Sunteți pe pagina 1din 15

Diferențele majore între vizitele președintelui

României și Poloniei în Washington și cum a dispărut


George Maior din Biroul Oval: În toamnă Trump a
ales Varșovia
Acasa VIDEO ȘI FOTO/ Diferențele majore între vizitele președintelui României și Poloniei în Washington și
cum a dispărut George Maior din Biroul Oval: În toamnă Trump a ales Varșovia

office@flux24.ro

FLUX 24, 21 august 2019, 04:20, Dezvaluiri, Exclusiv, highlight, Politica, Special, george maior, sua romania, 0

Vizita președintelui Klaus Iohannis în Washington DC diferă major de cea efectuată de președintele
Poloniei Andrzej Duda acum 2 luni. Vizita președintelui Duda a durat 6 zile și a inclus un onor special: un
avion F35 a zburat deasupra Casei Albe în semn de curtoazie față de vizita președintelui Duda împreună
cu prima doamna a Poloniei. Evident momentul a avut o legătură cu decizia Poloniei de a cumpăra 32 de
aeronave F35, dar un asemenea gest nu a mai avut loc din 1949, fiindcă orice avion, în special militar, nu
poate zbura deasupra unui anumit perimetru ce ține de Casă Albă și zona administrativă din Washington,
cum observa Radio France Internationale.

Vizita a mai conținut un moment ciudat: la întâlnirea din Biroul Oval nu a fost prezent ambasadorul
României în SUA, George Maior, așa cum s-a întâmplat la vizita de acum 2 ani.

Andrzej Duda a fost însoțit în vizita de acum 2 luni de soție, iar Donald și Melanie Trump au organizat o recepție
pentru comunitatea poloneză din America, de altfel extrem de puternică.

Președintele Iohannis nu a fost însoțit de soție și nici nu a avut o recepție pentru comunitatea românească.

Mai mult nici nu a avut o conferință de presă cu președintele Trump, așa cum a beneficiat acum 2 ani.
Președintele Iohannis a fost nevoit să facă o declarație de presă la Ambasada României din DC.

Mai mult, președintele Iohannis a declarat că i-a reînnoit invitația lui Trump de a vizita România, dar a
precizat mai apoi în conferința de presă de la Ambasada României că acest lucru nu se va întâmpla în acest
an. NOTA BENE: Trump merge în toamnă în vizită în Polonia.

GEORGE MAIOR SCOS DIN FOTOGRAFIE:


Interesant este că la întâlnirea din Biroul Oval cu Donald Trump, președintele Iohannis nu a fost însoțit de
ambasadorul României în DC, George Maior, ci doar de consilierul său Bogdan Aurescu. Ce-i drept Maior
a fost prezent la întâlnirea cu membrii ai Executivului care a avut loc după, dar absența de la întâlnirea
oficială este un semnal important.

FOTOGRAFIA DE LA VIZITA DIN 2017 CU GEORGE MAIOR:


Pe de altă parte și Polonia are problema vizelor de intrare în SUA. Dar sistemul american de vize este mult mai
relaxat pentru polonezi. Însă problema este una de imagine pentru Varșovia.

Ce spunea RFI într-un comentariu: Pentru Varșovia, regimul fără vize e un fel hârtie de turnesol a calității
relației de prietenie cu SUA, evident după prezența militară americană și achizițiile de tehnică militară de ultima
generație. Însă nu se mai poate spune că această tema domină interesele polonezilor în relație cu SUA. Polonezii
pot călători relativ ușor și cu vize în SUA. Însă, regimul fără vize cu SUA este un dosar de prestigiu. Pentru
Polonia a te numi partener strategic al SUA pe deplin ar însemna obținerea acestui regim de călătorie. Mulți
comentatori în Varșovia susțîn că una din marele livrabile din toamna atunci când Trump se va află în Polonia va
fi anume această semnare a unui acord pentru eliminarea vizelor. Dar rămâne încă de depășit votul din Congres,
care este un obstacol redutabil. Deci, până la regimul “visa waiver” vom mai aștepta.

Radio Europa Liberă: Întrebările la care Iohannis


trebuie să răspundă la Washington. ”Nu e clar dacă
președintele român a plecat spre Washington cu o
hartă bine conturată”
Acasa Radio Europa Liberă: Întrebările la care Iohannis trebuie să răspundă la Washington. ”Nu e clar dacă
președintele român a plecat spre Washington cu o hartă bine conturată”

office@flux24.ro

FLUX 24, 19 august 2019, 20:14, Dezvaluiri, Exclusiv, highlight, Politica, Special, 0

Nu e clar dacă președintele român a plecat spre Washington cu o hartă bine conturată din care să rezulte
de ce are nevoie America de România și dacă știe să răspundă la întrebarea ce poate face România pentru
Statele Unite, fiindcă în sens invers promisiunile sunt cunoscute, spune într-un comentariu Radio Europa
Liberă, instituție media finanțată de Congresul american.
RELATAREA RADIO EUROPA LIBERĂ:

Există, însă, cel puțin 3 subiecte majore încă neclarificate.

Președintele român este invitat la Casa Albă, într-o perioadă în care Washingtonul nu mai vrea să sponsorizeze
NATO, Uniunea Europeană ia în calcul tot mai serios construirea unei armate proprii, Rusia își continuă asaltul
propagandistic în regiune, iar statele din fostul lagăr socialist par puse în situația de a alege între cele două tabere.
În plus, Statele Unite, care au devenit producătorul de gaz și petrol numărul 1 în lume, dezvoltă în ultimii ani
exportul de gaz în Europa și în general investițiile în energie, intrând în competiție directă cu Rusia pe vechiul
continent.

Pornind de la aceste realități, probabil că președintele Klaus Iohannis este așteptat cu anumite clarificări sau
promisiuni, mai ales că are privilegiul de a fi primit de Donald Trump cu două luni și jumătate înaintea alegerilor
prezidențiale.

1) Președintele român a evitat, de pildă, să tranșeze opțiunea privind proiectul armatei UE, explicând că apărarea
europeană trebuie să fie complementară cu NATO. România se află pe lista celor 25 de state UE care s-au declarat
de acord cu formarea unei Apărări Comune (PESCO), împreună cu celelalte state europene (doar Malta, care este
neutră prin constituție, Marea Britanie, care părăsește UE, și Suedia au rămas în afara acestui proiect).

Spre deosebire de România însă, Polonia a insistat că are nevoie de un angajament puternic pe flancul estic pentru
a accepta noua structură. Proiectul Apărării Europene este însă unul de viitor, care se va consolida în timp, în
funcție de nevoile de securitate ale statelor participante și de resursele puse în joc. O armată europeană ar dubla,
totuși, funcțiile NATO și ar reduce pe termen lung influența americană în regiune. Dintr-un
sondaj Eurobarometru, din 2018, rezultă că 68% dintre europeni și-ar dori o Europă implicată în domeniul
Apărării. Cel mai puternic sprijin pentru această idee a venit din Cipru (92%) și din România (80%).

Nu e clar dacă cei întrebați înțeleg felul în care s-ar dezvolta sistemul de apărare european prin construcția unei
armate proprii, așa cum sublinia Angela Merkel, fiindcă o astfel de arhitectură ar fi necesară doar dacă America se
retrage de pe continent.

Deocamdată lucrurile sunt mai complicate, iar Klaus Iohannis va trebui probabil să spună răspicat la Casa
Albă care e viziunea României pe mai departe, fiincă Statele Unite și-au prezentat de mai multe ori direcția de
mers. Wess Mitchell, fostul adjunct al șefului diplomației americane, explica, în 2018, că în acest moment există o
nouă competiție pentru influență în Europa Centrală și de Est: „conform Strategiei Naționale de Securitate,
America va concura pentru a câștiga această influență”. În plus, mai sublinia Mitchell, Departamentul de Stat
împreună cu Congresul vor dubla fondurile în acest scop (de la 29 de miliarde de dolari la 60 de miliarde de
dolari), „ceea ce va permite Americii să-și înfrunte marii rivali din regiunile vulnerabile, precum Europa
Centrală și de Est”.

2) România a pus la dispoziția Statelor Unite două baze militare, una pe malul Mării Negre și alta la Deveselu,
unde se află scutul antirachetă, menit să descurajeze un atac asupra Europei. Vladimir Putin a amenințat de mai
multe ori România din cauza acestui instrument sofisticat de apărare, despre care rușii susțin că se poate
transforma într-o puternică armă ofensivă. La o conferință de presă susținută la Atena în 2016, Putin spunea ”dacă
în trecut, în anumite zone din România, oamenii pur și simplu nu ştiau ce înseamnă să fii în raza de acţiune, de
astăzi suntem forţaţi să luăm anumite măsuri pentru a ne asigura securitatea, iar Polonia se află în aceeași
situație”.

Varșovia a propus Washington-ului să construiască un Fort Trump, o bază militară permanentă după modelul
celei de la Ramstein, din Germania, dar care să fie întreținută din bugetul polonez, iar acum două luni,
președintele Andrzej Duda a fost primit la Casa Albă cu un spectacol aviatic. Trump și Duda au semnat atunci
Declaraţia de intenţie pentru aprofundarea cooperării militare, prin care Washingtonul se angajează să
suplimenteze contingentul militar de la 1.000 la 5.500 de soldaţi americani. SUA refuză, însă, o bază permanentă
și mizează, ca și până acum, pe principiul rotației militarilor. SUA au sugerat în acest fel că ar vrea să respecte
Acordul NATO-Rusia din 1997, care prevede între altele că Moscova era de acord cu lărgirea Alianței spre Est, în
schimbul garanţiei oferite de liderii alianţei, potrivit căreia pe teritoriul acestor state nu vor staţiona pe termen
lung efective militare numeroase. Pachetul asigurărilor de securitate este completat cu o serie de cumpărături pe
care le face Polonia – 32 de avioane militare F-35 și intenția de a achiziționa anual gaz lichefiat în valoare de 8
miliarde de dolari.

În cazul României, lucrurile sunt mai simple și pretențiile Bucureștiului mai mici mici. ExxonMobil a primit,
alături de OMV Petrom, concesionarea până în 2045 a unui perimetru de gaze și petrol din Marea Neagră. Mai
sunt și alte porțiuni de explorat și exploatat, unde pot licita și alte companii de dincolo de Atlantic. Singura breșă
nefuncțională pentru americani în domeniul energiei a fost încercarea Chevron de explorare a gazelor de șist,
încercare acompaniată de o campanie mediatică puternică, susținută nu doar de organizațiile ecologice, ci și de
preoții ortodocși locali.

Pe de altă parte, Bucureștiul cumpără mai ales produse americane de apărare, din ce în ce mai sofisticate. A
început cu 12 avioane multirol F-16 Fighting Falcon, second-hand și modernizate în Portugalia, dar guvernul și-a
anunțat de mai multe ori intenția de a achiziționa încă 36 de avioane de același tip. În ianuarie 2018, guvernul a
semnat contractul cu firma Mowag din Elveția, deținută de americanii de la General Dynamics, pentru 227 de
transportoare blindate 8×8 Piranha V, în valoare de aproximativ 900 de milioane de euro, dar contractul se află în
întârziere. În noiembrie 2017, guvernul României a semnat contractul, direct cu guvernul SUA, pentru 7 sisteme
de rachete sol-aer cu bătaie mare Patriot, produse de compania Raytheon. Sistemele vin la pachet cu peste 220 de
rachete. Contractul semnat de Guvernul României are o valoare de 3,9 miliarde de dolari, până acum fiind plătite
două tranșe. Primul sistem Patriot a ajuns deja în România, restul urmând să fie livrate până la finalul anului 2020.
De asemenea, trei sisteme HIMARS având în total 54 de lansatoare vor fi livrate de guvernul SUA până la finalul
anului 2020, prin compania Lockheed Martin, în cadrul unui contract pe care România va plăti 1,5 miliarde de
euro. Armata română este deci aproape total compatibilă cu cea americană. Dar mai sunt multe de completat în
apărarea autohtonă.

3) Alinierea României la politica externă americană ar putea fi o altă sugestie a administrației americane. Dincolo
de Rusia, de pildă, Bucureștiul ar fi și China, pentru început cu subiectul Huawei: compania chineză acuzată că a
făcut spionaj economic în SUA și care urmează să pună la dispoziția operatorilor europeni sistemul G5. În
perioada lui Ceaușescu, România a intermediat între SUA și China, dar diplomația autohtonă și-a pierdut de mult
puterea de atracție și capacitatea de jucător activ. Mai este apoi subiectul Israel, unde în ultimul an guvernul PSD,
sub presiunea lui Liviu Dragnea, a mizat pe abordarea americană, vorbind despre mutarea ambasadei de la Tel
Aviv la Ierusalim, în vreme de Klaus Iohannis a militat pentru păstrarea echilibrului și urmarea modelului
european: în decembrie 2014, membrii Parlamentului European au votat pentru susținerea „recunoașterii statului
palestinian”.
inliniedreapta.net

John Bolton asigură guvernul britanic de susținerea


SUA în cazul părăsirii Uniunii Europene
Emil Borcean
5-7 minute

John Bolton, consilierul pentru securitate națională al președintelui Trump, a exprimat sprijinul deplin al
administrației americane față de strădaniile noului prim-ministru britanic de a părăsi Uniunea Europeană,
afirmând că SUA susține chiar un „Brexit” fără acord cu autoritățile de la Bruxelles. Aceste afirmații au fost
făcute cu ocazia unei vizite la Londra pentru a întări relația dintre SUA și Marea Britanie, devenită încordată în
perioada doamnei Theresa May, predecesoarea lui Boris Johnson.

„Cred că, dacă aceasta este decizia guvernului britanic, noi o vom susține cu entuziasm și acest lucru încerc să îl
transmit: suntem alături de voi. Suntem alături de voi”, a declarat Bolton jurnaliștilor după o serie de întâlniri cu
oficiali guvernamentali de vârf ai Regatului Unit.

Bolton, care a vizitat Marea Britanie timp de două zile pentru a se întâlni cu o serie întreagă de lideri britanici,
inclusiv cu prim-ministrul Boris Johnson, a spus că se întoarce cu impresia că Brexit-ul va merge înainte.

Consilierul de securitate națională a respins orice sugestie potrivit căreia plecarea Regatului Unit din cadrul UE nu
ar fi cea mai bună cale de urmat pentru poporul britanic. El a indicat rezultatul referendumului din urmă cu trei
ani drept o justificare a perspectivei sale.

„Uzanțele Uniunii Europene: când poporul votează altfel decât calea trasată de către elite, soluția lor este de a-i
obliga pe țărănoi să mai voteze încă o dată și încă o dată, până când obțin rezultatul dorit”, a spus Bolton.

Bolton este cel mai înalt oficial al administrației Trump care a vizitat Marea Britanie de când Johnson a devenit
prim-ministru în urmă cu mai puțin de o lună. În timpul mandatului fostului premier britanic, Theresa May, au
existat confruntări repetate între conducerea SUA și Marea Britanie, fricțiuni adâncite de diferențele de
personalitate dintre președintele american Donald Trump și premierul May.

Administrația Trump speră că lucrurile vor fi diferite sub conducerea lui Johnson. Se pare că Trump și Johnson
vorbesc frecvent, discutând chiar și luni dimineață înainte ca Bolton să plece la întâlnirea cu noul lider.

Pe măsură ce Brexit se devine din ce în ce mai presant, Bolton și-a exprimat susținerea pentru un acord comercial
dintre SUA și Marea Britanie și și-a exprimat speranța că va exista o disponibilitatea comună de a demara rapid
discuțiile bilaterale pe această temă.

Bolton a declarat că există „beneficii economice palpabile pentru Marea Britanie în cazul ieșirii din sistemul de
reglementări bizantine al UE” și s-a declarat încrezător în potențialul relațiilor economice îmbunătățite dintre
SUA și Marea Britanie. Nu este clar când anume acest potențial acord comercial dintre SUA și Marea Britanie va
deveni realitate, dar Bolton a spus că acest deziderat este o prioritate pentru Trump.

„Noi suntem pregătiți să acționăm la fel de rapid ca britanicii”, a spus Bolton jurnaliștilor. Mai devreme, un
oficial de vârf al administrației britanice a menționat că negocierile bilaterale sunt mult mai vii sub Johnson, decât
sub May.

„Ei [americanii, n.trad.] trebuie să decidă cum vor acționa până în 31 octombrie, sau curând după aceea. Din
punctul nostru de vedere, noi am fi fericiți să ieșim înainte”, a spus oficialul britanic. „Guvernul anterior nu a dorit
să facă acest pas, dar acest guvern dorește să-l facă.”
Bolton a explicat că, pentru a demara procesul, anumite sectoare pot fi desprinse din trataul inițial și lăsate pentru
mai târziu, cum ar sectorul financiar, dar el a insistat că obiectivul final este un acord comercial complet între
SUA și Marea Britanie. El se așteaptă la „o susținere bipartizană covârșitoare în Congresul american” pentru o
astfel de înțelegere între cele două țări.

Se pare că Bolton, un birocrat cu experiență care se ține de mult timp la curent cu politica britanică și cunoaște
personal mulți politicieni britanici, nu se va întoarce acasă cu o realizare concretă.

Bolton a precizat că SUA este dispusă să pună pe tapet și alte probleme pe care speră să le confrunte împreună cu
Marea Britanie – inclusiv Iranul și potențialele achiziții britanice de la gigantul chinez de telecomunicații Huawei
– dar înțelege că prioritatea următoarelor 180 de zile va fi Brexit, pe care el a numit-o „problema existențială” a
țării.

Bolton a spus că britanicii examinează atent dacă vor permite utilizarea tehnologiei Huawei, după ce au amânat să
ia o decizie la începutul acestui an. Conform celor transmise de oficialii britanici, Marea Britanie nu va lua o
decizie până când problema nu este „studiată în detaliu”.

„Ei analizează foarte temeinic problema Huawei”, a spus Bolton, care a adăugat că el a oferit britanicilor
informații și constatările americane cu privire la Huawei. Bolton a afirmat că administrația Trump consideră
compania chineză de tehnologie drept o amenințare la adresa securității naționale a SUA și speră că și Regatul
Unit va adopta o poziție similară. „Britanicii, la fel ca noi, nu doresc ca sistemul lor de telecomunicații din lumea
5G să fie compromis de fenomenul cipului manciurian” [referință la filmul Candidatul Manciurian din 1962, în
care un veteran al războiului din Coreea este manipulat de comuniștii chinezi, n.trad.].

De asemenea, Bolton a spus că așteaptă cu nerăbdare să discute pe larg problema iraniană, „atunci când va fi
convenabil”, și și-a exprimat speranța că Marea Britanie își va urmări propriile interese și va avea o voce mai
„independentă” după ce va părăsi UE.

SURSA CNN

Developing- Operation Iran: The Pentagon is


Deploying Troops to Saudi Arabia
Christian Sorensen | July 27, 2019 1 Comment

The Pentagon is deploying troops to Saudi Arabia in order to defend the U.S. and its allies from “credible threats.”
It is important to note that there are already U.S. troops inside Saudi Arabia, contrary to official reports. U.S.
troop levels inside Saudi Arabia have fluctuated since Operation Desert Shield in 1990, but have never reached
zero. The Saudi regime understands that the presence of Western troops is a sensitive matter with the Saudi
public, so the House of Saud and the Pentagon together pretend there is no permanent U.S. military presence
within the kingdom. Corporate media go along with the deception.

U.S. war corporations have maintained a more open presence in the kingdom. The Saudi regime is one of the
biggest customers of the U.S. war industry. Executives, field service representatives, maintenance personnel, and
instructors from Boeing, Lockheed Martin, Northrop Grumman, and other corporations rotate through the
kingdom regularly. Most major war corporations have offices in Riyadh. Raytheon’s Raytheon Saudi Arabia is
the gold standard, helping the Saudis build up their own industrial capacity. From Lockheed Martin helicopters to
General Dynamics bombs, the products of U.S. war corporations have been on display murdering thousands in the
Saudi-led, U.S.-backed war against Yemen. U.S. war corporations such as DynCorp, Northrop Grumman, and
Rockwell Collins have been instrumental in training the Saudi National Guard, which protects the House of Saud
and crushes pro-democracy protests whenever they crop up.

The deployment of more U.S. troops to Saudi Arabia takes place at a tense time in the Persian Gulf. The Pentagon
has launched multiple cyber-attacks against Iran, dating back to Operation Olympic Games during the Obama
administration. After withdrawing from the Joint Comprehensive Plan of Action in 2018, the Trump
administration imposed ruthless sanctions on Iran. Now the Iranian economy is in crisis; the U.S. sanctions are
devastating the average Iranian. In May and June of this year, undisclosed parties sabotaged tanker ships in the
Gulf of Oman. D.C. blamed Tehran. Tehran vehemently denied being behind the sabotage. In June, the Iranians
shot down a Northrop Grumman RQ-4 drone operated by the U.S. Navy. (Raytheon, L3, and other war
corporations produce products for the RQ-4. Multiple war corporations cooperating on a single platform is
common practice.) Then, at D.C.’s behest, London committed an act of piracy and seized an Iranian oil tanker on
4 July. Iran has since seized a U.K.-flagged oil tanker.

On Thursday, 18 July, U.S. President Donald Trump announced that a U.S. Navy ship, the USS Boxer, had
disabled an Iranian remotely piloted aircraft, or “drone.” Iran has denied losing any drone. If the incident actually
occurred, the crew of the Boxer would have used an electronic warfare system built by Raytheon to disable the
drone. Many U.S. war corporations such as General Dynamics, Lockheed Martin, and Northrop Grumman
currently sell technology and upgrades for the Raytheon electronic warfare system. These corporations teach us
about the nature of the U.S. war industry. Lockheed Martin, for example, curries favor with Capitol Hill by
spreading work on the electronic warfare system across congressional districts spanning Alabama, Massachusetts,
Minnesota, New Jersey, New York, and Pennsylvania. This strategy—all large war corporations do it—prepares
the terrain prior to a corporation sending lobbyists or campaign donations to Capitol Hill. Smaller corporations,
such as Antenna Associates of Brockton, Massachusetts, have sold antennae used on the electronic warfare
system. The Pentagon engages small businesses in order to garner good media coverage while militarizing the
U.S. economy. Small businesses flock to the Pentagon because the military budget is one of the only stable
sources of funding remaining in an economy ravaged by D.C.’s neoliberal economic policies that outsource and
automate jobs, deregulate Wall Street, and brutalize the working class.

It is important to note that the Pentagon has Iran surrounded on all sides: a variety of military forces occupying
Iraq to the west and Afghanistan to the east; non-stop, armed naval patrols in the Persian Gulf and the Gulf of
Oman; and manned and unmanned reconnaissance flights just beyond Iran’s borders to the north, south, east, and
west.

Three malicious groups are currently pressuring Capitol Hill for regime change in Iran. These groups are the
Zionist lobby, the U.S. war industry, and the fossil fuel industry. Barring a democratic assertion of people power
on Capitol Hill, the Persian Gulf is likely to witness more dangerous incidents in the coming months.

####

Christian Sorensen, a Newsbud Contributing Author & Analyst, is a U.S. military veteran and independent
journalist.

Ucraina caută salvare spre România în cazul unei


întreruperi a gazului de către Rusia
2-3 minute

Foto: Entsog
Ucraina a semnat un contract cu Republica Moldova pentru modernizarea staţiilor de distribuire a gazelor astfel
încât să efectueze importuri din România, pe fondul riscului întreruperii alimentării de către Rusia, anunţă
compania Ukrtransgaz.

O mare parte din exporturile de gaz rus spre Uniunea Europeană tranzitează reţele din Ucraina. Consumatorii
ucraineni pot accesa pentru nevoi proprii gaz din fluxul rus care alimentează Europa. Dar acordul Rusia-Ucraina
privind tranzitul gazelor spre Europa urmează să expire în ianuarie 2020, iar autorităţile de la Kiev se tem că
Rusia ar putea opri alimentarea.

„Companiile Ukrtransgaz şi Moldovagaz (…) au stabilit soluţiile tehnice necesare pentru crearea de noi capacităţi
de import în baza sistemului de gazoducte transbalcanic, pe direcţia sud-nord. Principalul obiectiv al cooperării
este diversificarea reţelelor de alimentare a Ucrainei în cadrul acţiunilor de pregătire pentru perioada de toamnă-
iarnă 2019/2020”, a transmis luni seară compania de stat din Ucraina într-un comunicat postat pe site-ul propriu.

„Este de aşteptat ca până la 1 ianuarie 2020 să fie realizată o capacitate constantă pentru importuri din România
de 1,5 miliarde de metri cubi pe an, indiferent de volumul fluxului tranzitului de gaz rus pe teritoriul Ucrainei”,
precizează Ukrtransgaz, subliniind că gazele vor fi importate prin conductele Razdelnaia-Ismail şi Şebelinka-
Dnepropetrovsk-Krivoi Rog-Ismail.

Staţiile de distribuire a gazului din Grebeniki (Ucraina) şi Căuşeni (R.Moldova) vor fi modernizate şi vor permite
schimbarea direcţiei fluxului.

„Pentru Ucraina şi Republica Moldova, acest proiect are o importanţă strategică (…)”, subliniază Ukrtransgaz.

România-Republica Moldova, pe axa contradictorie


Washington-Berlin-Paris-Moscova
Valentin Naumescu
12-15 minute

Puncte cheie:

 Cu președintele României la Casa Albă și premierul Republicii Moldova sub papucul soft (bocancul
murdar?, pantoful lăcuit?, alegeți dumneavoastră varianta corectă și actualizată stilistic) al Kremlinului,
istoria românilor continuă, iată, pe linia paradoxurilor și contrastelor, fie ele strategice, politice,
economice, socio-culturale, educaționale și intelectuale, așa cum o dovedesc cam toate controversele din
acest spațiu ambivalent, nu de puține ori duplicitar și contradictoriu, prins pentru totdeauna pe falia
indisolubilă Est-Vest;
 Doi oameni politici onești și bine intenționați, Klaus Iohannis și Maia Sandu, de o parte și de cealaltă a
Prutului, traversează experiențe politice fundamental diferite, ambii aflându-se însă pe o axă
contradictorie Washington-Berlin-Paris-Moscova, tot mai vizibilă în ultimele luni;
 Despre vizita la Washington nu sunt lucruri senzaționale de spus și nu căutați scenarii spumoase, este
un dialog politic normal între doi parteneri strategici. Nici istorică, nici inutilă și electorală, cum încearcă
ceilalți să spună. Este normal ca președinții a două state aliate să se vadă și să discute măcar o dată la doi
ani, iar dacă Trump nu s-a potrivit să vină anul acesta la București (mă gândesc că s-a încercat), s-a putut
realiza mai ușor (compensator?) vizita la Washington. Probabil, se va pune la modul serios chestiunea
vizitei președintelui american în România în prima jumătate a anului viitor, când noul ambasador trimis de
Trump va fi ajuns odată și odată la București, poate o vizită într-un turneu european (regional), înaintea
intrării în campania electorală propriu-zisă din SUA;
 Cu un ochi râdem, privind spre normalitatea dialogului politic între doi parteneri strategici care au trecut
proba timpului (se spune că o alianță care durează peste două decenii începe să aibă o fundație solidă), și
cu celălalt ochi plângem, privind spre uriașa capcană în care au căzut Maia Sandu și Blocul ACUM
prin încheierea alianței cu Dodon și PSRM, prin care au predat de bună voie, prin mecanism democratic
parlamentar, cheile puterii Moscovei, cu acceptul (tacit sau explicit) al Washingtonului, Berlinului,
Parisului și Bruxellesului, în încercarea marilor capitale occidentale de a găsi un modus vivendi pacifist cu
Rusia lui Putin, dar și cu incredibila naivitate obținută prin exaltarea mediilor tinere democratice din
Republica Moldova și România, care au fost convinse în iunie că fac un lucru bun pentru Basarabia,
deschizând ușa puterii prorușilor, pentru a se vedea acum captivii lui Dodon și ai Moscovei;
 Recent, președintele german Steinmeier (cu vechi opțiuni antiamericane și proruse) i-ar fi telefonat lui
Dodon (așa se laudă acesta din urmă) cerându-i „să aibă relații bune cu Moscova”, președintele francez
Macron s-a întreținut cordial la reședința sa de vară cu Putin, pentru ca imaginea liderului de la Kremlin
să fie compensată cumva, având în vedere neparticiparea Rusiei la apropiatul summit G7 de la Biarritz,
iar comisarul european pentru extindere Hahn (al Comisiei Juncker) a făcut, se pare, presiuni puternice
în iunie pentru încheierea coaliției ACUM-PSRM, ca să aibă chipurile ca rezultat concret al mandatului
său deblocarea crizei de la Chișinău, chiar dacă cu prețul compromiterii Maiei Sandu;
 Cu toate elementele de mai sus, chiar și cu exaltarea suprinzătoare care a cuprins în iunie tinerii
neexperimentați de la Chișinău și București dar și o mare parte a presei și analiștilor români, Maia Sandu
și partidele Blocului Acum, adulți fiind, tot nu aveau de ce să muște mărul otrăvit și să cadă în capcana
întinsă, preluând o aparentă guvernare cu ajutorul voturilor PSRM. Nu i-a forțat, totuși, nimeni să
semneze și să accepte Pactul, au făcut-o pentru că așa au crezut că este bine;
 Astăzi, la doar două luni de la greșeala din iunie (sincer, mai repede decât credeam), se văd „rezultatele”
deplorabile, Republica Moldova fiind acaparată treptat de apropiați ai Moscovei în posturi cheie ale
sistemului1: președintele Curții Constituționale, președinta Parlamentului, șeful Parchetului Anticorupție,
conducerea Serviciului de Informații etc. O pleiadă de post-sovietici preiau manetele și butoanele
instituțiilor care fac jocurile din umbră, ceea ce nu e deloc surprinzător, având în vedere că ACUM este
doar partenerul mic al coaliției, păpușa de pus în fereastră pentru confortul occidentalilor. Maia și savanții
ei de la Guvern, prestigioși cercetători din lumea academică, au rămas în schimb să ducă povara
economică și să răspundă pentru costurile crizei care va să vină. Bună înțelegere au făcut… Prefer în acest
caz precauția binecunoscută și tăcerea președintelui Iohannis, care cel puțin au dat de înțeles la vremea
respectivă, în pofida corului zgomotos al „idioților utili” (sper că nu și interesați) ai Moscovei de pe la noi,
că nu încurajează alianța toxică Maia Sandu (ACUM)-PSRM și că lucrurile acestea, făcute astfel, nu se pot
termina decât prost.

România are în general mari analiști de politică externă precum și specialiști ai spațiului est-european intens
televizați, dar nu știu cum se face că, în momentele cele mai importante, critice, atunci când trebuie să fie cu
adevărat lucizi, obiectivi și profunzi și nu să se arunce, oportuniști, în curentul zilei, dau greș, preferând să se pună
bine ori cu unii, ori cu alții, poate-poate primesc ceva acum sau la schimbarea puterii.

Nu îmi propun așadar astăzi să fiu modest și trebuie să vă amintesc că, pe 10 iunie, contra curentului exaltat de la
Chișinău și București, am publicat articolul care i-a enervat pe mulți De ce a mușcat Maia mărul otrăvit? Criza
Republicii Moldova și capcana Rusiei2. Ca profesor, le mai spun câteodată studenților să recitească în momente
critice textele care au avut cu adevărat ceva de spus în anumite momente ale istoriei, ca să înțeleagă ce face
diferența între autorii responsabili și strigătorii (conștienți sau nu) de lozinci. Pentru corectitudine, în linia celor
spuse de mine, adică în cheie limpede critică, au mai scris în iunie, la formarea alianței nefericite de la Chișinău,
doar Radu Carp și Dorin Popescu. Asta este. Restul au fost fie analize pur și simplu greșite, făcute de oameni care
cunosc bine subiectul dar așa le-a ieșit, fie platitudini pe placul curentului naiv-reformist-antioligarhic, încurajat
masiv de agenții de influență ai Rusiei, dintr-un interes conjunctural în care s-au întâlnit pe traseu cu entuziaștii
noștri.

Spre exemplificare, spuneam atunci așa: “Rusia a reușit până la urmă să speculeze în favoarea ei o temă reală
din politica Republicii Moldova, oligarhizarea și corupția guvernării și administrației, convingând SUA și UE
dar, iată, chiar și pe liderii ne-experimentați ai Blocului ACUM, să renunțe la principiul strategic pro-occidental
consacrat în ultimii 10 ani, care asigura cum-necum majorități parlamentare pro-europene și ținea forțele pro-
ruse departe de guvernare, pentru a accepta un așa-zis joc „pragmatic” (adică un compromis îngrozitor), un
pretins program de „dezoligarhizare” (presimt că marota aceasta li se va întoarce ca un bumerang peste față
liderilor ACUM peste câteva luni, un an, când vor începe să apară eșecurile și neputințele acestui guvern fragil)
și, ca perspectivă nu foarte îndepărtată, acceptarea planului rusesc de federalizare a statului moldovean, cel pe
care până și Voronin îl respinsese, adică un nou pas spre dezintegrarea statală și căderea sub controlul politic
definitiv al Moscovei. Dar ca Moscova să ajungă să conducă Republica Moldova prin mâna Maiei Sandu (via
PSRM şi Parlament), astea da triumf tactic al Kremlinului şi maximă umilinţă pentru cetăţenii moldoveni. [...]
Punctul meu de vedere este că Maia Sandu și Blocul ACUM, depozitarii speranței de schimbare în bine a
Republicii Moldova, s-au grăbit și au făcut o imensă greșeală acceptând cadoul otrăvit al Moscovei, respectiv
formarea monstruoasei coaliții cu Partidul Socialiștilor (intens pro-Rusia și profund anti-românesc și anti-
occidental), asumând un guvern care are sprijinul real a doar 26 din 101 de deputați și care va sfârși prin a fi
bătaia de joc a Parlamentului și a celorlalte partide.”

Am spus atunci un adevăr simplu, fundamental, din politică. Nu preiei guvernarea când ești abia a treia forță
politică din Parlament, pentru că vei ajunge bătaia de joc a celor mai mari ca tine, care se vor folosi de imaginea
ta pentru a-și face jocurile și a te lăsa la final să decontezi totul, ca prostul. Dacă ești a treia forță în Parlament,
înseamnă, obiectiv vorbind, că nu ai câștigat alegerile iar timpul tău încă nu a venit. Ai răbdare. Ce să cauți la
cârma guvernului? Nu e clar că nimeni pe lumea asta nu îți dă nimic gratis, nimic din ceea ce nu ți se cuvine în
mod evident, iar cadourile-surpriză sunt otrăvite?

Maia ca Maia, o să-și revină curând și o să înțeleagă greșeala (să vedeți atunci corul de la noi cum își schimbă
opinia, peste noapte) dar mai îngrijorător mi se pare că Occidentul, așa divizat cum este, pare să dorească
îmbunătățirea relațiilor cu Rusia (nimic rău în asta), dar cu prețul renunțării la o nouă extindere în Europa de
Est, fiind mai degrabă tentat de găsirea unei soluții de compromis cu Putin în ceea ce privește Ucraina, Republica
Moldova și, în general vorbind, țările Parteneriatului Estic, cărora nici măcar nu le mai dau speranțe de afiliere la
clubul vestic.

Mă bucur că președintele Iohannis nu a căzut în capcana acestui nou curent. Dodon, de exemplu, nu are ce să
caute la București și nici Iohannis nu ar trebui să se grăbească spre Chișinău, neputându-se gestiona corespunzător
din punct de vedere diplomatic o întâlnire separată numai cu doamna premier. Lucrurile sunt tulburi peste Prut iar
guvernul Sandu, altminteri un guvern de savanți cu studii în universități americane și publicații în reviste de
prestigiu, riscă să ajungă să plutească neputincios, ca o frunză în vânt peste solul dur al politicii de la Chișinău, în
care “omuleții verzi” ai lui Putin au pătruns în costum și cravată, pe ușa din față a Parlamentului și Președinției,
dar cu acceptul de neiertat al celor de la Blocul ACUM, orbiți de furia lor anti-Plahotniuc.

Nu e rolul meu să dau soluții alternative, am spus doar că soluția adoptată a fost profund și principial greșită iar
politicienii speranțelor de la Chișinău vor plăti scump Pactul cu diavolul. Sfatul pe care îl dădusem era să nu facă
alianță cu nimeni și să stea deoparte până la următoarele alegeri, dar vai, mi s-a spus că țara va fi fost până atunci
sugrumată de oligarhii pretinși proeuropeni, că Maia va fi arestată etc. Ei bine, nu știu cum se face dar Rusia
pare iarăși o „eliberatoare” a Basarabiei, cu largul concurs al unui Occident care s-a săturat de problemele
interminabile cu Rusia și cu corupții din Estul Europei și preferă să lase frâiele în mâna unei singure mari puteri
cu interese regionale, în ideea tradițională că mai ușor te înțelegi cu un vătaf mare și autoritar care știe ce și cum
pe plan local decât cu zece escroci mici și zece idealiști naivi, cu tot atâtea păreri diferite.

Sigur că deblocarea surprinzătoare a crizei de la Chișinău, în iunie, pe fondul tăcerii președintelui Iohannis și al
exaltării antioligarhismului, a părut să dea multora oportunitatea criticării facile a politicii externe a Bucureștiului.
Era prea simplu ca să rateze momentul, servit pe tavă de SUA-Uniunea Europeană și Rusia, în perfectă înțelegere
(de data aceasta și temporar). Cum campania se apropie, specularea dificultăților de la Chișinău părea o muniție
bună și sigură. Dar iată că nu este. Nu tot ce zboară se mănâncă și aduce voturi! Cine speculează pe tema
Republicii Moldova, se trezește întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, cu bumerangul înapoi peste nas. Aviz
politicienilor wannabe și tinerilor lor susținători, și unii și alții bine intenționați dar parcă prea tentați să folosească
arma populismului pentru a câștiga teren. Cât despre analiștii afiliați într-o parte sau alta, nu mai este cazul.

NOTE__________

1 https://www.g4media.ro/moldova-controlata-de-oamenii-apropiati-de-rusia-cum-si-a-impus-presedintele-dodon-
locotenentii-in-pozitiile-cheie-din-stat.html?fbclid=IwAR2c4wmxGUIr_aVCWvi-Mx5U-
XRfbc9OsjEHBqxOelJ7J-qq_oRq3ndbDmQ

2 http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-a-mu%c8%99cat-maia-marul-otravit-criza-republicii-moldova-
%c8%99i-capcana-
rusiei/?fbclid=IwAR1dQG0jPSxNY04ZfV1s5sPZEtcKhoXci8b2HQNaCJvQTbqKyWbQQjtZqm0
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro

Dan Diaconu: ”În urma întâlnirii Plăvanului cu Trump, nota noastră


de plată va creşte teribil”
Dacă vreţi să înţelegeţi protestele din Hong Kong, daţi un ochi în Congresul SUA, acolo unde republicanii
se luptă să urgenteze aprobarea unei vânzări de arme către Taiwan în valoare de … 8 mld$. Adică o nimica
toată de 66 avioane F16-V întrucât actuala flotă e învechită.

Treaba e logică în ochii taiwanezilor. Sunt proteste împotriva Chinei în Hong Kong(care e teritoriu chinez de fapt
şi de drept!), asta înseamnă că China şi-a intensificat agresiunea asupra vecinilor. Un moment numai bun de
creştere a cheltuielilor militare la aproximativ 13 mld.$. E o creştere imensă pentru micuţul stat insular. Ceea ce e
şi mai interesant e că, în urmă cu o lună, taiwanezii mai făcuseră cumpărături militare din SUA în valoare de 2.2
mld. $. Aşadar, din imensul buget pentru apărare, SUA deja a înghiţit 8.2 mld. $. Un mizilic, desigur.

Din punct de vedere al dreptului internaţional, Taiwanul e parte a Chinei. Timp de mai bine de jumătate de secol
au ţinut sus şi tare că, de fapt, ei sunt adevărata China, iar guvernul de la Beijing nu e China. E un punct de vedere
interesant, dar nu aşa funcţionează lumea. Oricum am da-o, Taiwanul e parte a Chinei şi trebuie să se întoarcă
acolo. Retorica ieftină întreţinută de Washington, banii băgaţi de aceiaşi americani în agitaţiile din Hong Kong şi
stupida politică de învrăjbire sunt cele care ţin departe Taiwan-ul de ţara-mamă şi care sporesc aberant cheltuielile
militare în vederea cârpăcirii cadevericului buget american.

Ceea ce trebuie să înţelegem noi din toată această poveste este că, în urma întâlnirii Plăvanului cu Trump, nota
noastră de plată va creşte teribil. Se va pune din nou problema „agresiunii ruseşti” – care Rusie pentru a ne agresa
ar trebui mai întâi să agreseze Ucraina şi Republica Moldova! – şi a necesităţii intensificării colaborării în
„Parteneriatul pentru Pace”. Adică, pronunţându-se „pace”, e de la sine înţeles că trebuie să plusăm la ceva
achiziţii militare. Şi cum avioanele F16 pe care le avem sunt deja depăşite, poate c-ar trebui să le schimbăm. Cu
vreo 6 bucăţi la miliard ne-am aranjat. Şi, ca să fie treaba treabă, pentru întărirea securităţii, urmează să se mai
construiască o mega-bază militară în Ardeal pe care o vom plăti tot noi. O bază precum cea de la Incirlik(absolut
tot proiectul e identic) în care armamentul nuclear de la turci să-şi găsească o nouă casă. Şi uite-aşa, Plăvanul şi
Prostănacul ne vor transforma într-un hub atomic, după schema folosită peste tot pe unde au asemenea
dispozitive: populaţie sărăcită şi îndobitocită, corupţie ca-n codru şi comerţ ilicit cu droguri şi carne vie. Raiul pe
pământ!
Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice