Ce este motivatia?

1.Motivatia se referă în primul rând la posibilitatea de a obține.

Beneficii Satisfacere de nevoi

2.Motivatia reprezinta forta care impulsioneaza si sustine

energetic orice activitate.

Ea influenteza:
 Atitudinea individului fata de o activitate;
 Modul de realizare al activitatii respective;
 Gradul de implicare și efort pe care il depune individul;
Rezultatul final al activității (succesul / eșecul)

Energizarea și direcționarea elevului în activitate.

TREBUINȚE VOLITIV- AFECTIVE

De securitate: stabilitate, reguli, limite, structură.

De apartenență.
De stimă și respect
De actualizare a sinelui –predispozițiile naturale ale individului.

De autonomie, sentimentul capacitații personale, reușitei,

competenței.
Interes.
Nevoia de joc și joacă.
TREBUINȚE COGNITIVE

Nevoia de necunoscut și nou.

Nevoia de a învăța.

TREBUINȚE INTERPRESONALE

Nevoia de afiliere.
Nevoia de identificare.
TREBUINȚE LEGATE DE:

- nivelul de integritate: congruența dintre specificul activității și

personalitatea individului

- nivelul de identificare: dubla investire a activităților sportive prin: beneficii

asociație si învățare

- reguli introiectate: acțiuni controlate prin reguli autoimpuse

- reglare externă:

- perspectiva recompenselor, laudelor, admirației

Strategii de motivare – Puterea profesorului.

CUM POATE UN PROFESOR SĂ STIMULEZE MOTIVATIA ELEVILOR SĂI:

Diversificarea de desfășurare a lecțiilor;

Prezentarea sarcinilor din antrenament cu originalitate, deșteptând la elevi
interesul.
Responsabilizarea elevilor (elevii să știe clar că au anumite sarcini de
îndeplinit).
Oferirea de recompense (lauda, note de 10, etc.) elevilor atunci când aceștia
îndeplinesc cu succes activitatea propusă de profesor.
A le oferii elevilor ocazia de a experimenta succesul.
A-i incuraja să incerce

Evitarea monotoniei din antrenamente la ora de educație fizică.

Exercitiile repetate in exces si monotone plictisesesc si fac ca elevii sa se nu se mai
implice intens in realizarea lor.
Pentru a menține motivația elevilor:

A varia pe cât posibil exercițiile din antrenament, se pot alterna jocurile

competitive cu cele de cooperare, etc.
A simula uneori condițiile jocului real (competiții între elevi) – elevii văd
legătura din antrenamente și competiția efectivă … transferul pozitiv;
Implicarea elevilor care fregventează secțiile sportive și au dezvoltate anumite
capacități în unele decizii din antrenament – sportivii sunt invatați cât de
importantă este cooperarea și se vor simți multumiți că ideile și părerile lor sunt
luate în seamă de către profesor.

Stabilirea de obiective
Profesorul trebuie să-i explice clar ielevului care sunt obiectivele
antrenamentului – orice individ acceptă mai ușor să facă un lucru dacă
este convins de importanța acelui lucru, dacă ințelege la ce îi folosește,
dacă știe clar ce are de făcut efectiv, cât timp are la dispoziție și ce se
așteaptă de la el;
Pe lângă obiectivele colective (valabile pentru întreaga clasă) se pot
stabili obictive individuale în funcție de acele aspecte ce trebuiesc
îmbunătățite la fiecare elev în parte
– astfel elevul va ști ce scopuri să iși propună, pe ce trebuie să insiste în pregatirea sa,
etc.
Recunoaștere, recompensă..
Este recomandabil să se folosească mai ales recompensele, lauda, încurajarea și
recunoașterea – uneori poți schimba mai ușor un comportament nedorit dacă
folosești recompensa.
(ex: vrei să determini un elev să fie punctual, poti alege sa-i recompensezi pe cei
punctuali în loc să-l pedepsești pe cel care întârzie; este foarte probabil ca acesta să-
și dorească și el recompensa și să-și schimbe astfel conduita).
Responsabilizarea elevului.
Este bine să li se acorde elevilor șansa de a-și dovedi competența, să li
se dea sarcini de făcut. Astfel elevul simte că profesorul are încredere și
nu-i contestă calitățile. -
Elevii nu trebuie să se simta neglijați – fiecare trebuie să simtă că
primește atenție din partea profesorului.
Dezvoltarea competențelor de autoorganizare și autoevaluare

Corectare si feed-back
Feed-backul reprezintă informația pe care o primește un elev cu privire la acțiunile
sale – ce a făcut bine sau rău, ce trebuie schimbat si ce nu, ce progrese a făcut, etc.
Fără aceste informații primite de la professor, elevul nu știe ce greșeli face și ce trebuie
corectat sau ce face bine și trebuie întărit prin repetare.

 Este esențial ca profesorul să le acorde permanent feed-back elevilor sub

forma laudelor, corecțiilor, instrucțiunilor clare și precise.

 Este recomandată folosirea așa numitului “feed-back sandvis” – o

corecție este pusa între două elemente pozitive, pentru a nu diminua
motivația de schimbare a elevului.
Ex: Înainte de a corecta ceva, îi spunem elevului despre ceva ce a făcut bine (apreciere,
laudă) apoi îi spune ce nu este bine, ce trebuie corectat și cum, pentru ca în final să-l
încurajăm să încerce din nou execuția respectivă, de această dată executând-o corect.