Sunteți pe pagina 1din 4

TUTORIAL 3

ISDR – 12. 04.2019

EXAMEN 9 IUNIE

INSTITUTIA DOMNIEI SI STATUL DOMNESC

Dupa incheierea statelor feudale romanesti , Tara Romaneasca si Moldova ,a fost necesara
construcția unor onstitutii politice si juridice noi capabile sa garanteze functionarea normala a
societatii in concordanta deplina cu aspectele economice , demografice ,si politice din interiorul celor
2 state dar si cu elementele caracteristice marilor puteri europene . Ideea fundamentala a acestei
perioade a constituit-o crearea unei institutii centrale menita a guverna in conditii noi respectiv un
teritoriu mult mai intins , o populatie stabilita intr-un numar mult mai mare de sate , cetati ,targuri si
orase , o activitate economica mult diversificata dar si un context international imprevizibil . Aceasta
institutie centrala a fost domnia care a aparut o data cu intemeierea celor 2 state feudale romanesti
si s-a consolidat in timp avand la baza institutiile anterioare din organizarea cnezatelor si
voievodatelor dar si puternic influentata de tipurile de conducere centralizata existente in statele
feudale vecine . Titularul institutiei domniei era domnul sau marele voievod . Termenul de "domn"
provine din latinescul "dominus"reprezentand stapanitor , stapan al intregului pamant al tarii pe
cand termenul de voievod evidentiaza caracterul militar al institutiei . In titulatura domnului ,inca de
la inceputul institutiei domniei este mentionat apelativul io , cea mai veche consemnare a acestui
apelativ apare in Moldova in 1392 in titulatura lui Roman I . In Tara Romaneasca ,prima consemnare
apare pe piatra de mormant a domnului Nicolae Alexandru ( fiul lui Basarab I) mormant din
Manastirea Negru Voda din Campulung . Asupra originii acestui apelativ , exista 2 teorii : Prima
conform careia Io ar proveni de la numele țarului vlah Ionita Caloian și impamantenit pe filiara
bulgara avand in vedere ca toti țarii care i-au succedat au purtat acest nume . A doua teorie conform
careia apelativul vine din grecescul Johannes care inseamna unsul lui Dumnezeu,sau cel ales de
Dumnezeu, teorie in care -si justifica prezenta apelativului in titulatura domneasca .
Institutia domniei este una original romaneasca deoarece corespondentul acesteia nu se regaseste in
tarile vecine . Domnul concentra in mainile sale toate puterile statului ,atat pe plan intern cat si
extern ,iar limitele acestei puteri se regasesc in principiul electivitatii in normele juridice din legea
tarii , in preabilele si canualele bisericesti. Pt. exercitarea conducerii statale , institutia domniei
dispunea de organe executive si consultative atat la nivel central cat si la nivel local . Succesiunea la
tronul tarilor romane , se facea in baza sistemului electiv ereditar . In temeiul acestuia , domnii erau
alesi pe viata de catre boieri si adunarile obstesti ( adunarile pe stări) dintre fiii sau fratii suveranului
decedat .
Cerintele sistemului electiv ereditar
In primul rand pretendentul la domnie ,trebuia sa provina dintr-o familie domnitoare , expresia
folosita " sa fie de os domnesc" . Puteau solicita domnia in egala masura fii sau fratii domnului
decedat , fii sau fratii unui domn anterior precum si urmasii acestora legitimi sau nu .
In al doilea rand , conform dreptului obisnuielnic institutia domniei putea fi obtinuta ,numai de
barbati , femeile puteau intra numai in alcatuirea regentei , in cazul in care urmasul la tron era minor
.
In al treilea rand ,pretendentul la tron trebuia sa fie crestin ortodox si sa nu fi fost pedepsit pentru
incercare de uzurpare a tronului .
In al patrulea rand ,pretendentul la domnie trebuia sa fie ales sau recunoscut in anumite modalitati si
incoronat ca domn inclusiv prin ungerea sa de catre reprezentantul bisericii.
Functionarea sistemului electiv ereditar
Ca orice sistem dinamic pe parcursul aplicarii sale , sistemul electiv ereditar a cunoscut unele
transformari care au modificat fie pe cai pasnice , fie prin violenta , regula ereditatii si a alegerii .
1) Asocierea la domnie - a reprezentat o cale pasnica prin intermediul careia se restrangea cercul
foarte larg al rudelor cu pretentii la domnie . In aceasta situatie , domnul aflat pe tronul statului ,
desemna din timpul vietii ,o persoana din randul celor cu vocatie la succesiune pe care si-o alatura la
conducerea tarii . Este cazul lui Basarab I in Tara Romaneasca ,care l-a asociat pe fiul sau Nicolae
Alexandru ,care ulterior i-a asociat pe cei 2 fii ai sai , Vladislav I si Radu I .
2) Recomandarea - a reprezentat tot o cale pasnica prin care se influenta alegerea noului domn , de
catre domnul existent in functie , astfel domnul recomanda sfatului domnesc o anumita persoana
care sa fie aleasa dupa moartea sa fara a-si asocia acea persoana la domnie . Este cazul lui Stefan cel
Mare ,care l-a recomandat pe fiul sau Bogdan cel Orb. Precum si situatia lui Stefanita Voda care l-a
recomandat pe Petru Rares o ruda nelegitima a sa.
3) Luptele interne pentru scaunul domnesc au constituit o realitate in cele 2 state feudale romanesti
fiind rezultatul rivalitatilor ,aparute intre pretendentii la tron . Acesti pretendenti erau sustinuti
financiar ,politic, si militar de grupurile de boieri dar si de marile puteri europene .
4) Numirea domnilor -reprezinta perioada in care sistemul electiv ereditar este desfiintat ,domnii
tarilor romane fiind numiti direct de catre sultanul Imperiului Otoman.
1.Functiile domnului
In calitatea sa de sef al statului ,si de varf al intregii ierhahii feudale , domnul exercita atributii
administrative ,militare , legislative si judecatoresti pe plan intern , iar pe plan extern era
reprezentantul statului in relatiile cu statele vecine .
Prima dintre functii este cea administrativa , fiind inclusa aici si functia fiscala conferea domnului
prerogative ,in temeiul caruia impartea teritoriul tarii in unitati administrative , pe care fie le
administra in mod direct, fie le acorda cu titlul de danie , bisericii sau persoanelor care se remarcau in
plan militar .
Conform acestor functii numea dregatori, batea moneda ,stabilea numarul si cuantumul taxelor
datorate de populatie ,putea acorda scutiri de taxe ,privilegii sociale sau economice, ranguri nobiliare
, acorda dreptul de cetatenie ,intemeia asezari omenesti si supraveghea incasarea darilor si
efectuarea prestatiilor catre domnie .

2. Functia militara conferea domnului inalta calitate de comandant suprem al armatei .Pana in
sec. al 15 lea , domnul nu beneficia de o armata proprie depinzand in totalitate de ajutorul militar
oferit de marii boieri dar si de centrele orasenesti dezvoltate . Incepand cu sec 15 se formeaza
armata permanenta a tarii condusa de dregatori special instruiti in domeniul militar .

3. Functia legislativa conferea domnului dreptul de a emite hotarari si norme juridice cu caracter
general adoptate de regula prin consultarea sfatului romanesc si a adunarii starilor . Din categoria
actelor normative adoptate in Moldova si Tara Romaneasca in perioada feudalismului cele mai
importante au fost asezamintele urmate de hrisoavele domnesti. Asezamintele erau de regula
adoptate la presiunea marii boierimi sau pt reglementarea unor chestiuni urgente , hrisoavele
confereau imunitati sau privilegii de natura economica sau sociala . Unul dintre cele mai importanfte
asezaminte a fost elaborat de Mihai Viteazul in 1595 cunoscut si sub denumirea de asezamantul de
legare a taranilor de glie . Un alt asezamant a fost dat de Leon Tomsa in 1631, prin care a dispus
expulzarea boierilor si negustorilor greci cu exceptia celor casatoriti „pamantence” .

4. Functia judecatoreasca – aceasta isi are originea in atributiile pe care voievozii le exercitau in
tinuturile peste care guvernau inca inainte de constituirea statelor feudale romanesti . Domnul era
judecatorul suprem al tuturor supusilor sai insa hotararile date de acesta aveau forta juridica doar pe
timpul vietii sale . In acest fel , dupa moartea unui domn , partea interesata , putea solicita
rejudecarea procesului . Domnul avea dreptul sa judece in ultima instanta orice pricina ,putea prelua
orice cauza de la instanta care o judeca , avea dreptul sa pronunte orice pedeapsa ,si avea drept de
gratiere . Pronuntarea pedepsei cu moartea ,era atributul exclusiv al domnului . Domnul judeca
impreuna cu sfatul domnesc , care avea un rol consultativ ,pronuntand hotarari atat in domeniul civil
cat si penal . Hotararile domnului erau executorii de indata .

5. Politica extern – activitatea diplomatica a domnului tarilor romane a fost una activa , avand
prerogative in incheierea tratatelor , conventiilor , acordurilor si intelegerilor . Reprezenta atributul
exclusiv a domnului dreptul de a declara razboi si de a incheia pace.

6. Raportul domnului cu biserica - se materializa in posibilitatea domnului de a infiinta


mitropolii, episcopii si manastiri , numea si revoca mitropoliti , episcopi si egumeni ai manastirilor,
reglementa competentele de judecata a organelor bisericesti , reglementa situatia cultelor straine
aflate in tara ,nu intervenea in judecarea pricinilor ce aveau ca obiect dogma bisericeasca iar
incoronarea sa depindea sub sanctiunea nulitatii de ungerea sa de catre mitropolit sau episcop .

SFATUL DOMNESC

Era considerat organ central al puterii cu atributii precise ,avand rolul de a garanta respectarea de
catre domni a intereselor economice , financiare , sociale si politice ale marilor boieri . Incepand cu
secolul al 16-lea numarul boierilor dregatori din sfatul domnesc a fost stabilit la 12 la care se adauga
mitropolitul ( acesta nu detinea dregatorii) .

Atributiile sfatului domnesc :

1. Participa la judecarea proceselor civile sau penale


2. Avea rol consultativ in probleme de stat , in probleme fiscale, militare si bisericesti
3. Intarea actele de transfer de proprietate ,daniile domnesti si acordarea imunitatilor
4. Fiecare dregator avea atributii judecatoresti in domeniul dregatoriei pe care o conducea
5. Supravegheau la nivel central strangerea taxelor si impozitelor pentru isteria romaneasca

Dregatoriile – despre un sistem inchegat al dregatoriilor putem vorbi incepand cu domnia lui
Mircea cel Batran in Tara Romaneasca si Alexandru cel Bun in Moldova . Acestia au asigurat un
aparat de stat bine construit atat la nivel central cat si teritorial , apt sa aduca la executare
atributiile stabilite prin legea tarii . Incepand cu domnia lui Constantin Mavrocordat dregatorii
devin functionari publici platiti cu leafa fixa ,pana in acel moment veniturile marilor dregatori ,
erau asigurate de exploatarea mosiilor primite ca danie din partea domnului precum si din
sumele de bani aleatoriu acordate din „ mila domneasca „ .

Dregatorii sfatului domnesc erau impartiti in 2 marii categorii :

1. Dregatori centrali care isi exercitau atributiile la Curtea Domneasca


2. Dregatori de judet ( in Tara Romaneasca ) si detinut ( Moldova) care functionau in oradele de
resedinta

La randul lor acesti dregatori erau impartiti in dregatori civili dregatori militari, si de curte . Marii
dregatori erau considerati , dregatori de prim rang , acestia aveau in subordine dregatori de rang 2 si
3.

Cel mai inalt dregator era logofatul acesta fiind seful cancelariei domnesti si purtatorul marelui sigiliu
domnesc care era aplicat pe actele de proprietate de danie sau pe asezaminte
Postelnicul era cel care administra apartamentele private ale domnului , organiza intalnirile acestuia
cu diplomatii altor state cunoscand cel mai bine politica secreta a domnului ,indeplinea functia de
translator avand obligatia sa cunoasca limbi straine .

O functie importanta in Tara Tomaneasca a fost cea a banului . Aceasta functie provine din zone din S
Ungariei iar denumirea este de origine persana intrand in limbile slave si in cea maghiara prin
intermediul avarilor . In Tara Romaneasca banul, apare in sfatul domnesc in timpul lui Mircea cel
Batran ,la sfarsitul secolului al XV-lea apare ca fiind conducatorul judetelor din dreapta Oltului sub
denumirea de ban al Craiovei , considerat cel mai mare dregator din sfat . Era singurul care inafara
de domn, avea dreptul sa pronunte pedeapsa cu moartea .

BAFTA LA INVATAT,

OPREA REBECA-TEODORA -Grupa 8