriptia actiunii de revocare se împlineste dupa 30 de ani de la nasterea fiului".
5.4. Începutul prescriptiei extinctive 5.4.1. Regula generala privind începutul prescriptiei
extinctive
A. Consacrarea legislativa a regulii generale
În ceea ce priveste nasterea dreptului la actiune si respectiv a începerii cursului prescriptiei
extinctive care poate sa duca la stingerea lui, regula generala o gasim înscrisa în art. 7 alin. 1 din
Decretul nr. 167 / 1958. potrivit acestui articol, "prescriptia începe sa curga de la data când se
naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita."
Regula prevazuta în art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 îsi gaseste aplicatie practica roi de
câte ori nu se aplica o regula speciala, prevazuta pentru un caz particular.
B. Justificarea regulii generale
Aceasta regula este specifica si i se aplica numai în categoriile raporturilor juridice civile cu
subiecte pasive nedeterminate; este cazul raporturilor juridice civile în continutul carora se includ
drepturile reale si celelalte drepturi patrimoniale absolute (ex. dreptul de autor) în care titularii
lor sunt si apar ca persoane determinate, iar persoanele obligate, ca fiind nedeterminate.
În cazul acestor drepturi pâna în momentul încalcarii sau nesocotirii nu apare necesitatea apararii
lor pe cale judiciara, aceasta pentru ca persoana obligata nu este înca individualizata. În ipoteza
în care dreptul subiectiv este încalcat sau nerecunoscut, raportul juridic civil se concretizeaza si
în ceea priveste si subiectul pasiv. Ca urmare, totodata în favoarea titularului se naste dreptul la
actiune pentru a-si valorifice pe cale judiciara dreptul sau încalcat sau nerecunoscut.
5.4.2. Reguli speciale privind începutul prescriptiei extinctive
A. Ipoteze pentru care sunt instituite reguli speciale
Acestea sunt urmarea regulii generale, în sensul ca se precizeaza data când se naste dreptul la
actiune supus prescriptiei extinctive, în diferite situatii si ipoteze. Adaugam la aceasta precizare
si faptul ca, de data aceasta, ne aflam în prezenta unor raporturi juridice civile a caror subiecte,
cu unele exceptii, sunt determinate, în consecinta, încalcarea dreptului civil subiectiv nu poate fi
pusa decât pe seama persoanelor obligate chiar de la data nasterii raportului juridic.
Prin urmare, putem vorbi despre urmatoarele ipoteze:
1.Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu;
2.Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva;
3.Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate;
4.Ipoteza actiunii în anulabilitate;
5.Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei;
6.Alte situatii speciale.
B. Continutul regulilor speciale privind începutul
prescriptiei extinctive
1. Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu;
În aceasta situatie, dreptul nu este afectat de modalitati (când nu exista termen sau
conditie suspensiva sau când obligatia urmeaza sa se execute la cererea creditorului).
Aceasta regula este înscrisa în art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "În
obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si în acelea al caror termen
de executare nu este stabilit, prescriptia începe sa curga de la nasterii raportului de drept".
Pentru o buna întelegere a domeniului de aplicare a acestei reguli speciale trebuie avute în vedere
urmatoarele[11]:
1) prin expresia "în obligatiile ce urmeaza sa se execute la cererea creditorului" trebuie sa se
înteleaga atât situatia - regula în care nu exista termen sau conditie, suspensive, care sa afecteze
dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa, cât si situatiile în care exista un termen suspensiv,
dar este în favoarea creditorului (putând renunta la beneficiul lui, cum este cazul deponentului)
sau exista o conditie care este rezolutorie (stiut fiind capura est sed sub conditione resolvitur);
2) prin expresia "în obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit" se întelege situatia
obligatiilor în care termenul lipseste cu desavârsire.
2. Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva
Aceasta regula speciala se refera la acele situatii în care dreptul subiectiv civil este "afectat de
modalitati", acestea fiind, aici, termenul suspensiv si conditia suspensiva.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958, "Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau
termen suspensiv, prescriptia începe sa curga de la data când s-a împlinit conditia sau a expirat
termenul".
Aceasta regula este consacrata si în Codul Civil, prin art. 1885 alin. 1, conform caruia:
"Prescriptia unei creante conditionate sau cu termen nu poate începe decât din momentul când s-
a împlinit conditia sau a expirat termenul".
3. Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate
În cazul în care raspunderea civila are la baza savârsirea unei fapte cauzatoare de prejudicii,
precum si în cazurile asimilate (îmbogatirea fara justa cauza), prescriptia începe sa curga de la
data când pagubitul a cunoscut sau trebuia(ori putea) sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde
de ea.
Aceasta regula speciala este consacrata în art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia
"Prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita începe sa curga
de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atât paguba, cât si pe cel care
raspunde de ea." Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede: "Dispozitiile alineatului precedent se
aplica prin asemanare si în cazul îmbogatirii fara just temei."
De asemenea, art. 12 din Legea nr. 29 / 1990 privind contenciosul administrativ stabileste ca "În
cazul în care cel vatamat a cerut anularea actului administrativ, fara a cere în acelasi timp si
despagubiri, întinderea pagubei
nefiindu-i cunoscuta la data judecarii actiunii în anulare, termenul de prescriptie pentru cererea
de despagubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca întinderea
pagubei."
Prin aceasta regula, instituita de art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, se face referire atât la
raspunderea civila delictuala, cât si la raspunderea civila contractuala[12], (în cazul în care
neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei contractuale constituie un delict
civil, se admite ca, în principiu, va fi angajata raspunderea civila contractuala, iar nu raspunderea
civila delictuala). Cu conditia sa nu fie incidenta o alta regula.
Dupa cum este prevazut expres în lege, aceasta regula se aplica si în ceea ce priveste începutul
prescriptiei extinctive în cazul actiunii izvorâte din îmbogatirea fara just temei, termenul de
prescriptie începând sa curga de la data când cel care a fost saracit a luat la cunostinta atât de
faptul producerii, cât si de cel care s-a îmbogatit în dauna sa.
4) Ipoteza actiunii în anulabilitate
Aceasta regula este prevazuta în art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia "Prescriptia
dreptului la actiune în anularea unui act juridic pentru violenta începe sa curga de la data când
aceasta a încetat. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescriptia începe
sa curga de la data când cel îndreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-
i încuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, însa cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la
data încheierii actului".
Aceasta regula nu este aplicabila în cazul cererii de anulare a casatoriei pentru eroare sau
viclenie, deoarece aceasta se face în termen de 6 luni "de la încetarea violentei sau de la
descoperirea erorii sau vicleniei", de catre persoana a carui consimtamânt a fost viciat, conform
dispozitiilor art. 21 din Codul familiei. De asemenea, aceasta regula nu se aplica în cazul cererii
de anulare a unui legat, deoarece prescriptia începe sa curga de la data deschiderii succesiunii.
Legea distinge situatia în care cauza de anulare este violenta, de cea în care anulabilitatea actului
se datoreaza celorlalte cauze (eroare, dol, leziune, incapacitate, nesocotirea altor dispozitii legale
ce ocrotesc interese personale)[13].
În cazul violentei, prescriptia extinctiva începe sa curga din momentul în care a încetat acest
viciu de consimtamânt (moment obiectiv).
În ceea ce priveste celelalte cauze de nulitate, în începutul cursului prescriptiei extinctive se
disting doua momente:
a) un moment subiectiv, care se aplica ori de câte ori cunoasterea cauzei de anulabilitate a avut
loc în intervalul de timp cuprins între momentul încheierii actului juridic si momentul în care se
împlinesc 18 luni de la încheierea actului;
b) un moment obiectiv, care se aplica de la data împlinirii a 18 luni calculate de la încheierea
actului juridic numai daca, în acest interval de 18 luni, nu a fost cunoscuta cauza de anulabilitate
de cel sau cei îndreptatiti sa ceara anularea.
În sistemul Legii nr. 10 / 2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de cauza de nulitate (absoluta sau
relativa), termenul de prescriptie extinctiva (un an) a început sa curga de la data intrarii în
vigoare a acestei legi (14 februarie 2001).
5) Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei
Aceasta regula speciala este prevazuta în dispozitiile art. 11 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit
carora: "Prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale
unei lucrari executate începe sa curga de la data descoperirii viciilor, însa, cel mai târziu de la
împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii.
Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii începe sa curga de la data descoperirii viciilor,
însa cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.
Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garantie, legale sau
conventionale".
Aceasta regula priveste acele vicii care nu pot fi descoperite prin mijloace obisnuite cu ocazia
predarii sau receptiei, nu însa si dreptul la actiune privind viciile aparente - cele care pot fi
depistate fara nici o dificultate la predare sau receptie.
Potrivit art. 1352 din Codul Civil, aceasta regula speciala se aplica doar în privinta viciilor
ascunse de lucrului transmis, lucrarii executate sau constructii, vicii care sunt de natura sa
împiedice folosirea lucrului, lucrarii sau constructiei potrivit destinatiei lor sau sa fie de natura a
diminua considerabil folosirea acestora.
Regulile privind începutul prescriptiei pentru viciile lucrului, lucrarii sau constructiei prezinta
caracteristica stabilirii - alternativa a doua momente de la care poate începe sa curga prescriptia:
1) un moment subiectiv, constând "în data descoperirii viciilor";
2) un moment obiectiv, constând în data expirarii termenelor de garantie, de un an, pentru lucru
ori lucrare si de 3 ani pentru constructie[14].
În cazul constructiilor aflate sub incidenta Legii nr. 10 / 1995 privind calitatea în constructii, prin
art. 29 se stabilesc doua termene speciale de garantie:
a) un termen determinat, de 10 ani de la receptia lucrarii pentru viciile ascunse obisnuite;
b) un termen nedeterminat, pe toata durata de existenta a constructiei pentru viciile structurii de
rezistenta.
6) Alte situatii speciale
1) Art. 23 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie o regula în ceea ce priveste prescriptia dreptului la
actiune asupra sumelor de bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economic
pe seama statului ori a institutiilor de stat, pentru care termenul de prescriptie începe sa curga de
la data consemnarii ori depunerii.
2) Regula speciala prevazuta de art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958, reglementeaza prescriptia
dreptului la actiune privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru
spectacolelor ce nu au mai avut loc, prescriptia care începe sa curga de la data când urma sa aiba
loc spectacolul.
3) Articolul 674 din Codul de procedura civila reglementeaza prescriptia dreptului la actiunea
posesorie, care începe sa curga de la data primului act de tulburare a posesiei.
4) Articolul 700 alin. 1 din Codul Civil prevede prescriptia dreptului de optiune succesorala care
începe sa curga de la deschiderea succesiunii (care este data mortii lui de cujus).
De la aceasta regula exista urmatoarele exceptii:
- în cazul unui copil conceput, dar nenascut la data deschiderii succesiunii, termenul de
prescriptie începe sa curga de la data nasterii, cu conditia ca acesta sa se nasca viu;
- în cazul declararii judecatoresti a mortii, data succesiunii este data prevazuta în hotarârea
judecatoreasca definitiva ca fiind data mortii, dar prescriptia dreptului de optiune succesorala
începe sa curga de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti declarative de moarte,
deoarece dreptul de optiune succesorala poate fi exercitat numai din acel moment[15];
- în cazul unei mosteniri testamentare, când testamentul din care rezulta calitatea de mostenitor a
unei persoane a fost descoperit mai târziu, termenul de prescriptie a dreptului de optiune
succesorala se calculeaza de la data cunoasterii calitatii de mostenitor a unei persoane.
5) Potrivit art. 55 din Codul familiei "Actiunea în tagada paternitatii se prescrie în termen de 6
luni de la data când tatal (sotul mamei sau fostul sot al mamei) a cunoscut nasterea copilului.
6) Articolul 60 din Codul familiei reglementeaza prescriptia dreptului la actiune în stabilirea
paternitatii copilului din afara casatoriei, astfel: "Actiunea în stabilirea paternitatii din afara
casatoriei poate fi pornita în termen de un an de la nasterea copilului."
Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, "Daca în cazul prevazut de art. 54 alin. 1, un copil a pierdut
calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotarâri judecatoresti, termenul de un an pentru
primirea actiunii în stabilirea paternitatii din afara casatoriei, va curge de la data când acea
hotarâri a ramas definitiva", chiar daca a trecut mai mult de un an de la nasterea copilului.
Potrivit dispozitiilor alin. 3 ale art. 60 "În cazul în care mama a convietuit ci pretinsul tata ori
daca acesta din urma a prestat copilului întretinerea, termenul de un an va curge de la încetarea
convietuirii ori a întretinerii".
7) Articolul 520 din Codul de procedura civila instituie regula speciala potrivit careia prescriptia
dreptului la actiune în revendicarea imobilului ce a format obiectul urmaririi silite imobiliare
începe sa curga de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciara.
8) Prescriptia extinctiva a actiunii în raspunderea pentru daunele efective cauzate de operatorii
publici si furnizorii de servicii de telecomunicatii începe sa curga de la data primirii raspunsului
la reclamatie sau, daca nu s-a raspuns la reclamatie,
de la exprimarea termenului de solutionare a acesteia (art. alin. 2 din Ordonanta de Guvern nr.
31/ 2002, aprobata prin Legea nr. 642 / 2002).
9) Prescriptia dreptului la actiune în rectificarea înscrierii în cartea funciara exercita împotriva
tertului dobânditor de buna credinta începe sa curga de la data la care a fost înregistrata cererea
prin care tertul respectiv a solicitat înscrierea dreptului sau în cartea funciara (art. 37 alin 2 si art.
38 din Legea nr. 7 / 1996).
5.5. Suspendarea prescriptiei extinctive 5.5.1. Precizari prealabile cu privire la calcularea
termenelor de prescriptie a dreptului la actiune
Termenele de prescriptie au o durata în timp. Aceasta durata mai mica sau mai mare este
determinata de momentul începerii termenului de prescriptie avut în vedere si, respectiv, de
împlinirea lui. În determinarea momentului de îndeplinire, trebuie avut în vedere si modul de
calcul. Calculul termenelor de prescriptie, indiferent de unitatile de timp în care sunt stabilite
(luni sau ani), se face potrivit sistemului calcului intermediar, aceasta în sensul ca ziua când
începe curgerea termenului de prescriptie termenul este inclusa în calcul.
Calculul termenului de prescriptie se face întotdeauna prin determinarea momentului nasterii la
actiune, adica a zilei care marcheaza dies a quo (ziua când începe termenul) urmând dies a quam
(ziua când se sfârseste termenul) sa fie determinata în functie de câtimea termenului avut în
vedere.
Situatiile care pot interveni în ceea ce priveste începerea si împlinirea termenului la actiune - în
determinarea momentului începerii si împlinirii termenului de prescriptie, trebuie avute în vedere
si anumite necesitati prevazute în mod expres prin lege care pot determina suspendarea,
întreruperea si repunerea în termen.
5.5.2. Definitie
Dupa cum am mai aratat, rolul si importanta prescriptiei extinctive se concretizeaza în ideea de
sanctiune a persoanelor interesate care din neglijenta sau pasivitate nu sesizeaza organele de
justitie în termenul prevazut de lege pentru a-si valorifica dreptul subiectiv pretins a fi încalcat
sau nerecunoscut.
Prin suspendarea prescriptiei dreptului la actiune urmeaza sa întelegem oprirea de drept a
curgerii termenului de prescriptiei pe timpul cât dureaza situatiile limitate prevazute de lege care
îl pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a actiona. Asadar, putem retine ca situatiile
reglementate de
art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958 vizeaza o imposibilitate juridica de a actiona, iar art. 14, din
acelasi decret, vizeaza o imposibilitate morala de a actiona.
5.5.3. Cauzele de suspendare A. Enuntare
Cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive sunt legale si limitative. Acestea rezulta din
continutul art. 13 si 14 din Decretul nr. 167 / 1958.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958, cursul prescriptiei dreptului la actiune este suspendat:
1) cât timp cel împotriva caruia ea curge este împiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de
întrerupere.
2) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale României, iar acestea
sunt puse pe picior de razboi;
3) pâna la rezolvarea reclamatiei administrative, facute de cel îndreptatit cu privire la despagubiri
sau restituirii, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si
telecomunicatii, însa cel mai târziu pâna la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la
înregistrarea reclamatiei.
Potrivit art. 14 din Decretul nr. 167 / 1958, cursul prescriptiei dreptului la actiune este suspendat
în urmatoarele situatii:
"Între parinti sau tutori si cei ce se afla sub ocrotirea lor, între curatori si acei pe care-i reprezinta,
precum si între orice alta persoana, care în temeiul legii sau al hotarârii judecatoresti,
administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate prescriptia nu curge,
cât timp socotelile nu au fost date si aprobate.
Prescriptia nu curge împotriva celui lipsit de capacitatea de exercitiu, cât timp nu are
reprezentant legalsi nici împotriva celui cu capacitatea restrânsa cu timp nu are cine sa-i
încuviinteze actele.
Prescriptia nu curge între soti în timpul casatoriei."
B. Analiza cauzelor de suspendare a cursului
prescriptiei extinctive
1) Forta majora. Textul art. 13 litera a, foloseste notiunea de forta majora fara a da o definitie
acesteia, însa doctrina si jurisprudenta definesc forta majora ca
fiind un eveniment imprevizibil si insurmontabil precum cutremurul de pamânt, inundatia si
altele asemenea.[16]
2) Participarea la fortele armate ale României, care sunt puse pe picior de razboi.
Art. 13 lit. 4 prevede ca în aceasta situatie trebuie sa se afle "creditorul sau debitorul". Va opera
suspendarea si în situatia în care atât creditorul cât si debitorul fac parte din fortele armate ale
României, iar acestea sunt pe picior de razboi; simpla participare la fortele armate ale tarii (ca
militar activ ori pentru satisfacerea stagiului militar) nu constituie cauza de suspendare a
prescriptiei extinctive.
si aceasta cauza pune titularul dreptului la actiune în imposibilitatea materiala (fizica) de a
actiona.
3) Reclamatia administrativa
Potrivit prevederilor art. 13 lit. c, pentru ca prevederile sa fie suspendata, trebuie îndeplinite
urmatoarele conditii:
- reclamatia administrativa prealabila sa aiba ca obiect "despagubirii ori restituiri" în termenul
unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii;
- sa nu treaca mai mult de 3 luni de la înregistrarea reclamatiei; daca petitionarul primeste
raspuns, care nu-i convine, înainte de împlinirea celor 3 luni, prescriptia este suspendata numai
pâna la primirea acelui raspuns, nefavorabil; daca reclamatia ramâne nerezolvata, neprimindu-se
raspuns, în cele trei luni, suspendarea înceteaza, iar titularul dreptului la actiune este în drept sa
formuleze cerere de chemare în judecata la organul de jurisdictie competent.
Articolul 13 lit. c se aplica si ipotezei actiunii în contencios administrativ, deoarece potrivit art. 5
alin. 5 din Legea nr. 29 / 1990, "înainte de a cere instantei anularea actului sau obligarea la
eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, în termen
de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la exprimarea termenului
prevazut la art. 1 alin. 2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia în termen de
30 de zile de la aceasta", se aceasta data suspendarea operând pâna la rezolvarea reclamatiei
administrative, dar nu mai mult de 30 de zile.
4) Între ocrotitor si ocrotit, prescriptia e suspendata cât timp socotelile nu au fost date si
aprobate, potrivit art. 14 alin. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958.
Aceste dispozitii se aplica raporturilor dintre parinte, tutore si curator, pe de o parte, si cele ale
carui bunuri sunt administrate de ocrotitorul legal pe de alta parte (minor, interzis, cel ocrotit prin
curatela).
5) Prescriptia este suspendata:
a) cât timp cel lipsit de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal;
b) cât timp cel cu capacitate de exercitiu restrânsa nu are ocrotitor legal care sa-i încuviinteze
actele.
Aceasta cauza de suspendare priveste minorul sub 14 ani, aceasta fiind interzisul judecatoresc si
minorul între 14 - 18 ani, aceasta fiind aplicata pe toata durata lipsei reprezentantului legal sau a
ocrotitorului legal, dupa caz. Din cele prezentate rezulta ca putem vorbi despre o imposibilitate
de natura juridica.
6) Prescriptia este suspendata în raporturile dintre soti
Potrivit acestui alineat, prescriptia este suspendata pe toata durata casatoriei, fara a avea
importanta daca sotii sunt sau nu despartiti în fapt, în text nefiind explicat acest aspect.
Ne aflam aici într-o imposibilitate morala de a actiona.
Alaturi de cauzele generale de suspendare prevazute de art. 13 si 14 din Decretul nr. 167 / 1958,
Legea nr. 64 / 1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului instituie o cauza
speciala prin art. 32 : "deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor
prevazute la art. 31. Termenele vor începe sa curga dupa 30 de zile de la încheierea procedurii".
5.5.4. Efectele suspendarii prescriptiei extinctive A. Efectele generale ale suspendarii
Potrivit art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 "Dupa încetarea suspendarii, prescriptia îsi reia
cursul socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare."
Potrivit acestor prevederi se face astfel distinctie între:
- efectul anterior cauzei de suspendare;
- efectul pe durata cauzei de suspendare;
- efectul ulterior cauzei de suspendare.
Pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce efecte juridice, intrând în calculul
termenului de prescriptie si timpul scurs între începutul prescriptiei si data suspendarii acesteia.
B. Efectul special al suspendarii
Acest efect este reglementat de art. 15 alin. 2, potrivit caruia: "prescriptia nu se va împlini totusi
înainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data încetarii cauzei de suspendare, cu
exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât dupa exprimarea unui
termen de o luna de la suspendare".
Prin urmare, acest efect special se produce doar în cazurile în care:
- pâna la împlinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de 6 luni, daca termenul de
prescriptie aplicabil este mai mare de 6 luni (ex. termenul general de prescriptie de 3 ani);
- pâna la împlinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de o luna daca termenul de
prescriptie aplicabil este mai mic de 6 luni (ex. termenul de 60 de zile prevazut în art. 24 din
Decretul nr. 167 / 1958).
5.6. Întreruperea prescriptiei extinctive
5.6.1. Definitie
Problema întreruperii cursului prescriptiei dreptului la actiune pune în discutie atitudinea celor
doua persoane care urmeaza sa figureze în cadrul procesului civil în calitate de parti, respectiv
titularul dreptului subiectiv în calitate de reclamant si titularul obligatiei în calitate de pârât.
În baza acestor consideratii, putem defini întreruperea cursului prescriptiei dreptului la actiune în
felul urmator:
"Oprirea cursului unei prescriptii începute datorita atitudinii luate de una sau alta dintre viitoarele
parti a procesului civil fara a se mai tine seama de timpul care sa scurs deja cu consecinta
începerii, daca sunt întrunite conditiile cerute de lege unui nou termen de prescriptie a dreptului
la actiune".
5.6.2. Cauzele de întrerupere
Cauzele de întrerupere sunt grupate în art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958. Este de observat ca
cele doua cauze avute în vedere privesc atitudinea persoanei obligate (prima cauza) si atitudinea
titularului dreptului încalcat sau nerecunosut (a doua cauza).
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 "Prescriptia se întrerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge
prescriptia";
b) "prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost
introdusa la o instanta judecatoreasca ori la un organ de arbitraj necompetent".
c) "printr-un act începator de executare", aceasta fiind o cauza de întrerupere a prescriptiei
dreptului de a cere executarea silita, fiind studiata de dreptul procesual civil.
Articolul 16 din Decretul nr. 167 / 1958 mai prevede ca "prescriptia nu este întrerupta daca s-a
pronuntat încetarea procesului, daca cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsa,
anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea."
Aceste cauze de întrerupere a cursului prescriptiei extinctive sunt legale, limitative, producând
efecte de drept (ope legis).
5.6.3. Efectele întreruperii prescriptiei extinctive A. Reglementarea efectelor întreruperii
prescriptiei extinctive
Aceste efecte sunt reglementate în art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958 care stabileste ca:
"Întreruperea sterge prescriptia începuta înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.
Dupa întrerupere, începe sa curga o noua prescriptie.
În cazul când prescriptia a fost întrerupta printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare
sau printr-un act începator de executare, noua prescriptie nu începe sa curga cât timp hotarârea
de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, în cazul executarii, pâna la îndeplinirea ultimului
act de executare."
B. Analiza efectelor întreruperii prescriptiei extinctive
Dupa cum rezulta din prevederile art. 17 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167 / 1958, întreruperea
prescriptiei extinctive produce un efect anterior si un efect posterior.
stfel, anterior datei întreruperii, prescriptia este înlaturata astfel încât timpul scurs între momentul
de început al prescriptiei si data cauzei de întrerupere este socotit necurs.
Efectul posterior întreruperii consta în începerea unui nou termen de prescriptie.
Daca în cazul întreruperii prin recunoastere efectele se produc instantaneu, în cazul întreruperii
prin cererea de chemare în judecata, efectele se produc definitiv, pe data ramânerii definitive a
hotarârii judecatoresti de admitere a cererii, aceasta însemnând ca între data sesizarii instantei si
data ramânerii definitive a hotarârii opereaza o întrerupere provizorie, sub conditia admiterii
cererii si ramânerii definitive a hotarârii.
Efectele întreruperii prescriptiei extinctive se produc de plin drept (ope legis), organul de
jurisdictie urmând sa constate doar producerea lor.
5.7. Repunerea în termenul de prescriptie 5.7.1. Definitie. Reglementare
Repunerea în termenul de prescriptie este acel beneficiu acordat de lege titularului dreptului la
actiune, care din motive temeinice nu a putut formula actiunea în justitie înauntrul termenului de
prescriptie, astfel ca organul jurisdictional este îndreptatit sa solutioneze, în fond, cererea de
chemare în judecata, desi a fost introdusa dupa împlinirea termenului de prescriptie.
Repunerea în termenul de prescriptie este o institutie juridica consacrata cu caracter general în
art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: "Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, în cazul în
care constata ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost
depasit sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa încuviinteze
executarea silita.
Reglementari cu caracter special întâlnim în dispozitiile art. 13 din Legea nr. 18 / 1991, potrivit
carora "Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotarârii
judecatoresti definitive ori, în lipsa acestora, prin probe din care rezulta acceptarea mostenirii.
- Art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 / 1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu
destinatie de locuinta trecute în proprietatea statului, prevede : "Mostenitorii, în sensul prezentei
legi sunt socotiti de drept acceptantii succesiuni de la data depunerii cererii prevazute la art. 14
pentru restituirea în natura a apartamentelor, sau, dupa caz, pentru acordarea de despagubiri."
- Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213 / 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
stabileste ca "Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea
consimtamântului pot fi revendicate de fosti proprietari sau succesorii acestora, daca nu fac
obiectul unor legi speciale de reparatie".
- Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, privind regimul juridical unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie1989, se stabileste ca: "Succesibilii care
dupa data de 6 martie 1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept în termenul de
acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi .".
5.7.2. Domeniul repunerii în termenul de prescriptie extinctiva
Cauzele de repunere în termen nu sunt enumerate cu titlu limitativ, de lege, organul de jurisdictie
putând considera "cauza de repunere în termen", orice cauza temeinic justificata".
În teoria si practica judiciara s-a ajuns si s-a relevat într-un consens unanim ca prin cauze
temeinic justificate trebuie sa se înteleaga numai acele împrejurari de fapt care fara a avea
gravitatea fortei majore si fara a implica culpa proprie, l-au împiedicat pe titularul dreptului sa
sesizeze instantei cu pretentia sa în termenul prevazut de lege.
În practica judiciara au fost considerate cauze care justificata repunerea în termen:
- existenta unor împrejurari speciale în care s-a gasit mostenitorul, care l-au împiedicat sa afle
despre deschiderea unei mosteniri la care era chemat;
- executarea unei pedepse privative de libertate, care nu a permis darea unui mandat pentru
întreruperea prescriptiei (în prezent, solutia e greu de admis fata de garantiile procesual - penale);
- cunoasterea unor fapte, stabilite de organele de urmarire penala, numai dupa împlinirea
termenului de prescriptie;
- spitalizarea îndelungata ori repetata;
- parasirea minorului.
Au fost apreciate drept cauze care nu justifica repunerea în termen:
- eroarea de drept, invocata de titularul dreptului la actiune;
- absenta ori aglomerarea cu probleme a conducatorului persoanei juridice sau juristului
acesteia[17];
- depasirea culpabila a termenului de acceptare a mostenirii.[18]
5.7.3. Termenul de repunere în termenul de prescriptie extinctiva
Potrivit art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958, "Cererea de repunere în termen va putea fi
facuta numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de
prescriptie".
Textul acestui articol stabileste doua aspecte ale termenului în care poate fi ceruta repunerea în
termenul de prescriptie:
1) durata lui, care este de o luna;
2) începutul acestui termen, care este marcat de data încetarii cauzei care justifica depasirea
termenului de prescriptie.
Se pune întrebarea: care este semnificatia termenului de o luna în care se face vorbire în alin. 2 al
art. 19. Termenul de o luna are o dubla semnificatie si anume: priveste pe de o parte introducerea
cererii de repunere în termen, iar pe de alta parte, introducerea cererii de chemare în judecata
care priveste fondul litigiului.
5.7.4. Efectul repunerii în termenul de prescriptie extinctiva
Datorita repunerii în termen, prescriptia extinctiva este considerata ca fiind neîmplinita, desi
termenul de prescriptie a expirat.
Prin repunerea în termenul de prescriptie extinctiva, efectul extinctiv al prescriptiei este anihilat,
organul de jurisdictie având astfel posibilitatea sa treaca la solutionarea pricinii pe fond.
În conditiile prevazute de art. 13 alin. 2 di Legea nr. 18 / 1991, art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112 /
1995 si art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10 / 2001, efectul repunerii în termen a constat în îndrituirea
mostenitorului de a solicita "reconstituirea" dreptului de proprietate asupra pamântului sau
restituirea în natura a imobilului ori acordarea de despagubiri, dupa caz, în conditiile legilor
mentionate.
În ceea ce priveste modul de operare, repunerea în termen reglementata de art. 19 din Decretul
nr. 167 / 1958 presupune darea unei hotarâri, de catre organul de jurisdictie competent, hotarâre
ce trebuie sa fie motivata, pentru a putea fi verificata temeinicia sa.
Repunerea în termen reglementata de prevederile Legilor nr. 18 / 1991, nr. 112 / 1995 si nr. 10
/ 2002 opereaza de drept (ope legis).
5.8. Împlinirea (calculul) prescriptiei extinctive
5.8.1. Definitie
Prin împlinirea prescriptiei extinctive se întelege determinarea momentului în care expira
termenul de prescriptie.
5.8.2. Regulile de calcul al termenelor de prescriptie
Regulile de calcul al termenelor de prescriptie sunt stabilite prin Decretul nr. 167 / 1958, Codul
Civil, Codul de procedura civila.
De lege ferenda, se impune ca regulile privind calculul termenelor de prescriptie sa se regaseasca
în acelasi act normativ ce reglementeaza si prescriptia.
Cât priveste modul de calcul al termenului de prescriptie extinctiva stabilit pe ani sau pe luni, se
va aplica prevederile art. 10 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila, astfel aceste termene ce
vor împlini în ziua corespunzatoare din ultimul an sau din ultima luna. Daca ultima luna nu are o
zi corespunzatoare, termenul va fi împlinit în ultima zi a acelei luni (de exemplu, un termen de
prescriptie de o luna care a început sa curga la 31 ianuarie, s-a împlinit la 29 februarie).
În cazul termenelor stabilite pe saptamâni, termenul de prescriptie extinctiva se socoteste
împlinit în ziua corespunzatoare din ultima saptamâna a perioadei.
În ceea ce priveste termenele stabilite pe zile, se aplica dispozitiile art. 1887 din Codul Civil
potrivit caruia termenul se calculeaza pe zile si nu pe ore. Art. 1886 din Codul Civil dispune:
"Ziua se împarte în 24 de ore. Ea începe la miezul noptii si se sfârseste la miezul noptii
urmatoare", ziua în care începe cursul prescriptiei nefiind luata în calcul.
Art. 1889 din Codul Civil prevede ca "prescriptia nu se socoteste calculata, decât dupa împlinirea
celei de-a doua zi a termenului prevazut de lege." Acest sistem de calcul se numeste
"intermediar", deoarece se plaseaza între "sistemul termenului exclusiv" (pe zile libere) în care
nu sunt luate în calcul nici prima si nici ultima zi a termenului si "sistemul inclusiv" (numit si pe
zile pline), în care intra în calcul atât prima cât si ultima zi a termenului.
CURSURI DREPT CIVIL SEMESTRUL II CURS 1. Nulitatea actului civil Def: Reprezinta
acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic civil de acele efecte care sunt contrarii
normelor edictate pt includerea sa valabila . Sediul materei→ de legelata nu exista o
reglementare unitara a parlamentului Normele ce alcatuiesc aceasta institutie sunt raspandite in
tot Codul Civil precum si in legile civile speciale . Functiile nulitatii: 1.functia preventive–face
ca subiectele de drept civil sa fie descurajate in a incalca legea civila avand reprezenatrea
consecinelor 2.functia sanctionare–presupune inlaturarea efectelor actului juridic ce sunt contrare
legii 3.functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii Delimitarea nulitatii de alte institutii
juridice Nulitate/rezolutiune–consta in desfiintarea unui contract sinalagmatic cu executare uno
ictu (dintr-o data ) pt neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din parti. Asemanari–
ambele cause de ineficacitate a actului juridic civil –produc efecte ex truc(retroactive, pt trecut) –
sunt in principiu judiciare ( e necesar interventia unui organ juridic ) Deosebiri–nulitatea–
presupune un act nevalabil incheiat→presupune un act valabil incheiat - nulitatea–se aplica
tuturor actelor juridice→doar contractelor sinalagmatice(cu executare uno ictu) - acuzele nulitatii
sunt anterioare/concomitente momentului inchiderii contractului →cauzele sunt ulterioare
momentului inchiderii contractelor - regulile regulile prescriptiei extintive sunt diferite
→Nulitate/Reziliere–pt contracte cu executare succesivaex:contractile de inchiriere ,2 efecte pt
viitor (ex nunc) Nulitate/Caducitate–cauza de ineficacitate a actului juridic care consta in lipirea
actului juridic de toate efectele sale datorate unor cauze ulterioare includera actului juridic si
independent de vointa autorului. ex:predecesorul legatarului (mostenit)-mostenitorul moare
inaintea testatorului Asemanari–cauze de ineficacitate Deosebiri–nulitatea–un act nevalabil -
caducitatea–act valabil incheiat -nuliatatea–efecte ex trunc
-2
-caducitatea–efecte ex nunc Cauze–nuliatea–anterioare sau concomitente incheierii actului -
caducitatea–cauze ulterioare si independente de vointa autorului Nuliatea/ Revocare–sanctiune
de dr civil care inseamna desfiintarea actului ca urmare amgratitudinii graticatului/ ca urmare a
neindeplinirii sarcinii ex:revocarea donatiei Asemanari–cauze de inficacitate Deosebiri–ca la
rezolutiune Nulitatea / Inopozabilitatea–sanctiune ce intervine in cazul reefectuarii formelor de
publicitate fata de tert a depasirii lipsei puterii de reprezentare ca si in cazul incheierii unor acte
frauduloase in dauna creditorilor Asemanari–cauze de ineficacitate , lipsa de eficacitate
Deosebiri–nulitatea–act nevalabil incheiat -inopozabilitatea–act valabil incheiat -nulitatea–efecte
fata de parti si terti -inopozabilitatea–efecte fata de terti Cauze–nulitatea–anterioare si
concomitente -inopozabilitatea neindeplinirea unor formalitati ulterioare
Modalitati de remediere nulitatea relative poate fi confirmata inopozabilitatea–confirmata prin
ratificare
Clasificarea nulitatii 1.Dupa natura interesului ocrotit general/individual prin dispozitia legal
incalcata: -nuliatea absoluta–aceea care sanctioneaza nerespectarea la incheierea actului juridic a
unei norme care ocroteste un interes general obstesc -nuliatatea relativa–sanctiunea nerespectarii
nulitatii ….interes individual D.p.d.v. terminologic nulitatea absoluta e desemnata prin expresii
ca : ”actul e nul de drept / actul e nul “ sau “actul e nul de prim drept” D.p.d.v. terminologic
nulitatea relative–“actul e anulabil sau poate fi anulat “. 2.D.p.d.v. al intinderii efectelor -
nulitatea partiala–lipseste actul juridic doar de unele dintre efecte -nulitatea totala–defineste actul
juridic in intregime .
-3
3.Dupa modul de cosacrare legislative -nulitatea expresa–exista prevazuta ca atare intr-o
dispozitie legala -nulitatea virtuala(implicita/tacita) –rezulta din modul in care e reglata o anume
conditie de valabilitate a actului juridic( 113/c.c.) 4.Dupa felul conditiei de valabilitate -nulitate
de fond pt nerespectarea unei conditii de fond -nulitate de forma
Cauzele de nulitate Cauzele de nulitate absoluta (se refera la cond de fond ) Incalcarea regulilor
privind capacitatea civila a persoanelor in urmatoarele cazuri: Nerespectarea unei incapacitati
speciale impuse pentru ocrotirea unui interes obstesc general (ex : vanzarea intre soti) Lipsa
capacitatii de folosinta a persoanei juridice Nerespectarea pr. specialitatii capacitatii de folosinta
Lipsa totala a consimtamantului inclusive in cazul erorii obstacol Nevalabilitatea obiectului
actului juridic Lipsa cauzei / cauza ilicita sau imorala Lipsa lipsa formei cerute ad validitatem
Lipsa are nevalabilitatea autorizatiei in cazurile expres prevazute de lege Incalcarea ordinii
publice Frauda legii
Cauze de nulitate relativa Viciile de consimtamant Lipsa discernamantului in situatiile: actule
incheiat de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu actul e incheiat de minorul intre 14-18
ani fara incuviintarea ocrotitorului legal si e lezionar pt minor. Actul e incheiat fara incuviintarea
autoritatii tutelare Actul e incheiat cu nerespectarea unor capacitati instituite pt protectia unor
interese individuale.
-4
Regimul juridic al nulitatii(regulile la care e supusa nulitatea ) Absolute Relative Pentru a
determina regimul juridic trebuie sa raspundem la 3 intrebari : Cine poate invocanulitatea? Cat
timp poate fi invocata? Daca nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau nu . Regimul juridic
al nulitatii absolute Nulitatea poate fi invocata de oricine are interes Actiunea in constatarea
nulitatii absolute e imprescriptibila extintiv–invocate oricand Nulitatea absoluta nu poate fi
acoperita prin confirmare. Regimul juridic al nulitatii relative Nulitatea relativa poate fi invocata
doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic. Nulitatea
relativapoate fi invocata numai in termenul de prescriptive extintiva actiunea in anulare fiind
prescriptibil extintiv. Nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare in mod expres sau tacit.
CURS 2 Efectele nulitatii actului juridic Efectele nulitatii-consecintele juridice ale aplicarii
sanctiunii nulitatii. Efectele nulitatii pot fi mai restranse sau mai extinse,in functie de nulitatea
partiala sau totala a actului juridic. Efectele nulitatii actului juridic in functie de urmatoarele
ipoteze: 1.Actul juridic nu a fost executat inca.In aceasta situatie,aplicarea nulitatii inseamna k
acel act juridic nu va mai putea fi executat. 2.Actul juridic civil a fost executat total sau partial.In
aceasta ipoteza,efectele nulitatii constau in: a.Desfintarearetroactiva a actului juridic.
b.Restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. 3.Dibanditorul de drepturi in temeiul
actului juridic anulat a transmis mai departe aceste drepturi unor terti subdobanditori. In aceasta
situatie: a.Desfintarea retroactiva a actului juridic. b.Repunerea partilor in situatia anterioara.
c.Desfintarea actului subsecvent.
-5
Potrivit acestor ipoteze exista 3 principii ale efectelor nulitatii: 1.Principiul retroactivitatii
efectelor nulitatii. 2.Principiulrepunerii partilor in situatia anterioara (restitio in integrum)
3.Principiul desfintarii actului subsecvent (resoluto iure dontis resolvitut accipientis)
I.Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil-nulitatea nu produce efecte
numai pentru viitor (ex: nunc) ci produce efecte si pentru trecut (ex: tunc).Actul juridic este
considerat a fi nul(ca nu a existat niciodata) din chiar momentul inchieierii lui si nu din
momentul anularii sau constatarii nulitatii absolute. Exceptii:-acele situatii in care nulitatea
produce efecte numai pentru viitor (ex: nunc): a.Situatia contractelor cu executare succesiva.
Ex:Contractul de locatiune,intretinere. b.Pastrarea fructelor culese anterior anularii decatre
posesorul de buna credinta-articolul 485. c.Articolul 58 din legea societatilor comerciale
31/1990. II. Principiul repunerii partilor in situatia anterioara (restitio in integrum).Acest pricipiu
este regula de drept potrivit cu care tot ceea ce s-a executat trebuie restituit astfel incat partile
actului juridic sa ajunga in situatia in baza unui act anulat care s-ar fi aflat daca actul nu s-ar fin
incheiat. Observatie: sub aspect procesual exista 2 actiuni: 1.O actiune in anularea/constatarea
nulitatii actului juridic civil. 2.Actiunea in restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului
anulat.Plata nedatoarata-izvorul obligatiei. Exceptii–acele situatii in care partile nu usnt obligate
sa restituie ceea ce au primit in temeiul actului anulat. Cazul incapabiluluicare este obligat sa
restituie numai in masura imbogatirii sale (Art. 1164 Cod Civil) Cazul aplicarii principiului
nemo auditut propriam turpitudinemalegraris–nimeni nu poate invoca propria culpa pentru
apararea unui drept. Ex.: in cazul nulitatii unei donatii pentru cauza imorala din partea
donatorului, acesta nu poate solicita si obtine restiruirea bunului donat. partile negociaza o
anumita suma de bani cu conditia ca cel vatamat sa nu-si retraga/depuna plangerea III. Principiul
anularii actului subsecvent. Daca primele 2 puncte priveau rap. dintre parti acest principiu
priveste lf. nulitatii fata de terti. El este o consecinta a celorlalte doua principii precum si a altui
principiu de drept potrivit cu care nimeni nu poate transmite mai mult decat ceea ce are (memo
plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habent) In consecinta acest principiu este acea
regula de drept potrivit cu care anularea actului initial atrage anularea actului subsecvent.
Exceptii–acele situatii in care desi actul principal este anulat, actul subsecvent este mentinut.
-6
Motive: 1.Principiul ocrotirii bunei credinte 2.Principiul asigurarii stabilitatii circuitului civil
Exceptii: 1. cazul aplicarii art. 1990 al Cod Civil potrivit caruia posesia de buna credinta
valoreaza proprietate– bunuri mobile doar art. 972 2. Art. 20, al. 2 din Decretul 31/1954 potrivit
cu care in cazul anularii hotararii declerative de moarte, cel care a fost declarat mort poate cere
inapoierea bunurilor sale cu exceptia situatiei dobanditorului cu titlu oneros de buna credinta. ->
situatia subdobanditorului de buna credinta si cu titlu oneros a unui bun imobil. Principii de drept
care inlatura regula quod nullum est, nullum producit efectum (ceea ce este nul, produce efecte
nule) Principiul conversiunii actului juridic–conversiunea inseamna inlocuirea unui act juridic
nul cu un alt act juridic valabil. Ex.1: instrainarea de catre un mostenitor a unui bun din masa
succesorala desi este nul ca si contract de vanzare-cumparare, este valabilca acceptare tacita a
succesiunii. Ex.2: cazul manifestarii de vointa care nula ca si vanzare-cumpararea valoreaza act
de contract de vanzarecumparare. Ex.3:cazul in care actul de instrainare este lovit de nulitate, dar
este valabil ca revocare a legatului ce avea ca obiect bunul ce forma obiectul actului de
instrainare. Principiul error communis facitus (eroarea comuna creeaza drepturi) –principiul
validitatii aparentei de drept-> L. 119/1996 privind actele de stare civila Principiul raspunderii
civile delictuale–Art. 1159 Cod Civil potrivit cu care minorul ce face o simpla declaratie ca este
major are actiunea resciziune. -> Potrivit art. 1162 Cod Civil minorul nu are actiune in resciziune
contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau quasidelictele (din culpa) sale. Astfel, intre
principiul ocrotirii minorului si principiul raspunderii civile delictuale are castig de cauza cel de-
al doilea in sensul ca cea mai buna reparare a prejudiciului cauzat de minor este considerarea
actului ca fiind valabil.
CURS 3. Prescriptia extinctiva
I. Notiune si reglementare Art. 1 din decretul 167/1958, privind prescriptia extinctiva, dreptul la
actiune, avand un obiect patrimonial prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit
de lege. Pornind de la acesta dispozitie legala vom defini prescriptia extinctiva ca fiind stingerea
dreptului la actiune, neexercitat in termenul stabilit de lege. Sub aspect terminologic, expres,
presriptia extinctiva este folosita in doua acceptiuni: -prin prescriptiese intelege institutia
dreptului civil cu aceasta denumire
-7
-prescriptia reprezinta stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul prevazut de lege,
adica stingerea dreptului de a cere de la debitor, prin intermediul instantei, executarea obligatiilor
care ii revin. Normele juridice care formeaza institutia prescriptiei extinctive se gasesc in
principalin decretul 167/1998, care reprezinta dreptul comun in materie. Norme privind
prescriptia se mai gasesc in Codul Civil, Codul Familiei, etc. Normele care reglementeaza
perspectiva extinctiva sunt imperative(nu se deroga) a.i. prescriptia extinctiva poate fi calificata
ca o intitutie de ordine publica. II. Natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive
Prescriptia extinctiva stinge dreptul la actine, in sens material, adica actiunea intentata de
subiectulactiv dupa implinirea termenului de prescriptie va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce
echivaleaza cu refuzul concursului fortei de constrangere a statutului solicitat de titularul
dreptului subiectiv supus prescriptiei extinctive. Pentru subiectul pasiv implinirea termenului de
prescriptie echivaleaza cu inadmisibilitatea obligarii sale la executarea obligatiei prin darea unei
hotarari care sa poata fi pusa in executare silita. Totusi, potrivit art. 20, al. 1, din decretul
197/1958, debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiunea creditorului s-a prescris,
nu au dreptul sa ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul de
prescriptie era implinit. In concluzie, prescriptia extinctiva transforma dreptul subiectiv civil si
obligatia civila din perfecte, adica inzestrate cu actiune in justitie, in imperfecte, adica naturale.
Delimitarea prescriptiei extinctive de : 1. Prescriptia achizitiva/uzucapiunea –reprezinta nasterea
dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de catre o
persoana in termenul si in conditiile prevazute de lege. Asemanari: -ambele sunt institutii de
drept civil -ambele sunt sanctiuni pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi -ambele
presupun termene -exista reguli comune privind calculul, intreruperea si suspendarea prescriptiei
Deosebiri:-prescriptia extinctiva este reglementata in decretul 167/1958, iar cea achizitiva in
Codul Civil -termenele de prescriptie extinctiva sunt mai multe si mai scurte, pe cand termenele
de prescriptie achizitiva sunt numai 2 si mai lungi (cel de 30 de ani si cel de 10-20 ani) -daca
prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, in sens material, prescriptia achizitiva conduce la
dobandirea unui drept real principal. 2. Prescriptia de decadere–decaderea reprezinta stingerea
dreptului subiectiv civil neexercitat in termenul prevazut de lege. Asemanari:-ambele sunt
institutii de drept civil -ambele presupun termene
-8
-ambele au efect extinctiv Deosebiri:-prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, in sens
material, pe canddecaderea stinge chiar dreptul subiectiv civil -prescriptia extinctiva presupune
termene lungi si numeroase, iar decaderea termene scurte si mai putine 3. Termenul extinctiv
Asemanari:-ambele au efect extinctiv -ambele sunt institutii de drept civil Deosebiri:-ca izvor,
termenele de prescriptie sunt numai legale, pe cand termenul extinctiv poate fi legal,
conventional sau jurisdictional -prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, iar termenul
extinctiv marcheaza stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei corelative -daca termenul
extinctiv poate fi modificat prin acordul partilor, termenul de prescriptie extinctiva nu poate fi
modificat prin acordul partilor.
Efectul prescriptiei extinctive -in doctrina nu exista un punct de vdere unitar in legatura cu
solutionarea problemei de a sti ce anume se stinge prin prescriptia extinctiva. Potrivit unei opinii
ramasa izolata prin prescriptie se stinge chiar dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa.
Potrivit opiniei dominante, prin prescriptie se stinge numia dreptul la actiune, in sens material,
nu si dreptul subiectiv si obligatia corelativa. In sprijinul acestei opinii pot fi aduse urmatoarele
argumente: -argumentele de interpretare gramaticala a legii a art. 1, al. 1 din decretul 167/1958–
dr. la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prinprescrriptie. In text este folosita expresia
dreptul la actiune si nu dreptul subiectiv civil. -argumente de interpretare logica a dispozitiilor
art. 19, al. 1, din decretul 167/1958, care arata ca instanta judecatoreasca poate, in cazul in care
constata, ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit,
sa dispuna, chiar din oficiu, judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa infiinteze executarea silita.
Daca prin prescriptie s-ar stinge chiar dreptul subiectiv civil, atunci nu s-ar mai justifica aceasta
dispozitie deoarece instanta nu ar avea ce sa ocroteasca. -rezulta din interpretarea gramaticala a
art. 20, al. 1 din decret, respectiv debitorul/situatia, a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune
s-a prescris.
-9
Principiile prescriptiei extinctive :
1.Consacrat in decretul 167/1958: “odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept
principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii”. Acest principiu este o
consecinta a regulii “accesoriul urmeaza doarta principalului”. Consacrarea expusa a acestui
principiu in materia prescriptiei extinctive inseamna consacrarea implicita a consecintelor ce
decurg din el, si anume: a.imprescriptibilitatea dreptului subiectiv civil principal are ca efect
imprescriptibilitatea dreptului subiectiv civil accesoriu; b.stingerea dreptului laactiune privind un
drept accesoriu nu atrage si stingerea dreptului la actiune privind un drept principal; 2. Consacrat
in art. 12 din decret astfel: In cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive dreptul la
actiune cu privire la fiecare dintre prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita.
Domeniul prescriptiei extinctive Prin domeniul prescriptiei extinctive se intelege sfera
drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii. Prin
determinarea domeniului prescriptiei extinctive se intelege sfera dreptutrilor subiective civile
adic stabilirea acelor drepturi care sunt rescriptibile extinctiv si delimitarea lor de cele
imprescriptibile extinctive. Sfera drepturilor subiective civile supuse prescriptiei extinctive se
determina prin utilizarea urmatoarelor criterii: - dupa natura drepturilor subiective civile in
functie de care distingem intre domeniul prescriptiilor extinctive in categoria drepturilor
nepatrimoniale si domeniul prescriptiilor extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale. -
actul normativ care reglementeaza prescriptia extinctiva respectiv domeniul prescriptiei
extinctive reglementate de devretul 157/1958 domeniul prescritptiei extinctive guvernat si
domeniul prescriptiei extinctive care rezulta din aplicarea ator acte normative
CURS 4 Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta In principiu drepturile de creanta sunt
prescriptibile extinctiv indiferent de izvorul lor (art. 1, al. 1, D 167/1958). Exceptii de la acest
principiu se refera la actiunea in restituirea depunerilor la CEC (aceasta actiune este
imprescriptibila) si la actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile
facultative de persoane. Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale -actiuni reale
imprescriptibile extinctiv 1.actiunea in revendicare imobiliara–este imprescriptibila extinctiv
2.actiunea in revendicare mobiliara si imobiliara intemeiata pe dreptul de proprietatepublica
(inalienabile, insesizabile, imprescriptibile)
-10
3.actiunea in partaj: actiune declarativa prin care se valorifica un dezmombramant al dreptului de
proprietate: uz, uzufruct, habitatie, servitute, superficie -actiuni reale prescriptibile extinctiv
1.actiunea in revendicaremobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata prescriptibila;
termen 30 ani 2.actiunea in revendicare mobiliara intemeiata pe accesiunea imobiliara naturala
este prescriptibila; termen: 1 an 3.actiunea confesorie se urmareste apararea drepturilor de
uz,uzufruct, habitatie si servitute (fara superficie) 4.actiunea in evictiune asupra unui imobil
adjudecat prin licitatie publica se prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii actului de
adjudecare in Cartea Funciara.
Domeniul prescriptiei extinctive in cazul dreptului nepatrimonial Principiul este acela al
imprescribilitatii drepturilor personal nepatrimoniale. Rezulta din interpretarea per a contrario a
dispozitiilor art. 1, al.1 din dispozitia D 167/1958 “dreptul la actiune avand un obiect
patrimonialse stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termentul prevazut de lege”.
Exceptii: -actiunea in anubilitate unui act juridic civil se prescrie; termen: 3 ani -actiunea in
nulitatea relativa a casatoriei; termen: 6 luni -actiunea in tagada paternitatii se prescrie 6 luni de
la data cand tatal a cunoscut despre nastere -stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei
Probleme privind domeniul prescriptiei extinctive Apararea dreptului subiectiv civil pe calea
exceptiei -exceptiile reprezinta mijloace de aparare intr-un proces si sunt de doua feluri: -exceptii
procesuale–fac obiectul dreptului procesual civil (ex. : nu a fost corect citat) -exceptii de fond–
fac obiectul dreptului civil (cu exceptia prescriptiei si a nulitatii) Problema care se ridica este
aceea a prescriptibilitatii unui drept subiectiv civilinvovat pe cale de exceptie. SOLUTIE: daca
dreptul subiectiv civil esteprescriptibil pe calea actiunii atunci el este prescriptibil si daca este
invocat pe calea exceptiei. Actiunea in constatare–actiunea prin care se solicita constatarea
existentei sau inexistentei unui drept subiectiv civil (art. 111 Cod procedura civila). Intrucat
actiunea in sonstatare are un caracter susidiar (nu poate fi exercitata cat timp titularul are la
indemana o actiune in realizare) se considera ca este imprescriptibila extinctiv. Actiunile mixte–
sunt mixte acele actiuni care au caracter de actiuni reale cat si de actiuni personale. Ex: petitia de
creditate. Prescritibilitatea acestor actiuni se analizeaza de la caz la caz in functie de calificarea
concereta. Dualitatea de actiuni–acea situatie in care titularul dreptului subiectiv civil are la
indemana doua actiuni pentru protectia dreptului sau:
-11
a. O actiune personala (ex.: contractul ) care deriva dintr-un contract civil si este supusa
prescriptiei potrivit art. 167/1958 b. O actiune reala in revendicarea bunului supusa prescriptiei
potrivit Codului Civil.
Termenele de prescriptie extinctiva Def:Intervalul de timp stabilit delege inlauntrul caruia
trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material sub sanctiunea pierderii acestui drept.
Termenul general de prescriptie–este general acel termen de prescriptie care-si gaseste aplicatie
practica ori de cate ori nu-si gaseste aplicatie un termen special de prescriptie. Termenul general
de prescriptie este de 3 ani, reglementat de art. 3, al. 1, D 167/1958. Termenul general de
prescriptie este aplicabil actiunilor personale intemeiate pe dreptul de creanta. Observatie: Codul
Civil art. 1890 reglementeaza un termen genral de prescriptie de 30 de ani, care este aplicabil
numai actiunilor reale: actiuni in revendicare mobiliara intemeiate pe dreptul de proprietate
privata precum si actiuni confesarii. Termenele speciale de prescriptie: -aplicabile actiunilor
personal nepatrimoniale -termenul de 6 luni pentru actiunea in anulabilitatea casatoriei (conditii
de fondiforma), termenul de 6 luni pt. actiunea in tagada paternitatii, termenul de 1 an pentru
stabilirea paternitatii (Codul Familiei) -termenele speciale plicate actiunilor personale intemeiate
pe dreptul de creanta : 1. termenul de 2 ani in materia asigurarii 2. termenul de 6 luni aplicabil
actiunii in raspundere pentru vicii ascunse fara viclenie (vicii de calitate)
CURS 5. Exceptii de la regula generala 1.Dreptul subiectiv civil pur si simplu nu e afectat de
modalitati : prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga din momentul nasterii rap. Juridic.
D167/1958 –Art. 7, Al. 2. In principiu data nasterii rap. Juridic este chiar data incheierii actului
jur (ex. : contractul de vanzare-cumparare). 2.Dreptul afectat de termenii suspensivi sau conditie
suspensiva. Termenul suspensiv : acte juridice afectate de modalitati. (ex. Imprumutul de
obligatie de restituire supa 3 luni; dupa 3 luni curge termenul de prescriptie, dupa implinirea
termenului suspensiv de 3 luni). Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga din momentul
implinirii termenului sau implinirii conditiei (art. 7, al.3, D167/1958) 3.Incazul actiunii in
raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si-n cazurile asimilate prescriptia incepe sa
curga din momentul in care pagubitul a cunoscut sau putea ori trebuia sa cunoasca paguba
precum si col. care raspunde de ea. 4.Prescriptia actiunii in declararea nulitatii relative incepe sa
curga din momentele diferite in functie de cauza de nulitate relativa. In ceea ce priveste anularea
unui act juridic pentru violenta presc. Ex. : incepe sa curga de la data incetarii violentei. In cazul
erorii sau doliului precum si in celelalte cauze de nulitate relativa, prescriptia extinctiva curge
din momentul in care cel indreptatit –reprezentantul legal sau
-12
ocrotitorul legal-a cunoscut cauza anularii insa cel mai tarziu la implinirea a 18 luni de la
incheierea actului juridic. 5.Prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru,
lucrari sauconstructii. Prescriptia incepe sa curga in aceasta materie de laimplinirea termenuluide
garantie pentru aceste vicii. Art. 11 D167/1958 prescriptia dreptului la actiune privind viciile
ascunse ale unui lucru transmis sau a unei lucrari executate incepe sa curga de la data
descoperirii viciilor insa cel mai tarziu la implinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii.
In ceea cepriveste constructiile termenul de 1 an este inlocuit cu termenul de 3 Ani. Termenul de
1 an si de 3 ani sunt termene de garantie.
Alte reguli speciale privind inceputul principiului dreptului la actiune : 1.Prescriptia dreptului de
optiune succesorala: reglementata de art. 700 C.C., incepe sa curga de la data deschiderii
succesiunii care este data mortii persoanei respective (termenul de prescriptie este de 6 luni)
2.Prescriptia actiunii in tagada paternitatii : incepe sa curga de la data la care sotul mamei a
cunoscut despre nasterea copilului. Daca sotul mamei a fost pus sub interdictie un nou termen
incepe sa curga pentru tutore de la data cand acesta a aflat de nasterea copilului. 3.Prescriptia
actiunii stabilirii paternitatii copilului din afara casatoriei: curge de la nasterea copilului sau de la
data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care copilul a pierdut calitatea de copil din
casatorie. In situatie in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori acesta a prestat copilului
intretinere, prescriptia va incepe sa curga in momentul inceptarii convietuirii ori prestarii
intretinerii. Suspendarea prescriptiei extinctive DEF.Acea modificare a cursului prescriptiei care
consta in oprirea de drept a curgerii termenului de preascriptie pe timpul at dureaza situatiile
limitativ prevazute de lege in care titularul dreptului la actiune este in imposibilitatea de a
actiona. Cauze de suspendare: (reglementate de art. 13, 14 din Decretul 167/1958) 1.Cat timp
cel impotriva caruia curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere
2.Cat timp creditorul sau debitorul face parte din Fortele Armate ale Romaniei iar acestea se afla
pe picior de razboi 3.Pana la rezolvarea reclamatiei administrative 4.Prescriptia nucurge intre
parinti sau tutore si cei ce se afla sub ocrotirea lor(, ci) intre curator si aceia pe care ii reprezinta
precum si intre orice alta persoana care in temeiul legii sau a unei hotarari judecatoresti
administreaza bunurile altora si cei ale carorbunuri sunt administrate cat timp socotelile nu au
fost date si aprobate. De asemenea, prescriptia nu curge impotriva celor lipsiti de capacitate de
exercitiu cat timp nu are un reprezentant legal si nici impotriva celor cu capacitate de exercitiu
restransa cat timp nu au ocrotitor legal. Prescriptia nu curge intre soti pe timpul casatoriei.
-13
Efectele suspendarii prescriptiei extinctive Anterior intervenirii cauzei de suspendare,
suspendarea nu produce nici un efect a.i. timpul scurs din momentul inceperii (efectelor)
prescriptiei pana in moemntul intervenirii cauzelor de suspendare intra in calculul termenului de
prescriptie. Perioada de timp dintre momentul intervenirii cauzei de suspendare si momentul
incetarii cauzei de suspendare nu intra in calculul termenului de prescriprtie, prescriptia fiind
suspendata. Uleterior momentul incetarii cauzei de suspendare cursul prescriptiei se reia astfel
incat aceasta perioada intra in calculul termenului de prescriptie. Efectul special al suspendarii
art. 15, al.2, D 167/1958 “prescriptia nu se va implini, totusi, inainte de expirarea unui termen de
6 luni socotit de la data incetarii cauzei de suspendare cu exceptia termenelor de prescriptie mai
mici de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de 1 luna de la
suspendare.”. Efectul special al suspendarii consta in prorogarea sau prelungirea termenului de
prescriptie a.i. intre momentul incetarii cauzei de suspendare si momentul implinirii termenului
nu se poate scurge o perioada mai mica de 6 luni, respectiv 1 luna.
Intreruperea prescriptiei extinctive Modificarea cursului prescriptiei extinctive care consta in
inlaturarea prescriptiei scursa inaintea aparitiei unei cauze interuptive si inceperea unei alte
prescriptii extinctive (art. 16, D 167/1958). Cauze(art. 16, D 167/1958) 1.Prin recunoasterea
dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia. 2.Prin
introducerea unei cereri de chemare in judecata sau de arbitrare chiar la o instanta sau arbitraj
necompetente. 3.Printr-un act incepator de executare. Efecte Intreruperea sterge prescriptia
inceputa inainte de intervenirea cauzei de intrerupere si incepe sa se scurga o noua prescriptie.
(difera in functie de cauza intreruperii) Repunerea intermen(are caracter judiciar, suspendarea si
intreruperea intervin de drept) -Beneficiarul acordat de lege titularului dreptului la actiune care
din motive temeinice nu a putut formula actiunea in justitie inlauntrul termenului de prescriptie
a.i. organul jurisdictional poate sa solutioneze pe fond cererea de chemare in judecata desi a fost
depusa dupa implinirea termenului de prescriptie. -Motivele temeinice nu sunt prevazute ca atare
in art. 19, al. 1, in D 167/1958 ele fiind stabilite in concret de catre instanta de judecata -In ceea
ce priveste domeniul repunerii in termen acesta incepe unde inceteaza culpa si inceteaza unde
incepe forta majora. -Cererea de repunere in termen va fi, putand fi facuta numai in termen de 1
luna de la incetarea cauzelor care justifica repunerea in termen
-14
-Acest termen de 1 luna este un termen de prescriptie care poate fi supus suspendarii intreruperii
sau repunerii in termen.
Calculul termenului de prescriptie -in cazul termenului de prescriptie stabilit pe an si pe luni
potrivit art. 100, al. 3, 4 Cod procedura civila termenul de prescriptie se implineste in ziua
corespunzatoare din ultimul an sau ultima luna. -In cazul in care nu exista o zi corespunzatoare
termenul se implineste in ultima zi a lunii respective -Incazul termenului pe zile sistemul de
calcul este cel intermediar, ziua in care incepe sa curga termenul de prescriptie nu este luata in
calcul dar este luata in calcul ultima zi a termenului de prescriptie.
CURS 6. Persoana fizica Capacitatea de folosinta a persoanei fizice Def:Aptitudinea generala si
abstracta a persoanei fizice de a avea drepturi si obligatii civile.Exista si o diferenta legala a
capacitatii de folosinta-art. 5 al. 2 Decretul 31/1954-capacitatea de folosinta este capacitatea de a
avea drepturi si obligatii. Secretul materiei: Decretul 31/1954 privitor la persoana fizica si
persoana juridica Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta: 1.legalitatea 2.generalitate
3.inalienabilitate 4.intangibilitate 5.egalitate 6.universalitate. 1. Legalitatea: insusirea capacitatii
de folosinta de a nu putea fi reglementata decat prin lege. In consecinta capacitatea de folosinta a
persoanei fizice nu reprezinta domeniul vointei individuale. 2. Generalitatea: capacitatea de
folosinta reprezinta o aptitudine generala si abstracta a omului de a avea toate drepturile si
obligatiile civile. Capacitatea de folosinta nu se confunda cu aceste drepuri ci exprima numai
aptitudinea de a le dobandi. 3. Inalienabilitatea: capacitatea de folosinta nupoate forma obiect de
renuntare in tot / in parte si nu poate fi instrainat-art. 6 al. 2 din Decretul 31/1954 potrivit cu care
nimeni nu poate renunta nici in tot nici in parte la capacitatea de folosinta. In consecinta vor fi
lovite de nulitate toateactele juridice prin care se renunta sau se instraineaza capacitatea de
folosinta.
-15
Observatie!!!Renuntarea sau instrainarea unui drept nu se confunda cu renuntarea in tot sau in
parte la capacitatea de folosinta. ex:o persoana poate sa renunte la o mostenire, nu poate sa
renunte la dreptul de a dobandi.. 4. Intangibilitatea: caracteristica acesteia de a nu i se putea
aduce limitari, ingradiri, decat in situatiile expres prevazute de lege(art 6. al. 1 Decretul 31/1954)
5. Egalitatea: acest caracter esteprevazut in art. 4 al. 2 din Decretul 31/1954-"sexul, rasa,
nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o influenta asupra capacitatii de
folosinta. Acest caracter este prevazut si in acte internationale: Conventia europeana pt apararea
drepturilor omului si libertatilor fundamentale-art. 14 precum si Pactul international privind dr
civile si politice ale omului -art. 3 6. Universalitatea-insusirea capacitatii de folosinta de a fi
recunoscuta si atribuita tuturor oamenilor -art. 4 al. 1 Decretul 31/1954
Inceputul capacitatii de folosinta al persoanei fizice Regula-art. 7 al. 1 din Decretul 31/1954
potrivit cu care capacitatea de folofinta incepe de la nasterea persoanei.Nasterea persoanei se
dovedeste prin actul de nastere, Exceptie:art.7 al. 2 din Decretul 31/1954 potrivit cu care
drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune insa numai daca el se naste viu.De
asemenea in materia capacitatii succesorale art. 654 Cod Civil prevede ca pentru a succede
trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii. Copilul
conceput se considera ca exista. Aceasta exceptie se exprima in adagiul infans conceptus pronato
habetus quotes decommodis aejus agitur. Cele 2 conditii ale existentei exceptiei, respectiv ale
capacitatii de folosinta anticipate sunt: 1.sa fie vorba de drepturile copilului 2.copilul sa se nasca
viu( nu si viabil -sa traiasca dupa nastere)
1.problema succesiunii, respectiv a capacitatii unei persoane de a mosteni inca din momentul
conceptiei. Copilul conceput dar nenascut va dobandi mostenirea sub beneficiul de inventar in
sensul ca va raspunde pt pasivul succesoral numai in limita activului. 2.Copilul este considerat ca
s-a nascut viu daca a respirat cel putin odata dupanastere-proba dacibozeiproba prin care copilul
se constata ca s-a nascut viu. In situatia in care a murit imediat dupa nastere se intocmeste atat un
act de nastere cat si un act de deces. Art. 61 din Codul Familiei stabileste 2 prezumtii:
1.prezumtiacelei mai lungi gestatii -300 de zile;prezumtia celei mai scurte gestatii -180 de zile
Aceasta prezumtie este o prezumtie absoluta-juris et de jure-care nu poate fi rasturnata prin proba
contrara 2.prezumtia potrivit cu care conceptia copilului era posibila in oricare dintre zilele
cuprinse intre a 300 si 180 a zi inainte de nastere-prezumtia relativa -juris tantum-poate fi
rasturnata prin proba contrara.
-16
Aceste ingradiri pot fi calificate ca incapacitati de drept civil.Clasificari ale ingradirilor: I. Dupa
finalitatea lor: a) incapacitati cu caracter de sanctiuni b) incapacitati cu caracter de masuri de
protectie sau de ocrotire II. Dupa modul cum opereaza: a) ingradiri care opereaza de drept -ope
legis b) ingradiri care opereaza prin efectul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva si
irevocabila III.Dupa izvorul lor: a) ingradiri stabilite de legea civila b) ingradiri stabilite de legea
penala
I. Ingradiri sanctiune 1.ingradiri cu caracter de pedeapsa penala -pedeapsa complementara a
interzicerii unor drepturi; -pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi In conformitate cu art
64 Cod Penal pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea unor sau
a unuia din urmatoarele drepturi: printre acestea se afla drepturile parintesti si dreptul de a fi
tutore sau curator. Potrivit art. 71 Cod Penal pedepsele accesorii constau in interzicerea tuturor
drepturilor prevazute in art. 64 pe perioada executarii pedepselor principale. 2.Ingradit cu
caracter de pedeapsa civila Decaderea din drepturile parintesti in conditziile art. 109 din codul
familiei In al 2-lea rand avem pedepsele civile stabilite in materie succesorala.. ex: nedemnitatea
succesorala potrivit art 655 cod civil sunt nedemni de a succede si prin urmare sunt exclusi de la
succesiune: a)condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct; b)acela care
a facut contra defunctului o acuzatie capitala declarata de judecata calomnioasa; c)mostenitorul
major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitie.
II. Ingradiri cu caracter de masuri de protectie a) incapacitati prevazute in codul civil Potrivit art.
806 Cod Civil minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici prin donatie nici prin testament
de bunurile sale; b) art. 807 Cod Civil-minorul de 16 ani care poate dispune prin testament di
numai pentru jumatate din bunurile de care dupa lege poate dispune majorul; c) art809 Cod
Civil-minorul de 16 ani nu poate sa dispuna prin testament in favoarea tutorului sau; d) art. 801
C.Civil-doctorii in medicina sau in chirurgie, ofiterii de sanatate sau spiterii (medicii sau
farmacistii) care au tratat o persoana in boala de care nu are nu pot profita de dispozitiile intregi
sau testamentare ci dansa a facut in favoarea lor in cursul acestei boli
-17
e) art 833 Cod Civil-testamentul facut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in favoarea
ofiterilor bastimontului daca dansii nu sunt rude cu testatorul; f) art 1307 al. 1 Cod Civil-
vanzarea intre soti este interzisa g) art 1308 Cod Civil-sub pedeapsa de nulitate nu pot fi
adjudecatori nici prin direct nici prin persoane interpuse: -tutorii ai averii celor de sub a lor
tuttela -mandatarii ai averii celor instrainati sa vanda; -administratorii ai averii comunelor sau
stabilimentelor incredintate ingrijirii lor; -functinarii publici ai averilor statului ale caror vanzari
se fac prin dansii h) art. 1309 cod civil-judecatorii, procurorii si avocatii nu pot fi cesionari de
drepturi litigioase care sunt de competenta tribunalului in a carui raza isi desfasoara activitatea
III. Ingradiri prevazute in Codul familiei a) art 128 cod famililei-este oprit sa se incheie acte
juridice intre tutore , sot, o ruda in linie dreapta, fratii si surorile tutorelui de o parte si minor pe
de alta parte; b) art 133 al. 3-minorul nu poate sa faca nici chiar cu incuviintare donatii si nici sa
garanteze obligatia altuia. Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice Capacitatea de
folosinta a persoanei fizice inceteaza odata cu moartea acestuia ( art. 7 al 1 Decretul 31/1954). In
ceea ce priveste moartea persoanei-2 ipoteze: a) Ipoteza mortii constatate fizic in mod
divers(prin examinarea cadavrului) b) Ipoteza disparutului-a carui moarte nu poate fi considerata
fizic fiind necesara declararea judecatoreasca a mortii In ambele ipoteze data incetarii capacitatii
de folosinta este data mortii. Declararea judecatoreasca a mortii Sediul materiei: art 16-21
Decretul 31/1954-normele de drept material art 36-43 Decretul 32/1954-normele de drept
procesual Exista 2 feluri de situatii in care intervine declararea judecatoreasca: 1.declararea
judecatoreasca a mortii precedatat de dclaratia juridica a disparitiei; 2.declararea judecatoreasca a
mortii neprecedata de dclararea juridica a disparitiei(exceptie);
1. Declararea judecatoreasca a disparitiei -conditia esentiala este aceea ca de la data ultimelor
stiri de la care rezulta ca persoana era in viata sa fi trecut cel putin un an.Data ultimelor stiri se
stabileste pe baza de probe(o zi anume a ultimelor stiri). In masura in care nu exista probe pentru
a se stabili aceasta zi, in conformitate cu art17 al 1 din decretul 31/1954, ziua ultimelor stiri iar in
cazul in care nu se poate stabili
-18
nici ziua se va socoti la sfarsitul lunii ultimelor stiri.Cand nu se poate stabili nici luna la sfarsitul
anului calendaristic. Procedura: Prima faza: cererea dedeclarare a disparitiei se introduce la
instanta de judecata-tribunalul in circumscriptia caruia domicilia persoana disparuta A doua faza:
procedura prealabila-culegerea de informatii de catre organele de politie, organele primariei la
dispozitia presedintelui instantei cererea de declarare a disparitiei se va afisa la Primarie si la
ultimul domiciliu al persoanei disparute timp de 45 de zile. A treia faza: faza de judecata: cu
participarea procurorului.Se pronunta o hotarare judecatoreasca care dupa cea ramas irevocabila
se afiseaza timp de 30 de zile la usa instantei de fond si la sediul primariei ultimului domiciliu al
disparutului Efectul declararii disparitiei ! Un singur efect-indeplinirea conditiei de fond pentru
declararea judecatoreasca a mortii in prima ipoteza. Persoana declarata disparuta este prezumata
a fi in viata astfel incat nu exista nici un efect in ceea ce priveste capacitatea de folosinta a
acestuia. CURS 7. 2.Declararea judecatoreasca a mortii precedata de declararea disparitiei(art 16
al 2 decretul 31/1954) 1)sa existe o hotarare judecatoreasca de declarare a disparitiei ramasa
irevocabila care sa fi fost afisata 30 de zile 2)de la data ultimelor stiri de la care rezulta ca
persoana era in viata sa fi trecut 4 ani 3)de la dataafisarii extrasului de pe hotararea de declarare a
disparitiei sa fi trecut 6 luni Declararea judecatoreasca a mortii neprecedata de declararea
disparitiei (art 16 al 3 Decretul 31/1954) Conditii: 1)persoana sa fi disparut in conditii care
prezuma decesul acesteia datorita naturii lor cum ar fi : starea de razboi, naufragiu, accident
aviatic 2)de la data imprejurarii disparitiei persoanei sa fi trecut cel putin un am Observatie:
imprejurarile exceptionale si data producerii sunt chestiuni de fapt, pot fi probate prin orice
mijloc de proba Procedura declaratiei judecatoresti a mortii -este aceeasi cu declararea
judecatoreasca a disparitiei -in ceea ce priveste data mortii cu an, luna, zi acestea trebuie sa fie
prevazute in mod obligatoriu de catre hotararea judecatoreasca declarativa de moarte Instanta de
judecata va stabili data mortii: 1.daca exista indicii sau probe, moartea s-a produs intr-o zi
anume, data mortii va fi acea zi ; 2.atunci cand nu se poate stabili cu exactitate pe baza de probe,
data mortii se stabileste:
-19
-ultima zi a termenului de 4 ani in cazul declararii mortii precedata de declararea disparitiei; -
ultima zi a termenului de 1 an in cazul declararii mortii neprecedata de declararea disparitiei.
Observatie:data mortii nu trebuie confundata cu data ultimelor stiri, data pronuntarii sau data
ramanerii irevocabile a hotararii declarative de moarte. in conformitate cu art 18 din decretul
31/1954 instanta de judecata va putea rectifica data mortii daca exista dovezi care stabilesc
adevarata o alta data. Efectele hotararii declarative de moarte -capacitatea de folosinta a
persoanei fizice inceteaza, acest efect se produce de la data stabilita prin hotarare ca fiind data
mortii; -de incetare a capacitatii de folosinta sunt legate evenimentele importante: deschiderea
succesiunii, stingerea drepturilor in vigoare Anularea hotararii judecatoresti declarative de
moarte: -art 20 din Decretul 31/1954 cauza anularii: persoana declarata moarta este in viata; -
actiunea in anulare poate fi intentata de orice persoana interesata; -actiunea se introduce la
instanta care a pronuntat hotararea declarativa de moarte, judecata se face de urgenta cu citarea
partilor si ascultarea concluziilor procurorului. Efectele anularii hotararii declarative de moarte
se produc atat in dreptul civil cat si in alte ramuri. -aspectul nepatrimonial: incetarea capacitatii
de folosinta este inlaturata; -efectele patrimoniale: art 20 al 2 Decretul 31/1954 in sensul ca cel
care a fost declarat mort poate cere inapoierea bunurilor sale; -pe cale de exceptie dobanditorul
cu titlu oneros nu este obligat sa inapoieze bunurile daca a fost de buna credinta la data
dobandirii bunurilor nu stia ca persoana era in viata;
Comorientii:-art 21 decretul 31/1954 potrivit cu care incazul in care mai multe persoane au murit
in aceeasi imprejurare fara sa se poata stabili daca una a supravietuit celeilalte ele sunt
considerate ca au murit deodata -aceasta reglementare are importanta in materia succesiunii unde
pentru a veni la succesiune o persoana trebuie sa aiba capacitate succesorala: sa fie in viata la
data deschiderii succesiunii; -problema care s-a ridicat privitoare la acest text a fost aceea a
solutiei in cazul in care 2 persoane decedeaza in imprejurari diferite fara a se putea stabili daca
una a supravietuit celeilalte; -si-n aceasta situatie sunt aplicabile regulile comorientilor printr-o
interpretare extensiva a dispozitiilor art 21 din decretul 31/1954
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice Def:intelegem capacitatea persoanei de a-si exercita
drepturile si asuma obligatiile prin incheierea de acte juridice civile: 1.legalitatea 2.generalitatea
-20
3.inalienabilitatea 4.intangibilitatea 5.egalitatea
1. Lipsa capacitatii de exercitiu:art 11 al 1 Decretul 31/1954 -nu au capacitate de exercitiu
minorii care nu au implinit 14 ani si persoana pusa sub interdictie; -aceasta enumerare este
limitativa; -in materie succesorala limita de varsta este de 16 ani; -in materie contractuala civila
lipsa capacitatii de exercitiu este prevazuta de Codul civil. Reprezentarea persoanelor lipsite de
capacitatea de exercitiu: -art 11 al 2 Decret 31/1954 pentru cei ce nu au capacitate de exercitiu se
fac de catre reprezentantii lor legali (parintele, tutorele sau curatorul); -actelejuridice pe care cei
lipsiti de capacitatea de exercitiu le pot face singuri sunt: 1. actele de conservare; 2. actele
marunte, se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale vietii 2.Incetarea lipsei capacitatii de
exercitiu: -la implinirea varstei de 14 ani-dobandeste capacitate de exercitiu restransa; -la data
decesului; -lipsa capacitatii de exercitiu inceteaza prin ridicarea interdictiei sau prin moartea
persoanei pusa sub interdictie. 3.Capacitatea de exercitiu restransa: -aptitudineaminorului intre
14-18 ani de a dobandi si a exercita drepturi civile, de a-si asuma si executa obligatii civile prin
incheierea personala a anumitor acte civile; -art 9, art 10 al 4 Decretul 31/1954 precum si mai
multe texte din Codul Familiei; -incepe la inplinirea varstei de 14 ani Continut:acte juridice pe
care minorul le poate incheia singur: 1.actele de conservare si actele marunte; 2.depozitul la
CEC; 3. acte de administrare daca nu sunt lezionare; 4.daca a implinit 16 ani minorul poate
dispuneprin testament de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune daca ar fi fost major.
-21
CURS8. Ocrotirea persoanelor fizice prin mijloace de drept civil I.Ocrotirea minorului:
1)ocrotirea parinteasca=mijlocul juridic de ocrotire a minorului in care drepturile si indatoririle
cu privire la pers. si bunurile minorului se indeplinesc de catre parintii sai. Principiile ocrotirii
parintesti: 1)drepturile parintesti trebuie exercitate in interesul copilului. 2)parintii au aceleasi
drepturi si obligatii fata de copiii lor minori. 3)parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de
copiii lor minori indiferent daca acestia sunt din casatorie ori din afara casatoriei ori din adoptie.
4)parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor
parintelui in afara de dreptul la mostenire si la intretinere. 5)ocrotirea parinteasca se realizeaza
sub controlul societatii,al statului. Modalitati de exercitare: Regula in aceasta materie este cea
potrivit careia ocrotirea principiului se exercita de catre ambii parinti de comun acord(art. 98 al.1
Codil familiei). Exceptie-ocrotirea parinteasca se exercita numai de catre unul dintre parinti daca
celalalt parinte este mort,este decazut din drepturile parintesti,pus sub interdictie sau din orice
alta imprejurare se afla in neputinta de a-si manifesta vointa. Observatie-exista anumite
particularitati ale ocrotirii parintesti in situatia in care ne aflam in situatia divortului,incredintarii
unei terte persoane sau institutii de ocrotire. Continutul ocrotirii parintesti: Ocrotirea parinteasca
are 2 laturi –personala;patrimoniala Latura personala-ocrotirea persoanei copilului,astfel parintii
au obligatia de a-i ingriji pe copiii monori,obligatia de crestere a acestora ,care presupune grija
fata de sanatatea si dezvoltarea fizica,educatia, pregatirea personala. Latura patrimoniala-
presupune : 1.administrarea bunurilor si reprezentarea minorului sub 14 ani in actele juridice
civile. 2.incuviintarea actelor juridice ale minorului care a implinit 14 ani. Raspunderea
parintilor: In situatia in care parintii nu-si indeplinesc obligatiile,atat cele care privesc latura
patrimoniala cat si cea personala,in functie de consecinte se poate adauga easpunderea
penala,contraventionala, raspunderea de dr. Familiei,civila.
-22
II.Tutela minorului: Este reglementata in Codul Familiei art. 113-141. Def.: Acel mijloc juridic
de ocrotire a minorului care este lipsit de ocrotire parinteasca. Caractere juridice : 1)Legalitatea-
instituirea tutelei,cazurile deschidere a tutelei,incetarea,continutul tutelei sunt reglementate de
norme imperative. 2)obligativitatea-potrivit art. 118 Codul Familiei,tutorele nu poate sa refuze
sarcina tutelei. 3)gratuitatea-tutela este o sarcina gratuita,dar gratuitatea este de natura tutelei si
nu de esebta ei. 4)personalitatea-tutela este strict personala si se instituie in considerarea
calitatilor personale ale tutorelui,adica este intuitu personum. Principii: 1)tutela se exercita
exclusiv in interesul minorului. 2)autonomia patrimoniala. 3)tutela se exercita sub un permanent
control cu autoritati tutelare. Cazuri de deschidere a tutelei minorului: Acestea sunt expres
prevazute in art. 113 din Codul Familiei-situatia in care parintii sunt morti,necunoscuti,ambii
sunt decazuti din dr. Parintesti,pusi sub interdictie,disparuti sau cand copilul este lipsit de
ingrijirea ambilor parinti. Persoanele sunt obligate sa anunte cazurile de deschidere a tutelei sunt
urmatoarele: 1)persoane apropiate minorului,respectiv administratorii si locatarii casei in care
locuieste minorul; 2)servicii de stare civila in cazul decesului unei persoane precum si biroul
notarului public in cazul deschiderii unei succesiuni; 3)instantele judecatoresti,Parchetul cand se
ia o masura frecventiva care este frecventiva de libertate; 4)toate organele adminitrative publice
precum persoana care are cunostinta de aceste cazuri. Numirea tutorelui: Se face de catre
autoritatea tutelara in conformitate cu art. 116-119 Codul Familiei.Competenta apartine
autoritatii tutelare de la domiciliul minorului.Decizia de numire a tutorelui se comunica
acestuia,se afiseaza la sediul Primariei de la domiciliul minorului,iar drepturile si indatoririle
tutorelui incep de la data comunicarii deciziei de numire. Capacitatea de a fi tutore este
capacitatea deplina in exercitiu. Continutul ocrotirii minorului prin tutela: O latura–
personala;patrimoniala. Latura personala-este identica cu cea a ocrotirii parintesti.
-23
Latura patrimoniala: a)admininstrarea bunurilor minorului; b)reprezentarea legalain actele civile
a minorului sub 14 ani; c)incuviintarea prealabila actelor civile ptr minorul intre 14-18 ani.
Administrarea bunurilor minorului -3 momente: -la deschiderea tutelei;pe parcursul tutelei;la
incetarea tutelei. Deschiderea tutelei: tutorele are urmatoarele obligatii-intocmirea unui inventar
al bunurilor minorului de catre un delegat al autoritatii,tutelare in prezenta tutorelui,inventor
supus aprobarii autoritatii tutelare.Autoritatea tutelara stabileste suma anuala printre intretinerea
minorului si administrarea bunurilor sale. Pe parcursul tutelei:tutela trebuie sa prezinte anual in
fata autoritatii tutelare o dare de seama despre modul in care a administrat bunurile
minorului.Aceasta dare de seama este verificata de catre autoritatea tutelara care da descarcare
tutorelui.Mai mult,autoritatea tutelara poate sa ceara dari de seama tutorelui ori de cate ori
considera ca este necesar. La incetarea tutelei:tutorele avand obligatia de a prezenta o dare de
seama generala in termen de 30 de zilede la incetarea tutelei.Are obligatia sa predea toate
bunurile fostului minor ,noului tutore sau mostenitorului minorului.Dupa aprobarea darii de
seama si predarea bunurilor,autoritatea tutelara da descarcare tutorelui.
Incetarea puterii tutorelui: 2 categorii de cauze: 1)care tine de persoana tutorelui;moartea
tutorelui -indepartarea de la tutela -tutela minorului este inlocuita cu tutela interzisului -
inlocuirea tutorelui la cerea sa
2)tin de persoana minorului. a)dobandirea capacitatii depline de exercitiu b)stabilirea filiatiei fata
de cel putin a unia dintre parinti c)ridicarea decaderii din drepturile parintesti d)ridicarea
interdictiei judecatoresti ptr cel putin unul dintre parinti e)reaparitia a cel putin unuia dintre
parintii declarati disparuti sau morti f)moartea minorului.
-24
Raspunderea tutorelui: Penala,contraventionala,civila.D.p.d.v. penal,tutorele poate sa raspunda
ptr gestiune frauduloasa-Cod Penal Art.214. Tutorele poate sa fie indepartat de la tutela.Poate sa
raspunda patrimonial si nepatrimonial .
Curatela minorului: Curatela minorului-acel mijloc juridic temporar si subsidiar de ocrotire a
minorului.Ca natura juridica ne aflam in prezenta unei tutele ad-hoc a minorului. In
consecinta,toate regulile tutelei minorului se aplica si curatelei minorului. Cazurile de instituire a
curatelei minorului: 1)cazul contrarietatii de interese intre minor si reprezentantul sau ocrotitorul
legal (in cazul mostenirii,litigii) 2)cazul inlocuirii unui tutore al minorului cu un alt tutore,dar nu
imediat. 3)cazul punerii sub interdictie a minorului 4)cazul impiedicarii vremelnice a parintelui
sau tutorelui de al ocroti pe minor. Ocrotirea bolnavului psihic prin interdictie judecatoreasca:
Sediul materiei:cap.II din titlul 3 Codul Familiei Decretul 32 din 1954 art.30-35 Interdictia
judecatoreasca-acea masura de ocrotire de dr. Civil se aplica atunci cand o persoana nu se poate
ingriji de interesele sale datorita alienatiei sau abilitatii mentale si consta in lipsirea de capacitate
de exercitiu tutelei. Observatie:Nu trebuie confundat interdictia judecatoreasca cu ingradirile
capacitatii de folosinta. Nu trebuie confundata aceasta institutie cu tratamentul medical
obligatoriu. Conditii de fond ptr punerea sub interdictie art.142 Codul Familiei : 1)persoana sa
fie lipsita de discernamant. 2)cauza lipsei discernamantului sa fie alienatia,delibilitatea mintala.
3)lipsa discernamantului sa nu-i permita persoanei sa se ingrijeasca de interesele sale. Toate
aceste conditii au un caracter limitativ si trebuie instruite cumulativ. Procedura punerii sub
interdictie: Punerea sub interdictie poate fi ceruta fie de autoritatea tutelara fie de toate
persoanele care pot cere instituirea tutelei minorului.Competenta punerii sub interdictie apartine
tribunalului de la domiciliul celui pus sub interdictie. 2 faze ale punerii sub interdictie:faza
necontradictorie;faza contradictorie. Faza necontradictorie-presedintele instantei dupa ce
primeste cererea o inainteaza impreuna cu inscrisurile anexate procurorului,procuror caretrebuie
sa....efectuarea unei expertize de specialitate medico
-25
legale si sa constate medicul care supravegheaza persoana respectiva-f. contradictorie prin
fixarea unui termen de judecata de catre presedintele tribunalului,urmand sa se desf. un proces
civil obisnuit.In acest proces este obligatorie ascultarea concluziilor procurorului precum si
ascultarea paratului. Efectele punerii sub interdictie: 1)lipsa de capacitate 2)instituirea tutelei
interzisului Dupa ce hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila,ea se comunica autoritatii
tutelare care numeste un tutore.Regulile de la tutela minorului se aplica si de la tutela
interzisului.Momentul in care interdictia jud. isi produce efectele este acel al ramanerii
irevocabile a hotararii.In situatia in care au incetat cauzele care au provocat interdictia inst. jud.
poate sa dispuna ridicarea acestuia,la concluziile procurorului.
CURS 9 IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE Definitie:identificarea omului in raporturile
juridice-civile. Mijloace de identificare ale persoanei fizice: 1. Numele 2. Domiciliul 3. Starea
civila Observatii:se mai numesc si attribute de verificare; numele –nume de familie, prenume,
pseudonim. Sediul materiei: Decretul 31/1954, Codul familiei, alte acte normative Numele:acel
atribut de identificare apersoanei fizice care consta in drepturile omului de a fi individualizat in
familie si in societate prin cuvintele stabilite in conditiile legii cu aceasta semnificatie. Structura
numelui:nume de familie si prenume Continutul dreptului la nume: 1. Dreptul de a purta
numele–de-al folosii 2. Dreptul de a solicita indreptarea oricarei erori de scriere a numelui 3.
Dreptul de a se opune la folosirea fara indreptatire a numelui de o alta persoana
Caracterele juridice ale numelui: 1. Opozabilitatea erga-omnes 2. Inalienabilitatea dreptului la
nume–nu poate fi instrainat Observatii: numele poate fi transmis prin filiatie, casatorie, adoptie,
situatii in care insa titularul numelui nu este lipsit de acesta 3. Imprescriptibilitatea 4.
Personalitatea- numele poate fi folosit numai de titularul sau si nu prin reprezentare 5.
Universalitatea–toti oamenii au dreptul la nume
-26
6. Legalitatea–legea este cea care prevede conditiile dobandirii, modificarii sau schimbarea
numelui 7. Unitatea–desi este alcatuit din nume de familie si prenume, acesta individualizeaza
persoana fizica.
Numele de familie; dobandirea numelui de familie: Copilul din casatorie ia numele de familie
comun al parintulor. Daca parintii nu au nume comun, copilul va lua numele de familie al unuia
dintre parinti. Alegerea numelui se face prin invoirea parintilor sau in caz contrar se va stabili de
Autoritatea Tutelara. In cazul in care filiatia este stabilita ulterior si fata de al doilea parinte,
instanta va putea da incuvintarea copilului sa poarte numele acestuia din urma. In situatia in care
filiatia e stabilita fata de ambii parinti, se aplica art. 62, aln.2, Codul Familiei. Observatie:-in
situatia copilului care primeste incuvintarea purtarii numelui parintelui fata de care s-a stabilit
ulterior filiatia, ne aflam in prezenta unei modificari a numelui si nu in prezenta unei stabiliri a
numelui de familie. Situatia copilului gasit –nascut din parinti necunoscuti, situatie in care
numele si prenumele se stabilesc prin decizie de Primarul in raza localitatii caruia a fost gasit
copilul. Modificarea numelui de familie: In conformitate cu art. 12, aln. 3–dec 31/1954,
schimbarea numelui de orice fel: a numelui de familie sau a prenumelui nu este ingaduita decat
in cazurile si conditiile expres prevazute de lege. Modificarea numelui de familie este
determinate de schimbarile de stare civila a persoanei. Observatie: trebuie sa facem distinctia
intre modificarea numelui de familie si schimbarea pe cale administrative a numelui de familie,
care are un alt regim juridic. Schimbarile de stare civila care determina modificarea numelui de
familie pot fi grupate: 1. Schimbari ale filiatiei persoanei fizice 2. Schimbari generate de adoptie
3. Schimbari determinate de casatorie
a)Ipoteza schimbarii filiatiei copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti; copilul al carui nume
a fost stabilit prin decizia primarului si caruia i-a fost stabilita filiatia cel putin fata de un parinte,
el isi schimba starea civila, devenind copil din casatorie sau din afara ei. Numele de familie va fi
inlocuit cu numele de familie care rezulta din aplicarea art. 64, 62 Codul Familiei. b)Ipoteza
stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei si fata de cel de-al doilea parinte. c)Ipoteza
fagaduirii paternitatii copilului din casatorie. Aceasta ipoteza nu este reglementata de lege, dar
sau admis urmatoarele solutii: 1.Cand mama copilului are nume comun cu al sotului, copilul
pastreaza acest nume.
-27
2. Cand mama copilului nu are nume comun cu cel al sotului, copilul va lua numele mamei din
momentul nasterii. 3.Daca dupa tagada paternitatii se stabileste paternitatea fata de alt barbat,
devine aplicabil art. 64 aln. 2. 4.Ipoteza contestarii–anularii recunoasterii filiatiei. Copilul se va
afla intr-una din situatiile de la stabilirea numelui de familie.
Schimbari generate de adoptie:3 ipoteze: 1.Ipoteza incuvintarii adoptiei –copilul primeste
numele celui care il adopta. In situatia in care sotii care adopta nu au nume comun, sunt obligati
sa declare instantei numele pe care copilul urmeaza sa-l poarte, sau va hotara instanta. 2. Ipoteza
desfacerii adoptiei –copilul va revenii la numele de familie anterior adoptiei, dar pentru motive
temeinice, instanta poate incuvinta numele dobandit prin adoptie. 3.Ipoteza anularii adoptiei–
copilul redobandeste numele avut anterior adoptiei. Schimbari determinate de casatorie: Ipoteza
casatoriei–art. 27, Codul Familiei–sotii pot sa-si pastreze numele avut anterior casatoriei, pot sa
ia numele unuia sau altuia, sau numele lor reunite. Observatie:Ipotezele prevazute de lege sunt
limitative. Ipoteza divortului–au efect in ceea ce priveste numele de familie numai daca prin
casatorie s-a produs o modificare a acestuia. Potrivit art. 40 Codul Familiei, in caz de divort,
sotul care si-a modificat numele prin casatorieva revenii in principiu la numele avut anterior.
Instanta poate incuvinta la cerere pentru motive temeinice pastrarea numelui avut in casatorie.
Ipoteza nulitatii casatoriei - nu este reglementata de lege, dar potrivit principiului dreptului
comun se va revenii la numele anterior casatoriei. Ipoteza incetarii casatoriei prin moartea unuia
dintre soti nu e reglementata de lege. Se aplica argumentul de interpretare logica “a fortiori”–
sotul supravietuitor pastreaza numele dobandit prin casatorie.
-28
CURS 10 SCHIMBAREA NUMELUI DE FAMILIE PE CALE ADMINISTRATIVA
Definitie:Schimbarea/ inlocuirea numelui de familie cu altul la cerere prin decizie administrativa.
Cererea se depune la serviciul local de evidenta a persoanelor de pa Primaria de domiciliu.
Aceasta cerere trebuie motivate si insotita de actele de stare civila corespunzatoare, respectiv: -
certificat de nastere; - certificate de casatorie; - orice acte de sustinere a cererii. Aceasta cerere se
publica in Monitorul Oficial in termen de 30 de zile; orice persoana interesata poate face
opozitie, care se depune la aceiasi Primarie unde s-a depus cererea. Dupa trecerea termenului,
cererea cu actele doveditoare se inainteaza prin organele de politie catre inspectorul national
pentru Evidenta a Persoanelor din cadrul M.A.I. Competenta de solutionare a cererii apartine
acestui organ care se pronunta printr-o decizie motivate de admitere sau respindere in 60 de zile
de la primirea dosarului. Decizia de admitere se comunica primariei, se inscrie prin mentiune pe
marginea actului de nastere, inscriere de la care isi produce efectele juridice. In caz de respingere
a cererii, decizia poate fi atacata in 30 de zile catre Ministrul Administratiei si Internelor. Dovada
schimbarii numelui se face prin eliberarea unui nou certificate de stare civila. Retranscrierea
numelui de familie: Reglem. Art. 19, dec. 975/1968 Definitie:prin retranscriere se intelege
schimbarea ortografiei sau traducerea numelui de familie din alta limba. Aceasta cerere se
depune la Serviciul Public Comunitar Local al Primariei de la locul de domiciliu si se aproba de
catre Primar facandu-se mentiune pe marginea actului de stare civila. Efectele aprobarii se
extend asupra copiilor minori iar cand persoana este casatorita, iar sotii au nume comun, si
asupra celuilalt sot. In caz de respingere a cererii, decizia poate fi atacata la Judecatoria locului
de domiciliu in 30 de zile de la comunicare. Prenumele: Def.:Este acea parte a numelui lato-
sensu care individualizeaza persoana fizica, mai ales in familie. Prenumele mai are rolul de a
distinge persoana respectiva de alte persoane care au acelasi nume de familie, dar provine din
familii diferite.
-29
Au aceleasi caractere juridice ca numele de familie: 1.opozabilitatea erga-omnes;
2.inalienabilitate; 3.personalitate; 4.universalitate. Stabilirea prenumelui Potrivit art.2 din 2.12
975/1968-prenumele se stabileste la data inzestrarii pe baza declaratiei de nastere facuta de cel ce
declara nasterea. Nu exista criterii privind prenumele,parintii find liberi,iar legea nu
reglementeaza limitarea numarului de cuvinte ce pot fi atribuite cu titlu de prenume. Potrivit
art.15 aln2,legea 119/1996,ofiterul de stare civila poate refuza incrierea unor prenume care sunt
formate din cuvinte indecente sau ridicole. Prenumele poate fi schimbat pe cale administrativa
urmandu-se procedura de la numele de familie.Deasemenea reglementarile privind retranscrierea
numelui de familie se aplica si prenumelui. Pseudonimul si porecla Pseudonimul-
individualizeaza persoana fizica in societate intr-un anumit domeniu.Acesta formeaza obiectivul
dreptului subiectiv la pseudonim.Este reglementat in mai multe acte normative:
art.54,dec,31/1954,legea 8/1996-privind dreptul de autor.Caracteristica principala este
autodesemnarea. Pseudonimul nu este supus normelor privind stabilirea,modificarea pe cale
administrativa. Porecla-nu se confunda cu pseudonimul.Este un supranume dat unei persoane
uneori cu titlul de batjocora,evidentiand o caracteristica a infatisarii sau a activitatii sale.Nu se
bucura de nici o protectie legala si nu formeaza obiectul unui drept subiectiv.
Domiciliul Acesta este reglementat in dec 31/1954,art.13-15;Codul familiei;legea 105/1996-
evidenta polulatiei,etc. Importanta domiciliului In dreptul civil,domiciliul persoanei fizice are
importanta in ceea ce priveste Domeniul obligatiei civile.Are importanta in toate ramurile de
drept.In domiciliul succesoral,locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului.
Caractere juridice:opozabilitatea-erga-amnes;inalienabilitatea,personalitatea,univeralitatea. Alte
3 caractere specifice domiciliului: -Stabilitatea-caracterizeaza domiciliul de dreptul comun si pe
cel legal.Astfel domiciliul este desemnat ca o locuinta statornica.Prin acest caracter domiciliul se
diferentiaza de resedinta.
-30
-Unicitatea-la un moment dat o persoana nu poate avea decat un singur domiciliu(locuinta
principala). -Obligativitatea-decurge din functia sociala-juridica a domiciliului,de a fi mijloc de
individualizare in spatiu a persoanei fizice. Felurie domiciliului: 1) Domiciliul de drept
comun(voluntar) 2)Domiviliul legal 3)Domiciliul conventional Alte clasificari ale domiciliului: -
in tara/in strainatate; -Domiciliu comun/Domicilii separate. In conformitate cu
art.34,dec,31/1954,cetatenii din Romania au dreptul sa-si stabileasca domiciliul ori resedinta in
orice localitate din tara in conditiile legii. Definitie:Acel drept al persoanei fizice de a se
individualiza in spatiu prin locuinta sa statornica. Dreptul la domiciliul de drept comun apartine
persoanei fizice cu capacitate deplina de exercitiu si prin exceptie minorului de peste 14 ani.
Astfel,potrivit art.102,Cod.Fam.,autoritatea tutelara poate incuviinta,la cererea acestuia dupa
implinirea vartei de14 ani sa schimbe felul invataturii profesionale sau sa aiba locuinta pe care o
cere. Schimbarea domiciliului A fost reglementata in cap.III,legea 105/1996,procura fiind
administrativa.Astfel,persoanele care isi schimba domiciliul au obligatia ca in 15 zile de la data
mutarii sa se prezinte la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanei pt eliberarea
unei noi carti de identitate.Dovada domiciliului de drept comun se face cu cartea de identitate
reglementata de legea 105/1996. Domiciliul legal Afost reglementat in art.5,dec,31/1954,art.100-
102,Cod.Fam. Potrivit art.14,dec,31/1954,domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela
dintre parinti care locuieste in mod statornic.Daca parintii nu locuiesc impreuna acestia stabilesc
la care dintre ei va locui copilul.In caz de neintelegere intre parinti,Instanta Judecatoreaca va
stabili domiciliul minorului cu ascultarea autoritatii tutelare si a minorului daca a implinit 10
ani.In cazul tutelei,domiciliul minorului se afla la tutore. Definitia domiciliului legal:Se intelege
acel domiciliu care este stabilit de lege pt anumite categorii de persoane fizice. Feluri de
domiciliu legal: -minorul are domiciliul stabil la parinti,la parintele care locuieste statornic,la
parintele care il ocroteste sau la tutore.
-31
-Interzisul Judecatoresc-are domiciliul legal la tutore. -persoana ocrotita prin curatela are
domiciliul legal la curator daca aceasta persoana are dreptul sa-l reprezinte. -copilul aflat in
dificultate are domiciliul legal la persoana fizica-juridica caruia i-a fost incredintat ori plasat. -cei
chemati la mostenire au domiciliul legal la custode sau la curator in masura in care acestia pot
sa-i reprezinte. Schimbarea domiciliului legal Se face odata cu schimbarea domiciliului de drept
comun al persoanei fizice sau sediul persoanei juridice care realizeaza ocrotirea. Dovada
domiciliului legal se face prin aprobarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura
ocrotirea celui cu domiciliu legal. Domiciliul conventional A fost reglementat in Codul de
Procedura Civila,Cod Civil Definitie:Intelegemlocuinta stabila prin acordul de vointa al partilor
actului in vederea executarii sale in acel loc sau pt solutionarea litigiului si comunicarea actelor
de procedura. Natura Juridica:este o convetie accesorie care are ca efect prerogarea de
competenta teritoriala. Resedinta Definitie:Acel atribut de identificare in spatiu a persoanei fizice
prin indicarea locuintei vremelnice sau temporare. Potrivit art.24,aln.1,legea 105/1996,cetatenii
romani au domiciliul in Romania,au dreptul sa stabileasca sau sa-si schimbe domiciliul sau
resedinta in orice localitate din tara in conditiile legii. Spre deosebire de domiciliu,resedinta,nu
se bucura de stabilitate si obligativitate. Caractere juridice specifice: -Unicitatea; -Vremelnicia; -
Caracterul facultativ. Stabilire-potrivit art.29,legea 105/1996,o persoana care locuiestemai mult
de 45 zile la o alta adresa este obligata sa se prezinte la Formatiunea de evidenta a populatiei pt
inscrierea in Cartea de identitate si in documentele de evidenta. Regulie aplicabie stabilite
resedintei se aplica si schimbarii ei. Dovada resedintei se face cu mentiunea inscrisa in actul de
identitate.