Sinaia este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România.

Situat în Valea
Prahovei, el s-a dezvoltat odată cu această regiune turistică și a fost ales drept
reședință regală de către Carol I, care a construit aici castelul Peleș.rașul se
află în nord-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile
Prahovei, acolo unde aceasta primește apele micului afluent Peleș. Este străbătut
de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov. La Sinaia, din acest
drum se ramifică șoseaua națională DN71, care duce spre sud-vest la Târgoviște,
Răcari și Tărtășești (unde se termină în DN7 aproape de București).[6] Prin oraș
trece și calea ferată Ploiești-Brașov, pe care este deservit de stația Sinaia și de
halta Sinaia Sud.

Demografieonform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sinaia se

ridică la 10.410 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002,
când se înregistraseră 12.512 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români
(93,03%), cu o minoritate de romi (1,24%). Pentru 5,04% din populație, apartenența
etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea
locuitorilor sunt ortodocși (91,68%), cu o minoritate de romano-catolici (1,48%).
Pentru 5,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[7]Zona des
împădurită de pe Valea Prahovei în care se află azi orașul Sinaia era nelocuită în
secolul al XVII-lea, primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de
aici, aflată la poalele Bucegilor, fiind călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită
între 1690-1695 de către marele spătar Mihai Cantacuzino[9], precum și niște
scutelnici care se ocupau cu paza mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia.[10]
Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită așa după călătoria
spătarului la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din peninsula Sinai.[11]

La începutul secolului al XIX-lea, întreaga Vale a Prahovei era organizată ca o

singură comună, denumită Podul Neagului, cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la
Posada. În 1864 cătunele Posada și Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic.
[10]

La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia,

situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea
regiunii și, în 1874, cătunele rămase în afara comunei Comarnic au primit numele de
Sinaia, o comună cu reședința la Bușteni.[10] Un proces-verbal datat 1 decembrie
1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la Sinaia, care și-a
primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume
provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai).

La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele

Izvor, Furnica și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel
desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la
Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat
de Sinaia, formând comuna Predeal, în vreme ce comuna Sinaia a rămas cu cătunele
Izvoru și Furnica. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la
Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș. La sfârșitul
secolului al XIX-lea, comuna avea o populație de 2210 locuitori, o școală mixtă
frecventată în 1899 de 103 elevi, hoteluri, gară pe calea ferată Ploiești-Brașov,
clinică de hidroterapie și mănăstirea Sinaia.[10]

Tot în acea perioadă, orașul a început să devină unul industrializat, apărând o

fabrică de cherestea, proprietatea industriașilor Popovici și Costinescu, ultimul
deținând și o fabrică de var hidraulic. De asemenea, în ianuarie 1892 a fost
deschisă și o fabrică de cuie de fier, care avea 45 de angajați, români și germani.
[10] Din punct de vedere administrativ, comuna era reședința plaiului Peleșul din
județul Prahova.[10]

În 1925, Anuarul Socec consemnează că Sinaia avea sistem de canalizare și apă

curentă, alimentată din izvoarele Peleșului și Vânturișului, precum și o uzină
hidroelectrică de 1500 de cai-putere care alimenta sistemul de iluminat public
electric.[12]

Spre sfârșitul perioadei interbelice, Sinaia avea 3906 locuitori și era reședința
plășii Sinaia din județul Prahova.[13] În 1950, Sinaia a trecut în administrația
raionului Câmpina din regiunea Prahova și, după 1952, din regiunea Ploiești. În
1968, județul Prahova s-a reînființat, Sinaia redevenind parte a acestuia.[14