Sunteți pe pagina 1din 2

PLANIFICAREA STRATEGICĂ

Planificarea strategica stabileste directia si obiectivele, in timp ce planificarea operationala se refera la luarea
de decizii zilnice la nivele mai joase ale organizatiei.
Planificarea strategica se orienteaza spre a face lucruri bune (lucrurile care trebuie sau eficacitate), iar planificarea
operationala, spre a face lucrurile bine (lucrurile cum trebuie sau eficienta).
Planul strategic este implementat prin dezvoltarea de planuri operationale in acord cu obiectivele, misiunea si
strategiile organizationale.
Principalele caracteristici ale planificarii strategice sunt urmatoarele:
1. Isi propune armonizarea resurselor si abilitatilor existente in organizatie cu oportunitatile si riscurile din mediul
extern.
2. Furnizeaza baza planificarii de detaliu si a luarii de decizii zilnice.
3. Are loc pe termen lung.
4. Este realizata de managerii de varf, datorita faptului ca acestia detin informatiile necesare si pentru ca angajamentul
lor ii motiveaza pe subalternii raspunzatori cu implementarea.
5. De obicei este definita in termeni generali.

PROCESUL DE PLANIFICARE STRATEGICA


Componentelor procesului planificarii strategice poate fi impartit in trei etape generale si opt pasi.

PRIMA ETAPA: FUNDAMENTAREA


Atunci cand incep procesul de planificare strategica, managerii trebuie sa stabileasca fundamentul pe baza carora
se vor desfasura celelalte procese manageriale. Principala temelie o constituie stabilirea viziunii, a directiei pe care se va
orienta organizatia. Obiectivele finale ale organizatiei trebuie exprimate in mod clar si cuprinse intr-o declaratie a misiunii
organizatiei, care trebuie sa tina cont atat de valorile conducerii, cat si de nevoile angajatilor, clientilor sau consumatorilor.
Primul pas al procesului de planificare strategica il reprezinta identificarea si generarea misiunii organizatiei.
Declararea misiunii ar trebui sa reprezinte viziunea pe termen lung asupra a ceea ce incearca organizatia sa devina,
asupra segmentului de piata caruia doreste sa i se adreseze si asupra nevoilor pe care incearca sa le satisfaca.
O declaratie a misiunii este eficace daca este realizabila, instructiva, precisa, daca reflecta valorile si cultura
companiei si daca este orientata spre client.

ETAPA A DOUA:
Odata stabilite fundamentele, procesul de planificare strategica continua cu etapa de analiza. Sunt stabilite
obiectivele, pentru a caror atingere sunt luate in calcul mai multe alternative. Pentru aceasta este nevoie de analizarea
punctelor forte si slabe ale resurselor interne ale organizatiei, precum si a oportunitatilor si amenintarilor oferite de fortele
competitionale din mediul industrial.
Obiectivele organizationale reprezinta continuarea fireasca a misiunii organizatiei, iar enuntarea de obiective in
acord cu misiunea reprezinta un fundament important al crearii strategiei.
Odata ce a fost formulata declaratia misiunii, pasul urmator il reprezinta analizarea oportunitatilor si amenintarilor
din mediul extern.
Analiza mediului permite managerilor sa identifice oportunitatile si amenintarile; odata ce aceasta a fost incheiata,
managerii trebuie sa se concentreze asupra a ceea ce vor sa faca organizatia lor. Analiza resurselor interne permite
identificarea avantajelor si dezavantajelor competitionale ale organizatiei, a punctelor forte si slabe in raport cu principalii
concurenti.
pDupa incheierea analizei mediului extern si a resurselor interne, este posibila observarea potrivirii sau
nepotrivirii dintre oportunitati/amenintari si puncte forte/slabe. Integrarea analizelor interna si externa (compararea
analizelor) le permite managerilor sa prevada rezultatele strategiei existente sau ale strategiei viitoare. Daca intre
performantele anticipate si obiectivele organizationale apar nepotriviri, conducerea organizatiei va intelege mai bine gradul
in care trebuie introdusa schimbarea strategica. Analiza punctelor forte, slabe, oportunitatilor si amenintarilor este
denumita de obicei analiza SWOT (strenghts, weeknesses, opportunities and threats).
In aceasta analiza comparativa, patru concepte sunt importante pentru managerii care doresc sa ia decizii
strategice bune: acord, constrangeri, vulnerabilitati si probleme.
Acordul apare atunci cand fortele interne sunt potrivite cu ocaziile identificate in analizarea mediului extern.
Existenta acestei potriviri sprijina o strategie care sa profite de aceste ocazii.
Constrangerile exista atunci cand ocaziile existente in mediu nu se potrivesc cu punctele forte ale organizatiei, iar
pentru a profita de aceste ocazii, organizatia are nevoie de resurse suplimentare.
Vulnerabilitatile apar atunci cand conditiile de mediu reprezinta o amenintare la adresa punctelor forte ale firmei.
Desi organizatia are un comportament potrivit, punctele sale forte ii pot fi amenintate de evenimente din afara firmei.
Problemele apar atunci cand punctele slabe ale unei organizatii coincid cu o amenintare din mediul extern.
Aceasta problema poate fi suficient de mare pentru a pune in pericol existenta organizatiei, sau poate afecta strategiile
existente pana in momentul in care este rezolvata.

ETAPA A TREIA: DECIZIA


Dupa incheierea primelor doua etape importante ale procesului de planificare strategica, urmatoarea faza o
reprezinta luarea de decizii strategice.
Daca este necesara o schimbare a strategiei pentru rezolvarea discrepantei dintre performantele planificate si cele
realizate, sunt importante identificarea, evaluarea si selectarea de alternative de abordari strategice (optiuni strategice).
Organizatiile de dimensiuni mari dezvolta de obicei strategii la trei nivele: al corporatiei, al afacerii si functional.
Alternativa aleasa la fiecare nivel trebuie apoi implementata. Rezultatele strategiei alese trebuie apoi sa fie evaluate, trebuie
facute eventualele modificari, iar procesul trebuie controlat.
Strategia generala reprezinta planul general de actiune prin care o firma incearca sa isi atinga obiectivele pe
termen lung.
Strategia de portofoliu este legata de grupul de unitati strategice de afaceri care ofera un avantaj competitional
corporatiei.
Stategia la nivel functional este orientata in principal spre cresterea productivitatii in conditiile respectarii
strategiei la nivel corporatist si a strategiei la nivel de afacere si este elaborata la nivelul departamentelor functionale
(marketing, productie, finante si personal) pentru gestionarea resurselor si imbunatatirea performantelor.
Odata ce planurile strategice au fost create, este necesara incorporarea lor in operatiunile organizatiei. Formale sau
nu, deciziile strategice trebuie sa reflecte planurile, programele si bugetele operationale adecvate.
In procesul de implementare a strategiei managerii trebuie sa in considerare patru factori:
· Oamenii. Pentru implementarea unei strategii este esential ca organizatia sa dispuna de oameni cu abilitati si
competente potrivite, lucru ce subliniaza importanta care trebuie acordata proceselor de recrutare, selectie si perfectionare.
· Cultura. Cultura predominanta trebuie sa sustina implementarea strategiei.
· Structura organizatorica. Managerii de la nivelele de varf ale organizatiei trebuie sa se asigure ca structura
organizatiei este compatibila cu procesul de planificare, cu stilul managerial si cu strategia respectiva.
· Sistemele de control. Acestea permit atingerea obiectivelor strategice ale organizatiei prin oferirea posibilitatii de
monitorizare a performantelor si interventie pentru corectarea abaterilor semnificative.
Dupa definirea strategiilor si intocmirea planurilor, principala sarcina a conducerii este aceea de a actiona in
sensul asigurarii indeplinirii acestor planuri sau a efectuarii eventualelor modificari. Aceasta reprezinta functia manageriala
de control, care permite managerilor sa verifice daca cei responsabili fac tot ceea ce este necesar pentru implementarea
eficienta a planurilor.
In procesul de control trebuie sa fie stabilite standarde, sa fie masurate performantele pe baza acestor standarde si
sa fie corectate deviatiile de la standardele si planurile stabilite.
In evaluarea unei strategii (prin care se verifica daca o alegere strategica permite atingerea obiectivelor
organizatiei) trebuie aplicate o serie de criterii:
· Consecventa interna. Strategia trebuie sa fie consecventa cu misiunea, obiectivele si resursele interne ale
organizatiei.
· Consecventa externa. Strategia curenta trebuie sa fie consecventa cu cerintele mediului extern.
· Avantajul competitional. Strategia trebuie sa asigure un avantaj competitional pe piata al produsului, ceea ce
inseamna ca organizatia trebuie sa se descurce mai bine decat concurentii sai.
· Riscuri acceptabile. Strategia nu trebuie sa expuna organizatia unor riscuri mai mari decat cele pe care este dispusa
sa le suporte.
· Contributia sociala. Strategia trebuie sa fie coerenta cu scopurile sociale ale organizatiei.