Sunteți pe pagina 1din 4

JURNAL DE BORD - Constanța - Tuzla - Varna - Nisipurile de Aur - Balcic (15.08 - 19.08.

2019)

(poveste parțială, preluată de pe blogul CĂLĂTOR ÎN MATRIX, unde puteți găsi restul poveștii
cu poze filmulețe și restul).

Înființez această rubrică „JURNAL DE BORD” azi (24.08.2019) ca să fac anumite însemnări despre călătoriile pe care le mai fac în prezent,
deoarece despre istoria mea mai veche probabil va mai dura ceva vreme până voi ajunge în prezent și e păcat să nu notez măcar câteva note
din călătoriile pe care le mai fac acum. Călătoriile mai vechi le voi adăuga în cronologie în urma celor din prezent, ca să se păstreze o linie
temporală.

Consider călătoriile (exterioare și interioare), cel puțin la nivelul meu actual de înțelegere, cele mai notabile și remarcabile experiențe, cele care
într-adevăr te marchează și te urmăresc mai mult decât altele, sunt acele momente când ieși din tipare, din zona de confort mai mult decât de
obicei, adeseori (asta dacă nu ești unul care merge doar la sigur, avioane, all inclusive, 5 stele, siguranță totală) vezi lucruri noi, intri în contact cu
alte locuri, oameni, culturi, care te îmbogățesc. Plus că adeseori ai parte de fel și fel de aventuri, mai mult sau mai puțin plăcute, însă care-ți
rămân ca povești de viață și lecții.

De aceea voi urmări să le notez de acum încolo, atât pentru mine, cât și pentru alții, care poate, le vor găsi utile și lor.

CT - TUZLA - VARNA - NISIPURILE DE


AUR - BALCIC (15.08 - 19.08.2019)
Sincer eram sătul de Marea Neagră. Fusesem de zeci de ori pe litoralul românesc, iar după ce am văzut Grecia (Thassos-ul) am realizat că nu
prea mai am ce căuta în România. Însă, limitați de buget, am zis totuși să ieșim să ne aventurăm măcar vreo 3 zile, cu cortul, haiducie, în locuri
pe unde nu am mai fost, să vedem plaje pe care nu le-am mai văzut (gen noua plajă din Constanța de pe lângă parcul Rotterdam, plaja Tuzla,
Mangalia, iar dacă avem timp să ajungem și la bulgari deoarece am auzit că e e mai frumos decât la noi).

DRUMUL SPRE CT

Zis și făcut ... Știam că va fi nebunie în timpul zilei așa că am propus echipei (soției și prietenului I) să plecăm noaptea pe la 2 am, ca să prindem
răsăritul. Ei au hotărât totuși că mai bine să plecăm la 4 a.m., ca să aibă timp I. șoferul, să se odihnească un pic. Bineînțeles, I. nu a putut să
doarmă de adrenalină și am plecat pe la 5 am.

Totul a curs frumos până am intrat pe centura Bucureștiului, ca să facem legătura între A3 (Ploiești București) și A2 (Autostrada Soarelui - sau a
„Lunii”, la câte cratere avea).

Am ajuns pe la 7 la centură. Centura plină de mașini, dar și pulbere, cu lucrări, ambuteiaje.

Nu-mi pot imagina cum e posibil de atâta vreme centura aceea să rămână la fel de infectă de atâția ani, deși s-a făcut atâta tam tam legat de ea.
Spațiu de extindere există, deci măcar o șosea expres bine pusă la punct se putea face, dacă se dorea. Deci oribil.

Acea senzație de sărăcie, de nepăsare, de miserupism maxim pe care ni-l ofereau anii 90, parfum de bătaie maximă de joc și indiferență din
partea politicienilor.

În fine, am făcut 45 de minute pe acea mică porțiune de legătură între A2 și A3 și ajungem să intrăm în A2. Mașină lângă mașină, coadă pe A2
de mașini, abia reușim să ne strecurăm și să intrăm în A2. Mergeam cu 20 km/h când mergeam și mai mult stăteam.
Vedeți AICI un mic filmuleț făcut de mine, pe subiect.

Drumul pulbere, plin de denivelări, gropi și senzația aia că te afli într-o mașină de spălat, deoarece drumul pare făcut din plăci de beton care nu
sunt îmbinate ok la capete. Asta cel puțin în primii 50 de km, poate.

Mi-am zis că nu e posibil să fie o coadă așa lungă până la Constanța, căci sunt 200 de km și două benzi. Și într-adevăr nu a fost o coadă de 200
de km, ci doar de 100 și ceva de km, cât e până la podul de trecere peste Dunăre de la Fetești. Așa că am mers cu o medie de 20 - 30 km/oră
până în Fetești.

Nu am avut aer condiționat la mașină, iar soarele deja începea să frigă. Dacă nu ar mai fi bătut din când în când un vânticel răcoros cred că mi se
făcea rău de cald.

Deci în loc să facem 2 ore pe Autostradă am făcut vreo 6 și în total am făcut drumul de la BV la CT în 8 ore. Deci cât de drăguț?

CONSTANȚA

Am mers direct către Parcul Rotterdam din Constanța, unde am auzit că e frumos și trebuia să ne întâlnim cu prietenii noștri din BV.

Parcul este extrem de micuț, dar cochet, plin de vegetație diversă, alei și asta fix pe faleză, ceea ce ne-a permis să ne așezăm la umbră, să
mâncăm ceva și apoi să ne și odihnim până după 16.30 când am ieșit la plajă. La plaja Dacică după cum am aflat că se numește, o plajă nouă
unde este și un dac din piatră, cu care ne-am pozat. Pe blog câteva poze cu parcul și plaja.

Apa e faină, iar pe lângă dig e chiar limpede și de un albastru curat, unde poți vedea peștii dacă ai ochelari. În rest apa e tulburată de nisip.

AICI și un filmuleț.

TUZLA 1

Am ales să înnoptăm în Tuzla, pe plaja Tuzla. Am lăsat GPS-ul să ne conducă și ne-a dus bine. Inițial aveam impresia că plaja este doar undeva
în apropiere de Eforie Sud, am aflat că se întinde între Eforie Sud și zona cu antene de mai la sud, adică vreo 3-4 km. Deci e spațiu de campare
suficient și destul de multe locușoare cu umbră chiar.

Drumul de acces la plaja Tuzla este prin câmp, pe un drum prăfuit și plin de denivelări și gropi, că ajungi cu mașina plină de praf. Drumul de
coborâre în zona aleasă de GPS era varză. există după cum am văzut și coborâri mai bine întreținute.

Am ajuns pe la 23, am găsit cu greu un loc de parcare și 2 locuri de cort. Locul are câteva amenajări, o terasă, câteva zone unde se vindeau
chestii, care nu m-au interesat, în rest mai nimic. ceea ce e bine. Singura chestie care m-a deranjat a fost că nu erau WC-uri. Cele care existau
fuseseră închise, așa că tufișurile și arbuștii din zonă, sunt o mare toaletă publică unde riști să calci în ceva când te duci să te ușurezi.

DRUMUL SPRE VARNA

Dimineața (pe 16), deși la meteo ni se spusese că vremea va fi ok, căci de asta și plecasem din zona Transilvaniei unde se anunțau ploi și frig,
ne-a ajuns și pe noi ploaia. Așa că am decis să mergem spre sud, până când nu va mai fi ploaie și nor. Inițial am zis să mergem maxim până la
Balcic, însă pe drum ne-am hotărât să mergem totuși până la Varna deoarece și la Balcic era urâtă vremea.

Deci nebunie, full de mașini, agitație, iar trecerea prin Mangalia și Vama Veche ne-au dat impresia că toată țara a venit pe Litoral ... colcăială gen
India, praf, mizerie, claxoane, înghesuială, nebunie. Am stat și în vamă un pic, iar aici am început să mirosim șmenozelile de tip bulgăresc de
care ne vom lovi din plin în scurta vacanță în Bulgaria.

La intrarea în Bulgaria, imediat după graniță, mașina trebuie să treacă printr-o groapă cu apă, ceea ce mi s-a părut de porc (probabil pentru pesta
porcină sau gripa aviară). De parcă ni s-a fi spus: lăsați mizeria la voi acasă.

La vignete coadă imensă, minim 30 de persoane. Am încercat să luăm online, dar site-ul bulgăresc nu mi-a mers de pe telefon. Învârtindu-mă de
colo colo am văzut mai departe de primul loc unde se dădeau vignete, un alt ghișeu, în interior, ascuns privirii, unde erau câteva persoane.

Am ales varianta cea mai ieftină de vignetă de 10 leva pentru un weekend (de la 12.00 vineri la 24.00 duminică) și am plătit în lei, 25 de lei.

Deci în vamă sau în țară, cursul este undeva la 2.5 lei/leva. În stațiuni prețul levei poate ajunge și la 3.3 lei, ceea ce este o mare măgărie.

Ne pornim la drum spre Balcic și pătrundem într-o altă lume, nu numai într-o altă țară. Spații largi și pitorești, drum aproape liber, parcă am trecut
din iad în rai. Cât vezi cu ochi doar culturi agricole împrejmuite de perdele forestiere și turbine eoliene

DURANKULAK

Primul popas îl facem la Durankulak. Nu intrăm în camping ci ocolim și coborâm cu mașina chiar lângă plajă. În față avem un golf larg, cu o
faleză de aprox 2 km , câțiva oameni la plajă și în apă și câteva corturi, inclusiv pe plajă. Plaja pare gratuită. Senzație tihnită, pacifică ... parcă
eram pe altă planetă, după nebunia din stațiunile din România. Am mâncat ceva rapid și am plecat la drum către Balcic.

Tot drumul ne-am minunat de frumusețea văilor și dealurilor pe unde treceam, însă norii și picăturile ne urmăreau și am decis că nu ne vom opri
la Blacik ci vom merge către Varna, 25 km mai la sud de Balcic. Am mers pe drumul mai depărat de faleză și ne-am întors pe cel mai apropiat de
faleză.

Am fost absolut fermecați de acele dealuri destul de înalte, care ajungeau poate și la 300 sau 400m înălțime, unde din loc în loc se vedeau
așezări umane cu clădiri foarte frumoase care respectau se pare o anumită arhitectură, nefiind țipătoare și haotice, ci într-o armonie aproape
organică cu frumusețea locurilor, amintindu-ne de arhitectura grecească.

Puteam vedea din distanță diversele stațiuni pe lângă care treceam, cum este Albena. (pozele pe blog)
VARNA 1

În curând am ajuns în Varna, însă fiind o călătorie spontană, habar nu aveam nimic de oraș, habar nu aveam unde să mergem sau să parcăm și
aveam să explorăm orașul cu piciorul și gps-ul. Vremea era bună, norii foarte subțiri și un soare plăcut.

Am mers efectiv la inspirație și am parcat mașina printre blocuri undeva pe lângă stadionul Spartak. Prima impresie despre Varna a fost duală.
Ne-au impresionat drumurile țiplă, curate și arhitectura deosebită, dar și perdelele de vegetație omniprezente, copacii înalți și bătrâni care ofereau
protecția necesară într-un oraș. Am vrut să oprim în parcarea unui Lidl, dar era o barieră și neștiind dacă era contra cost sau nu, am ales să
mergem undeva unde nu sunt bariere.

Am luat la pas și am mers pe jos ceva sperând să dăm peste un centru, căci scria în bulgărește ceva gen Barha Cehtr ... am aflat că era de fapt
nu știu ce centru pentru copii, lol, dar eram se pare, pe drumul cel bun.

Am colindat haotic pe străzi mergând în direcția în care credeam că e faleza și am ajuns la Catedrala Adormirea Maicii Domnului și am simțit că
este cel puțin un centru. Apoi peste drum am văzut Turnul cu Ceas și faptul că de acolo începea o zonă împădurită ce părea un parc. Am mers ,
am făcut câteva poze și ne-am uitat pe o hartă a Varnei din stația de autobuz și am văzut că fix de unde eram noi începea o pietonală destul de
lungă și ne-am imaginat că e ceva de promenadă. (pozele pe blog).

Promenada este foarte frumoasă, amintindu-mi de centrul vechi din București sau Brașov, doar că mai spațioasă, mai plăcută și mult mult mai
lungă. Apoi am realizat că aceste străduțe din acest centru vechi sunt legate de parcul de pe faleza Varnei, (pozele pe blog).

Parcul de pe faleza Varnei sigur începe din zona portului , dar nu știu unde se termină deoarece nu i-am dat de cap, căci faleza Varnei are vreo
10 km și apoi se continuă cu Nisipurile de Aur. Însă cei 2-3 km pe care i-am parcurs pe această faleză, prin acest parc au fost complet, complet
surprinzători.

Nu mi-am imaginat că un parc așa de imens, lat de vreo 300-500 m, de la faleză, pe nivele de înălțime poate fi aranjat și gestionat atât de
minunat. Este poate cel mai mare și mai frumos parc pe care l-am văzut vreodată. Un fel de MEGA Cișmigiu la superlativ, cu un aer extrem de
boem, romantic, cu copaci extrem de bătrâni, înalți, cu clădiri cu o arhitectură foarte plăcută (mai ales galeria de artă) , foișoare, poduri, locuri de
joacă și multe, foarte multe flori . Diversitatea copacilor, arbuștilor și florilor mă făcea să mă simt ca și cum mă plimbam printr-o grădină botanică.

M-aș întoarce în Varna chiar și numai să mă plimb prin tot parcul, cap coadă. (pozele pe blog).

După vreo 3-4 ore de plimbări în care am fost mega încântați de ceea ce am găsit, am hotărât să ne mai întoarcem și a doua zi, deci ne-am
hotărât să rămanem în Bulgaria cel puțin încă o zi, dar mai întâi trebuia să ne campăm și am ales campingul Laguna, aflat la vreo 15 km de
Varna , imediat ce se termină Nisipurile de Aur, spre Albena. Nu știam ce vom găsi sau ce va fi, însă rapida trecere prin Nisipurile de Aur ne-a
impresionat mult, deoarece vedeam lucruri pe care nu le-am văzut vreodată lângă mare. parcă ne plimbam prin Sinaia, prin pădure și vedeam ici
colo câte un hotel sau o pensiune frumoasă , dar știam că suntem la mare. Era o senzație unică. Totul avea un aer pitoresc.

CAMPINGUL LAGUNA

Zis și făcut, am ajuns la Campingul Laguna ... Acesta este ascuns undeva în pădure pe o colină lângă mare. Drumul șerpuiește prin camping
către faleză, iar prima impresia a fost una foarte plăcută, care ne-a convins pe loc că este un loc unde putem campa foarte bine. Însă prețurile
pentru perioada aceea erau destul de mari ... pentru bugetul nostru cel puțin, Nu mai știu exact prețurile separate, dar în total pentru 2 corturi, o
mașină și 3 persoane am dat aproape 100 de lei (echivalentul în leva ... am plătit cu cardul).

Am prins cred că ultimul loc liber în camping, deoarece nu era cel mai bun, era mai micuț, mai lângă drum și nu avea niciuna din amenajările
celorlalte parcele de campare (care aveau mese, foișoare, furtun cu apă. iarbă, erau mai mari și puteai să te așezi cu cortul la câțiva metri de
drum). Aveam totuși priză și astfel am putut să ne mai încărcăm telefoanele și bateriile externe. Aveam și Wifi gratuit, însă nu mergea cine știe ce
rapid, însă a fost suficient să mă uit la niște meciuri de tenis de masă în low quality și să trimit niște poze prin Whatsup.

Ne-am plimbat noaptea prin camping și am găsit o terasă foarte drăguță printre copaci, la malul mării și zona unde era plaja și am văzut cu
lanterna că apa era limpede dar cu pietre. (pozele pe blog).

Locul de campare era tare, prăfuit și pietros aproape ca și drumul, însă noroc că aveam saltele groase. Am adormit cu greu, fiind și Lună plină
luminoasă, iar prima parte a nopții a fost foarte ciudată deoarece eram cu capul aproape de drum și orice trecea pe drum, aveam senzația că-mi
trece prin cap. Au trecut și ceva mașini și chiar și un ATV, iar senzația a fost foarte neplăcută așa că am căutat ceva să-mi bag în urechi și până
la urmă am adormit. M-am trezit la răsărit (pe la 6 am), dar mă simțeam prea zombi să ies din cort. Soția a fost mai harnică și a făcut poza de la
începutul acestui articol.

De obicei, plaja o fac de pe la 8 la 11 și seara după 17. Așa că dimineața am fost la plajă. Având papucii de snorkeling și măștile speciale nu ne-
am făcut grijă de pietre. Dimpotrivă, am fost chiar încântați, deoarece apa este mult mai limpede și ne-am bălăcit foarte fain. Am văzut o mulțime
de peștișori, dar și niște meduze spectaculoase. Am filmat AICI.

Atenție, plaja are o porțiune privată, iar noi ca „țăranii” de Rromânica ne-am așezat cu cearceafurile în fața șezlongurilor lângă apă. Credeam că
dacă suntem clienți în camping și plătind atât de mult pentru asta, avem și acces la plajă. Nope ... tot țărani proști eram. Trebuia să plătim nu știu
cât mai mult, ca să avem privilegiul de a sta pe plasticele lor prețioase, pe plaja concesionată campingului.

Am stat undeva în lateral, nu a fost problemă, în zona dedicată săracilor probabil, că era pe lângă o gheretă dezafectată cu aspect ușor dezolant.
Nu a fost bai, peisajul era oricum spectaculos și apa faină.
(poveste parțială, preluată de pe blogul CĂLĂTOR ÎN MATRIX, unde puteți găsi restul poveștii).

Pentru restul poveștii click AICI.