Sunteți pe pagina 1din 23

1.

CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII LA NIVEL EUROPEAN

Conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, inclusiv conservarea


habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, sunt obiective comunitare
esenţiale şi de interes general. Deoarece s-a constatat că pe teritoriul statelor europene
comunitare şi nu numai, habitatele se află, în multe cazuri, într-un proces de deteriorare şi
din ce în ce mai multe specii sălbatice sunt periclitate, ca şi faptul că habitatele şi speciile
ameninţate fac parte din patrimoniul natural al Comunităţii, iar pericolele sunt adesea de
natură transfrontalieră, a fost necesar să fie adoptate reglementări comunitare de
conservare a acestora.
Directiva Consiliului Europei 92/43/21.05.1992, referitoare la conservarea habitatelor
naturale şi a florei şi faunei sălbatice („Directiva Habitate”), are ca scop principal
promovarea menţinerii biodiversităţii la nivel european , dar cu luarea în considerare şi a
calităţilor economice, sociale, culturale şi a aspectelor regionale şi locale, contribuind astfel
la atingerea obiectivului, mai general, al dezvoltării durabile; menţinerea biodiversităţii
presupune uneori perpetuarea sau chiar încurajarea activităţilor umane. În mod similar,
Directiva Consiliului Europei 79/409/EEC/02.04.1979 („Directiva Păsări”) se referă la
speciile de păsări sălbatice şi la habitatele acestora.
Prin aceste directive, anumite habitate naturale şi anumite specii ameninţate au fost
desemnate ca priorităţi, urmărindu-se ca măsurile de conservare a lor să poată fi puse în
aplicare cât mai repede. Cu scopul de a readuce habitatele naturale sau speciile sălbatice
de importanţă comunitară la un stadiu corespunzător de conservare, s-a considerat
necesar să fie desemnate arii speciale de conservare (potrivit „Directivei Habitate”) şi arii
de protecţie avifaunistică (potrivit „Directivei Păsări”), astfel încât să fie creată o reţea
ecologică europeană coerentă, conform unui program bine stabilit.
Reţeaua ecologică „Natura 2000” reuneşte siturile care adăpostesc tipuri de habitate
naturale enumerate în anexa I şi habitatele speciilor evidenţiate în anexa II din „Directiva
Habitate”, precum şi siturile care includ habitatele speciilor de păsări enumerate în anexa I
din „Directiva Păsări” şi, în cazul speciilor migratoare, zone de înmulţire, de schimbare a
penelor şi puncte de popas de-a lungul rutelor de migrare.
Elementele care sunt relevante pentru protecţia naturii, din rezoluţiile Conferinţelor
Ministeriale pentru Protecţia Pădurilor din Europa, de la Helsinki (1993) şi Lisabona
(1998), sunt adoptate şi ca bază pentru liniile directoare ale gospodăririi pădurilor în siturile
„Natura 2000”. Astfel, cele şase criterii pan-europene, ce constituie fundamentul pentru
monitorizarea gospodăririi durabile a pădurilor, sunt:
- menţinerea şi sporirea adecvată a resurselor forestiere;
- menţinerea sănătăţii şi vitalităţii ecosistemelor forestiere;
- menţinerea şi încurajarea funcţiilor productive ale pădurii (lemnoase şi nelemnoase);
- menţinerea, conservarea şi sporirea adecvată a biodiversităţii în ecosistemele
forestiere;
- menţinerea şi sporirea adecvată a funcţiilor de protecţie în gospodărirea pădurilor
(în special referitoare la sol şi apă);
- menţinerea altor funcţii şi condiţii socio – economice.
Din conţinutul directivelor europene şi al ghidurilor de interpretare ale acestora,
enumerăm următoarele aspecte:
- reţeaua „Natura 2000” nu intenţionează să blocheze activităţile economice în siturile
desemnate, ci solicită ca gospodărirea fiecărui sit să fie adaptat circumstanţelor locale şi
3
să ia în considerare ambele necesităţi, de conservare a naturii şi de producţie economică.
Deşii unele dintre cele mai periclitate specii şi habitate de interes comunitar trebuie mai
bine conservate în viitor, majoritatea siturilor au fost influenţate de activităţile umane de
sute de ani, în multe cazuri activităţile umane fiind cele care au contribuit la dezvoltarea
unor habitate ecologic valoroase. Atâta timp cât starea favorabilă de conservare poate fi
menţinută sau restaurată în combinaţie cu aşteptările privind producţia economică a
pădurilor, activităţile respective pot continua fără modificări substanţiale;
- orice restricţie sau stopare de activitate care constituie o ameninţare semnificativă
asupra speciilor sau habitatelor trebuie analizată caz cu caz. Orice nou plan sau program
care poate avea un efect semnificativ asupra unui sit desemnat trebuie evaluat din punct
de vedere al impactului, înainte de a fi implementat;
- se recomandă ca obiectivele şi măsurile de gospodărire specifice fiecărui sit să fie
identificate prin implicarea tuturor factorilor interesaţi, şi rezultatele acestor consultări să fie
transpuse în planuri de management transparente şi de lungă durată.

2. AMENAJAMENTUL SILVIC, INSTRUMENT DE GESTIONARE DURABILĂ


A TERITORIULUI

Amenajarea pădurilor are drept scop organizarea, modelarea şi conducerea


structural – funcţională a pădurilor, în conformitate cu sarcinile complexe de ordin social,
ecologic şi/sau economic ale gospodăriei silvice, pentru care amenajamentul are la bază
următoarele principii:
● Principiul continuităţii, care reflectă preocuparea continuă de a fi asigurate condiţiile
necesare pentru gestionarea durabilă a pădurilor (privită ca administrare şi utilizare a
ecosistemelor forestiere) în aşa fel, încât să li se menţină sau amelioreze biodiversitatea,
productivitatea, capacitatea de regenerare şi sănătatea, şi să li se asigure, pentru prezent
şi viitor, capacitatea de a exercita funcţii multiple – ecologice, economice şi sociale. Prin
acestea, pădurile trebuie să ofere societăţii, permanent şi la un nivel cât mai ridicat,
produse lemnoase şi de altă natură, precum şi servicii de protecţie şi sociale.
● Principiul eficacităţii funcţionale, care exprimă preocuparea permanentă pentru
creşterea capacităţii de producţie şi protecţie a pădurilor, ca şi punerea optimă în valoare a
acesteia, asigurându-se echilibrul între aspectele de ordin ecologic, economic şi social.
● Principiul conservării şi ameliorării biodiversităţii, prin care se urmăreşte
conservarea şi ameliorarea biodiversităţii la cele patru niveluri ale acesteia (intraspecifică,
interspecifică, ecosistemică şi peisagistică), în scopul maximizării stabilităţii şi a
potenţialului polifuncţional al pădurilor.

3. DESCRIEREA AMENAJAMENTULUI SILVIC AL


OCOLULUI SILVIC AGNITA, DIRECŢIA SILVICĂ SIBIU

Fondul forestier proprietate publică a statului, administrat de Ocolul silvic Agnita,


este situat în întregime în judeţul Sibiu, în bazinul mijlociu şi superior al pârâului Hârtibaciu
(U.P. I - parţial, U. P. II şi U. P. III) şi al Târnavei Mari (restul U.P. I şi U. P. IV).
Suprafaţa fondului forestier totalizează 5204,28 ha şi este împărţită în 4 unităţi de
producţie, după cum urmează:

U.P. I Pelişor – 1579,73 ha; U.P. III Alţâna – 1089,57 ha;


U.P. II Agnita – 943,43 ha; U.P. IV Alma Vii – 1591,55 ha;
4
Obiectivele social – economice şi ecologice ale pădurii, concrete, avute în vedere la
stabilirea funcţiilor de protecţie şi producţie ale arboretelor, şi la elaborarea
amenajamentului sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Obiectivele social - economice şi ecologice ale pădurii


Nr. Grupa de obiective Denumirea obiectivului de protejat sau a Unitatea
crt. şi servicii serviciului de îndeplinit de producţie
Terenuri cu înclinare mai mare de 35g, precum şi
Protecţia terenurilor şi
terenuri cu substrat friabil cu înclinare mai mare de I – IV
1. solurilor
30g
(rol antierozional)
Terenuri predispuse la eroziune şi alunecare I – IV
Conservarea dinamică a pădurilor din zona cu
Protecţia contra factorilor atmosferă poluată cu noxe industriale (gaze şi
2. IV
industriali dăunători pulberi metalice) emise de S.C. Sometra S.A. Copşa
Mică.
Menţinerea cadrului natural şi a mediului sanogen
3. Servicii de recreere din preajma municipiului Mediaş, a cabanelor II, IV
turistice şi a taberei de copii „Sărături”.
4. Servicii de protecţie Obiective speciale II
Producerea de seminţe de pin silvestru şi stejar
I – III
roşu
Servicii ştiinţifice şi de
Cultura de genitori de pin Canton IV
5. ocrotire a genofondului
Aria de protecţie specială avifaunistică (SPA) şi
şi ecofondului forestier
situl de importanţă comunitară (SCI) din reţeaua I – IV
Natura 2000 din teritoriu
Lemnul pentru cherestea şi, în secundar, celuloză,
6. Produse lemnoase I – IV
construcţii rurale, foc, ş.a.
Vânatul, fructele de pădure, ciupercile comestibile,
Alte produse decât
7. plantele medicinale şi aromate, furajele pentru I – IV
lemnul
vânat etc.

Concomitent, se urmăreşte conservarea durabilă a biodiversităţii.


Corespunzător obiectivelor social – economice şi ecologice precizate, arboretelor le-
au fost atribuite următoarele funcţii prioritare:

Tabelul 2. Repartiţia arboretelor sub aspect funcţional


Grupa, subgrupa şi categoria funcţională Suprafaţa
Cod Denumire ha %
0 1 2 3
1 Grupa I: PĂDURI CU FUNCŢII SPECIALE DE PROTECŢIE 4150,69 81
1.2 Subgrupa II: Păduri cu funcţii de protecţie a terenurilor şi solurilor 684,95 14
Păduri situate pe terenuri cu înclinare mai mare de 35 g, precum şi
1.2A 300,84 6
terenuri cu substrat uşor erozibil cu înclinare mai mare de 30 g (T. II)
1.2E Plantaţii forestiere executate pe terenuri degradate (T. II) 241,21 5
1.2H Păduri situate pe terenuri alunecătoare (T. II) 142,90 3
PĂDURI CU FUNCŢII DE PROTECŢIE CONTRA FACTORILOR
1.3 310,75 6
CLIMATICI ŞI INDUSTRIALI DĂUNĂTORI
Păduri situate în zone cu atmosfera slab poluată cu noxe industriale
1.3I 310,75 6
emise la Copşa Mică (T.III)
1.4 Subgrupa 4: Păduri cu funcţii de recreere 239,46 4
1.4B Păduri din jurul municipiului Mediaş (T. III) 110,62 2
1.4K Păduri care protejează obiective speciale (T. II) 115,12 2
Păduri situate în preajma cabanelor turistice şi a taberei de copii
1.4F 13,72 -
„Sărături” (T. II)
Subgrupa 5: Păduri de interes ştiinţific şi de ocrotire a
1.5 2915,53 57
genofondului şi ecofondului forestier
5
0 1 2 3
1.5G Cultura de genitori de pin „Canton” (T. II) 1,11 -
Păduri stabilite ca rezervaţii pentru producerea de seminţe de stejar
1.5H 44,13 1
roşu şi pin silvestru (T. II)
Păduri constituite ca zonă de protecţie a ariei de protecţie specială
1.5N avifaunistică ROSPA0099 Podişul Hârtibaciului şi a sitului de importanţă 2870,29 56
comunitară ROSCI0227 Sighişoara – Târnava Mare (T. IV)
2 Grupa a II-a: PĂDURI CU FUNCŢII DE PRODUCŢIE ŞI PROTECŢIE 995,72 19
Păduri destinate să producă, în principal, arbori groşi, de calitate
2.1B 995,72 19
superioară pentru lemn de cherestea (T. VI)
TOTAL 5146,41 100

Se menţionează că multe arborete îndeplinesc concomitent, în afara funcţiei


prioritare precizată mai sus, încă una sau două funcţii, în raport cu obiectivele de protejat
sau serviciile de îndeplinit secundare sau terţiare.
În raport cu aceste funcţii, principalele efecte de protecţie urmărite prin
amenajamentul silvic se concretizează în:
- conservarea formelor de relief şi a peisajului;
- oprirea sau, cel puţin, diminuarea scurgerii de suprafaţă a apelor pluviale,
contribuind astfel la împiedicarea eroziunii solului şi, în consecinţă, evitarea încărcării
excesive cu sedimente a cursurilor de apă şi reglarea debitului acestora şi a izvoarelor;
- protecţia speciilor şi comunităţilor vegetale şi animale (fitocenoza şi zoocenoza
forestieră), a biodiversităţii, îndeosebi a celei conţinute în ariile şi siturile naturale protejate
din zonă (reţeaua „Natura 2000”);
- se intensifică rolul igienic şi estetic al pădurilor acestei zone cu potenţial recreativ
şi turistic ridicat (funcţia sanogenă, oxică, peisagistică, antipoluantă).
În vederea diferenţierii măsurilor de gospodărire şi a reglementărilor prin
amenajament, categoriile funcţionale au fost grupate în tipuri funcţionale, după cum
urmează:
- Tipul II (T. II): păduri cu funcţii speciale de protecţie situate pe staţiuni cu condiţii
ecologice grele (categoriile funcţionale 1.2A, 1.2E, 1.2H), arborete în care nu este admisă
recoltarea de masă lemnoasă, impunându-se numai lucrări speciale de conservare
(categoriile funcţionale 1.4F, 1.4K) sau tăieri de igienă (categoriile funcţionale 1.5G, 1.5H).
- Tipul III (T. III): păduri cu funcţii speciale de protecţie pentru care sunt admise doar
tratamente intensive (categoriile funcţionale 1.3I, 1.4B).
- Tipul IV (T. IV): păduri cu funcţii speciale de protecţie pentru care sunt admise, pe
lângă tratamente intensive, şi alte tratamente, cu impunerea unor restricţii speciale de
aplicare (categoria funcţională 1.5N).
- Tipul VI (T. VI): păduri cu funcţii de producţie la care este permisă întreaga gamă
de tratamente (categoria funcţională 2.1B).

Tabelul 3. Tipuri de categorii funcţionale şi ţeluri de gospodărire


Tipul de Suprafaţa
Ţeluri de
categorie Grupa şi categoria funcţională
gospodărire ha %
funcţională
T. II 1.2A, 1.2E, 1.2H, 1.4F, 1.4K, 1.5G, 1.5H Protecţie deosebită 859,03 17
T. III 1.3I, 1.4B Protecţie şi producţie 421,37 8
T. IV 1.5N Protecţie şi producţie 2870,29 56
T. VI 2.1B Producţie şi protecţie 995,72 19
TOTAL O. S. 5146,41 100

6
Pentru fiecare unitate de producţie a fost elaborat un amenajament, care cuprinde
următoarele capitole:
- 1. Situaţia teritorial – administrativă.
- 2. Organizarea teritoriului.
- 3. Gospodărirea din trecut a pădurilor.
- 4. Studiul staţiunii şi al vegetaţiei forestiere.
- 5. Stabilirea funcţiilor social – economice şi ecologice ale pădurii şi a bazelor de
amenajare.
- 6. Reglementarea procesului de producţie lemnoasă şi măsuri de gospodărire a
arboretelor cu funcţii speciale de protecţie.
- 7. Valorificarea superioară a altor produse ale fondului forestier în afara lemnului.
- 8. Protecţia fondului forestier.
- 9. Conservarea biodiversităţii.
- 10. Instalaţii de transport, tehnologii de exploatare şi construcţii forestiere.
- 11. Analiza eficacităţii modului de gospodărire a pădurilor.
Amenajamentele sunt însoţite de hărţi pe care sunt figurate şi limitele ariilor naturale
protejate (parcelele constituente).
Gospodărirea pădurilor se va face diferenţiat, în raport cu funcţiile atribuite
arboretelor, în următoarele subunităţi (S.U.P.) de gospodărire:
- Arboretele, care sunt validate şi urmează să fie puse în posesie, în conformitate cu
Legea 247/2005, pentru care se reglementează procesul de producţie, au fost constituite în
S.U.P. C (29,70 ha);
- Arboretele nominalizate ca rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere sau
ca rezerve genetice forestiere sunt supuse unui regim de conservare deosebită, în cadrul
S.U.P. K (44,13 ha – 1%). În aceste arborete se prevede a fi executate numai tăieri de
igienă.
- Arboretele situate în condiţii staţionale dificile (versanţi cu înclinare mare, cu
pericol de eroziune/alunecare) şi arboretele destinate menţinerii cadrului natural şi a
mediului sanogen din preajma municipiului Mediaş sunt grupate în S.U.P. M – păduri
supuse regimului de conservare deosebită (807,97 ha – 16%). În această subunitate de
gospodărire se vor aplica numai lucrări speciale de conservare, arboretele fiind excluse de
la reglementarea procesului de producţie lemnoasă.
- Arboretele cu funcţii de protecţie mai puţin restrictive, cele destinate protecţiei
ariilor naturale protejate şi arboretele cu rol prioritar de producţie de masă lemnoasă au
fost constituite în S.U.P. A – codru regulat, sortimente obişnuite (4242,42 ha – 83%), în
care a fost reglementată producţia de masă lemnoasă.
Referitor la lucrările silvice prevăzute de amenajament, se fac următoarele precizări:
- Împăduririle se vor executa în terenuri parcurse anterior cu tăieri rase
neregenerate, precum şi în arboretele necorespunzătoare tipului natural de pădure din
punct de vedere al compoziţiei şi productivităţii, prevăzute a fi parcurse cu tăieri rase (de
substituire) în parchete de până la 3,0 ha. De asemenea, sunt prevăzute împăduriri,
urmate de lucrări de îngrijire a culturilor, în arboretele parcurse cu tăieri de regenerare
(tăieri progresive, tăieri rase) şi tăieri de conservare, în completarea regenerării naturale.
Suprafeţele tăiate (goale) vor fi regenerate pe cale artificială prin plantaţii, în maxim doi ani
după tăiere. Amenajamentul mai prevede executarea de completări în arboretele tinere
care nu au închis starea de masiv, îndeosebi în foste terenuri degradate preluate în fondul
forestier. Formula de împădurire respectă compoziţia tipului natural de pădure.
- Lucrările de îngrijire a arboretelor (degajări, curăţiri, rărituri şi tăieri de igienă) vor fi
executate în arborete cu vârsta de până la 100 – 120 ani. Scopul principal al acestor lucrări
este de a se asigura stabilitatea şi starea de sănătate a pădurilor, iar compoziţia
7
arboretelor va fi condusă treptat către compoziţia - ţel, corespunzătoare tipului natural
fundamental de pădure. În arboretele tinere, se va menţine un anumit procent de specii
pioniere (mesteacăn, salcie, plop etc. )care sunt folosite ca hrană de către speciile de
mamifere sălbatice. La executarea tăierilor de igienă, se recomandă păstrarea a 2 – 5
arbori uscaţi/ha (căzuţi la sol sau în picioare), cu scopul menţinerii biodiversităţii
descompunătorilor şi al cuibăririi păsărilor.
- În fondul productiv (S.U.P. A), în cazul arboretelor ajunse la vârsta exploatabilităţii
(100 – 120 ani, în funcţie de specie şi clasa de producţie) – vârstă care permite totodată şi
conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere la toate nivelurile, au fost propuse spre
executare, în limita asigurării continuităţii recoltelor de lemn pe durata ciclului de producţie
(110 – 120 ani), următoarele tratamente silviculturale (tăieri de recoltare a masei lemnoase
ca produs principal):
● Tăieri rase (de substituire) în parchete de până la 3 ha în molidişuri, pinete,
salcâmete şi arborete degradate compoziţional şi productiv (arborete total derivate,
cărpinizate) urmate de împăduriri (regenerare artificială), tăieri în crâng.
● Tăieri progresive în făgete, gorunete, goruneto – făgete, goruneto – stejărete,
şleauri. Tăierile progresive deţin ponderea cea mai mare şi au ca rezultat arborete cu
structură relativ plurienă, datorită specificului lor şi perioadei lungi de regenerare (20 - 30
ani). Prin acest tratament se asigură regenerarea naturală din sămânţă, în proporţii
apropiate de cele ale compoziţiei arboretelor natural fundamentale şi, totodată,
îndepărtarea treptată a vechiului arboret, parte /integral provenit din lăstari (consecinţă a
tăierilor în crâng practicate în trecut).
- În arboretele din subunitatea de gospodărire de tip M cu vârsta mai mare de 100
ani, se vor executa lucrări (tăieri) de conservare, cu scopul de a regenera natural, în
decursul timpului, arboretele îmbătrânite. Prin aceste tăieri, de intensitate mică
(aproximativ 10% din volum/deceniu), se deschid ochiuri în vederea instalării şi dezvoltării
seminţişului.
- Atât în cazul tăierilor progresive, cât şi în cel al tăierilor de conservare,
amenajamentul a prevăzut lucrări de ajutorare şi îngrijire a regenerării naturale.

4. ARII NATURALE PROTEJATE DIN REŢEAUA NATURA 2000


SITUATE ÎN FONDUL FORESTIER AL O.S. AGNITA
Fondul forestier proprietate publică a statului, administrat de Ocolul silvic Agnita, se
suprapune teritorial peste 2 arii naturale protejate, după cum urmează:
Tabelul 4. Componenţa ariilor naturale protejate - Natura 2000
Aria naturală protejată Suprafaţa (ha)
Funcţie
Parcele
Funcţie secundară
Cod Denumire componente Total
principală sau
terţiară
U. P. I PELIŞOR
3-8; 18-22; 38-41; 43;
49; 53; 54; 57-71;
74-77; 79; 80; 87-89;
92; 98-100; 105-107;
ROSPA0099 Podişul Hârtibaciului 111; 112; 115; 116; 1164,84 168,59 1333,43
122; 125; 138; 139;
142; 143; 145; 146;
148; 149; 150; 154;
160-163
Total U. P. I 1164,84 168,59 1333,43
8
Aria naturală protejată Suprafaţa (ha)
Funcţie
Parcele
Funcţie secundară
Cod Denumire componente Total
principală sau
terţiară
U. P. II Agnita
ROSCI 0227 Sighişoara – Târnava Mare
7; 22; 23; 119 58,50 24,12 82,62
ROSPA0099 Podişul Hârtibaciului
1; 2; 41; 42; 52; 53;
55; 65; 66; 68; 80;
85; 105; 106; 108;
115-120; 300; 301;
306; 325; 327; 339;
ROSPA0099 Podişul Hârtibaciului 342; 343; 347; 348; 423,63 412,31 844,94
367; 369;
393-395; 397-399;
409; 410; 419; 425;
441-449; 465; 466;
477; 481; 483; 484
Total U. P. II 491,13 436,43 927,56
U. P. III ALŢÂNA
8-13; 25; 26; 37-39;
41; 43-51; 56; 57;
ROSPA0099 Podişul Hârtibaciului 767,79 59,11 826,90
59; 65-71; 95; 96;
101; 102
Total U. P. III 767,79 59,11 826,90
U. P. IV ALMA VII
49-52; 62-70; 72;
ROSPA0099 Podişul Hârtibaciului 78-84; 95-97; 107; 446,53 29,50 476,03
108; 730; 748; 749
Total U. P. IV 446,53 29,50 476,03
TOTAL O. S. 2870,29 693,63 3563,92

Referitor la componenţa ariilor naturale protejate, din tabelul 4 se constată că ariile


ROSCI0227 şi ROSPA0099 se suprapun parţial în cazul unităţii de producţie a II-a Agnita
Coordonatele conturului (x,y) în sistem de proiecţie naţională STEREO 1970 sunt
prezentate, pe unităţi de producţie şi trupuri de pădure (parcele), în anexe. De asemenea,
după cum s-a arătat anterior, hărţile amenajamentelor sunt echipate, convenţional, cu
limita perimetrală a ariilor protejate.
Arboretele cuprinse în ariile protejate sunt încadrate prioritar în categoriile
funcţionale (grupa I):
- 1.5N (tipul funcţional IV), pentru care se admite recoltarea de masă lemnoasă
(produse principale), cu impunerea unor restricţii speciale de aplicare;
- 1.2A, 1.2E, 1.2H, 1.4E, 1.4K şi 1.5H toate din tipul funcţional II, categorii
funcţionale mult mai restrictive decât 1.5L, întrucât cuprinde păduri cu funcţii speciale de
protecţie în care nu este permisă recoltarea de masă lemnoasă sub formă de produse
principale; sunt admise numai lucrări speciale de conservare, inclusiv tăieri de îngrijire (ţel
de gospodărire: protecţie absolută). La această categorie de păduri, categoria funcţională
1.5N este secundară sau terţiară, ca importanţă.

9
5. DESCRIEREA ARIILOR NATURALE PROTEJATE

1. Situl de importanţă comunitară ROSCI0227 Sighişoara – Târnava Mare


Situl are o întindere de 74493 ha, cu diverse folosinţe: fond forestier (pădure) de stat
şi privat, culturi agricole, pajişti (păşuni), ape, vetre de localităţi (30 sate, populaţie de cca.
19000 locuitori) ş.a. Fondul forestier proprietate publică a statului, administrat de Ocolul
silvic Agnita, totalizează doar 78,45 ha.
Desemnarea sitului a fost determinată de următoarele considerente:
- situl este reprezentativ pentru zona continentală transilvăneană, cu alternanţă de
păduri şi pajişti păstrate în condiţii naturale, însumând 18 habitate de interes European
(Directiva Habitate);
- pădurile sunt majoritar de tip natural fundamental, concentrate pe o suprafaţă de
50 km x 20 km, însumând 40% din suprafaţa cu pădure;
- floră şi faună diversificată, inclusive populaţii permanente de urs şi lup, rarităţi de
fluturi şi valori botanice deosebite;
- zonă gospodărită durabil în decursul timpului de comunităţile locale.
În ansamblu, suportul geostructural al sitului a impus prezenţa unor biotopuri
specifice bine individualizate, favorizând existenţa unor ecosisteme variate, bine
conservate. La această caracteristică se adaugă gradul relative scăzut al presiunii
antropice,zona fiind puţin populată, exploatarea biologică încadrându-se în liniile unei
dezvoltări durabile.
1. Conform formularului standard, în sit se află 18 habitate protejate, din care 7
habitate considerate prioritare. Reprezentative pentru fondul forestier sunt următoarele
habitate:
- 9110 Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum (5% din suprafaţa sitului);
- 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio - Carpinetum (10%);
- 91HO Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens (0,3%; prioritar);
- 9130 Păduri de fag de tip Asperulo - Fagetum (12%);
- 91VO Păduri dacice de fag (Symphito - Fagion; 1%);
- 91YO Păduri dacice de stejar şi carpen (5%).
Aceste habitate sunt reprezentate în fondul forestier studiat de următoarele tipuri de
habitat românesc şi tipuri natural fundamentale de pădure:

Tabelul 5. Corespondenţa tipurilor de habitate Natura 2000 cu tipurile de habitate


româneşti şi tipurile de pădure din fondul forestier (U.P. II Agnita)
Tipul Tipul de habitat românesc Tipul de pădure
de
Valoare Gradul Suprafaţa
habitat
Cod Denumire conser- de con- Cod Denumire
Natura
vativă servare ha %
2000
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Păduri sud-estice
carpatice de fag (Fagus Foarte Făget de dealuri cu
9110 R4110 Redusă 428.1 2,72 3
sylvatica) cu bun Festuca drymeia
Festuca drymeia
Total habitat 9110 2,72 3
Păduri dacice de fag
(Fagus sylvatica) şi carpen Făget de deal cu floră
9130 R4118 Redusă Bun 421.1 2,36 3
(Carpinus betulus) cu de mull
Dentaria bulbifera
Total habitat 9130 2,36 3

10
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Goruneto-făget cu
522.1 2,18 3
Carex pilosa
Păduri dacice cu gorun Şleau de deal cu gorun
(Quercus petraea), fag 532.4 de productivitate 21,22 27
9170 R4123 Moderată Bun
(Fagus sylvatica) şi carpen mijlocie
(Carpinus betulus) Şleau de deal cu gorun
531.4 şi fag de productivitate 2,90 4
mijlocie
Total habitat 9170 26,30 34
Păduri dacice de gorun
(Quercus petraea), fag Goruneto-făget cu floră
91YO R4124 (Fagus sylvatica) şi carpen Moderată Bun 521.2 de mull de productivitate 45,46 60
(Carpinus betulus) cu mijlocie
Lathyrus hallerst
Total habitat 91YO 45,46 60
TOTAL 76,84 100

Tabelul 6. Corespondența între habitatele de interes comunitar și


unitățile amenajistice (U. P. II Agnita)
Tipul de Tipul
Tipul de
habitat natural
habitat Suprafața
Natura fundamental Unitățile amenajistice componente
românesc
2000 de pădure
Cod Cod Cod ha %
9110 R4110 428.1 22I; 23C 2,72 3
Total habitat 9110 2,72 3
9130 R4118 421.1 22D 2,36 3
Total habitat 9130 2,36 3
522.1 23E 2,18 3
9170 R4123 532.4 119A 21,22 27
531.4 119B; 119C 2,90 4
Total habitat 9170 26,30 34
91YO R4124 521.2 22B; 22C; 22E – H; 22J; 23A; 23B, 23D 45,46 60
Total habitat 91YO 45,46 60
TOTAL 76,84 100
Notă: Memoriul de prezentare al amenajamentului este însoțit de o hartă cu
habitatele de interes comunitar.

2. Conform formularului standard Natura 2000, în sit sunt prezente numeroase


specii de faună şi floră, toate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE,
după cum urmează:
- 6 specii de mamifere;
- 4 specii de amfibieni;
- 4 specii de peşti;
- 15 specii de nevertebrate;
- 7 specii de plante.
De asemenea, în sit se află 111 specii importante de floră şi faună.
Situl se remarcă prin:
- păduri în majoritate de tip natural fundamental;
- floră şi faună diversificată, inclusiv populaţii permanente de urşi şi lupi, rarităţi de
fluturi şi valori botanice deosebite;
- existenţa, dar nu în fondul forestier în cauză, a unei Rezervaţii naturale de stejar
pufos (2.632) şi a rezervaţiei Stejarii seculari de la Breite (2.635).
Organismul responsabil (administratorul) pentru managementul sitului este
Societatea „Progresul silvic”, filiala Sibiu. Situl nu are deocamdată plan de management.

11
2. Aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0099 – Podişul Hârtibaciului

Suprafaţa cuprinsă în sit se caracterizează prin prezenţa minoră a arăturilor şi


abundenţa terenurilor semi-naturale (pajişti şi fâneţe extensive). Structura terenului este
mozaicată, constând din alternanţa ariilor semi-naturale cu păduri de foioase, ceea ce are
ca rezultantă o biodiversitate foarte ridicată.
Impactul antropic este foarte scăzut, existând puţine localităţi pe o întindere foarte
mare. Această zonă este cea mai mare arie semi-naturală coerentă şi probabil, cea mai
bine conservată din regiunea biogeografică continentală a Transilvaniei.
Conform formularului standard Natura 2000, în arie sunt protejate 28 specii de
păsări (anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC). De asemenea, fără a fi precizate în
anexa sus-menţionată, în arie se află 54 specii de păsări cu migraţie regulată, la care se
adaugă Argynnis laodice.
Aria găzduieşte efective importante din speciile caracteristice acestei zone; de
exemplu, aici cuibăreşte cea mai însemnată populaţie de acvilă ţipătoare mică (Aquila
pomarina) şi de viespar (Pernis apivorus) din România, densitatea cea mai ridicată fiind
atinsă la sud de Valea Hârtibaciului, în afara fondului forestier în studiu. Efectivele de
huhurez mare (Strix uralensis), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoarea de
stejar (Dendrocopos medius), ciocârlia de pădure (Lullula arborea) şi sfrânciocul roşu
(Lanius collurio) sunt cele mai însemnate din ţară. La aceste specii se adaugă populaţia de
cristel de câmp (Crex crex) şi de ghionoaie sură (Picus canus).
Pentru o serie de specii de păsări, habitatele din zona Breite – Brădeni, şi nu numai,
se află în stare excelentă.
Aria de protecţie este administrată de Societatea „Progresul Silvic”, Filiala Sibiu, dar
deocamdată fără plan de management. Pentru SPA Breite – Brădeni există plan de
management.

Deşi nu au fost efectuate studii de identificare şi evaluare a populaţiilor de specii


protejate, existenţa acestora este foarte probabilă.

6. LEGĂTURA ÎNTRE AMENAJAMENTUL SILVIC AL O.S. AGNITA


ŞI MANAGEMENTUL ARIILOR PROTEJATE DIN ZONĂ

Propunând lucrări sau activităţi în fondul forestier, amenajamentul silvic – care are la
bază principii ştiinţifice moderne ale gospodăririi şi dezvoltării durabile a fondului forestier –
trebuie să facă parte integrantă din planul de management al ariilor naturale protejate
(conform prevederilor Legii 46/2008 – Codul silvic). Un motiv în plus îl constituie faptul că
amenajamentul pune accent pe rolul mediogen remarcabil pe care îl îndeplinesc pădurile
în totalitate (fie că fac parte din arii naturale protejate, fie că sunt sau nu sunt limitrofe
acestora) şi, totodată contribuie la menţinerea şi îmbunătăţirea biodiversităţii şi stării de
conservare a întregului fond forestier (constituit din comunităţi de plante, inclusiv arbori,
animale, sol, atmosferă şi elemente orografice). Această viziune de ansamblu asupra
pădurii este foarte importantă în special pentru animalele de talie medie şi mare al căror
habitat depăşeşte, deseori, zona restrânsă a ariilor naturale protejate în cauză.
Aria de protecţie specială avifaunistică (SPA) şi situl de importanţă comunitară
(SCI), care fac obiectul prezentului memoriu, nu au plan de management.

12
7. ANALIZA IMPACTULUI POTENŢIAL AL IMPLEMENTĂRII AMENAJAMENTULUI
ŞI MĂSURI DE DIMINUARE ALE EFECTELOR ACESTUIA ASUPRA
HABITATELOR FORESTIERE ŞI SPECIILOR DE INTERES COMUNITAR

Cei peste 60 ani de gospodărire unitară a fondului forestier, având ca suport


amenajamentul silvic întocmit pe baze ştiinţifice, constituie garanţia păstrării integrităţii
pădurilor şi a biodiversităţii naturale. Amenajamentul, departe de a fi un simplu regulament
de exploatare a pădurilor, încorporează cunoştinţe şi analize pluridisciplinare. Din acest
motiv, rolul amenajamentului silvic nu poate fi decât benefic pentru menţinerea stării
favorabile conservării habitatelor şi speciilor conţinute atât în întregul fond păduros al
Ocolului silvic Agnita, cât şi în arboretele cuprinse în ariile naturale protejate.

7.1. Acţiuni în favoarea biodiversităţii

Gradul (starea) de conservare a habitatelor cuprinse în ariile naturale protejate este


foarte bună şi bună, dar nu excelentă. Starea de conservare este alterată în principal de
următoarele acţiuni de natură umană:
- practicarea, în trecut, a tăierilor repetate în crâng, asociate cu întârzierea sau lipsa
tăierilor de îngrijire, cu precădere în primele stadii de dezvoltare a arboretului, a condus la

eliminarea parţială sau totală, într-o serie de arborete, a speciilor de bază (fag, gorun,
stejar) şi de amestec proprii tipului natural fundamental de pădure, de către carpen,
rezultând arborete cărpinizate parţial (arborete parţial derivate) sau total (arborete total
derivate);
- executarea, în urmă cu 30 – 120 ani, de împăduriri cu specii necorespunzătoare
tipului natural fundamental de pădure (molid, pin, salcâm – specii aloctone), care se
comportă ca specii exclusiviste, inhibând dezvoltarea speciilor autohtone (indigene) şi, în
consecinţă, succesiunea naturală spre tipul natural de pădure;
- incendierea unor arborete, ceea ce a condus la degradarea lor;
- reducerea consistenţei (gradului de acoperire a solului) la o serie de arborete;
- turismul necontrolat;

7.1.1. Restabilirea stării de conservare a habitatelor

Restabilirea stării de conservare a habitatelor (şi implicit a speciilor de floră şi


faună protejate) la nivel optim se realizează pe cale naturală (preponderent) şi artificială,
prin măsurile (lucrările) silviculturale prevăzute de amenajamentul silvic. Aceste măsuri,
care vizează habitatele cuprinse în ariile naturale protejate din unităţile de producţie I – IV,
sunt prezentate centralizat în tabelul 7.
Se face precizarea că volumul de lucrări prevăzut în amenajament se referă la
întreaga perioadă de 10 ani, de valabilitate a acestuia (deceniul 2014 – 2023).

13
Tabelul 7. – Lucrări silvice prevăzute de amenajament, pe arii naturale protejate

Tăieri de regenerare Lucrări de îngrijire şi conducere


Tăieri Îngrijirea
Aria naturală Tăieri Tăieri Tăieri Tăieri Împăduriri Completări Total
conservare Degajări Curăţiri Rărituri culturilor
protejată progresive rase în crâng de igienă
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
U. P. I PELIŞOR
ROSPA099 231,72 0,88 2,82 21,73 36,63 87,63 287,26 617,45 1,74 38,30 7,27 1333,43
Total U. P. I 231,72 0,88 2,82 21,73 36,63 87,63 287,26 617,45 1,74 38,30 7,27 1333,43
U. P. II AGNITA
ROSCI0227
19,53 - - 0,90 2,49 2,03 16,94 13,09 - 21,22 2,25 78,45
ROSPA099
ROSPA099 52,76 4,48 2,04 65,79 25,12 57,55 112,92 382,21 1,01 134,80 10,43 849,11
Total U. P. II 72,29 4,48 2,04 66,69 27,61 59,58 129,86 395,30 1,01 156,02 12,68 927,56
U. P. III ALŢÂNA
ROSPA099 98,37 20,00 - 30,28 4,07 12,48 92,45 522,01 11,54 7,93 27,77 826,90
Total U. P. III 98,37 20,00 - 30,28 4,07 12,48 92,45 522,01 11,54 7,93 27,77 826,90
U. P. IV ALMA VII
ROSPA099 155,56 6,90 - 18,69 - 2,74 36,26 236,17 0,38 2,14 17,19 476,03
Total U. P. IV 155,56 6,90 - 18,69 - 2,74 36,26 236,17 0,38 2,14 17,19 476,03
ha 557,94 32,26 4,86 137,39 68,31 162,43 545,83 1770,93 14,67 204,39 64,91 3563,92
TOTAL
% 16 1 - 4 2 4 15 50 - 6 2 100

14
Din examinarea tabelului, se constată că amenajamentul a propus lucrări silvice
încadrate într-un sistem unitar de măsuri, din care, ponderea cea mai mare o deţin tăierile
de îngrijire şi conducere a arboretelor, inclusiv tăierile de igienă (majoritare).

7.1.2. Efectul aplicării prevederilor amenajamentului asupra


habitatelor şi speciilor protejate (biodiversităţii)

Neexistând o cartare detaliată a speciilor de interes comunitar din siturile aferente


fondului forestier al O. S. Agnita, este greu de cuantificat impactul lucrărilor silvice asupra
stării de conservare. Cu toate acestea, în tabelul 7 se prezintă o evaluare orientativă la
nivel global a efectului potenţial al aplicării amenajamentului, atât asupra habitatelor, cât şi
asupra speciilor protejate.
Tabelul 7. Estimarea impactului lucrărilor silvice propuse
asupra habitatelor şi speciilor protejate
Lucrarea silvică Natura impactului
Observaţii
propusă Habitate Specii
Degajări Pozitiv Nul -
Pozitiv până la
Curăţiri Pozitiv
slab negativ Impactul negativ de slabă intensitate, pe durată
Pozitiv până la scurtă de timp, se poate resimţi cu ocazia
Rărituri Pozitiv
slab negativ deschiderii căilor de acces în arboret şi a
Pozitiv până la extragerii şi colectării materialului lemnos.
Tăieri de igienă Pozitiv / nul
slab negativ
Impactul negativ de slabă sau medie intensitate
Tăieri progresive este adus de executarea drumurilor pentru
Mediu / slab negativ Slab negativ
(5,58 ha/an – 1,6%) colectare şi transportul materialului lemnos,
precum şi de extragerea acestuia.
Tăieri rase Idem, la care se adaugă dezgolirea pe termen
Mediu negativ Slab negativ
(3,23 ha – 0,1%) scurt a terenului (până la regenerarea
Tăieri în crâng artificială, prin plantare, sau naturală, prin
Mediu la slab negativ Slab negativ
(0,49 ha/an) drajonare).
Impactul de slabă intensitate şi pe durată scurtă
Tăieri de conservare
Slab negativ Nul de timp se datorează extragerii materialului
(13,74 ha/an - 0,4%)
lemnos.
Un posibil impact negativ de slabă intensitate
Ajutorarea regenerării
Pozitiv / nul Nul / slab negativ se poate resimţi, pe o foarte scurtă perioadă de
naturale
timp, la nivelul stratului ierbaceu.

Se fac următoarele precizări:


- Lucrările cu impact negativ de intensitate medie (tăieri progresive, tăieri rase şi
tăieri în crâng) vor fi executate pe 17% (1,7% anual) din suprafaţa cu pădure a ariilor
naturale protejate, dar şi în cazul acesta efectele nu sunt concentrate pe suprafaţă, datorită
dispersării în timp (10 ani) şi spaţiu (locaţie) a arboretelor în cauză, iar revenirea la
normalitate va fi rapidă (1 – 5 ani), comparativ cu durata ciclului (110 ani).
- Se apreciază că impactul negativ este de scurtă durată având în vedere
capacitatea speciilor şi a arboretelor de a-şi reface starea normală.
- Asupra animalelor, posibilele efecte negative nu depăşesc nivelul de intensitate
slab. Aceasta se datorează mobilităţii acestora în teritoriu, dar şi faptului că habitatele
cunosc, la nivelul sitului, o dinamică continuă şi echilibrată a vârstelor; în cazul arboretelor
conduse în codru regulat (absolut majoritare), unele îmbătrânesc iar altele sunt întinerite,
evitând întreaga gamă de vârste până la exploatabilitate (S.U.P. A).
Efectul negativ al impactului lucrărilor silvice asupra habitatelor și speciilor protejate
este diminuat prin respectarea recomandărilor expuse în subcapitolele 7.1. şi 7.2.

15
7.1.3. Măsuri de atenuare a impactului intervențiilor silviculturale
asupra habitatelor de interes comunitar (și nu numai)

1. Tăieri de regenerare şi tăieri de conservare. În cadrul tăierilor de regenerare,


preponderente sunt tăierile progresive, urmate de tăierile de conservare, ambele categorii
cu regenerare naturală, în etape, sub adăpost şi generatoare de arborete cu structură pe
verticală relativ plurienă şi, respectiv, plurienă. De remarcat că tăierile rase sunt puţin
semnificative ca participare (pe 3,23 ha/an), ca şi tăierile în crâng (0,49 ha/an).
Pentru a evita efectul negativ al dezgolirii solului (pe timp scurt), tăierile rase și
tăierile în crâng vor fi practicate pe parchete cu suprafaţa de maximum 3,0 ha, iar
alăturarea parchetelor se va face numai după realizarea stării de masiv a noului arboret din
parchetul anterior (minim 3 ani). Lucrările de împădurire se execută imediat după
exploatarea şi curăţirea parchetului. Tăierile de regenerare sub adăpost (tăieri
progresive), ce urmează a fi executate în arborete neparcurse anterior cu rărituri, vor fi
precedate de o tăiere preparatorie, de intensitate mică. Această tăiere va fi practicată
înaintea tăierii de însămânţare şi are drept scop preîntâmpinarea efectelor negative ce ar
decurge din întreruperea bruscă (brutală) a stării de masiv.
În vederea asigurării regenerării naturale, forma, orientarea şi lărgirea ochiurilor se
diferenţiază în raport cu condiţiile staţionale şi temperamentul speciilor.
La efectuarea tăierilor se va evita:
- înmlăştinarea solului;
- eroziunea malurilor cursurilor de apă;
- de asemenea, în scopul protecţiei malurilor, dar şi a biodiversităţii, în lungul
cursurilor de apă şi la lizieră se recomandă a se menţine o fâşie de arboret ( de 5 – 10 m
lăţime ) care va fi regenerată, în timp, prin intervenţii de intensitate mică, în buchete, cu
caracter de tăieri de conservare;
- scoaterea şi transportul materialului lemnos în perioadele în care umiditatea solului
este excesiv de mare.
Cu scopul asigurării unui ritm corespunzător al procesului de regenerare, se va
interveni cu noi tăieri, numai dacă s-a asigurat regenerarea în urma intevenţiei anterioare.
În vederea protejării seminţişului instalat, tăierile de lărgire şi racordare a ochiurilor
vor fi efectuate numai iarna, pe zăpadă.
Tăierile vor fi însoţite, după caz, de lucrări de ajutorare şi îngrijire a regenerării,
potrivit stadiului de dezvoltare a acesteia.

2. Prin lucrările (tăierile) de îngrijire şi conducere a arboretelor – degajări, curăţiri,


rărituri, inclusiv tăieri de igienă – sunt extrase exemplarele uscate, atacate de insecte și
boli infecțioase evolutive (cancer), rănite, speciile copleşitoare, (speciile pioniere, cu
caracter invadant), tot ce nu este conform cu compoziţia - ţel la exploatabilitate
(compoziţia optimă). De asemenea, fac obiectul extragerilor exemplarele din lăstari,
provenite cu precădere din cioatele îmbătrânite, în favoarea exemplarelor din sămânţă,
care trebuie promovate. La executarea tăierilor de îngrijire, se va urmări „repunerea în
drepturi” a fagului, gorunului şi stejarului, specii locale, în defavoarea molidului (şi al altor
răşinoase), specie introdusă fără discernământ în afara arealului său natural (specie
destabilizatoare a habitatelor, datorită condiţiilor staţionale nefavorabile) și a salcâmului (în
afara terenurilor degradate, preluate în fondul forestier prin împădurire).
Pentru conservarea biodiversităţii, se recomandă a se menţine arbori uscaţi, în
picioare sau căzuţi la sol, cu scorburi (minim 5 arbori/ha). În arboretele tinere (în stadiul de
desiş – nuieliş), se vor păstra exemplare din speciile pioniere (salcie căprească, plop,

16
mesteacăn), acestea constituind hrană pentru mamiferele mari. Se va evita efectuarea
tăierilor în perioada de cuibărire a păsărilor.
Intensitatea unei intervenţii va fi în concordanţă cu starea concretă a fiecărui
arboret, volumul de extras indicat de amenajament fiind orientativ, dar nu şi suprafaţa. Se
va interveni şi în alte arborete, care realizează condiţiile de a fi parcurse cu aceste lucrări.
În cazul arboretelor de gorun și stejar crescute în tinerețe la densitate mare, intervențiile
energice, prin care arborii sunt puși brusc în lumină, pot conduce la uscarea lor anormală.
Ca urmare, prima intervenție va fi timidă ca intensitate. Recoltarea masei lemnoase prin
rărituri nu trebuie să ducă la reducerea consistenței arboretului sub 0,8 sau la crearea de
goluri mari.

3. Lucrările necesare pentru asigurarea regenerării naturale, prevăzute de


amenajamentul analizat, constă din lucrări de ajutorare a regenerării naturale (mobilizarea
solului, extragerea seminţişului şi tineretului neutilizabil preexistent, extragerea parţială a
subarboretului) şi lucrări de îngrijire a regenerării naturale (receparea seminţişului sau a
tineretului de fag vătămat, descopleşire). Prin aceste lucrări se urmăreşte crearea
condiţiilor care favorizează instalarea şi dezvoltarea seminţişului format din specii proprii
compoziţiei de regenerare. Prima categorie de lucrări se va executa în porţiunile de arboret
în care instalarea seminţişului este dificilă (sol tasat, pătură vie puternic dezvoltată etc.); a
doua categorie are ca obiect seminţişul instalat, până ce noul arboret îşi închide starea de
masiv. Prin aceste lucrări, seminţişul este protejat de vegetaţia ierboasă invadantă sau
sunt îndepărtate exemplarele vătămate prin exploatare, care – ulterior – pot pune în pericol
integritatea şi stabilitatea arboretelor, datorită bolilor (cancer, putregai) care se dezvoltă
ulterior. Receparea seminţişului de foioase (fag) se va face în perioada de repaus
vegetativ, pentru a menţine puterea de regenerare din lăstari a exemplarelor recepate.
Îndepărtarea răşinoaselor vătămate nu trebuie să ducă la dezgolirea solului, fapt pentru
care operaţiunea se va face treptat, în timp, odată cu lucrările de îngrijire a arboretelor.
De asemenea, se vor executa lucrări de îngrijire a culturilor create artificial,
constând în reglarea desimii puieților, înlăturarea vegetației dăunătoare ș.a.

4. Regenerarea arboretelor pe cale naturală şi artificială asigură permanenţa pădurii


în spaţiul ecologic dat. Gospodărirea raţională a pădurilor reclamă aplicarea tăierilor bazate
pe regenerare naturală. Totuşi, sunt cazuri care necesită împădurirea terenurilor degradate
intrate în fondul forestier (regenerarea pe cale artificială). În cadrul concret al
amenajamentului analizat, aceasta constă în regenerarea parchetelor cu tăieri rase,
completări în arborete care nu au închis starea de masiv (îndeosebi, pe terenuri
degradate), precum şi împăduririle în completarea regenerării naturale (după tăieri
progresive şi tăieri de conservare). În toate cazurile, se va respecta formula de împădurire,
care prevede speciile precizate de compoziţia – ţel, în concordanţă cu compoziţia tipului
natural fundamental de pădure. Materialul seminologic ce va fi folosit pentru obţinerea
puieţilor va fi preponderent de provenienţă locală sau obţinut prin transfer, respectându-se
regulile oficiale în vigoare.
Nu vor fi împădurite terenurile goale (poieni) destinate hranei vânatului sau nevoilor
de administrație silvică.
Un loc aparte revine lucrărilor de îngrijire a culturilor tinere, după împădurire, care
constă în descopleşirea puieţilor în primii 2 – 3 ani de instalare, extragerea lăstarilor ş.a.

Alte măsuri, decât cele silviculturale, necesare menţinerii stării de conservare


favorabilă a habitatelor. Aceste măsuri trebuie respectate de administratorul fondului

17
forestier, O. S. Agnita, dar mai ales de agenţii economici implicaţi în punerea în operă a
prevederilor prezentului amenajament silvic.
Pentru evitarea poluării apelor supra şi subterane, precum şi a solului, la recoltarea,
colectarea şi transportul tehnologic al masei lemnoase se vor lua următoarele măsuri:
- trecerea buştenilor prin târâre peste cursurile de apă se va face pe podeţe,
amenajate în acest scop;
- curăţirea din albia pâraielor a resturilor de exploatare, măsură prin care se evită
obturarea scurgerii, erodarea şi spălarea solului, reducându-se la maximum încărcarea cu
sedimente a apelor de suprafaţă;
- schimbul de ulei la utilaje nu va fi efectuat în parchetul de exploatare;
- se interzice spălarea utilajelor în albie sau la malul pâraielor;
- lucrările de întreţinere, reparaţie sau modernizare a drumurilor forestiere şi publice
se va face cu grijă, cu scopul de a nu deteriora habitatele din zona limitrofă.
De asemenea, se interzice:
- abandonarea în pădure a deşeurilor de orice natură;
- păşunatul în pădure, şi în special în zonele în care se desfăşoară procesul de
regenerare, naturală sau artificială;
- aprinderea focului în pădure sau la liziera acesteia;
- lăsarea necojită a cioatelor de răşinoase, ceea ce ar putea declanşa înmulţirea în
masă (gradaţiea) speciilor de Ipidae.

7.1.4. Măsuri de atenuare a impactului intervenţiilor silviculturale


asupra speciilor protejate (şi nu numai)

Prin natura lor, prevederile amenajamentului implică nemijlocit habitatele forestiere.


Totuşi, trebuie luate în considerare şi speciile de interes comunitar şi nu numai (mamifere,
amfibieni, nevertebrate, plante ş.a.), cu sublinierea că existenţa în prezent a unor populaţii
viguroase de specii (de pildă, ursul) în pădurile cu funcţie prioritară de producţie,
evidenţiază posibilitatea menţinerii stării de conservare favorabilă a speciilor prin aplicarea
regimului silvic (ansamblul de lucrări şi norme tehnice, economice şi juridice) concretizat în
amenajamentul silvic.
În vederea asigurării unei stări de conservare favorabilă speciilor, gospodărirea
pădurilor în cauză trebuie:
- să asigure trofic şi reproductiv existenţa populaţiilor viabile;
- să protejeze adăpostul şi locurile de concentrare temporară ale acestora;
- să asigure, acolo unde este nevoie, coridoare necesare conexiunii habitatelor
fragmentate.
Realizarea acestor deziderate – care implică condiţii favorabile de hrănire,
reproducere, protecţie etc. – este condiţionată de adoptarea unor măsuri de atenuare a
impactului intervenţiilor silviculturale asupra speciilor de interes comunitar. O parte din
aceste măsuri, vizând ansamblul inseparabil al comunităţilor vegetale şi animale
(fitocenoza şi zoocenoza), a fost deja expusă anterior, în secţiunea măsurilor aferente
habitatelor. În cele ce urmează, măsurile amintite sunt completate cu măsuri specifice
speciilor prezente, cel puţin prezumtiv, în fondul forestier în studiu.
1. Specii de mamifere
Ursul (Ursus arctos) şi lupul (Canis lupus), considerat specii vulnerabile, evită
prezenţa omului în apropierea lor şi sunt deranjate de activităţile umane, precum
exploatarea lemnului şi recoltarea fructelor de pădure şi a ciupercilor comestibile. Cu
scopul de a preîntâmpina producerea de modificări importante în starea de conservare a
populaţiilor, se va evita:
18
- exploatarea masei lemnoase pe suprafeţe întinse;
- exploatarea lemnului în zonele cu bârloage în perioada noiembrie – aprilie;
- fragmentarea habitatelor.
De asemenea, se vor lua măsuri stricte de combatere a braconajului.
În privinţa vidrei (Lutra lutra), de asemenea specie vulnerabilă, se recomandă
prudenţă în desfăşurarea activităţilor (în principal, exploatarea lemnului) în imediata
vecinătate a cursurilor de apă, unde se interzice eliminarea vegetaţiei arbustive,
depozitarea resturilor de exploatare, transportul lemnului pe apă şi poluarea acesteia cu
pesticide, rumeguş, etc.
O atenţie deosebită se va acorda liliacului cu bot lat (Barbastella barbastellus),
specie vulnerabilă, prin protejarea arborilor cu scorburi, unde specia cuibăreşte vara.
Probabil, aici cuibăresc, în lipsa peşterilor sau a localităţilor, liliacul mare, cu bot ascuţit
(Myotis myotis), liliacul mic, cu urechi de şoarece, ascuţite sau liliacul comun mic ( M.
Blythii) şi liliacul mic, cu nasul în formă de potcoavă (Rhynolophus hipposideros).
2. Specii de amfibieni
Complexul de zone umede permanente reprezentate de pâraie, bălţi şi băltoace cu
apă stagnantă, întreţinute de apa pluvială şi reţeaua de izvoare, permite supravieţuirea
speciilor: buhaiul de baltă cu guşa galbenă (Bombina variegata – specie aproape
ameninţată cu dispariţia), tritonul cu creastă (Triturus cristatus) şi tritonul comun
transilvănean (T. Vulgaris ampelensis) – toate specii vulnerabile. Pentru a menţine starea
de conservare favorabilă a acestor specii, se va evita:
- degradarea zonelor umede, a malurilor cursurilor de apă, desecarea sau aco-
perirea ochiurilor de apă;
- depozitarea rumeguşului şi a resturilor de exploatare în zonele cu apă;
- obturarea podurilor / podeţelor cu material levigat sau resturi de exploatare;
- bararea cursurilor de apă;
- împiedicarea eroziunii malurilor şi a fragmentării habitatelor (acvatice şi terestre);
- interzicerea tratamentelor de combatere a dăunătorilor cu mijloace chimice, toxice.
3. Specii de peşti
În vederea protejării speciilor de peşti se impune:
- traversarea cursurilor de apă de către utilajele forestiere şi buşteni se va face pe
podeţe de lemn amenajate în acest scop;
- depozitele primare de buşteni şi organizarea de şantier vor fi amplasate la mi-
nim 50 m de albia minoră a pâraielor;
- se interzice bararea apelor şi poluarea acestora cu substanţe toxice, uleiuri u-
zate, carburanţi, reziduuri menajere, precum şi depozitarea resturilor de exploatare a lem-
nului, inclusiv rumeguş.
4. Specii de nevertebrate
Pentru protecția nevertebratelor se recomandă:
- menținerea de arbori uscați, căzuți sau în picioare, cu scorburi, în număr de minim
5 exemplare/ha, cu scopul de a se asigura baza trofică și de înmulțire. De asemenea, se
vor menține diversele forme genetice ale speciilor arbustive care prezintă particularități
privind forma, fenologia etc., evitându-se astfel simplificarea habitatului (cu ocazia tăierilor
de igienă și de îngrijire a arboretelor);
- evitarea distrugerii sau degradării habitatului prin distrugerea subarboretului și/sau
destructurarea până la erodare a orizontului superior al solului (loc de iernare pentru unele
specii) de către roțile TAF-urilor și buștenii tractați. Pentru a reduce la minim prejudiciile, se
vor marca pe teren traseele obligatorii de scoatere a materialului lemnos (în lipsa
instalațiilor cu cablu);

19
- diminuarea, cel puțin, a utilizării insecticidelor (combaterea chimică a dăunătorilor)
și interzicerea colectării speciilor de către colecționari.
5. Specii de păsări
Referitor la speciile de păsări cu statut de specie critic periclitată, periclitată sau
vulnerabilă, care cuibăresc şi/sau se hrănesc în fondul forestier în discuţie, măsurile de
gospodărire cu caracter general (comun) destinate menţinerii sau îmbunătăţirii statutului de
conservare favorabilă constă în următoarele:
- menţinerea pe cât posibil a stării de masiv a arboretelor, pentru speciile care
preferă un astfel de habitat;
- intervenţii silviculturale prudente, de mică intensitate, în arboretele rărite sau cu
poieni, ori în lungul cursurilor de apă;
- menţinerea a minim de 5 arbori/ha parţial uscaţi sau putreziţi, cu scorburi (mediu
favorabil şi pentru unele specii de nevertebrate);
- menţinerea subarboretului, în special de lizieră;
- monitorizarea permanentă a stării de sănătate a pădurii, limitarea la maxim a
combaterii dăunătorilor pe cale chimică (combaterea cu mijloace biologice).
Cu scopul diminuării/anulării impactului negativ al unor măsuri silviculturale, în cele
ce urmează sunt evidenţiate, pe specii, biotopurile (habitatele) preferate ale acestora, după
cum urmează:
- păduri întinse, nealterate de prezenţa omului, cu arbori înalţi şi coroană dezvoltată,
de foioase (huhurezul mare, Strix uralensis; buha, Bubo bubo), din apropierea zonelor
umede – cursuri de apă, bălţi mari, zone mlăştinoase, fâneţe umede – toate sursă de
hrană (acvila ţipătoare mică, Aquila pomarina; barza neagră, Ciconia nigra; ghionoaia sură,
Picus canus);
- păduri cu arbori bătrâni de foioase, de preferinţă stejar şi gorun, cu scorburi şi
subarboret (ciocănitoarea de stejar, Dendrocopus medius; muscarul gulerat, Ficedula
albicollis);
- păduri cu poieni, rare, crânguri, liziere, cu subarboret în special măceş, porumbar
(sfrânciocul cu frunte neagră sau sfrânciocul mic, Lanius minor; sfrânciocul roşiatic, L.
Collurio;) sau fără subarboret (caprimulgul, Caprimulgus europaeus; viesparul, Pernis
apivorus), în apropierea terenurilor goale, cultivate sau necultivate (şerparul, Cicaetus
gallicus);
- păduri de foioase bogate, şleauri de deal, cu arbori mari, stufoşi, de preferinţă în
apropierea cursurilor de apă şi a unor întinse terenuri goale (acvilă mică, Hieraetus
pennatus).
Referitor la acvila ţipătoare mică, Aquila pomarina şi viespar, Pernis apivorus, specii
ameninţate la nivel de UE, se menţionează că în zona studiată, acestea deţin cea mai
însemnată populaţie din România (densitatea cea mai ridicată de acvile se află la sud de
Valea Hârtibaciului). În cazul acvilei, în perioada de cuibărire, se va evita desfăşurarea de
activităţi silvice în jurul arborilor - cuib pe o rază de cca. 100 m. Pentru viespar, se
recomandă intervenţii slabe ca intensitate la liziera pădurii şi evitarea distrugerii
subarboretelor.
6. Specii de plante
Pentru protecţia plantelor, se indică:
- limitarea păşunatului, turismului în zona protejată;
- păstrarea modului actual de folosinţă a poienilor din fondul forestier (terenuri
pentru hrana vânatului);
- pe terenul respectiv nu va fi amplasată organizarea de şantier sau depozitul primar
de material lemnos.

20
Menţinerea sau refacerea statutului de conservare la nivelul speciilor comunitare
este indisolubil legată de existenţa unei stări favorabile a habitatelor aferente. Păstrând
habitatul speciilor în stare favorabilă, este evident că parametrii de stare ai acestora
(populaţiilor) se vor menţine nemodificaţi.

7.2. Măsuri de contracarare a efectelor produse de calamităţi

În situaţia în care, pe parcursul perioadei de valabilitate a amenajamentului, intervin


calamităţi din cauza unor factori destabilizatori biotici sau abiotici (atacuri puternice ale
dăunătorilor, doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă, uscări anormale, incendii, alunecări de
teren etc.) se va proceda conform Ordinului M.M.P. nr. 3814/06.11.2012, fără a fi necesară
reluarea procedurii de evaluare de mediu, după cum urmează:
- În cazul produselor accidentale al căror volum nu depăşeşte 20% din volumul de
masă lemnoasă al arboretului afectat, sau dacă se depăşeşte 20% din volum şi lucrările
propuse înlătură acţiunea (efectul) factorilor perturbatori ori volumul arborilor afectaţi este
concentrat pe o suprafaţă de maxim 0,5 ha, volumul respectiv se va recolta cu sau fără
precomptarea masei lemnoase (în funcţie de vârsta arboretului şi subunitatea de
gospodărire din care face parte), fără promovarea documentaţiei pentru modificarea
prevederilor amenajamentului.
- În cazul produselor accidentale al căror volum depăşeşte 20% din volumul
arboretului existent la data producerii fenomenului, iar lucrările propuse nu înlătură
acţiunea factorilor perturbaţi, sau volumul afectat este concentrat pe o suprafaţă mai mare
de 0,5 ha, volumul respectiv se va recolta cu sau fără precomptarea masei lemnoase (în
funcţie de vârsta arboretului şi subunitatea de producţie), numai după întocmirea
documentaţiei pentru modificarea prevederilor amenajamentului, în care se prevăd
măsurile de restaurare a stării favorabile de conservare a ecosistemelor puternic afectate
(reîmpădurire cu speciile tipului natural de pădure, tratamente pentru regenerarea pe cale
naturală a arboretelor, studii pentru identificarea soluţiilor optime de stabilizare a terenurilor
alunecătoare şi de reconstrucţie ecologică a arboretelor afectate de uscare anormală etc.).

Cu scopul evitării apariţiei şi extinderii focarelor de infecţie şi a deprecierii


materialului lemnos, amenajamentul silvic al O. S. Agnita propune următoarele măsuri:
- semnalarea de către personalul silvic de teren, prin rapoarte, a apariţiei
doborâturilor şi rupturilor de vânt şi zăpadă, precum şi a celorlalţi factori destabilizatori;
- materializarea pe hartă (hărţile unităţilor de producţie) a suprafeţelor afectate de
doborâturi şi rupturi în masă sau dispersate, precum şi de atacuri de Ipidae sau de altă
natură, uscare anormală pentru estimarea aproximativă a fenomenului şi adoptarea
primelor măsuri de organizare;
- măsurarea suprafeţelor afectate de doborâturi şi rupturi de vânt produse în masă
sau de atacuri de Ipidae, extinse pe suprafeţe mari;
- organizarea activităţii de punere în valoare în regim de urgenţă, cu personal din
cadrul ocolului silvic şi prin atragerea de delegaţi din cadrul direcţiei silvice;
- valorificarea urgentă a masei lemnoase prin licitaţii pe picior, licitaţii de prestări
servicii, vânzare către populaţie; se va face o analiză atentă în vederea evacuării rapide şi
valorificării masei lemnoase din pădure;
- curăţirea de resturi de exploatare a suprafeţelor în care s-au produs doborâturi şi
rupturi de vânt, atacuri mari de Ipidae, etc.;
- împădurirea suprafeţelor afectate de doborâturi şi rupturi în masă în termen cel
mult de două sezoane de vegetaţie de la evacuarea masei lemnoase;

21
- măsuri de protecţie pe lizierele deschise, perimetrale doborâturilor de vânt şi
rupturilor în masă, constând în amplasarea de curse feromonale (de tip Cluj), arbori –
cursă clasici, pentru preîntâmpinarea atacurilor de Ipidae; combaterea ipidelor;
- pentru volumul recoltat din calamităţi, în spiritul celor arătate mai sus, se vor face
precomptările necesare în sensul opririi de la tăiere a unui volum echivalent de produse
principale din planul decenal al ocolului pentru volume mici, iar în cazul unor volume ce
depăşesc planul decenal de recoltare a produselor principale, se vor face precomptări la
nivel de direcţie silvică.

8. CONCUZII

După cum s-a menţionat anterior, menţinerea statutului de conservare favorabilă la


nivelul speciilor protejate şi nu numai, este indisolubil legată de existenţa stării favorabile
de conservare a habitatelor. Păstrând habitatul speciilor în stare bună, cu certitudine
parametrii de stare a populaţiilor acestora se menţin nemodificaţi pe termen lung.
Menţinerea stabilităţii şi biodiversităţii ecosistemelor constituente este un deziderat
de prim ordin al amenajamentului. Prin măsurile de gospodărire preconizate şi lucrările
propuse, amenajamentul Ocolului silvic Agnita promovează:
1.– Conservarea arboretelor cu potenţial genetic deosebit, în sistemul rezervaţiilor
de seminţe şi al arboretelor resurse genetice forestiere.
2. – O suprafaţă însemnată (17% din fondul forestier) este ocupată de păduri
supuse regimului de conservare specială. În aceste păduri, arborii vor fi menţinuţi până la
vârste apropiate de cea corespunzătoare limitei fiziologice, iar regenerarea acestora se
face natural şi treptat, în timp. Prin acest mod de gospodărire, sunt perpetuate cel puţin
speciile de păsări specializate a trăi (cuibări) în/pe arbori bătrâni.
3. – Conducerea arboretelor la vârste mari, de peste 100 ani, urmărindu-se
îndeosebi regenerarea lor naturală, din sămânţă (în arboretele cu ţel de producţie).
4. – Eliminarea treptată a arborilor proveniţi din lăstari, prin toate categoriile de tăieri
(de regenerare, conservare, îngrijire şi conducere a arboretelor).
5. – Păstrarea unor „arbori pentru diversitate”, constând din pâlcuri, buchete şi
grupe de arbori reprezentativi, precum şi arbori uscaţi, pe picior sau la sol, în curs de
uscare, scorburoşi, cu putregai, cu prilejul executării atât a tăierilor de regenerare, tăierilor
de conservare, cât şi a tăierilor de îngrijire şi conducere a arboretelor.
6. – Prin executarea tăierilor progresive, cu perioadă lungă de regenerare (20 – 30
ani), precum şi a tăierilor de conservare, se realizează un mozaic de habitate naturale cu
vegetaţie forestieră în diverse stadii de dezvoltare, conferind noilor arborete o structură
relativ plurienă, ceea ce este benefic pentru menţinerea/dezvoltarea populaţiilor de păsări
şi animale (de talie medie şi mare).
7. – Promovarea compoziţiei la exploatabilitate şi a compoziţiei de regenerare
(compoziţii – ţel) apropiate de compoziţia tipului natural fundamental de pădure, iar în cazul
regenerării artificiale, folosirea de material seminologic cel puţin de provenienţă locală.
8. – Restrângerea la maximum a suprafeţelor regenerate artificial prin împădurire.
9. – Realizarea de lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor prin care se
menţin/îmbunătăţesc starea de sănătate, stabilitatea la acţiunea factorilor vătămători (cu
precădere, vânt şi zăpadă, care produc doborâturi) şi biodiversitatea naturală.
10. – Ţinerea sub control a efectivului populaţiilor de insecte care pot produce
gradaţii şi protejarea duşmanilor naturali ai acestora (păsări insectivore, furnici din genul
Formica ş.a.).

22
11. – Gospodărirea raţională a speciilor care fac obiectul activităţii de vânătoare,
asigurând hrană complementară şi suplimentară (îndeosebi iarna), menţinerea efectivului
şi a proporţiei sexelor la nivel optim, menţinerea stării de sănătate (evitarea producerii
epizootiilor), respectarea cu stricteţe a perioadei de prohibiţie, combaterea braconajului,
evitarea executării de lucrări deranjante în perioada de împerechere şi creştere a puilor
etc.
12. – Recoltarea raţională a ciupercilor şi fructelor de pădure comestibile, precum şi
a plantelor medicinale.

În plus se arată că:


Amenajamentul nu a propus:
● realizarea altor construcţii silvice (sedii de canton şi district, cabane de vânătoare
ş.a.), precum şi constituirea de drumuri forestiere.
● utilizarea, stocarea, transportul sau prelucrarea de substanţe (inclusiv pesticide)
care ar putea afecta speciile sau habitatele cuprinse în ariile naturale protejate;
● bararea sau devierea cursurilor de apă, practicarea de activităţi generatoare de
poluare fonică, luminoasă, gaze sau prin care să fie exploatate zăcăminte minerale de
suprafaţă sau subterane (inclusiv apă);
● defrişarea terenului pentru schimbarea folosinţei acestuia;
● împădurirea poienilor;
● crearea unor bariere sau ţarcuri care să ducă la izolarea reproductivă a vreunei
specii de interes comunitar.

23
9. BIBLIOGRAFIE

1. Botnariuc,N., Tatole,V. „Cartea roşie a vertebratelor din România”. Tipografia


Curtea Veche Trading S.R.L., Bucureşti, 2005

2. Chiriţă, C., ş.a. “Staţiuni forestiere”. Editura Academia R.P.R., Bucureşti,


1977.

3. Ciochia, V. „Dicţionarul păsărilor”. Editura Pelecanus, Braşov, 2002

4. Doniţă, N., ş.a. „Habitatele din România”. Editura tehnică Silvică,


Bucureşti, 2005

5. Giurgiu, V. “Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple”. Editura Ceres,


Bucureşti, 1988.
6. Lazăr, G. - I.C.A.S. „Memoriu de prezentare a amenajamentului
O. S. Făgăraş”. 2011
7. Leahu, I. “Amenajarea pădurilor". Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2001.
8. Moisă, C. - IRISILVA „Memoriu tehnic de prezentare a
amenajamentului silvic al U.P. XXXVII Filiaşi”. Braşov,
2011
9. Moisă, C. - IRISILVA „Studiu de evaluare adecvată amenajamente
silvice O. S. Penteleu”. Braşov, 2011
10. Negruţiu, A. „Vânătoare şi salmonicultură”. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
11. Witting, O. „Economia vânatului”. Editura Agro – Silvică de Stat,
Bucureşti, 1960

Şef proiect,

Ing. George Man

24
ANEXE

25