Milea Dragos Florentin

Master Management Contabil, Audit si Expertiza contabila

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor
Anul I
Universitatea “Nicolae Titulescu” din Bucuresti

Plagiatul

Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație
intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei opere
proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată prin preluarea
ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic. Definiția este concordantă cu
cea din legea 206 din 2004. Definiția de lucru pe care o adoptăm este pe deplin consistentă cu
formulări de referință în abordări din literatura internațională care prezintă plagierea ca
”prezentare de informații, idei sau cuvinte” ale altui autor ca și cum ar fi proprii. În formulare
simplificată, dar corectă, plagiatul este furt intelectual. Juridic se poate discuta de variații ale
consecințelor publice ale furtului. Din punct de vedere moral, însă, indiferent de formă și
consecințe, furtul este furt.
Lucrările științifice se sprijină pe rezultatele obținute anterior, cuprinzând citări și
referințe bibliografic care confirmă documentar cunoașterea acestor rezultate, determină
legătura actualei lucrări cu publicațiile sau cercetările precedente.
Utilizarea unor idei, date și metode străine sau interpretarea textului fără citare este
considerată drept plagiat, una din încălcările grave a eticii științifice și academice.
Plagiatul poate fi involuntar, prin utilizarea unor idei sau cuvinte, fără a preciza sursa,
citarea greșită a sursei, fără intenție, sau voluntar, când ideile și/sau rezultatele cercetării sau
muncii altei persoane sunt însușite conștient de către plagiator.
Limita dintre plagiat și o lucrare elaborată de cineva este de multe ori neclară și nu
întotdeauna se poate judeca plagiatul numai cu DA sau NU. Aici apar o serie de factori care
trebuie luați în considerare și trebuie făcută o diferență între plagiatul voluntar și cel
involuntare, care, de cele mai multe ori, este datorat necunoașterii unor reguli și principii.
Înainte de apariția internetului, acest tip de înșelătorie reprezenta mai mult o pierdere
de timp, chiar dacă plagiatul exista, deoarece era nevoie de consultarea unui număr limitat de
resurse, materialul trebuia redactat de mână, ceea ce îl făcea mai ușor de detectat.
În momentul apariției și dezvoltării noilor tehnologii (internetul), numărul cazurilor de
plagiat a crescut brusc. O creștere lentă și redusă a apărut în jurul anilor ’80, timp de
aproximativ 8 ani, urmată de o creștere bruscă în anii 1990, creștere care a urat aproximativ 10
 Milea Dragos Florentin
Master Management Contabil, Audit si Expertiza contabila
Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor
Anul I
Universitatea “Nicolae Titulescu” din Bucuresti

ani, după care trendul a devenit descendent, odată cu dezvoltarea metodelor de depistare a
plagiatului, cu ajutorul unor soft-uri specializate, reprezentând un avantaj al internetului într-o
listă lungă de dezavantaje în ceea ce privește originalitatea.
În legislația țării noastre, cadrul juridic privind dreptul de autor și drepturile conexe este
reglementat de Legea nr.8/1996, modificată si completată cu ajutorul următoarelor acte
normative: Legea nr. 285/2004, OUG nr. 123/2005, modificată și completată prin Legea nr.
329/2006.
Dreptul de autor este definit, conform actelor menționate mai sus, ca fiind: ”dreptul
asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație
intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de
persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial”.
Legiuitorul limitează de asemenea exercitarea dreptului de autor în art. 33 din Legea
nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările
ulterioare, în sensul că ”sunt permise fără consimțământul autorului și fără plata vreunei
remunerații, utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică cu condiția ca acestea
să fie conforme bunelor uzante, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl
prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare”.
În comunitatea academică, termenul de plagiat este de multe ori interpretat greșit, ceea
ce împiedica progresul de oprire a plagiatului în spațiul universitar. Este ușor de sancționat un
plagiat, dar în acest caz trebuie să fii sigur că autorul respectiv știe ce înseamnă acest lucru. Cea
mai simplă metodă este de a începe educația etică cât mai devreme, încă din primii ani de
studiu.
Din păcate plagiatul nu este detectat în toate cazurile. Uneori, poate fi remarcat atunci
când se face o documentare asupra unei teme și acest lucru se poate întâmpla după câțiva ani
de la publicare.
Așa cum dezvoltarea internetului a permis o creștere a plagiatului, fiind la un moment
dat vorba de un fenomen, la ora actuală tot el este cel care limitează această fraudă. Există
website-uri care sunt dedicate studierii acestui fenomen, precum și împiedicării și răspândirii
lui.
Urmărind amploarea pe care plagiatul a luat-o în ultimele două decenii, doi cercetători
de la Southwestern Medical Center de la Texas University, Mounir Errami și Harold Garner,
care, cu ajutorul unui program (eTBLAST), au cercetat baza de date Medline, care cuprindea
rezumatele a peste 17 milioane de articole publicate. Cercetând similitudinile existente între
cele 7 milioane de articole studiate, cel mai des citate, au constatat 70.000 de cazuri de
 Milea Dragos Florentin
Master Management Contabil, Audit si Expertiza contabila
Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor
Anul I
Universitatea “Nicolae Titulescu” din Bucuresti

asemănare, care extrapolate și raportate la totalul bazei de date reprezintă aproximativ

200.000 de cazuri, adică 3%. Cei doi cercetători au decis să publice rezultatele pe un site, în
speranța că jena de a fi nominalizat ca plagiator, va face ca numărul celor care folosesc metoda
de a plagia să fie redus.
Pentru a preveni plagiatul este necesar să se asimileze cât mai multe cunoștințe
referitoare la acest subiect și să se respecte o serie de reguli simple: citarea textuală a
cuvintelor exprimate de altcineva se va pune întotdeauna între ghilimele și va fi însoțită de o
referință completă, relatarea ideii altei persoane va fi însoțită de o referință completă de
asemenea.
Chiar dacă un text este prelucrat și cuvintele sunt înlocuite prin sinonime, citarea sursei
este obligatorie. Dacă există dubii în privința sursei, a originii ei, chiar dacă citatul sau ideea ar fi
utilă, recomandarea este de a renunța la ea. Citatele care cuprind mai mult de câteva rânduri
succesive, se trec în text cu alte caractere și cu spațiere diferită, iar dacă depășesc o pagină, se
utilizează anexele.
Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiții scurte considerate că aparțin
noțiunilor de bază din specialitatea respectivă, sau folosirea unor noțiuni de cultură generală.
Concluzionând, plagiatul reprezintă o formă gravă de fraudă academică, soluția în
majoritatea cazurilor fiind foarte simplă și se referă la recunoașterea paternității lucrărilor
originale care au constituit baza documentării, prin specificarea exactă a sursei, recunoscând
astfel, meritul autorilor lucrărilor studiate.
De asemenea, propunerea pentru spațiul universitar și academic este să sporească
căutarea și depistarea situațiilor în care se plagiază, pentru păstrarea prestigiului unei astfel de
instituții și de asemenea să li se aducă la cunoștință din timp studenților sau autorilor despre
consecințele plagiatului, cât și educarea acestora în ceea ce privește citarea și respectarea
dreptului de autor.
 Milea Dragos Florentin
Master Management Contabil, Audit si Expertiza contabila
Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor
Anul I
Universitatea “Nicolae Titulescu” din Bucuresti

Bibliografie, referințe și surse de documentare

1. Academia Romana, Institutul de Lingvistica Iorgu Iordan, DEX-Dictionarul

explicativ al limbii romane

2. Errami M,Garner H, ”A tale of two citations”, Nature, 2008 Jan 24

3. ”Types of Plagiarism”, Plagiarism.org.