Sunteți pe pagina 1din 3

Toleranţa ca valoare

Participarea largă a cetăţenilor la viaţa politică, economică şi


socială a ţării, implică prezenţa unei culturi a comunicării,
comportamentului din partea tuturor cetăţenilor. O calitate necesară
celor ce sunt la început de cale în democraţie este TOLERANŢA.

În limbaj ştiinţific si conform subpunctelor Articolului 1 al Declaraţiei


Principiilor Tolerantei presupune:

1.1 respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei si diversităţii


culturilor; felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a
calităţii noastre de fiinţe umane;
1.2 o atitudine activă generată de recunoaşterea drepturilor
universale ale persoanei umane şi libertăţilor fundamentale ale altora;
1.3 responsabilitatea care susţine drepturile omului, pluralismul,
democraţia si Statul de Drept;
1.4 acceptarea faptului că fiinţele umane, care se caracterizează
natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situaţia lor, felul de
exprimare, comportamente şi prin valorile lor, au dreptul de a trăi în
pace şi de a fi cele care sunt.

Meditînd asupra semnificaţiei Toleranţei, termen recent introdus


în mass-media, concluzionăm că este un „principiu”, o condiţie şi o
valoare stringentă pentru progresul umanităţii şi ştiinţelor educaţiei.

Toleranţa este o atitudine a comportamentului uman, o rezultantă


a interacţiunii dintre ereditate, tradiţie şi modelele din familie, mediul
social în care se valorizează personalitatea.

Toleranţa poate fi formată, asimilată şi practicată de către indivizi,


grupuri, comunităţi şi state, ea poate fi inclusă în gama valorilor
fundamentale ce ghidează universul uman. Ea poate fi încurajată prin
cercetare, învăţare, cunoaştere, prin flexibilitatea gîndirii şi
comunicării; prin libertatea conştiinţei şi credinţei.
Toleranţa dă naştere armoniei, un deziderat ce contribuie la
înlocuirea culturii războiului printr-o cultură a păcii. Ea devine o
prerogativă, o soluţie în combaterea dogmatismului şi absolutismului,
o necesitate politică şi juridică.

Prin prisma dimensiunilor sociale ale articolului 3 al DPT,


toleranţa este necesară atît pentru şi între indivizi, cît şi în cadrul
familiei şi comunităţii.

Promovarea toleranţei ca valoare şi principiu, în sensul unei


deschideri reciproce şi al solidarităţii urmează să aibă loc în şcoli şi
universităţi prin intermediul educaţiei formale şi non-formale jucînd
un rol constructiv şi prioritar în dezvoltarea educaţiei interculturale.
De aceea, în prezent, trebuie susţinute proiectele, programele de
cercetare în domeniul ştiinţelor sociale şi educaţiei pentru toleranţă,
drepturile omului şi non-violenţei, ameliorarea calităţii instruirii
elevilor şi profesorilor, programelor de studii, conţinutul manualelor,
cursurilor, acceptarea noilor tehnici şi politica educaţională.

Din perspectiva procesului integrării europene a tarii noastre,


sistemul educaţional naţional s-a axat pe un dialog cultural între mai
multe ţări şi grupuri etnice, mizînd pe educaţia interculturală, care işi
propune:
 Dezvoltarea capacităţilor interculturale;
 Promovarea toleranţei, empatiei, democraţiei şi solidarităţii;
 Formarea capacităţilor de comunicare interculturală;
 Încurajarea atitudinilor spre cooperare, rezolvare de conflict;
 Acceptarea diversităţii culturale şi respectarea ei.

Absenţa sau ignorarea educaţiei interculturale contribuie la


menţinerea şi pe viitor a personalităţilor cu mentalitate conservatoare
şi rigidă ce vor justifica violarea valorilor fundamentale, acceptarea
intoleranţei, violenţei şi discriminării.
În concluzie putem afirma că conform Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la libertatea gândirii,
conştiinţei şi religiei” (art. 18), „opiniei şi expresiei” (art. 19) de aceea
educaţia are ca scop „să faciliteze şi favorizeze înţelegerea, toleranţa şi
prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale sau religioase”
(art. 26).

Referinţe bibliografice:

1. Cozma, T., (coord.) O nouă provocare pentru educaţie:


interculturalitatea, Iaşi: Polirom, 2001.
2. Comisia Europeană împotriva rasismului şi intoleranţei, Chişinău,
2006.
3. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, Chişinău, 2006.
4. Dasen, P., Perregaux, Ch., Rey M., Educaţia interculturală, Iaşi:
Polirom,1999.
5. Dicţionar de psihologie, LAROUSSE, Bucureşti: Univers
Enciclopedic, 1998.
6. Florin, M., Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, 2000.
7. Grachev, A., Lomeico, V., Rencontre des civilisasions: conflit ou
dialogue? UNESCO, 1996.
8. Provocând diversitatea. Proiectul „Consolidarea participării
tinerilor aparţinând minorităţilor etnice”.