Sunteți pe pagina 1din 2

IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN

SECTORUL MONTAN AL VĂII IALOMIȚEI

Practicarea turismului aduce astăzi în prim plan problemele de impact


ecologic. Dacă pe de o parte turismul este un creator de resurse financiare, pe de altă
parte reprezintă un factor ce exercită o puternică presiune asupra mediului.
Cercetările organizate în această direcţie au desprins câteva domenii
majore, într-o ordine a riscurilor:
- consumul de spaţiu şi de resurse, determinat de extinderea amenajărilor
turistice. Practicarea turismului motorizat sau pedestru neorganizat în Munţii Bucegi
conduce anual la consumul pentru foc a 2000 mc de masă lemnoasă numai în zona
Padina (Valea Ialomiţei), unde pădurea s-a restrâns considerabil, iar mai nou s-a
trecut la arderea coniferelor tinere (jneapăn şi ienupăr).
- presiunea asupra mediului înconjurător. Pentru ţara noastră, este, edificator
exemplul presiunii exercitate de turism asupra biodiversităţii Munţilor Bucegi şi
implicit asupra văii superioare a Ialomiţei. Dispariţia vulturului pleşuv, reducerea
exemplarelor de capră neagră, distrugera exemplarelor de floare de colţ, bujor de
munte, genţiană etc. reprezintă doar câteva dintre argumente.
- degradarea mediului înconjurător ca urmare a poluării de toate tipurile;
- agresiunile de vandalism şi inscripţionare rebelă;
- distrugerea iremediabilă a resurselor şi caracteristicilor mediului
înconjurător;
În altă ordine de idei, impactul turismului asupra cadrului natural, se
concretizează în afectarea tuturor componentelor fizice ale peisajului, respectiv
relieful, clima, hidrografia, vegetaţia, fauna şi solul.
Analiza componentei negative a impactului ecologic al turismului conduce
la evidenţierea unor soluţii ce trebuie aplicate prin limitarea sau oprirea
consecinţelor nefaste. Între acestea amintim:
- amenajarea modernă a obiectivelor sau ariilor turistice pentru a atribuii
exploatării lor un caracter organizat şi controlat;
- diversificarea ofertei turistice cu scopul disipării cererii, regularizării
fluxurilor şi diminuării suprasolicitărilor;
- corecţii aduse strategiei de exploatare turistică, în sensul că latura socială a
turismului trebuie să primeze în raport cu cea economică;
- intensificarea procesului de educaţie turistică în rândul participanţilor cu
precizarea exactă a consecinţelor actelor distructive pentru natură şi societate;
- măsuri legislative de protecţie a resurselor turistice, dar şi a peisajului
adiacent acestora;
Din acest ultim punct de vedere, valea superioară a Ialomiţei este parte
integrantă a Parcului Natural Bucegi.
În Masivul Bucegi există numeroase locuri, care, prin frumuseţea lor, au
inspirat crearea unor zone aflate sub protecţie. Atracţia masivului este dată de
diversitatea locurilor existente, sisteme carstice, stânci modelate de vânt, văi
glaciare, abrupturi, păduri, chei, cascade, lacuri etc., dar la aceasta contribuie şi
însemnătatea istorică pe care muntele o are în istoria poporului român. Dintre
locurile care ne amintesc de evenimentele petrecute aici putem aminti: Grota lui
Decebal şi Grota Mihnea Vodă aflate în Peştera Ialomiţei, Sfinxul, altarul străvechi
al dacilor, vârful Omu, ce aminteşte de zeii şi vechile rugăciuni dacice, Valea Seacă
din legenda lui Andrii Popa, Colţii Tătarului, Drumul Grănicerilor şi Crucea Eroilor
ce ne duc cu gândul la primul război mondial. Aceste vremuri au trecut lăsând în
urma lor locurile pe care le îndrăgim şi pe care trebuie să le păstrăm mereu în
amintirea noastră.
În Peştera Ialomiţei, precum şi în alte câteva peşteri, s-au descoperit
numeroase fosile animale, în special ursul de peşteră (Ursus spaeleus), dar şi forme
de locuire neolitică umană; tot printre zonele de interes se numără şi sistemul
Horoabele cu Cheile Horoabei, cu lapiezuri şi cu izbucul de la Gura Horoabei. În
masiv se găsesc, de asemenea, complexe biogeografice foarte variate, pe o suprafaţă
relativ restrânsă. Aici apar biocenozele caracteristice munţilor României cu altitudini
până la 2500 m, în special cele legate de biotopuri cu substrat calcaros. Apare bine
reprezentată întreaga succesiune a zonelor de vegetaţie, cu asociaţiile caracteristice
intervalului de altitudine 550 - 2505 m. Aici cresc 30% din speciile de plante
chormofite (cu flori) din România, adică 1185 de specii. În această zonă apar şi 29%
din endemismele florei de chormofite din ţară, din care 5 specii sunt endemisme
locale (se găsesc numai în această zonă). Grohotişurile calcaroase, situate mai ales în
abruptul vestic al masivului, găzduiesc o floră aparte, calcifilă, cu numeroase rarităţi,
atât floristice cât şi faunistice. Acest ecosistem este foarte fragil, depinzând de o
serie de factori locali. Munţii Bucegi adăpostesc 13 specii de plante declarate
monumente ale naturii româneşti. Fauna este foarte bogată şi diversă existând de
asemenea numeroase rarităţi. Şase specii sunt declarate monumente ale naturii. O
importanţă deosebită o are şi fauna cavernicolă din valea Ialomiţei. Semnalăm
existenţa schitului Peştera, ca monument cultural-istoric, dar şi ca vatră de locuire
din Evul Mediu şi totodată prezenţa unor peisaje spectaculoase, specifice şi unice.
Problemele cele mai importante cu care se confruntă ariile protejate din
Bucegi sunt:
- fluxul mare de turişti neinformaţi, atât în privinţa regulilor de protecţie a
mediului, cât şi mersului pe munte;
- existenţa carierelor de calcar din sudul masivului a căror închidere ar crea
mari probleme economice în zonă;
- eroziunea determinată de unele construcţii precum teleferice, cabluri,
conducte sau drumuri pe platoul Bucegilor;
- administrarea masivului şi implicit a parcului este împărţită între localităţile
a patru judeţe şi, ca atare, se ivesc permanent greutăţi în stabilirea responsabilităţilor
şi apar dificultăţi legate de funcţionarea unei politici ecologice eficiente; recent a fost
înfiinţată o structură nouă de administrare a parcului, constituită ca subunitate a
Regiei Naţionale a Pădurilor, respectiv a Direcţiei Silvice Târgovişte; structura de
administrare a Parcului Natural Bucegi îşi desfăşoară activitatea în sediul din
localitatea Moroeni, judeţul Dâmboviţa.