Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE

CANTEMIR” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINTE
JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROIECT CRIMINOLOGIE
TEMA: „VIOLENȚA ÎN FAMILIE”

PROFESOR: CONF.UNIV.DR CAMIL


TĂNĂSESCU
STUDENTI: RĂDUȚU LIVIU,
LEONTE ANDI, BOACA DENISSE
AN: 2 FR
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INFRACTIUNEA
„VIOLENȚA ÎN FAMILIE”
În România de dinainte de 1989 nu a existat nicio statistică oficială sau cercetare
științifică privind violența domestică. Deși cazurile de violență domestică erau destul de
răspândite, fenomenul a fost ignorat din motive pur ideologice. După 1990, au fost realizate
studii de mică întindere, care nu oferă însă o viziune de ansamblu asupra acestui tip de
violență. În raportul organizației americane Minnesotta Advocates for Human Rights, “Lifting
the Last Curtain” (1995), se constată faptul că violența domestică este o problemă frecventă în
România; statul român apare ca neîndeplinindu-și obligațiile privind protejarea femeilor de
violențele comise în familie sau sancționarea adecvată a soților violenți și dezvoltarea unor
programe juridice, politice, administrative și culturale, cu scopul de a preveni violența
împotriva femeilor.
Violența în familie a fost adresată explicit de lege prima dată în anul 2000
(înainte de această dată ea putea fii sancționată prin dispozițiile generale care incriminează
actele de violență, dar nu se făcea nicio referire specifică la membrii familiei). În anul 2000,
legea 197/2000 a modificat codul penal, prevăzând agravante pentru anumite infracțiuni atunci
când acestea sunt săvârșite împotriva membrilor familiei; marcând astfel începutul
schimbărilor legislative din acest domeniu. De asemenea în anul 2003 a fost adoptată prima
lege extrapenală împotriva violenței în familie, care a fost ulterior modificată în 2012 (când s-
au introdus ordinele de protecție), și în 2014. În anul 2012, statisticile arătau că 75%-80%
dintre femei sunt abuzate în spațiul domestic (verbal, psihologic, fizic, sexual). Cu toate acestea,
în general, Poliția intervine doar pentru a aplana conflictul și pentru a aplica amenzi
contravenționale agresorului. În aceste condiții, în România, femeile preferă să continue să
locuiască împreună cu soțul violent, decât să ceară ajutor instituțiilor statului.
Violența în familie a crescut alarmant în contextul unei societăţi generatoare de
nemulţumiri și frustrări ce oferă premisele unui comportament violent. Comportamentul
agresiv a fost studiat îndelung de multe
persoane, care au încercat sa găsească cauzele și chiar să previnădiferitele stări cauzatoare de
agresivitate. Conform definiţiei date de dicţionarul explicativ al limbiiromâne, agresivitatea este
„un comportament distructiv și violent orientat spre pers
oane, obiecte sau spre sine‖. Există și o agresivitate calmă, nonviolenţa dar întotdeauna
agresivitatea semnifică atac, ofensivă,ostilitate, punere în primejdie sau chiar distrugere.
Agresivităţii i-a fost acordată o origine ereditară sauinstinctivă , dar această teză a fost
contrazisă, observându-se că agresivitatea este un rezultat al învăţării,al modelării
comportamentului în funcţie de mediul de dezvoltare.

Violența în familie îşi are originea în structura socială, în tradiţii, obiceiuri și mentalităţi
caresubînţeleg superioritatea bărbatului asupra femeii. Există o serie de factori agravanţi ai
manifestărilor violente în familie, cum ar fi mutaţiile intervenite la nivelul relaţiilor
intrafamiliale, apariţia unor puternicifactori de deteriorare a raporturilor dintre parteneri -
starea de stres, creşterea consumului de alcool,infidelitatea, gelozia. Un factor des întâlnit în
ultima perioadă îl reprezintă proliferarea violenței prin
mijloace mass-media, precum și atitudinea de indiferență a opiniei publice față de comiterea
actelor deviolență în familie.
În general, suntem atât de duri, agresivi, nerăbdători în nişte situaţii atât de simple,
neimportante, situaţii în care poţi să te comporţi altfel. Majoritatea dintre noi ne comportăm ca
nişte surzi și orbi,admitem și nu reacţionăm în situaţiile când suntem supuşi violenței sau chiar și
atunci când suntem agresaţi. Problema este că noi nici nu conştientizăm că foarte des suntem
victime ale diferitelor forme de violență. Motivul poate ar fi că nu suntem informaţi, nu cunoaştem,
și, în rezultat, situaţia este cea care este.Altfel spus, există viața cu acte violente, acceptăm violența
ăi, inconştient, o promovăm.
Abuzurile,violența sunt tratate ca probleme secundare, neluându-se în consideraţie că ele
influenţează viitorul societăţii. Este necesar de înţeles importanța abordării problemei violenței
asupra femeii care urmează a fi integrată în contextul vieţii sociale. Sunt o mulţime de consecinţe
negative, ale violenței asupra femeii:izolare; neîncredere, nelinişte; productivitate scăzută;
probleme de ordin psihic, emoţional, consum abuziv de alcool, drogare. Se pot observa o serie de
efecte negative și asupra societăţii în general pentru ca de bunăstarea fiecărui individ în parte
depinde bunăstarea societăţii: mărirea criminalităţii, perpetuarea violenței din generaţie în
generaţie, familii destrămate, divorţuri numeroase. Pe plan mondial, violenţa domestică deţine 25%
din totalul infracţiunilor violente. Doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la
Poliţie si mai puţin de 1% sunt pedepsite. Violenţa domestică e mult mai des întâlnită decât violenţa
pe stradă sau la locul de muncă. Peste 90% dintre agresori sunt bărbaţi, 82% dintre abuzatori sunt
cunoscuţi ai victimei, iar 19% sunt chiar rude, 85% dintre violatori sunt bărbaţi, cunoscuţi ai
victimelor, 61% dintre violuri sunt comise în casa cuiva, de regulă a victimei.
Motivul pentru care violența domestică constituie tema acestui proiect este și creşterea frecvenței
acestor cazuri apărute în societatea noastră. Conform afirmaţiei făcute de Gelles și Staus „este mult mai
probabil ca o persoană să fie lovită sau ucisă în propria familie, de un alt membru al familiei,decât
oriunde altundeva, de oricine altcineva.
În timp ce multe țări se axează pe controlul violenței stradale, nu trebuie omis faptul că femeile pot
deveni victime în propriile lor case.Violența domestică se poate manifesta împotriva oricui, însă, de cele
mai multe ori, bărbaţii abuzează de partenerele lor de viață. Tot mai multe femei sunt atacate verbal
fiindu-le inoculate presiunea, mania, teama și lipsa de încredere în sine.
Numărul bărbaţilor agresaţi verbal reprezintă omică fracţiune comparativ cu numărul
femeilor.Femeile sunt expuse violenței în permanență, indiferent că e vorba de familie, de locul de muncă
sau de o banală plimbare în parc. Violența nu ține numai de statistici, este un fapt real care se desfăşoară
într-o societate ce este încă axat pe agresiunea bărbaţilor asupra femeilor.
Comparatie intre actuala Lege penala si vechea legislație privind infractiunea:
„Violența în familie”

Prin republicarea si completarea legii 217 din 22.05.2003, privind prevenirea si


combaterea violentei domestice, au apărut următoarele modificări:
● Principii noi, dupa cum urmează: principiul egalității de șanse și de tratament între
femei și bărbați; principiul protecției vieții și siguranței victimei; principiul respectării
drepturilor omului și a libertăților fundamentale; principiul abordări integrate.
●Art. 3 a fost modificat, precizând definția completă a violenței domestice. „ În sensul prezentei

legi, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată deviolenţă fizică,
sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial
saudomestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau fost parteneri, indiferent
dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.”
●Totodata s-a modificat si art 4 , unde au fost incluse urmatoarele forme prin care se manifesta

violenta domestică: „violență verbală, violență psihologică, violență fizică, violență sexuală,
violență economică, violență spirituală si violență socială.”
●Un alt element de noutate il constituie ordinul provizoriu emis de catre polițiști , fiind valabil 5

zile.
Cauzele și factorii care favorizează comiterea infracțiunii analizate

1. Cauzele infracțiunii analizate sunt: grija zilei de mâine, majoritatea acestora neavând un
loc stabil de muncă, lipsa educației și consumul excesiv de alcool.
2. Factori de ordin economic, culturali, legislativi și politici.
Violența domestică este perpetuată de o serie de factori, evidențiați de numeroase studii
feministe: a) culturali – socializarea de gen (care presupune atribuirea de roluri precise
femeilor și bărbaților), considerarea bărbaților ca superiori a priori femeilor, considerarea
familiei ca sferă privată, controlată de bărbat, “capul familiei” , b) economici – dependența
economică a femeilor de partenerii lor; accesul limitat al femeilor la resurse finaciare;
accesul limitat la slujbe și la educație; c) legali – lipsa unor reglementări legislative adecvate,
care să sancționeze violența în interiorul cuplului și discriminarea femeii în societate;
proceduri legale greoaie și defavorizante în cazul divorțului și solicitării custodiei copiilor;
neimplicarea poliției în cazurile de violență domestică; d) politici – subreprezentarea femeilor
în parlamente, instituții publice; considerarea violenței domestice, în particular, și a
problemelor femeilor, în general, ca fiind subiecte de minim interes politic; valorizarea
excesivă a familiei, prin limitarea intervenției statului în viața acesteia; neimplicarea femeilor
în viața politică.
Factori psihologici și sociali

1. conflicte intrafamiliale – aceleaşi elemente care contribuie la intimitate şi laafecţiune între


membrii familiei pot determina şi declanşarea conflictului;
2. dominaţia bărbatului în familie şi în societate – soţul este capul familiei şi reprezintă un
element dominator în familie şi în societate, iar factorul decisiv în rezolvarea conflictelor este
forţa;
3. normele culturale care permit violenţa în familie – părinţii au drepturi legale, adesea
obligaţia morală, să-şi lovească copiii în scopuri educative;
4. socializarea familiei în violenţă – prematura experienţă a copiilor, cu violenţa între părinţi,
oferă modele de rol şi un scenariu specific în antrenarea episoadelor violente viitoare;
5. prezenţa violenţei în societate – violenţa socială legitimă, care include acte de violenţă
acceptate de societate, precum şi contaminarea canalelor din mass-media furnizează modele
care sunt preluate la nivelul microstructurilor sociale, creând astfel un cerc vicios al violenţei,
în care se evidenţiază un pattern circular.
III. Modalități și forme de realizare a infracțiunii
analizate
1. Modalități de săvârșire a infracțiunii.
Majoritatea cazurilor de violență
domestică , pe raza comunei Glina , Județul
Ilfov , sunt săvârșite pe fondul consumului de
alcool. Cel in cauza isi agresează victima prin
violenţa fizică, respectiv prin: vătămarea
corporală ori a sănătăţii prin lovire,
îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare,
tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice
formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate
ca fiind rezultatul unor accidente, prin
otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu
efect similar, supunerea la eforturifizice
epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc
pentru viaţă sau sănătate şi integritate
corporală.
2. Statistici privind agresorii si victimele

O analiza a situației operative privind 10

infracțiunea „violență în familie”, pe 9


raza comunei Glina, Județul Ilfov, arată
faptul că în intervalul 2015-2019, au fost 8

înregistrate un număr de 212 cazuri de 7


violență domestică, majoritatea
6
agresorilor fiind bărbați, cu vârste bărbați

cuprinse între 19-59 de ani, iar cele mai 5 femei


multe fapte au fost săvârșite pe fondul 4
consumului de alcool. Analiza graficului
indică faptul că este un trend așcendent 3

de la un an la altul, iar evoluția fiind 2


ingrijorătoare.
1

0
2015 2016 2017 2018 2019
Capitolul IV. Efectele și consecințele comiterii
infracțiunii „Violență în familie”
Consecinţele pe plan fizic.
Manifestată în spaţiul restrâns şi privat al
instituţiei familiei, violenţa domestică
rămâne adesea ascunsă suficient timp ca
rănile să dispară şi toţi cei implicaţi să se
poate preface iar şi iar, că nimic nu s-a
întâmplat şi că viaţa merge înainte. Dar a
crede că urmele unor astfel de acte pot fi
şterse definitiv este o simplă iluzie. În
realitate fiecare nouă rană, fiecare cuvânt
de ocară primit, fiecare secundă de
libertate furată contribuie la un tablou
simptomatic al consecinţelor de lungă
durată ale violenţei domestice asupra
victimelor extrem de complex. Din punct
de vedere al consecinţelor fizice, rănile,
plăgile, vănătăile, echimozele, etc sunt
semnele directe cel mai des întâlnite pe
faţă, gât, torace, piept sau abdomen.
Consecinţe psihologice, emoţionale şi sociale

Problematica efectelor de ordin psihosocial suscită discuţii din ce în ce mai


aprinse odată cu dezvoltarea mişcării feministe şi a studiilor care pun în evidenţă
incidenţa crescută a efectelor negative pe care violenţa îndelungată le are asupra
psihicului victimei şi a consecinţelor fizice decurgând din acestea.
Violenţa petrecută în sânul familiei, sursa primară de ataşament şi siguranţa a
femeii, are ca efect principal distrugerea sentimentului de securitate personală . Dacă se
însoţeşte şi de violenţa sexuală, se adaugă şi o violare gravă a spaţiului intimităţii care ar
trebui să fie cu atât mai mult guvernat de siguranţă şi libertate de alegere . Consecinţele
psihologice şi comportamentale sunt multiple, graniţa dintre normal şi patologic fiind
foarte adesea dificil de trasat.
Depresia, angoasa, frica. Femeile victime ale violenţei domestice pot suferi de
depresie, pot resimţi o angoasă acută, permanentă, şi pot prezenta frica continuă pentru
securitatea lor personală, pentru sănătatea lor, dar şi pentru cea a celor semnificativi lor.
O altă consecinţă din plan psihologic o poate constitui şi dezvoltarea de
tulburări de personalitate, mai ales din categoria ccomportamentelor şi trăsăturilor de
personalitate specifice tulburării borderline.
- ca urmare directă a aderării la perspectiva abuzatorului, victimei îi lipseşte
sentimentul de sine şi tinde mai curând spre un sentiment de "goliciune"; starea
continuă
chiar şi după separarea de abuzator, fiind depăşită abia atunci când victima e
capabilă să
privească lumea prin proprii ochi, şi nu prin cei ai abuzatorului, ori pentru aceasta
victima
trebuie să atingă acea stare de siguranţă în care să nu se mai teamă de un potenţial
atac al
agresorului, şi nu sunt rare situaţiile în care victimele, chiar separate definitiv de
abuzator, nu reuşesc să mai simtă această siguranţă.
- victima prezintă depresie de abandon – ea are răspunsuri de tip catastrofic în faţa
oricăror forme de pierdere, căci lipsită de iubirea abuzatorului, aşa distorsionată
cum este
manifestată ea, victima e în fapt lipsită de identitate.
- victima prezintă comportamente impulsive, auto – agresive;
- ca urmare a expunerii prelungite la o stare de teroare, victima poate experienţia
stări alterate de conştiinţă –depersonalizare, disociere, de- realizare.
- propriile percepţii şi raţionamente par să se dizolve rapid, de vreme ce victima
pare incapabilă de a menţine o imagine proprie stabilă asupra unui eveniment sau
persoane – percepţiile schimbătoare sunt în fapt rezultatul strategiei de
intenţionată
diluare a realităţii pentru a o face suportabilă (teroarea devine semn de iubire);
- victima exprimă mânia acumulată mai curând spre cei apropiaţi care au
comportamente de siguranţă, decât spre agresor.
- victima prezintă un comportament de tip "scindare" – abuzul o determină pe
aceasta să nege latura agresivă a partenerului şi să se ataşeze de latura sa
pozitivă.
Capitolul V. Metode si mecanisme de combatere a violenței în familie

I. Introducere
Ocrotirea și sprijinirea familiei,
dezvoltarea și consolidarea solidarității
familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și
întrajutorare morală și materială a
membrilor familiei, constituie un obiectiv
de interes național.
Prevenirea și combaterea violenței în
familie fac parte din politica integrată de
ocrotire și sprijinire a familiei și
reprezintă o importantă problemă de
sănătate publică.
Statul român, prin autoritățile
competente, elaborează și implementează
politici și programe destinate prevenirii și
combaterii violenței în familie, precum și
protecției victimelor violenței în familie.
1. Combaterea directă a infracțiunii

a) Prin intervenția poliției la cazurile sesizate


prin apel de urgență 112 si emiterea de către
aceștia a unui ordin de protecție provizoriu, pe
un termen de 5 zile.
b) Prin solicitarea unui ordin de protecție ,de
către victimă, la o instanța judecătoreasca
competentă. Acest ordin de protecție fiind
valabil 6 luni, cu posibilitate de prelungire,
nerespectarea hotărârii judecătorești de către
agresor, constituie infracțiune.
Prevenirea pe zona apariției infracțiunii „violență în familie”

Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice:


a)să includă problematica prevenirii și combaterii violenței în familie în strategiile și
programele de dezvoltare regională, județeană și locală;
b)să acorde sprijinul logistic, informațional și material compartimentelor cu atribuții în
prevenirea și combaterea violenței în familie;
c)să înființeze, direct sau în parteneriat, unități de prevenire și combatere a violenței în familie
și să susțină funcționarea acestora;
d)să dezvolte programe de prevenire și combatere a violenței în familie;
e)să sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologică, psihoterapie, tratamente
psihiatrice, de dezintoxicare și dezalcoolizare;
f)să elaboreze și să implementeze proiecte în domeniul prevenirii și combaterii violenței în
familie;
g)să își prevadă în bugetul anual sume pentru susținerea serviciilor sociale și a altor măsuri de
asistență socială pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;
h)să suporte, din bugetul local, în cazurile sociale grave, cheltuielile cu întocmirea actelor
juridice, precum și pentru obținerea certificatelor medico-legale pentru victimele violenței în
familie.
III. Unități pentru prevenirea și combaterea violenței
în familie
Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie sunt:
a)centre de primire în regim de urgență;
b)centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;
c)centre de asistență destinate agresorilor;
d)centre pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;
e)centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației.
Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie oferă gratuit servicii sociale
destinate victimelor violenței în familie.
2. Ordinul de protecție

Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în
pericol printr-un actde violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei
ca, în scopul înlăturării stării de pericol,să emită un ordin de protecţie, prin care să se
dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii
sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului deproprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei
comune atunci când easta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu
victima; c1) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un
centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 17;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă
de membriifamiliei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de
reşedinţa, locul de muncă sauunitatea de învăţământ a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe
care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; e1) obligarea agresorului
de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
Modalități și programe de educare și reintregrare a
condamnatului
a) Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt unităţi de asistenţă socială care funcţionează
în regim de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură reabilitarea şi reinserţia socială a
acestora, măsuri educative, precum şi servicii de consiliere şi mediere familială.
b) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin centrele de
asistenţă destinate agresorilor se asigură în spitalele sau unităţile sanitare cu care s-au încheiat
convenţii, în condiţiile prevăzute în prezenta lege 217/2003, la art. 17 alin. (6).
c) Centrele de asistenţă destinate agresorilor pot asigura beneficiarilor tratament ambulatoriu
în cazul diferitelor tipuri de adicţii, la recomandarea unui medic specialist, în condiţiile
prevăzute în prezenta lege 217/2003, la art. 17 alin. (6).
d) Activităţile de reinserţie socială a infractorilor condamnaţi pentru infracţiuni de violenţă
domestică pot cuprinde utilizarea serviciilor sociale furnizate în cadrul centrelor destinate
agresorilor
Centrele de primire în regim de urgenţă, denumite în continuare adăposturi, sunt unităţi de
asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, de tip rezidenţial, care asigură protecţie,
găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei domestice.
Adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât victimei,
cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului, asistenţă medicală şi
îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică şi consiliere juridică, potrivit instrucţiunilor de
organizare şi funcţionare elaborate de autoritate.
Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau, după caz, cu aprobarea
conducerii centrului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie.
Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se
găsesc victimele.
Locaţia adăposturilor este secretă publicului larg.
Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, al
reprezentantului legal.
Toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau cu altă
unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică.
Bibliografie

1) Lege nr. 217 Republicată, din 22 mai 2003, pentru prevenirea și combaterea violenței
domestice;
2) Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002, Romina Surugiu;
3) sursă internet, www.didactino.ro, Prevenirea și combaterea violenței domestice;
4) www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii